C4-5. Schimbările sociale.

Perspective teoretice

Schimbările sociale reprezintă un subiect aparte în domeniul științelor sociale.

În primul rând, sociologia, antropologia, psihologia socială și filozofia au tratat
acest subiect de-a lungul a peste două secole destul de vast.
Din perspectivă geografică însă, această teme vine să interfereze cu direcțiile
mai recente ale geografiei culturale, strict influențată de curentele actuale
postmoderne și structuraliste.
Utilizarea conceptului ”schimbare socială” s-a dezvoltat în principal, din anii
1950-19601. Popularitatea conceptului provine într-adevăr, grație neutralității
sale, dacă l-am compara cu alte concepte precum "dezvoltare", "progres",
"evoluție "etc. [Burguière, 1995].
În general, schimbarea socială este un termen general care se referă la toate
nivelurile realității sociale, fie că este vorba de schimbările societății și
schimbările survenite în societate [Mendras & Forsé 1983: 9; Bourricaud,
1995].
În ceea ce privește transformările sociale, Sztompka este unul dintre autorii
rari, care au abordat direct acest concept. Conform acestuia, este vorba despre
un posibil rezultat al schimbărilor sociale, care se distinge, de exemplu, de
simpla "transmutare", care este o schimbare mai mult sau mai puțin
semnificativă într-un sistem.
În acest sens, transformarea "ar trebui să fie considerată ca afectând centrul
realității sociale, întrucât aceste repercusiuni sunt resimțite în toate aspectele
vieții sociale, transformând calitatea lor fundamentală" [Sztompka 1993: 19].
În cazul canadian, dacă vom folosi referințele lui Bouchard, se pare că se
folosește conceptul de transformare socială pentru a se referi la schimbările în
societate. Astfel, acest autor evocă "complexitatea" transformărilor sociale care
"se referă la noi forme de relații sau conexiuni sociale" și care scapă oricărei
forme de "tehnologie socială", și care ar fi un resort pentru inovare [Bouchard,
1999].

1Peticlerc Martin (2013), Rapport sur les innovations sociales et les transformations sociales, p.1-7. Les Cahiers
du CRISES. Collection Études théoriques.

Pagina 1|
În prima parte, voi prezenta o perspectivă teoretică oferită de studiile
sociologice2.

1. Abordări sistemice ale schimbărilor sociale

Mult timp modelul dominant în analiza schimbării sociale a fost cel sistemic, la
modul cel mai general posibil schimbarea fiind considerată ca diferenţa dintre
stările diferite ale unui aceluiaşi sistem, stări ce se succed una alteia în timp.
Astfel, conceptul de schimbare socială implică trei componente: 1) diferenţa, 2)
la momente temporale diferite, 3) între stări ale aceluiaşi sistem
(Sztompka:1993:4).
În funcţie de ceea ce se ia în considerare ca aspecte, părţi componente,
dimensiuni ale sistemului implicat în schimbare, se pot distinge mai multe
tipuri de schimbare. Diversitatea acestor tipuri se datorează faptului că starea
generală a sistemului nu este simplă, uni-dimensională, ci rezultă din rezultatul
combinării şi agregării stărilor diferitelor componente ale sistemului, cum ar fi
(ibidem: 5):
1. numărul şi diversitatea indivizilor şi a acţiunilor acestora
2. relaţiile dintre elemente (legături sociale, dependenţe, relaţii între indivizi,
interacţiuni, schimburi între acţiuni)
3. funcţiile elementelor în sistem ca întreg (rolurile ocupaţionale jucate de
indivizi, reproducere, prezervarea ordinii, socializare)
4. frontiera (criteriile de incluziune, condiţiile de acceptare a indivizilor în
grupuri, principiile recrutării în asociaţii,
5. subsistemele (numărul şi diversitatea segmentelor specializate distincte,
secţii, subdiviziuni
6. mediul (condiţii naturale, starea altor societăţi, amplasarea geo-politică)

2
Chiribucă, D. (2014). Sociologie. Schimbarea socială, 2013-2014, Cluj - Napoca (Extras din Tipuri de schimbare
socială).

Pagina 2|
Din perspectiva modelului sistemic, focalizarea pe dimensiunile şi
componentele primare ale sistemului social, evidenţiază următoarele tipuri de
schimbări posibile:
a).a compoziţiei (migrarea inter-grupuri, recrutări într-un grup, dispersia unui
grup);
b) a structurii (apariţia unor instituţii noi, schimbarea patternurilor de putere,
emergenţa unor patternuri noi de interacţiune);
c) a funcţiilor (specializarea şi diferenţierea instituţiilor, respectiv a acţiunilor
sociale-munca);
d)a graniţelor (fuzionarea unor grupuri, relaxarea criteriilor de afiliere ca
urmare a proceselor de democratizare);
e) a relaţiei dintre subsisteme (preluarea controlului economiei de către politic,
controlul vieţii private de către un regim totalitar);
f) a mediului (poluarea, catastrofe naturale –inundaţii, cutremure, terorismul).
Pentru a evita confuzia provocată de existenţa mai multor paliere de
manifestare a schimbării (la nivelul componentelor sistemului, respectiv a
sistemului în ansamblul său) este importantă distincţia între schimbarea în
sistem, - de obicei parţială, cu finalitate limitată, fără influenţe majore asupra
sistemului în ansamblul său – şi schimbarea sistemului în totalitatea sa.
Ion Ungureanu (1990:200) numeşte primul tip de schimbare socială, iar cel de-
al doilea societală. Graniţa dintre acestea este de obicei fluidă, schimbările în
sistem generează adesea transformări cumulative şi se finalizează ca schimbări
ale sistemului.

1. Abordări ale schimbărilor societale din perspectiva comunicării

Specialiștii în comunicare definesc niște ere societale legate de consecințele
transformărilor sociale și a revoluțiilor tehnologice.
Există patru mare ere societale: era pre-marketingului, era comunicării în masă,
era informațională și era globală/digitală.
Erele societale și comunicarea publică

Pagina 3|
 Sursa: Pop, I. (2017), Noile tehnologii dominatoare: Media tradițională încotro? In Mass-media in
post-comunism. Mostenire, evolutie, tendinte, Publisher: Tritonic, p. 119-143

Prima eră s-a bazat exclusiv pe retorica clasică și a discursurilor publice,

urmată în secolul al 15 -lea de invenția tiparului. Tiparul inventat de J.
Gutenberg a avut un rol esențial în promovarea reformei protestante.

1.1. Efectele tiparului inventat de Gutenberg și răspândirea cărților

Tabel 1. Repere ale evenimentelor reformei, 1517-1648

Data Eveniment
1517 Luther afișează cele 95 de teze în Wittenberg
1521 Edictul de la Worms prin care Luther este condamnat ca eretic
1522 Aprobarea primelor ordonanțe protestante
1524-1525 Războiul țăranilor
1546-1547 Războiul Schmalkaldic
1555 Pacea de la Augsburg prin care se stabilește principiul cuius regio, eius
religio
1618-1648 Războiul de 30 de ani
Sursa: Davide Cantoni, Jeremiah Dittmar, Noam Yuchtman, 2016, Reallocation and Secularization:
The Economic Consequences of the Protestant Reformation, p.6.

Cuius regio, eius religio este o expresie latină, care înseamnă în mod literar: A
cui este țara, religia lui (adică religia domnitorului este și religia supușilor lui).

Pagina 4|
Urmarea a păcii de la Augsburg din 1555 – care a încheiat o perioadă de conflict
între romano-catolici și protestanți, principiul a legitimat numai două forme de
religie în imperiu: romano-catolicismul și luteranismul. Principiul prevedea
unitatea religioasă într-un stat, religia prințului devenind religie de stat și
religia tuturor locuitorilor săi.
În Octombrie 1517, Martin Luther expunea cele 95 de teze critice asupra
practicii și activității Bisericii. Criticile lui Luther se refereau la corupția
Bisericii Catolice, în special la vânzarea de "indulgențe", pe care credincioșii le-
au cumpărat pentru a se elibera de pe purgatoriu. În timp ce Luther nu încerca
să conteste monopolul religios al Bisericii Catolice, o fractură clară între
Biserică și Luther s-a evidențiat în 1521, atunci când Edictul din Worms l-a
condamnat ca eretic.
Evoluția reformei protestante, ca mișcare care a provocat Biserica Catolică, a
fost posibilă din două motive: în primul rând, Luther și suporterii săi au reușit
să-și disemineze ideile pe scară largă, rapidă și în mod relativ, utilizând cu
exactitate noua invenție de imprimare și de tipar (Rubin, 2014; Dittmar și
Seabold, 2016).
În al doilea rând, misionarii activi din punct de vedere politic au adoptat și au
adaptat ideile reformiste făcând presiune asupra elitelor guvernării (Cameron,
1991).
În Europa: consecințele economice ale Reformei3 (cf. Niall Fergusson, Piața și
turnul, 2017, Polirom).
După Revoluția lui Luther, unele state protestante au început să prezinte un
dinamism economic sporit. În ciuda lui Luther de a purifica biserica, Reforma a
condus la o realocare a resurselor cu caracter religios către cele laice; nu se mai
construiau așa de multe biserici, a crescut numărul de construcții laice.
Reforma a avut consecințe nedorite, ”a fost o mișcare religioasă care a
contribuit la secularizarea Europei”4.
1450-1500 : prețul cărților a scăzut cu două treimi, continuând să se
diminueze după aceea;

3 Fergusson, N. (2017). Piața și turnul, 2017, Editura Polirom, Iași.

4 Cantoni, Dittmar, Yuchtman, (2016), Reformation and Reallocation: Religious and Secular Economic Activity
in Early Modern Germany.

Pagina 5|
1383 : costul unui scrib care să scrie un singur molitfelnic (carte de rugăciuni)
pentru episcopul de Westminster fusese echivalentul plății pentru 208 zile de
muncă;
1640: în Anglia, datorită tiparului, erau vândute anual peste 300.000 de
almanahuri populare, cu câte 40-50 de pagini și costând doar doi penny, într-o
epocă în care plata zilnică pentru munca necalificată era de 11,5 penny. Nu a
fost un boom al cărților.
Răspândirea tiparului a fost răspunzătoare de 18-80% din creșterea urbană
între anii 1500-1600. Dittmar ajunge să afirme că ”impactul cărții tipărite
asupra bunăstării era echivalentul a 4% din venit pe la mijlocul anilor 1600”, cu
mult mai mare decât impactul computerului personal asupra bunăstării în
epoca noastră, estimat la nu mai mult de 3% din venit în 2004”.
Scăderea prețului unui PC (personal computer) între anii 1977-2004 a urmat o
traiectorie foarte similară cu diminuarea prețului unei cărți între anii 1490-
1630.

1.2. Era comunicării în masă. Rolul invenției telegrafului electric

În anul 1844, Samuel F.B. Morse a brevetat telegraful, de fapt, telegraful electric,
cu sprijinul inginerului Alfred Vail. Are loc realizarea legăturii între Washington
și Baltimore
Sistemul de transmitere a mesajului în puncte şi linii a fost cu adevărat
revoluţionar, însă nu era uşor accesibil cetăţeanului de rând. Acesta era nevoit
să meargă la un oficiu public şi să plătească un operator pentru a putea trimite
o telegramă.
Cu toate inconvenientele, telegraful a câştigat mult teren, în timp scurt. S -a
reuşit instalarea unui cablu de telegraf pe fundul Oceanului Atlantic.
În anul 1858, Regina Victoria a Marii Britanii a trimis primul mesaj telegrafic
transatlantic:
„Onorabilului preşedinte al Statelor Unite. Majestatea Sa doreşte să îl felicite pe
preşedinte pentru finalizarea cu succes a acestei mari lucrări internaţionale, de care
Regina a fost profund interesată”.

Pagina 6|
Dar grandioasa întreprindere a funcţionat doar câteva zile. Cablul a fost avariat,
iar comunicaţiile dintre America şi Europa aveau să rămână afectate pentru
încă nouă ani.
Telegraful a fost „dinozaurul” erei comunicaţiilor rapide. A fost atât sursa – căci
telefonul s-a născut din dorinţa de a dezvolta telegraful – cât şi marele
competitor al telefonului. Pentru ca, în final, să iasă complet din uz.
Dar până în a doua jumătate a secolului al -XIX-lea, companiile de telegraf nu au
avut motive de îngrijorare. Din contră, au continuat să se extindă şi să-şi
îmbunătăţească serviciile. Declinul avea să înceapă mai târziu, în zorii secolului
XX. Inamicul încă avea multe etape de parcurs:să se nască, să se dezvolte şi abia
ulterior să convingă publicul.

2. Perspective teoretice ale culturii tiparului în viziunea unor

teoreticieni notabili: Marshall McLuhan și Neil Postman. Ecologia
mass-media

Ecologia mass-media se referă la studiul despre mass-media, tehnologiile și

comunicarea în masă (TIC) și modul în care acestea afectează mediul uman De
fapt, ecologia mass-media poate fi înțeleasă ca o rețea intelectuală în care
McLuhan, W. Ong și N. Postman constituie nodurile prime (care corespund
geografic cu orașele Toronto, St Louis, și New York City) (Strate, 2003, p. 2).

Conceptele teoretice au fost propuse de Marshall McLuhan în 1964, în timp ce

termenul de ecologia mass-media fost introdus pentru prima dată în mod oficial
de Neil Postman în 1968. McLuhan a afirmat că mass-media influențează
evoluția societății și că perioade de timp semnificative și de creștere pot fi
clasificate în funcție de dezvoltarea tehnologiilor specifice pe parcursul acestei
perioade.

Cu alte cuvinte, "ecologia mass-media se referă la modul în care comunicarea

mass-media afectează percepția umană, înțelegerea și valorile ei, precum și
modul în care interacțiunea noastră cu mass-media facilitează sau împiedică
șansele noastre de supraviețuire. Termenul de ecologie se referă la studiul
mediilor: structura lor, conținutul și impactul asupra oamenilor.

2.1. Marshall McLuhan (1911-1980)

Pagina 7|
A fost un filozof și un teoretician canadian de la Universitatea din Toronto.
Marhall McLuhan este cunoscut prin expresia: media este mesajul! Adică
suportul este mesajul!
Ecologia mass-media susține că mass-media acționează ca extensii ale
simțurilor umane în fiecare epocă, iar tehnologia de comunicare este cauza
principală a schimbării sociale. McLuhan este renumit pentru fraza, "mediul
este mesajul", care este o expresie des dezbătută, înseamnă că mediul ales
pentru a transmite un mesaj este la fel de important (dacă nu chiar mai repede)
decât mesajul în sine.
În anul 1934, Marshall McLuhan s-a înscris ca student la Universitatea din
Cambridge, o școală care era considerată de pionierat în critica literară
modernă. În timpul studiilor la Cambridge, a făcut cunoștință cu unul dintre
profesorii săi, I.A. Richards, un distins profesor englez, care l-a inspirat pe
McLuhan în lucrările sale academice ulterioare. McLuhan a admirat abordarea
critică a lui Richards în ceea ce privește studiile de limba engleză, ele însele
nefiind nimic altceva decât un studiu al procesului de comunicare
Canalele prin care sunt transmise cuvintele sau imaginile sunt mai importante
în comunicare decât cuvintele sau imaginile respective. Media nu stabilesc doar
despre ce vorbim, ci stabilesc să vorbim despre ele. Determinismul tehnologic
este un curent reprezentat de la Școala de la Toronto (ecologie mass-media,
reprezentanți Harold M. Innis și Marshall McLuhan). Media electronice sunt
criticate de McLuhan din cauza posibilităților de control și manipulare.
Lucrarea principală a lui McLuham este Mass-media sau mediul invizibil (1997):
toate mijloacele prin ele însele, indiferent de mesajul pe care îl comunică
exercită o influență asupra omului și a societății.
Au existat trei invenții tehnologice esențiale: alfabetul fonetic, care l-a smuls pe
omul tribal din echilibrul lui senzorial și a dat ochiului poziția dominantă;
tiparul lui Johannes Gutenberg, care a accelerat acest proces și telegraful, care
anunța în 1844 o revoluție a electronicii, care îl va retribaliza pe om
restabilindu-i echilibrul senzorial.
Dezvoltarea noilor media electronice a întrerupt înclinația vizuală a formelor
scrise de comunicare, redând oamenilor o cultură care are multe în comun cu
cultura societăților orale, tribale5.

5 Momoc A. (2016). Comunicarea 2.0. New media, participare și populism, Editura Adenium, Iași.

Pagina 8|
Web 2.0 este denumit și web-ul social, a doua generație de dezvoltare
inteligentă a paginilor de web, care facilitează comunicarea, oferă informații
sigure și servicii pe Internet (inventator și promotor este Tim O Reilly).
„Oamenii se schimbã, precizeazã McLuhan, când se schimbã raporturile dintre
simțuri. Iar acestea se schimbã când vreunul dintre simțuri sau vreo funcție
corporalã sau mintalã este exteriorizatã sub formã tehnologicã“.6
Marshall Mc Luhan mai scrie o lucrare: Galaxia Gutenberg – Omul și era tiparului
(1962, 1975), prin care se explică efectele culturii scrise asupra societății și
despre stocarea informației în cărți.
a) Perioada transmiterii orale, în care experiențele umane sunt experiențe
individuale de percepere a lumii, iar cunoașterea este transmisă pe cale
orală;
b) Perioada scrisului și a tiparului este caracterizată prin introspecție,
gândire abstractă, iar posibilitatea de înmagazinare a informației devine
independentă de limitele corpului uman;
c) Perioada electronică deschide noi orizonturi pentru lărgirea percepției
umane prin intermediul simțurilor, mass-media permite o altă abordare
a spațiului și a timpului, una neliniară, în care apare așa-numitul sat
global

Altă lucrare: Global village, 1989, publicată postum cu B R Powers. Autorii

afirmă că societatea actuală a suferit un colaps, întorcându-se la societatea
orală de tip cătun. Cititul pare pentru tineri o formă depășită de învățare, iar
noile media joacă un rol fundamental în restructurarea procesului educațional7.
2.2.Neil Postman (1931-2003)
Inspirat de McLuhan, Neil Postman a fondat Programul în Ecologie Media la
Universitatea din New York, în 1971. Potrivit lui Postman, ecologia mass-media
pune accentul pe mediile în care comunicarea și tehnologiile operează și
răspândirea de informații, precum și efectele pe care acestea le au asupra
receptorilor. Postman s-a axat mai degrabă pe tehnologia mass-media, proces
și structură decât pe conținutul și considera că sarcina principală a ecologiei
mass-media este să facă judecăți morale.

6 idem
7
Momoc A. (2016). Comunicarea 2.0. New media, participare și populism, Editura Adenium, Iași.

Pagina 9|
Sintagma de ecologie media a plecat de la Eric McLuhan (fiul lui Marshall
McLuhan, cel mai mare gânditor al secolului al XX-lea în materie de media), dar
Neil Postman a fost cel care a rostit-o pentru prima oară în public, duminică, 24
noiembrie 1968, la o conferință a profesorilor de engleză din Madison, statul
Wisconsin. De ce ar fi atât de important să se publice o carte care a fost tipărită
inițial acum treizeci de ani, în decadenții ani 90 americani? Există cel puțin trei
motive care îmi vin în minte.
Primul motiv este că domeniul de cercetare pe care l-a fondat în 1968 este
astăzi mai relevant ca oricând. Acest teren interdisciplinar de studiu academic
își are rădăcinile în gândirea unor oameni precum Marshall McLuhan, Jacques
Ellul, Walter Ong, Lewis Mumford, Eric Havelock, Harold Innis și Elisabeth
Eisenstein, o echipă internațională de cercetători care nu aveau nimic în comun
– erau profesori de drept, profesori de limba engleză, clasiciști, economiști și
istorici - dar cu toții împărtășeau aceeași bănuială puternică, nestrămutată, că
se întâmplă ceva cu relațiile umane; ceva mai amplu, mai ubicuu și, din această
cauză, mai greu de perceput decât orice alt agent uman care a acționat vreodată
în istorie.

Și, mai departe, că acest ceva devastator sunt noile canale media și că avem
nevoie de un studiu foarte atent cu privire la modul în care a acestea sunt la fel
de răspunzătoare, dacă nu chiar mai răspunzătoare, pentru schimbările care au
loc în istorie, economie, teologie, drept, afaceri, educație, psihologie și discursul
public8 (prefață carte Read Mercer Schuhardt, p.8).

”Folosesc cuvântul ”conversație” în mod metaforic pentru a mă referi nu numai

la vorbire, ci și la toate tehnicile și tehnologiile care permit oamenilor dintr-o
anumită cultură să schimbe mesaje. În acest sens, întreaga cultură este o
conversație, sau, mai precis, o corporație de conversații, purtate într-o varietate
de moduri simbolice. Ne concentrăm aici pe modul în care formele discursului
public reglementează, sau chiar dictează, tipul de conținut care poate rezulta
din aceste forme” (Neil Postman, 2016, p.21).

2.2.1. Epistemologia culturii tipărite (în viziunea lui Neil Postman)9.

8prefață scrisă de Read Mercer Schuhardt, 2016, p.8

9Postman, N. (2016). Distracția care ne omoară. Discursul public în epoca televizorului, Editura Anacronic,
București

P a g i n a 10 |
Epistemologia bazată pe televiziune este inferioară celei oferite de tipar, și este
periculoasă și absurdă;
Unele canale media au dispărut (scrierea pictografică, anluminuri, i.d. picturi de
manuscris medieval; din fr. Enluminure - tehnică de decorare bogată); odată cu
ele dispar și instituțiile și mecanismele cognitive pe care le favorizau;
Alte forme de conversație vor rezista dintotdeauna (scrierea și vorbirea);
Televiziunea și tiparul nu pot coexista, deoarece coexistența implică paritate;
Inventarea tiparului este un exemplu paradigmatic;
Tipografia a încurajat ideea modernă de individualitate, dar a distrus simțul
medieval al comunității și al integrării;
Tipografia a creat proza, dar a transformat poezia într-o formă de expresie
exotică și elitistă;
Tipografia a făcut posibilă știința modernă, dar a transformat sensibilitatea
religioasă într-o superstiție;
Tipografia a ajutat la dezvoltarea statului-națiune;
Dominația imperială a 400 de ani a tiparului a adus mult mai multe beneficii
decât pierderi.
America tipografică
Americanii din timpul lui Benjamin Franklin aveau cel mai mare devotament
pentru tipar;
Urmașii emigranților care s-au stabilit în Noua Anglie au fost cititori dedicați și
pricepuți, ale căror sensibilități, idei politice și viață socială erau încastrate în
mediul tipografic;
Existau cărți pe vasul Mayflower (vasul care a adus primii emigranți din Anglia
în America de Nord, în toamna anului 1620) erau Bibilia și Description of New
England a Căpitanului John Smith.;
Fiecărui pastor i s-au dat câte zece lire pentru a înființa o bibliotecă religioasă;
Între 1640-1700, rata de alfabetizare a bărbaților din Massachusetts și
Connecticut se afla undeva între 89-95%;
Rata alfabetizării femeilor era estimată în aceleași colonii de 62% (1681-1697);
1640 : Bay Psalm Book era considerată bestseller-ul Americii la acea vreme.
P a g i n a 11 |
1682-1685, cea mai mare librărie din Boston a importat 3.421 de cărți de la un
singur furnizor din Anglia, cele mai multe din acestea fiind cărți nereligioase;
1650, aproape toate orașele din Noua Anglie au promulgat legi care impuneau
înființarea unor școli de ”citit și scris”, precum și a unor școli generale în
comunitățile mari
1786 - Benjamin Franklin remarca faptul că americanii erau ocupați atât cu
cititul ziarelor și pamfletelor, că abia mai aveau timp de cărți; își găseau totuși
timp de American Spelling Book (Cartea ortografiei americane) a lui Noah
Wester, care s-a vândut în 24 de milioane de exemplare între 1783-1843);
Proliferarea ziarelor în colonii a fost însoțită de răspândirea rapidă a
pamfletelor și a pliantelor.
The Boston News - Letter, publicat 1704 este considerat primul ziar american
tipărit cu continuitate. Urmat de Boston Gazette în 1719 și de New England
Courant (1721).
În lucrarea sa Despre democrație în America, apărută în 1835, Alexis de
Tocqueville afirma:

”În America, partidele politice nu scriu cărți pentru a-și combate opiniile, ci
pamflete, care circulă într-o zi cu o iuțeală incredibilă și apoi dispar. Inventarea
armelor de foc a pus semnul egal între vasal și nobil pe câmpul de luptă; arta
tipografică a făcut același lucru pentru mințile tuturor claselor; poșta a adus
aceeași cunoaștere și la ușa bordeiului, și la poarta palatului10”.

Scurtă biografie ALEXIS DE TOCQUEVILLE (1805–1859)

Alexis de Tocqueville (Alexis Charles Henri Clérel, viconte de Tocqueville, gânditor

politic, istoric și scriitor francez.

Născut la Paris într-o familie de viţă nobilă din Normandia, a fost istoric, filozof, om
politic, sociolog şi, mai cu seamă, un fin observator al mişcării de democratizare a
societăţilor moderne.

10
Postman, N. (2016). Distracția care ne omoară. Discursul public în epoca televizorului, Editura Anacronic,
București, p.58.

P a g i n a 12 |
După ce obţine diploma de licenţă în Drept în 1826, Tocqueville urmează cu mare
interes cursurile despre istoria civilizaţiei europene ţinute de François Guizot în
perioada 1828–1830 la Sorbona, în care fostul lider al monarhiştilor constituţionali
conservatori în timpul Monarhiei din Iulie anticipa iminentul declin al aristocraţiei.
Intrarea în magistratură, precum şi schimbările politice de la 1830 îi aduc lui
Tocqueville oportunitatea de a întreprinde o călătorie de studiu în Statele Unite, cu
scopul de a analiza sistemul penitenciar american.
Astfel, împreună cu bunul său prieten Gustave de Beaumont, Tocqueville
călătoreşte aproape nouă luni prin Lumea Nouă, timp în care descoperă o societate
descentralizată, individualistă, cu un profund simţ al egalităţii şi modernizării,
diferită în mod evident prin trăsăturile sale de dinamica ce traversa societatea
franceză.

Însemnările de călătorie făcute de Tocqueville asupra vieţii politice, religioase şi

sociale stau la baza lucrării Despre democraţie în America (vol. I, 1835; vol. II, 1840).
Cartea s-a bucurat de un succes imediat atât în Franţa, cât şi în Statele Unite,
Tocqueville fiind considerat, pentru analiza sa comparativă originală, unul dintre
părinţii fondatori ai sociologiei şi filozofiei istoriei.

Liberalismul său politic, economic şi social a influenţat generaţii întregi de istorici

şi gânditori politici, între care J.S. Mill, Max Weber, Fr. von Hayek, Raymond Aron,
Francis Fukuyama, Raymond Boudon sau François Furet. Tocqueville este şi
autorul uneia dintre primele încercări majore de a studia cauzele şi consecinţele
Revoluţiei Franceze (Vechiul Regim şi Revoluţia), iar observaţiile sale rămân foarte
relevante şi dau cheia înţelegerii evoluţiei ulterioare a societăţilor moderne. În anul
1841, Alexis de Tocqueville este ales membru al Academiei Franceze (prezentare
site editura Humanitas).

P a g i n a 13 |