Universitatea..........

Facultatea

Infracţiunea de omor-talharie

Profesor coordonator:
........

Student:
................

Bucureşti
2020
 ABREVIERI

alin. alineat
art. articol
C. civ. Codul civil
C.P. Codul penal
C. proc. civ. Codul de procedură civilă
C. proc. pen. Codul de procedură penală
CSJ Curtea Supremă de Justiţie
ed. ediţia
Ed. Editură
etc. et cetera (și altele)
idem acelaşi, la fel, tot aşa
lit. literă
NCPP Noul Cod de Procedura Penală
op. cât. opera citată
p. pagina
pct. punctul
s.n. sublinierea noastră
urm. Următoarele

Cuvinte cheie: Justiţie, lege, omor, furt, tâlhărie, cercetare, judecători,

magistraţi, avocaţi, societate, politic, Statul Român, infracţiune, pedepse

2
 Crima este uciderea ilegală a unui alt om fără justificare plauzibilă sau intenție
morală, în special uciderea ilegală a unui alt om cu premeditate. Această stare de spirit poate,
în funcție de jurisdicție, să distingă crima de alte forme de omucidere ilegală, cum ar fi
uciderea prin imprudență. Omorul prin imprudență este o crimă comisă în absența
premeditaţii, cauzată de o provocare rezonabilă sau de o capacitate diminuată. Omuciderea
involuntară, în cazul în care este recunoscută, este o ucidere cu consecinţe atenuante.
Când auzim termenul de "omucidere", tindem să ne gândim la crimă și ucidere. Dar
acestea sunt doar două tipuri de omucideri. Omuciderea cuprinde uciderea legală (cum ar fi o
ucidere în auto-apărare), uciderea intenționată (crimă). Omuciderile chiar descriu ce se
întâmplă când statul execută pe cineva.
Crima este un tip de omucidere care implică elemente specifice în conformitate cu legea.
Crima este uciderea unei ființe umane de către alta având următoarele caracteristici:
- intenționată (o ucidere accidentală nu este, de obicei, crimă, cu excepția cazurilor de
crimă)
- ilegală (spre deosebire de uciderea legală de către un ofițer de poliție a unui suspect în
timpul unui schimb de focuri, de exemplu)
Deși legea privind crima variază de la stat la stat, cele mai multe state recunosc grade
comune de crimă. Crima include crimă cu premeditare (crimă de gradul întâi), crimă
nepremeditată în cazul în care inculpatul a intenționat să provoace vătămări corporale grave
(crimă de gradul al doilea), și crimă (moarte cauzată în timpul comiterii unei infracțiuni
periculoase).
O crimă deliberată, premeditată este considerată în general crimă de gradul întâi. În
cazul în care acuzatul a planificat uciderea (ca într-o otrăvire), ea va fi, de obicei, acuzat de
crimă de gradul întâi.
De exemplu: Procurorul districtual din Los Angeles l-a acuzat pe O. J. Simpson de
două crime de gradul întâi în moartea fostei sale soții Nicole Simpson și a altei persoane.
Procurorul districtual a adus acuzațiile de crimă de gradul întâi pe baza dovezilor de la locul
crimei, inclusiv o mănușă sângeroasă, și pe dovezi că Simpson ar fi spionat-o pe soția sa
înainte de crime. Astfel de dovezi ar fi putut indica un plan sau o premeditare pentru
comiterea crimelor.1

Omorul este caracterizat de atestarea unui corp uman, folosind violenta, însă pentru ca
acesta să fie complet, trebuie îndeplinite două mari condiţii:
1
Sursa: https://www.nolo.com/legal-encyclopedia/homicide-murder-manslaughter-32637.html accesat la data
04.01.2021

3
 - fapta care urmează să fie săvârşită, să fie asupra uneie persoane în viaţă, indiferent
dacă acea persoană era sau nu viabila, aşadar asupra unui corp uman, viu, indiferent
de sex, vârsta, religie, starea sănătăţii. De aici rezulta că asupra unui cadavru nu poate
fi săvârşită infracţiunea de omor ci conform Art.383 din Noul Cod Penal va fi
săvârşită infracţiunea de profanare de cadavre.
- Obiectul material al omorului să fie altul decât viaţa făptuitorului. Acest lucru rezultă
din conţinutul juridic ce impune obligativitatea fiecărui om de a respecta şi de a nu
avea acces la viaţa altui om.

Obiectul ocrotirii penale.

„Obiectul juridic special al infracţiunii este complex, fiind constituit pe de o parte, din
relaţiile sociale cu caracter patrimonial referitoare la posesia şi detenţia bunurilor mobile, iar
pe de altă parte, din relaţiile sociale referitoare la viaţă, integritatea corporală, sănătatea,
libertatea fizică şi psihică a individului.”2

Subiecţii infracţiunii
„Sunt subiecţi activi nemijlociţi ai infracţiunii toţi participanţii la comiterea faptei, indiferent
dacă unii dintre aceştia doar au molestat victima, iar alţii s-au limitat la deposedarea acesteia
de bun.”3
Subiecţii pasivi sunt toate persoanele prejudiciate
Conform art. 211 alin.1 din Codul Penal infracţiunea de tâlhărie reprezintă furtul
realizat prin violenţă, ameninţări ori punerea în pericol a victimei care nu se poate apăra, dar
şi furtul realizat de întrebuinţarea acestor mijloace în scopul păstrării bunului furat ori pentru
încercarea de îndepărtare a probelor pentru ca făptuitorul să îşi asigure scăparea. Această
infracţiune se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 18 ani.
Conform art.211 alin.2 din Codul Penal, este considerată tâlhărie de către persoanele
deghizate, mascate, realizate în timpul nopţii, într-un loc public precum mijloacele de
transport în comun.

Tâlhăria este pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 ani în următoarele condiţii:

- dacă au luat parte la infracţiune doua sau mai multe persoane
2
M. Udroiu, Sinteza de procedura penala, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2020, pag. 126
3
M. Olariu, C. Marin, Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2020, pag. 92

4
 - de o singură persoană care a avut arme ori tranchilizante
- într-o locuinţă sau în apropierea acesteia
- în timpul unei calamităţi naturale
Conform art.211 alin.3 din Codul Penal infracţiunea de tâlhărie care a produs pagube
materiale şi a fost sodată cu victime umane se pedepseşte cu interzicerea drepturilor şi cu
închisoarea între 15 şi 25 ani.
Infracţiunea de tâlhărie este susceptibilă de săvârşire, exceptând coautorul, şi în
modalităţile de instigare şi complicitate.
Latura obiectivă.
„Elementul material are un caracter complex, el fiind exprimat prin acţiuni conjugate
de deposedare a victimei de bun, cât şi de violentare - fizică sau psihică - a persoanei.
Acţiunile, din al doilea tip, sunt întreprinse de autor pentru a obţine sau a păstra bunul
deţinut de persoana vătămată, ori pentru a înlătura urmele infracţiunii sau pentru a-şi asigura
scăparea de răspundere.
Urmarea imediată şi legătura de cauzalitate privesc doar acţiunea principală şi sunt
identice cu cele de la furt, fiind indiferent dacă acţiunea adiacenta şi-a atins sau nu scopul.”4

Latura subiectivă.
„Elementul subiectiv al infracţiunii de tâlhărie este, de asemenea complex, el
exprimându-se în forma intenţiei, la ambele tipuri de actiuni- principală şi secundară.”5
Infracţiunea de tâlhărie este caracterizată de intenţie, fiind calificata având un scop precis.
Principalele forme ale infracţiunii de tâlhărie sunt următoarele:
- Se considera tentativa de infracţiune de tâlhărie atunci când acţiunea de furt din
motive independente, este întreruptă de voinţa celui care o săvârşeşte, înainte de a
deposeda făptuitul de bunuri, cu condiţia obligatorie să fie urmată de acţiune de
violenta precum lovire, ameninţare.
- Consumarea infracţiunii de tâlhărie are loc atunci când această acţiune nu este
întreruptă de voinţa făptuitorului, iar făptuitul este deposedat de bunul sustras, acţiune
urmată de violenta sau realizate ambele acţiuni concomitent.

Conform mijloacelor folosite, sunt identificate următoarele:

- Infracţiune de furt prin ameninţare (conform art.193 din Codul Penal)
4
M. Olariu, C. Marin, Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2020, pag. 95
5
M. Udroiu, Drept Penal. Partea speciala, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2014, pag. 129

5
 - Infracţiune de furt prin violenţă. Se considera violenţa fizică provocarea anumitor
vătămări ale integrităţii corporale, conform art.180-182 din Codul Penal
- Furt punând victimă în stare de inconştienta sau în situaţia de a nu se putea apăra
Atât judecarea penală, cât şi tâlhăria se realizează conform regulilor de procedura
normale, excepţie de la caz fiind cauza prevăzută la alin.3 urmărită de către procuror şi
judecata apoi de către tribunal.
Astfel, infracţiunile de tâlhărie şi furt constituie un stres cotidian pentru oamenii
normali, care prin frecventa acestora şi pericolul ridicat reprezintă mai mult de jumătate din
crimele comise în ţara noastră.

Speţă
Tâlhărie şi omor deosebit de grav aflate în proces. Elemente de diferenţiere faţă de
infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei. Încheierea penală nr. 270/26.10.2006
Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr.315 din 10 mai 2006 a condamnat pe inculpatul C.Gh.,
aflat în Penitenciarul Iaşi, la următoarele pedepse:6
- 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c, e - pedeapsă
complementară pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 şi alin.2
ind.1 lit. c Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal;
- 20 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c şi e Cod
penal ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav
prevăzute de art.174, 176 lit. d Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal.
În baza art.33 lit. a, art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa
cea mai grea de 20 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să
execute pedeapsa de 22 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.
a, b, c, e Cod penal.
A aplicat inculpatului disp.art.71 şi 64 lit.a, b, c, d Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală a menţinut starea de arest a inculpatului iar în
baza disp.art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării
preventive la zi începând cu 30.08.2005.

În pronunţarea acestei sentinţe instanţa a reţinut următoarele:

6
Sursa: https://legeaz.net/spete-penal/talharie-si-omor-deosebit-sy0 accesat la data 04.01.2021

6
 În ziua de 16 iulie 2005, în jurul orelor 1700, inculpatul aflat în stare de ebrietate, s-a
deplasat la locuinţa surorii sale U.M. pe care o mai ajuta ocazional, la treburile gospodăreşti.
Negăsind pe nimeni acasă, inculpatul a mers la socrii acesteia, care deţin o altă casă în
aceeaşi curte. Fără a striga la uşă, inculpatul a deschis uşa, ce nu era asigurată cu cheia, a
pătruns în interiorul casei şi a intrat în camera în care ştia că familia U. ţinea banii.
Inculpatul s-a îndreptat spre masa din cameră şi de sub faţa de masă a sustras suma de
1.400 lei. În timp ce număra banii sustraşi, inculpatul a fost surprins de victima U.M. care i-a
pus mâna pe umăr. În acel moment, inculpatul s-a întors a prins-o pe victimă cu mâna de gât
şi a strâns-o puternic, după care a îmbrâncit-o peste o ladă de lemn.
Întrucât inculpatul scăpase din mână banii, aceasta s-a aplecat pentru a-i strânge de pe
jos, moment în care a observat că victima încerca să se ridice în picioare.
Inculpatul a prins-o din nou cu mâna de gât, a izbit-o de uşă, după care victima a căzut
la pământ şi s-a lovit puternic cu capul de duşumeaua încăperii.
După consumarea acestei agresiuni, inculpatul a părăsit locuinţa luând cu el banii
sustraşi. La plecare a fost observat de vecinii victimei, respectiv de familia D. Inculpatul a
cerut de la D.I. o ţigară după care şi-a continuat drumul spre casă
În aceeaşi zi, inculpatul a părăsit localitatea fiind depistat de lucrătorii de poliţie în
comună Vedea, jud. Argeş unde lucra ca ziler.
Din raportul de necropsie rezultă că moartea victimei U.M. a fost violentă şi s-a
datorat insuficienţei acute consecutive unei sugrumări. Pe corpul victimei s-au constatat
echimoze ce s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente.
În cauză s-a procedat la reconstituirea faptei inculpatului indicând locul şi modul în
care a sustras banii şi a suprimat viaţa numitei U.M.
În drept, faptele reţinute şi descrise anterior, realizează conţinutul constitutiv al
infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prevăzută de art.174-176 lit. d Cod penal şi
respectiv 211 alin.1 şi 21 lit. c Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a, 34lit.b şi 37 lit. b Cod
penal.
Sentinţa astfel pronunţată a fost apelată de inculpatul C.Gh., pentru nelegalitate şi
netemeinicie.7
A susţinut că încadrarea juridică este greşită întrucât fapta inculpatului se încadrează
juridic în infracţiunea de tâlhărie" urmată de moartea victimei, faptă prevăzută de art.211
alin.3 Cod penal.

7
Sursa: https://legeaz.net/spete-penal/talharie-si-omor-deosebit-sy0 accesat la data 04.01.2021

7
 A arătat, că nu a avut intenţia de a ucide victima, ci de a lua o sumă de bani ce
considera că-i aparţin, dar fiind surprins a îmbrâncit-o părăsind locul faptei.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a constatat
că respectiva critică este nefondată.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de către instanţa fondului, este corectă fiind
rezultatul coroborării tuturor probelor administrate în cauză.
Astfel, s-a dovedit fără dubii că inculpatul, în data de 16 iulie 2005, în jurul orelor
17:00 după ce consumase băuturi alcoolice, a mers la locuinţa numiţilor U.N. şi U.M.8
Fără a avea consimţământul acestora a deschis uşa imobilului care nu era încuiată a
pătruns în interior, şi cunoscând locul unde victima îşi ţinea banii s-a îndreptat spre masa din
camera respectivă, iar de sub faţa de masă a sustras suma de 1.400 lei.
A fost surprins de victima U.M. în timp ce-şi număra banii situaţie în care inculpatul a
ripostat. A prins-o cu mâna dreaptă de gât, a strâns-o puternic după care a îmbrâncit-o peste o
ladă din lemn.
Întrucât îi căzuse pe jos banii sustraşi şi s-a aplecat pentru a-i lua, a observat că
victima U.M. încerca să se ridice în picioare. Astfel, a prins-o din nou de gât cu mâna, a izbit-
o de uşă, iar aceasta a căzut pe spate lovindu-se de duşumea, situaţie în care inculpatul a
părăsit în grabă locuinţa.
Din raportul de necropsie medico-legală, nr.1074/2005 rezultă că moartea victimei -
în vârstă de 73 ani - a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute consecutive
unei sugrumări, aspect evidenţiat şi în planşa fotografică - foto nr.2, fila 15, dosar urmărire
penală.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea

victimei, se cere, pe de o parte, realizarea raportului de cauzalitate între fapta de tâlhărie şi
moartea victimei, iar pe de altă parte, ca inculpatul care a acţionat cu intenţie în ceea ce
priveşte fapta de tâlhărie să fie totodată în culpă faţă de producerea rezultatului mai grav.

8
Sursa: https://legeaz.net/spete-penal/talharie-si-omor-deosebit-sy0 accesat la data 04.01.2021

8
 Or, probele dosarului atestă faptul că inculpatul a produs cu intenţie moartea victimei,
pe care a sugrumat-o conducând astfel la o insuficienţă respiratorie acută şi ulterior la deces.
Prin urmare, reţinând că victima a fost ucisă cu intenţie (art.176 lit.d Cod penal) nu se poate
reţine în acelaşi timp că moartea acesteia s-a produs şi din culpă (art.211 alin.3 Cod penal)
astfel că activitatea infracţională a fost corect încadrată juridic, neexistând temeiuri privind
schimbarea acesteia aşa după cum a solicitat inculpatul.

BIBLIOGRAFIE

D. Lupaşcu, Codul de procedura penală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2019

9
 M. Olariu, C. Marin, Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2020
M. Udroiu, Sinteza de procedura penală, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2020
M. Udroiu, Drept Penal. Partea specială, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2014
M. Udroi, Fise de procedura penală partea specială, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2019
https://legeaz.net/spete-penal/talharie-si-omor-deosebit-sy0
https://www.nolo.com/legal-encyclopedia/homicide-murder-manslaughter-32637.html

10