a) Funcţia de instituţionalizare sau formalizare juridică a organizării social-politice

Această funcţie se referă la faptul că dreptul asigură cadrul de funcţionare legală a întregului sistem
de organizare socială, a tuturor puterilor publice şi instituţiile fundamentale ale statului; dreptul are
în vedere domeniul organizării sociale în ansamblul său, ca o funcţie a sistemului social global. Prin
intermediul normelor juridice, a dreptului, sunt create şi organizate autorităţile şi instituţiile publice
fundamentale ale statului, în funcţie de nevoile specifice ale societăţii la un moment dat, iar legile,
ca acte de conducere socială, dau expresie nevoilor reale ale societăţii, stabilesc modul în care se
exercită guvernarea şi orientează raporturile sociale în direcţia care concordă cu voinţa şi interesele
societăţii.

b) Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii

Aceasta presupune stabilirea valorilor de apărat şi a consecinţelor faptelor prin care se aduce
atingere acestor valori. Prin valori esenţiale ale societăţii înţelegem suveranitatea şi independenţa
naţională, unitatea statului, pluralismul politic, fără de care nu ar putea exista drepturile şi libertăţile
fundamentale ale cetăţenilor, aşa cum sunt acestea recunoscute de diverse documente
internaţionale. Prin ocrotirea acestor valori, dreptul apare ca un factor implicat în procesul
dezvoltării sociale iar ca instrument al controlului social, previne dezorganizarea, asigură coeziunea
interioară a colectivităţilor, stabilind, practic, cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale şi de
sancţionare a conduitelor deviante.

c) Funcţia de conducere a societăţii

Actul normativ juridic este, în esenţă, un act de conducere socială. Statul, cu ajutorul dreptului,
stabileşte pentru fiecare autoritate o anumită competenţă, pentru ca fiecare structură de putere să
ştie ce are de realizat, şi aceste instituţii, împreună, să colaboreze la îndeplinirea rolului statului de
instituţie fundamentală a societăţii. Dreptul constituie o tentativă de regularizare a raporturilor intra
şi intersociale, el aspiră să stabilească în multitudinea de interese, adesea contradictorii, o armonie,
în virtutea ideii de valoare.

d) Funcţia normativă

Aceasta este o funcţie de sinteză, care le implică pe toate celelalte, şi exprimă poziţia specifică a
dreptului în viaţa socială, calitatea sa de a fi un mijloc eficace de organizare şi conducere socială.
Alături de alte forme de reglementare normativă, dreptul, prin ansamblul şi instituţiilor sale, este un
factor de programare a libertăţii de acţiune a omului.