Metode Si Tehnici Fiscale (Curs Universitar)

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI
CATEDRA „FINANŢE ŞI ASIGURĂRI”
Rodica HÎNCU, Nadejda CHICU,

Olga KUZMINA, Rodica COVALI,
Marina DANDARA, Lilia BĂCIOI
METODE ŞI TEHNICI FISCALE

(curs universitar)
Editura ASEM
CZU 336.22(075.8)
M 61
Cursul universitar „Metode şi tehnici fiscale” a fost discutat şi aprobat la şedinţa catedrei
„Finanţe şi asigurări” din data de 22 iunie 2004 (Proces-verbal nr.17)
Cursul universitar „Metode şi tehnici fiscale” a fost aprobat şi înaintat spre publicare de Comisia
Metodică a facultăţii „Finanţe” la data de 27 ianuarie 2005 (Proces-verbal nr.3)
COORDONATOR: conf. univ. dr. hab. RODICA HÎNCU
Recenzenţi: prof. univ. dr. hab. Tatiana Manole,
conf. univ. dr. Angela Casian
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Metode şi tehnici fiscale: Curs universitar / Rodica Hîncu,
Nadejda Chicu, Olga Kuzmina,...; Acad de Studii Econ. a
Moldovei. Catedra „Finanţe şi Asigurări” – Ch.: Dep. Ed.-Poligr. al
ASEM, 2005. – 261 p.
Bibliogr. P. 258-261 (32 tit.)
ISBN 9975-75-315-9
300 ex.
336.22(075.8)
Rodica Hîncu, dr. habilitat, conf. univ.

Nadejda Chicu, dr., conf. univ.
Olga Kuzmina, dr., conf. univ.
Rodica Covali, drd., lect. univ.
Marina Dandara, drd., lect. univ.
Lilia Băcioi, drd., lect. univ.
ISBN 9975-75-315-9
© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM
1
Cuprins
Cuvînt înainte
Tema 1. CONŢINUTUL SOCIAL-ECONOMIC AL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR
Tema 2. SISTEMUL FISCAL AL REPUBLICII MOLDOVA
Tema 3. TAXELE LOCALE
Tema 4. IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE
Tema 5. IMPOZITUL PENTRU UTILIZAREA RESURSELOR NATURALE
Tema 6. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ
Tema 7. ACCIZELE
Tema 8. TAXELE VAMALE
Tema 9. TAXELE FONDULUI RUTIER
Tema 10. IMPOZITUL PE VENIT. PARTICULARITĂŢILE IMPOZITĂRII VENITURILOR
PERSOANELOR FIZICE
Tema 11. PARTICULARITĂŢILE CALCULĂRII IMPOZITULUI PE VENITUL
PERSOANELOR CE PRACTICĂ ACTIVITATE DE ÎNTREPRINZĂTOR
Tema 12. IMPOZITUL PRIVAT
Tema 13. IMPACTUL IMPOZITELOR DIRECTE ASUPRA PROCESELOR SOCIAL-
ECONOMICE
Tema 14. IMPACTUL IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA PROCESELOR SOCIAL-
ECONOMICE
Bibliografie selectivă
2
Cuvînt înainte
Aspectele fiscale deţin un rol esenţial în gestionarea eficientă a economiei de piaţă. De aceea,
disciplina „Metode şi tehnici fiscale” are o mare importanţă în formarea viitorilor economişti,
contribuind la formarea unui sistem de cunoştinţe teoretice, practice şi aplicative în domeniul fiscal.
Lucrarea de faţă cuprinde aspecte teoretice şi aplicaţii practice, elaborate pe baza programei
analitice a disciplinei „Metode şi tehnici fiscale”.
La realizarea lucrării, s-a urmărit ca, pe baza aplicaţiilor propuse, să se creeze o imagine de
ansamblu a aspectelor teoretice, legislative şi practice, care vizează domeniul fiscal în Republica
Moldova.
Cursul universitar la disciplina „Metode şi tehnici fiscale” este adresat, în special, studenţilor
economişti care studiază acest domeniu.
În calitate de coordonator, exprim sincere mulţumiri tuturor membrilor catedrei „Finanţe şi
Asigurări”, care şi-au adus aportul la elaborarea cursului universitar la disciplina „Metode şi tehnici
fiscale”.
În mod deosebit, este de menţionat contribuţia următoarelor cadre didactice: Rodica Covali –
temele „Conţinutul social-economic al impozitelor şi taxelor” şi „Taxa pe Valoarea Adăugată”;
Marina Dandara – temele „Impozitul pe venit. Particularităţile impozitării veniturilor persoanelor
fizice” şi „Particularităţile calculării impozitului pe venitul persoanelor ce practică activitate de
întreprinzător”; Lilia Băcioi – tema „Accizele”; Rodica Hîncu, Tatiana Moraru – tema „Impozitul pe
bunurile imobiliare”; Nadejda Chicu – tema „Impactul impozitelor directe asupra proceselor social-
economice”; Olga Kuzmina – temele „Taxele Fondului Rutier” şi „Impactul impozitelor indirecte
asupra proceselor social-economice”. Temele „Sistemul fiscal al Republicii Moldova”, „Taxele
locale”, „Impozitul privat”, „Impozitul pentru utilizarea resurselor naturale”, „Taxele vamale” au fost
elaborate de coordonatorul ediţiei în cauză.
Fiecare membru al colectivului de autori poartă responsabilitate pentru materialele prezentate în
ediţia de faţă.
Materialele elaborate corespund legislaţiei în vigoare la data de 1.12.2004.
Pornind de la dinamismul prevederilor legislative ale sistemului fiscal, al politicii fiscale, al
mecanismului economic şi al fenomenelor economice, cursul dat va fi supus completării şi modificării
continue.
Sperăm ca această lucrare să-şi găsească cititorul, iar acesta din urmă să poată desprinde din ea
maximum de informaţii utile.
Coordonatorul ediţiei:
Rodica Hîncu, conf. univ., doctor habilitat
3
Tema 1: CONŢINUTUL SOCIAL-ECONOMIC AL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR
1.1. Conţinutul social-economic al impozitelor şi taxelor

1.2. Funcţiile impozitelor
1.3. Teorii cu privire la reglementarea de către stat a sistemului de impunere
Cuvinte-cheie:
• impozit;
• taxă;
• legalitate;
• obligativitate;
• nonechivalenţă;
• nerambursabilitate.
1.1. Conţinutul social-economic al impozitelor şi taxelor

Cea mai veche resursă financiară este impozitul. După cum s-a menţionat anterior, originile sale
aparţin perioadei de stagnare a organizaţiei statale. Iniţial, s-a recurs la prelevări asupra bunurilor
private, iar odată cu introducerea monedei se practică impozite în bani.
În sens general, impozitele reprezintă plăţile obligatorii, stabilite prin lege, pe care persoanele
fizice şi juridice le varsă din veniturile lor în bugetul statului.
Între specialiştii în fiscalitate, se poartă, uneori, dispute cu privire la noţiunea de impozit, la
definiţia dată impozitului. Totodată, fiecare din aceste definiţii conţine esenţialul: obligaţia
persoanelor fizice şi juridice de a plăti la bugetul statului o parte din veniturile lor, sub formă de
impozite care se stabilesc în funcţie de veniturile obţinute sau averea deţinută, iar plata acestora se
face cu titlu nerambursabil, fără contraprestaţie directă din partea statului şi obligatorie. Faptul că, în
loc de plată, se folosesc noţiunile de „prelevare”, „contribuţie bănească” etc., nu sînt aspecte esenţiale
şi nu afectează sensul şi conţinutul definiţiei date de Dicţionarul explicativ al limbii române.
Înţelegerea deplină şi corectă, în special din punct de vedere fiscal, a noţiunii de impozit se asigură cu
adevărat numai în condiţiile în care se cunosc conţinutul său economic şi rolul său pentru stat.
În literatura de specialitate, se întîlnesc mai multe noţiuni de impozit, însă cea mai frecvent
întîlnită este:
Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, achitată, conform
legii, statului de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile care le obţin sau pentru averea pe
care o posedă. Plata impozitului se efectuează în cuantumul şi termenul precis stabilit prin lege.
Pentru a se înţelege deplin şi corect, din punct de vedere fiscal, conţinutul noţiunii de impozit, se
impun următoarele precizări legate de trăsăturile impozitelor.
Principalele trăsături ale impozitelor sînt:
Legalitatea impozitelor presupune că instituirea de impozite se face în baza autorizării conferite
prin lege. Nici un impozit al statului nu se poate stabili şi percepe decît dacă există legea respectivă la
impozit.
Fiecare act normativ, prin care se stabileşte un impozit, trebuie să conţină dispoziţii clare, precise
şi imperative (obligatorii) privind plata impozitului respectiv.
Obligativitatea impozitelor înseamnă că plata nu este benevolă, ci are caracter obligatoriu pentru
toate persoanele care obţin venituri sau deţin bunuri din categoria celor supuse impozitării conform
legilor în vigoare.
În cazul în care un impozit nu se achită în termenul legal de plată, statul recurge la executarea
silită, respectiv, la recuperarea sumelor pe care le are de încasat prin preluarea unor bunuri din
patrimoniul persoanei respective şi vînzarea acestora, pînă la recuperarea integrală a drepturilor sale.
Nerestituirea impozitelor prevede că prelevările de impozite la fondurile publice de resurse
financiare se fac cu titlu definitiv şi nerambursabil. Adică, transferurile de impozite făcute în aceste
fonduri sînt utilizate numai la finanţarea unor obiective necesare tuturor membrilor societăţii, şi nu
unor interese individuale sau de grup.
4
Nonechivalenţa impozitelor poate fi înţeleasă, pe de o parte, ca o plată în schimbul căreia
contribuabilii nu beneficiază de contraservicii imediate şi direct din partea statului, pe de altă parte, ca
o diferenţă între cuantumul impozitelor plătite şi valoarea serviciilor primite în schimb în viitor.
Între impozite şi taxe există deosebiri:
Taxele reprezintă plata efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate
acestora de instituţiile publice.
Prin urmare, taxele sînt reglementate ca obligaţii bugetare datorate de persoanele fizice sau
juridice, reprezentînd plata neechivalentă pentru servicii solicitate de acestea unor instituţii de stat
după principiul recompensei speciale.
Trăsăturile specifice ale taxelor sînt:
• Plata neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de organe sau instituţii care primesc,
întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servicii şi rezolvă alte interese legitime ale
persoanelor fizice sau juridice. Plata serviciilor sau lucrărilor este neechivalentă, deoarece,
conform dispoziţiilor legale, aceasta poate fi mai mare sau mai mică, comparativ cu valoarea
prestaţiilor efectuate de organele sau instituţiile de stat.
• Subiectul plătitor este precis determinat din momentul cînd acesta solicită efectuarea unei
activităţi din partea unei instituţii de stat.
• Taxele reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de
diferite persoane în mod direct şi imediat.
Astfel, între cuantumul serviciilor sau activităţilor prestate de către stat nu există un raport de
echivalenţă, fiind independente de costul, preţul sau valoarea serviciului prestat, caracteristic pentru
care taxele se deosebesc fundamental de preţurile mărfurilor sau tarifele serviciilor executate de
agenţii economici. Preţurile şi tarifele oglindesc toate cheltuielile de producţie şi circulaţie, pe cînd
taxele nu au decît o valoare simbolică.
Dreptul de a institui un impozit sau o taxă îl are statul, drept care este exercitat de autoritatea
publică – Parlamentul. Activitatea executivă în domeniul impozitelor revine guvernului, care o
exercită prin intermediul aparatului fiscal.
Deosebirea dintre impozite şi taxe este evidentă, dar necesită anumite concretizări. Trecerea la
economia de piaţă şi la autonomia economico-financiară a unităţilor administrativ-teritoriale impune,
tot mai mult, existenţa unei corelaţii depline între cheltuielile făcute de stat şi nivelul taxelor plătite de
contribuabili pentru serviciile de care beneficiază. Cuantumul impozitului se determină fie în funcţie
de volumul venitului impozabil, fie în funcţie de mărimea materiei impozabile pentru care statul
urmăreşte limitarea sau reducerea cît mai mult a acesteia. Astfel, în cazul impozitului, prestarea unui
serviciu direct şi imediat din partea statului lipseşte cu totul, în timp ce pentru taxe se prestează de
către stat anumite servicii direct şi, pe cît posibil, imediat.
În cazul impozitelor, termenele de plată se stabilesc în prealabil, în timp ce termenele de plată ale
taxelor se stabilesc, de regulă, în momentul solicitării sau chiar după prestarea serviciilor. Deci, taxele
reprezintă plăţile efectuate de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora de
instituţiile de drept public.
1.2. Funcţiile impozitelor

Prin politica fiscală practicată, statul are dreptul de a prelua o parte din veniturile realizate de
subiectele de drept sau de a percepe o parte din costul serviciilor prestate în folosul solicitanţilor.
Impozitele la care sînt obligaţi subiecţii plătitori îndeplinesc, în principiu, trei funcţii:
a) Contribuţia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societăţii (fiscală) este o
obligaţie a tuturor persoanelor fizice sau juridice care obţin venituri impozabile sau taxabile.
Aceste fonduri sînt utilizate de stat pentru finanţarea de obiective şi acţiuni cu caracter
general, folosind întregii colectivităţi, ca: finanţarea instituţiilor publice, constituirea
rezervelor de stat, alte acţiuni şi obiective cu caracter economic şi social.
b) Redistribuirea unor venituri primare sau derivate (socială) este operaţiunea de preluare a
unor resurse în vederea repartizării lor pentru satisfacerea unor trebuinţe acceptate în folosul
altora decît posesorii iniţiali ai resurselor.
5
Redistribuirea aplică principiul depersonalizării resurselor, înfăptuindu-se pe mai multe planuri
pentru satisfacerea tuturor trebuinţelor generale ale societăţii. Datorită faptului că redistribuirea
exagerată şi nerealistă are consecinţe grave asupra cointeresării şi responsabilităţii, practicarea
justificată a acesteia prin metode administrative şi gratuite va fi înlocuită cu redistribuirea prin metode
economice sau restituibile. În cazurile cînd redistribuirea se realizează pe baza principiului
mutualităţii, aceasta este nu numai inerentă, dar şi echitabilă.
c) Reglarea unor fenomene economice sau sociale (economică) acţionează în mod diferit în
cazul unităţilor economice sau a persoanelor fizice. La unităţile economice, prin impozite şi
taxe, se influenţează preţurile mărfurilor şi tarifelor executărilor de lucrări şi servicii publice,
rentabilitatea, eficienţa economico-financiară etc. La persoanele fizice, prin impozite şi taxe,
se stimulează utilizarea cît mai productivă a terenurilor agricole şi a altor bunuri, pe care le
au în patrimoniul personal, se limitează realizarea de venituri exagerate etc.
1.3. Teorii cu privire la reglementarea de către stat a sistemului de impunere

În legătură cu dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere, în literatura de specialitate,
au fost emise mai multe teorii:
• Teoria organică a fost teoretizată de gînditori de frunte ai filosofiei clasice germane: Hegel,
Fichte şi Schelling. Potrivit acestei teorii, „statul s-a născut din însăşi natura omenească”, iar dreptul
de impunere este „un produs necesar dezvoltării istorice a popoarelor”. În aceste condiţii, dreptul de
impunere nu este necesar să fie justificat, deoarece toate popoarele trăiesc în „viaţa de stat şi toate
statele, pentru garantarea existenţei lor, au nevoie de exercitarea dreptului de impunere”. Scopul
exercitării acestui drept este de a constitui fonduri băneşti necesare menţinerii organizării de stat ori
„scopul fiind absolut necesar, se impune ca şi mijlocul pentru realizarea scopului să fie imperativ”.
• Teoria sociologică. Potrivit acestei teorii, statul este considerat a fi un „stăpîn absolut”, născut
din frămîntările organizărilor sociale şi reprezintă „forţa brutală” a minorităţii organizate pentru a se
impune împotriva majorităţii stăpînite. Conform acestei teorii, deţinătorul puterii nu era legat de drept,
deoarece emană de la el – voinţa lui era dreptul. Prin urmare, voinţa capricioasă a suveranului
determină normele de conduită socială.
• Instituirea dreptului de a percepe impozite şi taxe a apărut odată cu crearea unui aparat public
complicat şi cu necesitatea de a avea mijloacele de întreţinere şi funcţionare. Pentru a menţine această
forţă publică, sînt necesare contribuţiile cetăţenilor.
• Teoria contractului social a fost întemeiată de Thomas Hobbles şi dezvoltată de Jean-Jacques
Rousseau în lucrarea „Contractul social”.
• În teoria contractului social, dreptul formal de impunere apare ca rezultat al unei înţelegeri între
stat şi contribuabili. Cetăţenii renunţă la o parte din libertăţi, făcînd, în acelaşi timp, şi sacrificii de
ordin material concretizate în impozite, în schimbul unor activităţi realizate şi garantate de stat. Statul
este considerat ca o autoritate superioară, căreia i se supun oamenii liberi care 1-au creat pe baza unui
contract.
• Teoria echivalenţei, numită şi teoria schimbului sau teoria intereselor, a fost fondată de Adam
Smith şi continuată de Charles Louis Montesquieu.
Conform concepţiei economistului Adam Smith, maximele sau principiile fundamentale ale
impunerii, devenite foarte tradiţionale în ultimele decenii, sînt:
1) maxima de justiţie: „cetăţenii fiecărui stat trebuie să contribuie la cheltuielile
guvernamentale, atît cît le permite facultăţile proprii, adică în proporţia veniturilor pe care le
realizează sub protecţia statului”;
2) maxima de certitudine: „impozitul stabilit fiecărui cetăţean trebuie să fie prestabilit şi nu
arbitrar. În epoca modernă, cuantumul plăţii trebuie să fie cert pentru contribuabil, ca şi
pentru orice altă persoană„.
3) maxima comodităţii: „toate contribuţiile trebuie să fie pretinse la termenele şi urmînd
procedeul care este mai convenabil contribuabilului„;
4) maxima economiei: „toate contribuţiile trebuie să fie stabilite de o manieră care să scoată din
buzunarul cetăţeanului cît mai puţin posibil, faţă de ceea ce urmează să intre în trezoreria
statului”.
6
Teoria echivalenţei impozitelor a fost actualizată oficial în SUA de către Tribunalul Suprem
Federal, care şi-a motivat o decizie a sa dată într-un litigiu fiscal, în modul următor: „Puterea de a
impune, indispensabilă pentru existenţa oricărui guvern civilizat, se exercită în baza presupunerii unui
echivalent restituit contribuabilului prin protecţia persoanei şi a proprietăţii sale, prin crearea şi
menţinerea unor avantaje publice de care el profită. Această actualizare a teoriei echivalenţei
impozitelor cuprinde, mai mult decît formulările teoretice anterioare, caracterizarea echivalentului pe
care statul modern îl acordă contribuabilului de impozite şi care constă atît în protecţia persoanei şi
proprietăţii lor, cît şi în toate avantajele publice social-culturale. Deci statul stabileşte cota de
impunere a supuşilor în raport cu avantajele create, dînd în acelaşi timp şi măsura acestora în raport cu
mărimea serviciilor sau avantajelor – cu cît vor fi mai mari, cu atît impozitele vor fi mai ridicate.
Impozitul, aşa cum afirma Charles Louis Montesquieu, este „o porţiune pe care o dă fiecare cetăţean
din bunul său, pentru a avea siguranţa celeilalte părţi sau pentru a se folosi de ea„.
După această teorie, impozitele se confundă cu taxele, deci dacă impozitele ar fi, într-adevăr,
echivalente, ar trebui să măsoare în mod just stabilirea şi perceperea lor. Practic, este imposibil de
stabilit pentru fiecare cetăţean în parte, de ce anume avantaje sau serviciu se bucură în organizarea de
stat.
• Teoria siguranţei este inspirată din opera lui John Locke şi François Quesnay, influenţată de
concepţia filozofică şi de ideile liberalismului clasic, care atribuiau statului un rol de „paznic de
noapte„, de pază a dreptului şi asigurarea siguranţei publice.
Această teorie este asemănătoare cu teoria contractului social şi teoria echivalenţei, esenţa ei
constînd într-un contract între stat şi cetăţean. Conform acestei teorii, impozitele sînt considerate ca
prima de asigurare pe viaţă şi bunurile cetăţenilor. Statul, pe de o parte, asigură viaţa şi bunurile, iar
cetăţenii, pe de altă parte, plătesc un impozit, un fel de primă de asigurare. Teoria siguranţei oferă, în
acelaşi timp, şi măsura impozitelor, deoarece mărimea lor va fi dată de calitatea cetăţeanului şi
valoarea bunurilor pe care le posedă.
Teoria siguranţei a fost combătută pe motiv că statul nu îşi asumă vreun angajament formal de
asigurare faţă de cetăţeanul său. Dacă ar exista un asemenea angajament, s-ar impune o despăgubire
din partea statului, atunci cînd bunurile contribuabililor au fost distruse sau sustrase.
• Teoria sacrificiului. Conform acestei teorii, raţiunea impozitului este justificată de însăşi natura
statului, în sensul că statul este un produs necesar al dezvoltării istorice şi nicidecum o organizare
socială bazată pe voinţa declarată a cetăţenilor sau a unui grup de cetăţeni. Astfel, cei care vor
recunoaşte că viaţa socială, în complexitatea ei, nu poate exista decît sub forma organizării de stat,
trebuie să recunoască şi dreptul la impunere. Dreptul statului de a stabili şi percepe impozite este o
consecinţă directă a obligaţiei sale de a îndeplini funcţiile şi sarcinile de stat. Toţi cetăţenii provoacă o
serie de cheltuieli pe care statul este obligat să le onoreze şi, prin urmare, aceste cheltuieli trebuie
finanţate de cei care le cauzează. De aici, rezultată că impozitul nu este un contraserviciu special
pentru anumite servicii sau avantaje, ci o datorie a tuturor cetăţenilor pentru asigurarea existenţei şi a
condiţiilor de dezvoltare a întregului social căruia îi aparţine. În acest sens, datoria de contribuţie a
cetăţenilor este analogică cu datoria de cetăţean.
Independent de aceste teorii, toţi cetăţenii au obligaţia de a plăti impozitele, fără a se avea în
vedere interesele fiecărui contribuabil în parte, ci numai interesele colectivităţii luate ca un ansamblu
de entităţi independente.
Întrebări de recapitulare:
1. Ce reprezintă impozitul?
2. Care sînt trăsăturile specifice impozitului?
3. Care sînt funcţiile impozitului?
4. Ce reprezintă taxele ?
5. Care sînt trăsăturile specifice taxelor?
6. Care sînt deosebirile dintre impozite şi taxe?
7. Prin ce se caracterizează funcţia socială a impozitului?
8. Care sînt teoriile economice în reglementarea sistemului de impunere de către stat?
9. Care sînt maximele sau principiile fundamentale ale impunerii?
7
Bibliografie:
1. Brezeanu P. Fiscalitate: concepte, modele, teorii, mecanisme şi practici fiscale. Bucureşti, 1999.
2. Brezeanu P. Finanţele publice şi fiscalitatea: între teorie şi practică. Bucureşti, 1998.
3. Grigorie-Lăcriţă N. Conţinutul impozitelor. Impozite şi taxe, nr.4, 2002.
4. Popescu L. Redefinirea funcţiilor sistemului fiscal în literatura economică actuală. Finanţe,
credit, contabilitate, nr.10, 2001.
5. Popescu L., Budică I. Conţinutul economic al finanţelor publice şi al impozitului. Finanţe, credit,
contabilitate, nr.1, 2001.
Tema 2. SISTEMUL FISCAL

AL REPUBLICII MOLDOVA
2.1. Conceptul de sistem fiscal

2.2. Legislaţia fiscală
2.3. Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în Republica Moldova
2.4. Administrarea fiscală şi organele fiscale
Cuvinte-cheie:
• sistem fiscal;
• legislaţie fiscală;
• sistemul de impozite şi taxe generale de stat;
• sistemul de impozite şi taxe locale;
• administrare fiscală;
• organe fiscale.
2.1. Conceptul de sistem fiscal

Sistemul fiscal reprezintă o componentă a sistemului financiar al Republicii Moldova şi include
următoarele elemente:
• legislaţia fiscală;
• sistemul de impozite şi taxe;
• administrarea fiscală şi organele fiscale.
Toate aceste verigi sînt strîns legate între ele, deoarece, în baza legislaţiei fiscale, organele fiscale
administrează procedurile fiscale, avînd ca scop colectarea impozitelor şi taxelor, acestea din urmă
constituind surse de venit ale statului. Eficienţa sistemului fiscal depinde de eficienţa fiecărui element
constitutiv.
Conform Codului Fiscal, sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea:
– impozitelor şi taxelor;
– principiilor;
– formelor;
– metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora, prevăzute de Codul Fiscal;
– precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.
2.2. Legislaţia fiscală

În conformitate cu articolul 3 al Codului Fiscal, legislaţia fiscală se constituie din:
1. Codul Fiscal;
2. Alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova (în continuare, CF al R.M.) a fost adoptat prin Legea
Republicii Moldova, nr.1163-XIII din 24. 04. 97 şi publicat în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr.62/ 522 din 18.09.1997.
8
CF al R.M. a fost de multiple ori completat şi modificat. Actualmente, CF întruneşte 7 titluri:
– Titlul I – „DISPOZIŢII GENERALE” (articolele: 1-11);
– Titlul II – „IMPOZITUL PE VENIT” (capitolele: 1-15; articolele: 12-92);
– Titlul III – „TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ” (capitolele: 1-9; articolele: 93-118);
– Titlul IV – „ACCIZELE” (capitolele: 1-6; articolele: 119-128);
– Titlul V – „ADMINISTRAREA FISCALĂ” (capitolele: 1-18; articolele: 129-275);
– Titlul VI – „IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE” (capitolele: 1-6; articolele: 276-
287);
– Titlul VII – „TAXELE LOCALE” (capitolele: 1-5; articolele: 288-298).
Prin Codul Fiscal se stabilesc:
– principiile generale ale impozitării în Republica Moldova;
– statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi al altor participanţi la relaţiile
reglementate de legislaţia fiscală;
– principiile de determinare a obiectului impunerii;
– principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse;
– modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale;
– modul de contestare a acţiunilor organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere
ale acestora.
Codul Fiscal reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte
impozitele şi taxele generale de stat, stabilind, de asemenea, principiile generale de determinare şi
percepere a impozitelor şi taxelor locale.
Noţiunile şi prevederile CF al R.M. se aplică, în exclusivitate, în limitele relaţiilor fiscale şi ale
altor relaţii legate de acestea.
2. Conform alin.(2) din articolul 3 al CF al R.M., actele normative adoptate de către Guvern,
Ministerul de Finanţe, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe,
Departamentul Vamal, de alte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi
de către autorităţile administraţiei publice locale, în temeiul şi pentru executarea CF, nu trebuie să
contravină prevederilor lui sau să depăşească limitele acestuia.
În cazul apariţiei unor discrepanţe între actele normative indicate la alin.(2) şi prevederile
Codului Fiscal, se aplică prevederile codului.
Impozitarea se efectuează în baza CF şi a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta,
publicate în mod oficial, şi care sînt în vigoare pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor şi
taxelor.
Acordurile (convenţiile) internaţionale privind evitarea dublei impuneri completează legislaţia
fiscală.
Articolul 4 al CF „Acordurile (convenţiile) internaţionale privind evitarea dublei impuneri”
prevede următoarele:
(1) Dacă un acord (o convenţie) internaţional(ă) privind evitarea dublei impuneri, la care
Republica Moldova este parte şi care este ratificat(ă) în modul stabilit, stipulează alte reguli
şi prevederi decît cele fixate în Codul Fiscal sau în alte acte normative adoptate în
conformitate cu acesta, se aplică regulile şi prevederile acordului (convenţiei)
internaţional(e).
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazurile cînd rezidentul statului cu care a fost încheiat
acordul (convenţia) internaţional(ă) este folosit pentru obţinerea facilităţilor fiscale de către
o altă persoană care nu este rezident al statului cu care a fost încheiat acordul (convenţia) şi
care nu are dreptul la facilităţi fiscale.
(3) Sub incidenţa alin.(1) şi (2) se află şi alte acorduri (convenţii) internaţionale, ratificate în
modul stabilit, la care Republica Moldova este parte, în ce priveşte normele care
reglementează impozitarea.
Pentru interpretarea corectă a legislaţiei fiscale şi în scopul efectuării corecte a impozitării, Codul
Fiscal stabileşte anumite noţiuni generale, cum ar fi, spre exemplu, cele enunţate în anexa 2.2.1. (vezi
anexa 2.2.1):
9
2.3. Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în Republica Moldova
Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în Republica Moldova corespunde structurii
administraţiei publice din Republica Moldova, care este constituită din:
– administraţia publică centrală;
– administraţia publică locală, care, la rîndul său, este concepută pe două niveluri:
1.Nivelul II, întrunind 32 raioane, Gagauz Yeri, 5 municipii;
2.Nivelul I, întrunind 65 oraşe, 911 comune şi sate.
În conformitate cu articolul 6 al Codului Fiscal al Republicii Moldova, impozitele şi taxele

percepte în Republica Moldova sînt:
– impozitele şi taxele generale de stat;
– impozitele şi taxele locale.
Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include:
a) impozitul pe venit;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) accizele;
d) impozitul privat;
e) taxa vamală;
f) taxele percepute în fondul rutier.
Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:
a) impozitul pe bunurile imobiliare;
b) impozitul pentru folosirea resurselor naturale;
c) taxa pentru amenajarea teritoriului;
d) taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii;
e) taxa hotelieră;
f) taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei);
g) taxa pentru dreptul de a aplica simbolica locală;
h) taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale;
i) taxa de piaţă;
j) taxa pentru parcarea autovehiculelor;
k) taxa balneară;
l) taxa de la posesorii de cîini;
m) taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice şi televizate;
n) taxa pentru trecerea frontierei de stat;
o) taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală;
p) taxa pentru dreptul de a presta servicii de transportare a călătorilor;
q) taxa pentru salubrizarea teritoriului, utilizarea ambalajului, deşeurilor menajere solide şi de
producţie.
Începînd cu 1.01.2005, în conformitate cu Titlul VII al Codului Fiscal, sistemul taxelor locale va
include:
a) taxa pentru amenajarea teritoriului;
b) taxa de organizare a licitaţiei şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
c) taxa de amplasare a publicităţii;
d) taxa de aplicare a simbolicii locale;
e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
f) taxa de piaţă;
g) taxa pentru cazare;
h) taxa balneară;
i) taxa pentru prestarea serviciilor auto de călători;
j) taxa pentru parcare;
k) taxa de la posesorii de cîini.
10
Relaţiile ce ţin de toate impozitele şi taxele enumerate mai sus se reglementează de Codul Fiscal şi
de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.
La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină:
a) subiecţii impunerii;
b) obiectele impunerii şi baza impozabilă;
c) cotele impozitelor şi taxelor;
d) modul şi termenele de achitare a impozitelor şi taxelor;
e) facilităţile (înlesnirile) privind impozitele şi taxele sub formă de scutire parţială sau totală ori
de cote reduse.
Impozitele şi taxele, percepute în conformitate cu Codul Fiscal în vigoare şi cu alte acte normative
adoptate în conformitate cu acesta, reprezintă una din sursele de venit ale bugetului consolidat.
În conformitate cu articolul 7 al CF „Stabilirea, modificarea şi anularea impozitelor şi taxelor
generale de stat şi locale”:
(1) Impozitele şi taxele generale de stat şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează, exclusiv
prin modificarea şi completarea Codului Fiscal.
(2) Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe generale de stat şi
locale, în afară de cele prevăzute de CF al R.M., sau anularea ori modificarea impozitelor şi taxelor în
vigoare privind determinarea subiecţilor impunerii şi a bazei impozabile, modificarea cotelor şi
aplicarea facilităţilor fiscale se permit numai concomitent cu modificarea corespunzătoare a bugetului
de stat.
(3) Impozitele locale, lista şi plafoanele taxelor locale se aprobă de către Parlament.
(4) Deciziile autorităţilor administraţiei publice – ale municipiilor, oraşelor, satelor (comunelor),
precum şi ale altor unităţi administrativ-teritoriale instituite în condiţiile legislaţiei – cu privire la
punerea în aplicare, la modificarea, în limitele competenţei lor, a cotelor, a modului şi termenelor de
achitare şi la aplicarea facilităţilor se adoptă pe parcursul anului fiscal, concomitent cu modificările
corespunzătoare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
(5) Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care au filiale şi/sau subdiviziuni în afara unităţii
administrativ-teritoriale în care se află reşedinţa de bază plătesc impozite şi taxe (cu excepţia taxei pe
valoarea adăugată, a accizelor şi a taxelor destinate transferării în fondul rutier) la bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale de la reşedinţa filialelor şi/sau subdiviziunilor.
2.4. Administrarea fiscală şi organele fiscale

În conformitate cu articolul (9) al Codului Fiscal ”Administrarea fiscală”, administrarea fiscală
reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de:
– asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor
în bugetele de toate nivelurile şi în fondurile extrabugetare;
– precum şi de efectuarea acţiunilor de cercetare penală în caz de existenţă a unor circumstanţe
ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale.
Articolul 10 al CF „Activitatea organelor fiscale” stipulează următoarele:
(1) Organizarea activităţii şi funcţionarea organelor fiscale sînt reglementate de CF al R.M. şi de
alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.
În conformitate cu Articolul 131 al CF al R.M. ”Organele cu atribuţii de administrare fiscală”:
(1) Organele care exercită atribuţii de administrare fiscală sînt:
organele fiscale (Serviciul Fiscal de Stat, etc.) ale Serviciului Fiscal de Stat sînt constituite
din:
– Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe;
– inspectorate fiscale de stat teritoriale.
Structura organizatorică a Serviciului Fiscal de Stat se aprobă de Guvern, iar raza de activitate a
organelor fiscale teritoriale şi raza de deservire a contribuabililor – de către Inspectoratul Fiscal
Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe.
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe şi fiecare inspectorat
fiscal de stat teritorial, fiind subordonat primului:
a) au statut de persoană juridică şi sînt finanţate de la bugetul de stat;
11
b) activează în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al CF şi al altor legi, al hotărîrilor
Parlamentului, al decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, al hotărîrilor şi ordonanţelor
Guvernului, al deciziilor în problemele fiscale adoptate de autorităţile administraţiei publice
locale în limitele competenţei.
Ministerul de Finanţe exercită dirijarea metodologică a activităţii Inspectoratului Fiscal Principal
de Stat fără ingerinţe în activitatea lui şi a inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.
Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra:
– respectării legislaţiei fiscale;
– calculării corecte;
– vărsării depline şi la timp la buget a sumelor obligaţiilor fiscale.
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (Conform Legii cu privire la
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, „Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei este un organ de ocrotire a normelor de drept, specializat în contracararea
infracţiunilor economico-financiare şi fiscale, precum şi a corupţiei.
Centrul reprezintă un organ unitar centralizat, constituit dintr-un aparat central şi subdiviziuni
teritoriale”);
organele vamale (Autoritatea centrală de specialitate, care exercită conducerea efectivă a
activităţii vamale în Republica Moldova este Departamentul Controlului Vamal. Conform articolului
(9) al Codului Vamal, ”Organele vamale sînt organe de drept care constituie un sistem unic, format
din Departamentul Controlului Vamal, birouri vamale şi posturi vamale. Statutul, funcţiile şi
competenţa Departamentului Controlului Vamal sînt determinate de Guvern”);
serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor şi alte organe
abilitate conform legislaţiei.
Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în procesul exercitării atribuţiilor respective,

conlucrează între ele şi colaborează cu alte autorităţi publice.
Organele cu atribuţii de administrare fiscală au dreptul să colaboreze cu organele competente din
alte ţări şi să fie membre ale organizaţiilor internaţionale de specialitate. Modul de colaborare şi de
activitate este stabilit în baza acordurilor (convenţiilor) internaţionale.
1. Care sînt elementele constitutive ale sistemului fiscal al Republicii Moldova?

2. Ce impozite şi taxe formează sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat?
3. Care sînt taxele din cadrul sistemului impozitelor şi taxelor locale?
4. Care sînt impozitele din cadrul sistemului impozitelor şi taxelor locale?
5. Care sînt sursele de reglementare a veniturilor sistemului bugetar?
6. Care sînt sursele de reglementare a veniturilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale?
7. Ce reprezintă administrarea fiscală?
8. Care sînt organele cu atribuţii de administrare fiscală?
9. Care sînt organele constitutive ale Serviciului Fiscal de Stat?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova (Titlurile I-VII). Legea Republicii Moldova, nr.1163-XIII din
24.04.97, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62/522 din 18.09.1997 (modificat şi
republicat), pag.3-8.
2. Legea R.M. „Cu privire la serviciul fiscal al RM”, nr.876-XII din 22.01.1992.
3. Codul Vamal. Legea Republicii Moldova, nr.1149-XIV din 20 iulie 2000/Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 23 decembrie 2000, nr.160-162, p.I, art.1201.
4. Legea Republicii Moldova cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei, nr.1104-XV din 6.06.2002, Monitorul Oficial al R.Moldova, nr.91-94 din 27.07.2002.
12
Anexa 2.2.1
Noţiuni generale aplicate în scopul impozitării fără modificarea statutului juridic al persoanelor
juridice şi fizice prevăzut de legislaţia în vigoare
1) Persoană – orice persoană fizică sau juridică.

2) Contribuabil, subiect al impunerii – persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să
calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective; persoană
care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite
la buget plăţile indicate.
3) Persoană fizică:
a) cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin, apatrid;
b) întreprindere cu statut de persoană fizică – întreprindere individuală, gospodărie ţărănească
(de fermier).
4) Persoană juridică:
a) orice întreprindere (inclusiv reprezentanţa permanentă a nerezidentului în Republica
Moldova), instituţie, asociaţie şi alte organizaţii, cu excepţia subdiviziunilor structurale ale
organizaţiilor nominalizate, ce nu dispun de patrimoniu autonom, precum şi a
întreprinderilor individuale şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);
b) nerezident care are prezenţă economică pe teritoriul Republicii Moldova.
5) Rezident:
a) orice persoană fizică care corespunde uneia din cerinţele de mai jos:
I) are domiciliu permanent în Republica Moldova, inclusiv:
– se află la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare peste hotare;
– este persoană cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul
funcţiunii peste hotare;
II) se află în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;
b) orice persoană juridică sau întreprindere individuală, sau gospodărie ţărănească (de
fermier), a cărei activitate este organizată sau gestionată în Republica Moldova ori al cărei
loc de bază de desfăşurare a activităţii este Republica Moldova.
6) Nerezident:
a) orice persoană fizică care nu este rezident în conformitate cu pct. 5) litera a) ori, deşi
corespunde cerinţelor pct.5) lit.a), se află în Republica Moldova:
– în calitate de persoană cu statut diplomatic sau consular ori în calitate de membru al
familiei unei asemenea persoane;
– în calitate de colaborator al unei organizaţii internaţionale, create în baza acordului
interstatal la care Republica Moldova este parte, sau în calitate de membru al familiei
unui asemenea colaborator;
– la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare, dacă această persoană
fizică s-a aflat în Republica Moldova exclusiv în aceste scopuri;
– exclusiv în scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii
Moldova (trecere – tranzit);
b) orice persoană juridică sau întreprindere individuală, sau gospodărie ţărănească (de
fermier), care nu corespunde cerinţelor pct. 5) lit. b).
7) Întreprindere individuală – întreprindere care se află în proprietatea persoanei fizice sau a
membrilor unei familii.
8) Gospodărie ţărănească (de fermier) – întreprindere agricolă, cu statut de persoană fizică,
constituită în conformitate cu legislaţia.
9) Societate – orice organizaţie, cu excepţia societăţilor pe acţiuni şi societăţilor cu răspundere
limitată, care desfăşoară activitate de întreprinzător pe bază de parteneriat şi se constituie în
conformitate cu legislaţia, care:
a) are cel mult 20 de membri rezidenţi sau persoane care, în cazul decesului membrilor
societăţii, administrează averea celor decedaţi;
13
b) corespunde cerinţelor repartizării proporţionale a veniturilor şi pierderilor între proprietarii
capitalului.
10) Acţionar – orice persoană proprietar al unei sau mai multor acţiuni ale unei societăţi pe
acţiuni.
11) Asociat – orice persoană care posedă o cotă-parte în capitalul unei persoane juridice.
12) Persoană interdependentă – membru al familiei contribuabilului sau agentul economic care
controlează contribuabilul, este controlat de contribuabil sau se află împreună cu acesta sub controlul
unui terţ. În sensul prezentului punct:
a) familia contribuabilului include: soţia (soţul) contribuabilului; părinţii contribuabilului;
copiii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; bunicii contribuabilului; nepoţii (nepoatele)
contribuabilului şi soţiile (soţii)lor; fraţii şi surorile contribuabilului şi soţiile (soţii) lor;
străbunicii contribuabilului; strănepoţii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; fraţii şi surorile
părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; nepoţii (nepoatele) contribuabilului de pe frate
(soră) şi soţiile (soţii) lor; fraţii şi surorile bunicilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor;
copiii fraţilor şi surorilor părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; copiii nepoţilor
(nepoatelor) contribuabilului de pe frate (soră) şi soţii (soţiile) lor; precum şi persoanele
enumerate din partea soţiei (soţului) contribuabilului;
b) prin control se înţelege posesia (directă sau prin una ori mai multe persoane interdependente)
a cel puţin 50% din capitalul sau din drepturile de vot ale unui agent economic. În acest caz,
persoana fizică este considerată posesor al tuturor cotelor de participare la capital, cote ce
aparţin, în mod direct sau indirect, membrilor familiei sale.
13) Agent economic – orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător.
14) Organizaţie necomercială – persoană juridică a cărei activitate nu are drept scop obţinerea
venitului şi care nu foloseşte vreo parte din proprietate sau din venit în interesele vreunui membru al
organizaţiei, ale unui fondator sau ale unei persoane particulare.
15) Reprezentanţă permanentă a nerezidentului în Republica Moldova – filială sau reprezentanţă a
întreprinderii unui stat străin, înregistrată în Republica Moldova conform legislaţiei.
16) Activitate de întreprinzător, afacere (business) – orice activitate conform legislaţiei, cu excepţia
muncii efectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept
scop obţinerea venitului, sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de scopul activităţii, se obţine venit.
17) Servicii – servicii materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea
proprietăţii în arendă, transmiterea drepturilor, inclusiv pe bază de leasing, privind folosirea oricăror
mărfuri; lucrări de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări ştiinţifice, de construcţii
experimentale şi alte lucrări.
18) Prezenţă economică – desfăşurarea activităţii de întreprinzător de către nerezident în urma
căreia se obţine un venit ce depăşeşte 13.000 lei lunar.
19) Piaţă – sistem de relaţii economice ce se formează în procesul producţiei, circulaţiei şi
distribuirii mărfurilor, prestării serviciilor, precum şi circulaţiei mijloacelor băneşti, care se
caracterizează prin libertatea subiecţilor la alegerea cumpărătorilor şi vînzătorilor, determinarea
preţurilor, formarea şi folosirea resurselor.
20) Piaţa comerţului cu ridicata (angro) – tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile, de
regulă, se comercializează de către unele persoane altor persoane ce desfăşoară activitate de
întreprinzător, care, ulterior, utilizează mărfurile, serviciile în procesul de producţie sau le
comercializează pe piaţa comerţului cu amănuntul.
21) Piaţa comerţului cu amănuntul – tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile se
comercializează populaţiei pentru consum final.
22) Piaţă cu reducere – tip de piaţă în cadrul căreia oferta depăşeşte cererea ori se
comercializează mărfuri, servicii ce nu corespund standardelor de calitate sau sînt deteriorate în urma
calamităţilor naturale, a catastrofelor, a altor evenimente excepţionale care au avut loc ori vînzătorul
are dificultăţi financiare condiţionate de insolvabilitate temporară, de lichidare sau de faliment, ori
există alte situaţii similare cînd mărfurile, serviciile se oferă spre vînzare la un preţ mai mic decît cel
stabilit pe piaţă.
14
23) Piaţă închisă – tip de piaţă în cadrul căreia comercializarea mărfurilor, serviciilor se
efectuează între coproprietari sau persoane interdependente. Preţurile de pe piaţa închisă nu constituie
o dovadă a preţurilor de piaţă.
24) Preţ de piaţă, valoare de piaţă – preţul mărfii, serviciului, format prin interacţiunea cererii şi
ofertei pe piaţa comerţului cu ridicata a mărfurilor, serviciilor identice, iar în cazul lipsei mărfurilor,
serviciilor identice – în urma tranzacţiilor încheiate între persoanele ce nu sînt coproprietari sau persoane
interdependente pe piaţa respectivă a comerţului cu ridicata. Tranzacţiile între coproprietari sau persoanele
interdependente pot fi luate în considerare numai cu condiţia că interdependenţa acestor persoane nu a
influenţat rezultatul tranzacţiei.
Drept surse de informaţie despre preţurile de piaţă, în momentul încheierii tranzacţiei, servesc:
a) informaţia organelor de stat de statistică şi a organelor care reglementează formarea
preţurilor; iar în cazul lipsei acesteia;
b) informaţia despre preţurile de piaţă, publicată în presă sau adusă la cunoştinţa opiniei publice
prin intermediul mijloacelor de informare în masă; iar în cazul lipsei acesteia;
c) informaţia oficială şi/sau dată publicităţii despre cotările bursiere (tranzacţiile care au avut
loc) la bursa cea mai apropiată de sediul (domiciliul) vînzătorului (cumpărătorului), iar în
cazul lipsei tranzacţiilor la bursa menţionată ori comercializării (procurării) la o altă bursă -
informaţia despre cotările bursiere ce au avut loc la această altă bursă, precum şi informaţia
despre cotările hîrtiilor de valoare de stat şi ale obligaţiunilor de stat.
Contribuabilul are dreptul să prezinte organelor fiscale informaţia, din alte surse, despre preţurile
de piaţă în momentul transmiterii mărfurilor, serviciilor, iar organele fiscale au dreptul să folosească
informaţia prezentată, dacă există motive de a o considera veridică.
25) Discont – reducere din preţul mărfii, serviciului, valutei şi al altor active financiare.
26) Cod Fiscal – număr personal de identificare al contribuabilului, atribuit în modul stabilit de
Codul Fiscal.
Tema 3. TAXELE LOCALE
3.1. Sistemul taxelor locale. Noţiuni generale

3.2. Stabilirea şi punerea în aplicare a taxelor locale
3.3. Subiecţii impunerii, baza impozabilă, termenele de plată şi de virare a taxelor în buget
3.4. Modul de calcul al taxelor locale
3.5. Înlesniri la plata taxelor locale
Cuvinte-cheie:
• taxă locală;
• bază impozabilă;
• cota maximă a taxei
3.1. Sistemul taxelor locale. Noţiuni generale

Legea privind taxele locale a fost adoptată la 19 iulie 1994 în vederea asigurării unor surse de venituri
suplimentare în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi extinderii autonomiei financiare a autorităţilor
publice locale.
Legile ulterioare (Legea privind finanţele publice locale, nr.397-XV din 16.10.2003, Codul Fiscal, Titlul
VII şi Legea privind administraţia publică locală nr.123-XV din 18.03.2003) au contribuit la perfecţionarea
mecanismului de colectare a resurselor fiscale în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.
Din an în an, acumularea taxelor locale pe teritoriul Republicii Moldova se află în ascendenţă. Astfel,
dacă pe parcursul anului 1995, în ansamblu, la nivel republican, au fost acumulate taxe locale în sumă de 5,6
milioane lei, în anul 1997 – 33,0 milioane lei, atunci în anul 2000 au fost acumulate 50,2 milioane lei.
Practica a demonstrat că taxele locale sînt surse de venit importante ale bugetelor locale.
În conformitate cu Titlul VII al Codului Fiscal, sistemul taxelor locale include:
a) taxa pentru amenajarea teritoriului;
b) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
c) taxa de amplasare a publicităţii;
15
d) taxa de aplicare a simbolicii locale;
e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
f) taxa de piaţă;
g) taxa pentru cazare;
h) taxa balneară;
i) taxa pentru prestarea serviciilor auto de călători;
j) taxa pentru parcare;
k) taxa de la posesorii de cîini;
În baza art.288 al Codului Fiscal al Republicii Moldova (în continuare, CF al R.M.) pot fi definite
următoarele noţiuni generale:
1. taxă locală (plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale – UAT);
2. cotă maximă a taxei locale (cotă ad valorem în procente din baza impozabilă a obiectului
impunerii ori suma absolută, stabilită conform Titlului VII al CF);
3. cotă concretă a taxei locale (cotă ad valorem în procente din baza impozabilă a obiectului
impunerii ori suma absolută, stabilită de autorităţile administraţiei publice locale la adoptarea
bugetului UAT respective, dar care nu poate fi mai mare decît cota maximă stabilită conform
Titlului VII al CF);
4. unitate comercială şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
5. servicii de deservire socială;
6. producător de publicitate;
7. difuzor de publicitate;
8. publicitate exterioară;
9. publicitate socială;
10. număr mediu scriptic de salariaţi;
11. parcare;
12. servicii de piaţă.
3.2. Stabilirea şi punerea în aplicare a taxelor locale

Conform art. 7 al Codului Fiscal al Republicii Moldova, taxele locale:
– se stabilesc,
– se modifică,
– se anulează exclusiv prin modificarea şi completarea Codului Fiscal.
Mărimile maxime ale taxelor locale se aprobă de către Parlamentul Republicii Moldova.
În conformitate cu alin. (1) al art.292 al CF, cota maximă este stabilită prin anexa la Titlul VII.
Taxele locale sînt puse în aplicare de către autorităţile administraţiei publice locale, în limitele
competenţei lor şi în conformitate cu legea cu privire la taxele locale.
Autorităţile administraţiei publice locale (consiliile săteşti (din cadrul comunelor), orăşeneşti
(municipale)) stabilesc, în conformitate cu legislaţia în vigoare:
– lista taxelor locale;
– cotele concrete (se stabilesc în funcţie de caracteristicile obiectelor impunerii);
– înlesnirile fiscale;
– modul de plată a taxelor.
Pe parcursul anului fiscal, deciziile autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la:
– punerea în aplicare,
– modificarea, în limitele competenţei lor, a cotelor, modului şi termenelor de achitare,
– aplicarea înlesnirilor, pot fi adoptate numai concomitent cu modificările corespunzătoare ale
bugetelor locale.
Drept dovadă a exercitării competenţelor sale cu privire la punerea în aplicare a taxelor locale se propun
datele din tabelul 3.1.
16
Din datele tabelului se observă că din 648 primării (informaţie valabilă pentru anul 2000), numai 81% au
pus în aplicare în localităţile lor taxa pentru amenajarea teritoriului, iar aplicarea taxei balneare este
caracteristică doar pentru două primării, constituind 0,31% din totalul taxelor aplicate.
3.3. Subiecţii impunerii, baza impozabilă, termenele de plată şi de virare a taxelor în buget
În conformitate cu art.290 al CF al R.M., subiecţi ai impunerii în cazul taxelor locale sînt considerate
persoanele juridice şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzători.
Baza impozabilă şi cotele maxime ale taxelor locale diferă de la un caz la altul, după cum urmează:
1. Taxa pentru amenajarea teritoriului
Baza impozabilă a obiectului impunerii o constituie numărul mediu scriptic anual al salariaţilor.
Cota maximă a taxei constituie 40 lei anual pentru fiecare salariat.
Termenele de plată a taxei şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale de către agenţii economici –
trimestrial, pînă la ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului gestionar.
2. Taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale
Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea bunurilor declarate la licitaţie sau
valoarea biletelor de loterie emise.
Cota maximă a taxei este de 0,1% din valoarea bunurilor declarate la licitaţie sau valoarea biletelor de
loterie emise.
17
Termenele de virare a taxei şi de prezentare a dării de seamă fiscale de către perceptorul de
impozite şi taxe locale din cadrul primăriei – lunar, către data de 3 a lunii următoare.
3. Taxa de amplasare a publicităţii (cu excepţia celei amplasate total în zona de protecţie a
drumurilor)
Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă:
– valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin
intermediul TV, radioului, presei periodice, serviciilor cinematografice, video, prin reţele
telefonice, telegrafice, telex, prin mijloace de transport, prin alte mijloace;
– valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de confecţionare şi/sau amplasare a publicităţii
exterioare.
Cota maximă a taxei – 5% din baza impozabilă.
Termenele de plată în cazul cînd baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără
T.V.A.) a serviciilor de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin intermediul TV, radioului,
presei periodice, serviciilor cinematografice, video, prin reţele telefonice, telegrafice, telex, prin mijloace
de transport, prin alte mijloace – trimestrial, pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de
gestiune.
impozite şi taxe locale din cadrul primăriei în cazul cînd baza impozabilă a obiectului impunerii o
reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de confecţionare şi/sau amplasare a publicităţii exterioare –
lunar, către data de 3 a lunii următoare.
4. Taxa de aplicare a simbolicii locale

Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a producţiei fabricate,
căreia i se aplică simbolica locală.
Cota maximă a taxei este de 0,1% din valoarea producţiei fabricate căreia i se aplică simbolica locală.
trimestrial, pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.
5. Taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială

Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă suprafaţa ocupată de întreprinderile de comerţ
şi/sau de prestări servicii de deservire socială, amplasarea lor, tipul mărfurilor desfăcute şi serviciilor
prestate.
Cota maximă a taxei constituie:
a) în municipiul Chişinău – 9000 lei anual pentru fiecare întreprindere;
b) în municipiul Bălţi – 5400 lei anual pentru fiecare întreprindere;
c) în oraşe, comune (sate) – 3600 lei anual pentru fiecare întreprindere.
6. Taxa de piaţă
Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de piaţă
prestate de administratorul pieţei la acordarea de locuri pentru comerţ.
Cota maximă a taxei constituie 20% din baza impozabilă.
7. Taxa pentru cazare
Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor prestate de
structurile cu funcţii de cazare.
Cota maximă a taxei constituie 5% din baza impozabilă.
18
8. Taxa balneară
Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a biletelor de odihnă şi
tratament.
Cota maximă a taxei balneare este de 1% din baza impozabilă.
9. Taxa pentru prestarea serviciilor auto de călători

Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă unitatea de transport, în funcţie de numărul de
locuri.
Cota maximă a taxei pentru prestarea serviciilor auto de călători este de:
a) lunar, 500 de lei pentru fiecare autoturism cu capacitatea de pînă la 8 locuri inclusiv;
b) lunar, 1000 de lei pentru fiecare autovehicul (microbuz) cu capacitatea de la 9 pînă la 16 locuri
inclusiv;
c) lunar, 1500 de lei pentru fiecare autobuz cu capacitatea de la 17 locuri pînă la 24 de locuri
inclusiv;
d) lunar, 1700 de lei pentru fiecare autobuz cu capacitatea de peste 24 de locuri.
10. Taxa pentru parcare

Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de parcare
prestate.
Cota maximă a taxei este de 10% din baza impozabilă.
11. Taxa de la posesorii de cîini

Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă numărul de cîini aflaţi în posesiune pe parcursul
unui an.
Cota maximă este de:
a) anual, 9 lei pentru 1 cîine;
b) anual, 27 de lei pentru 2 cîini;
c) anual, 90 de lei pentru fiecare cîine, dacă posedă mai mult de 2 cîini.
Notă: în lipsa obiectului impunerii în perioada de gestiune, nu se prezintă darea de seamă fiscală.
3.4. Modul de calcul al taxelor locale

Pentru asigurarea încasării mai eficiente a taxelor locale este necesară corelarea deciziilor autorităţilor
administraţiei publice locale privind modul de calculare şi achitare a taxelor locale cu metodele de
administrare a plăţilor utilizate de organele fiscale şi uniformizarea termenelor de prezentare a calculelor
şi achitare a taxelor locale pe întreg teritoriul republicii.
În practica fiscală naţională, se utilizează următoarele modele de calcul al taxelor locale:
1) cînd calculul şi plata taxelor se efectuează individual de către subiecţii impunerii în funcţie de
baza impunerii şi de cota concretă;
2) cînd calculul taxelor se efectuează de către perceptorul de impozite şi taxe locale din cadrul
primăriei;
3) cazuri speciale.
1. Conform primului model, se efectuează calculul următoarelor taxe:
– taxa pentru amenajarea teritoriului;
– taxa de amplasare a publicităţii (cu excepţia celei amplasate total în zona de protecţie a
drumurilor), cînd baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a
19
serviciilor de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin intermediul TV, radioului,
presei periodice, serviciilor cinematografice, video, prin reţele telefonice, telegrafice, telex,
prin mijloace de transport, prin alte mijloace;
– taxa de aplicare a simbolicii locale;
– taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
– taxa pentru cazare;
– taxa balneară;
– taxa pentru prestarea serviciilor auto de călători;
– taxa pentru parcare.
2. Conform celui de-al doilea model se efectuează calculul următoarelor taxe:
– taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
– taxa de piaţă (în cazul cînd primăria administrează nemijlocit piaţa);
– taxa de la posesorii de cîini;
– taxa de amplasare a publicităţii (cu excepţia celei plasate total în zona de protecţie a
drumurilor), cînd baza impozabilă o constituie valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de
confecţionare şi/sau amplasare a publicităţii exterioare.
3. În cazul în care obiectul:
– taxei de amplasare a publicităţii (cu excepţia celei plasate total în zona de protecţie a
drumurilor), cînd baza impozabilă o constituie valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de
confecţionare şi/sau amplasare a publicităţii exterioare;
– taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială (cu excepţia
celor care se află total în zon de protecţie a drumurilor)
este amplasat parţial în zona de protecţie a drumurilor (ZPD*), taxa se calculează proporţional suprafeţei
aflate pe teritoriul administraţiei publice locale.
* Zona de protecţie a drumurilor – în scopul protecţiei, creării posibilităţilor de dezvoltare, asigurării
condiţiilor de întreţinere a drumurilor şi circulaţiei pe ele, în funcţie de destinaţia şi funcţionalitatea lor,
pe terenurile adiacente drumurilor se creează o zonă de protecţie, în ale cărei limite se stabilesc, prin
hotărîrea Guvernului, cerinţe deosebite faţă de proprietarii şi utilizatorii de terenuri.
Lăţimea ZPD de stat se stabileşte în dependenţă de destinaţia şi amplasarea lor, dar nu mai mică de
20 m pe ambele părţi ale axei drumului.
Notă: pentru drumurile private lăţimea ZPD se stabileşte de către autorităţile locale.
Subiecţii impunerii achită taxele locale la contul trezorerial de venituri al bugetului unităţii
administrativ-teritoriale.
Taxele achitate se includ în componenţa cheltuielilor ce vor fi deduse.
3.5. Înlesniri la plata taxelor locale

Se scutesc de plata:
a) tuturor taxelor locale:
– autorităţile publice şi instituţiile financiare de la bugetele de toate nivelurile;
– misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora, precum şi organizaţiile
internaţionale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte;
b) taxei de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale:
– organizatorii licitaţiilor desfăşurate în scopul asigurării rambursării datoriilor la credite,
acoperirii pagubelor, achitării datoriilor la buget, vînzării patrimoniului de stat şi
patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale;
c) taxei de amplasare a publicităţii – producătorii şi difuzorii de publicitate socială şi de publicitate
plasată pe trimiterile poştale;
d) taxei pentru amenajarea teritoriului – pensionarii pentru cotele de terenuri cu destinaţie agricolă
aflate în proprietate;
e) taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială – persoanele
care practică activităţi de pompe funebre şi acordă servicii similare, inclusiv care confecţionează
sicrie, coroane, flori artificiale, ghirlande.
20
În afară de aceste scutiri, concomitent cu modificările corespunzătoare în bugetul unităţii
administrativ-teritoriale, autorităţile administraţiei publice locale pot:
– să acorde subiecţilor impunerii scutiri în plus faţă de cele enunţate mai sus;
– să admită amînări la plata taxelor pentru categoriile social-vulnerabile ale populaţiei.
Problemă-tip:
Enunţ: Numărul mediu scriptic al salariaţilor S.A. ”Floare”, pentru primul trimestru al anului
2005, a constituit 100 persoane. Administraţia unităţii administrativ-teritoriale, pe teritoriul căreia îşi
desfăşoară activitatea S.A. „Floare”, a stabilit cota concretă, care corespunde cotei maxime.
Să se determine obligaţia fiscală a S.A. ”Floare” privind taxa pentru amenajarea teritoriului pentru
primul trimestru al anului 2005.
Rezolvare: Ţinînd cont de faptul că numărul mediu scriptic al salariaţilor S.A.” Floare” pentru
primul trimestru al anului 2005 a constituit 100 de persoane, iar cota privind taxa pentru amenajarea
teritoriului este de 40 de lei anual pentru fiecare salariat şi perioada de timp analizată constituie 3/12
luni (un trimestru), prin înmulţirea variabilelor respective obţinem 1000 de lei (100 pers. × 40 lei/pers. ×
3/12 ).
Răspuns: Obligaţia fiscală privind taxa pentru amenajarea teritoriului a S.A. pentru primul
trimestru al anului 2005 constituie 1000 de lei şi trebuie achitată pînă la 30.04.2005.
1. Care sînt taxele locale?
2. Ce reprezintă valoarea maximă a taxelor locale?
3. Care sînt cotele maxime ale taxei pentru amenajarea teritoriului?
4. Care sînt modurile de calcul al taxelor locale?
5. Care taxe sînt aplicate în majoritatea unităţilor administrativ-teritoriale?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova (Titlul VII) / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.80-82
din 21 mai 2004 (vezi baza de date MoldInfoLex).
2. Legea Republicii Moldova privind taxele locale (Nr. 186-XIII din 19.07.94. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova Nr. 8/68 din 06.10.1994) cu modificările ulterioare (vezi baza de date
MoldInfoLex).
3. Impozite şi taxe locale (partea I şi II). The Fiscal Decentralization Initiative for Central and Eastern
Europe (suport în ajutorul funcţionarului public şi alesului local).
4. Legea Republicii Moldova privind administraţia publică locală Nr. 123-XV din 18.03.2003 /
Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 49 din 19.03.2003.
5. Legea Republicii Moldova privind finanţele publice locale Nr.397-XV din 16.10.2003 / Monitorul
Oficial al Republicii Moldova Nr. 248-253/996 din 19.12.2003).
Tema 4. IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE
4.1. Caracteristica generală a impozitului pe bunurile imobiliare

4.2. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice
4.3. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice
4.4. Înlesniri la plata impozitului pe bunurile imobiliare
4.5. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt)
4.6. Înlesniri la plata impozitului funciar
Cuvinte-cheie:
• bunuri imobiliare;
• cota maximă a impozitului;
• cota concretă a impozitului.
21
4.1. Caracteristica generală a impozitului pe bunurile imobiliare
Impozitul pe bunurile imobiliare reprezintă un impozit local şi o plată obligatorie la buget din
valoarea bunurilor imobiliare.
Impozitul pe bunurile imobiliare este reglementat de Titlul VI al Codului Fiscal. Acest Titlu a
intrat în vigoare de la 1.01.04. Pînă la 1.01.06, prin derogare de la prevederile Codului Fiscal,
aplicarea impozitului pe bunurile imobiliare se reglementează conform prevederilor Legii Republicii
Moldova Nr. 1056-XIV din 16.06.2000 (cu modificări ulterioare) pentru punerea în aplicare a Titlului
VI al CF.
Subiecţii impunerii sînt:
– proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova;
– deţinătorii drepturilor patrimoniale asupra bunurilor de pe teritoriul R.M. ce se află în
proprietatea publică a statului sau în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale ori
privată, inclusiv arendaşii, în cazul cînd obiectul impunerii e arendat pe un termen mai
mare de 3 ani şi contractul de arendă nu prevede altfel (dacă bunurile imobiliare se află în
proprietate comună în diviziune a mai multor persoane, subiect al impunerii este
considerată fiecare din aceste persoane, în cota-parte care îi revine).
Obiecte ale impunerii sînt:
– bunurile imobiliare;
– inclusiv terenurile (terenuri cu destinaţie agricolă, terenuri destinate industriei,
transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenuri cu alte destinaţii) din intravilan (zonă care
cuprinde întreaga suprafaţă construită a unui oraş sau a unui sat) sau din extravilan
(teritoriu aflat în afara spaţiului construit sau pe cale de construire a unei localităţi) şi/sau
îmbunătăţirile de pe ele:
• clădiri;
• construcţii;
• apartamente;
• alte încăperi izolate, inclusiv îmbunătăţirile aflate la o etapă de finisare a construcţiei
de 80% şi mai mult, rămase nefinisate timp de 5 ani după începutul lucrărilor de
construcţie.
Conform CF, baza impozabilă constituie 50% din valoarea estimată a acestor bunuri.
Valoarea estimată este valoarea bunurilor imobiliare, calculată la o dată anumită cu utilizarea
metodelor de evaluare prevăzute de legislaţie.
Evaluarea bunurilor imobiliare impozabile se efectuează de către organele cadastrale teritoriale în
baza unei metodologii unice pentru toate tipurile de bunuri imobiliare în modul şi în termenele
stabilite de legislaţie.
La evaluarea bunurilor imobiliare, în dependenţă de destinaţia acestora, se aplică următoarele
metode de determinare a valorii de piaţă:
– metoda analizei comparative;
– metoda veniturilor;
– metoda cheltuielilor.
Reevaluarea se efectuează de organele cadastrale o dată la 3 ani în modul stabilit de Guvern).
Finanţarea lucrărilor de evaluarea a BI se efectuează de la bugetul de stat.
Cota maximă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor
imobiliare, care poate să difere de cota concretă a impozitului.
Conform art. 280 al CF, cota maximă a impozitului constituie 0,5% din baza impozabilă a
bunurilor imobiliare (intrarea în vigoare s-a reportat de la 1.01.04 la 1.01.06).
Cota concretă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor
imobiliare, stabilită anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale la
adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale respective în limitele (inclusiv limitele maxime)
specificate în anexele 1 şi 2 la Legea cu privire la punerea în aplicare a Titlului VI al CF.
Conform CF cota concretă a impozitului nu poate fi mai joasă de 50% din cota maximă.
22
4.2. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice
Persoanele juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător calculează de sine stătător suma
anuală a impozitului pe bunurile imobiliare şi achită impozitul în bugetul unităţii administrativ-
teritoriale trimestrial, în părţi egale, cel tîrziu la data de 20 a lunii imediat următoare trimestrului
gestionar al anului fiscal în curs. În acelaşi termen, persoanele menţionate prezintă organelor fiscale
teritoriale calculul impozitului.
Impozitul pe bunurile imobiliare (BI) se determină prin înmulţirea valorii bunurilor imobiliare
impozabile la cota concretă a impozitului.
Întreprinderile producătoare de materie primă agricolă se scutesc de impozitul pe bunurile
imobiliare pentru bunurile imobiliare folosite la obţinerea producţiei agricole.
Conform CF, pentru persoanele juridice costul bunurilor imobiliare impozabile se determină în
modul stabilit de Guvern prin:
– evaluarea;
– şi/sau reevaluarea acestor bunuri
în baza documentelor de evidenţă contabilă.
Actualmente, impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice (cu excepţia cooperativelor
de construcţie a locuinţelor şi a cooperativelor de construcţie a garajelor) se stabileşte în proporţie de
pînă la 0,1% din valoarea de bilanţ a clădirilor şi construcţiilor, iar aceasta din urmă se determină ca
valoarea medie cronologică, conform sumelor soldurilor la începutul fiecărei luni a perioadei de
gestionare.
Soldurile la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune (1 trimestru, primul semestru, 9 luni şi un
an) se iau în calcul în proporţie de 1/2.
Suma obţinută se împarte la numărul de luni ale perioadei gestionare.
Exemplu:
SRL ”Lumina” dispune de următoarele bunuri imobiliare impozabile (clădiri şi construcţii), a
căror valoare de bilanţ la data de 1 a fiecărei luni a primului semestru constituie:
Valoarea de bilanţ a bunurilor imobiliare impozabile (lei)

Luna Mărimea uzurii
La începutul lunii Intrări /ieşiri La sfîrşitul lunii
acumulate
I 134798 - 1145 133653
II 133653 120000 2685 250968
III 250968 - 2510 248458
IV 248458 - 2430 246028
V 246028 20000 2580 263448
VI 263448 - 2689 260759
VII 260759 - 2780 257979
Astfel, valoarea medie a bunurilor imobiliare impozabile, în primul trimestru, constituie 192083
lei
((134798/2)+133653+250968+(248458/2))/3.
Valoarea medie a bunurilor imobiliare impozabile, în al doilea trimestru, constituie 111,7 lei
((134798/2)+133653+250968+248458+246028+263448+ +
260759/2)/6=(67399+133653+250968+248458+246028+ +
263448+130379,5)/6=1340333,5/6=223388,92
Valorii medii a bunurilor imobiliare i se aplică un coeficient respectiv, şi anume, în cazul
trimestrelor:
I – 0,25; II – 0,5; III – 0,75; IV – 1.
Conform datelor de mai sus, suma impozitul pe bunurile imobiliare în trimestrul I va constitui
48,02 lei (192083 lei × 0,1% × 0,25).
În trimestrul II, suma impozitului pe bunurile imobiliare va constitui 111,7 lei
(223388,92 lei × 0,1% × 0,5).
23
Persoanele juridice prezintă calculul impozitului pe bunurile imobiliare, îndeplinesc forma BIJ.
Conform exemplului de mai sus, pentru semestrul I, forma BIJ va fi îndeplinită în felul următor:
Forma BIJ
Nr. crt. Indicatori Suma, lei
1 2 3
1 Costul mediu de bilanţ al clădirilor şi construcţiilor pe perioada
gestionară 223388,92
2 Cota impozitului, % 0,1
3 Coeficientul trimestrial 0,5
4 Suma impozitului reieşind din cotele aprobate (rîndul 1 × rîndul 2 ×
rîndul 3)/100
111,7
5 Suma înlesnirilor acordate, conform anexei – total -
6 Suma impozitului calculată pentru perioada precedentă
48,02
7 Suma impozitului către plată (rîndul 4 – rîndul 5 – rîndul 6)
63,67
Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile care au bunuri imobiliare, inclusiv terenuri, amplasate în

afara unităţii administrativ-teritoriale în care se află reşedinţa de bază, transferă impozitul pe
bunurile imobiliare, impozitul funciar, calculat pentru aceste bunuri şi terenuri, integral la bugetele
satelor (comunelor), oraşelor sau municipiilor, la locul de amplasare a bunurilor imobiliare şi a
terenurilor.
4.3. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice

Persoanele fizice care desfăşoară activitatea de întreprinzător calculează de sine stătător suma
anuală a impozitului pe bunurile imobiliare şi achită impozitul în bugetul unităţii administrativ-
teritoriale trimestrial, în părţi egale, cel tîrziu la data de 20 a lunii imediat următoare trimestrului
gestionar al anului fiscal în curs. În acelaşi termen, persoanele menţionate prezintă organelor fiscale
teritoriale calcul impozitului.
Pentru persoanele fizice, care nu desfăşoară activitatea de întreprinzător, calcularea sumelor
anuale ale impozitului pe bunurile imobiliare pe care le au în proprietate şi perfectarea avizelor de
plată la impozitul dat se efectuează conform instrucţiunii Ministerului de Finanţe, de către serviciul
de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor cu participarea organelor fiscale
teritoriale.
Avizele de plată a impozitului pe bunurile imobiliare se înmînează subiecţilor impunerii cel tîrziu
cu 60 de zile pînă la expirarea primului termen de plată a impozitului.
Persoanele menţionate achită impozitul pe bunurile imobiliare în bugetul unităţii administrativ-
teritoriale respective, în părţi egale, cel tîrziu la 15 august şi 15 octombrie ale anului fiscal de
gestiune, iar în cazul achitării sumei integrale a impozitului pînă la data de 30 iunie a anului respectiv,
subiecţii impunerii beneficiază de dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului ce urmează a fi
achitat.
Exemplu:
Obligaţia fiscală (suma calculată) a persoanei fizice „X” la impozitul funciar pentru anul 2003
constituie 4240 lei. Restanţă sau supraplată pentru anii precedenţi la acest impozit, contribuabilul nu
are. Persoana „X” intenţionează să achite acest impozit pînă la 30 iunie a anului curent.
Soluţia: beneficiind de o reducere în mărime de 15%, care constituie 636 lei (4240 lei x 0,15),
contribuabilul va achita pînă la data menţionată doar 3604 (4240-636) lei.
Pentru persoanele fizice costul bunurilor imobiliare impozabile se determină în modul stabilit de
Guvern în baza:
– documentelor care se păstrează în arhivele organelor cadastrale;
– sau în baza rezultatelor examinării obiectelor.
24
Impozitul pe bunurile imobiliare (locuinţe privatizate, proprietăţi imobiliare, construcţii şi
instalaţii pe sectoarele pentru vile, garaje) ale persoanelor fizice, inclusiv pe bunurile imobiliare ale
membrilor cooperativelor de construcţie a locuinţelor, ai cooperativelor de construcţie a garajelor şi ai
întovărăşirilor pomicole, se stabileşte în proporţie de:
– în localităţile rurale – pînă la 0,1% din costul bunurilor imobiliare;
– în oraşe şi municipii, cu excepţia municipiilor Chişinău şi Bălţi – pînă la 0,2% din costul
bunurilor imobiliare;
– în municipiile Chişinău şi Bălţi – pînă la 0,3% din costul bunurilor imobiliare.
În cazurile în care suprafaţa totală a locuinţelor şi a construcţiilor principale, ale persoanelor fizice
care nu desfăşoară activitate de întreprinzător înregistrate cu drept de proprietate, depăşeşte 100 m2,
inclusiv cotele concrete stabilite ale impozitului pe bunurile imobiliare, se majorează în funcţie de
suprafaţa totală, după cum urmează:
– de la 100 la 150 m2 inclusiv – de 1,5 ori;
– de la 150 la 200 m2 inclusiv – de 2 ori;
– de la 200 la 300 m2 inclusiv – de 10 ori;
– peste 300 m2 – de 15 ori.
Exemplu:
Costul total al bunurilor imobiliare ale cetăţeanului Ion Bivol, care locuieşte în localitatea
rurală, constituie 18000 lei. Conform datelor prezentate de organul cadastral teritorial suprafaţa
totală a casei de locuit (construcţia principală) constituie 420 m2. Costul casei de locuit constituie
17000 lei .
Autoritatea publică locală a adoptat cotele concrete ale impozitului pe bunurile imobiliare în
mărimea cotei maxime stabilite de legislaţie.
Să se determine impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanei fizice-cetăţean.
Soluţia:
1) Se determină valoarea bunurilor imobiliare –construcţii secundare:
18000 – 17000 = 1000 lei
2) Se determină suma impozitului pe bunurile imobiliare-construcţii secundare:
1000 × 0,1% = 1 leu
3) Se determină preţul 1m2 al suprafeţei casei de locuit:
17000/420 m2 = 40,47 lei/m2
4) Se calculează suma impozitului pe bunurile imobiliare (casa de locuit) conform normativelor
în vigoare:
40,47 lei × 100 m2 × 0,1% = 4,047 lei/m2

[40,47 lei × (150 – 100) × 0,1% ] × 1,5 = 3,035 lei/m2
[40,47 lei × (200 – 150) × 0,1% ] × 2 = 4,047 lei/m2
[40,47 lei × (300 – 200) × 0,1% ] × 10 = 40,47 lei/m2
[40,47 lei × (420 - 300) × 0,1% ] × 15 = 72,85 lei/m2
5) Se calculează suma totală a impozitului pe bunurile imobiliare:

1+ 4,047+3,035+40,47+40,47+72,85=121, 4 lei
Persoanele fizice care au bunuri imobiliare, inclusiv terenuri, amplasate în afara unităţii
administrativ-teritoriale în care se află reşedinţa de bază, transferă impozitul pe bunurile imobiliare
impozitul funciar, calculat pentru aceste bunuri şi terenuri, integral la bugetele satelor (comunelor),
oraşelor sau municipiilor, la locul de amplasare a bunurilor imobiliare şi a terenurilor.
25
4.4. Înlesnirile la plata impozitului pe bunurile imobiliare
De plata impozitului pe bunurile imobiliare se scutesc:

a. autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile;
b. întreprinderile penitenciarelor;
c. Societatea Orbilor, Societatea Surzilor, Societatea Invalizilor şi întreprinderile create pentru
realizarea scopurilor statutare ale acestor societăţi;
d. obiectivele de protecţie civilă;
e. Centrul Republican Experimental pentru Protezare, Ortopedie şi Reabilitare al Ministerului
Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei;
f. organizaţiile religioase - pentru bunurile imobiliare destinate riturilor de cult;
g. misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora, precum şi organizaţiile în conformitate
cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
h. persoanele fizice care arendează de la stat case de locuit şi alte încăperi de locuit;
i. persoanele de vîrsta pensionară.
j. invalizii de gradul I şi II;
k. invalizi din copilărie;
l. invalizii de gradul III ( participanţi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi
independenţei R.M., participanţi la acţiunile de luptă din Afganistan, participanţi la lichidarea
consecinţelor avariei C.A.E. Cernobîl, precum şi persoanele supuse represiunilor şi ulterior
reabilitate).
m. familiile participanţilor căzuţi în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi
independenţei R.M. şi persoanele care au fost întreţinute de aceştia ;
n. familiile militarilor căzuţi în acţiunile de luptă din Afganistan şi persoanele care au fost
întreţinute de aceştia;
o. familiile persoanelor decedate în urma unor boli cauzate de participarea lor la lucrările de
lichidare a consecinţelor avariei C.A.E. Cernobîl şi persoanele care au fost întreţinute de aceştia.
În cazul cînd categoriile menţionate dispun de imobil al cărui cost depăşeşte 30 mii lei,
impozitul pe bunurile imobiliare se plăteşte din diferenţa dintre costul imobilului şi 30 mii lei.
Concomitent, se reduce valoarea bunurilor imobiliare de locuit (a locuinţei de bază)
proporţional cu ponderea valorii diminuate în valoarea iniţială a bunurilor imobiliare.
p. familiile care au copii invalizi în vîrstă de pînă la 18 ani.
Conform prevederilor Codului Fiscal, autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale sînt
în drept să acorde persoanelor fizice şi juridice scutiri sau amînări la plata impozitului pe bunurile
imobiliare pe anul fiscal respectiv, în caz de:
calamitate naturală sau incendiu, în urma cărora bunurile imobiliare au fost distruse sau au fost
deteriorate considerabil;
atribuire a terenurilor pentru evacuarea întreprinderilor cu impact negativ asupra mediului
înconjurător. În acest caz, pot fi acordate scutiri de impozit pe durata normativă a lucrărilor de
construcţie;
boală îndelungată sau deces al proprietarului bunurilor imobiliare confirmate prin certificatele
respective.
4.5. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt)

Pînă la 1.01.06, prin derogare de la prevederile Codului Fiscal, aplicarea impozitului funciar se
reglementează conform prevederilor Legii Republicii Moldova Nr. 1056-XIV din 16.06.2000 (cu
modificările ulterioare) pentru punerea în aplicare a Titlului VI al CF.
Subiecţi ai impunerii cu impozitul funciar sînt persoanele specificate în art. 277 din CF.
26
Cotele impozitului funciar se stabilesc de Parlamentul Republicii Moldova pentru o unitate de teren în
dependenţă de calitatea şi destinaţia acestora sub formă de plăţi stabile pe un termen de trei ani,
precizîndu-se anual, odată cu adoptarea Bugetului de Stat pe anul respectiv.
Cotele concrete ale impozitului funciar se stabilesc anual de către autorităţile reprezentative ale
administraţiei publice locale la aprobarea bugetelor respective, în limitele specificate:
I. Pentru terenurile cu destinaţie agricolă:
Evaluare cadastrală
Tipuri de terenuri
Cu indici Fără indici cadastrali, 1
cadastrali,(1gr/ha) ha
Toate terenurile, cu excepţia păşunilor şi
fîneţelor 1,5 lei 110 lei
Păşuni şi fîneţe 0,75 lei 55 1ei
II. Pentru terenurile din extravilan:

a) destinate industriei transporturilor, telecomunicaţiilor şi cu o altă destinaţie specială pe care sînt
amplasate construcţii şi instalaţii, cariere şi alte obiecte, care duc la distrugerea terenurilor în urma
activităţii de producţie se impozitează cu cota concretă pînă la 350 lei /ha;
b) terenurile din categoriile menţionate, pe care, temporar, nu sînt amplasate construcţii şi instalaţii se
impozitează cu cota concretă pînă la – 70 lei /ha.
III. Pentru terenurile din intravilan:
Localitatea
În municipiile În celelalte În localităţile
Tipuri de teren În oraşe
Chişinău, Bălţi municipii rurale
Terenurile pe care sînt amplasate
Pînă la 2 lei
fondul de locuinţe, cooperativele Pînă la 10 lei pentru Pînă la 4 lei Pînă la 1 leu pentru
pentru 100
de construcţie a garajelor, 100 m2 pentru 100 m2 2 100 m2
m
loturile de pe lîngă casă
Terenurile destinate industriei,
transporturilor, Pînă la 10
Pînă la 30 lei pentru Pînă la 10 lei Pînă la 10 lei
telecomunicaţiilor, lei pentru
100 m2 pentru 100 m2 pentru 100 m2
întreprinderilor agricole şi 100 m2
terenurilor cu destinaţie specială
IV. Pentru terenurile atribuite întovărăşirilor pomicole
Localitatea
Tipuri de teren În municipiile

În
Chişinău, În celelalte municipii În oraşe
localităţile rurale
Bălţi
Terenurile întovărăşirilor Pînă la 10 lei pentru Pînă la 1 leu pentru Pînă la 1 leu pentru Pînă la 1 leu pentru
pomicole 100 m2 100 m2 100 m2 100 m2
Impozitul funciar se calculează separat pe fiecare tip de teren ca produs dintre cota concretă a
impozitului şi:
a) suprafaţa terenurilor ce aparţine persoanei fizice sau persoanei juridice sau
b) valoarea cadastrală în grad-ha sau hectare.
Însumînd toate impozitele astfel calculate, se obţine suma anuală a impozitului funciar, care se
eşalonează în mărimi egale pe termene de plată.
Persoanele juridice şi fizice, care sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător, cu excepţia
27
gospodăriilor ţărăneşti, calculează de sine stătător suma anuală a impozitului funciar şi prezintă
organelor inspectoratelor fiscale teritoriale calculul impozitului funciar pînă la data de 1 iulie a
anului fiscal.
Pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, precum şi pentru
gospodăriile ţărăneşti, calcularea impozitului şi întocmirea avizelor se efectuează conform
instrucţiunii Ministerului de Finanţe, de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale
primăriilor cu participarea inspectoratelor fiscale teritoriale.
Avizele de plată a impozitului funciar se înmînează subiecţilor impunerii cel tîrziu cu 60 de zile
pînă la expirarea primului termen de plată a impozitului, adică pînă la data de 15 iunie.
În conformitate cu prevederile legale, persoanele juridice şi fizice care practică activitatea de
întreprinzător urmează să achite impozitul funciar în bugetul unităţii administrativ-teritoriale
respective, în părţi egale, nu mai tîrziu de 15 august şi 15 octombrie a anului fiscal în curs, iar în
cazul achitării sumei integrale a impozitului funciar pentru anul fiscal în curs pînă la data de 30 iunie
a anului respectiv, aceste persoane beneficiază de dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului
ce urmează a fi achitat.
Modul de calculare a impozitului funciar pentru terenurile utilizate în scopuri agricole se
reprezintă în următoarele tabele:
Pentru terenurile cu destinaţie agricolă
care au indici cadastrali
Cota impozitului pentru Indicii cadas- Suma impozi-
Supra-faţa
un grad-hectar, Categoria terenurilor trali, (grad- tului,
(ha)
(lei) hectar) (lei)
1 2 3 4 5
1,5 Teren agricol 20 68 2040
0,75 Păşune 15 57 641,25
x Total 35 x 2681,25
Suma impozitului funciar (col.5) pe categorii de terenuri se determină ca produs al indicilor din
coloanele 1, 3, 4.
Pentru terenurile cu destinaţie agricolă, care nu au indici cadastrali
Cota impozitului
Suprafaţa,
pentru un hectar, Categoria terenurilor Suma impozitului, (lei)
(ha)
(lei)
1 2 3 5
110 Teren agricol 25 2750
55 Păşune 10 550
x Total 35 3300
Calculul se efectuează ca şi în cazul precedent, cu excepţia indicilor cadastrali.
4.6. Înlesniri la plata impozitului funciar

În conformitate cu alin.(3) al art.283 al CF, de plata impozitului pe bunurile imobiliare (terenuri,
loturi de pămînt) sînt scutiţi proprietarii şi beneficiarii ale căror terenuri şi loturi de pămînt:
a) sînt ocupate de rezervaţii, parcuri dendrologice şi naţionale, grădini botanice;
b) sînt destinate fondului silvic şi fondului apelor, dacă nu sînt antrenate în activitatea de
producţie;
c) sînt folosite de organizaţiile ştiinţifice şi instituţiile de cercetare ştiinţifică cu profil agricol şi
silvic în scopuri ştiinţifice şi de instructive;
d) aparţin gospodăriilor piscicole pentru suprafaţa acvatică a iazurilor;
e) sînt ocupate de instituţiile de cultură, de artă, de cinematografie, de învăţămînt, de ocrotire a
sănătăţii, de complexele sportive şi de agrement (cu excepţia celor ocupate de instituţiile
balneare), precum şi de monumentele naturii, istoriei şi culturii, a căror finanţare se face de
la Bugetul de Stat sau din contul mijloacelor sindicatelor;
28
f) sînt atribuite permanent căilor ferate, drumurilor auto publice, porturilor fluviale şi pistelor
de decolare;
g) sînt atribuite zonelor frontierei de stat;
h) sînt de uz public în localităţi;
i) sînt atribuite pentru scopuri agricole, în momentul atribuirii fiind recunoscute distruse, dar
ulterior restabilite – pe o perioadă de 5 ani.
Este de remarcat faptul că persoanele fizice contribuie în proporţii mai mari faţă de persoanele
juridice la formarea veniturilor bugetare prin sumele impozitului pe bunurile imobiliare prelevate.
Pentru bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, aceste impozite sînt o sursă importantă de
formare a veniturilor proprii, alcătuind circa 70% din totalul acestor venituri.
1. Care este modalitatea de calcul al impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice?
2. Care este modalitatea de calcul al impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice?
3. Care este modalitatea de calcul al impozitului pe bunurile imobiliare (loturi, terenuri de pămînt)?
4. Care sînt termenele de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice?
5. Care sînt termenele de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice?
6. Care sînt termenele de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt)?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova (Titlul VI). Legea Republicii Moldova, Nr.1055-XIV din
16.06.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.127-129 din 12.10.2000 (modificat şi
republicat; vezi baza de date MoldInfoLex), pag. 134-138.
2. Legea Republicii Moldova privind taxele locale (nr.186-XIII din 19.07.94. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 8/68 din 06.10.1994) cu modificările ulterioare (vezi baza de date
MoldInfoLex).
3. Legea Republicii Moldova pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul Fiscal, Nr.1056-XIV
din 16.06.2000, Monitorul Oficial, nr.127-129/886 din 12.10.2000 (inclusiv anexele 1 şi 2).
Tema 5. IMPOZITUL PENTRU UTILIZAREA RESURSELOR NATURALE
5.1. Resursele naturale: caracteristică generală

5.2. Determinarea taxelor pentru utilizarea resurselor naturale
5.2.1. Taxa pentru apă
5.2.2. Taxa pentru folosirea resurselor minerale
5.2.3. Taxa pentru lemnul eliberat pe picior
5.3. Administrarea impozitului pentru utilizarea resurselor naturale
Cuvinte-cheie:
• resurse renovabile;
• resurse nerenovabile;
• resurse naturale naţionale;
• resurse naturale locale;
• resursele naturale transfrontaliere;
• taxa pentru apă;
• taxa pentru folosirea resurselor minerale;
• taxa pentru lemnul eliberat pe picior;
• bugetul de stat;
• bugetul local.
29
5.1. Resursele naturale: caracteristică generală
Resursele naturale sînt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţi factori, utilizabili în trecut,
prezent şi viitor pentru consum direct sau indirect, care au valoare de consum şi contribuie la crearea
de bunuri materiale şi spirituale.
Resursele naturale se folosesc ca mijloace de muncă, surse de energie, de materie primă şi de
materiale, nemijlocit ca obiecte de consum şi recreare, ca bancă a fondului genetic sau sursă de
informaţii despre lumea înconjurătoare.
Resursele naturale care se regenerează în circuitul substanţelor din biosferă sau pot fi întregite
artificial într-o perioadă de timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul de activitate
economică a omului) sînt resurse naturale renovabile, ca, de exemplu: pămînturile, pădurile, apele
freatice şi subterane, apele rîurilor, lacurilor, acumulărilor, canalelor, flora şi fauna.
Resursele naturale care nu se regenerează în circuitul substanţelor din biosferă într-o perioadă de
timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul de activitate economică a omului) sînt
resurse naturale nerenovabile, ca, de exemplu: petrolul, gazele naturale, gazul comprimat, substanţele
minerale utile solide.
Resursele naturale care au o importanţă pentru întreaga populaţie a ţării (condiţionează direcţiile
strategice ale dezvoltării ei social-economice) sînt resurse naturale naţionale: pămînturile, pădurile,
apele de suprafaţă, subterane (de mare adîncime), petrolul, gazele naturale, gazul comprimat,
substanţele minerale utile solide (cu excepţia celor larg răspîndite).
Resursele naturale care au o importanţă pentru populaţia unui teritoriu mai limitat sînt resurse
naturale locale: apele freatice (pînza de apă care se află pe primul strat impermeabil de la suprafaţa
pămîntului), substanţele minerale utile solide larg răspîndite.
Criteriile de raportare a resurselor naturale la resursele naţionale sau la resursele locale sînt:
• Valoarea economică şi importanţa lor pentru dezvoltarea municipiului, raionului sau ţării;
• Constituirea lor ca obiect al unor contracte internaţionale;
• Răspîndirea lor pe teritoriul a două sau mai multe raioane;
• Folosirea lor pentru amplasarea sistemelor energetice, sistemelor de transport şi altor sisteme
de stat, obiectelor de telecomunicaţie şi ale serviciului meteo;
• Valoarea lor ştiinţifică, istorică, culturală şi naturală.
Resursele naturale atrase (folosite) în circuitul economic sînt resursele naturale destinate
exploatării.
Resursele naturale destinate exploatării (resursele utilizabile), dar neatrase în procesul de
activitate economică sînt resursele naturale de rezervă.
Resursele naturale care prezintă o valoare deosebită pentru menţinerea echilibrului ecologic şi
care nu pot fi atrase în procesul de activitate economică sînt resurse naturale protejate.
Raportarea resurselor naturale la categoria resurselor destinate exploatării, resurselor de rezervă
sau resurselor protejate se efectuează de Guvern, la propunerea organului de stat abilitat cu gestiunea
resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, cu concursul Academiei de Ştiinţe a
Moldovei şi al altor instituţii ştiinţifice.
Obiectele şi condiţiile naturale care pot fi folosite în scopuri curative şi de profilaxie a bolilor se
raportează la resursele naturale curative: apele subterane minerale curative şi de masă, nămolurile
curative.
Resursele naturale care marchează, traversează frontierele dintre două sau mai multe ţări ori îşi au
amplasamentul la frontieră, sînt resursele naturale transfrontaliere: fluviul Nistru şi rîul Prut, lacurile
Cahul şi Ialpug, zăcămintele de petrol şi de gaze naturale a căror exploatare influenţează cantitatea şi
calitatea minereurilor statului vecin, fauna (inclusiv ihtiofauna).
Plătitorii pentru folosirea resurselor naturale sînt persoanele fizice şi juridice, inclusiv străinii,
indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, care în activitatea lor folosesc resurse
naturale cu extragerea sau neextragerea acestora din mediul natural.
Obiectele folosirii contra plată sînt: pămîntul, apele subterane şi de suprafaţă, zăcămintele
minerale, pădurile, diferitele resurse biologice (inclusiv regnul animal şi resursele piscicole), aerul (în
scopuri tehnologice).
30
Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale depinde de starea şi de valoarea lor de
consum, de posibilitatea înlocuirii în procesul de producţie a resurselor naturale respective prin altele
sau prin materie primă, de cheltuielile pentru restabilirea sau menţinerea lor în stare utilizabilă.
Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale (atît în cazul respectării limitei, cît şi al
supralimitei) se stabileşte, la propunerea Guvernului, prin Legea bugetului de stat pe anul respectiv.
Pentru arenda sau concesiunea resurselor naturale se percep anumite plăţi al căror cuantum se
stabileşte de către proprietar în funcţie de preţul resurselor naturale.
Preţul resurselor naturale este expresia valorii lor economice reflectată în evaluarea economică şi
extraeconomică, ce diferă în funcţie de poziţia geografică şi calitatea resurselor.
Pentru unele categorii de beneficiari, pot fi stabilite facilităţi provizorii la plata pentru folosirea
resurselor naturale.
Nomenclatorul unor astfel de beneficiari, facilităţile, precum şi termenul lor de valabilitate, se
stabileşte, la propunerea Guvernului, prin Legea bugetului de stat pe anul respectiv.
5.2. Determinarea taxelor pentru utilizarea resurselor naturale

În categoria plăţilor obligatorii la bugetul local, se înscrie, de asemenea, şi impozitul pentru
folosirea resurselor naturale, care include:
• Taxa pentru apă;
• Taxa pentru folosirea resurselor minerale;
• Taxa pentru lemnul eliberat pe picior.
5.2.1. Taxa pentru apă

Plătitori ai taxei pentru apă sînt persoanele fizice şi juridice care practică activitate de
întreprinzător, inclusiv gospodăriile ţărăneşti (de fermieri).
Obiectul impunerii este consumul apei captate din sistemele gospodăriei apelor a Republicii
Moldova.
Mărimea taxei pentru anul 2004 este stabilită:
3
• Pentru fiecare 10 m de apă captată în limitele stabilite din izvoarele de suprafaţă şi din cele
subterane, cu excepţia apei captate din izvoarele de suprafaţă şi din cele subterane destinate
îmbutelierii în sticle şi în alte recipiente, folosită în scopuri curative şi în calitate de apă
potabilă – 5 lei.
3
• Pentru fiecare 10 m de apă captată din izvoarele de suprafaţă şi din cele subterane, destinată
îmbutelierii în sticle şi în alte recipiente, folosită în scopuri curative şi în calitate de apă
potabilă – 80 lei.
• Pentru utilizarea apei din izvoarele de suprafaţă la irigarea terenurilor, taxa se percepe în
proporţie de 20% din cota stabilită.
• Pentru utilizarea apei la hidrocentrale, taxa se percepe în mărime de 0,03 lei pentru fiecare 10
m3.
Limitele consumului de apă se stabilesc de Concernul Republican pentru Gospodăria Apelor
„Apele Moldovei” în comun cu Ministerul de Finanţe. Nu se stabilesc limite de consum al apei
agenţilor economici al căror volum de apă pe parcursul unui an nu depăşeşte 80 m3.
În cazul cînd utilizarea apei depăşeşte limita stabilită de 80 m3, plătitorul trebuie să se adreseze la
Concernul Republican pentru Gospodăria Apelor „Apele Moldovei” în vederea aprobării limitei.
Perioada de aprobare a limitei nu se reglementează legislativ, astfel aprobarea limitei se poate efectua
o dată pe an pînă la utilizarea apei în volum de 80 m3 sau într-unul din cele patru rapoarte de dare de
seamă.
Pentru volumul de apă captată peste limitele stabilite se aplică taxă în mărime triplă.
Termenul de prezentare a calculului taxei pentru apă se consideră termenul stabilit pentru
efectuarea acestei plăţi.
Plătitorii achită taxa pentru apă trimestrial, pînă la data de 20 a lunii imediat următoare
trimestrului de gestiune.
Conform prevederilor art. 7 al Legii bugetului de stat pentru anul 2004 se scutesc de plata taxei
pentru apă utilizatorii:
31
– apelor subterane extrase din subsol concomitent cu minereuri sau extrase pentru prevenirea
(lichidarea) acţiunilor dăunătoare ale acestor ape;
– apei folosite la stingerea incendiilor;
– apelor consumate de întreprinderile Societăţii Orbilor, Societăţii Surzilor, Societăţii
Invalizilor, de instituţiile medico-sanitare publice.
5.2.2. Taxa pentru folosirea resurselor minerale

Plătitorii taxei pentru folosirea resurselor minerale sînt persoanele juridice, indiferent de tipul de
proprietate şi forma juridică de organizare, şi persoanele fizice care folosesc în activitatea lor resurse
minerale extrase de ele din mediul natural.
Plătitorii prezintă darea de seamă şi achită taxa pentru folosirea resurselor minerale trimestrial,
pînă la data de 20 a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.
Taxa pentru folosirea resurselor minerale vizează:
– taxa pentru dreptul de a efectua explorări geologice;
– taxa pentru dreptul de a efectua prospecţiuni geologice;
– taxa pentru dreptul de a extrage minerale utile;
– taxa pentru dreptul de a folosi spaţii subterane pentru construcţii subterane, altele decît cele
destinate extracţiei mineralelor utile;
– taxa pentru dreptul de a folosi spaţii subterane în alte scopuri decît cele destinate extracţiei
mineralelor utile.
Taxa pentru dreptul de a efectua explorări geologice se percepe eşalonat pe parcursul întregii
perioade de efectuare a acestora. Cuantumul taxei constituie 1-2% din valoarea contractuală (de
deviz) a lucrărilor, în funcţie de tipul mineralului util, se stabileşte de organul central de specialitate în
baza rezultatelor concursurilor sau licitaţiilor şi se indică în licenţa pentru desfăşurarea acestui gen de
activitate, eliberată de Camera de Licenţiere.
Taxa pentru dreptul de a efectua prospecţiuni geologice se percepe în condiţii similare cu cele
stabilite pentru dreptul de a efectua explorări geologice şi constituie 3-5% din valoarea de deviz a
lucrărilor. Pentru prospecţiunile de exploatare efectuate în limitele perimetrului minier al
întreprinderii de extracţie minieră în funcţiune nu se percepe taxă.
Taxa pentru dreptul de a extrage minerale utile se percepe de la începutul extracţiei sub formă
de taxă iniţială şi taxe periodice ulterioare, achitate în termenul de realizare a dreptului acordat.
Cuantumul taxei iniţiale nu poate fi mai mic de 10% din cuantumul taxelor periodice, raportat la
capacitatea medie anuală de proiect a întreprinderii extractive.
Cuantumul taxelor periodice se stabileşte separat pentru fiecare zăcămînt concret, luîndu-se în
considerare categoria materiei prime, volumul şi calitatea rezervelor, condiţiile geografice naturale şi
condiţiile tehnice de extracţie minieră, starea şi stadiul procesului de extracţie, evaluarea riscului şi a
rentabilităţii zăcămîntului, în limitele următoarelor niveluri:
Nivelul-limită al taxelor
periodice, în % din
Minerale utile
costul unei unităţi de
materie primă extrasă
Materii prime metalifere şi materii prime nemetalifere pentru industrie (granit,
gabronorit, calcaruri fondate, argile bentonitice, greu fuzibile, refractate şi de 5-7
modelare, materii prime pentru fabricarea sticlei de cuarţ şi silicioase etc.)
Materiale de construcţie nemetalifere (materii prime pentru ciment, ghips, gresie,
cretă, piatră de parament, piatră tăiată, piatră brută, piatră spartă, nisip de
4-6
construcţie, amestecuri de pietriş cu nisip, prundiş, pietriş, materie primă pentru
cheramzit, argilă pentru cărămidă etc.)
Cuantumul exact al taxei se calculează separat pentru fiecare zăcămînt şi se indică la eliberarea
licenţei. La calcularea taxei se iau în considerare volumul extracţiei mineralului util şi pierderile
suportate în procesul de extracţie a acestuia.
32
Suma taxelor periodice stabilite pentru mineralele utile extrase, împreună cu pierderile normative
aferente, se include în costul producţiei.
Taxa pentru dreptul de a folosi spaţii subterane pentru construcţii subterane, altele decît cele
destinate extracţiei mineralelor utile, se încasează o singură dată, iar cuantumul ei se stabileşte în
limita a 1–3% din costul de deviz al obiectivului în cauză.
Taxa pentru dreptul de a folosi spaţii subterane în alte scopuri decît cele destinate extracţiei
mineralelor utile, se încasează anual, iar cuantumul ei se stabileşte în limita de 0,1% din costul de
deviz al construcţiei subterane.
5.2.3. Taxa pentru lemnul eliberat pe picior

Plătitori ai taxei pentru lemnul eliberat pe picior din fondul silvic de stat sînt persoanele juridice,
utilizatoare ale resurselor forestiere, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,
şi persoanele fizice.
Persoanele juridice prezintă darea de seamă şi achită taxa pentru lemnul eliberat pe picior
trimestrial, pînă la data de 20 a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.
Persoanele fizice achită taxa pînă la obţinerea permisului (autorizaţiei de exploatare şi
buletinului silvic) eliberat de autorităţile silvice.
Taxa pentru lemnul eliberat pe picior, în conformitate cu Legea bugetului de stat pe anul 2004,
se stabileşte în felul următor (vezi tabelul):
Taxa pentru 1 m3, lei

Specia forestieră Lemn de lucru (fără scoarţă) Lemn de foc
Mare Mijlociu Mic (cu scoarţă)
Pin 16 18 6 2
Molid 14 10 5 2
Stejar, frasin, arţar, fag, 28 20 10 3
Salcîm 25 19 9 3
Cais, cireş, dud, măr, păr 43 30 16 3
Mesteacăn, ulm, tei, carpen, glădiţă 16 11 6 2
Plop tremurător, plop, salcie 10 7 4 2
Nuc 52 37 26 2
Lozie de răchită - - 2 -
5.3. Administrarea impozitului pentru utilizarea resurselor naturale

Plata pentru folosirea resurselor naturale este calculată de plătitor, care va ţine cont de cantitatea
reală a resurselor naturale folosite şi de cuantumul plăţii. Controlul asupra efectuării oportune şi
complete a plăţii pentru folosirea resurselor naturale este exercitat de organele fiscale în conformitate
cu legislaţia în vigoare.
Termenele şi periodicitatea efectuării plăţii pentru folosirea resurselor naturale depind de
consumul de resurse naturale şi se stabilesc prin legea bugetului de stat pe anul respectiv.
Veniturile provenite de la plata pentru folosirea resurselor naturale se distribuie între bugetele de
diferite niveluri conform proporţiei stabilite în Legea bugetului de stat pe anul respectiv.
În bugetele de toate nivelurile, veniturile de la plăţile pentru folosirea resurselor naturale se
reflectă diferenţiat într-un capitol aparte.
Mijloacele acumulate din plăţile pentru folosirea resurselor naturale pot fi utilizate numai pentru
menţinerea şi restabilirea resurselor naturale, pentru protecţia mediului înconjurător şi pentru
gestiunea acestor resurse.
Conform prevederilor Legii bugetului de stat pentru anul 2004 (art.7), se scutesc de plata taxei
pentru resursele naturale instituţiile penitenciarelor.
Problemă-tip:
Enunţ: În luna iunie a anului 2004, persoana juridică „Alunelul”, care desfăşoară activitate de
întreprinzător, a captat pentru necesităţi proprii apă în volum de 95 m3 din izvoarele de suprafaţă şi
33
din cele subterane, cu excepţia apei din izvoarele de suprafaţă şi cele subterane destinate îmbutelierii
în sticle şi în alte recipiente, folosite în scopuri curative şi în calitate de apă potabilă.
Să se determine obligaţia fiscală a persoanei juridice privind taxa pentru apă în perioada de gestiune
dată, dacă Concernul Republican pentru Gospodăria Apelor „Apele Moldovei” a stabilit limitele
consumului de apă în volum de 80 m3.
Rezolvare:
1) Determinăm taxa pentru apa captată în limita stabilită de 80 m3
80 m3/10 m3 × 5 lei = 40 lei;
2) Determinăm taxa pentru apa captată supralimita stabilită de 80 m3
(95-80) m3/10 m3 × 5 lei × 3 = 22,5 lei;
3) Determinăm taxa pentru toată apa
40 lei + 22,5 lei = 62,5 lei
Răspuns: Obligaţia fiscală a persoanei juridice „Alunelul” pentru perioada de gestiune – iunie
2004 – constituie 62,5 lei.
1. Ce elemente componente se includ în impozitul pentru folosirea resurselor naturale?

2. Cine sînt plătitorii taxelor pentru:
a) utilizarea apei;
b) utilizarea resurselor minerale;
c) utilizarea lemnului eliberat pe picior?
3. Care este mărimea maximă a taxei pentru apă?
4. Care este mărimea maximă a taxei pentru utilizarea resurselor minerale?
5. Care este mărimea maximă a taxei pentru utilizarea lemnului eliberat pe picior?
Bibliografie:
6. Legea cu privire la Resursele naturale, Nr.1102-XIII din 06.02.97, Monitorul Oficial, nr.40/337
din 19.06.97.
7. Legea bugetului de stat al Republicii Moldova pe anul 2004 Nr. 474-XV din 23 noiembrie 2003.
Tema 6. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ
6.1. T.V.A. – noţiuni generale

6.2. Livrările impozabile şi livrările scutite de T.V.A.
6.3. Înregistrarea subiectului impozabil cu T.V.A.
6.4. Determinarea obiectului impozabil cu T.V.A. Ajustarea valorii impozabile a livrării
impozabile
6.5. Modul de calculare a obligaţiei fiscale a T.V.A.
6.6. Determinarea T.V.A. la operaţiunile de import-export
6.7. Modul de restituire a T.V.A. din buget
6.8. Prezentarea declaraţiei fiscale cu privire la T.V.A.
6.9. Termenele de stingere a obligaţiei fiscale a T.V.A.
Cuvinte-cheie:
• livrare de mărfuri;
• livrare (prestare) de servicii;
• importul de mărfuri;
• importul de servicii
• exportul mărfurilor şi serviciilor;
34
• cota-standard;
• cota redusă;
• scutiri;
• taxă pe valoarea adăugată colectată;
• T.V.A. deductibilă;
• limita posibilă pentru restituire.
6.1. T.V.A. – noţiuni generale

Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) a fost instituită în R.M. la 01.01.1992, înlocuind impozitul pe
circulaţia mărfurilor.
Pe tot parcursul existenţei sale, T.V.A. a suferit multiple modificări care, în mod direct şi indirect,
influenţau negativ activitatea economică a întreprinderilor şi situaţia materială a populaţiei. În scopul
stabilirii acestui impozit, a fost adoptat un nou conţinut al legislaţiei şi introducerea ei în Codul Fiscal
al RM (Titlul III). Conform prevederilor Titlului III al Codului Fiscal, plătitori ai T.V.A. sînt:
1. Persoanele fizice şi juridice care efectuează livrări impozabile pe teritoriul R.M. şi la export
şi sînt înregistrate ca plătitori de T.V.A.;
2. Persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri şi servicii, cu excepţia persoanelor fizice
care importă mărfuri de uz sau consum personal, valoarea cărora nu depăşeşte limitele
stabilite de bugetul de stat pe anul fiscal respectiv.
Obiectele impozabile constituie:
1. livrarea de către subiecţii impozabili a mărfurilor şi serviciilor, care reprezintă rezultatul
activităţii de întreprinzător în R.M.
1.1. livrarea de mărfuri se consideră: transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin
comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială; achitarea
salariului în expresie naturală; alte plăţi în expresie naturală; transmiterea mărfurilor gajate în
proprietatea deţinătorului gajului ş.a.
1.2. livrarea (prestare) de servicii reprezintă activitatea de prestare a serviciilor materiale şi
nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă; transmiterea
dreptului (inclusiv pe bază de leasing) privind folosirea oricăror mărfuri contraplată, cu plată
parţială sau gratuit; executarea lucrărilor de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări
ştiinţifice, de construcţii experimentale şi a altor lucrări.
2. Importul mărfurilor şi serviciilor în R.M., cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal
importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul
respectiv.
2.1.Importul de mărfuri constituie introducerea mărfurilor pe teritoriul R.M. în conformitate cu
legislaţia vamală în vigoare.
2.2.Importul de servicii reprezintă prestarea serviciilor de către persoanele fizice şi juridice
aflate în afara R.M., persoanelor fizice şi juridice, rezidente sau nerezidente ale R.M., care
desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul ei.
Cotele T.V.A. sînt prevăzute în două acte normative. Conform Codului Fiscal sînt stabilite:
• cota de 20%, numită şi cotă-standard;
• cota zero (0%);
• cotele reduse de 8% şi 5%.
Cota-standard se aplică:
• tuturor livrărilor impozabile efectuate în R.M.
• importurilor de mărfuri şi servicii.
Cota zero se aplică la:
• mărfurile şi serviciile exportate;
• toate tipurile de transport internaţional de mărfuri şi pasageri;
• energia electrică destinată populaţiei livrată de către întreprinderile producătoare reţelelor de
distribuţie, precum şi energia electrică livrată populaţiei de către reţelele de distribuţie;
energia termică şi apa caldă destinate populaţiei, livrate de către întreprinderile producătoare
reţelelor de distribuţie, precum şi energia termică şi apa caldă destinate populaţiei livrate de
35
către întreprinderile producătoare şi reţelele de distribuţie, întreprinderile de termoficare
locale, cazangerii, staţii termice şi staţii-grup;
• mărfurile şi serviciile destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni
asimilate lor în R.M., precum şi a uzului sau consumului personal al membrilor personalului
diplomatic şi administrativ-tehnic al acestor misiuni şi al membrilor familiei care locuiesc
împreună cu ei, pe bază de reciprocitate, în modul stabilit de Guvern;
• mărfurile şi serviciile organizaţiilor internaţionale în limitele acordurilor la care R.M. este
parte. Lista organizaţiilor internaţionale se stabileşte în Legea bugetului pe anul fiscal
respectiv;
• lucrările de construcţie a locuinţelor efectuate prin metoda ipotecară;
• mărfurile (serviciile) livrate în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al
Republicii Moldova, livrate din zona economică liberă în afara teritoriului vamal al R.M.,
livrate în interiorul zonei economice libere, precum şi cele livrate între rezidenţii diferitelor
zone economice libere ale R.M. Mărfurile livrate din zona economică liberă pe restul
teritoriului vamal al R.M. se impun cu T.V.A. conform legislaţiei fiscale.
Cota redusă de 8% se aplică la:
• pîine, produse de panificaţie;
• lapte şi produsele lactate, livrate pe teritoriul R.M., cu excepţia produselor alimentare pentru
copii care sînt scutite de T.V.A.
Cota redusă de 5% se aplică la: gazele naturale şi gazele lichefiate, atît la cele importate, cît şi la
cele livrate pe teritoriul R.M.
6.2. Livrările impozabile cu T.V.A. şi livrările scutite de T.V.A.

Orice livrare efectuată de către subiectul impozabil, care desfăşoară activitate de întreprinzător, şi
nu este livrare scutită de impozit, constituie livrare impozabilă. În orice perioadă fiscală, toate livrările
se impozitează la cota-standard în vigoare, cu excepţia livrărilor la cota zero.
Livrările pentru care se prevăd scutiri la plata T.V.A. sînt:
I)
1. Locuinţa, pămîntul şi terenul pe care se găseşte locuinţa, arenda acestora, dreptul de livrare
şi arendare a acestora, cu excepţia plăţilor de comision aferente acestor tranzacţii;
2. Produsele alimentare şi nealimentare pentru copii, lista cărora este aprobată anual în legea
bugetului;
3. Proprietatea de stat răscumpărată, în procesul privatizării;
4. Instituţiile preşcolare, cluburile, sanatoriile şi alte obiecte cu destinaţie social-culturală şi de
locuit, precum şi drumurile, reţelele de gaz, instalaţiile pentru extragerea apelor subterane şi
alte obiecte similare transferate gratuit autorităţilor publice, precum şi cele transmise
întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor de către autorităţile publice; proprietatea de stat
transferată gratuit, la decizia autorităţilor publice, de la bilanţul unei întreprinderi de stat la
bilanţul altei întreprinderi de stat; lucrările de construcţie a caselor de locuit, efectuate cu
atragerea mijloacelor bugetare de toate nivelurile şi a fondurilor extrabugetare cu destinaţie
specială; lucrările efectuate în perioada de realizare a programelor (proiectelor) social-
economice cu destinaţie specială în domeniul construcţiei caselor de locuit;
5. Mărfurile, serviciile instituţiilor de învăţămînt, legate de procesul instructiv de producţie şi
educativ, cu condiţia alocării mijloacelor obţinute din livrarea acestor mărfuri, serviciile
prestate în scopuri de instruire generală; serviciile de pregătire şi perfecţionare a cadrelor;
serviciile de instruire a copiilor şi adolescenţilor în cercuri, secţii, studiouri; serviciile
prestate copiilor şi adolescenţilor cu folosirea instalaţiilor sportive; serviciile legate de
întreţinerea copiilor în instituţiile preşcolare;
6. Serviciile prestate de autorităţile publice, pentru care se aplică taxa de stat; toate tipurile de
activităţi legate de taxele şi plăţile încasate de stat pentru acordarea de licenţe, înregistrare şi
eliberare de brevete, precum şi taxele şi plăţile încasate de autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale; serviciile acordate de către membrii colegiului de avocaţi;
36
7. Serviciile legate de operaţiunile de acordare de licenţe şi eliberarea de brevete (cu excepţia
celor ce se efectuează pe bază de intermediere), referitoare la obiectele proprietăţii
industriale, precum şi obţinerea dreptului de autor;
8. Vînzarea proprietăţii confiscate şi fără stăpîn, bunurile trecute în proprietatea statului cu
drept de succesiune, proprietatea întreprinderilor declarate falimentare; comorile;
9. Serviciile legate de îngrijirea bolnavilor şi bătrînilor, precum şi mărfurile din contul
organizaţiilor de binefacere, destinate pregătirii pachetelor pentru bătrînii nevoiaşi şi
distribuite gratuit;
10. Serviciile medicale, cu excepţia celor cosmetice; medicamentele atît indicate în
Nomenclatorul de stat de medicamente, cît şi autorizate de Ministerul Sănătăţii, precum şi
materia primă medicamentoasă, materialele, articolele, ambalajul primar şi secundar utilizate
la prepararea şi producerea medicamentelor, autorizate de Ministerul Sănătăţii, cu excepţia
alcoolului etilic, mijloacelor cosmetice, articole de uz medical, articole ortopedice şi de
protejare şi tehnică medicală, biletele de tratament (inclusiv cele fără cazare) şi de odihnă în
staţiunile balneoclimaterice, biletele turistice şi de excursie, fără costul serviciilor de
intermediere legate de procurarea acestora; mijloacele tehnice, inclusiv transportul auto,
folosit exclusiv în scopuri legate de profilaxia invalidităţii şi reabilitarea invalizilor;
11. Serviciile şi produsele organizaţiilor sferei alimentaţiei publice din sfera social-culturală
finanţată din buget, precum şi ale cantinelor specializate în alimentarea bătrînilor nevoiaşi
din contul organizaţiilor de binefacere;
12. Serviciile financiare: acordarea sau transmiterea creditelor, garanţiilor de credit, inclusiv
gestionarea împrumuturilor, creditelor sau garanţiilor de credit din partea creditorilor;
operaţiile legate de circulaţia valutei, operaţiile legate de emiterea acţiunilor, obligaţiunilor,
cambiilor şi altor hîrtii de valoare; serviciile legate de gestionarea fondurilor investiţionale şi
fondurilor nestatale de pensii; operaţiile de asigurare şi reasigurare, cu excepţia serviciilor
prestate de agenţii de asigurare.
13. Serviciile poştale, inclusiv distribuirea pensiilor, subvenţiilor şi indemnizaţiilor;
14. Serviciile legate de jocurile de noroc, cu excepţia serviciilor a căror valoare, totală sau
parţială, a fost inclusă în plata pentru intrare şi a altor servicii prestate spectatorilor şi
participanţilor;
15. Loteriile;
16. Lucrările de cercetări ştiinţifice şi de construcţie experimentale, efectuate din contul
mijloacelor bugetare;
17. Serviciile rituale, prestate de întreprinderile de pompe funebre, de cimitire şi crematorii;
ritualurile şi ceremoniile efectuate de organizaţiile religioase;
18. Cazarea în cămine, serviciile comunale acordate populaţiei; închirierea spaţiului locativ,
deservirea tehnică a blocurilor de locuinţe, alimentarea cu apă, canalizarea, salubrizarea,
folosirea ascensoarelor;
19. Serviciile prestate de transportul în comun urban, transportul de pasageri suburban şi
interurban auto, feroviar şi fluvial;
20. Energia electrică importată şi livrată către reţelele de distribuţie, cu excepţia serviciilor de
transport al energiei electrice importate;
21. Metalele preţioase şi pietrele preţioase, în orice formă şi în orice stare, inclusiv deşeurile
care conţin metale preţioase, procurate de Vistieria de Stat;
22. Serviciile ce ţin de autentificarea drepturilor deţinătorilor de teren;
23. Producţia de carte şi publicaţiile periodice, precum şi serviciile de editare a producţiei de
carte şi publicaţiilor periodice, cu excepţia celor cu caracter publicitar şi erotic;
24. Timbrele de acciz importate şi destinate marcării mărfurilor supuse accizelor;
25. Mijloacele fixe depuse în capitalul social al agenţilor economici.
37
II)
T.V.A. nu se aplică:
a) mărfurilor, la introducerea pe teritoriul vamal şi plasarea în regimurile vamale de tranzit,
depozit vamal, transformare sub supraveghere vamală, depozit vamal liber, nimicire,
renunţare în folosul statului;
b) mărfurilor autohtone, plasate în regimul vamal de reimport sau perfecţionare pasivă la
introducerea pe teritoriul vamal;
c) mărfurilor plasate în regimul vamal de admitere temporară.
III)
Mărfurilor străine li se aplică T.V.A. la introducerea acestora pe teritoriul vamal şi plasarea lor în
regimul vamal perfecţionare activă, cu restituirea ulterioară a sumei T.V.A. achitate la scoaterea de pe
teritoriul vamal a produselor rezultate din prelucrare. T.V.A. se restituie în conformitate cu
instrucţiunile IFPS de pe lîngă MF, într-un termen ce nu depăşeşte 45 zile.
IV)
La scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal, plasate în regimul vamal de reexport, se restituie
suma T.V.A. achitată la introducerea acestor mărfuri pe teritoriul vamal. T.V.A. se restituie în
conformitate cu instrucţiunile IFPS de pe lîngă MF, într-un termen ce nu depăşeşte 45 de zile.
V)
T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor destinate magazinelor ce deservesc în
exclusivitate misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate lor în R.M. şi personalul acestora.
VI)
T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor destinate acordării de asistenţă în caz de
calamitate naturală, de conflict armat şi în alte situaţii excepţionale, precum şi pentru livrările de
mărfuri, servicii definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.
VII)
T.V.A. nu se aplică materiei prime, materialelor, articolelor de completare şi accesoriilor necesare
procesului de producţie, importate de întreprinderile Societăţii Orbilor, Societăţii Surzilor şi Societăţii
Invalizilor.
VIII)
T.V.A. nu se aplică producţiei atelierelor curative de producţie (de muncă) de pe lîngă spitalele de
psihiatrie ale Ministerului Sănătăţii, în care muncesc persoane handicapate.
6.3. Înregistrarea subiectului impozabil cu T.V.A.
Subiectul care desfăşoară o activitate de întreprinzător, cu excepţia autorităţilor publice,

instituţiilor publice (finanţate din bugetul de stat, din bugetele locale şi din bugetul asigurărilor sociale
de stat), şi deţinătorilor patentei de întreprinzător, este obligat să se înregistreze ca contribuabil al
T.V.A., dacă el a efectuat, într-o perioadă de 12 luni consecutive, livrări de mărfuri şi servicii în sumă
ce depăşesc 200000 de lei, cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A. Subiectul trebuie să depună cerere
la inspectoratul fiscal teritorial în raza căruia se află, pe parcursul lunii în care a fost atins plafonul
indicat. El se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Dacă există argumente temeinice că valoarea livrărilor impozabile va depăşi 200000 de lei la
începutul perioadei impozabile, subiectul urmează să se înregistreze pînă la sfîrşitul lunii respective şi
se consideră înregistrat din prima zi a lunii în care a fost depusă cererea.
Subiectul impozabil, la înregistrare, primeşte certificatul de înregistrare ca plătitor de T.V.A. în
care se indică:
• denumirea şi adresa juridică a subiectului impozabil;
• codul fiscal al contribuabilului;
• data înregistrării.
În cazul suspendării livrărilor supuse T.V.A., subiectul impozabil este obligat să informeze despre
aceasta Serviciul Fiscal de Stat. Serviciul Fiscal de Stat este obligat să anuleze înregistrarea
contribuabilului T.V.A.
38
În cazul în care subiectul impozabil nu va efectua livrări impozabile şi nu va dori să rămînă
înregistrat, el este obligat să informeze Serviciul Fiscal de Stat precum că, în ultimele 12 luni,
volumul livrărilor nu a depăşit plafonul stabilit pentru înregistrare. Dacă subiectul impozabil doreşte
să anuleze actul de înregistrare şi înştiinţează despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat, el trebuie să
dovedească că, în viitor, volumul livrărilor impozabile nu va depăşi plafonul stabilit pentru
înregistrare. În acest caz, Serviciul Fiscal de Stat anulează înregistrarea.
Anularea înregistrării intră în vigoare de la data încetării livrărilor impozabile de către subiectul
impozabil sau după expirarea lunii în care au fost primite înştiinţarea şi dovezile prevăzute mai sus.
Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să anuleze înregistrarea, dacă contribuabilul nu-şi onorează
obligaţiunile (declararea şi achitarea T.V.A.).
În momentul anulării înregistrării contribuabilului la T.V.A., el se consideră ca subiect care a
efectuat o livrare impozabilă a stocurilor sale de mărfuri şi a mijloacelor fixe şi trebuie să achite
datoria la T.V.A. pe această livrare, cu excepţia transmiterii dreptului de desfăşurare a activităţii de
întreprinzător. Valoarea impozabilă a livrării respective se consideră valoarea ei de piaţă.
6.4. Determinarea obiectului impozabil. Ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile

Obiectul impozabil la T.V.A. reprezintă valoarea livrărilor impozabile. În valoarea livrărilor se
include şi costul transportului, suma tuturor impozitelor şi taxelor care urmează a fi achitate. Valoarea
livrărilor constituie acea valoare care urmează a fi primită pentru livrările efectuate cu excepţia
T.V.A.
Dacă plata pentru livrările efectuate este primită parţial sau total în expresie naturală, atunci
valoarea impozabilă a acestor bunuri o constituie valoarea lor de piaţă.
Valoarea livrărilor impozabile a mărfurilor şi serviciilor poate fi ajustată, după livrarea şi achitarea
lor în cazul cînd:
• valoarea livrării impozabile, aprobată anticipat, s-a schimbat ca rezultat al schimbării
preţului;
• livrarea impozabilă a fost total sau parţial restituită subiectului impozabil care a efectuat
livrarea;
• valoarea impozabilă a fost redusă în urma acordării discontului pentru plata efectuată înainte
de termen.
Ajustarea se efectuează numai dacă sînt prezente documente ce confirmă operaţiile menţionate.
În cazul cînd livrarea se efectuează la un preţ mai mic decît cel de piaţă fie din cauza relaţiilor
specifice dintre furnizor şi consumator, fie întrucît consumatorul este un angajat al furnizorului, atunci
obiectul impozabil constituie valoarea de piaţă a acestor livrări.
Mărfurile şi serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii de
întreprinzător, mărfurile de producţie proprie şi serviciile care sînt transmise (prestate) ulterior fără
plată angajaţilor subiectului impozabil se consideră livrare impozabilă cu valoarea impozabilă egală
valorii ei de piaţă. Mărfurile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii de
întreprinzător, care, ulterior, sînt însuşite de către subiect sau sînt transmise de el membrilor familiei
sale se consideră livrare impozabilă a acestui subiect. Valoarea impozabilă a livrării de mărfuri
servicii este valoarea achitată de către subiect pentru livrarea destinată desfăşurării activităţii sale de
întreprinzător, iar pentru mărfurile de producţie proprie – valoarea lor de piaţă.
Mărfurile şi serviciile procurate de către subiectul impozabil pentru desfăşurarea activităţii de
întreprinzător, mărfurile de producţie proprie şi serviciile livrate în contul retribuirii muncii
angajatului se consideră livrare impozabilă cu valoarea impozabilă egală cu valoarea ei de piaţă.
Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală determinată în
conformitate cu legislaţia vamală, care include valoarea mărfurilor conform documentelor de însoţire,
precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri, cu excepţia
T.V.A.
În cazul absenţei documentelor care confirmă valoarea mărfurilor importate sau în cazul
diminuării de către importator a valorii mărfurilor, valoarea impozabilă a mărfurilor este determinată
de către autorităţile vamale, în conformitate cu drepturile acordate acestor autorităţi de legislaţie.
39
6.5. Modul de calculare a obligaţiei fiscale a T.V.A.
Pentru determinarea T.V.A., ce trebuie achitată la buget pentru fiecare perioadă fiscală, este
necesar de calculat:
1. T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată de către consumatori pentru mărfurile,
serviciile livrate lor – T.V.A. colectată;
2. T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată furnizorilor la procurarea bunurilor materiale
şi la prestarea serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile materiale importate) – T.V.A.
deductibilă.
Obligaţia fiscală a T.V.A. (T.V.A. ce trebuie achitată la buget) se determină în modul următor:
T.V.A. buget = T.V.A. colectată – T.V.A. deductibilă.
T.V.A. colectată şi T.V.A. deductibilă se calculează în baza Registrului de evidenţă a livrărilor şi
Registrului de evidenţă a procurărilor (care sînt completate în baza facturilor fiscale.
Dacă suma T.V.A .achitată sau care urmează a fi achitată furnizorului la procurarea valorilor
materiale, serviciilor depăşeşte T.V.A. primită sau care urmează să fie primită de la consumatori
pentru mărfurile, serviciile livrate în această perioadă, adică T.V.A. deductibilă > T.V.A. colectată, atunci
diferenţa se reportează în următoarea perioadă fiscală şi devine o parte a sumei T.V.A. ce urmează a fi
achitată pe valorile materiale, serviciile procurate în această perioadă.
Exemplu: în luna martie agentul economic a efectuat următoarele operaţiuni:
a) a realizat pe teritoriul R.M. produse în valoare de 60000 lei;
b) a primit de la furnizori materie primă şi materiale în sumă de 180000 lei (inclusiv T.V.A.);
c) a importat marfă în sumă de 9000 lei (inclusiv T.V.A.).
Determinaţi T.V.A. ce trebuie achitată la buget pentru luna martie.
Rezolvare:
1) T.V.A. col. = 60000 × 20%/100% = 12000 lei
2) T.V.A. ded. = (180000+9000) × 20%/120% = 31500 lei
3) T.V.A. bug. = 12000 – 31500 = - 19500 lei (se trece în cont pentru perioada următoare –
luna aprilie)
Dacă suma T.V.A. la valorile materiale şi la serviciile procurate de către întreprinderile ce produc
pîine şi produse de panificaţie şi întreprinderile ce prelucrează lapte şi produse lactate depăşeşte suma
T.V.A. la livrările de pîine şi produse de panificaţie, lapte şi produse lactate, diferenţa se restituie din
buget în limitele cotei-standard a T.V.A., înmulţită cu valoarea livrării ce se impozitează la cota
redusă. T.V.A. se restituie în conformitate cu instrucţiunile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de
pe lîngă Ministerul de Finanţe, Nr.10 din 23.07.2001 (M.O., Nr.100-101 din 18.08.2001), într-un
termen ce nu va depăşi 45 de zile.
Exemplul A: admitem că suma T.V.A. aferentă valorilor materiale procurate (T.V.A. ded.) în luna
februarie 2004 a constituit 125300 lei. Valoarea livrărilor impozabile la cota redusă – 937500 lei.
T.V.A. aferentă acestor livrări (T.V.A. col.) constituie:
T.V.A. col = 937500 × 8%/100% = 75000 lei.
Astfel, suma T.V.A. care urmează a fi restituită din buget va constitui:
937500 × 20%/100% = 187500 lei (limita posibilă pentru restituire). Însă, datorită faptului că
depăşirea sumei T.V.A. aferentă livrărilor efectuate impozabile la cota redusă constituie (-50300 lei)
= 75000 – 125300, ceea ce este mai mic decît 187500 lei, spre restituire se va solicita suma de 50300
lei şi nu 187500 lei.
Exemplul B: admitem că suma T.V.A. pentru valorile materiale procurate în luna noiembrie 2002
a constituit 225800 lei. Valoarea livrărilor impozabile la cota redusă este de 800000 lei. T.V.A.
pentru aceste livrări constituie:
T.V.A. col. = 800000 × 8%/100% = 64000 lei.
T.V.A. ded. = 225800 lei.
T.V.A. bug. = 64000 lei – 225800 lei = -161800 lei.
Limita posibilă pentru restituire = 800000 × 20%/100% = = 160000 lei
T.V.A. spre restituire = 160000 lei, deoarece această sumă este mai mică de 161800 lei.
Subiecţii impozabili care importă servicii pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător achită
T.V.A. în momentul achitării plăţii pentru serviciul importat. T.V.A. se restituie în conformitate cu
40
instrucţiunile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe Nr.10 din
23.07.2001 (M.O., Nr.100-101 din 18.08.2001), într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile.
Dacă depăşirea sumei T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că
subiectul impozabil a efectuat o livrare ce se impozitează la cota „zero”, acesta are dreptul la
restituirea sumei cu care a fost depăşită T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate achitată prin
intermediul contului de decontare, în limitele cotei-standard a T.V.A., înmulţită cu valoarea livrării, ce
se impozitează la cota zero. T.V.A. se restituie în conformitate cu instrucţiunile Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe, într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile.
Exemplu: în luna august, S.A. „Cristina” a efectuat livrări de mărfuri: pe piaţa internă de
108000 lei, la export – 160000 lei. Achiziţiile de materii prime şi materiale au constituit 189000 lei
(fără T.V.A.). Deci:
T.V.A. col. = 108000 × 20%/100% + 160000 × 0% = = 21600 lei
T.V.A. ded. = 189000 × 20%/100% = 37800 lei
T.V.A. bug. = 21600 – 37800 = -16200 lei.
Calculăm limita posibilă pentru restituire: 160000 × 20% = = 32000 lei. În acest caz, bugetul va
restitui agentului suma T.V.A. = 16200 lei, deoarece ea nu depăşeşte limita calculată.
Astfel, determinarea sumelor spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală, iar
restituirea sumelor T.V.A. se permite numai în urma unui control tematic, organizat în baza cererii
contribuabilului depuse la serviciul fiscal.
Trecerea în cont a T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate. În cazul achitării T.V.A.
la buget, subiecţilor impozabili înregistraţi li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate
furnizorilor pe valorile materiale şi serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în
procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător, cu excepţia serviciilor importate. Suma T.V.A.
pentru serviciile importate se reportează la cheltuieli.
Suma T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată pentru valorile materiale şi serviciile
procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. nu se trece în cont şi se
reportează la cheltuieli.
Suma T.V.A. achitată pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea
livrărilor atît impozabile, cît şi neimpozabile se trece în cont numai dacă se duce o evidenţă aparte a
achitării plăţilor pentru ele şi dacă valoarea impozabilă a livrărilor impozabile depăşeşte 50% din
valoarea tuturor livrărilor efectuate de către subiectul impozabil şi se reportează la cheltuieli, dacă
valoarea impozabilă a livrărilor impozabile nu depăşeşte 50% din valoarea tuturor livrărilor efectuate
de către subiectul impozabil.
Suma T.V.A. achitată pe valorile materiale, serviciile procurate de către subiectul impozabil în
scopul organizării de activităţi distractive ce nu ţin de domeniul activităţii de întreprinzător nu se trece
în cont, ci se reportează la cheltuieli. Subiecţii impozabili a căror activitate de întreprinzător constă în
organizarea distracţiilor şi timpului liber, iar valorile materiale, serviciile procurate sînt folosite
nemijlocit pentru desfăşurarea acestei activităţi, au dreptul la trecerea în cont a T.V.A. pe valorile
materiale, serviciile procurate.
Subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitată
pe valorile materiale, serviciile procurate, dacă dispune:
• De factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată T.V.A.;
• De documentul eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea T.V.A. pe mărfurile
importate.
Factura fiscală. Factura fiscală reprezintă un document care, după indicatorii pe care-i conţine,
îndeplineşte funcţiile facturii de expediţie şi ale facturii T.V.A. în ansamblu.
Astfel, factura fiscală este eliberată pentru livrările impozabile efectuate nemijlocit de către agenţii
economici înregistraţi în calitate de subiecţi impozabili cu T.V.A., care anterior eliberau facturi
T.V.A. sau se vor înregistra conform cerinţelor Codului Fiscal (Titlul III) în calitate de plătitori de
T.V.A. şi vor efectua livrări de mărfuri şi servicii impozitate cu T.V.A. la cotele standard, reduse sau
zero.
Facturile fiscale nu se eliberează în cazurile în care:
• Se efectuează livrări de mărfuri şi servicii scutite de T.V.A.;
41
• Se efectuează livrări de mărfuri şi servicii de către un agent economic neînregistrat în
calitate de plătitor de T.V.A.;
• Lipseşte trecerea dreptului de proprietate asupra valorilor materiale de la un agent economic
la altul (de exemplu, în cazul transmiterii mărfurilor la păstrare de către un subiect impozabil
cu T.V.A. – proprietarul mărfii);
• Transportarea mărfurilor se efectuează în cadrul unei unităţi economice, adică are loc
circulaţia internă a acestora.
În toate aceste cazuri, agentul economic completează şi eliberează doar facturile de expediţie.
Facturile fiscale nu se eliberează şi în cazurile prevăzute anterior pentru facturile T.V.A., adică la:
• Importul serviciilor;
• Primirea avansului pentru livrările de mărfuri şi servicii ce urmează a fi efectuate, cu
excepţia vînzării ediţiilor periodice impozabile cu T.V.A. prin abonarea la acestea şi prestării
serviciilor de publicitate;
• Livrarea mărfurilor, serviciilor populaţiei cu plată în numerar, inclusiv la decontările cu
populaţia prin intermediul serviciului instituţiilor financiare, I.S. „Poşta Moldovei” şi altor
persoane autorizate.
Trebuie menţionat că, la cererea consumatorului, factura fiscală urmează a fi eliberată.
Facturile fiscale vor fi eliberate subiecţilor impozabili cu T.V.A. nemijlocit de către subdiviziunile
teritoriale ale IFPS, contraplată şi contrasemnăturii persoanelor autorizate, la prezentarea delegaţiei,
certificatului de atribuire a codului fiscal şi certificatului ce autentifică înregistrarea în calitate de
subiect impozabil cu T.V.A..
Pentru livrările de mărfuri, factura fiscală este completată în 3 sau 5 exemplare (după caz), iar
pentru livrările de servicii – în 2 exemplare, şi anume:
1) pentru livrările de mărfuri, în cazul cînd se perfectează 3 exemplare, primul exemplar rămîne
la furnizor, exemplarul 2 se transmite cumpărătorului, exemplarul 3 – transportatorului;
2) pentru livrările de mărfuri, cînd se perfectează 5 exemplare, primul exemplar rămîne la
furnizor şi serveşte la scoaterea din gestiune a valorilor materiale; exemplarele 2,3,4 – se
transmit şoferului, care transmite exemplarul 2 cumpărătorului, iar celelalte exemplare rămîn
la dispoziţia transportatorului şi se anexează la factura pentru transportul efectuat şi foaia de
parcurs; exemplarul 5 îl completează furnizorul, servind drept autorizaţie de ieşire a
autovehiculului de la locul de încărcare.
3) Pentru livrările de servicii, primul exemplar rămîne la prestatorul de servicii, iar exemplarul
2 se eliberează beneficiarului de servicii.
Factura fiscală trebuie să includă următoarele informaţii:
1) numărul curent al facturii;
2) denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al furnizorului;
3) data eliberării facturii;
4) data livrării, dacă ea nu corespunde cu data eliberării facturii;
5) denumirea (numele) şi adresa cumpărătorului;
6) tipul livrării;
7) pentru fiecare tip de livrare de mărfuri, servicii:
a) cantitatea mărfii;
b) preţul unui articol de marfă fără T.V.A.;
c) cota T.V.A.;
d) suma T.V.A. pe un articol de marfă;
e) suma totală a livrării de mărfuri, servicii care trebuie achitată;
f) suma totală a T.V.A.
În factura fiscală, la livrările de export, trebuie să fie indicat că bunurile sînt destinate exportului,
precum şi ţara de destinaţie. Facturile fiscale se numerotează în ordine succesivă şi se păstrează la
furnizor în aceeaşi ordine.
Pentru vînzarea cu amănuntul în locurile special amenajate, cu plată în numerar, eliberarea facturii
fiscale nu este obligatorie, dacă sînt respectate următoarele condiţii:
42
a) subiectul impozabil ţine evidenţa sumei primite şi achitate în numerar la fiecare punct
comercial şi de prestări servicii în conformitate cu legislaţia privind efectuarea decontărilor
băneşti pentru operaţiile comerciale sau serviciile prestate. Înscrierea se efectuează în
momentul primirii sau achitării sumei în numerar. La sfîrşitul fiecărei zile de lucru se face
bilanţul.
b) la sfîrşitul fiecărei zile de lucru, în documentaţia de evidenţă, este înscrisă suma totală a
T.V.A. pe livrările efectuate, iar în documentul de evidenţă a valorilor materiale procurate se
introduc datele din facturile fiscale care au fost achitate în numerar.
În cazul livrării serviciilor contraplată în numerar, factura fiscală se eliberează în momentul
primirii banilor sau pînă în acest moment.
Factura fiscală conţine 25 de rubrici care, convenţional, pot fi structurate în 4 părţi:
• Partea introductivă;
• Partea calitativă;
• Partea cantitativă;
• Partea însoţitoare.
6.6. Determinarea T.V.A. la operaţiunile de import-export

Importurile mărfurilor. Toate mărfurile importate în R.M. sînt supuse T.V.A., cu excepţia
mărfurilor scutite de impozit conform prevederilor art.103 al Codului Fiscal sau mărfurile a căror
valoare nu depăşeşte plafonul stabilit în legea bugetului pe anul respectiv şi importate de persoanele
fizice pentru folosinţă proprie:
Lista mărfurilor şi obiectelor de uz sau consum personal a căror trecere, de o singură dată, pe
teritoriul vamal al R.M., de către persoane fizice are loc fără achitarea T.V.A., accizelor, taxei vamale
şi taxei pentru efectuarea procedurilor vamale:
1. Bere fabricată din malţ 2 litri

2. Vinuri naturale din struguri, lichioruri şi alte băuturi spirtoase 1 litru
3. Ţigări de foi, trabucuri 50 buc.
4. Ţigări din tutun 200 buc.
5. Obiecte din piele, articole de voiaj, genţi 1 unit.
6. Articole de îmbrăcăminte şi accesorii de îmbrăcăminte tricotate 1 unit.
7. Articole de îmbr. şi accesorii de îmbr., altele decît cele tricotate 1 unit.
8. Încălţăminte 2 perechi
9. Maşini de calcul 1 unit.
10. Ceasuri 1 unit.
Notă: lista este stabilită pentru o persoană. La trecerea frontierei de stat, persoanei fizice i se permite
introducerea în ţară, fără achitarea taxelor vamale, a obiectelor de igienă personală, a parfumeriei şi
cosmeticelor, a medicamentelor de strictă necesitate personală.
Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător
achită T.V.A. pînă la sau în momentul prezentării declaraţiei vamale, adică pînă în momentul
introducerii mărfurilor pe teritoriul R.M. Persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum
personal, a căror valoare depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv, achită T.V.A.
în momentul controlului vamal al bagajului şi numai în măsura în care valoarea depăşeşte limita
stabilită.
Pentru importator, valoarea mărfurilor pe baza căreia se calculează T.V.A. este costul mărfurilor
la momentul intrării în R.M., inclusiv toate taxele legate de import, taxele vamale, impozitele,
asigurarea, fraht (document comercial care însoţeşte încărcătura sau marfa transportată pe calea ferată
şi în care se menţionează mărfurile, expeditorul şi destinatarul, staţia de destinaţie şi taxele
respective), cheltuielile de transport, royalty şi alte plăţi care urmează a fi achitate de către importator.
Importatorii sînt obligaţi să prezinte documentele, care confirmă valoarea mărfurilor importate,
cum ar fi: factura fiscală, contractele sau alte documente stabilite de legislaţie.
43
Achitarea T.V.A. pentru mărfurile importate de către subiecţii impozabili se efectuează pînă la sau
în momentul prezentării declaraţiilor vamale necesare sau a declaraţiei verbale, în cazul în care
persoana fizică efectuează importul mărfurilor pentru folosinţă proprie. T.V.A. va fi impusă la cota
20% de la valoarea mărfurilor calculată, cu excepţia mărfurilor, a căror cotă este 0%. Importatorii de
mărfuri sînt obligaţi să indice codul lor fiscal în declaraţia vamală cu excepţia cazurilor cînd mărfurile
nu sînt destinate revînzării sau altei activităţi de întreprinzător.
Subiecţii impozabili, care importă mărfuri în scopuri de întreprinzător, au dreptul de a trece în
cont T.V.A. achitată la import, luînd în consideraţie restricţiile privind trecerea în cont a T.V.A.
pentru subiecţii impozabili care efectuează livrări scutite de impozit.
Importul serviciilor. Serviciile importate în R.M. sînt obiecte ale impozitării şi sînt definite în
conformitate cu art. 93 al CF.
Valoarea serviciilor importate se consideră preţul achitat sau care urmează a fi achitat furnizorului
de către persoana juridică sau fizică – beneficiarul serviciilor prestate. Valoarea va include plăţile
efectuate în R.M. sau plăţile efectuate în afara teritoriului ei.
Persoanele juridice sau fizice, care sînt înregistrate în calitate de contribuabili ai T.V.A. sau care
sînt obligate să se înregistreze conform prevederilor CF, sînt obligate să considere aceste servicii
importate ca livrări efectuate de ei înşişi.
Exporturile. Cota zero şi documentele care confirmă exportul.
Subiecţii impozabili care exportă mărfuri sau servicii din R.M. se impozitează la cota zero.
Pentru a obţine dreptul de restituire a T.V.A. pe mărfurile, serviciile exportate, subiectul impozabil
trebuie să prezinte următoarele documente:
• documentul de confirmare a sosirii mărfurilor în ţara de destinaţie se consideră declaraţia
vamală a ţării destinatare, ce confirmă perfectarea mărfurilor importate în regimul vamal,
punerea în circulaţie liberă (în original sau copie, inclusiv traducerea lor oficială);
Totodată, în lipsa declaraţiei vamale, ce serveşte ca document de confirmare, pot servi şi
documentele comerciale de dispoziţie, care, în dependenţă de tipul transportului, sînt:
• la transportarea de către transportul auto – CMR;
• la transportarea de către transportul feroviar – Railway Bill (foaie de trăsură feroviară);
• la transportarea de toate tipurile de transport naval (inclusiv pe mare şi rîu) - Conosament;
• la transportarea de către transportul avia – Airway Bill (foaie de trăsură avia).
Documentele menţionate sînt necesare în calitate de document de însoţire la transportul
internaţional. În aceste documente, se notează despre traversarea hotarelor statelor prin care trece
marfa, cît şi menţiunea despre sosire a mărfii în punctul de destinaţie.
La transportarea internaţională a pasagerilor, la documentele ce confirmă efectuarea livrărilor de
export se referă următoarele:
• la transportarea cu transportul auto: la efectuarea transportărilor regulate – foaia de parcurs;
fişa de evidenţă a biletelor; la efectuarea transportărilor unice - foaia de parcurs, borderourile
de control;
• la transportarea cu transportul feroviar – fişa de evidenţă a biletelor;
• la transportarea cu transportul avia – însărcinarea de navigaţie.
La prestarea altor servicii de export, este necesar un document ce confirmă efectuarea serviciilor
sau documentul de decontare a subiectului impozabil care prestează servicii şi confirmarea în scris a
nerezidentului – consumatorului de servicii. Confirmarea prestării în scris a serviciilor este necesar să
fie prezentată în limba de stat ( întocmită prin traducere oficială).
În cazul lipsei documentelor care confirmă exportul, subiectul impozabil nu are dreptul să pretindă
restituirea T.V.A. în mărime de 0%. Totodată, în asemenea caz T.V.A. se calculează indiferent de
faptul dacă subiectul impozabil percepe sau nu T.V.A. de la consumator.
Valoarea tuturor livrărilor, mărfurilor sau serviciilor exportate într-o perioadă fiscală se indică în
declaraţia T.V.A. în coloana respectivă. În acest caz, T.V.A. pe aceste livrări nu se indică, cu condiţia
prezentării confirmărilor documentare despre efectuarea exportului.
În cazul transportării pasagerilor cu toate tipurile de transport pe rutele internaţionale T.V.A. nu se
include în costul tichetului, deoarece astfel de servicii sînt impozitate la cota zero.
Mărfurile şi serviciile care însoţesc prestarea serviciilor de transportare internaţională de toate
44
tipurile de transport, incluse în costul tichetelor, sînt considerate ca parte a serviciului impozabil la
cota zero. Transportarea pasagerilor pe rute internaţionale tur-retur se consideră ca o singură
transportare.
Exemplul 1: Domnul Croitoru, arhitect, rezident în R.M., proiectează clădiri în România. O parte
din lucrul preliminar îl efectuează în R.M., iar lucrul de bază – pe teritoriul României, domnului
Madan, care se află în România. Serviciul în cauză este consumat în afara R.M. şi se impozitează la
cota zero.
Exemplul 2: Domnul Mocanu, rezident în R.M., prestează servicii de consulting domnului Capiţa
– rezident în Ucraina, care vizitează R.M. pentru a beneficia de acest serviciu. Astfel de serviciu ce se
consumă în R.M. nu este serviciu de export şi se impozitează la cota-standard a R.M.
6.7. Modul de restituire a T.V.A. din buget

Conform Instrucţiunii Inspectoratului Fiscal de Stat, Nr.10 din 23.07.2001, contribuabilii,
înregistraţi ca plătitori de T.V.A., beneficiază de restituirea efectivă a sumelor T.V.A. în următoarele
cazuri:
• impozitarea mărfurilor (serviciilor) cu T.V.A. la cota zero stabilită la livrările de mărfuri,
servicii pentru export şi toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri şi pasageri;
• impozitarea mărfurilor cu T.V.A. la cota zero, stabilită prin art.104 (b) al Titlului III al Codului
Fiscal;
• impozitarea mărfurilor la cota de 8% stabilită de art. 96 (b) al CF pentru care se prevede
restituirea T.V.A. în conformitate cu art. 101 (3) din CF;
• scoaterea mărfurilor străine de pe teritoriul vamal, plasate în regimul vamal de reexport.
În conformitate cu art.102 (8) din CF la livrarea mărfurilor (serviciilor) pentru export, inclusiv
pentru toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri şi pasageri, se permite restituirea T.V.A. pe
valorile materiale, serviciile procurate, dacă există confirmarea organului vamal privind livrarea de
mărfuri pentru export, confirmarea destinatarului străin privind livrarea serviciilor, inclusiv a celor de
transport.
Determinarea sumelor T.V.A. spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală separat.
Dacă subiectul impozabil are datorii la buget la compartimentul T.V.A., alte impozite, plăţi, amenzi,
penalităţi, atunci suma T.V.A. admisă spre restituire se trece în contul achitării T.V.A. şi altor plăţi.
Contribuabilii înregistraţi ca plătitori de T.V.A. sînt clasificaţi în trei grupe de bază:
• Grupa I. Contribuabilii cu grad înalt de credibilitate.
• Grupa a II-a. Contribuabilii cu grad mediu de credibilitate.
• Grupa a III-a. Contribuabilii cu grad mic de credibilitate.
La grupa I, sînt atribuiţi contribuabilii care, pe parcursul a minimum 3 ani bugetari, desfăşoară orice
gen de activitate pentru care agentul economic a asigurat stabilirea corectă a impozitelor, plăţilor
datorate şi onorarea integrală şi în termenele stabilite a acestora. Toate actele de control întocmite de
organele de control din ţară trebuie să demonstreze că nu s-au admis încălcări ale prevederilor legale.
La grupa a II-a, sînt atribuiţi contribuabilii care, pe parcursul a minimum 2 ani bugetari, desfăşoară
orice gen de activitate pentru care agentul economic a asigurat onorarea integrală şi în termenele
stabilite a impozitelor şi plăţilor datorate. Ultimul act de control general, întocmit de organele de control
din ţară, trebuie să demonstreze o atitudine responsabilă a agentului economic faţă de obligaţiuni.
Evaziunile consemnate în act au fost admise fără intenţie şi mărimea lor nu depăşeşte valoarea
capitalului social al întreprinderii la data întocmirii actului. Actele de control tematice privind restituirea
sumei T.V.A. din buget, aferente livrărilor la cota zero (efectuate anterior), trebuie să demonstreze că nu
s-a admis încălcarea prevederilor CF.
La grupa a III-a, se atribuie contribuabilii care nu corespund criteriilor grupelor I şi a II-a.
Atribuirea contribuabililor, înregistraţi ca plătitori de T.V.A., la grupele de credibilitate, se face de
către Comisiile teritoriale privind restituirea T.V.A. special formate în cadrul serviciilor fiscale de stat
teritoriale, la care se deserveşte contribuabilul, o dată pe an (luna ianuarie a anului respectiv). În acest
scop, contribuabilii pînă la dată de 1 ianuarie a anului respectiv depun la IFS teritorial cererea de
atribuire la una din grupele de credibilitate. Contribuabilii trebuie să îndeplinească toate criteriile
stipulate în regulament, pentru a permite atribuirea lor la una din grupele menţionate. Agenţii economici
45
atribuiţi la categoria Contribuabili mari depun cererea la IFPS (DUCCM). Toate documentele de
restituire întocmite de DUCCM, în vederea emiterii deciziei de restituire, se prezintă Comisiei
republicane privind restituirea.
Comisiile teritoriale privind restituirea se formează la fiecare IFS teritorial şi au următoarea
componenţă: şeful inspectoratului, şefii direcţiilor competente şi alţi colaboratori.
Determinarea şi reflectarea sumelor T.V.A. spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă
fiscală separat, dar poate fi solicitată:
• o dată pe trimestru – în cazul sumelor spre restituire ce depăşesc 500 000 lei;
• o dată pe semestru – în cazul sumelor spre restituire de la 100000 lei pînă la 500000 lei;
• o dată pe an – în cazul sumelor spre restituire de pînă la 100000 lei.
La determinarea sumelor T.V.A. spre restituire se verifică corectitudinea trecerii în cont a sumelor
T.V.A., respectarea prevederilor Codului Fiscal cu privire la provenienţa facturilor fiscale, modul de
completare a lor etc. În caz de necesitate, se solicită controale de contrapunere la furnizorii mărfii
exportate pe principiu pînă la producătorul sau importatorul ei.
Determinarea sumei T.V.A. spre restituire în cazul efectuării exporturilor se face în modul următor:
a) suma T.V.A. trecută în cont în fiecare perioadă fiscală rezultată cu eventualele diferenţe,
determinate în urma verificării prevăzute mai sus, formează T.V.A. aferentă facturilor fiscale
acceptate la deduceri(trecere în cont);
b) se determină cota-parte a T.V.A. aferentă facturilor achitate furnizorilor prin intermediul
conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală separat pînă în momentul controlului fără
dreptul la recalculările ulterioare;
c) se determină suma T.V.A. aferentă valorii mărfurilor (serviciilor) livrate la cota zero, prin
aplicarea cotei T.V.A. standard la valoarea acestei livrări;
d) se va accepta spre restituire numai suma T.V.A. determinată ca diferenţa dintre suma T.V.A.
atribuită la deduceri, inclusiv trecută în cont din perioada precedentă şi suma T.V.A. calculată
pentru livrările efectuate, înmulţită la cota-parte a T.V.A. aferentă facturilor achitate
furnizorilor prin intermediul conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală separat, dar nu
mai mare decît suma determinată la punctul c).
Cu derogare la prevederile punctului b) şi d), se acceptă determinarea sumelor T.V.A. spre restituire,
dar nu mai mare decît suma stabilită la punctul c), numai în cazurile cînd pentru aceasta este Hotărîrea
Consiliului Coordonator al IFPS.
Modul de restituire a sumelor T.V.A. din buget este aplicat faţă de contribuabilii înregistraţi ca
plătitori de T.V.A., în funcţie de grupa de credibilitate la care au fost atribuiţi. Restituirea sumelor
T.V.A. mai mici de 200000 lei, solicitate pentru o perioadă fiscală, se face prin decizia Comisiei
teritoriale privind restituirea T.V.A. cu excepţia agenţilor economici atribuiţi categoriei „Contribuabili
mari”.
Pentru toate grupele de credibilitate, precum şi agenţii economici atribuiţi la categoria
„Contribuabili mari” (indiferent de suma T.V.A. confirmată spre restituire), restituirea sumelor T.V.A.
mai mari de 200000 lei solicitate pentru o perioadă fiscală se face prin decizia Comisiei republicane. În
acest caz, IFS teritorial, care a asigurat controlul sau DUCCM, întocmeşte Aviz despre posibilitatea
acceptării restituirii care se emite pe adresa Comisiei republicane.
Modul de restituire pentru grupa I. Restituirea sumelor T.V.A. determinate de sine stătător de
contribuabil spre restituire, cu respectarea criteriilor stabilite, se efectuează fără verificarea
documentaţiei necesare. Controlul documentaţiei necesare nu se efectuează mai rar decît o dată pe an de
la data efectuării ultimului control tematic privind restituirea sumei T.V.A. din buget în cadrul
controlului documentar sau tematic.
Modul de restituire pentru grupa a II-a. Restituirea sumelor T.V.A. determinate de sine stătător
de contribuabil spre restituire, cu respectarea criteriilor stabilite, în proporţie de 80% se efectuează fără
verificarea documentaţiei necesare. Controlul documentaţiei necesare nu se efectuează mai rar decît o
dată în 6 luni de la data efectuării ultimului control tematic privind restituirea sumei T.V.A. din buget în
cadrul controlului documentar sau tematic. Adică, aceşti contribuabili determină şi declară suma T.V.A.
respectivă în modul general, iar restituirea sumelor care prezintă diferenţa între 100%-80% din suma
T.V.A. care, de facto, urmează a fi restituită se efectuează în momentul expirării a 6 luni, adică după
46
terminarea controlului.
Modul de restituire pentru grupa a III-a. Contribuabililor cu un grad mic de credibilitate,
restituirea sumelor T.V.A., solicitată pentru o perioadă fiscală, se efectuează numai în urma unui control
tematic, organizat pe baza cererii depuse la serviciul fiscal de stat teritorial. Determinarea sumei T.V.A.
spre restituire în cazurile scoaterii mărfurilor străine de pe teritoriul vamal, plasate în regim vamal de
reexport, se face în cazul în care, anterior, T.V.A. aferentă acestui import a fost achitată la buget.
În cazul în care organele de control propun, în urma verificării, aprobarea restituirii parţiale a T.V.A.
sau respingerea cererii, în actul de control întocmit se vor specifica motivele şi cauzele care determină
situaţia respectivă. Răspunderea pentru modul de determinare a sumelor T.V.A. spre restituire, precum
şi corectitudinea perfectării materialelor de restituire, o poartă colaboratorul serviciului fiscal care a
efectuat controlul.
Termenul de restituire, stabilit de Codul Fiscal, se determină din ultima zi a lunii care urmează după
încheierea perioadei fiscale pentru care se solicită restituirea pe baza cererii şi declaraţiei T.V.A.
prezentate. Dacă se solicită restituirea pentru perioade anterioare, dar nu pentru ultima perioadă fiscală,
pentru care au fost prezentate declaraţiile T.V.A., termenul de restituire este de 45 de zile de la data
depunerii cererii.
Plătitorii T.V.A., care solicită restituirea acesteia, la data efectuării controlului, trebuie să depună la
dispoziţia colaboratorilor, în vederea verificării, analizării şi aprobării, rambursării următoarele
documente:
• cererea de restituire;
• declaraţiile T.V.A. din care rezultă suma de restituire;
• registrele de evidenţă a livrărilor şi procurărilor, în care sînt înregistrate operaţiunile de livrare
sau procurare;
• documentele care atestă efectuarea exportului: declaraţia vamală de export, vizată de organele
vamale, confirmarea Departamentului Vamal privind veridicitatea operaţiunilor de export
efectuate de subiectul impozabil, declaraţia de repatriere a mijloacelor băneşti ş.a.
Restituirea sumelor T.V.A. sau transferarea sumelor pentru stingerea altor plăţi datorate la buget se
efectuează din contul stabilit de trezorerie. Trezoreria de Stat, primind documentele cu privire la
restituirea sumelor T.V.A., în măsura disponibilităţii la cont, asigură îndeplinirea lor.
Departamentul Vamal, la primirea extrasului Trezoreriei de Stat privind efectuarea restituirii în
contul plăţilor la import, este obligat să pună la dispoziţie informaţia din extrasul Trezoreriei de Stat
organelor vamale corespunzătoare, nu mai tîrziu decît ziua următoare celei cînd a fost primită
informaţia, iar acestea din urmă se obligă să înştiinţeze subiectul impunerii despre operaţia înfăptuită.
Reflectarea în fişa contului personal a sumelor T.V.A., acceptate spre restituire, se efectuează în
conformitate cu modul stabilit de IFPS.
6.8. Prezentarea declaraţiei fiscale cu privire la T.V.A.

Perioada de calcul al obligaţiei fiscale a T.V.A. constituie o lună calendaristică. Perioada de dare de
seamă şi de stingere a obligaţiei fiscale constituie luna calendaristică, ce urmează după perioada de
calcul al obligaţiei fiscale.
Fiecare subiect impozabil este obligat să prezinte declaraţia cu privire la T.V.A. pentru fiecare
perioadă fiscală la inspectorate fiscale teritoriale. Declaraţia se întocmeşte pe un formular oficial, care
este prezentat la Serviciul Fiscal de Stat nu mai tîrziu de ultima zi a lunii care urmează după încheierea
perioadei fiscale.
Fiecare subiect impozabil trebuie să verse la buget suma T.V.A., care urmează a fi achitată pentru
fiecare perioadă fiscală, dar nu mai tîrziu decît data stabilită pentru prezentarea declaraţiei pe această
perioadă, cu excepţia achitării T.V.A. în buget la serviciile importate, a cărei achitare se face în
momentul efectuării plăţii pentru serviciul importat.
Subiecţii impozabili achită T.V.A. în termenele stabilite. Ei sînt obligaţi să achite penalităţile şi alte
sancţiuni în cazul cînd acestea au fost calculate de organele de control sau cu funcţii în domeniul
respectiv.
T.V.A. se achită în moneda naţională. Perceperea se efectuează prin metoda calculării şi transferării
directe.
47
Dacă subiectul impozabil se eschivează de la prezentarea declaraţiei fiscale şi de la plata T.V.A.,
IFS este împuternicit să determine suma obligaţiunilor fiscale şi să ceară achitarea impozitului. Cerinţa
privind achitarea plăţii include următoarea informaţie:
1. Denumirea (Numele) subiectului impozabil,
2. Codul fiscal al contribuabilului,
3. Data eliberării cerinţei,
4. Perioada pentru care a fost calculată obligaţia fiscală,
5. Suma T.V.A spre plată,
6. Suma sancţiunilor spre plată,
7. Suma penalităţii spre plată,
8. Motivarea eliberării cererii de plată,
9. Date privind trecerile în cont nerestituite,
10. Termenul şi modul de plată,
11. Descrierea procedurii de contestare,
12. Adresa IFS teritorial care a eliberat cerinţa.
După eliberarea cerinţei de plată a T.V.A., IFS teritorial are dreptul să efectueze calculul sumei
T.V.A. spre plată. Suma T.V.A. trebuie reflectată în documentele contabile respective ale subiectului
impozabil. Calculul T.V.A. are loc în următoarele circumstanţe:
• în cazul efectuării controlului fiscal în rezultatul căruia se ajustează suma T.V.A spre plată;
• în cazul calculării sumei T.V.A. de către IFS teritorial din motivul neprezentării declaraţiei de
către subiectul impozabil.
Există cazuri în care apare restanţă la achitarea T.V.A. subiectului impozabil. La ele se referă:
• Subiectul impozabil prezintă declaraţia T.V.A., dar nu efectuează plata în buget a sumei
T.V.A. spre plată în termenele stabilite;
• Subiectul impozabil se eschivează de la plata sumei T.V.A. indicată în cerinţa de plată
eliberată de către IFS;
• Subiectul impozabil se eschivează de la plata sumei taxate şi nemodificate în urma contestării
de către contribuabil a sumei T.V.A.;
• Subiectul impozabil se eschivează de la plata penalităţii calculate sau a altor sancţiuni, a căror
sumă a rămas nemodificată în urma contestării lor de către contribuabil;
• Subiectul impozabil nu achită o parte din suma obligaţiunii fiscale după expirarea termenului
stabilit pentru plata T.V.A., indicat în cerinţa de plată.
6.9. Termenele de stingere a obligaţiei fiscale a T.V.A.

Pentru livrările efectuate pe teritoriul R.M., livrarea devine obiect impozabil la data eliberării mărfii
sau prestării serviciului.
Pentru mărfuri, data livrării se consideră data transmiterii mărfii în posesia consumatorului. În cazul
cînd transportarea mărfurilor se efectuează de o terţă persoană (organizaţie de transport), atunci data
livrării se consideră data începutului transportării.
În cazul livrării mărfurilor imobile sau în cazul construcţiei clădirilor pe lotul consumatorului, data
livrării se consideră data cînd imobilul, obiectele de construcţie sînt puse la dispoziţia consumatorului.
Pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării facturii fiscale sau
data primirii de către subiectul impozabil a plăţii depline sau parţiale, în funcţie de evenimentul ce are
loc mai înainte.
Dacă factura este eliberată sau plata este primită pînă în momentul efectuării livrării, data livrării se
consideră data eliberării facturii fiscale sau data primirii plăţii, în funcţie de evenimentul ce are loc mai
înainte. Această procedură, de asemenea, se aplică faţă de livrările efectuate regulat pe parcursul unei
perioade de timp stipulate în contract şi, în acest caz, data livrării se consideră data eliberării facturii
fiscale sau data primirii fiecărei plăţi regulate, în funcţie de evenimentul ce are loc mai înainte.
Pentru mărfurile importate, utilizate în activitatea de întreprinzător, termenul obligaţiei fiscale se
consideră data declarării mărfurilor la punctele vamale de frontieră, iar data achitării – data depunerii de
către importator a mijloacelor băneşti la casieria organului vamal sau la conturile respective ale
Trezoreriei Centrale a Ministerului de Finanţe, confirmată printr-un extras din contul bancar. La
48
serviciile importate utilizate pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, termenul onorării obligaţiei
fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data efectuării plăţii pentru serviciul importat.
Pentru mărfurile exportate, data efectuării livrării se consideră data cînd mărfurile trec frontiera
R.M.
Problema 1
Enunţ: Agentul economic a vîndut, în luna septembrie şi octombrie, 5430 şi 3250 de unităţi de
produse. Preţul pentru o unitate de produs este de 890 lei (fără T.V.A.). Din vînzările efectuate în luna
octombrie, 3000 de unităţi de produse au fost exportate. În luna octombrie, au fost procurate de la
furnizori materie primă şi materiale în sumă de 556230 lei (inclusiv T.V.A.). Determinaţi T.V.A. de
plată la buget pentru fiecare perioadă fiscală. Indicaţi termenele de plată.
Rezolvare:
1. Se determină T.V.A. col. pentru luna septembrie:
T.V.A. col. = (5430 × 890) ×0% = 966540 lei.
2. T.V.A. ded. = 0 lei (deoarece nu s-au efectuat achiziţionări).
3. T.V.A. bug. = 966540 lei
4. Se determină T.V.A. col. pentru luna octombrie:
T.V.A. col. = (250 × 890) × 20% + (3000 × 890) × 0% = 44500 lei
5. T.V.A. ded. = 546230 × 20% / 120% = 91038,33 lei
6. T.V.A. bug. = 44500 – 91038,33 = -46538,33 lei.
7. Se determină limita posibilă pentru restituire:
(3000 × 890) × 20% = 534000 lei
8. Agentului economic i se va restitui suma de 46538,33 lei, deoarece această sumă se încadrează
în limita calculată.
Problema 2
Enunţ: Agentul economic „Varniţa” în lunile martie, aprilie şi mai a vîndut marfă în valoare de 34567
lei, 26543 lei, respectiv 53427 lei (fără T.V.A.). Au fost procurate de la furnizori materie primă în martie
în sumă de 42219 lei, aprilie – 13456 lei, mai – 2345 lei (inclusiv T.V.A.). Determinaţi obligaţia fiscală
pentru perioada necesară. Indicaţi termenele de plată.
Rezolvare:
1. Se determină obligaţia fiscală pentru luna martie:
T.V.A. col. = 34567 × 20% = 6913,4 lei
T.V.A. ded. = 42219 / 6 = 7036,5 lei.
T.V.A. bug. = 6913,4 – 7036,5 = -121,1 lei (se trec în cont pentru luna aprilie)
2. Se determină obligaţia fiscală pentru luna aprilie:
T.V.A. col. = 26543 × 20% = 5308,6 lei
T.V.A. ded. = 13456 / 6 = 2242,67 lei
T.V.A. bug. = 5308,6 – 2242,67 – 121,1 = 2944,83 lei (se achită pînă la sfîrşitul lunii mai).
3. Se determină obligaţia fiscală pentru luna mai:
T.V.A. col. = 53427 × 20% = 1068,54 lei
T.V.A. ded. = 2345 / 6 = 390,83 lei
T.V.A. bug. = 1086,54 – 390,83 = 695,71 lei (se achită pînă la sfîrşitul lunii iunie).
1. Cine sînt plătitorii T.V.A.?
2. Ce reprezintă valoarea livrărilor impozabile?
3. Care sînt cotele T.V.A.?
4. Care sînt condiţiile înregistrării subiecţilor impozabili cu T.V.A.?
5. Cum se determină valoarea livrărilor impozabile importate?
6. Care este modul de calcul al T.V.A. necesară achitării la buget?
7. În ce cazuri agenţii economici au dreptul la restituirea sumei T.V.A. din buget?
49
8. Ce reprezintă factura fiscală?
9. Care sînt termenele de achitare a T.V.A. în cazul importurilor, exporturilor şi livrărilor efectuate pe
teritoriul ţării?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal (Titlul III).
2. Legea pentru punerea în aplicare a Titlului III al Codului Fiscal, Nr.1417-XIII din 17.12.97.
3. Legea bugetului de stat pe anul 2004.
4. Regulamentul Ministerului de Finanţe cu privire la aplicarea T.V.A. din 01.11.1999.
5. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat privind restituirea sumelor T.V.A. nr.19 din 23.07.2001.
6. Alexandru Felicia. Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă.
7. Ionescu Luminiţa. Controlul şi implicaţiile economice, financiare şi fiscale ale impozitelor indirecte.
Bucureşti, 2001.
Tema 7. ACCIZELE
7.1. Accizele – caracteristică generală

7.2. Obiectele impunerii şi cotele accizelor
7.3. Marcarea cu timbre de acciz
7.4. Modul de calcul şi termenele de achitare
7.5. Modul de restituire a accizelor
Cuvinte-cheie:
• acciz;
• plătitor de acciz;
• certificat de acciz;
• încăpere de acciz;
• timbre de acciz;
• expediere din încăperea de acciz.
7.1. Accizele – caracteristică generală

Accizele reprezintă formele cele mai vechi ale impozitului indirect. Există dovezi scrise care
demonstrează perceperea accizelor încă în perioada Imperiului Roman.
Acciz – impozit indirect care este impus asupra mărfurilor de larg consum. Suma accizelor este
inclusă în preţul mărfii sau serviciilor. În prezent, acest impozit este aplicat în toate ţările cu economie
de piaţă. El este impus unui şir de mărfuri şi poate fi privit sub două aspecte: în primul rînd, ca sursă
principală de venit a bugetului, şi în al doilea rînd, ca mod de limitare a consumului unor mărfuri
supuse accizelor (de regulă, la mărfuri dăunătoare sănătăţii).
Conform Codului Fiscal al R.M., accizele sînt parte componentă a sistemului de impozite şi taxe
generale de stat şi se stabilesc pentru:
– unele mărfuri de consum;
– activitatea în domeniul jocurilor de noroc.
Subiecţii impunerii, în funcţie de caracterul şi tipul activităţii, sînt:
a) persoanele fizice şi juridice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe
teritoriul Republicii Moldova;
b) persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri supuse accizelor, cu excepţia mărfurilor
care sînt scutite de plata impozitului dat;
c) persoanele juridice care activează în domeniul jocurilor de noroc.
Subiecţii impunerii care produc sau preconizează să producă marfă accizată, precum şi persoanele
care intenţionează să desfăşoare activitatea în domeniul jocurilor de noroc sînt obligaţi să se
înregistreze în calitate de plătitori de accize şi să primească certificatul de acciz.
50
Certificat de acciz privind înregistrarea agentului economic ca subiect impozabil cu acciz
Aprobat în conformitate cu Titlul IV al Codului Fiscal (art.126 (1))
Numărul de înregistrare __________ Data eliberării ________
Subiectul impunerii înregistrat:
Denumirea (numele, prenumele) ________________________
Cod fiscal __________________________________________
Adresa juridică (domiciliu) deplină a locului principal de desfăşurare a activităţii economice
___________________________________________________
___________________________________________________
Genul de activitate conform licenţei _____________________
Încăperea accizată:
1.________________ _________________________________
(locul) (proprietarul) (adresa deplină)
2.________________ _________________________________
3.________________ _________________________________
4.________________ _________________________________
5.________________ _________________________________
Inspectoratul Fiscal de Stat care a eliberat certificatul de acciz

___________________________________________________
Semnătura Şefului IFS ________________
Loc pentru ştampilă ( )
Copiile pentru ştampilă
Copiile fără ştampila originală a Serviciului Fiscal de Stat care a
eliberat certificatul de acciz nu sînt valabile.
___________________________________________________
Data suspendării certificatului de acciz

( )
1. De la ___________pînă la __________ loc pentru semnătura
şeful IFS ______________ ştampilă
( )
( )
Certificatul de acciz reprezintă un document eliberat de organul Serviciului Fiscal de Stat subiectului
impunerii, care atestă înregistrarea acestuia şi îi atribuie dreptul de a efectua tranzacţii cu mărfurile supuse
accizelor şi de a desfăşura activitate în domeniul jocurilor de noroc.
Pentru obţinerea certificatului de acciz, agenţii economici care sînt obligaţi a se înregistra ca subiecţi
impozabili se adresează la Inspectoratul Fiscal de Stat teritorial în raza căruia activează cu o cerere de
solicitare a certificatului de acciz. În cererea de solicitare se indică denumirea (numele, prenumele), adresa
juridică (domiciliu) a locului principal de desfăşurare a activităţii economice şi datele cu privire la licenţa
eliberată de organele de resort.
51
Agenţii economici care urmează a fi înregistraţi în calitate de subiecţi impozabili declară încăperea de
acciz.
Încăperea de acciz reprezintă totalitatea locurilor ce aparţin subiectului impunerii, inclusiv clădirile,
încăperile, teritoriile, terenurile, oricare alte locuri, care sînt situate separat, determinate în certificatul de
acciz, unde mărfurile supuse accizelor se prelucrează şi/sau se fabrică, se expediază (se transportă) de către
subiecţii impunerii şi unde se desfăşoară jocurile de noroc.
Subiectul impozabil cu accize poate avea doar o singură încăpere de acciz.
Exemplu: Fabrica de producere a băuturilor alcoolice „X” dispune de linii de prelucrare arendate în
municipiul „A”, secţii de producere proprii în municipiul „B”, depozitul nr.1 în localitatea „C” a
municipiului „B”, depozitul nr.2 în localitatea „D” a municipiului „A”. Toate aceste locuri, în ansamblul
lor, vor forma încăperea de acciz propriu-zisă a agentului economic, înregistrat sau care urmează a fi
înregistrat ca plătitor de acciz, precum şi vor fi incluse de ultimul în schema (planul) de amplasare a lor
împreună cu blocul administrativ care se anexează la cerere.
În cazul în care cererea de solicitare a certificatului de acciz conţine informaţii verificabile şi autentice,
IFS eliberează persoanei, care a înaintat cererea, certificatul de acciz al agentului economic înregistrat ca
subiect impozabil cu acciz. Certificatul de acciz se eliberează în termen maxim de 2 zile din momentul
depunerii cererii de solicitare a acestuia.
În cazul apariţiei unor modificări sau completări în documentele de constituire (cu excepţia schimbării
codului fiscal), condiţionate de:
– reorganizarea formei organizatorico-juridice;
– schimbarea adresei juridice (inclusiv transferarea la un alt IFS teritorial sau oficiu fiscal);
– modificarea denumirii agentului economic;
– modificarea informaţiei cu privire la locul încăperii de acciz etc.
certificatul de acciz se înlocuieşte.
7.2. Obiectele impunerii şi cotele accizelor

Ca obiecte ale impunerii cu acciz sînt mărfurile supuse accizelor şi licenţele pentru activitatea în
domeniul jocurilor de noroc, specificate în anexa la Titlul IV a CF al R.M.
Baza impozabilă o constituie:
1) pentru mărfurile supuse accizelor:
– volumul în expresie naturală (litru, tonă, litru alcool absolut, bucăţi, cm3), dacă cotele
accizelor, inclusiv în cazul importului, sînt stabilite în suma absolută la unitatea de măsură a
mărfii;
– valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru aceste mărfuri sînt
stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor;
– valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei vamale, precum şi
impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate în momentul importului, fără a ţine cont de
accize şi T.V.A., dacă pentru mărfurile în cauză sînt stabilite cote ad valorem în procente ale
accizelor;
2) pentru jocurile de noroc:
– costul licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc.
La calcularea accizelor se aplică următoarele cote:
1) în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii (se aplică în situaţiile cînd baza impozabilă pentru
mărfurile supuse accizelor este volumul în expresie naturală);
2) ad valorem în procente de la valoarea de piaţă a mărfii (se aplică în situaţiile cînd baza impozabilă
pentru mărfurile supuse accizelor este valoarea mărfurilor) fără a ţine cont de T.V.A. şi accize, sau
valoarea în vamă a mărfurilor importate, luînd în consideraţie impozitele şi taxele ce urmează a fi
achitate în momentul importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A.;
3) ad valorem în procente de la costul licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc.
Mărimea cotelor, în funcţie de tipul mărfurilor, este stabilită în anexa l a Titlului IV al Codului Fiscal
(anexa 7.1. a lucrării de faţă).
Conform Codului Fiscal, sînt prevăzute următoarele înlesniri la plata impozitului:
52
a) Accizele nu se achită de către persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal
a căror valoare sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;
b) Accizele nu se achită la importarea următoarelor mărfuri:
– definite ca ajutor umanitar, stabilite de Guvern;
– destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către
organizaţiile internaţionale în limita acordurilor la care aceasta este parte;
– destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni asimilate lor în Republica
Moldova;
c) Accizele nu se achită în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în
mod independent sau în baza contractului de comision;
d) Accizele nu se achită la introducerea mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea
acestora în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, nimicire sau renunţare în folosul statului,
precum şi magazin duty free, cu excepţia ţigărilor cu filtru de import etc.
7.3. Marcarea cu timbre de acciz
Timbrul de acciz este un marcaj tipărit de unitatea specializată, autorizată de Ministerul de Finanţe.
Mărfurile supuse accizelor, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vinurile, divinurile
(coniacurile) şi alte băuturi spirtoase, articolele de tutun comercializate, transportate sau depozitate pe
teritoriul Republicii Moldova, precum şi importate, sînt pasibile marcării obligatorii cu timbre de acciz.
Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, pînă la importarea acestora, iar în
cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – pînă în momentul expedierii (transportării)
acestora din încăperea de acciz.
Nu sînt marcate obligatoriu cu timbru de acciz vinurile spumoase şi spumante, divinurile (coniacurile)
în sticle de suvenire cu capacitatea de pînă la 0,25 litri, de 1.5, 3 şi 6 litri, mărfurile supuse accizelor
plasate în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, admitere temporară, magazin duty free, precum şi
mărfurile supuse accizelor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova şi destinate exportului.
Pentru mărfurile supuse marcării cu timbru de acciz, sînt prevăzute următoarele marcaje:
1. Şampanie, vinuri spumante şi vinuri spumoase;
2. Vinuri;
3. Băuturi alcoolice;
4. Divinuri (coniacuri);
5. Articole de tutun;
6. Articole de tutun provenite din import.
Valoarea timbrelor de acciz nu include accizele datorate bugetului de stat, achiziţionarea lor de către
agenţii economici producători şi importatori făcîndu-se la un preţ ce reprezintă costul şi profitul aferent
tipăririi. Timbrele de acciz procurate nu se vînd, nu se transmit altor persoane şi nu se înstrăinează în alt
mod, cu excepţia restituirii lor Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS).
7.4. Modul de calcul şi termenele de achitare
Suma accizelor ce urmează a fi vărsată la buget se stabileşte în conformitate cu volumul impozabil.
Pentru aceasta se calculează produsul dintre volumul sau valoarea mărfurilor supuse accizelor, în expresie
naturală sau valorică şi cotele accizelor la care acestea se impun.
Dacă volumul impozabil este stabilit în unităţi de măsură, ce nu corespund cotelor stabilite ale
accizului, impozitarea se efectuează în baza cotelor aprobate recalculîndu-se volumele în unitatea de
măsură dată.
Exemplu: Întreprinderea producătoare a expediat din încăperea de acciz 100 sticle de vin sec
„Fetească”, cu capacitatea de 0,7 litri. Cota accizului pentru 1 litru de vin de acest tip este de 1 leu. Deci,
suma accizelor datorate va fi de 70 lei (100 sticle × 0,7 litri = 70 litri; 70 litri × 1 leu).
Persoanele fizice şi juridice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor, înregistrate ca
subiecţi ai impunerii, au dreptul la trecerea în cont a accizelor achitate la mărfurile supuse accizelor,
utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea altor mărfuri supuse accizelor.
Trecerea în cont se permite numai în limita cantităţii de mărfuri supuse accizelor, folosite la
prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor, expediate ulterior din încăperea de acciz, în cazul prezenţei
documentelor confirmative cu privire la achitarea accizelor la buget pentru materia primă utilizată.
53
Suma trecerii în cont a accizelor se determină de subiectul impunerii de sine stătător, în momentul
expedierii mărfurilor din încăperea de acciz.
Suma trecerii în cont a accizelor este formată din sumele accizelor achitate de subiectul impunerii:
– pentru materia primă accizată, utilizată pentru producerea mărfurilor supuse accizelor;
– la importul materiei prime accizate, utilizate la producerea mărfurilor supuse accizului.
Exemplu: În perioada fiscală ianuarie 2002, au fost primiţi 1000 dal de vin materie primă „Fetească”,
pentru care accizul achitat şi confirmat documentar reprezintă 2000 lei (cota – 0,2 lei/litru). În aceeaşi
perioadă fiscală (ianuarie 2002), din vinul materie primă respectiv au fost produşi şi transportaţi 990 dal de
vin „Fetească”, pentru care s-au calculat accize în sumă de 9900 lei.
Conform normelor aplicate la producerea a 990 dal de vin „Fetească” au fost utilizaţi 1000 dal de vin
materie primă „Fetească”. În acest caz, întreprinderea trece în cont accizele aferente vinului materie primă
„Fetească” primit în limita cantităţii utilizate pentru producerea vinului „Fetească” expediat din încăperea
de acciz, în mărime de 2000 lei.
Respectiv, suma accizelor transferate la buget, în perioada fiscală ianuarie 2002, va constitui 7900 lei
(9900 – 2000 lei).
Pentru persoanele fizice şi juridice, subiecţi ai impunerii cu accize, obligaţia fiscală cu privire la
calcularea şi achitarea accizelor la buget apare în momentul expedierii (transportării) mărfurilor supuse
accizelor din încăperea de acciz.
Expediere (transportare) – deplasarea, transmiterea mărfurilor supuse accizelor din încăperea de
acciz.
Obligaţia de achitare la buget a accizelor nu apare în cazul cînd întreprinderea efectuează mişcarea
internă de mărfuri supuse accizelor, adică cînd mărfurile se deplasează dintr-un loc al încăperii de acciz în
altul (din secţia de producere în depozit).
Pentru persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri supuse accizelor, obligaţia fiscală apare
concomitent cu termenul stabilit de legislaţie pentru achitarea taxelor vamale.
Pentru persoanele juridice care activează în domeniul jocurilor de noroc, obligaţia fiscală apare
concomitent cu achitarea taxei de licenţă pentru activitatea din domeniul jocurilor de noroc.
Livrările de mărfuri supuse accizelor la export, efectuate de subiecţii impunerii, sînt nişte livrări scutite
de acciz.
Obligaţia de a prezenta IFS teritoriale Declaraţia privind accizele este pusă în sarcina plătitorilor de
accize, cu excepţia persoanelor fizice şi juridice care efectuează import de mărfuri.
Declaraţia privind accizele este alcătuită dintr-un singur compartiment, numit „Volumul impozabil” şi
se completează pe un formular oficial, aprobat de Ministerul de Finanţe.
Declaraţia privind accizele se semnează de către conducătorul şi contabilul-şef ai subiectului
impozabil şi se prezintă la IFS într-un exemplar unic.
7.5. Modul de restituire a accizelor

Livrările de mărfuri supuse accizelor la export, efectuate de subiecţii impunerii, sînt nişte livrări scutite
de acciz.
Totodată, deşi exportul este scutit de acciz, subiectul impunerii trebuie să dispună de documente de
confirmare a exportului, cum ar fi:
– contractul (copia contractului) încheiat cu partenerul străin cu privire la livrarea mărfurilor
supuse accizelor;
– documentele de plată şi extrasul băncii, care confirmă încasarea, de facto, a mijloacelor, rezultate
din vînzarea mărfurilor supuse accizelor, pe contul subiectului;
– declaraţia vamală a încăperii sau copia ei, certificată de conducătorul şi de contabilul-şef ai
subiectului impunerii, cu menţiunile organului vamal care a eliberat marfa la export.
În cazul existenţei documentelor de confirmare a exportului şi repatrierii mijloacelor pentru exportul
efectuat în termen de pînă la 90 de zile din momentul livrării mărfurilor accizate la export, volumul
(valoarea) mărfurilor exportate, precum şi suma accizului solicitat spre restituire se declară informativ în
perioada fiscală cînd a avut loc repatrierea totală a mijloacelor aferente.
Restituirea accizului se înfăptuieşte în termen de 10 zile din momentul prezentării documentelor
justificative corespunzătoare, aplicînd mecanismul de restituire a sumelor accizelor.
54
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat
Declaraţia privind accizele
Pentru luna _________________ anul _______
Denumirea (numele, prenumele) subiectului impunerii ______
__________________________________________________
Adresa juridică (domiciliu) deplină a locului principal de
desfăşurare a activităţii economice ______________________
__________________________________________________
Codul fiscal ________________ Nr. de înregistrare a
Certificatului de acciz _____
II. Volumul impozabil
Baza impozabilă Cota accizului
Codul contului conform clasifica-
ţiei bugetare a veniturilor de stat
cantităţii folosite care urmează a

Valoarea mărfii fără T.V.A. şi
fi trecută la cont sau restituită
Total destinat virării în buget

Volumul în expresie naturală
Suma acciz. achit. În limita

Denumirea mărfii accizate
expediate (transportate)
Nr. crt.
Suma acciz. calc.

Poziţia tarifară
Suma absolută
Ad valorem %
Costul licenţei
(col.11-col.12)
Grad alcool
accize
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Eu, __________________________________________
________________ ____________ ______________
funcţia data semnătura
________________ ____________ ______________
funcţia data semnătura
declar că informaţia prezentată în această declaraţie este
completă şi veridică.__________________________________
se îndeplineşte de Inspectoratul Fiscal de Stat
IFS pe mun. (jud.) _________________
Data primirii _________________________
Semnătura inspectorului ________________
Probleme-tip:
Problema 1
Enunţ: Agentul economic a comercializat în luna septembrie următoarele mărfuri:
Parfum – 560 bucăţi, a cîte 340 lei bucata.
Articole de giuvaiergerie – 330 bucăţi a cîte 970 lei bucata.
Preţurile indicate nu includ accize. Determinaţi impozitele calculate la realizarea acestor mărfuri.
Rezolvare:
Determinăm valoarea mărfurilor:
Parfum: 560 × 340=190400 lei
Articole de giuvaiergerie: 330 × 970=320100 lei
Calculăm accizul:
Parfum: 190400 × 10% / 100% = 19040 lei
Articole de giuvaiergerie: 320100 × 10% / 100% = 32010 lei
Calculăm T.V.A.:
Parfum: (190400 + 19040) × 20% / 100% = 41888 lei
Articole de giuvaergerie:
(320100 + 32010) × 20% / 100% = 70422 lei
55
Problema 2
Enunţ: Agentul economic a vîndut în luna august următoarele mărfuri:
Motorină – 660 litri.
Aparate video de înregistrat – 30 bucăţi.
Determinaţi accizul care trebuie achitat.
Rezolvare:
Calculăm accizul:
Motorină: 660 litri /1000 × 500 lei = 330000 lei
Aparate video de înregistrat:
30 buc. × 10 Euro × 13,5 lei/Euro = 4050 lei
1. Ce este accizul?
2. Care sînt subiecţii accizului?
3. Ce reprezintă certificatul de acciz?
4. Ce puteţi spune despre încăperea de acciz?
5. Ce mărfuri pot apărea ca obiecte ale impunerii cu acciz?
6. Cîte tipuri de cote se aplică la calcularea accizului?
7. Care sînt înlesnirile la plata accizului?
8. Cum are loc trecerea în cont a accizelor achitate?
9. Ce produse se supun marcării cu timbre de acciz?
10. Cînd are loc restituirea accizelor?
11. Care este momentul apariţiei obligaţiei fiscale la accize?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova din 24.04.1997.

2. Instrucţiune cu privire la modul de calculare şi achitare a accizelor, nr.03, din 16.08.2002.
3. Regulamentul privind instituirea sistemului de marcare cu timbre de acciz a mărfurilor din ţară
(indigene) şi din import pasibile de accize din 19.03.2001.
4. Regulament cu privire la ordinea perfectării actelor şi perceperii plăţilor vamale la importul în
Republica Moldova a mărfurilor supuse accizelor din 25.05.1998.
56
Anexa 7.1
Pentru anul 2004 sînt prevăzute următoarele cote ale accizelor

Nr. Unitatea
Denumirea mărfii Cota accizelor
crt. de măsură
1. Cafea, chiar prăjită, decofeinizată, substituenţi de cafea valoarea în lei 10%
2. Icre roşii valoarea în lei 20%
3. Icre negre (caviar), substituenţi de icre negre valoarea în lei 25%
4. Bere fabricată din malţ litru 1,00 lei
5. Şampanie valoarea în lei 10%, dar nu mai puţin
de 2,50 lei/litru
6. Vinuri spumante clasice, naturale valoarea în lei 10%, dar nu mai puţin
de 2,50 lei/litru
7. Vinuri altele decît cele spumante şi spumoase, must
nefermentat sau cu fermentarea oprită prin adăugare de
alcool, în recipiente cu capacitatea de pînă la 2 litri:
- cu o concentraţie de alcool de pînă la 13% valoarea în lei 10%, dar nu mai puţin
de 1,25 lei/litru
- cu o concentraţie de alcool de peste 13% valoarea în lei 10%, dar nu mai puţin
de 1,50 lei/litru
8. Vinuri altele decît cele spumante şi spumoase, must
nefermentat sau cu fermentarea oprită prin adăugare de
alcool, în recipiente cu capacitatea de peste 2 litri:
- cu o concentraţie de alcool de pînă la 13% valoarea în lei 5%, dar nu mai puţin
de 0,25 lei/litru
- cu o concentraţie de alcool de peste 13% valoarea în lei 5%, dar nu mai puţin
de 0,30 lei/litru
9. Vermuturi şi alte vinuri din struguri proaspeţi valoarea în lei 10%, dar nu mai puţin
de 1,50 lei/litru
10. Alcool etilic nedenaturat cu o concentraţie de alcool de litr/alcool 0,09 lei/% vol/litru
80%/vol sau mai mult, cu excepţia celui utilizat în industria absolut
de parfumerie şi cosmetică
11. Alcool etilic şi alte rachiuri denaturate, de orice concentraţie litr/alcool 0,09 lei/% vol/litru
absolut
12. Alcool etilic nedenaturat cu o concentraţie de alcool de pînă valoarea în lei 30%, dar nu mai puţin
la 80%/vol, rachiuri, lichioruri şi alte băuturi spirtoase de 0,10 lei/% vol/litru
13. Ţigări de foi conţinînd tutun 1000 buc 1240 lei
14. Ţigarete:
- cu filtru 1000 buc 8,70 lei
- fără filtru 1000 buc 3,70 lei
15. Benzină tona 1200 lei
16. Motorină tona 500 lei
17. Parfumuri valoarea în lei 10%
18. Îmbrăcăminte din blană (de nurcă, de samur, vulpe polară, valoarea în lei 25%
vulpe comună)
19. Articole din giuvaiergerie valoarea în lei 10%
20. Magnetofoane, radiomagnetofoane, radiomagnetofoane auto, valoarea în lei 15%
playere auto
21. Aparate video de înregistrat sau reprodus bucata 10 euro
22. Aparate de luat vederi fixe şi alte camere video bucata 30 euro
23. Licenţa pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc etc. valoarea în lei 25%
57
Tema 8. TAXELE VAMALE
8.1. Taxele vamale – caracteristică generală

8.2. Aplicarea taxelor vamale
8.3. Metode de determinare a valorii în vamă a mărfurilor
8.4. Facilităţi tarifare
Cuvinte-cheie:
• Taxa vamală;
• Tarif vamal;
• Valoarea în vamă a mărfurilor;
• Mod de determinare a valorii în vamă a mărfurilor;
• Procedură vamală;
• Facilitate tarifară.
8.1. Taxele vamale – caracteristică generală

Taxa vamală reprezintă o plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea pe sau
scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova.
Taxele vamale se aplică conform tarifului vamal.
Tariful vamal reprezintă catalogul care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau
scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale aplicate acestor mărfuri.
Scopul aplicării tarifului vamal:
– optimizarea structurii importului de mărfuri;
– echilibrarea importului de mărfuri, protecţia producătorilor autohtoni de mărfuri;
– crearea condiţiilor favorabile pentru integrarea economiei Republicii Moldova în economia
mondială.
Nomenclatorul de mărfuri este lista care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor
corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională.
Obiectele impunerii cu taxe vamale sînt mărfurile importate, exportate sau care sînt în tranzit pe
teritoriul R.M.
Valoarea în vamă a mărfii este valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal,
stabilită în scopul perceperii taxelor vamale şi a altor impozite.
Conform Legii Republicii Moldova cu privire la tariful vamal (Nr.1380-XIII din 20.11.97), se
aplică următoarele tipuri de taxe vamale:
– ad valorem – calculată în procente faţă de valoarea în vamă a mărfii;
– specifică – calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă;
– combinată – care îmbină precedentele tipuri de taxe – ad valorem şi combinată;
– excepţională, care, la rîndul său, se divizează în:
1) taxă specială, care se aplică cu scopul de a proteja mărfurile de origine indigenă la
introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii
care cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor autohtoni
de mărfuri;
2) taxa antidumping, percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la
preţuri mai mici decît valoarea lor în ţara exportatoare în momentul importului şi, dacă
sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor
autohtoni de mărfuri identice ori similare, sau apar piedici pentru organizarea ori
extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare;
3) taxa compensatorie, aplicată în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la
producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sînt
lezate interesele, sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor
autohtoni de mărfuri identice sau similare, ori apar piedici pentru organizarea sau
extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare.
58
8.2. Aplicarea taxelor vamale
Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către Parlament.
Cotele taxei vamale se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale, la care
R.M. este parte.
Cotele taxei vamale sînt unice şi nu pot fi modificate, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie
şi de acordurile internaţionale, la care R.M. este parte.
Taxele vamale se aplică conform anexei 1 a Legii Republicii Moldova „Cu privire la tariful
vamal”. Spre exemplu, în conformitate cu prevederile tarifului vamal, sînt prevăzute următoarele taxe
vamale:
1) pentru peşte –10%;
2) pentru suc de portocale – 5%;
3) pentru bere – 0,25 euro/litru;
4) pentru parfumuri şi apă de colonie – 6,5%;
5) pentru haine din piele – 15%;
6) pentru caiete şcolare – 11% etc.
În afară de taxa vamală, determinată în baza valorii în vamă a mărfurilor şi taxei vamale prevăzute
de tariful vamal, organele vamale calculează şi taxele pentru efectuarea procedurilor vamale (anexa
2 la Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, Nr. 1380-XIII din 20.11.97).
Sînt prevăzute următoarele tipuri de proceduri vamale şi taxe pentru efectuarea acestora:
1) înregistrarea mărfurilor în vamă: 5 euro în cazul cînd valoarea în vamă a mărfurilor
constituie 50-1000 euro; 0,20% din valoarea în vamă a mărfurilor, dar nu mai mult de 900
euro, în cazul cînd valoarea în vamă a mărfurilor depăşeşte 1000 euro;
2) înregistrarea importului şi exportului temporar de bunuri: 30 euro;
3) păstrarea mărfurilor în depozitele vamale: în primele 10 zile – cîte 0,1 euro pentru fiecare kg
şi fiecare zi de păstrare; în următoarele zile calendaristice – cîte 0,5 euro pentru fiecare kg şi
fiecare zi de păstrare.
Exemplu: Agentul economic a importat suc de portocale în valoare de 235212 lei.

Să se determine toate impozitele datorate la trecerea vamei.
Rezolvare:
1) taxa vamală: 235212 × 5% = 11760,60 lei;
2) taxa pentru efectuarea procedurilor vamale:
235212 × 0,20% = 470,42 lei;
3) T.V.A. = (235121 + 11760,60 + 470,42) × 20% = = 49488,60 lei.
8.3. Metode de determinare a valorii în vamă a mărfurilor

Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate mărfurile introduse
pe sau scoase de pe teritoriul vamal. Valoarea în vamă a mărfii se determină prin următoarele metode:
1) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit;
2) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică;
3) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară;
4) în baza costului unitar al mărfii;
5) în baza valorii calculate a mărfii;
6) prin metoda de rezervă.
Principala metodă dintre cele specificate este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în
baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată,
se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în
vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă.
Conform metodei determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa
respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacţiei se includ următoarele
componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii:
1) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe
teritoriul vamal:
59
• cheltuielile aferente asigurării;
• costul transportului;
• costul încărcării, descărcării şi transportării mărfii.
2) cheltuielile suportate de cumpărător:
• comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru achiziţionarea
mărfii;
• costul conteinerelor şi/sau al altui ambalaj de folosinţă repetată, dacă, în corespundere cu
Nomenclatorul de mărfuri, acestea nu sînt considerate un tot întreg cu marfa;
• costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de ambalare;
3) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite, direct
sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în scopul utilizării la producerea
ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul
efectiv plătit sau de plătit:
• materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă;
• instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii;
• materiale cheltuite la producerea mărfii;
• lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, executate în
afara ţării şi necesare pentru producerea mărfii;
4) redevenţele (redevenţe – plăţi efectuate pentru brevete, mărci de fabrică sau de comerţ şi
drepturi de autor) şi taxele pentru licenţe, pe care cumpărătorul trebuie să le achite, direct
sau indirect, drept condiţie a vînzării mărfii evaluate, în măsura în care aceste redevenţe şi
taxe pentru licenţe nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia
redevenţelor şi taxelor pentru licenţe plătite de către cumpărător pentru dreptul de
reproducere şi distribuire a producţiei cinematografice.
5) partea din venitul de la orice revînzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar
reveni , direct sau indirect, vînzătorului.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică. La
utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă identică. Se consideră identice
mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în ce priveşte:
a) caracteristicile fizice;
b) calitatea mărfii şi reputaţia ei pe piaţă;
c) ţara de origine;
d) producătorul.
Deosebirile neesenţiale de exterior nu pot constitui temei pentru includerea mărfurilor în categoria
celor neidentice, dacă, în celelalte privinţe aceste mărfuri corespund cerinţelor de mai sus.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară. La
utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă similară. Se consideră similare
mărfurile care, deşi nu sînt identice, au caracteristici asemănătoare şi se constituie din componente
asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi marfa evaluată şi să fie
interschimbabile din punct de vedere comercial.
La determinarea similitudinii mărfurilor, se iau în considerare următoarele caracteristici:
a) calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă;
b) ţara de origine;
c) producătorul.
Marfa nu se consideră identică sau similară cu cea evaluată, dacă:
1) nu a fost produsă în aceeaşi ţară cu marfa evaluată;
2) lucrările de proiectare, lucrările experimentale de construcţie, de amenajare estetică,
designul, schiţele şi desenele tehnice au fost executate pe teritoriul Republicii Moldova.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau
similară se aplică în cazul în care marfa identică sau similară:
a) este vîndută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;
b) este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care
urmează a fi evaluată;
60
c) este introdusă aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale.
În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată valoarea uneia
din cîteva tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică valoare a tranzacţiei.
Determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar. Dacă marfa introdusă pe
teritoriul vamal este vîndută în ţara de import în starea în care a fost importată, valoarea în vamă a
acestei mărfi, conform prevederilor legii, se va baza pe preţul unitar corespunzător vînzării acestei
mărfi ori vînzării mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau
aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sînt în relaţii de
interdependenţă cu vînzătorul, şi cu condiţia deducerii:
a) comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit,
beneficiilor şi cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de
acelaşi tip;
b) cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielilor conexe suportate
pe teritoriul R.M.;
c) cheltuielilor pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe
teritoriul vamal:
• cheltuielilor aferente asigurării;
d) impozitelor şi taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea mărfurilor.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate. Valoarea în vamă se va
baza pe valoarea calculată a acesteia, incluzînd:
a) valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru
producerea mărfii;
b) volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus, de obicei, în cuantumul
vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de
producători, cu destinaţia ţării de import;
c) orice cheltuieli de tipul cheltuielilor pentru transportul mărfurilor la aeroport sau în alt loc de
introducere a mărfii pe teritoriul vamal:
• cheltuieli aferente asigurării;
Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte spre
verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a determina valoarea
calculată a mărfii. Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării
valorii în vamă a acesteia poate fi verificată în altă ţară de autoritatea vamală, cu acordul
producătorului şi cu condiţia preavizării guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia cercetărilor.
Metoda de rezervă. În cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către
declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate anterior, sau autoritatea vamală consideră
cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea se determină prin metoda de rezervă, prin
mijloace rezonabile compatibile cu legea cu privire la tarifele vamale, cu principiile generale ale
acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.
La determinarea valorii în vamă a mărfii prin această metodă, drept bază nu pot fi luate:
a) preţul de vînzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova;
b) preţul mărfii pe piaţa internă a ţării exportatoare;
c) preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv;
d) sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din două
posibile;
e) costul de producţie al mărfii, altul decît valoarea calculată a mărfurilor identice sau similare;
f) valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decît ţara importatoare;
g) valoarea minimală a mărfii în vamă.
Valoarea în vamă a mărfurilor de export se determină în baza valorii lor contractuale, luînd în
considerare condiţiile D.A.F. („Delivered at frontier” – livrarea pînă la frontieră).
61
8.4. Facilităţi tarifare
Prin facilităţi tarifare se subînţeleg facilităţile acordate de către ţară, în condiţii de reciprocitate
sau unilateral, pentru mărfurile trecute peste frontiera vamală a acestei ţări sub formă de:
– stabilire a unor cote tarifare pentru importul sau exportul preferenţial de mărfuri;
– reducere a taxei vamale;
– scutire de taxă;
– restituire a taxei plătite anterior.
Sînt scutite de taxa vamală:
– mijloacele de transport folosite la transporturi internaţionale de pasageri şi de bagaje, de
mărfuri, precum şi obiectele de aprovizionare tehnico-materială, echipamentul,
combustibilul, alimentele, necesare pentru exploatarea acestor mijloace de transport în cursul
deplasării sau procurate în străinătate în legătură cu lichidarea defecţiunilor, în suma stabilită
de actele legislative corespunzătoare;
– mărfurile de uz oficial introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal de către cetăţenii
străini, în conformitate cu legislaţia, precum şi cu acordurile internaţionale, la care R.M. este
parte;
– valuta naţională, valuta străină (cu excepţia celei folosite în scopuri numismatice), precum şi
hîrtiile de valoare, în conformitate cu legislaţia;
– mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar,
destinaţia lor fiind confirmată de organul abilitat;
– mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor cu titlu gratuit
(donaţii), destinaţia lor fiind confirmată de organul abilitat;
– mărfurile introduse provizoriu pe sau scoase provizoriu de pe teritoriul vamal sub
supraveghere vamală în cadrul regimurilor vamale respective;
– mărfurile destinate terţelor ţări, trecute prin teritoriul vamal sub supraveghere vamală în
regim de tranzit;
– mărfurile care se importă provizoriu în zonele liberei iniţiative pentru a fi prelucrate şi,
ulterior, exportate;
– publicaţiile periodice, cărţile ce ţin de domeniul învăţămîntului, ştiinţei şi culturii,
materialele didactice pentru instituţiile preşcolare, de învăţămînt şi curative;
– mărfurile importate pentru comercializarea lor în regimul vamal în magazinele duty free;
– mărfurile (serviciile) introduse în zona economică liberă de pe restul teritoriului vamal al
Republicii Moldova, din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, de pe teritoriul altor
ZEL, precum şi mărfurile (serviciile), inclusiv cele originare din ZEL, exportate în afara
teritoriului vamal al R.M. şi în alte ZEL;
– mărfurile importate în R.M. în contul împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau
acordate cu garanţia statului, din contul împrumuturilor acordate de organizaţiile financiare
internaţionale, destinate realizării proiectelor respective, precum şi din contul granturilor
acordate instituţiilor finanţate de la buget, conform listei aprobate de Guvern;
– timbrele de acciz importate şi destinate marcării mărfurilor supuse accizelor;
– mărfurile de uz sau consum personal, importate de către persoanele fizice, a căror valoare
sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare.
La o singură introducere pe teritoriul vamal de către o persoană fizică se scutesc de plata taxei
vamale următoarele mărfuri:
– bere – 5 litri;
– vinuri şi băuturi alcoolice – 2 litri;
– ţigări – 50 bucăţi;
– haine – cîte 3 unităţi;
– blănuri naturale şi mărfuri fabricate din blănuri – 1 unitate;
– încălţăminte - 2 perechi;
– maşini de calcul -1 unitate;
– camere video – 1 unitate etc.
62
Probleme-tip:
Problema 1
Enunţ: Un agent economic a importat mărfuri (parfum, cota – 6.5%) în valoare de 700000 lei. Să
se determine taxa vamală la importul acestei mărfuri.
Rezolvare:
În cazul taxei „Ad valorem”, care se calculează în cote procentuale faţă de valoarea în vamă a
mărfii, taxa vamală va constitui:
Tv = Vm × Cp;
unde: Tv reprezintă taxa vamală;
Vm reprezintă valoarea în vamă a mărfii;
Cp – cota procentuală (taxa vamală).
Tv = 700000 × 0.065 = 45500 lei
Răspuns: 45500 lei.
Problema 2
Enunţ: SRL „Ozon” a importat produse alimentare (unt, cota – 15%) în valoare de 2500000 lei.
Să se determine taxa vamală la importul acestor mărfuri şi perfectarea documentelor vamale ale
mărfurilor.
Rezolvare:
Taxa vamală (care se calculează în cote procentuale faţă de valoarea în vamă a mărfii) va
constitui:
Tv = Vm × Cp;
Tv = 2500000 × 0.15 = 37500 lei
Taxa pentru procedurile vamale (ţinînd cont de faptul că valoarea mărfurilor depăşeşte 1000 euro):
Tpm = Vm × 0.002
Tpm = 2500000 × 0.002 = 5000 lei
Suma totală (St):
St = 37500 + 5000 = 42500 lei
Răspuns: 42500 lei.
1. Ce reprezintă taxele vamale?

2. Ce reprezintă tariful vamal?
3. Care este scopul aplicării tarifului vamal?
4. Ce tipuri de taxe vamale sînt aplicate conform Legii R.M. cu privire la tariful vamal?
5. Ce tipuri de proceduri vamale sînt prevăzute de legislaţia în vigoare?
6. Care sînt metodele de determinare a valorii mărfurilor în vamă şi prin ce se caracterizează fiecare
metodă?
7. Ce reprezintă facilităţile tarifare şi care sînt formele de acordare a lor?
8. Numiţi mărfurile scutite de taxe vamale.
Bibliografie:
1. Legea Republicii Moldova „Cu privire la tariful vamal”.

2. Brezeanu Petre. Fiscalitate: concepte, modele, teorii, mecanisme şi practici fiscale, Editura
Economică, Bucureşti, 1999.
3. Brezeanu Petre. Finanţele publice şi fiscalitatea între teorie şi practică, Bucureşti, 1998.
4. Corduneanu Carmen. Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor. Bucureşti, 1998.
5. Manole Tatiana. Finanţele publice locale: teorie şi aplicaţii, Editura Cartier, Chişinău, 2000.
63
Tema 9. TAXELE FONDULUI RUTIER
9.1. Sursele de constituire a Fondului Rutier

9.2. Destinaţia Fondului Rutier
9.3. Modul de calcul al taxelor în Fondul Rutier
Cuvinte-cheie:
• fondul rutier;
• amenzile pentru neresoectarea regulilor;
• masa brută a vehiculului;
• sarcina masică pe osie.
9.1. Sursele de constituire şi modul de distribuire a mijloacelor Fondului Rutier

Sursele de constituire a fondului rutier sînt:
a. defalcările de la accizele la benzină şi motorină;
b. taxa de trecere pe drumurile Republicii Moldova a vehiculelor neînmatriculate în republică
percepută de la beneficiarii lor, care nu au relaţii fiscale cu bugetul republican şi care
folosesc teritoriul ei pentru trecerea cu vehicule, pentru transportul de încărcături şi de
pasageri;
c. taxa de folosire a drumurilor percepută de la posesorii de vehicule înmatriculate în
Republica Moldova, cu excepţia defalcărilor la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
d. taxa de eliberare a autorizaţiilor pentru circulaţia vehiculelor a căror masă totală, sarcină
masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise şi taxa pentru efectuarea de lucrări şi
amplasarea de obiective pentru prestarea serviciilor rutiere în zona de protecţie a drumurilor;
e. mijloacele provenite de la eliberarea autorizaţiilor pentru transporturi rutiere internaţionale,
carnetelor (carnete de drum la autorizaţii multilaterale CEMT) şi taxele pentru transporturi
rutiere internaţionale (taxe adecvate), achitate de persoane fizice şi juridice;
f. amenzile aplicate pentru nerespectarea regulilor transportului de călători, deteriorarea
drumurilor, construcţiilor şi utilajelor rutiere, a plantaţiilor aferente drumurilor;
g. taxa pentru gazul lichefiat importat;
h. taxa pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi
pentru unităţile de transport auto.
9.2. Destinaţia Fondului Rutier

Fondul Rutier are o destinaţie specială, fiind utilizat pentru finanţarea:
a) întreţinerii, reparaţiei şi reconstrucţiei drumurilor publice naţionale şi locale;
b) proiectării de drumuri;
c) dezvoltării bazei de producţie a unităţilor care deservesc drumurile;
d) producerii de materiale de construcţie rutieră;
e) procurării de tehnică şi utilaj pentru întreţinerea drumurilor;
f) lucrărilor de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi construcţie în domeniu;
g) administrării gospodăriei drumurilor.
Modul de distribuire a mijloacelor fondului pentru drumurile publice naţionale şi locale se aprobă
anual de Guvern, ţinîndu-se cont de faptul că cel puţin 50 la sută din ele se vor utiliza pentru
finanţarea drumurilor naţionale. Mijloacele pentru întreţinerea drumurilor se determină conform
normativelor stabilite pentru un kilometru de drum şi lungimii lor. Volumul mijloacelor necesare
pentru reparaţia şi reconstrucţia drumurilor se aprobă de Guvern în conformitate cu nomenclatorul
acestor drumuri.
Cuantumul mijloacelor pentru întreţinerea drumurilor se stabileşte luîndu-se ca bază normativele
pentru un kilometru de drum şi lungimea lor totală. Normativele se elaborează de organul abilitat al
administraţiei publice centrale şi se avizează de Ministerul Ecologiei, Constructiilor şi Dezvoltării
Teritoriului şi de Ministerul de Finante.
64
Felul lucrărilor aferente întreţinerii, reparaţiei şi reconstrucţiei drumurilor se stabileşte prin
Instrucţiunile cu privire la clasificarea lucrărilor, aprobate de organul abilitat al administraţiei publice
centrale de comun acord cu Ministerul de Finanţe, în baza prescripţiilor tehnice de întreţinere şi de
reparaţie a drumurilor.
Necesarul de mijloace pentru anul planificat se determină ţinîndu-se cont de necesitatea asigurării
integrităţii drumurilor, menţinerii lor într-o stare corespunzătoare desfăşurării în siguranţă a circulaţiei
rutiere.
9.3. Modul de calcul al taxelor în Fondul Rutier

Autovehiculele se consideră de mare tonaj, dacă masa totală a acestora depăşeşte 36 de tone sau
dacă sarcina masică pe o osie ordinară depăşeşte 10 tone, sau, respectiv, 16 şi 22 de tone pe o osie
dublă şi triplă; de mare gabarit, dacă înălţimea acestora, măsurată de la suprafaţa părţii carosabile a
drumului, depăşeşte 4 metri, lăţimea depăşeşte 2,5 metri şi lungimea depăşeşte 20 metri, pentru
autotren cu remorcă (semiremorcă), şi 24 metri, pentru autotren cu două şi mai multe remorci, precum
şi în cazul în care marfa încărcată iese în afara punctului care marchează limita extremă a lungimii
vehiculului mai mult decît 2 metri.
Taxa se calculează conform cotelor indicate la poziţia „Vehicule a căror masă totală, sarcină
masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise” din anexa 1 la Legea Fondului Rutier, utilizîndu-
se formula:
M = 45 + 15 × (P – 36) × 0,05 × S,
în care: M indică taxa plătită;
P – masa brută a vehiculului;
S – distanţa de transport.
Pentru transportarea încărcăturilor periculoase, taxa se majorează cu 200%. Gradul de pericol al
încărcăturilor se stabileşte conform Instrucţiunilor cu privire la asigurarea siguranţei la transportarea
pe teritoriul Republicii Moldova a încărcăturilor periculoase cu mijloace de transport auto, aprobate
de Ministerul Afacerilor Interne în consens cu Departamentul Situaţii Excepţionale, precum şi cu
Departamentul de Standardizare şi Metrologie.
Taxa pentru gazul lichefiat importat se achită de către importatori. Plătitori ai taxei pentru
comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi pentru unităţile de
transport auto sînt persoanele juridice, titulari ai licenţei pentru comercializarea acestora.
Suma taxei pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi
pentru unităţile de transport auto care trebuie vărsate la buget se calculează de către plătitorii taxei de
sine stătător, la fiecare 24 de ore, conform datelor contorului de evidenţă a gazelor naturale
comercializate pe parcursul a 24 de ore, după formula:
St a (V1 – V2) × C,
în care:
St reprezintă suma taxei care trebuie vărsată la buget;
V1 – datele contorului la sfîrşitul celor 24 de ore (la predarea schimbului);
V2 – datele contorului la începutul celor 24 de ore (la începutul schimbului);
C – cota taxei.
Sumele încasărilor pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de
carburanţi pentru unităţile de transport auto se transferă săptămînal în contul Trezoreriei Ministerului
de Finanţe.
Probleme-tip:
Problema 1
Enunţ: Persoana juridică, a utilizat două vehicule pentru deplasare, a căror masă totală, sarcină
masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise. Masa brută a primului vehicul este de 38 tone,
distanţa de transportare constituie 250 km, masa brută a vehiculului 2 este de 40 tone, distanţa de
transportare constituie 300 km. Eliberarea avizului preliminar şi autorizaţiei speciale a fost făcută la
cererea persoanei juridice. Calculaţi taxa de eliberare a autorizaţiilor pentru circulaţia vehiculelor ale
căror masă totală, sarcină masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise.
65
Rezolvare:
Taxa se calculează conform cotelor indicate la poziţia „Vehicule ale căror masă totală, sarcină
masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise” din anexa 1 a Legii Fondului Rutier, utilizîndu-se
formula:
M = 45 + 15 × (P – 36) × 0,05 × S,
în care: M indică taxa plătită;
P – masa brută a vehiculului;
S – distanţa de transport.
1. Taxa pentru vehiculul 1
45 + 15 × (P – 36) × 0,05 × S =
= 45 + 15 × (38 – 36) × 0,05 × 250 = 420 lei
Eliberarea avizului preliminar şi a autorizaţiei speciale pentru vehiculul 1 este 36 lei
2. Taxa pentru vehiculul 2
45 + 15 × (P – 36) × 0,05 × S= 45 + 15 ×
× (40 – 36) × 0,05 × 300 = 945 lei
Eliberarea avizului preliminar şi a autorizaţiei speciale pentru vehiculul 2 este 36 de lei.
420 + 36 + 945 + 36 = 1437 lei
Problema 2
Enunţ: Persoana juridică a comercializat un volum de gaze naturale destinate utilizării în calitate
de carburanţi pentru unităţile de transport auto, propan – 2 tone, butan – 5 tone. Calculaţi care este
mărimea taxei pentru comercializarea gazelor naturale ce trebuie să fie vărsată la buget.
Rezolvare:
Suma taxei pentru comercializarea gazelor naturale, destinate utilizării în calitate de carburanţi
pentru unităţile de transport auto, care trebuie vărsată la buget, se calculează de către plătitorii taxei de
sine stătător, la fiecare 24 de ore, conform datelor contorului de
St = (V1 – V2) × C,
în care:
St reprezintă suma taxei care trebuie vărsată la buget;
V1 – datele contorului la sfîrşitul celor 24 de ore (la predarea schimbului);
V2 – datele contorului la începutul celor 24 de ore (la începutul schimbului);
C – cota taxei.
Obiectul taxării Unitatea de măsură Taxa, în lei

Propan Tone 200
Butan Tone 200
Suma taxei care trebuie vărsată la buget =

= (2 tone + 5 tone) × 200 = 1400 lei
1. Pentru realizarea căror programe speciale sînt direcţionate resursele fondului rutier?
2. Care sînt sursele de formare a fondului rutier, reglementate de legea cu privire la fondul rutier?
3. Care este specificul de calculare a taxelor de trecere pe drumurile Republicii Moldova a
vehiculelor neînmatriculate în ţară?
4. Care este specificul de calculare a taxelor de folosire a drumurilor percepută de la posesorii de
vehicule înmatriculate în Republica Moldova?
5. Care este specificul de calculare a taxelor de eliberare a autorizaţiilor pentru circulaţia vehiculelor
a căror masă totală, sarcină masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise?
66
Bibliografie:
1. Legea cu privire la Fondul Rutier, №720-XIII din 2.02.96

2. Hotărârea Parlamentului cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier. nr. 893-XIII din
26.06.96, Monitorul oficial al RM nr. 57 din 30.08.96.
3. Legea privind introducerea schimbărilor şi completărilor în unele acte normative №430-XV
31.10.03
4. Legea privind bugetul de stat pentru anul 2004, №474 din 27 noiembrie 2003
Tema 10. IMPOZITUL PE VENIT. PARTICULARITĂŢILE IMPOZITĂRII VENITURILOR

PERSOANELOR FIZICE
10.1. Noţiuni generale privind impozitul pe venit
10.2. Scutirile de la impozitul pe venit pentru persoanele fizice
10.3. Impozitarea veniturilor din salariu şi alte plăţi efectuate în folosul angajatului
10.4. Impozitarea veniturilor, altele decît plăţile salariale
10.5. Modalitatea de declarare a veniturilor de către persoanele fizice
Cuvinte-cheie:
• venit impozabil;
• venit neimpozabil;
• scutire;
• persoană întreţinută;
• plăţi salariale;
• facilitate;
• patron;
• creştere de capital;
• bază valorică;
• royalty;
• dobîndă;
• declararea veniturilor.
10.1. Noţiuni generale privind impozitul pe venit

Impozitul pe venit este o parte componentă a sistemului impozitelor şi taxelor generale de stat,
totodată, constituind o sursă de reglementare a veniturilor sistemului bugetar.
Prevederile privind impozitul pe venit în Republica Moldova sînt reglementate de Codul Fiscal:
Titlul I „Dispoziţii generale” şi Titlul II „Impozitul pe venit”. Aceste titluri au intrat în vigoare la 1
ianuarie 1998, dar, pînă în prezent, au fost modificate şi perfecţionate de mai multe ori.
Subiecţi ai impunerii sînt persoanele juridice şi fizice care obţin, pe parcursul anului fiscal venit
din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi persoanele juridice şi fizice rezidente care
obţin venit investiţional şi financiar din surse aflate în afara Republicii Moldova.
Obiect al impunerii este venitul brut (inclusiv facilităţile) obţinut din toate sursele de către orice
persoană juridică sau fizică, exceptînd deducerile şi scutirile la care are dreptul această persoană.
Cotele de impozitare (pentru anul 2004) sînt stabilite:
a) Pentru persoanele fizice, inclusiv gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi întreprinderile
individuale:
– în mărime de 10% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 16 200 lei;
– în mărime de 15% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 16 200 lei şi nu
depăşeşte suma de 21 000 lei;
– în mărime de 22% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 21 000 lei;
b) Pentru persoanele juridice – în mărime de 20% din venitul impozabil.
Drept surse de venit impozabil, care se includ în venitul brut, constituie:
67
1) venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte
activităţi similare;
2) venitul provenit din activitatea societăţilor obţinut de către membrii societăţilor şi venitul
obţinut de către acţionarii fondurilor de investiţii;
3) plăţile pentru munca efectuată şi serviciile prestate (inclusiv salariile), facilităţile acordate de
patron, onorariile, comisioanele, primele şi alte retribuţii similare;
4) venitul din chirie (arendă);
5) creşterea de capital;
6) creşterea de capital peste pierderile de capital, neluată în consideraţie în alte tipuri de venit;
7) venitul obţinut sub formă de dobîndă;
8) royalty;
9) anuităţile, cu excepţia prestaţiilor de asigurări sociale şi a prestaţiilor (indemnizaţiilor) –
pensii, compensaţii etc., primite în baza acordurilor interstatale;
10) venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepţia cazurilor cînd
formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilităţii contribuabilului;
11) dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile prin
care se stabilesc aceste plăţi;
12) sumele obţinute în urma acordului de neangajare în activitatea de concurenţă;
13) dividendele obţinute de la un agent economic nerezident;
14) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă primite de către persoana fizică de la
bugetul asigurărilor sociale de stat;
15) alte venituri care nu au fost specificate mai sus.
Drept surse de venit neimpozabil sînt considerate:

1) plăţile, precum şi alte forme de compensaţii acordate în caz de boală, de traumatisme sau în
alte forme de incapacitate temporară de muncă, conform contractelor de asigurare de
sănătate;
2) bursele elevilor, studenţilor şi persoanelor aflate la învăţămînt universitar sau postuniversitar
specializat la instituţiile de învăţămînt de stat şi particulare, precum şi bursele acordate de
către organizaţiile filantropice, cu excepţia retribuţiei pentru activitatea didactică sau de
cercetare;
3) pensiile alimentare şi indemnizaţiile pentru copii;
4) indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei;
5) averea primită ca donaţie sau ca moştenire;
6) dividendele, cu excepţia celor primite de la agenţii economici nerezidenţi;
7) cîştigurile de la loterii;
8) alte venituri, specificate în articolul 20 al Codului Fiscal.
Începînd cu 1 ianuarie 2004, în Republica Moldova, s-a implementat sistemul asigurării

obligatorii de asistenţă medicală. În conformitate cu Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele
de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din 26.12.2002,
plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, stabilite în calitate de contribuţie
procentuală la salariu şi la alte forme de retribuire a muncii, la onorarii sînt:
a) unităţile, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare;
b) angajaţii unităţilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.
Conform art.4 din Legea cu privire la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul
2004 nr.565-XV din 25.12.2003, mărimea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală este
stabilită în proporţie de 2% pentru fiecare categorie de contribuabili.
Astfel, administraţia unităţilor este obligată să calculeze şi să reţină primele nominalizate în
proporţie de 2% din fondul de retribuire a muncii şi 2% din salariu şi alte forme de retribuire a muncii
angajaţilor.
68
Trebuie menţionat că primele de asigurare sînt considerate ca deduceri, deci venitul obţinut de
către angajat se micşorează, pînă la impozitarea la sursa de plată, cu suma primelor calculate.
Modalitatea de calculare a primelor date va fi prezentată în p.10.3 al temei date.
10.2. Scutirile de la impozitul pe venit pentru persoanele fizice

Scutire reprezintă suma care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al
contribuabilului (persoană fizică).
Conform articolelor 33-35 ale Codului Fiscal persoanele fizice au dreptul la următoarele scutiri:
Scutire personală – de această scutire poate beneficia fiecare contribuabil (persoană fizică
rezidentă). Suma scutirii personale constituie 3600 lei pe an.
Scutire personală majoră, care constituie 10 000 lei pe an şi se acordă persoanei care:
• s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică provocată de consecinţele avariei de la
C.A.E. Cernobîl;
• este invalid şi s-a stabilit că invaliditatea sa are legătură cauzală cu avaria de la C.A.E.
Cernobîl;
• este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de luptă
pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova, cît şi în
acţiunile de luptă din Afganistan;
• este invalid ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii
teritoriale şi independenţei Republicii Moldova, cît şi în acţiunile de luptă din
Afganistan;
• este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I şi II sau pensionar-
victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.
Scutire pentru soţ (soţie), căreia i se mai spune matrimonială, în mărime de 3600 lei pe an.
Aceasta este o scutire suplimentară la care are dreptul lucrătorul aflat în relaţii de căsătorie,
cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală.
Scutire pentru persoane întreţinute, care constituie 240 lei pe an pentru fiecare persoană
întreţinută. În scopul acordării scutirii menţionate, persoană întreţinută se consideră persoana
care corespunde tuturor cerinţelor ce urmează:
• este un ascendent sau descendent al lucrătorului sau al soţiei (soţului) lui (părinţii sau
copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii);
• locuieşte împreună cu lucrătorul sau nu locuieşte cu acesta, dar îşi face studiile la secţia
cu frecvenţă la zi a unei instituţii de învăţămînt mai mult de 5 luni pe parcursul anului
fiscal;
• este întreţinută de lucrător;
• are un venit ce nu depăşeşte 3 600 lei pe an.
Scutire pentru persoana întreţinută invalid din copilărie, care constituie 3 600 lei pe an.
În scopul determinării mărimii şi categoriei scutirii, care urmează a fi acordată lucrătorului,
ultimul, nu mai tîrziu de data stabilită pentru începerea lucrului în calitate de angajat, trebuie să
prezinte patronului o Cerere privind acordarea scutirilor la impozitul pe venit reţinut din salariu,
anexînd la ea documentele ce certifică acest drept (anexa 10.1).
Dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă suma scutirilor la care are dreptul lucrătorul sau
intervin anumite modificări în datele generale privind angajatul (modificarea numelui, codului fiscal,
domiciliului permanent etc.), acesta este obligat să prezinte patronului, în termen de 10 zile de la data
cînd a avut loc schimbarea, o nouă cerere. Noua cerere depusă de lucrător trebuie să conţină
informaţia referitoare numai la scutirile, la care i s-a păstrat dreptul.
Pentru determinarea sumei scutirii fiecărui lucrător, care a depus cererea privind acordarea
scutirilor, i se atribuie categoria corespunzătoare scutirilor solicitate. În acest scop, se utilizează
tabelul 10.1.
69
Tabelul 10.1
Modul de determinare a categoriei scutirilor acordate
Codul Suma scutirii

Tipul scutirii
scutirii anuală lunară
Scutire personală P 3600 300
Scutire personală majoră M 10 000 833
Scutire pentru soţ (soţie) S 3600 300
Scutire pentru persoanele întreţinute, cu excepţia
invalizilor din copilărie N* N x 240 N x 20
Scutire pentru persoanele întreţinute invalizi din H** 3600 300
copilărie
Sursa: Instrucţiunea cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, art.28, publ. în M.O. al R.M.,
nr.5-8 din 10.01.2002
N* reprezintă numărul de persoane întreţinute, cu excepţia persoanelor întreţinute invalizi din

copilărie;
H** – codul persoanei întreţinute invalid din copilărie.
Categoria scutirii se obţine prin îmbinarea tuturor codurilor scutirilor acordate lucrătorului.
Exemplul 1: Lucrătorul a depus Cererea privind acordarea scutirii personale (3600 lei pe an),
pentru soţie (3600 lei pe an), pentru 2 persoane întreţinute, dintre care una este invalid din copilărie
(240 şi 3600 lei pe an). Suma scutirii anuale totale, în acest caz, este de 11 040 lei (3 600 + 3 600 +
240 + 3600) şi corespunde categoriei PS1H.
10.3. Impozitarea veniturilor din salariu şi alte plăţi efectuate în folosul angajatului
În categoria veniturilor obţinute de către angajat se includ:
1) salariile;
2) sporurile la salariu;
3) primele (inclusiv cele acordate cu ocazia jubileelor, sărbătorilor etc.);
4) recompensele;
5) indemnizaţiile;
6) ajutoarele materiale;
7) onorariile;
8) comisioanele;
9) anuităţile, care reprezintă plăţi regulate ale sumelor de asigurare, ale pensiilor sau
indemnizaţiilor.
10) dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile;
11) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă primite din bugetul asigurărilor
sociale de stat;
12) facilităţile acordate de către patron;
13) alte achitări în folosul angajatului, cu excepţia celor specificate ca neimpozabile.
Reforma fiscală din Republica Moldova a modificat esenţial modul de impozitare al persoanelor
fizice. Astfel, în categoria de venituri impozabile au nimerit, practic, toate veniturile obţinute de
salariat la locul de muncă.
În acest context, este necesar de menţionat ce reprezintă o facilitate acordată de patron.
Patron se consideră orice persoană juridică, întreprindere individuală, gospodărie ţărănească (de
fermier), precum şi persoană fizică care foloseşte forţa de muncă salariată.
Drept facilitate acordată de patron se consideră valoarea bunurilor materiale şi nemateriale acordate de
către patron salariaţilor săi, precum şi efectuarea în favoarea acestora a altor plăţi, ce nu ţin de îndeplinirea
obligaţiunilor de serviciu ale angajatului.
În componenţa facilităţilor acordate angajatului de către patron se includ:
70
1. Plăţile acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi
plăţile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane cu excepţia plăţilor în bugetul
asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat.
Ca plăţi acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale sînt considerate
plăţile pentru achitarea din contul patronului a plăţii pentru învăţătură, tratamentul salariatului sau a unei
rude a lui, întreţinerea copiilor salariatului într-o instituţie preşcolară ( sau şcolară), compensarea
cheltuielilor pentru procurarea sau întreţinerea de către lucrător a locuinţei, automobilului, altor bunuri.
Exemplul 2: În anul 2004, întreprinderea a transferat Academiei de Studii Economice pentru studiile
angajatului său în baza contractului 3900 lei: în luna august – 2000 lei şi în luna decembrie – 1900 lei.
Astfel, aceste plăţi se includ de către patron în componenţa venitului brut al angajatului, respectiv în
lunile august şi decembrie ale anului 2004.
2. Suma anulată a datoriei salariatului faţă de patron. La aceste venituri, se atribuie anularea sumelor
nerambursate ale creditelor sau împrumuturilor rambursabile, a procentelor pentru credite şi
împrumuturi, altor datorii ale lucrătorului sub formă materială sau bănească;
3. Suma plătită suplimentar de patron la orice plată a salariatului pentru locuinţa acordată de către
patron;
4. Suma dobînzii, obţinută ca rezultat al depăşirii ratei de bază (majorată sau diminuată cu o marjă)
stabilită de BNM în luna noiembrie a anului ce precede anului fiscal de gestiune la creditele pe
termen scurt, mediu şi lung, faţă de rata dobînzii calculată pentru împrumuturile acordate de
către patron salariatului, în funcţie de termenul lor de acordare.
5. Cheltuielile patronului pentru darea proprietăţii în folosinţă salariatului în scopuri personale. Aici
pot apărea două cazuri:
În cazul în care bunurile sînt proprietatea patronului, în calcul se iau cheltuielile acestuia,
determinate în procente din baza valorică, pentru fiecare bun dat în folosinţă, în funcţie de
categoria de proprietate: categoria I – 0,0082%, a II-a – 0,0137%, a III-a – 0,0274%, a IV-a –
0,0548% şi categoria a V-a – 0,0822%, pentru fiecare zi de folosinţă.
Exemplul 3: În baza cererii lucrătorului, patronul a pus la dispoziţia lui pe o perioadă de 10 zile,
autoturismul propriu, valoarea căruia la începutul anului fiscal, este de 25 000 lei. Autoturismul este
raportat la categoria a IV-a de proprietate.
Suma facilităţii, care se include în venitul salariatului, constituie 137 lei:
[(25 000 × 10 zile × 0,0548%) / 100%];
În cazul în care bunurile nu sînt proprietatea patronului, facilitatea se va calcula reieşind din
cheltuielile acestuia pentru obţinerea dreptului de folosinţă asupra bunurilor, pentru fiecare zi
de folosinţă.
6. Cheltuielile patronului pentru achitarea primelor de asigurare benevolă a lucrătorului.
7. Sumele altor cheltuieli ale patronului, ce constituie venituri directe sau indirecte ale lucrătorului.
La astfel de venituri se atribuie sumele achitate din contul patronului pentru biletele de călătorie,
care se utilizează de către angajat în scopuri personale, hrană, abonamente la ziare, reviste şi
cărţi, transportul pînă la locul de muncă, compensaţia costului examenului medical,
tratamentului în staţionar, procurarea medicamentelor, biletelor de tratament balneo-sanatorial,
inclusiv la bazele de odihnă, care se află la bilanţul patronului.
8. Vărsămintele în fondurile de pensii, cu excepţia celor efectuate în fondurile calificate.
Aprecierea venitului impozabil şi calcularea impozitului pe venit, ce urmează a fi reţinut la sursa de
plată, se efectuează prin metoda calculului cumulativ de la începutul anului fiscal sau în cazurile cînd
lucrătorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal curent – de la data angajării.
Aprecierea scutirilor acordate lucrătorului, de asemenea, se efectuează prin metoda calculului
cumulativ din luna următoare după luna în care a fost depusă cererea privind acordarea scutirilor.
Numărul de luni în anul fiscal, pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat, în scopul
impozitării, se determină:
– în cazurile cînd lucrătorul este angajat din anul fiscal precedent începînd cu luna ianuarie;
– în cazurile cînd lucrătorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal începînd cu luna următoare după
luna în care el s-a angajat.
71
Luna pe parcursul căreia lucrătorul se eliberează se ia în considerare la determinarea numărului de luni
în anul fiscal pe parcursul cărora lucrătorul este angajat.
Scutirile la impozitul pe venit, reţinut din salariu (inclusiv prime şi facilităţi), se acordă la locul de
muncă de bază lucrătorilor rezidenţi ai Republicii Moldova.
Locul de muncă de bază se consideră întreprinderea (inclusiv întreprinderea individuală şi
gospodăria ţărănească (de fermier)), instituţia, organizaţia la care, conform legislaţiei în vigoare, se ţine
evidenţa carnetului de muncă al lucrătorului.
În scopul determinării venitului impozabil, a sumei scutirilor şi numărului de luni de la începutul
perioadei de cînd lucrătorul se consideră angajat, precum şi calculării impozitului pe venit ce urmează a fi
reţinut la sursă din plăţile salariale (inclusiv prime, facilităţi etc.), patronul deschide, pentru fiecare lucrător
angajat al său, Fişa personală de evidenţă a veniturilor sub formă de salariu şi alte plăţi efectuate de către
patron în folosul angajatului pe anul gestionar, precum şi a impozitului pe venit reţinut din aceste plăţi (în
continuare – Fişa personală) (anexa 10.2).
Fişa personală se completează de către patron anual de la începutul fiecărui an fiscal sau, în cazul în
care lucrătorul s-a angajat la serviciu pe parcursul anului fiscal, – de la data angajării.
La calcularea impozitului pe venit din plăţile salariale, se utilizează metoda de impunere în cote progresive
compuse. În procesul de calcul al impozitului pe venit, în Fişa personală se ţine cont de suma scutirilor şi de
numărul de luni, pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat, de aceea, în vederea simplificării calculului
impozitului pe venit din salariu, se utilizează tabelul 10.2.
Tabelul 10.2
Tabel ajutător pentru calculul impozitului pe venit din salariu
Impozitul pe venit, calculat din venitul
Suma venitului impozabil
impozabil
Pînă la (1 350 lei × N*, inclusiv) 10% din venitul impozabil
Mai mult de (1 350 lei × N) şi pînă la 135 lei × N + 15% din venitul impozabil, ce
(1 750 lei × N, inclusiv) depăşeşte
(1 350 lei × N )
Mai mult de (1 750 lei × N) 195 lei × N + 22% din venitul impozabil ce
depăşeşte
(1 750 lei × N)
N* – numărul de luni în anul fiscal, pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat.

În continuare, vom arăta un exemplu de calculare a impozitului pe venit în fişa personală.
Exemplul 4: Lucrătorul Ion Bunu se consideră angajat pe parcursul întregului an fiscal. Pînă la
începutul anului fiscal 2004, lucrătorul a depus Cererea privind acordarea scutirii personale (anexa
10.1).
Tabelul 10.3
Veniturile obţinute de către lucrătorul Ion Bunu pe parcursul anului 2004
Asigurarea Venitul
Data
Suma medicală fără
achitării Tipul venitului
(lei) obligatorie AMO,
venitului
AMO, (lei) (lei)
10.01. Salariu 900 18 882
01.02. Primă 500 10 490
12.02 Salariu 400 8 392
05.03. Ajutor material 450 9 441
12.04. Concediale 3 800 76 3724
15.05. Primă 200 4 196
16.06. Salariu 950 19 931
Achitarea din contul patronului a plăţii pentru deservirea
17.07. comunală a apartamentului angajatului 800 16 784
22.08. Avans 350 7 343
19.09. Salariu 1550 31 1519
22.10. Salariu 1000 20 980
17.11. Salariu 950 19 931
18.12. Salariu 950 19 931
72
Calculul impozitului pe venit reţinut la sursa de plată din plăţile salariale (inclusiv prime, facilităţi
etc.) este indicat în anexa 10.2, în extrasul din Fişa personală a acestui angajat.
Din tabelul 3, observăm că, în luna februarie, el a obţinut două tipuri de venit – salariu şi primă. În
acest caz, conform articolului 34 al Instrucţiunii cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de
plată, în fişa personală fiecare plată se indică separat cu acordarea scutirii care revine lunii date,
respectînd metoda calculului cumulativ.
Vom arăta, printr-un exemplu, cum a fost calculat impozitul pe venit pentru luna aprilie (în baza
datelor din anexa 10.2). Pe data de 12.04, salariatul a obţinut un venit sub formă de concediale în
sumă de 3800 lei. În Fişa personală s-a reflectat suma venitului fără AMO, deoarece primele de
asigurare sînt considerate deduceri, deci venitul obţinut de către angajat se micşorează, pînă la
impozitarea la sursa de plată, cu suma primelor calculate. Astfel, în coloniţa 8.2, se înscrie suma de
3724 lei.
În coloana 8.3 a Fişei personale, s-a calculat venitul total al salariatului pînă în luna aprilie,
inclusiv 5929 lei = 2205 + 3724.
În coloana 8.4 a Fişei personale, se indică numărul de luni complete pe parcursul cărora lucrătorul
se consideră angajat. Deoarece lucrătorul Ion Bunu este angajat din perioadele fiscale precedente,
numărul de luni coincide cu numărul lunilor calendaristice.
În coloana 8.5 a Fişei, s-a calculat suma totală a scutirilor la care are dreptul salariatul ca suma
tuturor scutirilor de care a beneficiat salariatul pînă în luna aprilie, inclusiv 1200 lei =
= 300 + 300 + 300 + 300.
În coloana 8.6, s-a calculat suma venitului impozabil calculat pînă la momentul achitării curente,
ca diferenţa dintre venitul total (col. 8.3) şi suma totală a scutirilor (col. 8.5):
4729 lei = 5929 – 1200.
În coloana 8.7, s-a calculat suma impozitului pe venit prin total cumulativ de la începutul anului
după metoda indicată în tabelul 10.2. Astfel, obligaţia fiscală a salariatului pentru perioada ianuarie-
aprilie a constituit 473 lei (4729 × 10%).
În coloana 8.8, s-a calculat suma impozitului aferent reţinerii din plata curentă a venitului
lucrătorului ca diferenţa dintre impozitul calculat în coloana 8.7 şi suma impozitului achitat pînă în
luna precedentă: 342 lei = 473 – 131.
Dacă în coloana 8.8 se obţine un rezultat negativ, cum am primit în luna mai, atunci impozitul este
aferent rambursării. În cele mai dese cazuri, supraplata impozitului nu se rambursează direct din
buget, ci se trece în cont pentru perioadele următoare.
Astfel, în baza datelor din fişa personală (anexa 10.2), constatăm că venitul total al salariatului
Bunu Ion pentru anul fiscal 2004 a constituit 12 544 lei, iar impozitul calculat 894,40 lei.
10.4. Impozitarea veniturilor, altele decît plăţile salariale

După cum s-a menţionat mai sus, în afară de veniturile obţinute la locul de muncă de bază,
persoana fizică are dreptul să obţină venituri şi din alte surse (dobînzi, creşteri de capital, royalty,
venit din chirie, acordarea diverselor servicii ş.a.). Aceste surse de venit au devenit impozabile după
intrarea în vigoare la 1 ianuarie 1998 a Titlului II al Codului Fiscal „Impozitul pe venit”.
În continuare, vom evidenţia unele particularităţi de impozitare a veniturilor, altele decît salariul,
referindu-ne la acele venituri care au o pondere mai semnificativă în totalul veniturilor persoanelor
fizice.
A. Impozitarea veniturilor din creştere de capital
Persoanele fizice pot obţine acest tip de venit în cazurile cînd efectuează operaţiuni cu activele de
capital. Ca active de capital se consideră:
a) acţiunile şi alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător;
b) titlurile de creanţă;
c) proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător, care este vîndută la un preţ ce
depăşeşte baza ei valorică ajustată;
d) terenurile;
e) opţionul la procurarea sau vînzarea activelor de capital.
73
Operaţiunile legate de activele de capital se referă la vînzarea, schimbul sau alte forme de
înstrăinare a activelor de capital.
Creştere de capital se consideră excedentul sumei încasate care urmare a vînzării, schimbului sau
altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital în raport cu baza valorică a acestor
active.
Pierdere de capital suportată în urma vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere
din uz) a activelor de capital se consideră excedentul bazei valorice a acestor active în raport cu
venitul obţinut.
Baza valorică a activului de capital este suma achitată de cetăţean pentru procurarea lui (este
identică cu suma încasată de proprietarul precedent al activului de capital ca urmare a vînzării,
schimbului sau altui mod de înstrăinare a lui) sau suma cheltuielilor suportate de cetăţean pentru
crearea acestui activ de capital.
În toate cazurile, baza valorică a activelor de capital se reduce cu mărimea uzurii, epuizării sau
altor modificări fizice ale activelor de capital, care reduc preţul lor de piaţă şi se majorează cu
mărimea recondiţionărilor sau altor modificări fizice, care majorează preţul lor de piaţă. Baza valorică
redusă sau majorată în acest mod se numeşte baza valorică ajustată.
Suma creşterii de capital în scopul impozitării este egală cu 50% din suma excedentului creşterii
de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul anului fiscal de
gestiune.
Acest tip de venit, în Republica Moldova, se întîlneşte mai des la vînzarea imobilului şi a
terenurilor. Posibilitatea privatizării imobilului şi a terenurilor a creat premise pentru dezvoltarea
pieţei imobilului. Astfel, o bună parte a populaţiei efectuează tranzacţii de vînzare-cumpărare a
imobilului, obţinînd venit sub formă de creşteri de capital.
Pentru persoanele fizice sînt prevăzute facilităţi la vînzarea locuinţei de bază, deoarece în cazul
privatizării locuinţei preţul ei este stabilit de către Biroul de inventariere tehnică. Deseori, preţul
imobilului se subevaluează şi, în acest caz, persoana fizică, la vînzarea locuinţei, ar obţine o creştere
de capital destul de mare, deoarece preţul de piaţă al imobilului depăşeşte cu mult preţul stabilit de
BIT.
Conform articolului 41, Titlul II al Codului Fiscal, mărimea creşterii de capital, supusă impunerii,
pentru orice locuinţă se micşorează cu suma de 10 000 lei pentru fiecare din anii ce se succed după
anul 1997, pe parcursul cărora contribuabilul a fost posesorul acestei proprietăţi şi a folosit-o ca
locuinţă de bază. Dar, totodată, nu se permite deducerea pierderilor de pe urma vînzării sau a
schimbului proprietăţii care a servit drept locuinţă de bază.
Exemplul 6: Cetăţeanul A, în anul 2004, a efectuat o tranzacţie cu cetăţeanul B, în urma căreia i-
a oferit un apartament cu 2 camere (baza valorică ajustată este de 65 000 lei, iar preţul de piaţă este
de 95 000 lei) în schimbul unui apartament cu o cameră (baza valorică ajustată este de 40 000 lei, iar
preţul de piaţă – 67 000 lei) şi o sumă de 30 000 lei.
În acest caz, creşterea, de capital se determină în felul următor:
Pentru cetăţeanul A:
suma încasată = 97 000 lei (67 000 + 30 000)
Baza valorică ajustată a activului transmis = 65 000 lei
Creşterea de capital = 32 000 lei (97 000 – 65 000)
Pornind de la faptul că activul transmis constituie pentru cetăţeanul A locuinţă de bază din anul
2001, atunci utilizînd facilitatea, avem creşterea de capital 2 000 lei (32 000 – 10 000 pentru anul
2001 – 10 000, pentru anul 2002 – 10 000, pentru anul 2003).
Pentru cetăţeanul B: suma încasată = 95 000 lei
Baza valorică ajustată a activului transmis = 40 000 lei
Creşterea de capital = 25 000 lei (95 000 – 40 000 – 30 000)
Deci, în urma tranzacţiei, persoana A a obţinut o creştere de capital în mărime de 2 000 lei, dintre
care numai 1 000 lei (50%) constituie venit impozabil. Persoana B a obţinut o creştere de capital în
mărime de 25 000 lei, dintre care numai 12 500 lei (50%) constituie venit impozabil.
74
Venitul impozabil obţinut din operaţiunile cu activele de capital se include în venitul total la finele
anului de gestiune pentru a se calcula obligaţia fiscală a contribuabilului în Declaraţia persoanei fizice
privind impozitul pe venit.
B. Impozitarea veniturilor din royalty şi dobînzi

Dobînda reprezintă orice venit obţinut conform creanţelor de orice fel (indiferent de modul
întocmirii), inclusiv veniturile de la depunerile băneşti.
Royalty este un venit ce reprezintă o recompensă regulată (plată), obţinută de la darea în folosinţă
a activelor nemateriale sau din dreptul de folosinţă a acestora, precum şi din dreptul de folosinţă a
Ca exemplu de venituri sub formă de royalty pot servi onorariile sau alte venituri plătite autorilor
de cărţi, articole pentru dreptul de a le publica sau pentru cedarea dreptului de autor ş.a.
În conformitate cu articolul 89 al Codului Fiscal, fiecare plătitor de dobînzi şi royalty este obligat
să reţină şi să achite la buget, ca parte a impozitului, o sumă egală cu:
20 la sută din sumele dobînzilor şi royalty, achitate în folosul persoanelor fizice rezidente, cu
excepţia întreprinderilor individuale şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);
15 la sută din sumele royalty, achitate în folosul persoanelor nerezidente;
10 la sută din alte tipuri de venit achitate în folosul persoanelor nerezidente.
Exemplul 7: Cetăţeanul Donos Petru a cedat dreptul de a publica un manuscris Editurii
„Timpul” pentru care a primit un onorariu în sumă de 2500 lei. Onorariul dat se consideră venit sub
formă de royalty şi se impozitează la sursa de plată cu 20%. Astfel, Editura „Timpul” în momentul
plăţii onorariului va reţine un impozit în sumă de 500 lei (2500 × 20%), iar cetăţeanului Donos i se
va înmîna o sumă de 2000 lei.
Codul Fiscal prevede facilităţi la plata impozitului şi anume, nu se efectuează reţineri din plăţile
făcute în folosul persoanelor fizice în vîrstă de 60 de ani şi mai mult, dacă acestea prezintă plătitorului
un document care atestă vîrsta lor.
C. Impozitarea altor plăţi în folosul rezidentului
Conform articolului 90 al Codului Fiscal, există un şir de servicii pe care le desfăşoară persoana
fizică rezidentă şi pentru care se reţine un impozit în mărime de 5% la sursa de plată. Aceste servicii
sînt:
darea în arendă (cu excepţia terenurilor agricole) leasing, locaţiune, cu deducerea costului
bunului, în cazul leasingului şi arendei financiare;
serviciile de publicitate (reclamă): publicitatea (reclama) prin intermediul publicaţiilor
periodice, la radio şi televiziune, publicitatea (reclama) exterioară şi pe mijloacele de
transport, în locurile de desfăşurare a manifestaţiilor cultural-teatrale şi sportive, alte genuri
de publicitate (reclamă);
serviciile de audit: organizarea, restabilirea şi ţinerea evidenţei contabile, întocmirea
rapoartelor financiare şi a declaraţiilor fiscale, estimarea situaţiei financiare, analiza
activităţii economico-financiare, organizarea evidenţei computerizate, evaluarea
patrimoniului, asistenţa în domeniul impozitării şi gestiunii; asistenţa juridică în problemele
de activitate economico-financiară;
serviciile de management, marketing, consultanţă, elaborarea de noi concepţii de gestiune,
prospectarea pieţei, a cererilor şi necesităţilor reale ale cumpărătorului, cercetarea şi
prognoza pieţei interne şi mondiale de mărfuri, servicii, elaborarea de noi tehnologii,
elaborarea studiilor de fezabilitate pentru obiectivele de colaborare internaţională, crearea
întreprinderilor mixte etc.;
serviciile de protecţie şi pază a persoanelor şi bunurilor, prestate de către organizaţiile şi
persoanele care practică activitate de depistare-protecţie, conform legislaţiei;
serviciile ce ţin de instalarea, exploatarea şi reparaţia tehnicii de calcul, a utilajului de
comunicaţie şi de reţea, a mecanismelor periferice, serviciile de prelucrare a datelor, creare şi
întreţinere a bazelor de date şi alte servicii de informatică.
75
10.5. Modalitatea de declarare a veniturilor de către persoanele fizice
Metoda declarării veniturilor este practicată în majoritatea ţărilor, unde se aplică metoda de
globalizare a veniturilor. Obligaţiunea de declarare a veniturilor apare din cauză că există mai multe
surse de venit, iar pentru fiecare tip de venit se aplică diferite cote. În aceste condiţii, globalizînd
veniturile la finele anului de gestiune şi aplicînd cotele impozitului pe venit stabilite de legislaţie,
obţinem situaţia în care contribuabilul trebuie să mai achite suplimentar impozit pe venit, sau a
efectuat o supraplată a impozitului.
În Republica Moldova, prezentarea Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit se efectuează în
baza articolului 83 al Codului Fiscal începînd din 1.01.1998. Prin prevederile Codului Fiscal, s-a
stabilit modalitatea impozitării anuale a veniturilor cetăţenilor, păstrînd la sursa de plată impozitarea
preventivă lunară a salariului şi a altor venituri obţinute de cetăţeni.
În prezent, reglementarea prevederilor privind declararea veniturilor de către persoanele fizice se
efectuează, pe lîngă articolul 83 al Codului Fiscal, titlul II „Impozitul pe venit”, şi de Instrucţiunea cu
privire la prezentarea de către persoanele fizice a Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit.
Conform Codului Fiscal, dreptul de a prezenta Declaraţia pe venit o au toţi contribuabilii, dar sînt
obligate numai următoarele categorii de cetăţeni:
1) persoanele fizice rezidente (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv
membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii), care au obligaţii privind achitarea
impozitului;
2) persoanele fizice rezidente (cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii,
inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii), care nu au obligaţiunea de
a achita impozitul pe venit, dar care pe parcursul anului fiscal:
a) au obţinut din surse impozabile, altele decît salariul, un venit ce depăşeşte suma scutirii
personale de 3 600 lei pe an;
b) au obţinut venit sub formă de salariu, care depăşeşte suma de 16 200 lei pe an, cu
excepţia persoanelor fizice care au obţinut un astfel de venit la un singur loc de muncă;
c) au obţinut un venit din salariu, cît şi din surse, altele decît salariul, dacă acest venit
depăşeşte 16 200 lei pe an;
d) intenţionează să-şi schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova în altă ţară.
În acest caz, contribuabilul prezintă Declaraţia pe întreaga perioadă a anului de
gestiune cît a fost rezident;
e) administrează succesiunea proprietarului decedat.
Exemplul 8: Cetăţeanul Bogdan Petru a obţinut, pe parcursul anului fiscal 2003 următoarele
venituri:
Venitul din plăţile salariale la locul de muncă de bază =
=10 750 lei, impozitul reţinut la sursa de plată, reieşind din scutirea personală, constituie 723 lei;
Venitul din darea în arendă a spaţiului locativ = 6590 lei, impozitul reţinut la sursa de plată
constituind 329,5 lei (6590 × 5%);
Venit sub formă de dividende = 350 lei.
Venitul total al cetăţeanului dat constituie 17 340 lei
(8 750 + 6 590), deci el are obligaţia de a prezenta Declaraţia pe venit, deoarece cade sub incidenţa
punctului c). Venitul din dividende nu se include în venitul total anual, deoarece dividendele obţinute
de la un agent economic rezident sînt venituri neimpozabile. Bogdan Petru beneficiază de scutire
personală în sumă de 3600 lei pe an, iar cheltuielile legate de darea în arendă a spaţiului constituie
360 lei.
Impozitul pe venit va fi calculat în modul următor:
Venitul impozabil va constitui 13 380 lei
(17 340 – 3 600 – 360)
Impozitul pe venit = 12 180 lei × 10% + (13 380 – 12 180) × × 15% = 1 398 lei
Deoarece, pe parcursul anului fiscal, contribuabilului i-a fost reţinut la sursa de plată impozit în
sumă de 1052,5 lei
(723 + 32,5), atunci obligaţia de plată, la 31 martie 2004, va constitui 345,5 lei (1398 –1052,5).
Calculul obligaţiei fiscale a cetăţeanului Bogdan Petru pentru anul 2003 privind impozitul pe
76
venit este reflectat în Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (anexa 10.3).
Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit se prezintă pînă la data de 31 martie a
anului următor după anul de gestiune (în exemplul de mai sus, pînă la 31 martie 2004).
Legislaţia fiscală prevede o procedură de restituire a impozitului pe venit constatat ca supraplată,
dar în cazul în care contribuabilul a îndreptat suma impozitului reţinut şi achitat în plus spre achitarea
datoriilor la alte impozite sau în contul achitării impozitului pe venit pe perioada următoare, suma
impozitului spre rambursare se micşorează cu sumele menţionate, iar spre restituire se îndreaptă
numai diferenţa pozitivă dintre sumele respective.
1. Care este locul impozitului pe venit în cadrul sistemului de impozite şi taxe al Republicii Moldova?
2. Care sînt veniturile impozabile şi neimpozabile ale tuturor categoriilor de contribuabili?
3. Care sînt cotele impozitului pe venit pentru persoanele fizice şi juridice?
4. Numiţi tipurile de scutiri de care poate beneficia o persoană fizică.
5. Ce document trebuie să prezinte lucrătorul patronului pentru a obţine dreptul la scutiri?
6. Care sînt veniturile impozabile obţinute de către lucrător la locul de muncă?
7. Ce reprezintă o facilitate acordată de către patron?
8. Cum are loc evidenţa şi calculul impozitului pe venit din plăţile salariale?
9. Care este esenţa metodei calculului cumulativ?
10. Cum se determină numărul de luni pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat şi care este
semnificaţia lor?
11. Care sînt veniturile impozabile obţinute de către o persoană fizică în afară de plăţile salariale?
12. Care sînt particularităţile impozitării venitului sub formă de creştere de capital?
13. Cum se impozitează veniturile sub formă de royalty şi dobînzi?
14. În ce cazuri o persoană fizică este obligată să declare veniturile sale?
15. Care este modul de calcul al impozitului pe venit în declaraţie?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal: Titlul I „Noţiuni generale” şi Titlul II „Impozitul pe venit”.
2. Legea „Cu privire la punerea în aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului Fiscal”.
3. Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr.1463-XV din 15 noiembrie 2003.
4. Instrucţiunea cu privire la modul de prezentare de către persoanele fizice a Declaraţiei cu privire la
impozitul pe venit, nr.4 din 29.01.2001, / Monitorul Oficial, nr.21-24 din 27 februarie 2001.
5. Instrucţiunea cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, nr.14 din 19.12.2001, /
Monitorul Oficial nr.5-8 din 10 ianuarie 2002.
6. Manole Tatiana. Finanţele publice locale: teorie şi aplicaţii, Editura Cartier, Chişinău, 2000, pag.57-
68.
7. „Impozite şi taxe în bugetul local”, proiect al Asociaţiei Primarilor şi Colectivităţilor Locale din
Republica Moldova, ediţia a II-a, vol.2, Chişinău, 2001.
77
78
79
80
81
Tema 11: PARTICULARITĂŢILE CALCULĂRII IMPOZITULUI PE VENIT PENTRU
PERSOANELE CE PRACTICĂ ACTIVITATE DE ÎNTREPRINZĂTOR
11.1. Componenţa venitului impozabil pentru persoanele ce practică activitate de

întreprinzător
11.2. Deduceri permise în scopuri fiscale
11.3. Reglementarea cheltuielilor de producţie în scopul impozitării
11.4. Modul de determinare a venitului impozabil şi de calculare a impozitului pe venit
11.5. Particularităţile impunerii veniturilor unor categorii de contribuabili
11.6. Modalitatea de plată a impozitului pe venit pentru persoanele care practică activitate
de întreprinzător
11.7. Înlesnirile fiscale privind impozitul pe venit pentru persoanele care practică activitate
de întreprinzător
Cuvinte-cheie:
• venit brut;
• deducere;
• uzura mijloacelor fixe;
• ajustare, reportare, perioadă fiscală;
• trecere în cont;
• termen de plată;
• înlesnire fiscală.
11.1. Componenţa venitului impozabil pentru persoanele ce practică activitate de

întreprinzător
Conform art.18 al Codului Fiscal, în venitul brut se includ:
1. Venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională (de exemplu,
activităţile de notariat şi de avocat) sau din alte activităţi similare;
2. Venitul din darea proprietăţii în arendă;
3. Creşterea de capital;
4. Venitul obţinut sub formă de dobîndă.
Dobîndă – orice venit obţinut conform creanţelor de orice tip (indiferent de modul întocmirii),
inclusiv veniturile din depunerile băneşti.
Venitul sub formă de dobîndă poate fi obţinut în urma:
– acordării creditelor;
– deţinerii obligaţiunilor sau altor hîrtii de valoare;
– depunerii mijloacelor băneşti în conturile de depozit şi alte conturi bancare;
– supraplăţilor la impozite, taxe şi alte obligaţiuni faţă de buget.
Venitul cuprinde toată suma dobînzilor primite, indiferent de forma primirii: au fost capitalizate
(de exemplu, la depozite) sau au fost îndreptate la achitarea unor datorii.
5. Royalty reprezintă o recompensă regulată obţinută de la darea în folosinţă a activelor
nemateriale sau din dreptul de folosinţă a acestora, precum şi din dreptul de folosinţă a
Activele nemateriale cuprind: brevetele, emblemele comerciale şi mărcile de deservire, licenţele,
know-how-urile, programele informatice, desenele şi mostrele industriale, drepturile de autor şi altele.
6. Venitul rezultat din neachitarea datoriilor de către agentul economic în cazurile expirării
termenului de prescripţie, cu excepţia cazurilor cînd formarea acestei datorii este o urmare a
insolvabilităţii contribuabilului, declarată prin decizia instanţei judecătoreşti.
7. Dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile prin
care se stabilesc aceste plăţi.
8. Sumele obţinute de pe urma acordului de neangajare în activitatea de concurenţă. Spre
exemplu, la acest tip de venit poate fi atribuit venitul obţinut de către contribuabil pentru
82
acordul de a limita activitatea de întreprinzător sau de a lichida întreprinderea conform
contractului (acordului), încheiat cu concurenţii (partenerii).
9. Dividendele obţinute de la un agent economic nerezident.
Dividendele se consideră orice plată efectuată de o persoană juridică în folosul acţionarului
acestei persoane juridice, în conformitate cu cota sa de participare, cu excepţia dividendelor sub formă
de acţiuni şi a plăţilor efectuate în cazul lichidării complete a întreprinderii.
Recunoaşterea plăţii drept dividend are loc indiferent de faptul dacă persoana juridică a avut sau
nu venit în anul fiscal în curs sau în anii fiscali precedenţi.
10. Alte tipuri de venit care nu sînt specificate ca neimpozabile. Spre exemplu, la aceste tipuri
de venit se referă cîştigurile obţinute de către contribuabil (cu excepţia cîştigurilor de la
loterii şi a premiilor obţinute la competiţiile sportive internaţionale).
Cîştigurile reprezintă orice tipuri de venit, obţinute de contribuabil la concursuri, competiţii,
festivaluri.
În venitul brut al persoanelor ce practică activitate de întreprinzător, la calcularea venitului

impozabil, nu se includ următoarele tipuri de venit:
1. Dividendele, cu excepţia celor primite de la agenţii economici nerezidenţi. Întru evitarea
impozitării duble a unuia şi aceluiaşi venit, dividendele se impozitează numai o singură dată:
la agentul economic-plătitor de dividende. De aceea, la persoana căreia i se plătesc aceste
dividende, la calcularea venitului impozabil, sumele date se exclud din venitul brut. excepţie
fiind doar dividendele, primite de la agenţii economici nerezidenţi.
2. Contribuţiile la capitalul agentului economic, în conformitate cu art.55 al Codului Fiscal.
Conform prevederilor articolului menţionat, contribuţiile vărsate în schimbul unei cote de
participare în capitalul agentului economic de către una sau mai multe persoane, care, în
acest fel, obţine controlul asupra agentului economic, nu sînt supuse impozitării.
Contribuţiile pot fi efectuate sub formă de mijloace fixe, active nemateriale, royalty etc.
Prevederile acestui articol se referă numai la cazurile efectuării contribuţiilor de capital sub
formă de transmitere a proprietăţii.
3. Averea primită ca donaţie.
4. Veniturile de la transmiterea gratuită a proprietăţii. În scopul impozitării, operaţiunea privind
transmiterea gratuită a proprietăţii se consideră donaţie.
5. Veniturile organizaţiilor statelor străine, organizaţiilor internaţionale. Veniturile
organizaţiilor statelor străine, organizaţiilor internaţionale se consideră ca venituri
neimpozabile în cazurile în care organizaţiile menţionate activează în baza acordurilor
(convenţiilor) încheiate cu Guvernul Republicii Moldova, cu excepţia cazurilor în care
acordurile date prevăd un alt mod de impozitare.
11.2. Deduceri permise în scopuri fiscale

Deducerea reprezintă suma care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al
contribuabilului.
La determinarea venitului impozabil, din venitul brut se deduc cheltuielile ce ţin de fabricarea
(executarea, prestarea) şi desfacerea producţiei (lucrărilor, serviciilor) vîndute, producerea şi
desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe şi altor bunuri, precum şi cheltuielile legate de obţinerea altor
venituri impozabile, care se determină conform Standardelor Naţionale de Contabilitate, luîndu-se în
consideraţie prevederile Codului Fiscal.
În componenţa deducerilor se includ:
a. Cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului
fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.
Cheltuielile ordinare şi necesare reprezintă cheltuielile caracteristice pentru gestionarea
anumitor tipuri de activităţi de întreprinzător, fără de care este imposibilă practicarea businessului, ele
fiind definite atît cu indici calitativi, cît şi indici cantitativi.
Cheltuielile achitate reprezintă cheltuielile ordinare şi necesare achitate recunoscute spre
deducere.
83
Cheltuielile suportate sînt cheltuielile ordinare şi necesare, plata cărora nu s-a efectuat, dar au
fost determinate obligaţiuni privind plata lor.
b. Cota cheltuielilor din cheltuielile mixte (cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii de
întreprinzător şi personale) aferente activităţii de întreprinzător, cu condiţia ca cheltuielile
realizate în scopuri de afaceri să predomine asupra cheltuielilor personale (mai mult de
50%).
c. Cheltuielile de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a persoanelor juridice în limita
normelor şi normativelor stabilite de Guvern.
d. Uzura mijloacelor fixe.
e. Cheltuielile pentru reparaţia proprietăţii în mărime de 10% din baza valorică a categoriei
respective de proprietate la începutul perioadei de gestiune. Excepţie fac cheltuielile pentru
reparaţia drumurilor. Se permite deducerea cheltuielilor pentru reparaţia drumurilor ca
cheltuieli curente în mărimea efectivă suportată.
f. Cheltuielile legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice, cu excepţia cheltuielilor analogice
legate de procurarea terenului sau altor bunuri supuse uzurii, precum şi faţă de orice alte
cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii sau precizării locului de amplasare a
resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor.
g. Amortizarea activelor nemateriale.
h. Cheltuielile legate de extracţia resurselor naturale.
i. Defalcări de reduceri pentru pierderi la credite (în fondul de risc).
j. Defalcări în fondul de asigurări.
k. Cheltuielile de investiţii.
l. Diferenţele negative de curs.
m. Donaţii în scopuri filantropice, cu condiţia ca acestea să nu fie mai mari de 10 la sută din
venitul impozabil.
n. Cheltuielile neconfirmate documentar, cu condiţia ca acestea să nu depăşească 0,1 la sută din
venitul impozabil.
o. Toate impozitele cu excepţia impozitului pe venit.
p. Alte cheltuieli specificate în art. 62 al Instrucţiunii cu privire la modul de calculare şi
achitare a impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitate de antreprenoriat.
Nu se permite deducerea:
a) cheltuielilor personale şi familiale;
b) sumelor plătite la procurarea terenurilor;
c) sumelor plătite la procurarea proprietăţii la care se calculează uzura;
d) sumelor pentru compensaţii, remuneraţii, dobînzi, plăţi pentru închirieri de bunuri şi altor
cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu
funcţii de răspundere sau al unui conducător de agent economic, dacă nu există justificarea
plăţii unei astfel de sume;
e) cheltuielile legate de procurarea, administrarea sau întreţinerea oricărei proprietăţi, venitul
obţinut fiind scutit de impozit;
f) impozitului pe venit, penalităţilor şi amenzilor aferente lui, precum şi a amenzilor şi
penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget;
g) alte cheltuieli specificate în art. 63 al Instrucţiunii menţionate mai sus.
11.3. Reglementarea cheltuielilor de producţie în scopul impozitării

Pe parcursul activităţii lor, agenţii economici efectuează diferite tipuri de cheltuieli. Legislaţia
fiscală, însă, specifică unele categorii de cheltuieli care sînt deduse numai în limita normelor şi
normativelor stabilite de Guvern. La aceste cheltuieli se referă:
♦ Cheltuielile privind uzura mijloacelor fixe;
♦ Cheltuielile de reprezentanţă;
♦ Cheltuielile pentru donaţii în scopuri filantropice;
♦ Cheltuielile neconfirmate documentar;
84
♦ Cheltuielile de delegaţii;
♦ Cheltuielile privind asigurarea persoanelor juridice.
Cheltuieli privind uzura mijloacelor fixe

Modul de determinare şi deducere a acestor cheltuieli este stipulat în „Regulamentul cu privire la
modul de evidenţă şi calculare a uzurii mijloacelor fixe în scopul impozitării”.
Obiectul calculării uzurii în scopuri fiscale sînt mijloacele fixe folosite în activitatea de
întreprinzător şi supuse uzurii.
Nu se calculează uzura pentru:
– loturile de pămînt;
– vitele productive şi de muncă (cu excepţia cailor de muncă);
– plantaţiile perene, care n-au intrat pe rod;
– mijloacele fixe, care sînt conservate;
– construcţiile capitale nefinisate;
– mijloacele fixe în timpul reconstrucţiei sau reutilării tehnice la suspendarea completă a
funcţionării întreprinderii;
– mijloacele fixe lichidate;
– autoturismele, a căror valoare depăşeşte 100 000 lei. În acest caz, deducerea uzurii se
limitează la suma de 100 000 lei, restul sumei se include în venitul impozabil.
Pentru calcularea uzurii, toate mijloacele fixe se clasifică în cinci categorii. Fiecare categorie a
mijloacelor fixe reprezintă comasarea mai multor grupe de mijloace fixe similare după termenul de
exploatare şi norma uzurii. Pentru fiecare categorie este stabilită norma de uzură, care se calculează
din valoarea mijlocului fix la începutul perioadei de gestiune.
Pentru categoria I – norma de uzură constituie 5%;
categoria a II-a – norma de uzură constituie 8%;
categoria a III-a – norma de uzură constituie 10%;
categoria a IV-a – norma de uzură constituie 20%;
categoria a V-a – norma de uzură constituie 30%.
Mărimea uzurii mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea bazei
valorice a mijloacelor fixe, la finele perioadei de gestiune, cu norma de uzură respectivă.
Baza valorică a mijloacelor fixe, la finele perioadei de gestiune, se determină ca bază valorică a
mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune, majorată cu valoarea de intrare a mijloacelor fixe
nou-procurate sau create cu forţe proprii, ajustată cu suma corectărilor şi micşorată cu suma provenită
din comercializarea lor sau cu baza valorică ajustată în cazul donaţiei, ieşirii forţate sau lichidării.
Cheltuielile de reprezentanţă
Deducerea cheltuielilor de reprezentanţă se efectuează în conformitate cu Regulamentul cu privire
la limitarea cheltuielilor de reprezentanţă permise spre deducere din venitul brut.
La aceste cheltuieli se atribuie:
• Cheltuielile de primire a delegaţiilor;
• Cheltuielile de încheiere a contractelor etc.
Suma limită a cheltuielilor de reprezentanţă permise spre deducere din venitul brut reprezintă:
– 0,5% din venitul brut obţinut în urma realizării mărfurilor;
– 1% din alte tipuri de venit brut fără T.V.A. şi accize.
Cheltuielile pentru donaţii în scopuri filantropice

Donaţiile în scopuri filantropice vor fi deduse numai în cazul în care ele pot fi confirmate în
modul stabilit prin „Regulamentul cu privire la modul de confirmare a donaţiilor pentru scopuri
filantropice”. Se permite a deduce nu mai mult de 10% din venitul după efectuarea ajustărilor.
Venitul ajustat × 10%
Suma permisă spre deducere =
110%
85
Cheltuielile neconfirmate documentar
Deducerea cheltuielilor neconfirmate documentar se efectuează conform Hotărîrii Guvernului
Republicii Moldova „Cu privire la modul şi cuantumul de deducere a cheltuielilor neconfirmate de
contribuabil documentar”.
Se permite a deduce nu mai mult de 0,1% din venitul după efectuarea ajustărilor.
Venitul ajustat × 0,1%

100,1%
Cheltuielile de delegaţii
Deducerea cheltuielilor de delegaţii se efectuează în conformitate cu normativele prevăzute în
Regulamentul cu privire la detaşarea în străinătate a personalului instituţiilor şi agenţilor economici.
Cheltuielile privind asigurarea persoanelor juridice
Deducerea cheltuielilor de asigurare a persoanelor juridice se reglementează de Regulamentul cu
privire la cheltuielile de asigurare a persoanelor juridice, permise spre deducere din venitul brut
aferent activităţii de întreprinzător în scopul impozitării.
11.4. Modul de determinare a venitului impozabil şi de calculare a impozitului pe venit

Calculul impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitatea de întreprinzător se
efectuează în Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitate de
întreprinzător (în continuare, Declaraţie).
A. Ajustarea (corectarea) veniturilor şi cheltuielilor impozabile
Evidenţa financiară diferă de evidenţa în scopuri fiscale prin anumite restricţii impuse de
legislaţie.
Ajustările presupun corectarea (micşorarea sau majorarea) veniturilor şi cheltuielilor impozabile
în scopuri fiscale.
Formula generală de calcul al ajustării este:
Ajustarea = suma prevăzută de legislaţie permisă spre deducere – suma efectivă reflectată în
contabilitatea financiară.
Ajustarea veniturilor se calculează în Anexa 1D a Declaraţiei. Pot fi ajustate următoarele tipuri de
venituri:
1. Dividendele, primite sau care urmează a fi primite de la rezidenţi. Dividendele sînt
specificate de Codul Fiscal drept surse de venit neimpozabile, iar în evidenţa financiară ele
sînt reflectate. Din această cauză, este necesară corectarea venitului impozabil, în vederea
diminuării lui;
2. Venitul primit în cazul ieşirii forţate a proprietăţii. Ca rezultat al unor circumstanţe de forţă
majoră (incendii, inundaţii, furturi), are loc pierderea (deteriorarea) proprietăţii. În acest caz,
agentul economic poate primi o oarecare compensaţie de la companiile de asigurare sau de la
persoanele vinovate. Dacă suma compensaţiei depăşeşte valoarea proprietăţii pierdute,
atunci diferenţa dintre ele va majora venitul impozabil;
3. Venitul obţinut ca rezultat al modificării metodei de evidenţă;
4. Venitul obţinut sub formă nemonetară (se evaluează la preţul de piaţă);
5. Alte venituri, specificate în Anexa 1D a Declaraţiei.
Ajustarea cheltuielilor se calculează în Anexa 2D a Declaraţiei. Pot fi ajustate următoarele tipuri

de cheltuieli:
1. Cheltuielile personale şi familiale. Nu se permite ca aceste cheltuieli să fie deduse din
venitul impozabil, iar în contabilitatea financiară ele, uneori, sînt reflectate. În urma
corectărilor efectuate, suma acestor cheltuieli va majora venitul impozabil;
2. Cheltuielile de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a persoanelor juridice, limita cărora este
stabilită de legislaţie. Dacă, în evidenţa financiară, suma acestor cheltuieli depăşeşte plafonul
stabilit, atunci diferenţa dintre ele majorează venitul impozabil;
86
3. Cheltuielile privind uzura mijloacelor fixe. Din cauza divergenţelor apărute în cazul calculării
uzurii în scopuri de impozitare şi a uzurii calculate în contabilitatea financiară, este nevoie de a
corecta venitul impozabil;
4. Penalităţile, amenzile şi alte sancţiuni, aferente tuturor impozitelor, taxelor şi altor plăţi
obligatorii la buget. Legislaţia nu permite deducerea acestor cheltuieli din venitul impozabil, dar
ele sînt reflectate în contabilitatea financiară. În cazul existenţei acestor cheltuieli, ele vor fi
adunate la venitul impozabil;
5. Alte cheltuieli specificate în Anexa 2D din Declaraţie.
Pentru a ajusta venitul în scopuri fiscale, la profitul pînă la impozitare, se adună ajustarea
veniturilor şi se scade ajustarea cheltuielilor.
Dacă ajustarea totală a veniturilor este o sumă pozitivă, atunci această sumă va majora venitul
impozabil. Dacă ajustarea totală a veniturilor este o sumă negativă, atunci această sumă se va scade
din venitul impozabil.
O situaţie inversă se obţine în cazul ajustării cheltuielilor: suma pozitivă a ajustării cheltuielilor va
diminua venitul impozabil, iar suma negativă va majora venitul impozabil.
B. Reportarea pierderilor din perioadele fiscale precedente în viitor

Conform articolului 32 al Codului Fiscal, dacă pe parcursul anului fiscal cheltuielile aferente
activităţii de întreprinzător depăşesc venitul brut al contribuabilului în anul curent, atunci suma
pierderilor rezultate din această activitate va fi reportată eşalonat pe următorii trei ani în care obţinem
venit.
Dacă contribuabilul a suportat pierderi pe parcursul mai multor ani, atunci suma acestor pierderi
se reportează în ordinea în care au apărut.
Exemplu: În anul 2000, agentul economic a obţinut pierderi în sumă de 9000 lei. Atunci, în
următorii trei ani, în care va obţine profit, el va avea dreptul să scadă a treia parte din aceste pierderi
din venitul impozabil:
în anul 2001 – 3000 lei; 2002 – 3000 lei; 2003 – 3000 lei.
C. Determinarea impozitului pe venit, calculat din suma corectărilor depistate în perioada

fiscală curentă, dar care se atribuie perioadei de pînă în anul 1998
În anexa 4D din Declaraţie sînt stabilite reguli speciale pentru reflectarea impozitului pe venit
referitor la veniturile şi cheltuielile efectuate în perioada de pînă la anul 1998, dar depistate în
perioada fiscală curentă.
Veniturile (cheltuielile) depistate se impozitează la cota impozitului pe venit existentă în anul la
care se atribuie.
La determinarea impozitului pe venit pentru perioada fiscală curentă se adună impozitul pe venit
pentru veniturile depistate şi se scade impozitul pe venit pentru cheltuielile depistate.
D. Trecerea în cont a impozitului pe venit

În conformitate cu art. 81 al Codului fiscal contribuabilii, în limitele anului fiscal, au dreptul de a
trece în cont:
1. Impozitul achitat în străinătate pe venitul din investiţii şi venitul financiar;
2. Impozitul pe venit reţinut din dividendele achitate anticipat;
3. Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată din dobînzi, royalty şi alte plăţi;
4. Impozitul pe venit achitat în rate în decursul anului fiscal.
Calculul impozitului pe venit achitat în străinătate şi modalitatea de trecere în cont a acestuia este
reflectată în Anexa 5D din Declaraţie.
Contribuabilul are dreptul de a trece în cont impozitul pe venitul din investiţii sau venitul
financiar, achitat în orice ţară străină, dacă acest venit urmează a fi supus impozitării şi în Republica
Moldova.
87
Mărimea trecerii în cont a impozitului pe venit, plătit în orice ţară pentru un oarecare an fiscal, nu
trebuie să depăşească obligaţiile fiscale ale contribuabilului în raport cu venitul său din investiţii şi
venitul financiar din surse în altă ţară pe aceeaşi perioadă.
Conform art. 82 din Codul Fiscal, suma impozitului achitată în străinătate din venitul din investiţii
şi financiar se trece în cont cu condiţia că acest venit este impozitat în Republica Moldova.
Anexa 6D se completează de către contribuabil în cazul cînd pe parcursul anului fiscal, la achitarea
prealabilă a dividendelor, s-a reţinut impozitul pe venit din suma preconizată pentru achitarea
dividendelor.
Suma impozitului pe venit reţinută la achitarea prealabilă a dividendelor, ce nu poate fi trecută în
cont în anul fiscal curent, adică depăşeşte suma obligaţiunilor fiscale, se reportează în anul fiscal
următor celui în care a apărut acest excedent. Totodată, suma excedentului dat nu se consideră ca
supraplată.
Anexa 7D se completează de către contribuabilul căruia, pe parcursul anului fiscal la acordarea
serviciilor conform art. 90 al Codului Fiscal şi la primirea venitului sub formă de royalty conform art.
89 al Codului, i s-a reţinut impozitul pe venit la sursa de plată. Suma impozitului pe venit reţinut în
acest mod urmează a fi trecută în cont în mărime totală, iar în cazul cînd suma obligaţiunilor fiscale
este mai mică decît suma impozitului pe venit reţinut la sursa de plată, suma excedentului se consideră
ca supraplată şi urmează a fi restituită contribuabilului la dorinţa acestuia.
În anexa 8D, se reflectă suma impozitului pe venit ce urmează a fi achitată în rate în decursul
anului fiscal conform art. 84 al Codului Fiscal.
Exemplul 1. Rezultatul financiar al SRL „Avcor”, în anul 2003, constituie 653 000 lei. Ajustarea
veniturilor este de + 10 000.
Unele cheltuieli ale perioadei de gestiune constituie:
1) cheltuieli de reprezentanţă:
efective = 7 500 lei, permise spre deducere în scopuri fiscale = 7 000 lei;
2) cheltuieli privind uzura mijloacelor fixe:
efective = 140 000 lei, permise spre deducere în scopuri fiscale = 145 000 lei;
3) cheltuieli de delegaţii:
efective = 55 000 lei, permise spre deducere în scopuri fiscale = 52 000 lei.
4) cheltuieli în scopuri filantropice: efective = 20 000 lei.
În anul 2003, întreprinderea a dat în arendă o încăpere şi a obţinut un venit de 150 000 lei din
activitatea dată.
În anul 2001, întreprinderea a înregistrat un rezultat financiar sub formă de pierderi în sumă de 3
000 lei.
Impozitul achitat în rate pe parcursul anului fiscal 2003 constituie 10 000 lei.
Calculul obligaţiei fiscale a SRL „Avcor” pentru anul 2003 se efectuează în Declaraţia cu privire la
impozitul pe venit al persoanei ce practică activitate de întreprinzător (anexa 11.1).
În continuare, vom reflecta modul de calcul al obligaţiei fiscale pentru SRL „Avcor”.
Ajustarea cheltuielilor se calculează în anexa 2D din Declaraţie.
Tabelul 11.1
Extras din anexa 2D din Declaraţie ”Ajustarea cheltuielilor conform prevederilor legislaţiei
fiscale”
Constatat în
Diferenţa
Corectările Cod contabilitatea scopuri
col 3-col 2
financiară fiscale
A 1 2 3 4
Cheltuieli de delegaţii (CF, art.24(3)) 0302 55 000 52 000 - 3 000
Cheltuieli de reprezentanţă (CF, art.24(3)) 0304 7 500 7 000 - 500
Suma uzurii mijloacelor fixe (CF,art.26) 0312 140 000 145 000 + 5 000
Total 030 x X + 1 500
Calcularea limitei cheltuielilor în scopuri filantropice permise spre deducere
88
Venitul ajustat × 10%
110%
venitul ajustat = rezultatul financiar + ajustarea veniturilor – ajustarea cheltuielilor =
= 653 000 lei + 10 000 lei – 1 500 lei = 661 500 lei
suma cheltuielilor
661 500 × 10%
în scopuri filantropice = = 60 136 lei
110%
permise spre deducere
Observăm că suma cheltuielilor în scopuri filantropice efective nu depăşeşte limita permisă de
legislaţie, astfel, se permite deducerea întregii sume de 20 000 lei.
Reportarea pierderilor din perioadele fiscale precedente

Deoarece agentul economic a suportat pierderi în anul fiscal 2001 în sumă de 3 000 lei, el
urmează să reporteze pierderile suportate pe următorii trei ani prin calcularea unei treimi din
pierderile suportate în perioada fiscală respectivă.
Astfel, aceste pierderi vor diminua venitul impozabil cu:
1 000 lei – în anul 2002
1 000 lei – în anul 2003
1 000 lei – în anul 2004
Calcularea impozitului pe venit reţinut la sursa de plată din venitul din arendă
Calculul se efectuează în anexa 7D din Declaraţie şi va fi reflectat mai jos în tabelul 11. 2.
Tabelul 11.2
Extras din anexa 7D din Declaraţie ”Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată”
Indicatorii Codul Suma, lei

Impozitul pe venit reţinut la plata royalty 16031 -
Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată din serviciile specificate la art. 16032 7 500
90 al CF (150 000 × 5% )
Impozitul pe venit ce urmează a fi trecut în cont (16031+16032) 1603 7 500
Calculul impozitului pe venit spre plată la buget este reflectat în anexa 11.1.
11.5. Particularităţile impunerii veniturilor unor categorii de contribuabili

a) Impozitarea întreprinderilor individuale şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier)
Întreprinderile individuale (în continuare, II) şi gospodăriile ţărăneşti (în continuare, GŢ ) au statut
de persoană fizică ce practică activitate de întreprinzător şi se impozitează, respectiv, ca şi persoanele
fizice.
Există două situaţii de calcul al impozitului pe venit:
1. Cînd fondatorul II sau membru al GŢ este o singură persoană.
În acest caz, venitul impozabil se calculează ca diferenţa dintre venitul brut obţinut pe parcursul
anului fiscal, suma cheltuielilor permise spre deducere şi suma anuală a scutirilor de care beneficiază
această persoană.
Exemplu. II „Fuior Vasile” a obţinut, în anul fiscal 2003, un venit brut în sumă de 69 000 de lei.
Cheltuielile aferente obţinerii acestui venit constituie 47 000 lei. Fuior Vasile este unicul fondator şi
beneficiază de scutire personală.
Calculăm obligaţia fiscală a II pentru anul 2003.
Venitul impozabil = Venitul brut – Cheltuielile permise –
– Scutirile = 69 000 – 47 000 – 3 600 = 18 400 lei
Impozitul pe venit se calculează cu aplicarea cotelor de impozitare stabilite pentru persoanele
fizice.
89
Impozitul pe venit = 12 180 × 10% + (16 200 – 12 180) ×
× 15% + (18 400 – 16 200) × 25% = 2371 lei
II „Fuior Vasile” este obligată să prezinte Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a persoanei,
ce practică activitate de întreprinzător pînă la data de 31 martie 2004.
Concomitent cu aceasta, Fuior Vasile este obligat să prezinte Declaraţia persoanei fizice cu
privire la impozitul pe venit pentru anul 2003, deoarece venitul lui anual din alte surse decît salariul
depăşeşte suma scutirii personale anuale. În acest caz, persoana dată nu are obligaţia de achita
impozitul pe venit în sumă de 2371 lei, întrucît el o achită ca fondator al II.
2. Cînd fondatori ai II sau membri ai GŢ sînt mai multe persoane.

În acest caz, obligaţia fiscală a II sau a GŢ se calculează în modul următor:
a) Venitul obţinut ca urmare a diferenţei dintre venitul brut şi cheltuielile permise spre
deducere se repartizează între fondatori conform cotei-părţi deţinute de fiecare.
b) Suma venitului care îi revine fiecărui fondator se impozitează ţinîndu-se cont de scutirile de
care beneficiază fiecare fondator.
c) Impozitul pe venit calculat pentru fiecare fondator în parte se sumează şi obţinem obligaţia
fiscală a II şi GŢ pentru anul de gestiune.
b) Impozitarea notarilor privaţi

Impozitarea notarilor privaţi se efectuează începînd cu 21 februarie 2003, odată cu intrarea în
vigoare a modificărilor şi completărilor la Titlul II al Codului Fiscal. Astfel a fost introdus un nou
capitol la Titlul II din Codul Fiscal – Capitolul 101 „Impozitarea notarilor privaţi”.
Potrivit prevederilor articolului 691 din Codul Fiscal, activitatea notarială nu este activitate de
întreprinzător şi nu cade sub incidenţa actelor normative ce reglementează această activitate.
Respectiv, la aprecierea obligaţiilor fiscale privind impozitul pe venit, notarii privaţi urmează să se
conducă de prevederile Capitolului 101 din Codul Fiscal „Impozitarea notarilor privaţi”.
În baza articolului 692 din Codul Fiscal, subiect al impunerii cu impozitul pe venit este notarul
privat. Astfel, notarii privaţi, indiferent de forma de desfăşurare a activităţii profesionale – în cadrul
biroului notarial individual sau în cadrul biroului în care îşi desfăşoară activitatea mai mulţi notari
(biroul notarilor) – sînt obligaţi să determine, să declare şi să-şi onoreze obligaţiile fiscale privind
impozitul pe venit aferent activităţii notariale desfăşurate.
Obiectul impunerii, în baza articolului 693 din Codul Fiscal, îl constituie venitul notarului privat.
Notarii pot obţine venituri din următoarele activităţi:
♦ Autentificarea actelor juridice (testamente, procuri, contracte);
♦ Procedura succesorală notarială şi eliberarea certificatului de moştenitor;
♦ Eliberarea certificatelor de proprietate;
♦ Certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
♦ Legalizarea semnăturilor de pe documente;
♦ Actele de protest al cambiilor;
♦ Prezentarea cecurilor spre plată şi certificarea neachitării lor;
♦ Efectuarea şi legalizarea traducerilor documentelor;
♦ Transmiterea cererilor persoanelor fizice şi juridice altor persoane fizice şi juridice;
♦ Alte operaţiuni care nu contravin legislaţiei.
La determinarea obligaţiilor fiscale privind impozitul pe venit, notarii privaţi au dreptul de a
deduce din suma venitului obţinut următoarele cheltuieli (art. 694 din Codul Fiscal):
Cheltuielile aferente exercitării activităţii notariale;
Cheltuielile privind asigurarea tehnico-materială a activităţii notariale;
Cheltuielile de arendă a biroului notarial;
Plăţile pentru serviciile personalului tehnic angajat.
Cota impozitului pe venit constituie 22% din venitul impozabil, determinat prin micşorarea
venitului brut cu suma cheltuielilor permise spre deducere.
Perioada fiscală privind impozitul pe venit din activitatea notarială este luna calendaristică.
Notarii privaţi, pentru determinarea obligaţiei fiscale privind impozitul pe venit, completează lunar, de
90
sine stătător, Calculul impozitului pe venit al notarului privat (anexa 2). Acest calcul se prezintă
de către notarii privaţi la inspectoratul fiscal de stat teritorial nu mai tîrziu de ultima zi a lunii care
urmează după încheierea perioadei fiscale de gestiune.
Exemplu: Notarul Ion Rusu, în luna august 2004, a obţinut un venit brut în sumă de 159 000 lei.
Cheltuielile aferente perioadei date constituie:
– Cheltuieli aferente exercitării activităţii notariale = 100 000 lei;
– Cheltuielile de arendă a biroului notarial = 2 000 lei;
– Plăţile pentru serviciile personalului tehnic angajat = = 7 000 lei.
Notarul Ion Rusu beneficiază de scutire personală de 300 lei pe lună.
Venitul impozabil = venitul brut – cheltuielile permise spre deducere – suma scutirilor
Venitul impozabil = 159 000 – 100 000 –2 000 – 7 000 –
– 300 = 49 700 lei
Impozitul pe venit = 49 700 × 22% = 10 934 lei
Calculul impozitului este reflectat în anexa 11.2.

Notarul Ion Rusu este obligat să prezinte Calculul la inspectoratul fiscal de stat teritorial nu mai
tîrziu de 30 septembrie 2004 şi tot pînă la această dată el este obligat să achite suma impozitului de 10
934 lei.
Pentru anul fiscal curent, notarii privaţi urmează, pînă la data de 31 martie a anului fiscal următor,
să prezinte Declaraţia cu privire la impozitul pe venit al persoanei ce practică activitate de
întreprinzător în care se vor reflecta rezultatele (veniturile, cheltuielile) din activitatea profesională
conform evidenţei notarilor.
Notarii privaţi care, pe lîngă venitul din activitatea profesională desfăşurată, obţin şi alte venituri
impozabile, prezintă la finele anului fiscal Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit
pentru perioada de gestiune. În Declaraţie, notarii vor indica toate sursele de venit impozabile cu
excepţia celor aferente activităţii notariale.
11.6. Modalitatea de plată a impozitului pe venit pentru persoanele care practică activitate
de întreprinzător
Conform articolului 84 al Codului Fiscal, contribuabilii care nu obţin venit din munca salariată sau
de la care nu se reţine la sursa de plată impozitul pe venit din dobînzi şi royalty, şi obligaţiunile fiscale
ale cărora depăşeau în anul fiscal precedent suma de 500 lei sînt obligaţi să achite, nu mai tîrziu de 31
martie, 30 iunie, 30 septembrie şi 31 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu ¼ din:
1. Suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit pentru anul respectiv; sau
2. Impozitul ce urma să fie plătit pentru anul precedent.
Întreprinderile agricole şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier), care sînt obligate să achite impozitul
pe venit în rate, dispun de dreptul de a achita impozitul respectiv în două etape: ¼ din suma
impozitului pe venit – pînă la 31 martie şi ¾ din această sumă – pînă la 31 decembrie ale anului fiscal.
Dacă contribuabilul planifică:
• Să presteze servicii, din care se va reţine impozitul pe venit la sursa de plată, sau
• Achitarea prealabilă a dividendelor, din care urmează a se reţine impozitul pe venit, sau
• Obţinerea venitului din investiţii şi financiar de peste hotare, din care se va reţine impozitul
pe venit la sursa de plată, atunci, la determinarea sumei impozitului pe venit ce urmează a fi
achitată în rate pornind de la indicatorii prognozaţi, trebuie luată în considerare suma
impozitului pe venit aferentă reţinerii la sursa de plată pe parcursul anului fiscal.
11.7. Înlesnirile fiscale privind impozitul pe venit pentru persoanele care practică activitate
de întreprinzător
Prin acordarea înlesnirilor fiscale, se urmăreşte scopul de a crea condiţii privilegiate de activitate
pentru unele categorii de contribuabili. În acest mod, statul susţine agricultura, micul business,
cercetările ştiinţifice şi alte ramuri strategice ale economiei naţionale.
În categoria întreprinzătorilor ce beneficiază de înlesniri fiscale putem menţiona:
a) întreprinderile micului business;
91
b) gospodăriile ţărăneşti (de fermier);
c) cooperativele agricole de prestări servicii;
d) rezidenţii zonelor economice libere;
e) autorităţile şi instituţiile publice;
f) organizaţiile necomerciale.
În continuare, vom expune unele din înlesnirile fiscale acordate categoriilor de contribuabili
menţionaţi mai sus.
Înlesnirile fiscale pentru categoriile de contribuabili specificate în punctele a), b), c) şi d) sînt
acordate în baza articolului 49 al Codului Fiscal, articolului 24 al Legii pentru punerea în aplicare a
Titlurilor I şi II ale Codului Fiscal şi a altor acte normative.
Agenţii micului business sînt scutiţi de plata impozitului pe venit pe un termen de 3 ani, în cazul
cînd îndeplinesc următoarele condiţii:
• Dacă încheie un acord cu Serviciul Fiscal de Stat;
• Dacă dispun de un număr mediu anual de salariaţi de la 1 la 19 persoane;
• Dacă suma vînzărilor nete anuale nu depăşeşte
3 000 000 lei;
• Dacă cel puţin 80% din suma scutirii se repartizează pentru dezvoltarea producţiei proprii şi
crearea locurilor de muncă.
La expirarea termenului de 3 ani din momentul acordării scutirii, agenţii micului business, care
obţin venit din comercializarea producţiei / serviciilor proprii, au dreptul la o reducere cu 35% a
cotelor impozitului pe venit în decurs de 2 ani, cu condiţia asigurării creşterii numărului mediu
scriptic anual al salariaţilor cu cel puţin 20% faţă de anul precedent.
Gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) li se acordă scutire la plata impozitului pe venit pe 3 ani şi,
ulterior, au dreptul la reducere cu 35% a cotelor impozitului pe venit pe un termen de 2 ani în
condiţiile:
• Dacă încheie un acord cu Serviciul Fiscal de Stat;
• Dacă nu au sau au stins toate restanţele la impozitul funciar;
• Dacă au achitat impozitul funciar în termenele stabilite de legislaţia fiscală.
Această facilitate este acordată gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) fără a se ţine cont de:
– numărul salariaţilor;
– volumul producţiei / serviciilor prestate;
– alte condiţii şi limitări prevăzute pentru agenţii micului business.
Cooperativele agricole de prestări servicii, înfiinţate în conformitate cu art. 87 din Legea
73/2001 Privind cooperativele de întreprinzător, sînt scutite de impozite cu condiţia că cel puţin 75%
din valoarea totală a livrărilor cooperativei constituie valoarea mărfurilor şi serviciilor livrate
membrilor acestei cooperative şi valoarea mărfurilor livrate cooperativei de către membrii acesteia
(art. 49 alin. 10 al Codului Fiscal).
Întreprinderile cu investiţii străine au dreptul la reducerea cu 50% a impozitului pe venit pe
parcursul a 5 ani după constituirea capitalului social şi declararea primului venit. Această facilitate se
obţine cu respectarea următoarelor condiţii:
• În capitalul social, investiţiile străine depăşesc 250 mii dolari SUA;
• Mai mult de 50% din venitul brut se constituie din comercializarea produselor (lucrărilor,
serviciilor) de fabricaţie proprie.
Toţi agenţii economici sînt scutiţi de plata impozitului pe venit prin reducerea venitului
impozabil cu suma ce conţine 50% din investiţiile efectuate pentru procurarea mijloacelor fixe sau
pentru investiţii în construcţii. Excepţie constituie procurarea autovehiculelor personale şi a mobilei
pentru oficiu. Facilitatea nominalizată este utilizată în mărimea ce nu depăşeşte venitul impozabil, cu
condiţia respectării următoarelor restricţii:
• Pe parcursul următorilor 3 ani de la acordarea scutirii:
– să nu repartizeze dividende (venituri);
– să nu comercializeze activele procurate;
• Să nu fie date în arendă (leasing) mijloacele fixe procurate pentru care s-a obţinut facilitatea
respectivă.
92
Rezidenţii zonei economice libere beneficiază de următoarele facilităţi privind impozitul pe
venit:
• Impozitul pe venit obţinut de la vinderea mărfurilor (serviciilor) originare din zona economică
liberă prin exportul lor în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova se percepe în proporţie
de 50 la sută din cota stabilită;
• Impozitul pe venit de la activitatea rezidenţilor în zona economică liberă cu excepţia rezultatelor
obţinute de la realizarea mărfurilor (serviciilor) exportate în afara teritoriului vamal al Republicii
Moldova se percepe în proporţie de 75 la sută din cota stabilită;
• Rezidenţii care au investit în fondurile fixe ale întreprinderilor lor un capital echivalent cu
cel puţin 1 000 000 dolari SUA sînt scutiţi de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 3
ani. Această facilitate se utilizează doar la exportul mărfurilor (serviciilor) originare din zona
economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova.
Conform art.51 al Codului Fiscal, sînt scutite de impozitul pe venit autorităţile şi instituţiile
publice finanţate din:
• Bugetul de stat;
• Bugetul unităţilor administrativ-teritoriale;
• Bugetul asigurărilor sociale de stat.
Conform art.52 al Codului Fiscal, organizaţiile necomerciale sînt scutite de impozitul pe venit în
cazul cînd activitatea lor corespunde următoarelor cerinţe:
• Sînt înregistrate în conformitate cu legislaţia;
• În documentele de constituire sînt indicate genurile de activitate concrete, desfăşurate de
această organizaţie necomercială;
• În documentele de constituire este indicată interdicţia privind distribuirea venitului sau
proprietăţii între membrii organizaţiei, între fondatori sau persoane particulare;
• Întregul venit din activitatea prevăzută se foloseşte în scopul prevăzut de documentele de
constituire;
• Nu foloseşte vreo parte din proprietate sau din venit în interesele vreunui membru al
organizaţiei, fondator sau persoane particulare;
• Nu susţin propaganda politică şi nu folosesc vreo parte din venit pentru finanţarea acesteia.
În categoria organizaţiilor necomerciale scutite de impozit pe venit se includ:
Instituţiile care activează în sfera ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului, ştiinţei şi culturii;
Organizaţiile sindicale, religioase, asociaţiile de economii şi împrumuturi ale cetăţenilor;
Societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor, precum şi întreprinderile create pentru realizarea
scopurilor statutare ale acestor societăţi, societăţile veteranilor şi alte asociaţii obşteşti;
Barourile şi uniunile avocaţilor, uniunile şi asociaţiile notarilor şi camerele notariale;
Partidele şi alte organizaţii social-politice.
1. Numiţi veniturile impozabile, care se includ în venitul brut al persoanei care practică activitate de
întreprinzător.
2. Numiţi veniturile neimpozabile, care nu se includ în venitul brut al persoanei care practică
activitate de întreprinzător.
3. Ce reprezintă o deducere?
4. Ce cheltuieli se includ în componenţa deducerilor?
5. Din ce cauză unele cheltuieli se reglementează în scopul impozitării?
6. Cum se clasifică mijloacele fixe în scopul impozitării?
7. Care este metoda de calcul al uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale?
8. Cu ce scop se efectuează ajustările veniturilor şi cheltuielilor?
9. În ce caz obţinem trecerea în cont a impozitului pe venit?
10. Cum se reportează pierderile din perioadele fiscale precedente?
11. Cum are loc trecerea în cont a impozitului pe venit achitat în străinătate pentru rezidenţii
Republicii Moldova?
12. Descrieţi etapele de calcul al obligaţiei fiscale în Declaraţia cu privire la impozitul pe venit al
93
persoanei, ce practică activitate de întreprinzător.
13. Care sînt particularităţile impozitării veniturilor întreprinderilor individuale şi gospodăriilor ţărăneşti (de
fermieri)?
14. Care este specificul impozitării veniturilor notarilor privaţi?
15. Care sînt modalităţile de plată a impozitului pe venit pentru persoanele ce practică activitate de
întreprinzător?
16. Ce scop se urmăreşte prin acordarea înlesnirilor fiscale?
17. Numiţi categoriile de întreprinzători care beneficiază de înlesniri fiscale.
18. Care este baza legislativă a sistemului de înlesniri fiscale?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal. Titlul I „Noţiuni generale” şi Titlul II „Impozitul pe venit”.
2. Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a Titlurilor I şi
II ale Codului Fiscal.
3. Legea bugetului de stat pe anul 2003, nr.1463-XV din 15 noiembrie 2002.
4. Instrucţiunea cu privire la modul de calculare şi achitare a impozitului pe venit de către persoanele
ce practică activitate de antreprenoriat (publicată în Monitorul Oficial, nr.21-24 din 27 februarie
2001).
5. Instrucţiunea cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, nr.14 din 19.12.2001,
publicată în Monitorul Oficial nr. 5-8 din 10 ianuarie 2001.
6. Ordinul IFPS, nr.147 din 22.07.2003 „Cu privire la aprobarea Formularului-tip al Calculului
impozitului pe venit al notarului privat şi a modului de completare a Calculului dat” (publicat în
Monitorul Oficial, nr.177-181 din 15.08.2003).
7. „Impozite şi taxe în bugetul local”, proiect al Asociaţiei Primarilor şi Colectivităţilor Locale din
Republica Moldova, ediţia a II-a, vol.2, Chişinău 2001.
8. Şarcov P., Ipati Gh. „Impozitarea şi facilităţile fiscale pentru micul business din Republica
Moldova: ghid pentru întreprinzători”, Chişinău 2003, pag.17-30, 64-75.
94
Anexa 11.1
DECLARAŢIA Nr. _______________
Cu privire la impozitul pe venit a persoanei, ce practică activitate de întreprinzător a SRL

„AVCOR” pe anul 2003
INDICATORII Cod Suma

Profitul (pierderi) obţinut în perioada gestionară pînă la impozitare, inclusiv 010 653 000
Suma totală a veniturilor constatate conform datelor contabilităţii financiare 0101
(suma clasei 6 „Venituri” a Planului de conturi)
Suma totală a cheltuielilor constatate conform datelor contabilităţii 0102
financiare (suma clasei 7 „Cheltuieli” a Planului de conturi)
Ajustarea (majorarea/micşorarea)veniturilor conform prevederilor legislaţiei 020 10 000
fiscale (anexa 1D)
Ajustarea (majorarea/micşorarea) cheltuielilor conform prevederilor 030 1 500
legislaţiei fiscale (anexa 2D)
Venitul (pierderi) obţinut în perioada gestionară, luînd în consideraţie 040 661 500
ajustările (r.010+r.020-r.030)
Suma cheltuielilor efective legate cu donaţiile în scopuri filantropice, 050 20 000
indicate în art.36 al CF, dar nu mai mult de limita stabilită, care se
determină ca r.040 x 10/110
Suma cheltuielilor efective neconfirmate documentar, dar nu mai mult de 060
limita stabilită, care se determină ca r.040 × 0,1/100,1
Suma venitului impozabil (pierderilor fiscale) fără luarea în calcul a 070 641 500
pierderilor fiscale ai anilor precedenţi (r.040-r.050-r.060)
Suma pierderilor fiscale reportate din perioadele fiscale precedente permise 080 1 000
spre deducere în perioada fiscală
Suma venitului impozabil (r.070-r.080) 090 640 500
Suma pierderilor fiscale (rezultatul negativ din r.070) 100
Cota impozitului pe venit, % 110 22%
Suma impozitului pe venit (r.090 × r.110) 120 140 910
Suma facilităţilor la impozitului pe venit (anexa 3D) 130
Suma impozitului pe beneficiu, calculat din suma corectărilor depistate în 140
perioada fiscală curentă, dar care se atribuie perioadei de pînă în 1998
(anexa 4D)
Suma impozitului pe venit în perioada fiscală curentă, exceptînd facilităţile 1501 140 910
(r.120-r.130)
Total spre calcul (r.140+r.1501) 150 140 910
Suma trecerilor în cont – total, inclusiv 160 7 500
Impozitul pe venit achitat în străinătate (anexa 5D) 1601
Impozitul pe venit reţinut, în prealabil, la plata dividendelor (anexa 6D) 1602
Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată (anexa 6D) 1603 7 500
Impozitul pe venit achitat în rate pe parcursul anului fiscal 170 10 000
Total impozitul pe venit spre plată (r.150-r.160-r.170) 180 123 410
Suma plăţii în plus a impozitului pe venit (r.160+r.170-r.150) 190
95
Anexa 11.2
Forma C NOTAR Anexa 1
La ordinul IFPS nr.147 din 22.07.2003
Inspectoratul Fiscal de Stat_______________
Data prezentării ________________
Calculul impozitului pe venit al notarului privat
pentru perioada fiscală august 2004
Numele şi prenumele notarului Ion Rusu codul fiscal 2000045128849
Adresa: m. Chişinău, str. Armeană 32 codul localităţii (CUTAM)______
INDICATORII cod Suma (lei)
Venitul obţinut în perioada gestionară din activitatea notarială 010 159 000
Suma cheltuielilor efective de la activitatea notarială, inclusiv 020 109 000
(r.0201+r0202+r0203+r0204+r0205)
Cheltuieli aferente exercitării activităţii notariale 0201 100 000
Cheltuieli privind asigurarea tehnico-materială a activităţii notariale 0202
Cheltuieli de arendă a biroului notarial 0203 2 000
Cheltuieli privind întreţinerea biroului notarial 0204
Plăţile pentru serviciile personalului tehnic angajat 0205 7 000
Suma venitului impozabil (suma pierderilor) (r010-r020) 030 50 000
Suma scutirilor conform art.33, 34 şi 35 din CF 040 300
Suma venitului impozabil fără suma scutirilor (r030-r040) 050 49 700
Cota impozitului pe venit, % 060 22%
Total impozit pe venit spre calcul (r050 x r060) 070 10 934
Suma de control 10 934 lei

Declar că informaţia dată este veridică, iar eu sînt la curent cu răspunderea pentru încălcarea
legislaţiei fiscale, prevăzută în cazul includerii în ea a informaţiei false sau care induce în eroare.
Semnătura notarului _______________
96
Tema 12. IMPOZITUL PRIVAT
12.1. Impozitul privat – noţiuni generale

12.2. Subiectul, obiectul şi cotele impozitului privat
12.3. Administrarea impozitului privat
Cuvinte-cheie:
• patrimoniu public;
• contract de vînzare-cumpărare;
• privatizare;
• buget de stat;
• cumpărătorul patrimoniului.
12.1. Impozitul privat – noţiuni generale

Impozitul privat este inclus în sistemul impozitelor generale de stat. Modul de achitare a acestuia
se reglementează prin Legea bugetului de stat, Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, nr.998 din
29.09.00. „Aprobarea Regulamentului cu privire la concursurile comerciale, investiţionale şi
tratativele directe privind privatizarea patrimoniului public”.
Impozitul privat este o plată încasată pînă la semnarea contractului de vînzare-cumpărare a
patrimoniului public, inclusiv a acţiunilor, şi este vărsat de către cumpărătorul patrimoniului, în
bugetul de stat.
12.2. Subiectul, obiectul şi cotele impozitului privat

Obiectul calculării impozitului privat reprezintă patrimoniul public privatizabil, inclusiv în
Programul de privatizare sub formă de pachete unice sau divizate de acţiuni şi cote de participare în
societăţile economice, cu excepţia obiectelor ce nu pot fi supuse privatizării.
Subiecţii (plătitorii) impozitului privat, ce pot achiziţiona bunuri publice, sînt:
1. Persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova, cu excepţia autorităţilor administraţiei
publice, întreprinderile de stat şi municipale, instituţiilor finanţate de la bugetul de stat sau
locale;
2. Persoanele fizice sau juridice străine, cu excepţiile stabilite de legislaţia în vigoare;
3. Apatrizii (persoane care nu au cetăţenia nici unui stat).
Conform art.6 din Legea bugetului de stat pentru anul 2004, impozitul privat se încasează în
mărime de 1% din valoarea bunurilor proprietate publică procurate în procesul privatizării, inclusiv
din valoarea acţiunilor procurate.
Evaluarea obiectelor incluse în Programul de privatizare şi determinarea preţului se efectuează
conform actelor normative în vigoare şi standardelor naţionale.
12.3. Administrarea impozitului privat

Responsabilitatea pentru corectitudinea calculării impozitului şi plata acestuia la timp aparţine atît
organelor răspunzătoare de organizarea privatizării, cît şi contribuabililor.
Darea de seamă pe impozitul privat se prezintă la Inspectoratul Fiscal Principal (IFPS) de Stat de
către persoana ce achiziţionează patrimoniul public, în corespundere cu forma IP (Impozitul Privat)
stabilită de IFPS.
Termenul prezentării dării de seamă este pînă la ultima zi a lunii ce urmează trimestrului în care a
avut loc întocmirea contractului de vînzare-cumpărare.
Pentru neachitarea la termen a impozitului privat, contribuabilii sînt traşi la răspundere conform
Titlului V al Codului Fiscal.
97
1. În care din cele două sisteme (sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat sau impozitelor şi
taxelor locale) este inclus impozitul privat?
2. Care este obiectul calculării impozitului privat?
3. Cine poate fi subiect al impozitului privat ce poate achiziţiona bunuri publice?
4. Care este mărimea impozitului privat?
5. Cui îi aparţine responsabilitatea pentru corectitudinea calculării impozitului şi plata acestuia la
timp?
6. Care sînt termenele de prezentare a dării de seamă pe impozitul privat?
7. Cine sînt apatrizii?
Bibliografie:
1. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, Nr.998 din 29.09.2000 cu privire la privatizarea

patrimoniului public.
2. Regulamentul concursurilor investiţionale şi comerciale şi negocierilor directe privind privatizarea
patrimoniului public – anexă la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, Nr.998 din 29.09.2000.
3. Codul Fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova, Nr.1163-XIII din
24.04.97/Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.62/522 din 18.09.1997 (modificat şi
republicat; vezi baza de date MoldInfoLex), pag.83.
4. Legea Bugetului de stat al Republicii Moldova pe anul 2004, Nr.474-XV din 27.11.2003 /M.O. al
Republicii Moldova, Nr.243 din 11 decembrie 2003.
Tema 13. IMPACTUL IMPOZITELOR DIRECTE ASUPRA PROCESELOR SOCIAL-

ECONOMICE
13.1. Rolul impozitelor directe în formarea veniturilor bugetului consolidat al Republicii

Moldova
13.2. Impactul impozitelor directe asupra proceselor investiţionale
13.3. Corelarea dintre impozitele directe şi procesul formării preţurilor
13.4. Influenţa impozitelor directe asupra dezvoltării sferei sociale
13.5. Dubla impunere fiscală
Cuvinte-cheie:
• impozitele directe;
• politica bugetar-fiscală;
• calculul uzurii mijloacelor fixe în scopul impozitării;
• climatul fiscal;
• stabilizatori sociali;
• ”erodarea” veniturilor;
• valoarea de piaţă a bunurilor imobiliare;
• acorduri privind evitarea dublei impuneri fiscale.
13.1. Rolul impozitelor directe în formarea veniturilor bugetului consolidat al Republicii

Moldova
Influenţa impozitelor directe asupra proceselor social-economice este posibilă prin asigurarea statului
cu resurse financiare, necesare acestuia pentru satisfacerea necesităţilor obşteşti. În ţările dezvoltate,
ponderea impozitelor directe în volumul total al veniturilor fiscale constituie de la 70% în statele Uniunii
Europene pînă la 84% în S.U.A. [9], ceea ce indică importanţa rolului pe care îl joacă această grupă de
impozite în formarea veniturilor bugetare în diferite state. Dinamica ponderii impozitelor directe în
veniturile bugetului consolidat al Republicii Moldova este prezentată în figura 13.1.1.
98
2 1 ,9 2 %
25% 2 0 ,5 7 % 2 1 ,1 4 %
1 9 ,9 1 % 1 7 ,7 2 %
20%
15%
10%
5%
0%
1999 2000 2001 2002 2003
Figura 13.1.1. Dinamica ponderii impozitelor directe în veniturile bugetului consolidat al

Republicii Moldova
Structura şi dinamica sumelor impozitelor directe în veniturile bugetului consolidat al
Republicii Moldova pe parcursul anilor 1999-2003 sînt prezentate în tabelul 13.1.1.
Tabelul 13.1.1
Dinamica sumelor impozitelor directe în veniturile bugetului consolidat al Republicii Moldova
în anii 1999-2003 (mln. lei)
Indicatorii 1999 2000 2001 2002 2003
Veniturile bugetului consolidat – total 3100.3 4102.4 4324.8 5084.4 6620.5
Impozitele directe 617.4 727.0 889.6 1114.7 1399.5
Din care:
- impozitul pe venitul persoanelor fizice 218.8 264.5 347.6 467.4 623.4
- impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător 233.4 275.6 349.7 427. 6 577.5
- impozitul funciar 139.7 159.7 164.5 189.7 167.9
- impozitul pe bunurile imobiliare 25.5 27.2 27.8 30.0 30.7
În baza sursei [8, 14]

Analiza ponderii veniturilor impozitelor directe în prelevările bugetului consolidat al Republicii
Moldova pe parcursul ultimilor cinci ani este prezentată în tabelul 13.1.2. şi denotă existenţa unei
tendinţe de scădere a acestora în bugetul consolidat către sfîrşitul anilor ’90, iar în anii 2000-2002 –
tendinţa de creştere a acestora în formarea veniturilor fiscale ale bugetului dat.
Tabelul 13.1.2
Ponderea impozitelor directe în veniturile bugetului consolidat al Republicii Moldova, (%)
Tipuri de impozite 1999 2000 2001 2002 2003
- Impozitul pe venit al persoanelor fizice 7.1 6.4 8.0 9.2 9.4
- Impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător 7.5 6.7 8.1 8.4 8.7
- Impozitul funciar 4.5 3.9 3.8 3.7 2.5
- Impozitul pe bunurile imobiliare 0.8 0.7 0.6 0.6 0.5
Impozitele directe - total 19.9 17.7 20.6 21.9 21.14
În baza sursei [8, 14]
Ponderile impozitelor pe venitul persoanelor fizice şi celor provenite din activitatea de întreprinzător
în veniturile bugetului consolidat al Republicii Moldova, practic, coincid, în timp ce în ţările OCDE,
componenta structurală a primelor este mult mai importantă, decît acea ce corespunde impozitelor pe
profitul corporaţiilor, ceea ce este confirmat prin datele tabelului 13.1.3.
99
Tabelul 13.1.3
Structura impozitelor în ţările ОСDE, (%)
Tipuri de impozite S.U.A. UE Japonia ОCDE

Total impozite, din care 100 100 100 100
- impozitele directe 84 70 81 76
• impozitele pe venit al persoanelor fizice 41 24 19 30
• impozitele asupra profitului corporaţiilor 9 6 13 9
• contribuţii pentru asigurarea socială 23 32 38 28
• impozitele pe bunuri 11 8 11 9
- impozitele indirecte 16 30 19 24
Sursa [9]
Cu toată ponderea neînsemnată a veniturilor directe în structura veniturilor bugetului consolidat al

Republicii Moldova, acestea joacă un rol important în completarea veniturilor bugetare ale
unităţilor administrativ-teritoriale (UAT), fapt confirmat prin datele din tabelul 13.1.4. La nivelul
UAT, impozitele directe, practic, sînt integral prelevate la bugetele respective: impozitul pe venitul
din activitatea de întreprinzător este defalcat în mărime de 100% în bugetele raioanelor, cu excepţia
municipiilor Chişinău şi Bălţi, care beneficiază (în baza Legii cu privire la bugetul de stat pentru anul
2004) de 50% din suma impozitului dat prelevat către autoritatea publică; impozitul pe venitul
persoanelor fizice, impozitul pe bunurile imobiliare şi impozitul funciar (care, în conformitate cu
Legea pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul Fiscal, este subînţeles prin noţiunea de
impozit pe bunurile imobiliare) sînt defalcate integral.
Tabelul 13.1.4
Dinamica impozitelor directe în veniturile bugetelor locale în Republica Moldova în anii 1999–
2003 (mln. lei)
Indicatorii 1999 2000 2001 2002 2003

Veniturile bugetelor locale, total
1024.0 1429.4 1797.4 1712.8 2047.1

Inclusiv:
Impozitul funciar
139.7 159.7 164.5 189.6 167.9
Impozitul pe bunurile imobiliare
25.5 27.2 27.8 30.0 30.7

Impozitul pe venit
317.0 403.5 577.6 754.8 989.4
Ponderea impozitelor directe în veniturile bugetelor
locale, %
47.1 41.3 42.8 56.9 58.0
În baza sursei [8]
Datele tabelului reflectă cu elocvenţă că impozitele directe reprezintă o sursă importantă de

completare a bugetului, de unde rezultă că organele administraţiei publice locale sînt obligate să
acorde o atenţie sporită prelevării impozitului dat. Structura impozitelor directe în 2003, reprezentată
100
în figura 13.1.2, demonstrează importanţa pe care o au impozitele pe venit în asigurarea statului cu
resurse financiare necesare, în timp ce impozitele pe bunurile imobiliare ocupă un loc secundar în
această ierarhie.
12% 2%
45%
41%
im p o z itu l p e v e n itu l p e r s o a n e lo r fiz ic e

impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător
im p o z itu l fu n c ia r
im p o z itu l p e b u n u r ile im o b ilia r e
Figura 13.1.2. Structura impozitelor directe în Republica Moldova în anul 2003
Conform Direcţiilor principale ale politicii bugetar-fiscale şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu
(2003-2005), ponderea impozitelor directe în veniturile bugetului consolidat o să scadă pînă la
20,50% în anul 2005 [6]. Cu toate acestea, va creşte semnificativ suma colectărilor în baza
impozitului pe bunurile imobiliare, ceea ce îi va permite acestuia să devină o sursă importantă a
mijloacelor financiare a bugetelor locale.
13.2. Impactul impozitelor directe asupra proceselor investiţionale

Impactul impozitelor asupra stării economice a statului poate fi atît pozitiv, cît şi negativ.
Impozitele pot frîna sau impulsiona creşterea economică, realizîndu-şi, mai ales în cazul impozitelor
directe, funcţia de reglare-stimulare a dezvoltării proceselor economice.
Una din problemele economice de bază în Republica Moldova este nivelul insuficient al
resurselor investiţionale alocate în economia ţării. Investiţiile se referă la principalii factori de
contribuţie ai creşterii economice, de aceea majorarea alocării acestora în economie este apreciată
drept sarcină prioritară a statului. În tabelul 13.2.1. sînt prezentate datele cu privire la volumul
investiţiilor în raport cu PIB în Republica Moldova în comparaţie cu alte state.
Tabelul 13.2.1
Ponderea investiţiilor în PIB, (%)
Ţările Ponderea investiţiilor în PIB, (%)

China 40
Japonia 30
Polonia 25
Franţa, Italia 20
S.U.A 18
Marea Britanie 17
Rusia 14
Republica Moldova 12.7
În baza surselor [8,13]
În Republica Moldova, cota investiţiilor în capitalul fix, pe parcursul ultimilor ani, nu a depăşit
15,83%, ceea ce a condus la: insuficienţa lărgirii procesului de reproducţie; insuficienţa investiţională
cronică; degradarea potenţialului economic al statului etc.
101
Printre pîrghiile statale de influenţă asupra procesului investiţional, în scopul reglării acestuia, un
loc important îl ocupă politica fiscală. Practica mondială, în reglarea proceselor de investire capitală,
demonstrează elocvent că unul din impozitele directe – impozitul pe profitul corporaţiilor (în
Republica Moldova, acesta fiind reprezentat de impozitul pe venitul persoanelor juridice) – a devenit
o pîrghie foarte eficientă.
Surse de bază ale investiţiilor pot fi: sumele uzurii fondurilor fixe; beneficiile întreprinderilor;
mijloacele populaţiei; resursele bugetare; investiţiile străine şi alte surse.
Structura investiţiilor în capitalul fix, în Republica Moldova, prezentată în figura 13.2.1., relevă
faptul că printre toate sursele de investire ponderea cea mai însemnată o deţin sursele proprii ale
întreprinderilor.
7%
4%
6%
12%
71%
m ijlo a c e le p r o p r ii a le în tr e p r in d e r ilo r
mijloacele investitorilor străini
m ijlo a c e le b u g e tu lu i
mijloacele populaţiei
a lte s u r s e
Figura 13.2.1. Structura investiţiilor
în capitalul fix în Republica Moldova
În momentul actual, pe plan internaţional, sursa principală de contribuţie în procesul reproducţiei

lărgite este autofinanţarea întreprinderilor, adică finanţarea investiţiilor din contul fondului de
uzură şi al fondului de rezervă. În acest context, alegerea metodelor raţionale de gestionare a
mijloacelor fixe, evaluarea acestora şi, mai ales, raţionalizarea metodelor de calcul al uzurii are o
mare importanţă pentru agenţii economici. În statele dezvoltate, normele şi normativele de calcul al
uzurii sînt corelate într-un sistem unic cu:
– defalcările fiscale din profitul companiilor;
– scutirile în legătură cu acordarea creditului investiţional;
– cheltuielile pentru activitatea inovaţională.
În Republica Moldova, evidenţa şi calculul uzurii mijloacelor fixe în scopul impozitării sînt
reglementate conform prevederilor Regulamentului Ministerului de Finanţe al Republicii Moldova, în
conformitate cu care, pentru calcularea uzurii toate mijloacele fixe, sînt clasificate în 5 categorii de
proprietate, fiecăreia corespunzîndu-i o normă anumită a uzurii, după cum urmează: categoria I de
proprietate – 5%; categoria a II-a de proprietate – 8%; categoria a III-a de proprietate – 10%;
categoria a IV-a de proprietate – 20%; a categoria V-a de proprietate – 30% [1]. Cu ajutorul acestor
normative, statul limitează procesul de majorare intenţionată a sumelor uzurii în scopul diminuării
bazei de impozitare.
Prin diferite pîrghii puse la temelia mecanismului de impozitare a profitului, statul influenţează
procesul de redistribuire a acestuia: pe calea acordării scutirilor stimulează orientarea profitului în
dezvoltarea producţiei.
În Republica Moldova, pe parcursul ultimelor decenii, au fost întreprinse diferite măsuri în
vederea reglării proceselor investiţionale. În acelaşi timp, drept instrumente de bază ale stimulării
fiscale a investiţiilor erau considerate înlesnirile la achitarea impozitului pe beneficiu, iar ulterior la
achitarea impozitului pe venit al persoanelor juridice.
102
Din anul 2000, se aplică următoarea scutire: „Agenţii economici, inclusiv întreprinderile cu
investiţii străine, sînt scutiţi de plata impozitului prin reducerea venitului impozabil cu suma ce
constituie 50% din investiţiile alocate în vederea procurării mijloacelor fixe sau a efectuării
construcţiilor (cu excepţia autovehiculelor personale şi mobilierului pentru oficiu), inclusiv pentru
procurarea mijloacelor fixe în regim de leasing, dar mai mult de venitul impozabil, cu condiţia
respectării următoarelor restricţii:
a) pe parcursul a 3 ani, imediat următori anului în care a fost acordată scutirea, să nu fie
repartizate dividende acţionarilor, venituri membrilor societăţii, să nu fie comercializate
activele procurate;
b) să nu fie date în arendă (leasing) aceste mijloacele fixe” [4].
Prin intermediul impozitelor directe, statul poate stimula procesele de atragere a investiţiilor
străine ca a una dintre surse importante pentru investiţiile capitale din economia Republicii Moldova.
După cum arată practica mondială, atragerea investiţiilor străine influenţează pozitiv asupra
economiei şi contribuie la:
– lărgirea bazei impozabile, devenind sursă suplimentară pentru completarea veniturilor
bugetare;
– dezvoltarea procesului de producţie;
– transferarea noilor tehnologii;
– creşterea competitivităţii întreprinderilor şi a producţiei acestora;
– dezvoltarea anumitor regiuni ale ţării;
– apariţia posibilităţilor de ieşire pe pieţele mondiale etc.
Deşi există un număr mare de momente pozitive în atragerea investiţiilor străine, practica
mondială de colaborare investiţională a statelor cu niveluri diferite de dezvoltare social-economică
atestă faptul că pătrunderea capitalului străin din statele dezvoltate în cele mai puţin dezvoltate din
punct de vedere economic şi social poate deveni o serioasă piedică pentru întărirea integrităţii
teritoriale şi independenţei statului primitor de investiţii.
Printre factorii ce influenţează afluxul de investiţii străine, un factor nu mai puţin important este
climatul fiscal. În condiţiile actuale, importanţa acestuia a slăbit întru cîtva, oferind locul altor factori,
cum ar fi: stabilitatea politică şi economică; garanţiile în sfera investiţiilor etc. Însă întrebările ce
vizează existenţa unui climat fiscal favorabil continuă să intereseze investitorii. Existenţa unui climat
fiscal favorabil nu înseamnă, pentru ei, doar prezenţa regimurilor fiscale lejere, ci şi asigurarea
stabilităţii şi posibilităţii de a prevedea evoluţia sistemului de impozitare, ceea ce ar permite
investitorilor să elaboreze planuri pe perioade de lungă durată pentru activitatea sa antreprenorială.
Crearea, în Republica Moldova, a sistemului de impozitare a companiilor străine a avut loc
concomitent cu acordarea diferitelor scutiri şi preferinţe investitorilor străini. În legislaţia
Republicii Moldova, sînt stabilite anumite înlesniri fiscale pentru investitorii străini, printre care:
– scutirea de plata taxelor vamale pentru valorile materiale, importate în Moldova în calitate
de aport material la formarea şi majorarea capitalului statutar al întreprinderilor cu investiţii
străine;
– scutirea de plata taxelor vamale a mărfurilor, materiei prime, semifabricatelor etc., importate
în Moldova pentru fabricarea produselor pentru exportul ulterior;
– reducerea cu 50% a impozitului pe venit pe o perioadă de 5 ani, acordată întreprinderilor cu
investiţii străine, după constituirea capitalului social şi declararea primului venit. Facilitatea
menţionată se extinde asupra întreprinderilor în al căror capital social investiţiile străine
depăşesc suma echivalentă cu 250 mii dolari S.U.A. şi peste 50% din venitul brut al cărora
se constituie din comercializarea produselor (lucrărilor, serviciilor) de fabricaţie proprie;
– scutirea de plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 ani de la data încheierii acordului cu
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat întreprinderilor în al căror capital social investiţiile
străine depăşesc suma echivalentă cu 1 mln dolari SUA cu condiţia ca cel puţin 80% din
suma impozitului pe venit, calculată şi nevărsată la buget, se investesc în dezvoltarea
producţiei proprii ori în programe de stat sau ramurale de dezvoltare a economiei naţionale.
Facilitatea menţionată se extinde asupra investitorilor care au efectuat investiţii pînă la 1
ianuarie 2000 [3; 4].
103
De rînd cu aceste scutiri speciale, investitorii străini pot beneficia de toate scutirile fiscale acordate
antreprenorilor autohtoni, doar dacă în legislaţie nu este stipulat altceva.
Impozitele directe au o influenţă nemijlocită asupra volumului unei astfel de surse, cum ar fi,
economiile populaţiei. Unele forme de economii ale cetăţenilor nu conduc nemijlocit la formarea
investiţiilor productive. Doar după transpunerea acestor mijloace băneşti în canalele finanţării directe
(cumpărarea hîrtiilor de valoare, spre exemplu) sau finanţării indirecte (prin intermediul depozitelor
bancare sau fondurilor de pensii), ele devin surse investiţionale.
În Republica Moldova, drept metodă de stimulare a economiilor populaţiei poate fi considerat
procesul diminuării continue a cotei maximale a impozitului pe venit al persoanelor fizice, evoluţie
prezentată în tabelul 13.2.2.
Tabelul 13.2.2
Evoluţia cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice în Republica Moldova
Anii Cotele impozitului pe venitul persoanelor fizice
1997 10%; 20%; 30%; 40%
1998 15%; 20%; 32%
1999-2001 10%; 15%; 28%
2002-2003 10%; 15%; 25%
2004 10%; 15%; 22%
2005 9%; 14%; 20%
În baza sursei [1]

O altă direcţie de stimulare a economiilor populaţiei în Republica Moldova, dar de data aceasta a
acelor economii care sînt plasate în depozitele bancare şi în hîrtiile de valoare ale statului, este
scutirea (pînă la data de 1.01.2010) de plata impozitului pe venitul obţinut din operaţiunile de acest
tip. La fel, conform Codului Fiscal, veniturile fondurilor nestatale calificate de pensii nu sînt supuse
impozitării, ceea ce stimulează depunerile în fondurile date şi, implicit, trebuie să contribuie la
creşterea economiilor populaţiei [1].
Printre sursele investiţionale pe plan internaţional, un loc important îl au resursele băncilor
comerciale, a căror pondere în structura surselor de finanţare a investiţiilor, spre exemplu, în SUA,
constituie 20% din volumul total al investiţiilor, în timp ce, în Republica Moldova, această sursă de
finanţare a investiţiilor nici nu se delimitează separat, fiind inclusă în componenţa ”altor surse”, ce
constituie doar 6,8%. În acelaşi timp, statul, prin intermediul politicii fiscale, întreprinde măsuri în
vederea cointeresării băncilor în creditarea pe termen lung a proiectelor de investiţii, fapt confirmat de
înlesnirile acordate conform Legii Republicii Moldova ”Cu privire la punerea în aplicare a Titlurilor I şi II
ale Codului Fiscal al Republicii Moldova”, care stipulează următoarele: „Băncile comerciale sînt scutite
totalmente de impozit pe venitul obţinut din creditele acordate pe un termen de peste 3 ani şi în proporţie
de 50% – pe venitul obţinut din creditele acordate pe un termen de la 2 la 3 ani. Scutirea respectivă se
acordă băncilor comerciale la acordarea creditelor agenţilor economici în vederea finanţării investiţiilor
capitale destinate proiectării, elaborării, însuşirii şi implementării tehnicii şi tehnologiilor noi, precum şi
reprofilării şi retehnologizării procesului de producţie, sădirii şi înnoirii plantaţiilor multianuale,
achiziţionării şi punerii la maturaţie a alcoolului pentru divinuri (coniacuri), a vinului materie primă pentru
producerea vinurilor clasice saturate cu dioxid de carbon şi a vinurilor de calitate superioară” [4].
13.3. Corelarea dintre impozitele directe şi procesul formării preţurilor
Procesul de impozitare este corelat cu sistemul de formare a preţurilor. În acelaşi timp, despre
interdependenţa dintre aceste sisteme se fac aprecieri pe baza măsurii în care impozitele influenţează
creşterea preţurilor, deşi această interdependenţă este cu mult mai importantă. Impozitele,
reprezentînd valori derivate de la produsul financiar finit, creat în procesul de producţie, se află într-o
dependenţă nemijlocită de sistemul de preţuri. În acest caz, are loc realizarea dependenţei dintre
sumele prelevărilor fiscale şi nivelul preţurilor. Nerespectarea legăturii dintre forma valorică bănească
creată şi cea redistribuită creează pericolul creşterii tendinţelor inflaţioniste şi extinderea hotarelor
impozitelor inflaţioniste.
Creşterea preţurilor generează creşterea cheltuielilor bugetare şi extrabugetare, contribuie la
creşterea necesităţilor de resurse financiare. În condiţiile declinului procesului de producţie, majorarea
104
veniturilor publice este asigurată prin sporirea presiunii fiscale. O parte din impozite se majorează
simultan cu creşterea preţurilor, întrucît numeroase impozite, reieşind din metodele de determinare a
acestora, sînt legate de preţuri sau de anumite elemente ale lor.
Însă, o influenţă şi mai sesizabilă o exercită impozitele asupra sistemului de formare a
preţurilor şi nivelului acestora. În primul rînd, aceasta se efectuează prin majorarea preţurilor cu
mărimea impozitelor indirecte, care reprezintă un adaos direct la formarea preţurilor. Cea mai mare
influenţă asupra nivelului preţurilor o exercită T.V.A. asupra mărfurilor care sînt supuse accizelor,
întrucît cota T.V.A. se aplică asupra preţului care include, deja, accizele, ceea ce majorează
considerabil impunerea indirectă a mărfurilor, fapt ce duce, implicit, la creşterea preţurilor.
Practica fiscală dovedeşte că majoritatea impozitelor are un impact direct asupra procesului de
formare a preţurilor şi asupra nivelului acestora prin faptul că impozitele sînt incluse în componenţa
cheltuielilor. În Republica Moldova în componenţa cheltuielilor operaţionale, se includ impozitele
directe, cum sînt, spre exemplu, impozitul pe bunurile imobiliare şi impozitul funciar. Astfel,
impozitele pot fi caracterizate drept factori de contribuţie la formarea preţurilor.
Este necesar de menţionat că atît în practica mondială, cît şi în cea a Republicii Moldova, drept
metode indirecte de reglare a proceselor de formare a preţurilor, prin intermediul impozitelor, pot
fi considerate următoarele:
– reglementarea unor anumite tipuri de cheltuieli în scopul impozitării;
– aplicarea impozitului asupra supraprofitului;
– introducerea gradaţiei progresive a impozitării veniturilor de la comercializarea mărfurilor
ale căror preţuri depăşesc nivelul maxim stabilit etc.
13.4. Influenţa impozitelor directe asupra dezvoltării sferei sociale

Impozitele directe reprezintă una din formele progresive şi sociale echitabile ale impozitării,
întrucît la aplicarea acestora sînt luate în consideraţie veniturile contribuabililor şi starea lor familială.
Această situaţie se referă mai mult la aplicarea impozitului pe venitul persoanelor fizice, care,
tradiţional, se calculează pe baza unei gradaţii progresive şi are un şir de înlesniri cu caracter social:
minimul neimpozabil; înlesniri pentru copii, pentru persoane întreţinute; alte deduceri, acestea avînd,
implicit, un impact pozitiv asupra anumitor procese sociale.
În procesul reformelor fiscale din anii 1980-1990, în ţările dezvoltate, impozitului pe venitul
persoanelor fizice i-a fost desemnată, în sistemul măsurilor de reglare a pieţei, o nouă sarcină: acesta
urma să fie utilizat în calitate de stabilizator social al situaţiei economice din ţară. În majoritatea
ţărilor, şi, în primul rînd, a celor din Europa, deducerile fiscale din veniturile impozabile se realizează
ţinînd cont de statutul social şi de starea familială a contribuabilului.
Sfera influenţei sociale a impozitelor pe venitul persoanelor fizice, în statele dezvoltate, se extinde
incontinuu. Pe parcursul ultimelor decenii, în acest context, au fost puse în aplicare anumite înlesniri
fiscale în scopul acordării sprijinului păturilor vulnerabile; soluţionării problemelor locative;
asigurării ajutorului medical; ridicării nivelului calificării profesionale; susţinerii financiare a
persoanelor în vîrstă şi a copiilor etc. Una din direcţiile principale de dezvoltare a sistemului de
înlesniri fiscale cu caracter social a devenit orientarea acestora în vederea susţinerii familiei, fapt
determinat de susţinerea prioritară şi dezvoltarea instituţiei familiei în calitate de structură economică
şi socială a societăţii.
Cele mai răspîndite înlesniri fiscale cu caracter social sînt următoarele deduceri ale cheltuielilor
pentru:
– ridicarea nivelului calificării profesionale;
– construcţia spaţiului locativ;
– întreţinerea copiilor şi şcolarizarea acestora;
– susţinerea financiară a persoanelor în vîrstă;
– efectuarea plăţilor la creditul ipotecar;
– asigurarea medicală, utilizarea transportului public etc.
În calitate de analiză comparativă a situaţiei de acordare a înlesnirilor fiscale într-un şir de state şi
în Republica Moldova, sînt prezentate datele din tabelul 13.4.1.
105
Tabelul 13.4.1
Sistemul de înlesniri
la impozitul pe venit al persoanelor fizice
Tipul de înlesnire fiscală Republica Moldova Alte ţări

Minimul neimpozabil 3600 lei S.U.A.: 5000 – 11000 dolari
Cheltuieli pentru întreţinerea şi instruirea Scutire pentru persoanele întreţinute Franţa – 25% din cheltuieli
copiilor – 240 lei
Cheltuieli pentru acordarea ajutorului Scutire pentru persoanele întreţinute Franţa – 25% din cheltuieli
persoanelor în vîrstă – 240 lei
Cheltuieli pentru construcţia casei sau Nu este prevăzută scutire Germania – pînă la 40% din
procurarea spaţiului locativ cheltuieli
În baza surselor [1; 10]
O problemă socială cu valenţe importante pentru Republica Moldova şi alte state este ”erodarea”
veniturilor unei importante părţi a populaţiei (în primul rînd, a păturii mijlocii) din contul
caracterului inflaţionist al creşterii plăţilor fiscale. Erodarea veniturilor nominale în urma inflaţiei,
dacă nu sînt luate măsuri în vederea compensării acesteia, conduce, concomitent cu inflaţia, la
majorarea cotei efective a impozitelor, precum şi la creşterea numărului de plătitori care achită
obligaţiunile lor fiscale în baza cotelor majorate. Astfel, are loc apariţia unui fenomen negativ pentru
societate – dispariţia treptată a păturii mijlocii. Multe state au reuşit să depăşească acest obstacol în
baza indexării veniturilor supuse impozitării. Pentru soluţionarea acestei probleme, în Moldova se
aplică indexarea parţială a gradaţiei impozitului pe venit al persoanelor fizice şi a sumelor scutirilor
(vezi tabelul 13.4.2).
Tabelul 13.4.2
Evoluţia sumelor scutirilor, a tranşelor de venit şi a cotelor impozitului pe venitul persoanelor
fizice în Republica Moldova în perioada 1999-2004
Anii Tranşele de venit şi cotele impozitului pe venit al persoanelor fizice 1 2
1999 Pînă la 6000 lei –10%; 6000–10800 –15%, ce depăşeşte 10800 – 28% 2100 120
2000 Pînă la 10800 lei –10%; 10800–15000 –15%; ce depăşeşte 15000 –28% 2520 120
1 – suma scutirilor personale şi a scutirilor acordate soţiei (soţului)

2 – suma scutirilor pentru persoanele întreţinute
În baza sursei [1]
Prin intermediul impozitelor, statul poate influenţa creşterea ocupării forţei de muncă, fapt ce are
valenţe pozitive asupra situaţiei social-economice din ţară. În acelaşi timp, extinderea ocupării forţei
de muncă este convenabilă, din punct de vedere al reducerii cheltuielilor la plata indemnizaţiilor de
şomer, şi statului. Începînd cu anul 2001, conform legislaţiei fiscale, la calcularea impozitului pe
venit, agenţii economici, a căror producţie a activităţilor de bază se determină conform subsecţiunilor
14-21, 24-36, 45 şi 60 din Clasificatorul activităţilor economice din Republica Moldova, au dreptul la
reducerea venitului impozabil cu o sumă calculată prin înmulţirea salariului mediu anual pe ţară din
anul precedent anului fiscal de gestiune cu creşterea numărului scriptic mediu al salariaţilor în anul
fiscal de gestiune faţă de anul precedent, dar nu mai mare decît venitul impozabil [4].
Impozitul pentru bunurile imobiliare pentru persoanele fizice se achită de către majoritatea
cetăţenilor statului, de aceea factorul echităţii în repartizarea poverii fiscale a acestui impozit are o
importanţă deosebită. Impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice are posibilitatea să
regleze nivelul diferenţierii venitului net al păturilor sociale diferite, adică nu poate fi tratat doar ca
instrument fiscal, ci şi ca instrument al politicii sociale. Însă, în Republica Moldova, impozitul
pentru bunurile imobiliare ale persoanelor fizice, practic, nu se utilizează în calitate de mecanism de
106
redistribuire a veniturilor populaţiei din cauza mărimii nesemnificative a sumelor impozitului datorat
statului. Trecerea la determinarea valorii de piaţă, în cadrul evaluării bunurilor imobiliare ale
persoanelor fizice, în scopul impozitării acestora este una din metodele eficiente de asigurare a
realizării funcţiei sociale a impozitului dat. Reforma impozitării bunurilor imobiliare, ce se
desfăşoară în Republica Moldova în perioada actuală, prevede trecerea la determinarea valorii de
piaţă, în cadrul evaluării bunurilor imobiliare, în scopul impozitării acestora, fapt prevăzut de către
Titlul VI al Codului Fiscal al Republicii Moldova.
13.5. Dubla impunere fiscală

În contextul stimulării fiscale a investiţiilor capitale în economia Republicii Moldova, o
importanţă majoră o are atragerea investiţiilor străine pe baza creării unui climat fiscal atractiv în
ţările primitoare. O importanţă nu mai puţin semnificativă, în soluţionarea problemei date, o are
sistemul de impunere a dividendelor, sistem testat în diferite state. În Republica Moldova, la achitarea
dividendelor de la nerezidenţi sînt prelevate sumele impozitului pe venit, fapt ce duce la dubla
impunere fiscală, pe care o pot evita doar acei investitori străini, statele cărora au ratificat cu
Moldova acorduri (convenţii) internaţionale privind evitarea dublei impuneri fiscale. În tabelul 13.5.1,
sînt prezentate unele din statele cu care Republica Moldova a semnat şi ratificat acorduri privind
evitarea dublei impuneri fiscale. Investitorii din statele cu care Republica Moldova n-a ratificat
acorduri internaţionale sînt supuşi dublei impunerii fiscale privind veniturile obţinute pe teritoriul
Republicii Moldova.
Tabelul 13.5.1
Ţările cu care Republica Moldova a ratificat acorduri (convenţii) privind evitarea dublei
impuneri fiscale
Ţările Data ratificării

Rusia 10.04.1997
Germania s-a prelungit acordul sovietic
Japonia s-a prelungit acordul sovietic
Elveţia 10.06.1999
România 03.11.1995
Bulgaria 04.03.1999
Polonia 03.10.1995
Ucraina 06.03.1996
Uzbekistan 20.09.1995
Belarus 03.10.1995
Ungaria 18.07.1996
În baza sursei [12]
Se preconizează semnarea acordurilor internaţionale privind evitarea dublei impuneri fiscale între
Republica Moldova şi Austria, Franţa, Grecia, Slovacia şi alte ţări.
1. Ce pondere în veniturile bugetului consolidat al Republicii Moldova le constituie impozitele
directe?
2. Ce rol joacă impozitele directe în completarea veniturilor bugetare ale unităţilor administrativ-
teritoriale?
3. Cum se calculează uzura mijloacelor fixe în scopul impozitării în Republica Moldova?
4. Ce înlesniri fiscale sînt prevăzute de către legislaţia fiscală din Republica Moldova pentru
investitorii străini?
107
5. Ce metode fiscale de stimulare a economiilor populaţiei sînt prevăzute în legislaţia fiscală în
Republica Moldova?
6. Ce interdependenţă există între procesul de impozitare şi procesul de formare a preţurilor?
7. Ce metode indirecte de reglare a procesului de formare a preţurilor prin intermediul impozitelor
directe cunoaşteţi?
8. Care sînt cele mai răspîndite înlesniri fiscale cu caracter social?
9. Cum poate fi soluţionată problema ”erodării” veniturilor populaţiei din contul caracterului
inflaţionist al creşterii plăţilor fiscale?
10. Cum poate fi utilizat impozitul pe bunurile imobiliare în funcţia de instrument al politicii sociale?
11. Cum poate fi evitată dubla impunere fiscală?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal. Titlul II. Impozitul pe venit. Legea Republicii Moldova, nr.1163-XIII din
24.04.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.102-103.
2. Codul Fiscal. Titlul VI. Impozitul pe bunurile imobiliare. Legea Republicii Moldova nr.1055-XIV
din 16.06.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.127-129.
3. Legea privind investiţiile străine, nr.998-XII din 01.04.1992 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2000, nr.5-7.
4. Legea Republicii Moldova pentru punerea în aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului Fiscal,
nr.1164-XIII din 24.04.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.102-103.
5. Legea Republicii Moldova pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul Fiscal, nr.1056-XIV
din 16.06.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.127-129.
6. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Direcţiile principale ale politicii bugetar-
fiscale şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2003-2005), nr.693 din 3.06.2002 // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.96-99.
7. Manole T. Finanţele publice locale: rolul lor în consolidarea autonomiei financiare la nivelul
unităţilor administrativ-teritoriale. Chişinău, 2003, 240 p.
8. Moldova în cifre. 2003. Chişinău. 2003. 300 p.
9. Вовченко Н.Г. Налоги на потребление стран – членов ЕС: проблемы гармонизации //
Финансы и кредит, 2003, № 6, с.63-67.
10. Караваева И.В. Налоговое регулирование рыночной экономики: Учебное пособие для вузов.
Москва, 2000, 215 с.
11. Коваленко И. Экономически обоснованная несвобода // Экономическое обозрение, 2001, №
30, с.13.
12. Муравский А. Удержание у источника выплаты с нерезидентов // Бухгалтерские и
налоговые консультации, 1999, № 11, с.11-19.
13. Стародубровский В. Кривая дорога прямых инвестиций // Вопросы экономики, 2003, №1,
с.73-95.
14. Среднесрочный прогноз расходов (2005-2007 гг.). Постановление Правительства
Республики Молдова, № 639 от 8.06.2004 г.
Tema 14. IMPACTUL IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA PROCESELOR SOCIAL-

ECONOMICE
14.1. Rolul impozitelor indirecte în formarea veniturilor bugetare ale statului

14.2. Efectele impunerii indirecte asupra activităţii social-economice
14.3. Impactul impozitelor indirecte asupra activităţii financiare a agenţilor economici
14.4. Corelarea dintre impozitele indirecte şi procesul formării preţurilor
14.5. Impozitele indirecte în cadrul activităţii economice externe
14.6. Evaziunea fiscală în sfera impunerii indirecte
Cuvinte-cheie:
• Impozitele indirecte;
108
• Structura impozitelor indirecte;
• Încasările bugetare;
• Fluctuaţiile impozitelor;
• Evaziunea fiscală;
• Efectele impunerii.
14.1. Rolul impozitelor indirecte în formarea veniturilor bugetare ale statului
În majoritatea statelor lumii, impozitele indirecte ocupă un loc predominant în totalul resurselor
fiscale. Principalele impozite indirecte sînt taxa pe valoarea adăugată, accizele şi taxele vamale. În
unele ţări, sistemul impunerii indirecte include, de asemenea, impozitul pe bunuri imobiliare, taxele
pentru utilizarea resurselor naturale, taxele rutiere şi altele, instituite în funcţie de politica fiscală
promovată de către stat.
Evoluţia impozitelor indirecte poate fi caracterizată prin anumite tendinţe generale:
1) de la impunerea obiectelor de strictă necesitate – la impunerea celor mai puţin importante;
2) după impunerea unui număr mare de bunuri, atenţia se concentrează asupra unor mărfuri
specifice;
3) trecerea de la impunerea unei cantităţi estimative, stabilite în funcţie de caracteristicile
exterioare la impozitarea produselor finite obţinute.
Sistemele fiscale ale ţărilor dezvoltate s-au creat sub influenţa multitudinii de factori economici,
politici şi sociali. Interdependenţa dintre dezvoltarea economică şi impozitele aplicate pentru anumite
tipuri de venituri diferă de la o ţara la alta şi este susceptibilă de fluctuaţii. Unele ţări s-au dezvoltat în
condiţiile predominării impunerii indirecte, alte ţări au preferat impunerea directă, atingînd acelaşi
nivel al dezvoltării. Astfel, este dificilă asocierea unuia dintre sistemele de impunere cu gradul de
dezvoltare economică al unei ţări, ceea ce poate fi confirmată prin urmărirea structurii şi a tendinţelor
din evoluţia impozitelor din tabelul 14.1.1.:
Tabelul 14.1.1
Structura impozitelor directe şi indirecte în ţările dezvoltate
Tendinţele din Tendinţele din creşterea
Predomină Predomină Structura
creşterea ponderii ponderii
impozitele directe impozite indirecte echilibrată
impozitelor directe impozitelor indirecte
Olanda Norvegia Finlanda Marea Britanie Australia
Danemarca Franţa Suedia Germania Italia
Luxemburg Australia Finlanda Suedia
Canada Italia Canada
Noua Zeelandă Irlanda Japonia
Elveţia Grecia SUA
Austria Spania
SUA
Sursa: И.Г.Русакова. Налоги и Налогообложение
În ceea ce priveşte R. Moldova, schimbările din structura sistemului fiscal sînt prezentate în
tabelul 14.1.2.
Tabelul 14.1.2
Structura sistemului fiscal al Republicii Moldova în anii 1995-2002
Tipurile impozitelor 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Impozitele directe, mln. lei. 1 180,6 1 170,1 1 457,2 1 113,7 1 484,5 1 871,0 1 911,1 2 058,8
Ponderea impozitelor directe în
totalul veniturilor bugetare (%) 59% 56% 50% 41% 48% 46% 44% 40%
Impozitele indirecte, mln. lei. 821,4 904,1 1 484,5 1 608,2 1 615,8 2 232,0 2 411,9 3 025,2
Ponderea impozitelor indirecte în
totalul veniturilor bugetare (%) 41% 44% 50% 59% 52% 54% 56% 60%
Total veniturile bugetare, mln.
lei. 2 002,0 2 074,2 2 941,7 2 721,9 3 100,3 4 103,0 4 323,0 5 084,0
Sursa: Rapoartele Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

109
Analiza datelor din tabel arată că, în perioada 1995-2002, s-au produs schimbări în structura
sistemului fiscal, şi anume: de la ponderile de 59% impozitele directe şi 41% impozitele indirecte în
1995 şi un raport echilibrat existent în 1997, la o inversare a proporţiei – 40% impozitele directe şi
60% impozitele indirecte. Tendinţa din ultimii ani, caracteristică sistemului fiscal al Moldovei, este
creşterea pronunţată a ponderii impozitelor indirecte în totalul veniturilor bugetare. Printre cauzele
determinante ale acestei creşteri pot fi subliniate următoarele:
1. Contribuabilii acceptă mai uşor creşterea impozitelor pentru cheltuieli de consum, decît
micşorarea salariului net. De aceea, în cazul deficitului de resurse financiare, guvernele mai
multor ţări recurg la mărirea cotelor impozitelor indirecte;
2. Este mai dificilă evaziunea fiscală şi, deci, creşte indicele colectării concomitent cu
micşorarea cheltuielilor legate de aceasta;
3. Impozitele indirecte implică mai puţine infracţiuni decît cele directe;
4. Lipsa efectelor nestimulative.
Structura impozitelor indirecte pe tipuri de impozite poate fi analizată mai detaliat cu ajutorul
datelor din tabelul 14.1.3.
Tabelul 14.1.3
Ponderea impozitelor indirecte în totalul încasărilor bugetare în Republica Moldova în perioada
1998-2002
Încasări bugetare 1998 % 1999 % 2000 % 2001 % 2002 %

Accize 374,5 13,76 444,5 14,34 658,5 16,05 680,80 15,75 658,0 12,94
T.V.A. 1124,3 41,31 940,4 30,33 1342,8 32,73 1496,8 34,62 2034,3 40,01
Venituri din activitatea 109,4 4,02 230,9 7,45 230,7 5,62 234,3 5,42 332,9 6,55
economică externă
Total 2721,9 100 3100,3 100 4103 100 4323 100 5084 100
Sursa: Rapoartele Inspectoratului Fiscal Principal de Stat
Astfel, T.V.A. deţine cea mai mare pondere în totalul încasărilor bugetare şi, în medie, constituie
36,5%. O pondere semnificativă în totalul veniturilor bugetare o deţin accizele, care, în perioada
analizată, prezintă unele fluctuaţii de la 13,76% în 1998 la 16,05% în 2000, iar odată cu intrarea în
vigoare a Titlului IV „Accize” din Codul Fiscal şi revizuirea cotelor din 02.11.2000, se înregistrează
evoluţia descrescătoare a încasărilor pînă la 12,94% în 2002.
Taxele vamale prezintă o dublă accepţiune: pe de o parte, ca venituri fiscale ce stau la dispoziţia
statului, iar pe de altă parte, prin intermediul acestora se poate influenţa politica economică externă.
Privite în dinamică, veniturile din activitatea economică externă nu au înregistrat modificări
semnificative. Astfel, se observă creşterea ponderii lor la începutul perioadei analizate 1998-1999, de
la 4,02% la 7,45%, urmînd micşorarea şi o anumită stabilizare în jurul nivelului de 5,7%, în perioada
imediat următoare.
În baza datelor analizate în tabelele 14.1.2. şi 14.1.3. şi a corelaţiilor determinate, poate fi
confirmată influenţa impozitelor indirecte asupra proceselor economico-sociale, specificul căreia va fi
examinat în continuare.
14.2. Efectele impunerii indirecte asupra activităţii social-economice
Impunerea indirectă şi oportunitatea acesteia sînt cauza unor dispute implacabile. Evaluarea
istorică a acestei forme de impunere se reduce la faptul că această modalitate de formare a veniturilor
bugetare nu este echitabilă din punct de vedere social. Însă, din cauza simplităţii în utilizare şi a
independenţei faţă de rezultatele activităţii financiare, impunerea indirectă este răspîndită şi
preponderentă în sistemele fiscale ale mai multor ţări. Modalitatea formării impozitelor indirecte
limitează posibilităţile de falsificare şi acţiunile ilicite ce contribuie la eschivări de la plata
impozitelor. În condiţiile în care remunerarea muncii se află la un nivel ridicat, impunerea indirectă
poate constitui baza sistemului fiscal al oricărei ţări. Expansiunea, de exemplu, a T.V.A. în condiţiile
unor salarii înalte nu implică efecte sociale negative, chiar dacă acest impozit este cel mai retransmis.
110
Lipsa unor schimbări structurale în toate ramurile de activitate, problemele din sfera economică şi
socială justifică necesitatea existenţei multiplelor procese de redistribuire în stat. Soluţionarea acestor
probleme se efectuează, în general, prin intermediul reglementărilor fiscale, în cadrul cărora impozitele
indirecte joacă un rol important.
Efectele pozitive ale impunerii indirecte se referă la următoarele aspecte:
1. Contribuie la creşterea veniturilor bugetare odată cu sporirea numărului populaţiei sau a
prosperităţii şi, de aceea, sînt mai avantajoase pentru ţările economic dezvoltate. Aceasta este şi
cauza ponderii înalte a încasărilor din impozite indirecte, comparativ cu cele directe;
2. Oferă statului posibilitatea modificării consumului agregat, de exemplu, se poate reduce
consumul produselor nocive sănătăţii prin scumpirea lor;
3. În comparaţie cu impozitele directe care din punctul de vedere al cetăţeanului, se plătesc cu titlu
gratuit, în cazul impunerii indirecte, deseori, taxele sînt considerate ca plată pentru bunurile
procurate. Chiar dacă unii plătitori înţeleg că preţul este mărit din cauza impozitelor, totuşi, se
consideră compensaţi prin obţinerea bunurilor necesare;
4. Pentru plătitorii impozitelor indirecte avantajele constau în următoarele considerente:
– sumele de plată nesemnificative;
– comoditatea în ceea ce priveşte timpul;
– lipsa caracterului obligatoriu;
– inexistenţa pierderilor de timp pentru achitarea impozitelor;
– nu este necesară acumularea unor sume speciale;
– nu implică amenzi şi penalităţi.
5. Pentru stat, introducerea deliberată a impozitelor indirecte, precum şi utilizarea lor eficientă,
conduce la îmbunătăţirea balanţei de plăţi şi ridică flexibilitatea întregului sistem financiar.
În ceea ce priveşte efectele negative ale impunerii indirecte, printre acestea pot fi enumerate
următoarele:
1. Pentru unele categorii de persoane incidenţa impozitelor indirecte nu este proporţională cu
capitalul sau venitul obţinut, iar povara lor este excesivă pentru păturile sociale defavorizate;
2. Din suma totală a impozitelor indirecte, cea mai mare parte este colectată de la populaţia cu
venituri medii şi mici;
3. În categoria bunurilor supuse impunerii indirecte sînt cuprinse nu numai cele de larg consum, ci şi
unele individuale, care au incidenţă asupra unor consumuri specifice;
4. Distorsiunea modului de realizare a producţiei.
Dintre toate impozite indirecte T.V.A. exercită o incidenţă semnificativă asupra proceselor social-
economice. De aceea, este necesară sublinierea particularităţilor acestui impozit.
T.V.A. reprezintă un exemplu demonstrativ al combinaţiei optime între funcţia fiscală a impozitelor şi
cea de stimulare. Indiferent de faptul că cea mai mare parte a veniturilor bugetare este formată din
încasările T.V.A., acest impozit rămîne unul dintre principalele stimulente ale activităţii de producţie.
Utilizarea pe scară largă a acestui impozit este determinată de o serie de efecte pozitive ale T.V.A., printre
care:
1. T.V.A. este „neutră” faţă de întreprinderile producătoare, întrucît din veniturile obţinute din
vînzarea produselor se scad cheltuielile de producţie sau comerciale.
2. Mărimea şi nivelul T.V.A. sînt diferenţiate (cote de la 0 pînă la 38%), determinînd direcţiile de
perspectivă ale activităţii.
3. Utilizarea T.V.A. se efectuează concomitent cu aplicarea altor pîrghii financiare, precum taxele
vamale, compensările etc.
4. T.V.A. se ia în calcul la achitarea impozitului pe venit. Astfel, la completarea declaraţiei pe venitul
persoanelor fizice suma impozitului pe venit se micşorează în cazul prezentării documentelor
justificative pentru bunurile achiziţionate, în preţul cărora este inclusă T.V.A.. În unele cazuri,
mărimea acestor facilităţi poate constitui 100% din suma transferată (Afirmaţia vizează unele
categorii de contribuabili).
5. Contribuabililor care activează în anumite ramuri şi contribuie la dezvoltarea lor, statul le oferă
posibilitatea alegerii între plata T.V.A. şi a impozitului pe profit.
111
6. Obiectul direct al impunerii cu T.V.A. reprezintă cheltuielile şi, deci, creşte interesul pentru
obţinerea veniturilor mai mari.
7. Eschivarea de la plata T.V.A. este dificilă şi, implicit, sînt mai puţine încălcări.
Efectele negative ale T.V.A. Fiind unul dintre impozitele pe consumul final care este suportat de către
populaţie şi sfera bugetară, T.V.A., în cazul aplicării cotelor mari şi în condiţiile unei inflaţii galopante, se
transformă într-un factor principal al restrîngerii dezvoltării activităţii de producţie. Aceasta poate fi
rezultatul creşterii preţurilor şi a sumelor T.V.A. incluse şi, prin urmare, limitează capacitatea de
cumpărare a populaţiei.
Accentuarea funcţiei de reglare a fenomenelor economico-sociale şi nu a celei fiscale, poate avea ca
efecte restrîngerea crizei supraproducţiei şi excluderea rapidă de pe piaţă a producătorilor mici. În
asemenea condiţii, aplicarea cotelor T.V.A. la nivelul 20%-28% intensifică procesele inflaţioniste, cît şi
exercită influenţă negativă asupra procesului de producţie în sfera tehnologiilor înalte, cercetărilor
ştiinţifice etc.
O altă sursă de natură indirectă, cu o pondere importantă în totalul încasărilor bugetare, o constituie
accizele. Prin natura instituirii lor, accizele îndeplinesc funcţia de reglare, corectînd cererea şi oferta prin
majorarea sau micşorarea preţului bunurilor supuse impozitării. Mecanismul colectării accizelor este
comun cu cel al T.V.A.. Astfel, aceste impozite indirecte sînt incluse în preţul mărfurilor şi sînt plătite de
către consumatori. Cu toate acestea, diferenţele existente dintre T.V.A. şi accize constau în următoarele
momente principiale:
a. În timp ce cota T.V.A. se aplică asupra unei părţi din valoarea bunului, în cazul accizelor este
supusă întreaga valoare a bunului;
b. În general, T.V.A. este aplicată tuturor mărfurilor livrate şi serviciilor prestate, în timp ce
accizele sînt stabilite pentru unele mărfuri de consum şi servicii specificate de legislaţia ţării;
c. Accizele sînt strîns legate de politica financiară promovată de către stat şi, deseori, mărfurile
importate sînt supuse impozitării atît cu accize, cît şi cu taxe vamale.
O altă categorie a impozitelor indirecte este reprezentată de taxele vamale, care exercită influenţă atît
asupra activităţii economice interne, cît şi asupra celei externe, determinînd poziţia ţării pe plan mondial.
Taxele vamale au devenit o categorie economică în etapa apariţiei schimbului de mărfuri între primele
formări statale, adică mai tîrziu decît preţurile şi impozitele. Iniţial, taxele vamale au constituit un
instrument fiscal aflat la dispoziţia statului pentru completarea veniturilor, deşi au exercitat o influenţă
importantă asupra proceselor economice prin intermediul preţurilor.
Teoretic, taxele vamale nu pot influenţa nivelul preţurilor, deoarece reprezintă diferenţa dintre nivelul
preţurilor interne şi celor externe. Însă, în realitate, tendinţa statului de acumulare în buget a unei părţi cît
mai mari din valoarea nou-creată conduce la creşterea impozitelor şi corespunzător la creşterea nivelului
general al preţurilor şi, în final, la reducerea puterii de cumpărare a monedei. Aceasta, la rîndul său,
măreşte diferenţa dintre preţurile interne şi externe, şi determină necesitatea creşterii taxelor vamale.
Concluzia generală poate fi formulată astfel: în condiţiile crizei economice, ţările cu nivelul scăzut al
taxelor vamale pot beneficia de situaţie, realizînd politica vamală eficientă în cadrul negocierilor
internaţionale.
O influenţă importantă asupra nivelului taxelor vamale o exercită determinarea preţurilor care stau la
baza calculului taxelor. Aceasta depinde, în primul rînd, de politica financiară promovată de către stat, în
perioada dată.
14.3. Impactul impozitelor indirecte asupra activităţii financiare a agenţilor economici

Printre impozitele indirecte, o influenţă semnificativă asupra activităţii financiare la nivel
microeconomic o exercită T.V.A.. În materie de T.V.A., se poate distinge o incidenţă asupra bilanţului şi
o incidenţă financiară legată de diferitele operaţiuni efectuate de agenţii economici.
În bilanţul unei întreprinderi, există două posturi referitoare la T.V.A.: T.V.A. deductibilă, care face
parte din active curente, şi T.V.A. de plătit este un element al datoriilor nebancare pe termen scurt. Astfel,
în faţa nevoilor de fond de rulment, există două soluţii la care se recurge: fie sînt reduse posturile de
disponibilităţi, fie sînt majorate datoriile bancare pe termen scurt. Dacă T.V.A. de plătit este superioară
T.V.A. deductibilă, diferenţa va antrena un efect pozitiv asupra structurii bilanţului pentru că se majorează
112
postul de disponibilităţi sau se diminuează postul de datorii bancare, în schimb, dacă T.V.A. deductibilă
este superioară T.V.A. de plătit, se manifestă un efect negativ asupra structurii bilanţului.
Nevoia de fond de rulment reprezintă partea din nevoile sau utilizările ciclice, care este finanţată prin
resurse permanente şi care rămîne în sarcina întreprinderii. Nevoile de exploatare rezultă, în principal, din
stocuri şi din credite acordate clienţilor, iar resursele de exploatare provin, în principal, din creditele
furnizorilor şi termenele de plată, acordate de diverse organisme (administraţie fiscală, securitate socială).
Ca tratament contabil, aplicat în acest domeniu, este de remarcat timpul, care intervine în calculul
fondului de rulment necesar. Fiecare element se exprimă într-un număr de zile: durata medie a stocurilor
este exprimată în zile de cumpărare, iar termenele acordate furnizorilor sau clienţilor sînt exprimate în zile
de cumpărare sau vînzare. Diferenţele între T.V.A. de plată şi T.V.A. deductibilă sînt abordate în acelaşi
mod. Prin urmare, totalitatea elementelor de fond de rulment: stocuri de materii prime, stocuri de produse
finite, clienţi, furnizori, T.V.A. deductibilă, alte taxe şi disponiblităţi afectează structura bilanţului, şi
demonstrează că activele curente trebuie să facă faţă datoriilor pe termen scurt, pentru a se evita situaţia de
încetare a plăţilor.
Schematic, incidenţa T.V.A. asupra structurii bilanţului poate fi ilustrată astfel:
a) T.V.A. de plată > T.V.A. deductibilă:
Utilizări permanente Resurse permanente
T.V.A. deductibilă
T.V.A. de plată
Disponiblităţi Datorii bancare
Sursa: T. Vîşcu-Barbu. Bugetul statului şi agentului economic

Schema14.3.1
b) T.V.A. de plată < T.V.A. deductibilă

Utilizări permanente Resurse permanente
T.V.A. deductibilă
T.V.A. de plată
Disponiblităţi Datorii bancare

Schema14.3.2
La o analiză sectorială a influenţei T.V.A. asupra structurii bilanţului, situaţia unei întreprinderi
industriale este diferită de cea a unei întreprinderi comerciale.
Utilizări permanente Utilizări permanente
Resurse permanente Resurse permanente
T.V.A. deductibilă T.V.A. de plată T.V.A. deductibilă T.V.A. de plată
Întreprindere industrială Întreprindere comercială

Schema 14.3.3
113
Motivul unei asemenea diferenţe între nivelurile T.V.A. este următorul: în industrie, în general, se
creează o valoare adăugată mai puternică, în timp ce, în comerţ, crearea valorii adăugate este mai
redusă, iar constituirea unor stocuri importante face să crească T.V.A. deductibilă.
14.4. Corelarea dintre impozitele indirecte şi procesul formării preţurilor

Impozitele indirecte joacă un rol important în formarea preţurilor. Prin intermediul preţurilor,
aceste impozite îndeplinesc funcţia de reglare a proceselor social-economice. În primul rînd,
impozitele indirecte constituie principala sursă de formare a veniturilor bugetului de stat. În al doilea
rînd, influenţează dezvoltarea activităţii de producţie, contribuind la creşterea sau restrîngerea
acesteia. În al treilea rînd, reprezintă factorul de reglare a nivelului general al preţurilor prin acţiunea
sa asupra circulaţiei băneşti şi inflaţiei. În al patrulea rînd, îndeplinesc în mod activ funcţia socială –
determină nivelul echităţii sociale, afectînd veniturile diferitelor categorii sociale.
În perioada actuală, impozitele indirecte au devenit baza mai multor sisteme fiscale. În cadrul
economiei de piaţă se consideră utilizarea impozitelor indirecte ca o măsură eficientă pentru restrîngerea
consumului şi pentru asigurare. Totodată, această formă de impunere nu asigură o repartiţie echilibrată a
sarcinilor fiscale, deoarece plătitorii impozitelor indirecte sînt persoanele care consumă bunuri din
categoria celor impuse. Indiferent de mărimea veniturilor obţinute de consumatori, cota impozitelor
aplicate este unică. Iar, raportat la întregul venit de care dispune cumpărătorul, impozitul indirect capătă un
caracter regresiv. Astfel, cei care obţin venituri mari achită un impozit mai mic, iar cei ce au venituri mici
plătesc o sumă mult mai mare.
Impozitele indirecte sînt acele impozite care se stabilesc asupra vînzării bunurilor sau a prestării
unor servicii incluse în preţurile şi tarifele acestora. Prin realizarea bunurilor şi prestarea serviciilor,
antreprenorii obţin sumele impozitelor care, ulterior, sînt transferate în bugetul de stat. Din categoria
impozitelor indirecte care se includ în componenţa preţurilor şi tarifelor, fac parte taxa pe valoarea
adăugată şi accizele.
După conţinutul său economic, T.V.A. reprezintă forma de percepere a impozitului, instituit asupra
părţii din valoarea nou-creată inclusă în preţul bunurilor, serviciilor sau lucrărilor. În fiecare etapă a
procesului de producţie, a prestării serviciilor sau executării lucrărilor, se creează o valoare nouă, iar
creşterea acestei valori se determină ca diferenţa dintre valoarea de realizare a bunurilor obţinute şi
valoarea materiilor prime şi materiale achiziţionate şi utilizate pentru efectuarea produselor.
În practică, T.V.A. se determină ca diferenţa dintre suma impozitelor obţinute la comercializarea
bunurilor de la clienţi şi suma impozitelor plătite furnizorilor în momentul achiziţiei materiilor prime
sau a materialelor. În Republica Moldova, cota de bază sau standard a T.V.A. care este inclusă în
preţul mărfurilor este de 20%, iar calculul sumei acestui impozit se efectuează prin intermediul cotei
de 16,67% din preţ şi se consideră derivată. Practica financiară arată că cota de 20% a T.V.A. este
destul de ridicată, măreşte semnificativ preţul produselor şi, fiind suportată de către consumatori,
participă la redistribuirea veniturilor lor.
La rîndul lor, accizele reprezintă taxele de consumaţie incluse în preţul produselor. În general,
bunurile supuse accizelor sînt impuse cu T.V.A., ceea ce conduce la o dublă impunere a mărfurilor,
adică accizele sînt incluse în baza impozabilă a T.V.A..
În cadrul economiei de piaţă, preţurile libere se formează în baza cheltuielilor de producţie,
comercializare şi a profitului determinat în funcţie de conjunctura pieţei, calitatea şi cererea existentă
pentru bunurile şi serviciile date. Întreprinderile comercializează bunurile la preţuri care includ
sumele T.V.A. calculate la cote stabilite de legislaţia ţării. În faza finală, preţurile libere includ
costurile totale de producţie (cheltuielile de producţie şi circulaţie), profitul, accizele (dacă este cazul)
şi taxa pe valoarea adăugată. Formarea preţurilor libere este prezentată în schema 14.4.1.
114
Cheltuieli de producţie
Profit Accize
şi circulaţie
T.V.A. pentru T.V.A.
Valoarea nou-creată obţinută în urma
materiale produselor
Materiale prelucrării, supusă impozitării
achiziţionate finite
Baza impozabilă
Preţul de comercializare a mărfurilor
Schema 14.4.1. Formarea preţurilor libere la produsele supuse impunerii indirecte

Formarea preţurilor şi tarifelor reglementate de către stat la produsele supuse impozitării cu
T.V.A., destinate vînzării cu ridicata, precum bunurile din complexul termo-energetic, din sfera
comunicaţiilor, transportului de mărfuri etc., este prezentată în schema 14.4.2.
Preţurile reglementate de către stat T.V.A.
Preţul de realizare a bunurilor
Schema 14.4.2. Formarea preţurilor şi tarifelor reglementate de către stat, destinate vînzării cu
ridicata
Iar, formarea preţurilor şi tarifelor reglementate de către stat la produsele supuse impozitării cu
T.V.A. şi destinate vînzării cu amănuntul sînt prezentate în schema 14.4.3.
Preturile reglementate de către stat, care includ T.V.A.
Preţurile de realizare a bunurilor
Sursa: И.Г. Русакова. Налоги и налогообложение
Schema 14.4.3. Formarea preţurilor şi tarifelor reglementate de către stat, destinate vînzării cu
amănuntul
Sumele T.V.A. achitate furnizorilor pentru materiile prime, materiale, combustibil, piese, active
materiale şi nemateriale, lucrările executate şi serviciile prestate nu se includ în cheltuielile de
producţie sau de circulaţie, cu excepţia cazurilor de utilizare a acestora pentru producerea mărfurilor
scutite de T.V.A. (sumele impozitelor plătite furnizorilor nu se deduc).
Privite prin prisma impactului asupra proceselor social-economice, cele două impozite indirecte
aflate în componenţa preţurilor contribuie la creşterea acestora, şi prin urmare, mărfurile devin, în cele
mai multe cazuri, inaccesibile familiilor cu venituri modeste. Astfel, mijloacele băneşti, sub forma
impozitelor indirecte, sînt transferate din veniturile consumatorilor în bugetul de stat, reducînd cererea
globală. Pe de altă parte, impozitele indirecte incluse în preţul materiilor prime, materialelor, pieselor
de schimb etc. conduc la creşterea costurilor de producţie şi, prin urmare, la restrîngerea activităţii de
producţie.
Ţinînd cont de cele expuse, este evidentă importanţa elaborării mecanismului de colectare a
acestor impozite, pornind de la stabilirea nivelului acceptabil al cotelor, care reprezintă, în acelaşi
timp, un instrument de reglare şi control al activităţii economice aflat la dispoziţia statului. Însă,
deseori, statul determină volumul resurselor financiare necesar pentru îndeplinirea funcţiilor sale,
după care se stabilesc cotele impozitelor.
Analizînd efectele impunerii indirecte în condiţiile creşterii nivelului general al preţurilor, se poate
constata că T.V.A. şi accizele, fiind elementele componente ale preţurilor, se indexează automat cu
rata inflaţiei, în timp ce impozitele directe se depreciază. În situaţia reducerii volumului de producţie,
115
T.V.A. contribuie nu numai la intensificarea procesului inflaţionist, ci şi are o influenţă directă asupra
creşterii preţurilor.
Urmărirea impactului impunerii indirecte asupra proceselor social-economice scoate în evidenţă o
întrebare firească şi anume: poate fi evitat deficitul bugetar în condiţiile reducerii cotelor impozitelor
indirecte?
Mulţi economişti răspund afirmativ, considerînd că reducerea cotelor (de exemplu, a T.V.A.) va
avea următoarele efecte:
1. Creşterea activităţii de producţie;
2. Acoperirea pierderilor legate de reducerea cotelor de către volumul încasărilor determinat de
creşterea activităţii de producţie.
Însă, în multe cazuri, practica economică arată că creşterea volumului încasărilor din impozite (în
cazul reducerii cotelor) este posibilă doar în anumite condiţii şi, în special, atunci cînd sectorul
productiv al economiei poate reacţiona rapid şi eficient la schimbările intervenite în cererea agregată.
14.5. Impozitele indirecte în cadrul activităţii economice externe

Impozitele reprezintă unul dintre cele mai eficiente mijloace de reglementare statală în domeniul
relaţiilor economice internaţionale. Acesta este rezultatul creşterii influenţei activităţii corporaţiilor
transnaţionale asupra economiei mondiale, adîncirii specializării proceselor de producţie, a
intensificării cooperării pe plan internaţional, precum şi datorită procesului de globalizare economică
dintre ţările dezvoltate. De aceea, studierea şi analiza factorilor de natură fiscală în relaţiile
internaţionale capătă o importanţă tot mai mare, în special, prin prisma creşterii eficienţei activităţii
economice externe a fiecărei ţări.
Dezvoltarea comerţului internaţional este însoţită de introducerea de către unele ţări a diverselor
restricţii şi bariere în vederea protejării propriilor interese. În ţările dezvoltate, s-au creat sisteme fiscale
complexe, avînd la bază mai multe trepte şi care determină eficienţa activităţii economice externe a acestor
ţări. Dacă influenţa taxelor vamale asupra comerţului poate fi evaluată fără dificultate, în cazul
determinării impactului financiar ca urmare a aplicării impozitelor indirecte, precum T.V.A. (existent în
majoritatea ţărilor europene), este necesară o analiză mult mai complexă. De asemenea, pentru
identificarea şi evaluarea pierderilor cauzate de achitarea impozitelor în cadrul mai multor jurisdicţii
fiscale (în cazul impozitelor directe, care, deseori, apar într-o formă ascunsă şi sînt mascate în suma totală
a consumurilor la determinarea preţului mărfurilor sau a valorii contractului), este necesară nu numai
cunoaşterea legislaţiei fiscale, ci şi abilitatea interpretării corecte şi a utilizării tuturor normelor, scutirilor,
facilităţilor prevăzute.
Jurisdicţia fiscală a oricărui stat se bazează, în primul rînd, pe suveranitatea teritorial-naţională.
Astfel, fiecare stat, în limita frontierei naţionale, posedă dreptul integral şi imparţial de stabilire şi
implementare diferitelor legi, care determină regulile comportamentale ale cetăţenilor şi ale agenţilor
economici. Structura sistemului de impunere, mărimea plăţilor fiscale, aşezarea şi ordinea perceperii
impozitelor sînt determinate de către fiecare stat şi au caracter obligatoriu pe întreg teritoriul ţării.
În acelaşi timp, în cadrul colaborării internaţionale, este frecvent utilizată introducerea unor
regimuri vamale speciale destinate creării unor condiţii preferenţiale pentru mişcarea liberă a
bunurilor şi serviciilor între diferite ţări, asigurînd astfel echilibrarea comerţului şi stabilitatea
poziţiilor interne ţărilor participante. În acest sens, este concludentă analiza listei acordurilor privind
cooperarea economică şi comercială semnate de către Guvernul R. Moldova şi guvernele altor ţări,
precum şi urmărirea evoluţiei volumului comerţului exterior cu ţările respective.
116
Tabelul 14.5.1
Lista acordurilor privind cooperarea economică
şi comercială
Denumirea Acordului Data semnării Ratificare
Azerbaidjan
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. 26-05-1995 Hotărîrea Guvernului R.M.
Azerbaidjan privind comerţul liber Nr. 576-XII din 20-09-1995
Belarus
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. 16-06-1993
Belarus privind comerţul liber
Kazahstan
Kazahstan privind comerţul liber Nr. 714-XIII din 01-02-1996
Cipru
Acordul comercial dintre Guvernul R. Moldova şi 18-02-2000
Guvernul R. Cipru
Kîrgîzstan
Kîrgîzstan privind comerţul liber Nr. 863-XIII din 05-06-1996
Rusia
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul Rusiei 09-02-1993
privind comerţul liber
România
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul 15-02-1994 Hotărîrea Guvernului R.M.
României privind comerţul liber Nr. 221-XIII din 22-09-1994
Turkmenistan
Turkmenistan privind comerţul liber Nr. 538-XIII din 19-07-1995
Uzbekistan
R.Uzbekistan privind comerţul liber Nr. 539-XIII din 19-07-1995
Ucraina
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul Ucrainei 29-08-1995 Hotărîrea Guvernului R.M.
privind comerţul liber Nr. 715-XIII din 01-02-1996
CSI
Acordul privind crearea zonei libere de comerţ 15-04-1994 Hotărîrea Guvernului R.M.
Nr. 220-XIII din 29-09-1994
Bulgaria
Bulgaria privind colaborarea economico-comercială
Vietnam
Vietnam privind colaborarea economico-comercială
Sursa: Culegerea actelor legislative şi normative privind reglementarea vamală şi fiscală a operaţiunilor de import-
export în R.M.
Dezvoltarea comerţului exterior al R. Moldova, pe grupe de ţări, în perioada 2000-2002, este
redată în tabelul 14.5.2
117
Tabelul 14.5.2
Comerţul exterior al Republicii Moldova pe grupe de ţări (milioane dolari SUA)
Exportul de mărfuri Importul de mărfuri

2000 2001 2002 2000 2001 2002
Total 471,5 568,1 643,9 776,4 892,7 1038,6
din care:
Ţările C.S.I. – total 276,1 346,3 350,5 259,8 340,3 409
Belarus 21,8 30,2 39 31,9 38,9 40,9
Kazahstan 4,7 4,5 6,5 2,8 3,4 9,6
Kîrgîzstan 0,0 0,2 0,8 0,4 0,9 0,6
Rusia 210 248,4 238,9 119,4 144 153,5
Ucraina 35,5 57,2 61,4 104,6 152,6 203,6
Ţările Uniunii Europene – total 102,2 121 143,8 226 245,6 274,3
Franţa 7,9 8,4 11,4 20 25,6 23,5
Germania 36,2 40 46,1 87,7 84,2 85,7
Ţările Europei Centrale şi de Est –
total 63,3 61,9 88,9 190,3 189,7 197,7
Bulgaria 3,6 3,7 3,4 13,6 20,5 20,7
Estonia 2,2 1,4 0,8 1,3 2,5 3
Letonia 3,7 2,3 2,6 4,6 1,7 2
Polonia 2 1,7 2,7 15,5 18 24,6
România 37,8 37,9 56,7 119,5 93,6 90,6
Ungaria 4,6 7,2 9,2 13 18,1 16,8
Sursa: „Moldova în cifre 2003”, Departamentul de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.
Din datele celor două tabele, se pot determina corelaţia dintre acordurile semnate şi modificările
intervenite în liberul schimb dintre ţările participante. Astfel, în perioada analizată, se observă o
creştere a volumului operaţiilor de import-export legată de crearea regimului vamal favorabil între R.
Moldova şi Rusia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, România, Ucraina.
14.6. Evaziunea fiscală în sfera impunerii indirecte

Evaziunea fiscală reprezintă una dintre cele mai răspîndite fraude legate de încălcarea legislaţiei
fiscale. Dreptul fiscal, prin evaziunea fiscală, defineşte „orice acţiune ilegală, culpabilă sau inacţiune
(omisiune comisă cu rea-credinţă), care conduce la neexecutarea sau executarea incorectă a
obligaţiilor fiscale, la încălcarea drepturilor şi intereselor legale ale participanţilor sistemului fiscal, şi
pentru care este prevăzută răspundere juridică”.
Evaziunea fiscală prezintă un pericol semnificativ pentru dezvoltarea economică a ţării şi societate
în general. În primul rînd, statul nu încasează volumul prevăzut al veniturilor bugetare şi, implicit, se
reduc sumele destinate finanţării programelor de stat. În al doilea rînd, persoanele care se eschivează
de la plata impozitelor se află în situaţia mai avantajoasă din punct de vedere al poziţiei concurenţiale
şi prin aceasta îi provoacă pe contribuabilii corecţi. În al treilea rînd, în cazul răspîndirii fenomenului
de evaziune fiscală care, în final, conduce la deficitul resurselor financiare publice, statul poate
recurge la compensarea acestor lipse prin instituirea unor noi impozite sau majorarea cotelor la
impozitele existente.
Combaterea evaziunii fiscale este o preocupare continuă a organelor financiare şi poate fi realizată
atît pe seama adoptării legislaţiei fiscale la condiţiile în continuă schimbare a economiei, cît şi pe
seama îngrădirii fenomenelor de încălcare. În acest sens, este importantă cunoaşterea diferitelor forme
de fraudă fiscală.
118
Evaluarea volumului evaziunilor fiscale pe categorii de obligaţii fiscale prezintă o importanţă
deosebită în vederea perfecţionării legislaţiei fiscale, precum şi pentru derularea corectă şi eficientă a
operaţiunilor de control. În figura 14.6.1 se observă că cele mai multe cazuri de evaziune fiscală au
loc în domeniul taxei pe valoarea adăugată, a impozitului pe venit, accizelor.
Sursa: Raportul privind rezultatele activităţii de control în anul 2001, efectuate de către Direcţia Control
Fiscal şi Contestări a IFPS.
6% 9%
31%
3%
22%
29%
TVA Impozit pe venit Accize

Impozit pe imobil Impozitul funciar Celelalte impozite
Figura 14.6.1. Evaluarea evaziunilor fiscale pe categorii de obligaţii fiscale
La exercitarea controalelor documentare, întreprinse de către secţiile de control fiscal în teritoriu,

au fost depistate o serie de încălcări care sînt răspîndite în rîndurile contribuabililor şi se referă la:
În ce priveşte taxa pe valoarea adăugată:
• Aplicarea eronată a regimului deducerilor. Astfel de abateri s-au constatat la agenţii
economici care realizează atît operaţiuni supuse taxei pe valoarea adăugată, cît şi operaţiuni
scutite, prin nerespectarea prevederilor în ce priveşte calcularea raportului în care participă
bunurile şi serviciile la realizarea operaţiunilor impozabile şi influenţarea, în acest mod, a
taxei pe valoarea adăugată deductibilă. Sînt cazuri în care se fac deduceri de T.V.A. în bază
unor documente ilegale, false sau ca urmare a înscrierii repetate a unor facturi în jurnale de
cumpărări, sau se exercită anticipat dreptul de deducere;
• Unele operaţii ce intră în sfera impunerii cu taxa pe valoarea adăugată nu sînt incluse în bază
de calcul al T.V.A.;
• Nerespectarea perioadelor fiscale la întocmirea declaraţiilor T.V.A.;
• Efectuînd livrări impozabile peste plafonul de 200000 lei, unii agenţi economici nu se
înregistrează ca plătitor T.V.A.;
• Aplicarea eronată a cotei zero pentru operaţiunile de export, în cazul operaţiunilor derulate
prin intermediari care efectuează operaţiuni de export în nume propriu;
• Eschivarea de la plata T.V.A. aferentă importului de bunuri prin prezentarea în darea de
seamă a unor acte fictive de donaţie, de la parteneri externi, în loc de acte de cumpărare,
precum şi neincluderea în decontări a T.V.A. amînată la plata în vamă;
• Emiterea de chitanţe fără ca agentul economic să fie plătitor sau fără înregistrarea în
evidenţa contabilă;
• Calculul incorect al T.V.A. în cazul vînzării sau achiziţionării mijloacelor fixe;
• Unii agenţi economici nu calculează T.V.A. pentru avansuri primite de la clienţi, la data
primirii acestora, ci la data livrării produselor pentru care au primit avansurile respective;
• Neutilizarea sau utilizarea defectuoasă a formularelor tipizate, cu înregistrări incomplete sau
înregistrări repetate în jurnalele de cumpărări, facturi „pierdute”, întîrzierea întocmirii
facturilor fiscale în scopul amînării plăţii T.V.A., neincluderea în baza de calcul a tuturor
elementelor din factură (ambalaj, cheltuieli de transport etc.);
• Nu se calculează de către bănci T.V.A. aferentă veniturilor obţinute din vînzarea bunurilor
gajate;
• Eschivarea de la plata T.V.A. prin declararea unor importuri ca fiind temporare;
119
În ce priveşte accizele, faptele evaziunii fiscale se referă la:
• Neincluderea în baza impozabilă a tuturor sumelor supuse impunerii;
• Utilizarea unor cote inferioare celor legale;
• Încadrarea incorectă în termenele legale privind scutirile fiscale;
• Necalcularea accizelor la modificarea concentraţiei alcoolice;
• Producerea de alcool din materii prime primite spre prelucrare, cu plata contravalorii sub
formă de comision reţinut din producţia realizată;
• Neincluderea accizelor în preţul de vînzare al produselor supuse impozitării (bijuterii
vîndute în consignaţii, băuturi alcoolice cumpărate de la particulari etc.);
• Neînregistrarea în contabilitate a obligaţiilor de plată a accizelor;
• Eschivarea de la plata accizelor prin schimbarea dimensiunii produselor alcoolice în facturile
de import.
1. Explicaţi tendinţele generale în evoluţia impunerii indirecte.

2. Enumeraţi cauzele creşterii ponderii impozitelor indirecte în formarea veniturilor bugetare.
3. Care sînt avantajele şi dezavantajele impunerii indirecte?
4. Care este incidenţa impozitelor indirecte asupra activităţii financiare a agenţilor economici?
5. Cum se manifestă corelaţia dintre impozitele indirecte şi procesul formării preţurilor?
6. Care este influenţa impozitelor indirecte asupra activităţii economice externe? Explicaţi esenţa
economică şi necesitatea semnării Acordurilor internaţionale.
7. Care sînt efectele evaziunii fiscale şi modalităţile de eschivare depistate în urma controalelor
fiscale?
Bibliografie:
1. Culegerea actelor legislative şi normative privind reglementare vamală şi fiscală a operaţiunilor de

import-export în R.M., Chişinău, 2003.
2. Moldova în cifre 2003. Departamentul de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova, Chişinău,
2003.
3. Налоги и налогообложение. Под ред. И.Г Русакова, В.А. Кашин, Москва, 1998, p.9-96.
4. Налоги и налогообложение. Под ред. М.В. Романовского, О.В. Врублевской. Санкт-
Петербург, 2000, p.180-210.
5. Bugetul statului şi agentului economic. T. Vîşcu-Barbu, Bucuresti, p.40-60.
6. Налоги и налогообложение. Под ред. Т. Ф. Ютктна, Москва: Инфра-М, 1999, p.98-105,
p.268-307.
7. Налоги теория и практика / В.В Глухов, И.В.Дольдэ, Санкт-Петербург, p.17-25.
8. Сугырин, С. Ф. Налоги и налоговое планирование в мировой экономике / С.Ф Сугырин, А.И.
Погорлецкий, Санкт-Петербург, Полиус, 1998.
9. Черник, Д.Г. Основы налоговой системы, Москва, 2000, p.125-133.
10. Raportul privind rezultatele activităţii de control în anul 2001, efectuate de către Direcţia Control
Fiscal şi Contestări a IFPS.
120
Bibliografie selectivă
1. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul I. Noţiuni generale. Titlul II. Impozitul pe venit. Legea
Republicii Moldova Nr.1163 – XIII din 24.04.1997 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62 din
18.09.1997
2. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul III. Taxa pe valoarea adăugată. Legea Republicii Moldova
Nr.1415 – XIII din 17.12.1997 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.40-41 din 7.05.1998
3. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul IV. Accizele. Legea Republicii Moldova Nr.1053 – XIV din
16.06.2000 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.139-140 din 2.11.2000
4. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul V. Administrarea fiscală. Legea Republicii Moldova Nr.407 –
XV din 26.07.2001 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-3 din 3.01.2002
5. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul VI. Impozitul pe bunurile imobiliare. Legea Republicii
Moldova Nr.1055 – XIV din 16.06.2000 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.127-129 din
12.10.2000
6. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul VII. Taxele locale. Legea Republicii Moldova Nr.93 – XV din
1.04.2004 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.80-82 din 21.05.2004
7. Legea Republicii Moldova Nr.1164 – XIII din 24.04.1997 „Cu privire la punerea în aplicare a titlurilor I
şi II ale Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62 din 18.09.1997
8. Legea Republicii Moldova Nr.1417 – XIII din 17.12.1997 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului III
al Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.40-41 din 7.05.1998
9. Legea Republicii Moldova Nr.1054 – XIV din 16.06.2000 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului IV
10. Legea Republicii Moldova Nr.408 – XV din 26.07.2001 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului V al
Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-3 din 3.01.2002
11. Legea Republicii Moldova Nr.1056 – XIV din 16.06.2000 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului VI
12. Legea Republicii Moldova Nr.94 – XV din 1.04.2004 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului VII al
Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.80-82 din 21.05.2004
13. Legea Republicii Moldova Nr.1198–XII din 17.11.1992 “Cu privire la bazele sistemului fiscal al
Republicii Moldova” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.11, 1992
14. Codul vamal. Legea Republicii Moldova Nr.1149 – XIV din 20.07.2000 / Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 160-162 din 23.12.2000
15. Legea Republicii Moldova Nr.1380 – XIII din 20.11.1997 „Cu privire la tariful vamal” / Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.40-41 din 7.05.1998
16. Legea Republicii Moldova Nr.1104 – XV din 6.06.2002 “Cu privire la Centrul pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Coruptiei” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 91-94 din 27.07.2002
17. Legea Republicii Moldova Nr.123 – XV din 18.03.2003 „Cu privire la administraţia publică locală” /
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.49 din 19.03.2003
18. Legea Republicii Moldova Nr.397 – XV din 16.10.2003 „Cu privire la finanţele publice locale” /
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 248-253 din 19.12.2003
19. Legea Republicii Moldova Nr.1102 – XIII din 06.02.1997 „Cu privire la Resursele naturale” / Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.40 din 19.06.1997
20. Legea Republicii Moldova Nr.474 – XV din 27.11.2003 „Cu privire la bugetul de stat pe anul 2004” /
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.243 din 11.12. 2003
21. Legea Republicii Moldova Nr.186 – XIII din 19.07.1994 „Cu privire la taxele locale” / Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.8 din 06.10.1994
22. Legea Republicii Moldova Nr.720 – XIII din 2.02.1996 „Cu privire la fondul rutier” / Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.14-15, 1996
23. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat nr.06 din 30.12.2002 „Cu privire la restituirea sumelor
TVA” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.190-197 din 31.12.2002
24. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat nr.14 din 19.12.2001 „Cu privire la reţinerea impozitului pe
venit la sursa de plată” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 5-8 din 10.01.2002
121
25. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 4 din 29.01.2001 „Cu privire la modul de prezentare de
către persoanele fizice a Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit” / Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 21-24 din 27.02.2001
26. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat „Cu privire la modul de calculare şi achitare a impozitului pe
venit de către persoanele ce practică activitatea de antreprenoriat” / Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 21-24 din 27.02.2001
27. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la Direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale
şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2003-2005)” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.96-
99, 2002
28. Alexandru F. Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă. Bucureşti 2002.
29. Brezeanu P. Fiscalitate: concepte, modele, teorii, mecanisme şi practici fiscale”. Bucureşti, 1999.
30. Manole T. Finanţele publice locale: rolul lor în consolidarea autonomiei financiare la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale. – Chişinău, 2003.
31. Hîncu R., Chicu N. Impactul impozitelor directe asupra proceselor social-economice. Analele ASEM.
Chişinău, 2004.
32. Şarcov P., Ipati Gh. Impozitarea şi facilităţile fiscale pentru micul business din Republica Moldova: ghid
pentru întreprinzători. Chişinău, 2003.
Redactor literar – Constantin Crăciun

Corector – Valentina Solovei
Rectificare computerizată – Natalia Ivanov
Procesare computerizată – Feofan Belicov
Semnat pentru tipar 18.07.05

Format 60 × 84 1/16. Rotaprint. Coli editoriale 11,5
Coli de tipar 16,1. Comanda . Tirajul 300 ex.
Tipografia Academiei de Studii Economice a Moldovei

Chişinău, 2005, str. Mitropolit Bănulescu-Bodoni 59,
Tel: 22-27-68
122

Metode Si Tehnici Fiscale (Curs Universitar)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metode Si Tehnici Fiscale (Curs Universitar)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

CATEDRA „FINANŢE ŞI ASIGURĂRI”

Rodica HÎNCU, Nadejda CHICU,

METODE ŞI TEHNICI FISCALE

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Rodica Hîncu, dr. habilitat, conf. univ.

© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM

1.1. Conţinutul social-economic al impozitelor şi taxelor

1.1. Conţinutul social-economic al impozitelor şi taxelor

1.2. Funcţiile impozitelor

1.3. Teorii cu privire la reglementarea de către stat a sistemului de impunere

Tema 2. SISTEMUL FISCAL

2.1. Conceptul de sistem fiscal

2.1. Conceptul de sistem fiscal

2.2. Legislaţia fiscală

În conformitate cu articolul 6 al Codului Fiscal al Republicii Moldova, impozitele şi taxele

2.4. Administrarea fiscală şi organele fiscale

Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în procesul exercitării atribuţiilor respective,

1. Care sînt elementele constitutive ale sistemului fiscal al Republicii Moldova?

1) Persoană – orice persoană fizică sau juridică.

Tema 3. TAXELE LOCALE

3.1. Sistemul taxelor locale. Noţiuni generale

3.1. Sistemul taxelor locale. Noţiuni generale

3.2. Stabilirea şi punerea în aplicare a taxelor locale

4. Taxa de aplicare a simbolicii locale

5. Taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială

9. Taxa pentru prestarea serviciilor auto de călători

10. Taxa pentru parcare

11. Taxa de la posesorii de cîini

3.4. Modul de calcul al taxelor locale

3.5. Înlesniri la plata taxelor locale

Tema 4. IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE

4.1. Caracteristica generală a impozitului pe bunurile imobiliare

Valoarea de bilanţ a bunurilor imobiliare impozabile (lei)

Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile care au bunuri imobiliare, inclusiv terenuri, amplasate în

4.3. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice

40,47 lei × 100 m2 × 0,1% = 4,047 lei/m2

5) Se calculează suma totală a impozitului pe bunurile imobiliare:

De plata impozitului pe bunurile imobiliare se scutesc:

4.5. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt)

I. Pentru terenurile cu destinaţie agricolă:

II. Pentru terenurile din extravilan:

IV. Pentru terenurile atribuite întovărăşirilor pomicole

Tipuri de teren În municipiile

4.6. Înlesniri la plata impozitului funciar

Tema 5. IMPOZITUL PENTRU UTILIZAREA RESURSELOR NATURALE

5.1. Resursele naturale: caracteristică generală

5.2. Determinarea taxelor pentru utilizarea resurselor naturale

5.2.1. Taxa pentru apă

5.2.2. Taxa pentru folosirea resurselor minerale

5.2.3. Taxa pentru lemnul eliberat pe picior

Taxa pentru 1 m3, lei

5.3. Administrarea impozitului pentru utilizarea resurselor naturale

1. Ce elemente componente se includ în impozitul pentru folosirea resurselor naturale?

Tema 6. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

6.1. T.V.A. – noţiuni generale

6.1. T.V.A. – noţiuni generale

6.2. Livrările impozabile cu T.V.A. şi livrările scutite de T.V.A.

6.3. Înregistrarea subiectului impozabil cu T.V.A.

Subiectul care desfăşoară o activitate de întreprinzător, cu excepţia autorităţilor publice,

6.4. Determinarea obiectului impozabil. Ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile

6.6. Determinarea T.V.A. la operaţiunile de import-export

1. Bere fabricată din malţ 2 litri