Comemorări

Ion BUZAȘI

Ioan Alexandru: Tălmăcitorul unei capodopere a

literaturii ebraice

C u transferul salvator de exmatriculare al poetului de la

Filologia clujeană la cea din București în 1964, se
adeverește vorba românească „în tot răul este și un bine”:
a citit în cenaclul „Labiș” condus de Eugen Barbu, în anii
aceea un mare sprijinitor de talente, care au înnoit poezia
din anii comunismului: Nichita Stănescu, Ioan Alexandru,
Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ana Blandiana,
Constanța Buzea ș.a. După terminarea facultății lucrează
ca asistent universitar la Catedra Eminescu, cu existență
efemeră, condusă de profesoara Zoe Dumitrescu-
Bușulenga. Urmează studii de specializare în străinătate,
își însușește limbile de cultură antică: ebraica, greaca și
latina și se consacră tălmăcirii în românește a unor
capodopere din aceste literaturi. Între acestea și o carte
celebră din Biblie, Cântarea Cântărilor.
În Istoria literaturii românești, Introducere sintetică,
Nicolae Iorga vorbește despre Biblie ca despre o carte de
literatură, cu teme, modalități și procedee literare atât de
diferite încât este capabilă să satisfacă toate gusturile:
„Cine dorea, în societatea românească din secolul al XV-
lea să cetească pagini în care să răsune ciocnirea armelor,
în care scene teribile de tragedie să zguduie, în care să fie
momente de înfrângere, în care să se simtă voința lui
Dumnezeu intervenind în acțiunile omenești, nu avea
nevoie de altceva: lua și cetea Cartea Regilor. Dar, de altă
parte, în aceasta se cuprindeau elemente de poezie lirică,
de multe ori poezia lirică cea mai nestăpânită, cea mai
neîngăduitoare din punct de vedere religios, mult mai
înălțat și mult mai perfect, care este acela din timpul
nostru”. Marele istoric se referea la Cântarea Cântărilor,
cel mai poetic fragment din textele canonice, pe care
poetul Imnelor l-a publicat la Editura Științifică și
310
Comemorări

Enciclopedică, seria „Biblioteca orientalis” într-o nouă

tălmăcire după originalul ebraic. Poetul a mărturisit în
câteva interviuri prețuirea sa pentru cărțile de
înțelepciune orientală, pentru imnografii bizantini și
pentru poezia Eladei. Această prețuire s-a concretizat în
traducerea a trei volume din Odele lui Pindar și prin
tălmăcirea din ebraică a Cântării Cântărilor, această
capodoperă a liricii universale. „Traducerea de față –
spune Ioan Alexandru – a izvorât din iubirea față de
frumusețea textului, din dorința de a pătrunde cât mai
adânc posibil în această neistovită frumusețe atât de
aproape de sufletul fiecărui om care se străduie cât îi stă în
puteri să devină mai bun și mai frumos, prilej de bucurie
și înseninare și împăciuitoare înțelepciune pentru ceilalți”.
Acestei capodopere a literaturii ebraice prezentă în
toate antologiile de poezie de dragoste i s-au dat de-a
lungul timpului diferite interpretări. Valeriu Anania
învățatul teolog, scriitor și tălmăcitor al Sfintei Scripturi, o
consideră într-o inspirată comparație, o prezență
singulară și stranie în canonul biblic, „ca și cum Venus din
Millo s-ar fi rătăcit cândva printre mozaicurile Aghiei
Sofia, așadar un splendid poem de dragoste între cărțile
sacre”și de aceea a fost o vreme exclus o vreme din
paginile Bibliei. Timotei Cipariu, profesor de ebraică la
Teologia blăjeană, unul dintre primii tălmăcitori în
românește al Bibliei și primul după versiunea ebraică,
recunoscând aspectul erotic al poemului îi conferă o
interpretare alegorică „Cântecul Cântecelor, adică cel mai
frumos cântec, sub numele aceluiași împărat, Solomon, e
o poem erotică însă castă, lirică. Descriptivă, despre
amoarea între doi tineri duioși, care Sfinții Părinți o au
înțeles despre amoarea între Cristos și Biserica sa, iar unii
iudei despre cea între Dumnezeu și poporul evreiesc!.
Cultura românească a manifestat un interes timpuriu
pentru poezia Cântării Cântărilor și ediția Ioan Alexandru
reproduce într-o secțiune finală două traduceri din
literatura noastră veche, din Biblia de la București (1688) și
din Biblia de la Blaj (1795) a lui Samuil Micu, care și-au
păstrat până astăzi cursivitatea, prospețimea limbii și

Discobolul/2021
 Comemorări 311

profunzimea înțelesului. Ioan Alexandru menționează

nume de scriitori și teologi care, vorba lui Eminescu s-au
încercat „în luptă dreaptă” să dea glas românesc acestor
frumuseți poetice: Andrei Șaguna, Ion Heliade-Rădulescu,
Gala Galaction. La acestea se adaugă versiunea Ioan
Alexandru care se impune mai întâi prin ținuta științifică
austeră. Aproape fiecare vers este prevăzut cu ample note
și comentarii ce facilitează o înțelegere cât mai adecvată
și-l lămurește în privința problemelor specifice de tehnică
poetică. Ediția cuprinde și o vastă bibliografie în care sunt
enumerate pe scurt interpretările care s-u dat de-a lungul
veacurilor. De pildă Nicolae Iorga în pomenita istorie
literară vede în Cântarea Cântărilor „strigăte de pasiune
din pustia Arabiei. S-au trudit o mulțime de teologi din
toate timpurile să explice Cântarea Cântărilor: ea nu este
altceva decât o bucată erotică și toate sforțările celor mai
curați la suflet dintre teologi întrebuințând cele mai
ingenioase explicații, nu vor putea răpi Cântării Cântărilor
acest caracter”. Aceeași interpretare o găsim la Petru
Creția, care într-una din cele mai poetice versiuni ale
poemului dă o interprete profană asemănătoare cu
aprecierile lui Iorga. „Cântarea Cântărilor este înfățișată
aici ca un șir de cinci poeme de iubire, încadrate între un
prolog și o încheiere. Poeme de iubire între mire și
mireasă, cu prilejul nunții, deci cântece nupțiale sau
epitalamuri”. Studiul introductiv semnat de Zoe
Dumitrescu-Bușulenga recunoaște caracterul erotic al
poemului, dar relevă caracterul filosofic al erosului făcând
o apropiere cu Dante:„Ca-n marea poezie a lumii aici nu e
vorba de simple figuri de retorică, ci de simboluri care
relevă adâncimile arhetipale, unice , esențiale ale iubirii.
Ca la Dante, eroul devine astfel mirele etern, ea este
mireasa veșnică, iar întâlnirea lor este nunta, hierogamia,
taina supremă a unirii cu valențe cosmice și adânc psihice,
tălmăcită ca atare în filosofii antice. Și Ioan Alexandru ca
și profesoara lui subliniază alegorismul iudaic și creștin al
operei.
Reproducerea textului ebraic, grec, latin a traducerilor
vechi românești din Biblia de la București și Biblia lui

Discobolul/2021
312
Comemorări

Samuil Micu, a cărei limbă a fost apreciată în mod

deosebit de Perpessicius, ridică neîndoielnic valoarea
acestei ediții românești. Și astăzi Cântarea Cântărilor are
în tălmăcirea lui Samuil Micu, frumuseți de poem în
proză, cu dulci inflexiuni arhaice: „Eu floarea câmpului,
crinul văilor./ Ca crinul între spini, așa iubita mea între
toate./ Ca mărul între lemnele pădurii, așea e frățiorul
meu între feciori, subt umbra lui am dormit și am șezut și
dulce e rodul lui în gâtlejul mieu./ Băgați-mă în casa
vinului, grămădiți peste mine dragoste”. Iată același
fragment, de la începutul capitolului doi, în traducerea lui
Ioan Alexandru, mai fluentă și mai zveltă, mai apropiată
de poezia modernă și, așa cum dovedesc notele și
comentariile, mai apropiată de înțelesul originar al
textului: „Eu sunt o narcisă din Șaron/ Un crin al văilor./
Precum un crin între scaieți/ Astfel iubita mea între fete/
Precum un măr între copacii pădurii/ Astfel iubitul meu
între tineri/ În umbra lui îmi place să mă odihnesc/ Și
fructul său este dulce pentru cerul gurii mele./ El m-a
condus în casa vinului/ Și steagul ei deasupra mea este
iubire”.
Pe lângă versiunile canonice Cântarea Cântărilor a
inspirat și pana poeților care au realizat admirabile
prelucrări poetice, cum este cea a poetului Corneliu
Moldovanu din 1908, care a românizat de-a binelea
nemuritorul poem biblic transpunându-l cu o uimitoare
naturalețe și spontaneitate în beteala celor mai alese vorbe
ale limbii noastre… Și, desigur, unele cititoare vor fi
îndreptățite să afirme că nu numai despre farmecele
Sulamitei e vorba în Cântarea Cântărilor (Leo Butnaru).
Iar poetul Vasile Voiculescu în Ultimele sonete închipuite
ale lui Shakespeare în traducere imaginară de …, deși
revendică chiar în titlu numele marelui Will, „se
călăuzește nemărturisit de modelul Cântării
Cântărilor.”(Valeriu Anania)

Discobolul/2021