PROBLEME

ELEMENTARE DIN
OPERELE UNOR
AUTORI
„Aşa după cum Soarele întunecă stelele prin strălucirea lui,
tot aşa un învăţat poate întuneca slava tuturor într-o adunare,
propunând și, cu atât mai mult, rezolvând probleme de
matematică”
Bragmagupta
INTRODUCERE
Matematica este un cuvânt atât de simplu care
ascunde în spatele lui un univers imens, încă
neexplorat complet, un cuvânt magic care deschide
porţile cunoaşterii lumii.
Matematica este întâlnită peste tot: fie că o găseşti
scrisă pe o foaie de hârtie sau când socoteşti restul la
magazin tot matematică se numeşte. Apare la orice
pas, în orice formă, în orice corp, în fiecare secundă
a vieţii noastre.
Indiferent de gradul de instruire, toată lumea
are nevoie de matematică.
În mod firesc, în matematică, mai mult decât
în orice disciplină s-a conturat o literatură
distractivă, care răspunde necesității de a
stimula studiul matematicii, un elev învățând
mai mult dacă se folosesc probleme atractive,
unele luate chiar din practica de zi cu zi

Matematica este în general definită ca știința ce studiază relațiile cantitative, modelele de

structură, de schimbare și de spațiu. În sens modern, matematica este investigarea
structurilor abstracte definite în mod axiomatic folosind logica formală.
1. ELEVII LUI PITAGORA
◈ După o legendă, se spune ◈ Rezolvare aritmetică:
că Pitagora, fiind întrebat Numărul celor care studiază matematica, muzica, sau
de către Policrate-tiranul doar asistă reprezintă, din totalul elevilor, fracţia:
Siracuzei-câţi elevi are, a 1 1 1 25
   numărul femeilor este restul
răspuns astfel: „Jumătate 2 4 7 28
din ei studiază 28 25 3 3
matematica, un sfert fracţionar:   , deci totalul elevilor era:3.:  28
28 28 28 28
muzica, a șaptea parte ◈ Rezolvarea algebrică:
asistă în tăcere și, în plus, Dacă x este numărul tuturor elevilor, se obţine ecuaţia:
mai sunt încă trei femei”. x x , de
x unde x  28
  3 x
Căţi elevi erau în total? 2 4 7
PITAGORA
◈ Pitagora sau Pythagoras (n. circa 580 î.Hr.,
Samos - d. 495 î.Hr., Metapontum) a fost un
filosof și matematician grec, originar din insula
Samos, întemeietorul pitagorismului, care punea
la baza întregii realități, teoria numerelor și a
armoniei. A fost și conducătorul partidului
aristocratic din Crotone (sudul Italiei). Scrierile
sale nu s-au păstrat. Tradiția îi atribuie
descoperirea teoremei geometrice și a tablei de
înmulțire, care îi poartă numele. Ideile și
descoperirile lui nu pot fi deosebite cu certitudine
de cele ale discipolilor apropiați.
 2. EPITAFUL LUI DIOFANT
◈ Pe mormântul lui Diofant se află inscripţia:”Aici este
înmormântat Diofant şi piatra de pe mormântul lui arată cât a
trăit. A şasea parte din viaţă o formează copilăria minunată,
tinereţea luminoasă este egală cu a douăsprezecea parte. După
încă a şaptea parte s-a căsătorit, iar la ani după aceea Himeneu
i-a dat un fiu căruia i-a hărăzit să trăiască jumătate din cât a
trăit tatăl. În mare mâhnire, a murit bătrânul la ani după ce și-
a pierdut fiul. Călătorule, spune câți ani a avut Diofant când a
murit?”
Rezolvare:
◈ Rezolvare aritmetică:
1 1 1 1 25
   
Se observă că 6 12 7 2 28 reprezintă a câtă parte din viaţă a trăit Diofant fără
cei 5 ani după căsătorie până la naşterea fiului său şi fără cei 4 ani trăiţi după moartea
28 25 3
fiului, deci cei 9 ani reprezintă restul fracţionar:  , aşa că întregul (vârsta)
28 28 28
este: 9 : 3  84.
28

◈ Rezolvare algebrică:
x x x x
  5  4  x
Notând cu x vârsta matematicianului, se ajunge la ecuaţia: 6 12 7 2 ,a
cărei soluţie este: x  84.
3. IMPARTIREA SUTEI
◈ Să se împartă numărul 100 de două ◈ Rezolvare:
ori, astfel încât partea mai mare din
Se alege ca necunoscută,, partea mai mică
prima împărţire să fie de două ori
de la a doua înmulţire, rezultă:
mai mare decât partea mai mică de
la a doua împărţire şi partea cea 2x  partea mai mare din prima împărţire,
mare de la a doua împărţire să fie de 100  2x  partea mică din prima
trei ori mai mare decât partea mică împărţire,
de la prima împărţire. 3  100  2x   partea mare din a doua
împărţire.
◈ Observaţie. Problema şi rezolvarea
ei au fost scrise de Diofant în Aşadar: x  3  100  2 x   100 , de unde:
valoroasa lucrare Arithmetica. x  40
DIOFANT
◈ Diofant din Alexandria Pagina-titlu a
(n. între 200 și 214 d.Hr. ediției din 1621 a
la Alexandria - d. între lucrării
Arithmetica a lui
284 și 298), a fost un Diofant, tradusă în
matematician grec, latină de către
considerat de mulți autori matematicianul
Claude-Gaspard
ca fiind părintele Bachet de
algebrei. Méziriac
4. O PROBLEMA A LUI FIBONACCI
◈ Cineva a cumpărat 30 de păsări cu 30 de monede; pentru o
potârniche a plătit 3 monede, pentru un porumbel 2 monede,
iar pentru o pereche de vrăbii câte o monedă. Câte păsări de
fiecare fel au fost cumpărate?
◈ Observaţie. Leonardo Pisano (Fibonacci), în lucrarea Liber
abaci (1202, 1228), a redat numeroase probleme, unele
recreative, între care această problemă ( ca și faimoasa
problemă a iepurerilor de casă, care a antrenat o serie de
studii ulterioare).
REZOLVARE
Notând cu x numărul potârnichilor, cu y al porumbeilor şi cu z al
1
vrăbiilor, se formează relaţiile: x  y  z  30 si 3 x  2 y  z  30
2

Eliminând pe z, se găsește: y  10  5 x; deoarece x,y,z sunt

3
numere întregi şi pozitive, trebuie ca x să fie multiplu de 3 (pentru
a asigura valoarea întreagă a lui y ), dar mai mic decât 6 ( pentru
ca y să fie strict pozitiv), deci x  3 , de unde rezultă: y  5 şi z  22.
LEONARDO FIBONACCI
◈ Leonardo Fibonacci (n. 1170,Pisa, Republica Pisa – d. 1240,
Pisa, Republica Pisa)[, cunoscut și sub numele de Leonardo din
Pisa, Leonardo Pisano, Leonardo Bonacci, sau pur și simplu
Fibonacci, a fost un matematician italian considerat drept „cel
mai talentat matematician din Occidentul Evului Mediu”
◈ Fibonacci este cel mai bine cunoscut lumii moderne pentru:
--Răspândirea sistemului de numărare hindu-arab în Europa, prin
publicarea în primul rând la începutul secolului al 13-lea a cărții sale
denumită Cartea de calcul , sau Liber Abaci.
--Un șir de numere, care i-a purtat ulterior numele, și anume șirul lui
Fibonacci, pe care nu el l-a descoperit, dar pe care l-a folosit ca un
exemplu în cartea sa, Liber Abaci.
 VA
MULTUMESC!