apreciază senzaţia de cald şi rece.

Se utilizează 2 eprubete, una cu apă caldă (clasic se

recomandă 430) şi una cu apă rece (la 70). Se atinge pielea solicitând precizarea din partea
pacientului să specifice ce a simţit. Există şi o a doua tehnică, cu 4 eprubete cu apă rece – călduţă
– caldă – fierbinte Pacientul le ia în mână pe rând şi i se cere să le aranjeze în ordine de la
fierbinte la rece. În mod normal, mâna diferenţiază temperaturi de 1-50.
4. Testul durerii superficiale provoacă durerea prin înţepare. Se recomandă un ac de
siguranţă pentru a testa concomitent şi sensibilitatea la presiune, apăsând pe piele cu partea
neascutiţă a acului de siguranţă. Pacientul va discrimina recunoscând “înţtepatul” şi “apăsatul”:
- Dacă le recunoaşte pe ambele → normal;
- Dacă nu recunoaşte nici unul → anestezie;
- Dacă simte înţepatul ca apăsare → sensibilitatea de presiune este prezentă;
- Dacă simte apăsatul ca înţepat → hiperalgie.
Frecvent azi nu se mai utilizează înţeparea pentru a testa sensibilitatea dureroasă, ci
vibraţia unui diapazon de 30 Hz care excită aceiaşi receptori ai durerii.
5. Testul discriminării a 2 puncte, test foarte vechi (Weber, 1853) este deosebit de
important în diagnostic. Se utilizează un aparat ca un compas terminat cu 2 ace. Se începe
testarea cu cele 2 braţe ale compasului deschise mai mult şi care înţeapă concomitent pielea.
Pacientul simte două înţepături. Treptat se strâng cele 2 braţe până când pacientul simte doar o
înţepătură deşi a fost înţepat de acele ambelor braţe. Între 10 mm şi 2 mm începe să se piardă
discriminarea. Vârstnicii au discriminare mai proastă. Femeile au discriminare mai bună ca
bărbaţii. Există diferenţe de discriminare şi între diversele zone tegumentare (ex., 2-3 mm la
pulpa degetului şi 6-8 mm la coapsă).
Testul compară discriminarea zonelor simetrice.
6. Testul hărţii apreciază modul în care s-a făcut reinervarea sensitivă după o leziune
de nerv periferic. Testatorul atinge (sau înţeapă uşor) un punct de pe pielea unui teritoriu de
inervaţie sensitivă şi pacientul trebuie să arate exact unde a fost excitaţia.
În reinervare iniţial noua “hartă” sensitivă se poate abate mult de la vechea “hartă”.
Recuperarea sensibilităţii normale se realizează chiar prin metoda acestui test.