DISLALIA

Așa cum sugerează etimologia, termenul de „dislalie” (în limba greacă: dys: dificil,
greu; lalein: a vorbi) desemnează acea categorie de tulburări de pronunție, de
natură organică sau funcțională, care constă în dificultatea emiterii unuia sau mai
multor sunete ale vorbirii, pe fondul unor malformații la nivelul organelor
periferice ale aparatului fonoarticulator sau a unor deficite de procesare fonologică
sau motorie.

Tulburare caracterizată prin incapacitatea totală sau parţială de a emite sau articula
corect unul sau mai multe sunete izolate sau în combinaţii fluente în timpul
vorbirii, tulburările de pronunţie (articulaţie) constând în deformarea, substituirea,
omiterea anumitor sunete în vorbirea spontană și în cea reprodusă.

MANIFESTĂRI VERBALE ÎN DISLALIE

• distorsiunea/ alterarea sunetului (pronunția defectuoasă a sunetului,

nerespectând caracteristicile lui articulatorii); exemplu: pronunția
interdentală (cu limba între dinți) a sunetului „s”, vibrarea labială a sunetului
,, r”, emiterea labială a sunetului ,,f” etc.
• omisiunea sunetului (copilul nu pronunță deloc sunetul în cadrul
cuvântului); ex., spune „cară” în loc de „scară” , „achetă” în loc de
„rachetă”.
• substituirea/ înlocuirea sunetului, cu un sunet apropiat sau nu ca structură
articulatorie; ex., copilul înlocuiește sunetul „ș” cu unul din sunetele „s”,
„h”, „ci”, „t” și pronunță „ masină”, „mahină”, „macină” sau „matină”, în
locul cuvântului „mașină”; sunetul ,,c” înlocuit cu ,,t” (tană în loc de cană,
atasă în loc de acasă), sunetul ,,r “ înlocuit cu ,,l” ( lață în loc de rață),
sunetul ,,g” cu ,,d” (dură în loc de gură, mă dândesc în loc de gândesc ).
 TIPOLOGIE

• După criteriul etiologic, dislalia poate fi:

– dislalie organică sau mecanică

- cauzată de modificări patologice ale organelor de vorbire şi deficienţe organice

ale analizatorului auditiv;
- poate fi:
Audiogenă, determinată de lezări ale analizatorului auditiv (gravitatea ei
este în funcţie de gravitatea afecţiuni auditive. Astfel în formele uşoare ale
hipoacuziei subiectul respectiv îşi formează un vocabular corect dar nu percepe
adecvat sunetele înalte pe care le confundă şi le pronunţă defectuos
(sigmaticele). În formele grave tulburările se resfrâng asupra majorităţii sunetelor.

Mecanică,  determinată de malformaţii ale organelor  periferice ale vorbirii.

Subiectul nu realizează mişcările care sunt legate de aceste afecţiuni ale organelor
periferice.

– dislalie funcțională (motorie sau senzorială)

este determinată de incapacitatea organelor de vorbire de a-şi îndeplini funcţiile
organice. Nu există modificări patologice în recepţia şi exprimarea vorbirii ci este
determinată de incapacitatea organelor de a-şi îndeplini funcţia. Poate căpăta
amploare în condiţiile în care părinţi încurajează vorbirea greşită a copilului.
- poate fi:
Motorie, apare datorită debilităţii musculare, dizabilităţilor motorii (copii
neîndemânatici), fiind consecinţă a unei dezvoltări întârziate a analizatorului
motor- componenta sa verbochinestezică. Subiecţii pot deosebi pronunţia corectă
cât şi cea incorectă dar prezintă dificultăţi în controlul şi coordonarea aparatului
fonoarticulator. La copii apar mai des omisiunile şi deformările de sunet.
Senzorială, apare ca urmare a deficienţelor verbale senzitive, în special pe
fondul disfuncției auzului fonematic. Se caracterizează prin înlocuirea unor sunete
cu altele.

- dislalie fiziologică - de evoluție

  După fonemul afectat, dislalia poate fi:

Sunet deformat sau omis/ sunet înlocuit

• B – betacism/ parabetacism
• P – pitacism/ parapitacism
• N – nutacism/ paranutacism
• M – mutacism/ paramutacism
• C – capacism/ paracapacism
• G – gamacism/ paragamacism
• H – hapacism/ parahapacism
• D – deltacism/ paradeltacism
• T – tetacism/ paratetacism
• F – fitacism / parafitacism
• V – vitacism/ paravitacism
• L – lambdacism/ paralambdacism
• R – rotacism/ pararotacism
• S, Z, Ț, Ș, j, Ce, Ci, Ge, Gi – sigmatism/ parasigmatism
 DEMERS DE EVALUARE A PRONUNȚIEI
Instrumentarul logopedic specific pe baza căruia vom completa fișa de evaluare
logopedică:
- Fișa de evaluare a sunetelor izolate;
- Paletarul/ Albumul logopedic;
- Set de imagini din diverse categorii;
- Probe de psihomotricitate;
- Probe pentru auzul fonematic;
- Probe pentru stabilirea vârstei psihologice a limbajului;
- Interviul aparținătorilor.

Fișa de evaluare a sunetelor izolate

Oferă informații despre abilitățile articulatorii ale copilului, în vorbirea reflectată.

Se poate utiliza drept instrument unde se notează rezultatele și poate fi aplicată

concomitent cu cartonașele cu grafeme corespunzătoare sunetelor.

Copilului i se cere să reproducă sunetul model oferit de terapeut.

Albumul logopedic/paletarul logopedic

Unul dintre cele mai utilizate instrumente de evaluare si de lucru

Presupune o colecție de imagini, corespunzătoare unor cuvinte care prezintă

sunetele în trei contexte coarticulatorii: poziție inițială, mediană și finală

Evaluează abilitățile coarticulatorii cele mai simple dpv fonologic în cazul copiilor
mici (antepreșcolari, preșcolari). Se poate elabora album logopedic mai complex,
cu cuvinte mai complexe fonologic (școlari mici).

PALETARUL LOGOPEDIC

Paletarul logopedic trezeste interesul copilului prin forma si imaginile atractive,

usor de recunoscut, fiind astfel simplu de aplicat in evaluarea logopedica.(sunetele
sunt prezentate în pozitie initiala, mediana si finala). Poate fi utilizat in cadrul
sedintelor de logopedie atat pentru evaluarea pronuntiei cat si pentru dezvoltarea
vocabularului, rezultatul fiind implicarea activa a copiilor in ambele situatii.

Seturi de imagini, cărți și alte materiale care permit verbalizarea

• Mostrele de limbaj sunt analizate dpv al funcționalității articulatorii.

• Se recomandă tratarea globală a vorbirii pentru realizarea unui
diagnostic diferențial.
• Pentru dislalie se remarcă:
- Componenta fonetică a limbajului prezintă tulburări de tipul omisiuni,
distorsiuni sau înlocuiri
- Tulburările sunt de natură organică sau funcțională
- Structura morfo-sintactică este funcțională
- Nu există deficite la nivelul laturii pragmatice
Volumul vocabularului activ-/pasiv să fie adecvat vârstei.

Fișa logopedică

Asigură o radiografiere organizată și complexă a limbajului

Ghidează terapeutul în procesul de evaluare

Susține diagnosticul logopedic.

Se consemnează următoarele:

• Date generale şi familiale;

• Date anamnestice care pot da informaţii asupra factorilor psihogeni sau de
mediu care pot influenta limbajul (Date obţinute din convorbirile cu părinţii
despre felul cum a decurs sarcina, evoluţia copilului, dezvoltarea motorie
sau bolile suferite)
• Se observă abateri de la normă: înălţime, greutate, conformaţia toracelui, a
craniului;
• Date despre aparatul fonator: se examinează bolta palatină, implantarea
dinţilor şi a maxilarelor prognatismJ, proeminenţa maxilarelor, limba
(microglosie şi macroglosie, anchiloglosie), vestibulul faringian, cavitatea
nazală (plopii);
• Date despre motricitate: mersul( dacă este normal sau nesigur), dacă
coordonarea mişcărilor este deficitară, motricitatea facială (pareze);
 • Capacitatea respiratorie, capacitatea de a conduce aerul pe gură sau pe nas,
calitatea respiraţiei, tipul de respiraţie (toracică sau abdominală);
• Dacă lateralitatea este sau nu afirmată.
• Starea auzului (audiometria);
• Starea auzului fonematic( capacitatea de reproducere a fonemelor
urmărindu-se analiza şi sinteza fonematică, atenţia auditivă, memoria auditiv
verbală prin pronunţarea unui anumit tip de silabe, analiza structuri
fonematice , sinteza structuri fonematice,
• Ritmul şi fluenţa vorbirii (ritm rapid, tărăgănat), dacă prezintă sincinezii sau
mişcări parazite, dacă apar mişcări asociate!(balansarea capului, stereotipuri
verbale);
• Vocabularul activ: se examinează prin denumirea diferitelor obiecte, prin
povestirea după imagini etc. Se notează eventuale tulburări de pronunție;
• Vocabularul pasiv: verificăm înțelegerea cuvintelor, ordinelor verbale etc.
Se consemnează dacă este adecvat sau nu.
• Structura gramaticală, dacă este adecvată vârstei.
• Se menționează tipul de personalitate (intovert, extravert etc),
• Abilitățile de scris-citit.

TERAPIA DISLALIEI

ETAPE:
- Etapa pregătitoare
- Etapa emiterii sunetului
- Etapa diferențierii izolate a sunetului
- Etapa consolidării sunetului
- Etapa diferențierii în silabe/cuvinte
- Etapa automatizării sunetului.
În funcție de rezultatele evaluării, etapele sunt abordate simultan într-o ședință de
terapie, alternate, cu durata de 5-15 minute.

Etapa pregătitoare:
• Se dezvoltă acele abilități prerechizite pentru structurarea limbajului;
• Se exersează în fiecare ședință terapeutică, neexagerat, în funcție de
necesitățile copilului;
• Abilități antrenate:
- Motricitate generală;
- Motricitatea organelor fonoarticulatorii;
 - Motricitatea musculaturii respiratorii (respirație verbală/nonverbală, inspir
/expir diferențiate oral-nazal;
- Lateralitatea ( se recomandă educarea coordonării ochi-mână de la stânga la
dreapta indiferent de lateralitate);
- Schema corporală ;
- Orientarea spațio-temporală (poziții sus/jos, lângă, in față/ în spate; azi,
mâine, ieri, zilele săptămânii , ora pe ceas, etc);
- Structuri perceptiv motrice de formă, mărime, culoare
- Auzul fonematic (vezi material auz fonematic)

Etapa emiterii sunetului (Vezi ghid de impostare sunete)

Modul de emitere a sunetului este diferențiat în funcție de vârsta și particularitățile
de dezvoltare ale copilului, după ce s-a asigurat baza motorie și senzorială.
• Emiterea spontană, prin utilizarea onomatopeelor /jocurilor fonetice.
• Metoda derivării sunetului dintr-unul care poate fi emis corect ( ex : R din L,
T, D, Z... Toate articulate cu vârful limbii pe alveolele incisivilor superiori);
sunetele africate din sunetele componente etc.
• Metoda demonstrației. Terapeutul explică (combină metoda ortofonică) și
demonstrează copilului emiterea corectă a sunetului, preferabil în fața
oglinzii, copilul imitând. Se utilizează materiale concret –intuitive : desene,
palatograme, indicații referitoare la specificul articulării sunetului (zonă de
articulare, sunet surd/sonor, forța undei expiratorie etc).

Etapa diferențierii izolate a sunetului

Se realizează imediat după ce sunetul nou a fost emis.

Se recomandă diferențierea sunetului nou de sunetul cu care era înlocuit sau de alte
sunete asemănătoare (ex sunet surd/sonor pereche).

Putem utiliza asocierea fonem/grafem, copiii ințelegând ca forma diferită a

literelor se asociaza cu forma diferită a sunetelor.

Etapa consolidării sunetului

Se recomandă utilizarea unui material divers în care se urmarește prezența
sunetului în diferite silabe/cuvinte. Acum e momentul utilizării discului logopedic,
etc.), în silabe închise (as,es,is,os,us,etc.), silabe din trei sunete (asa,ese,asi,etc.),
grupuri de sunete consonantice (sc,st,str,sp,etc.), cuvinte mono sau bisilabice
(cuvintele bisilabice sunt mai ușor de articulat decat cele monosilabice), cuvinte
plurisilabice, de la forme simple din punct de vedere fonologic la cele complexe
(cele care conțin combinații consonantice).

Etapa diferențierii în silabe/cuvinte

Sunetul nou consolidat se diferențiază la nivel de silabe/cuvinte.

Materialul lingvistic cel mai important de lucrat în aceasta etapa sunt
cuvintele/silabele de tipul paronimelor.

Etapa automatizării sunetului

Se utilizează structuri lingvistice mai mari decât cuvântul pentru structurarea
abilităților de comunicare funcțională:
-propoziții simple si dezvoltate;
-poezioare și cântece;
-frământări de limbă;
-vorbirea spontană (conversații, povestirea pe suport ilustrat).

Cele mai frecvente tulburări dislalice sunt sigmatismul (s, ș, ț, z, j, ce, ci, ge, gi,
dupa vârsta de trei ani), rotacismul, capacismul, gamacismul, lamdacismul,
fitacismul și vitacismul, cu formele de para...
• În cazul sunetelor sigmatice, mecanismul articulator al acestor sunete
presupune o mobilitate crescută a limbii, astfel:
-pentru s, z, ț limba este în poziție ridicată în spatele incisivilor superiori si vârful
limbii atinge alveolele incisivilor inferiori, comisurile bucale fiind retractate
(zâmbet, cu vedere la dinți);
-pentru ș și j vârful limbii atinge anteropalatal și buzele rotunjite;
-pentru ce, ci, ge, gi buzele au aproape poziția neutrală, vârful limbii poziționat
mediopalatal;
Z, j, ge ,gi sunt sunete sonore, celelalte fiind surde.
Cele mai frecvente tulburari sunt: sigmatismul interdental (se recomandă
intervenția logopedică încă de la primele semne, indiferent de vârstă), sigmatismul
șuierat (când suflul respirator este mult prea intens, distanța dintre incisivi mult
prea mare), parasigmatismul (în tulburările de receptare auditivă, se înlocuiesc cu
h, f, v, t, d) .
• În cazul rotacismului și pararotacismului terbuie reamintit că sunetul R
presupune ca aerul ce se scurge din plămâni produce vibrarea corzilor
vocale, el fiind un sunet sonor, ajunge în cavitatea bucală , unde devine sunet
oral.Limba este ridicată in spatele insivilor superiori, locul de articulare fiind
apicodental/anteropalatal. Marginile limbii sunt lipite de masele, vârful
limbii putând să se miște liber și vibrând în momentul scurgerii aerului
(sunet vibrant).
Tulburări: Rotacism Velar/Uvular (vârful limbii este hipoton), Rotacism Bilabial,
Rotacism Interdental (vegetații adenoidiene), Pararotacism. Vârsta ideală de
intervenție este de 4 ani.

Procesul terapeutic trebuie să respecte principiile logopedice:

1. Principiul intervenției timpurii: la vârste mici automatismele

psiholingvistice nu sunt încă bine consolidate şi pot fi uşor înlocuite cu
deprinderi corecte de vorbire;
2. Principiul parteneriatului (familia) în scopul prelungirii intervenţiei
logopedice şi în mediul şcolar sau de viaţă al copilului;
3. Principiul respectării particularităților de vârstă și individuale:
secvenţele/metodele de lucru desfăşurate cu copilul trebuie adaptate vârstei,
nivelului de dezvoltare mintală şi particularităţilor personalităţii acestuia;
4. Principiul exercițiilor de scurtă durată: se recomandă exersarea timp de doar
câteva minute ; în schimb, această exersare pe perioade scurte poate fi
repetată frecvent în aceeaşi şedinţă;
5. Principiul utilizării sunetelor asemănătoare, pentru a evita apariția
oboselii/tensiunii articulatorii. Se recomandă folosirea sunetelor
asemănătoare pe care copilul le poate pronunţa şi, treptat, să se treacă la
sunetele noi, corecte, care vor înlocui sunetele greşit pronunţate;
6. Principiul utilizării autocontrolului auditiv: copilul trebuie să poată distinge
sunetele care fac parte din aceeaşi grupă de sunete; logopedul va demonstra
pe organele lui articulatorii şi va arăta copilului deosebirile dintre acestea;
 7. Principiul acțiunii minime: este mai eficient ca sunete noi să se exerseze la
începutul exerciţiilor cu vocea scăzută, fără exagerare; vocala se adaugă la
început şoptit şi abia mai târziu se pronunţă cu voce tare.

Surse de descărcare materiale utile:

https://gogu.website/cartonase-cu-literele-alfabetului/

https://gogu.website/puzzle-cuvinte-din-trei-litere/

https://gogu.website/cate-silabe-are-cuvantul/

https://gogu.website/sinonime-antonime-omonime-paronime/

https://gogu.website/framantari-de-limba/

https://gogu.website/grupuri-de-litere/

https://gogu.website/planse-cu-literele-alfabetului-romanesc/

https://gogu.website/completeaza-casetele-cu-litera-potrivita/

https://proedukat.wordpress.com//?s=CAIETUL+SUNETULUI+C

https://www.liveworksheets.com/search.asp?content=SUNETUL+S

SOFT INTERACTIV SEBRAN ( la instalare selectati limba romana pentru

rulare)

https://online.seterra.com/en/p/sebran