MARTURISIRI 2018 Pe A33

Revista „Mărturisiri 2018
LA 46 DE ANI...
Motto: Şcoala este ,,leagănul” fiinţării noastre umane
Cu siguranţă, 46 de ani reprezintă o vârstă a deplinei maturităţi, atât pentru un om, cât şi pentru o
instituţie oarecare. Sintagma este perfect valabilă şi în cazul Şcolii Gimnaziale ,,Ion Agârbiceanu” din
Alba Iulia. Ca slujitor al acestei minunate
instituţii de învăţământ de aproape 30 de ani, şi
ca manager al ei de 4 ani, mărturisesc că viaţa
mea însăşi, ca om şi ca dascăl, a fost şi este şi
acum, puternic influenţată de bunul mers al
acestei şcoli! Nu, nu este nici pe departe o
exagerare verbală, ci o adevărată şi reală
spusă! Imi este la suflet şcoala noastră şi
iubesc sufletul oricărui copil, care este
impregnat de priceperea şi personalitatea
dascălului lui!
Nu am fost extaziat niciodată de
învăţământul de acum nu ştiu câţi ani, etichetat
ca fiind unul deosebit – a se vedea perioada
interbelică -, iar acum am trece printr-un proces de cădere a învăţământului românesc, în ansamblul
lui. O fi ceva adevărat, nu neg, dar să nu uităm că în fiecare perioadă istorică şi învăţământul respectiv
a avut tarele şi problemele lui... aşa că nu cred că trebuie să idealizăm defel şcoala de altădată. Benefic
ar fi, să ne asumăm fiecare dintre noi un rol mai mic, sau mai mare - chiar nu contează!- pentru a ne
aduce firescul obol unui rost didactic bine făcut.
În acest demers al ideii articolului meu, nu scriu o noutate atunci când susţin că, şcoala este copia
fidelă, în miniatură, oglinda vie a societăţii; de la sintagma aceasta, mă întreb, ŞCOALA NOASTRĂ,
ÎNCOTRO? În general, mulţi ar spune că e o întrebare relativ fantezistă şi uşor imatură. Nu, nu este
aşa, deoarece bazându-te pe elemente reale şi
concrete, poţi arunca un ochi şi spre viitor! Unii,
probabil, sunt sceptici sau prinşi în idei nu tocmai
optimiste... le respect atitudinea, dar nu le-o şi
împărtăşesc! Da, fosta Şcoală nr. 6 din Alba Iulia, a
fost o şcoală la care se raportau mai toate şcolile din
judeţ - am fost modest, trebuia să elimin cuvântul
,,mai”! - Anii au trecut, s-au întâmplat multe în
societatea românească, unele spre binele şcolii,
altele mai puţin favorabile acesteia... Nu este cazul
să dezvolt aici această idee... Cert este că acum,
şcoala noastră este pe un făgaş bun, prielnic în a
reajunge acolo unde a fost odată. Când afirm aceasta
mă gândesc la forţa colectivului şcolii, din cei 44 de colegi, 33 au obţinut gr. did. I, iar 19 fiind
recompensaţi cu gradaţia de merit! Vreau să subliniez şi pregătirea şi dăruirea personalului auxiliar şi a
celui nedidactic, în suflul inovator promovat de şcoală. Categoric, situaţia demografică spune multe,
acum porţile şcolii fiind trecute zilnic de peste 730 de elevi, cuprinşi în 27 de clase. Anul şcolar viitor
vor fi 28 de clase, cu un număr ce va depăşi 750 de elevi! Ne onorează şi ne obligă migraţia elevilor
spre şcoala noastră -78 de elvi înscrişi în cele 3 clase pregătitoare propuse-, a interesului tot mai mare
al părinţilor în a-şi înscrie copiii în ciclul gimnazial al şcolii - sigur, fiinţarea unei clase a V-a cu profil
Lb. engleză intensiv, şi programul de dimineaţă, sunt atu-uri importante – fiind obligaţi în a
transforma o parte din cancelaria şcolii în sală de clasă, pentru a menţine programul acesta pentru toţi
elevii şcolii!
1
Rezultatele obţinute, de la evaluările naţionale şi până la diversele olimpiade şi concursuri

şcolare, sunt tot mai notabile. Avem un elev olimpic naţional - Cerbu Codruţ, clasa a VII- a, la fizică -
şi foarte multe rezultate extrem de meritorii la
multe alte discipline. Ele, sunt convins, vor
continua să crească, şi când spun aceasta, mă
gândesc la elevii care-i are şcoala acum! Să
avem în vedere că elevul nostru de astăzi, va fi
,,stăpânul” vremurilor de mâine!
Logistica şcolii este una de excepţie, de la
clase foarte bine dotate cu mobilier şi mijloace
moderne de învăţământ, şi până la biblioteca
şcolii şi baza sportivă şi de agrement chiar!
,, Pauca sed matura” - ,, puţine dar mature”,
spunea Gauss, afirmaţia marelui matematician
nefiind însă valabiă şi în cazul şcolii noastre!
Susţin că avem multe argumente în a afirma
că, pe baza solidă prezentată mai sus - din
păcate relativ parcimonios, ca un fel de crochiu
desenat rapid - prevăd ani buni pentru Şcoala
,,Ion Agârbiceanu” din municipiul nostru. Cu
siguranţă, nu avem o şcoală imuabilă, orice
activitate a ei va fi mereu şi mereu perfectibilă,
în pas cu noul din societate - vom avea mereu
nevoie de ajutorul societăţii! – Şi, aş mai afirma cu certitudine ceva, şcoala noastră va ,,hrăni” mereu
spiritele ,,flămânde” de cunoaştere ale multor generaţii şi generaţii de elevi. Da, ,,şi mâine va fi o zi”,
cu o condiţie, să şi învăţăm ceva, iar şcoala noastră are menirea, dar şi forţa necesară, îndeplinirii
acestei idei!
Cu smerenie mă aplec în faţa memoriei tuturor celor care au slujit această şcoală, şi cu preţuire îi
privesc pe cei care sunt acum prezenţi zi de zi, la ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,ION AGÂRBICEANU”
DIN ALBA IULIA!
Director,
Prof. Nicolae Andron
ALBA IULIA ŞI CENTENARUL UNIRII

Alba Iulia - „oraşul Marii Uniri”, aceasă expresie este pe buzele tuturor anul acesta, când se
împlinesc 100 de ani de la evenimentele ce au marcat desăvârşirea statului naţional unitar român.
Români din toate colţurile ţării se gândesc că, anul acesta, Alba Iulia poate fi o ţintă bună pentru
călătoriile şi vizitele lor prin ţară. Acest lucru este vizilbil zilnic în numărul mare de turişti care
vizitează oraşul.
Privindu-i pe aceşti turişti plimbându-se la adăpostul zidurilor Cetăţii, făcându-şi fotografii şi
selfie-uri, te poţi întreba dacă ştiu, de fapt ce s-a petrecut la Alba Iulia în urmă cu 100 de ani şi dacă
înţeleg semnificaţia acestor evenimente. Ei, dar astea sunt gândurile unui om care consideră că istoria
este un domeniu important şi mai ales că, istoria naţională este foarte importantă pentru definirea
identităţii fiecărui cetăţean al unui stat... Turiştii anului 2018, veniţi la Alba Iulia, privesc însă oraşul
cu mai multă detaşare de semnificaţiile sale istorice, iau lucrurile mult mai ... uşor şi urmăresc să
petreacă un număr de ore plăcute în cetatea Unirii fără a fi „copleşiţi” de sentimente „istorice”... Şi aşa
este şi normal, până la urmă...
Locuitorii şi cetăţenii de azi ai statului român îşi pot permite să vină la Aba Iulia, în anul
Centenarului, cu oarecare detaşare emoţională, „înarmaţi” cu aparate de fotografiat şi atitudinea
2
specifică turistulu.Totul se datorează entuziasmului, bucuriei, speranţei şi hotărârii cu care au sosit la

Alba Iulia cei o sută de mii de oameni pentru a participa la Marea Adunare Naţională şi a fi martori la
unirea Transilvaniei cu România.
Ne putem doar închipui atmosfera din trenurile lungi, ticsite de oameni, care străbăteau
Transilnavia pentru a ajunge la Alba Iulia, în ajunul lui 1 decembrie 1918. Putem vedea doar cu ochii
minţii oamenii fericiţi să participe la un eveniment atât de important pentru viitorul lor şi al copiilor
lor, scurgându-se în coloane umane, pe drumuri, spre Alba Iulia, într-un spectacol de „căciuli, cojoace
şi ţundre”. Oamenii aceştia simpli, înţelegea foarte bine că participau la un eveniment unic, de o
semnificaţie covârşitoare pentru viitorul lor. Ei au aceptat frigul, înghesuiala, organizarea lor în grupuri
mari de către gărzile naţionale pentru a putea auzi cum elitele românilor transilvăneni: Aurel Vlad,
episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu le
faceau cunoscute conţinutul şi semnificaţia
Rezoluţiei adoptate în Sala Unirii.
Noi, cetăţenii României în anul
2018, ar trebui să cunoaştem evenimentele
care au definit statul român în urmă cu o
sută de ani şi să înţelegem la nivel raţional
şi, mai ales, emoţional importanţa faptelor
petrecute la Alba Iulia la 1 de cembrie
1918. Recunoştinţa şi admiraţia noastră
pentru cei care, în urmă cu un secol, au
făcut posibilă existenţa unui stat al tuturor
românilor ar trebui să fie reală şi profundă.
Oameni liberi ai unui stat liber şi
întreg, noi – generaţia Centenarului,
trebuie să trecem dincolo de „beţia de
cuvinte” a discursurilor sforăitoare ale
celor porniţi să exploateze acest important
eveniment pentru propriul beneficiu politic sau de altă natură. Singurele gânduri şi sentimente din
minţile şi sufletele românilor în 2018 trebuie să fie recunoştinţa profundă faţă de înaintaşii noştri şi
mândria că suntem parte a poporului şi a statului român, care există datorită lor. Singurul „discurs” în
2018 ar trebui să fie: „Trăiască România!”.
Prof. Anca Melinda Arhire
IZVORUL FERICIRII
”Nesfârșite sunt posibilitățile duhului

omenesc. E de-ajuns să deschizi ochii, să
tragi cu urechea, să miroși în vânt pentru a te
deștepta. Vin și te-mpresoară din toate părțile
închipuiri, gânduri, dorințe, se înfiripă
hotărâri; cutreieri pământul și cerul, lumea
întreagă. Toate se apropie de tine ca ființe vii
și vreau să vorbească cu tine…Cum mai
poate rămânea vreme penru urât? Nesecate
roiuri de-ntrebări și gânduri din tine și din
lume zumzăie în suflet. Ce minunate ferești
ne-a dat Dumnezeu: simțurile noastre ! Și ce
ochean puternic: inteligența noastră! Și ce
3
fermecătoare ceteră: inima noastră...” afirma Ion Agârbiceanu.

Într-un interviu acordat lui Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu afirma că scriitorul ar avea nevoie
de trei condiții pentru a se forma: să înțelegi cartea naturii, cartea societății omenești și cartea ”gândirii
noastre individuale”, adică viziunea personală a artistului. Bun observator al vieții rurale, al oamenilor
necăjiți, Agârbiceanu este un portretist în tradiția operei lui I.Slavici. Culorile sunt la el mai întunecate,
expresiile femininine apar severe și grave. Aura de noblețe a țăranului ardelean plutește pretutindeni în
literatura scriitorului. Apoi se observă un mare drag de natură, de animale, palnte. În ce privește latura
umană a unui om al scrisului, din opera scriitorului se desprinde un mesaj al bucuriei și blândeții cu
care trebuie trăită viața. Credința sa profundă este în bunătate și credință, așa cum afirmă în povestirea
Bolovanul cel sur:”Tot locul e sfințit. Pentru c ă toate lucrurile care nu se abat de la legea lor sunt
sfințite.” ”Mă gândeam cu câtă rânduială a lăsat Dumnezeu lumea asta și cât de plină de frumuseți
acestea izvorăsc toate dintr-un singur izvor...”( Bolovanul cel sur) .
Relația dintre natură și om este esențială în opera lui Agârbiceanu. Atunci când personajele sale cad
pradă îndoielii și ezitării, el îi pune să revină la tărâmul pur al satului copilăriei și prin redeșteptare
spirituală. Este cazul și al personajului central din Fructul oprit, care se contopește cu natura: ”Cum
stătea răsturnat în iarba moale, avu senzația că se împrăștie, că se face una cu pământul, cu văzduhul,
cu firea întreagă. Într-un fel de semiconștiență simțea cum crește, cât de mare de bun, ca tot ce-l
înconjura și-i șoptea cu glasuri aievea, cufundându-se mai mult în unica viață a naturii. ”Ion
Agârbiceanu a pus accent pe moralitate în operele sale, fiindcă scria într-o societate deficitară la acest
capitol. Scriitorul surprinde în operele sale, înțelepciunea populară, morala chibzuinței, etica socială:
”Eu, zise diacul, n-am car, n-am plug, dar nici nu m-am dus să fur, așa cum fac alții care au. Eu mă
mulțumesc cu ce mi-a dat Dumnezeu”. (Pe drumuri).
Din perspectiva moralității și a orânduielilor ancestrale, romanul Arhanghelii are o valoare artistică pe
care autorul nu a mai atins-o în alte romane. Lumea din jurul minei, reprezintă o lume nebună, care și-a
pierut rostul și valorile fiind dominată de febra aurului. Abaterea de la rosturile firii se pedepsește: o
femeie, care ”strică rosturile” în târg, este bătută în plină stradă, un hoț de aur moare în mină, fostul
primar înnebunește. Îmbătați de puterea aurului, sătenii din Văleni își pierd judecata și cumpătarea:
”Mirosul de mineral scos proaspăt din sânul pământului plutea peste tot umed, sulfuric, pișcător,
deschidea larg nările băieșilor, care se îmbătau de el mai mult decât de orice băutură. ”Romanul se
încheie cu pedepsirea ”necumpătaților” și cu triumful celor ce nu renunțaseră la legile firii.
În lumea din opera lui Ion Agârbiceanu, preotul este unicul terapeut al sărmanilor care suferă de o
boală fizică creată de mizeria materială, de ignoranță, de umilință socială (Popa Vasile, Mortul, Legea
minții). El devine martorul durerilor, care nu suferă de dereglări morale, căci au credința nezdruncinată
, fiind oameni buni și cu credința în Dunezeu: ”Viața nu e numai o contemplare înțelegătoare, plină de
milă față de tine sau față de alții, ci o luptă necurmată împotriva tuturor piedicilor care s-ar pune în
calea realizării binelui, a frumosului, a dreptății, fie în viața ta, fie în aceea a semenilor tăi”. Asupra
necredincioșilor, preotul pare să nu aibă nicio putere, el lăsându-i ”în plata Domnului”, singura a fi
transformatoare.
Scriitorul Ion Agârbiceanu ”a știut să redea cu o abundență epică din care nu lipsesc nici
accentele de forță, cum spun pictorii, nici poezia, ironia sau chiar amărăciunea, feluritele aspecte ale
sufletului transilvan, a cărui complexitate, explicabilă prin vicisitudinile istoriei, uimește uneori pe
românii din celelalte provincii”, cum afirmă Henri Jacquier.
Concepția scriitorului în triumful credinței și al puterii interioare a omului se află în dedicația
scrisă de Vasile Murășan pe o carte dăruită Elenuței Rodean din romanul „Arhanghelii”: credința
despre bine și rău oscilează între o stăpânire a materiei și alta a echilibrului interior - ”Adevărata
fericire e în noi înșine”.
Bibliografie:
- Ion Agârbiceanu- Povestiri regăsite, ediție îngrijită de Mircea Popa,2011, Cluj Napoca
- Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu, ediție îngrijită de Mircea Zaciu,1982, Cluj Napoca
- Meditație în septembrie, ediție îngrijită de Aurel Sasu, 1971, Cluj Napoca
Prof. Ana Maria Samson
4
O ZI CÂT O VIAȚĂ…
Dascălul dăruieşte, dar şi primeşte

înmiit înapoi... aşa îşi înfrumuseţează
el sufletul... Sunt cuvinte care se
pliază de minune pe personalitatea
dragei noastre colege, învăţătoarea
Iulia Muntean! Da, nu-mi vine să
cred că Iuly va pleca peste câteva luni
din şcoala noastră... Regrete, mâhnire
şi părere de rău multă şi profundă...
Iuly ne va părăsi, dar ne va părăsi cu
fruntea sus, cu sentimentul că a lăsat
în urma ei un, munte” de împliniri...
dovada sunt cei câteva mii de elevi pe
care i-a educat şi le-a pus creionul în
mână şi slova în gură... nu e defel puţin lucru, să stai o viaţă de om la catedră, să fii actorul perfect în
faţa ochilor întrebători ai copiilor... Da, ziua în care Iuly se va retrage este o zi unică, şi care - din
păcate - nu va mai reveni niciodată într-o zi de, mâine...
Dăscăliţa - iertată-mi fie expresia mai veche, dar care incumbă şi acum atât de mult respect! -
Iulia Muntean, a trebuit să audă atât glasul elevilor ei, dar şi vorbirea tăcută şi nerostită a multora
dintre aceştia... a fost o a doua mamă pentru mulţi dintre ei... şi o scriu cu toată responsabilitatea şi
forţa cuvântului... S-a implicat cum puţini dascăli o fac, în a cunoaşte nevoile şi durerile copiilor de la
clasă...
Omul Iulia Munten a văzut lucrurile aşa cum sunt, dar a luptat mereu pentru cum ar trebui
ele să fie... a fost o răzbătătoare în multe moment ale vieţii ei!
Personal, o cunosc pe Iuly şi pe întreaga ei familie - tatăl ei a fost director al şcolii noastre,
prof. Petru Balint, un truditor minunat al Muzei, Clio”, de care mă leagă o lungă colaborare, iar de
soţul ei, prof. Mircea Muntean, o trainică prietenie. În plus, am avut onoarea să particip la momente
minunate din viaţa dragilor ei băieţi, Iulian şi Mihai! Acest adagiu a fost unul absolut necesar, pentru a
întregi un portret complet a dragei noastre colege... O mamă, o soţie şi o fiică de excepţie!
Da, a venit timpul ca ea să se retragă din viaţa activă a şcolii, şi să se dedice total viitorilor ei nepoţi!
Este o dorinţă a sa, care suntem siguri, îşi va găsi în curând rezolvarea!
Deşi dascălul este şi actor, el nu primeşte aplauze, el este, ”aplaudat” doar în sufletele elevilor
lui... aş îndrăzni, în numele tuturor colegilor tăi de la Șc. Gimnazială ”Ion Agârbiceanu”, dragă colegă
şi prietenă, IULIA MUNTEAN, să te aplaudăm, să te felicităm şi să-ţi dorim tot ce este frumos, bine
şi luminos, atât pentru tine cât şi pentru dragii tăi dragi!
Iuly, îţi dorim să nu te schimbi niciodată, să fii mereu aşa cum te cunoaştem cu toţii de ani şi
ani, frumoasă, onestă, discretă, plăcută şi de-o modestie care impunea mereu, respect şi admiraţie!
Prof. Nicolae Andron
GÂNDURI LA CEAS DE BUN RĂMAS….

Motto:
Nu există artă mai frumoasă decât arta educației. Pictorul și sculptorul fac doar figuri fără de viață, dar
educatorul creează un chip viu. Uitându-se la el, se bucură și oamenii, se bucură și Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur,
347-407)
Nu cred că greșesc dacă afirm că învățătorul este cea mai importantă persoană în educarea
copilului, el este cel care pune temelia cunoașterii și îi ajută pe copii să facă primii pași în dezvoltarea
5
lor intelectuală și morală. De aceea, el trebuie sa fie o persoană sufletistă, cu dragoste pentru copii, așa
cum spunea savantul și pedagogul Simion Mehedinți: ” numai un iubitor de copii poate fi și un bun
învățător”.
Toate aceste se adeveresc și în cazul colegei noastre Iulia Muntean, un dascăl care și-a făcut
munca cu conștiinciozitate, dăruire, pasiune și tact pedagogic, care a
deschis cu multă înțelepciune drumul în viață pentru foarte mulți elevi.
D-na Iulia Muntean și-a dedicat viaţa acestei şcoli, copiilor,
colectivului, dar şi comunităţii.Este omul care a împletit bunătatea și
blândețea din suflet cu autoritatea și corectitudinea profesională.
Tot ce a realizat în aceşti ani a fost cu trudă şi dăruire Cu fiecare
generaţie a avut satisfacţii profesionale şi împliniri şi astfel a putut
merge mai departe. Fiecare copil pe care l-a învăţat să citească, să scrie
şi să socotească şi-a găsit un locşor în sufletul ei. În tot ceea ce a făcut a
pus suflet şi astfel munca dânsei a dat roade, a însemnat ceva pentru cei
din jur.
Peste trei decenii petrecuţi în sălile Şcolii Gimnaziale ”Ion
Agârbiceanu” înseamnă multe amintiri, emoţii, bucurii, lacrimi. Am
cunoscut-o pe Iulia Muntean pe vreamea când eram eleva acestei școli
și am reîntâlnit-o după ani de zile, când am revenit ca profesoară în
această școală. Am avut mereu pentru ea admirație, simpatie și respect.
Draga noastră colegă, au trecut anii, cu bune şi cu rele, dar trebuie
să mărturisesc că ai rămas la fel de blândă, răbdătoare şi înţeleaptă. Sunt convinsă că îți va fi dor de
copii, de colegi, de băncuţe, de abecedar, de florile din fereastra clasei.
Nu știu ce urare se cuvine în acest moment… “Pensionare frumoasă?!” Nu sună prea bine,
nici prea optimist… Mai bine spun: “Felicitări, doamna învățătoare! Felicitări și putere multă! Să trăiți
mult și frumos, alături de familia minunată pe care o aveți!”.
Cu tot respectul, gândul meu frumos pentru o doamnă minunată,
Prof. Mariana Salomia Maierescu

Director adjunct
NOSTALGIE, GÂNDURI, PREȚUIRE…

Motto: „Dacă învăţătorul are dragoste pentru profesia sa, el este un învăţător bun. Dacă învăţătorul are dragoste pentru
profesie şi pentru elevi, el este un învăţător desăvârşit.”
Orice sfârșit este un nou început. Timpul aleargă grăbit. Pașii săi lasă în sufletele noastre urme
albe, negre, gri, colorate, lasă amintirile… Mărturii ale timpului, ale trecerii noastre. Unde au trecut
anii? Când s-au dus?
Pensionarea este un moment emoționant pentru fiecare.
Munca unui dascăl nu se
poate măsura în cuvinte. Cuvintele
sunt prea sărace pentu a reda clipele
de neliniște, frământările, împlinirile
sau neîmplinirile. Important este că
fiecare clipă este trăită intens, în
fiecare moment dascălul se
străduiește necontenit să devină o
lumină pentru el, ca apoi să reverse
acea lumină asupra celor din jurul
său. Iulia este unul dintre acei
oameni binecuvântaţi să
6
răspândească lumină în jurul său. A fost toată viaţa înconjurată de copii, învăţându-i să vadă minunile
ascunse în veşnicia unei clipe. Copiii au învăţat să descopere lumea cu ajutorul doamnei învăţătoare,
iar dumneaei a învăţat de la copii să rămână, în adâncul sufletului, mereu copil.
Nu poți fi învățător dacă nu iubești copiii, dacă nu intri, indiferent de vârstă, în jocul lor. Nu
poți fi învățător dacă nu știi să ierți, dacă nu ai de oferit mai mult decât primești. Munca noastră e
modelare delicată de suflete, iar amintirea atingerii rămâne pentru toată viața. A trăi în lume fără a
deveni conştient de sensul ei este ca şi când rătăceşti
într-o bibliotecă fără a atinge nicio carte!
Iulia nu a uitat niciodată că trebuie să
zâmbească, să lase la uşa clasei toate problemele
personale şi să fie mentor şi prieten pentru elevii săi.
Dacă zâmbim, zâmbetul se va întoarce aproape mereu.
Zâmbetul şi râsul inspiră idei, atrag prietenii şi
înfrumuseţează viaţa. A învăţat în ani de activitate la
catedră generaţii după generaţii că unde e mintea, acolo
e şi comoara. Ceea ce facem pentru noi înşine moare
odată cu noi. Ceea ce facem pentru alţii şi pentru
lumea întreagă rămâne şi este nemuritor! A rămas
implicată! A modelat personalităţi şi suflete, a îndrumat
copiii pe drumul cel bun al vieţii şi va rămâne
nemuritoare!
Ce elev ar putea uita zâmbetul care împrăștia lumină, timbrul duios și sfătos al doamnei
învățătoare? Cu blândețe, un munte de răbdare, o oază de bunătate, Iulia a știut să aline, să dojenească
fără a răni, sădind sensibilitatea, alături de tolba atâtor cunoștințe. Poate de aceea elevii ei erau atât de
calmi, cu înțelepciunea proprie unui matur, cu un ascuțit simț al observației, cu simțul datoriei și al
plăcerii de-a o îndeplini.
V-ați gândit vreodată cât ar cântări creta consumată la tabla de atâtea ori ștearsă și iar scrisă?
V-ați gândit câte pagini s-ar strânge dacă Iulia ar strânge paginile lucrărilor și caietelor pe care le-a
corectat într-o viață? Cine să facă astfel de socoteli și cui ar folosi? Munca Iuliei nu se măsoară cu
pagini și cifre, ci în educație, respect și bun simț, fiind modelatoare de oameni.
Cu recunoștință, multe flori au umplut brațele doamnei învățătoare Iulia, sărutând cu petalele
lor mâinile neobosite care timp de decenii au mângâiat și au mustrat, au condus mânuțe tremurânde în
tainele scrisului și ale socotitului, au purtat catalogul, au îmbrățișat și au șters lacrimi de bucurie și
împlinire.
Munca la catedră a fost continuată în familie unde mai avea de modelat două suflete minunate,
doi băieți. Acum au ajuns oameni mari, cu familii frumoase, iar Iulia este mamă pentru toți din jur.
Dacă, peste ani, i-am deschide ușa casei, am vedea-o la biroul său, aplecată asupra unei cărți, a
unei reviste și, cu creionul în mână, poate, cândva, va scrie pe o foaie de hârtie: "A fost odată…"
O să-mi lipsească diminețile în care veneam împreună la școală, dar când mi se face dor o să o
vizitez să mănânc o prăjitură bună.
Îi doresc colegei și prietenei mele, Iulia, sănătate, ani mulți și fericiți, nepoți de care să aibă
grijă, pe care să-i crească și să-i învețe, așa cum a făcut-o pentru sute de copii și o frumoasă și
binemeritată „vacanță a vieții”! Și... să nu uite să zâmbească!!!
Prof. înv. primar Nicoleta Mîndroc
„ÎNVĂȚÂND PE ALȚII, ÎNVĂȚĂM ȘI NOI!”
Am o satisfacție deosebită că în anul aniversar al centenarului făuririi României Mari mă aflu,

după trecerea mea prin timp, în ultimul an al activității mele didactice.
7
Pentru a fi mai aproape de copilăria pe

care uneori am petrecut-o cu întâmplări
neobișnuite mi-am dorit să fiu învățătoare
urmând tradiția familiei.
Visul mi s-a împlinit absolvind Liceul
Pedagogic din Cluj Napoca și devenind
învățătoare-maistră în 1978.
Activitatea mi-am început-o la Școala
Generală nr. 6 Alba Iulia, în prezent „Ion
Agârbiceanu” pe post de maistră, apoi
învățătoare. Am fost primită cu căldură și
prietenie de către inimosul colectiv de cadre
didactice și mi-am perfecționat continuu
activitatea metodică, învățând din experiența colegilor și urmărind să fiu cât mai aproape de nivelul de
înțelegere al copiilor, cărora le-am cultivat dragostea față de învățătură, încrederea în familie și forțele
proprii, ajutorul față de aproape.
În timpul perioadei mele de activitate între anii 1985-1994 am funcționat ca învățătoare la
Școala Generală nr. 7, în prezent „Mihai Eminescu”.
La fel ca orice copil îmi amintesc cu emoție începutul fiecărui an școlar când așteptam cu
nerăbdare să-mi cunosc sau să-mi reîntâlnesc elevii pe care urma să-i învăț să scrie, să citească, să
socotească, să se poarte civilizat, să aprecieze binele, cinstea și omenia. Timpul a trecut și mulți dintre
cei pe care i-am avut ca elevi au devenit și ei cadre didactice, medici, ingineri, studenți sau muncitori
cu înaltă calificare.
Cu plăcere îmi aduc aminte și de serbările, excursiile pe care le-am făcut cât și de concursurile
la care au participat elevii cu rezultate bune și foarte bune.
Întregului colectiv al școlii și îndeosebi tinerilor le doresc sănătate, putere de muncă și dăruire
spre a-și realiza visele, bună înțelegere în familie și în școală.
Învățătoare Iulia Margareta Muntean
DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE – DĂRUIRE ȘI

ÎNȚELEPCIUNE
„Un profesor își pune amprenta asupra eternității, el nu poate ști

niciodata cât de departe ajunge influența lui." Henry Brooks Adams
Doamna învățătoare, două cuvinte magice care pentru

fiecare dintre noi înseamnă grijă, pentru că primii pași în
școală îi treci alături de ea. Începând din clasa I, pe lângă
mama, doamna învățătoare este a doua mamă, cea mai
importantă persoană pentru elevul care pășește timid spre o nouă etapă a vieții sale.
Țin minte că am obținut primul ,,FB” la limba română pe un răspuns oral și doamna învățătoare m-a
felicitat, iar prin acest calificativ de neuitat mi-a acordat încredere, ceea ce este foarte important pentru
un copil, și ea a știut asta. Cu toate că eram o clasă mai năzdrăvană, ne ierta mereu și chiar și atunci
când ne certa, o făcea spre binele nostru. Am avut parte de lecții interesante, corectam cu atenție
temele și ne ajuta să înțelegem ce greșeam.
De la prima noastră întâlnire, acum mult timp, am plăcut-o ca și când aș fi cunoscut-o de mult.
Mi-a plăcut felul său de a fi, modul său de a aborda situațiile dificile, stilul în care ne preda și, mai
presus de toate, relația care exista între noi. Alături de ea am învățat să scriem, să citim, să socotim, dar
nu numai atât, ne-a îndrumat spre calea cea dreaptă, ne-a povățuit cum să ne purtăm în societate, să
fim buni, corecți și să vrem cât mai mult de la viață. Cu multă răbdare, devotament, înțelepciune și
8
tact pedagogic, a făcut o treabă minunată, iar pentru mine doamna învățătoare Iulia Muntean
înseamnă o învățătoare perfectă. M-a încurajat mereu și a avut
încredere în mine, iar toate acestea au rămas întipărite în sufletul
meu asemenea unor povești din cărțile de istorie, pe care le voi
,,răsfoi” cu zâmbetul pe buze oricând. A fost și va rămâne o a
doua mamă care m-a ajutat să pășesc într-o nouă etapă a vieții
atât cu încredere, cât și cu părere de rău la gândul despărțirii.
De fiecare dată când îmi amintesc de anii petrecuți în școala
generală, îmi amintesc de „Doamna”, așa cum obișnuiam noi să
îi spunem, o persoană specială căreia îi mulțumesc încă o dată!
Ana-Maria Luca,
fostă elevă a Școlii Gimnaziale ,,Ion Agârbiceanu”
ÎNVĂȚĂTOAREA MEA
Îmi amintesc și acum prima zi de școală. Curtea școlii era plină de copii, părinți, bunici și multe
flori. Cu toții așteptam nerăbdători să înceapă
festivitatea. Când domnul director a început să ne strige
pe fiecare elev din clasă, emoția mea a ajuns la cote
maxime. Eram foarte curioasă cum arată ”Doamna”
mea, cea care urma să fie a doua mamă pentru următorii
patru ani. S-a dovedit a fi așa cum mi-am imaginat și
cum mi-am dorit. ”Doamna” mea are un zâmbet cald, e
ocrotitoare și ne-a învățat să scriem, să calculăm, să ne
purtăm civilizat și să apreciem tot ce e bun.
În anii petrecuți împreună am fost în multe
excursii în care m-am simțit un copil fericit. Am fost la:
Sibiu, Cluj, Hunedoara, Peștera Urșilor și la Castelul
Bran.
Îmi amintesc cu plăcere de rolurile pe care le-am
avut la serbările pregătite cu multă dăruire de
”Doamna” mea: Crăciuniță și Iarna.
Îmi doresc să fiu premiantă în toți anii ce vor
urma atât la școală cât și în viață. Sper din tot sufletul
meu ca ”Doamna” să-și amintească cu plăcere de prima
elevă din catalog a acestei promoții așa cum, cu
siguranță, îmi voi aminti eu mereu de dânsa.
Bianca Mruna Barna

Clasa a IV-a A
Înv. Iulia Muntean
9
NTELIGENȚĂ
MANISM
IBERTATE
UBIRE Pensionarea este rodul muncii de o viață și

înțelepciunea unui nou început.
Felicitări pentru o acivitate
CȚIUNE
didactică deosebită.
Îți dorim ca pensia să fie mai frumoasă
ODESTIE decât ți-ai imaginat-o vreodată, iar anii ce
urmează să fie sănătoși și fericiți!
MOR Să-ți fie mereu sufletul mare și gândul
curat!
OBLEȚE Cu drag, respect și prețuire,

colegele tale
ENACITATE
LEGANȚĂ
RMONIE
ATURALEȚE
10
COMISIA PENTRU FORMAREA ŞI PROMOVAREA

IMAGINII ŞCOLII - Anul şcolar 2017-2018
Promovarea imaginii unităţii noastre şcolare reprezintă o prioritate pentru o bună colaborare
între cei trei parteneri educaţionali: şcoală-elevi-părinţi. În acest sens, în unitatea noastră şcolară
funcţionează Comisia pentru formarea şi promovarea imaginii şcolii. Obiectivul central al desfăşurării
activităţii acestei comisii este „Creşterea flexibilităţii şi adaptarea ofertei de educaţie la nevoile şi
interesele elevilor, conform tendinţelor de dezvoltare economică locală, naţională şi europeană”
(cf. Obiectivului 2, PAS, anul şcolar 2010-2011) şi „Asigurarea şanselor egale la educaţie şi
formarea profesională pentru elevi din mediul urban şi pentru elevii cu CES” (cf. Obiectivului 2,
PAS, anul şcolar 2010-2011).
În anul şcolar 2016-2017, atenţia Comisiei pentru formarea şi promovarea imaginii şcolii s-
a îndreptat îndeosebi asupra sectorului informaţional reprezentat de mass-media şi internet. Imaginea
şcolii noastre a fost promovată permanent în
publicaţiile judetene Ziarul Unirea,
Monitorul de Alba.
Un impact deosebit l-a avut
permanenta updatare a site-ul şcolii Școala
Gimnazială Ion Agârbiceanu Alba Iulia:
www.sciagarbiceanuab.ro şi reţeaua de
socializare Facebook.
Utilizarea promovării prin intermediul
internetului a reprezentat o prioritate pentru
şcoala noastră, mai ales că tinerii de astăzi
sunt utilizatori frecvenţi ai informării pe
internet. În acest sens, Comisia pentru
formarea şi promovarea imaginii şcolii a propus următoarele metode de transmitere a informaţiilor
în spaţiul virtual:
 Utilizarea site-ului
 Utilizarea reţelei de socializare Facebook, https://www.facebook.com
Ştirile şi informaţiile promovate de reţeaua de socializare Facebook arată o creştere a numărului de
căutări de informaţii despre şcoala noastră.
ACTIVITĂȚI DESFĂȘURATE DE-A LUNGUL ANULUI:
Cu ocazia aniversarii a 135 de ani de la nașterea scriitorului Ion Agârbiceanu, patronul

spiritual al școlii, în săptămâna 11-16 septembrie, s-au desfășurat activități culturale și educative care
au prezentat personalitatea, viața și opera marelui scriitor.
Un grup de elevi din clasa a VII-a D, conduși de profesor Ramon Moldovan, consilierul
educativ al școlii, a depus o coroană de flori la bustul lui Ion Agârbiceanu, pe Aleea Scriitorilor. La
școală s-au desfășurat multiple activități: s-a prezentat în power–point viața și activitatea lui Ion
Agârbiceanu (prof. Alina Lupşa), s-au organizat ateliere de lucru, în care elevii au realizat desene
inspirate de opera scriitorului (prof. Elena Negrescu), cercuri de lectură în care s-au citit povestiri din
opera scriitorului (prof. Ana-Maria Samson, prof. Elena Negrescu), s-a vizionat filmului „Flăcări pe
comori” – inspirat de opera scriitorului – la clasele a VII-a C, D (prof. Samson Ana-Maria), s-au audiat
povestiri, s-au prezentat date din viața scriitorului in limba engleză: „Let’s present our writer „Ion
Agârbiceanu” cls. A VI-a D (prof. Anca Belaşcu).
În perioada octombrie-noiembrie 2017 s-au desfășurat Proiectele interdisciplinare: Toamnă
mândră, darnică și Festivalul toamnei. Scopul proiectelor este educarea ecologică a elevilor prin
desfăşurarea de activităţi specifice anotimpului de toamnă. Obiectivele proiectului fiind: cunoaşterea
activităţilor desfăşurate de către oameni, în anotimpul de toamnă.
11
Prin toate activităţile desfăşurate în cadrul proiectului ”Festivalul toamnei”, desfășurat în

perioada 15 octombrie - 15 noiembrie, ajuns la cea de-a șaptea ediție, ne-am propus să exprimăm
sentimentele noastre în desene şi obiecte efectuate manual, să învăţăm cântece, poezii, jocuri.
Astfel, activitățile desfășurate la ciclul primar, cu titlul generic” Toamnă mândră, darnică”, sub
îndrumarea atentă a doamnelor învățătoare, sunt variate: Muzeul frunzei – expunerea de frunze în
spațiul special amenajat, Culorile toamnei - reprezentarea prin desen și pictură a unor caracteristici ale
anotimpului toamna, Covorul de frunze - pictură, colaj, Frunza hazlie – mascota toamnei, Toamna –
machetă, Figurine din fructe și legume - lucrări cu materiale din natură, Alimentație sănătoasă și alte
activități.
La ciclul gimnazial se realizează, pe parcursul acestei perioade, Ateliere de creaţie și tematice,
care cuprind poezii, proză, desene, recitaluri de poezie, interpretarea unor poezii pe note muzicale.
Astfel descoperim, spontan, o parte din arta de a savura viața amplificându-ne capacitatea de a simți și
a gândi în tăcere.
În luna octombrie a avut loc o întâlnire cu scriitori de seamă ai orașului Alba Iulia cu ocazia
lansării a celor doua volume-al șaptelea și al optulea, din opera mentorului spiritual al școlii "Ion
Agârbiceanu". Întâlnirea a fost organizată în parteneriat cu Biblioteca Județeană “L. Blaga” din Alba
Iulia. Au participat scriitorii Cornel Nistea, Dragoș Bogdan Lucian și directorul bibliotecii, Silvian
Stâncel.
În luna noiembrie s-au desfășurat proiectele - „Să vorbim despre piața financiară ne-bancară”,
curs pentru clasele a VII a susținut de Autoritatea de supraveghere financiara și Activitate cu
Jandarmeria Alba, la Casa de Cultura a Studenților, clasele VI-VII.
În decembrie s-a desfășurat proiectul DARUL INIMII - o sărbătoare a inimii, daruri oferite din
suflete curate de copii pentru alți copii. Darurile au fost oferite celor nevoiași cu ocazia marii sărbători
a Nașterii Domnului nostru Isus Hristos. Acestea au ajuns și la copiii din Centrul de Plasament din
Blaj, prin intermediul Sorei Benigna din Congregația Maicii Domnului.
PICASSO Junior a urat sarbatori fericite tuturor. Prin expunerea desenelor la vernisajului
expozitiei de pictura "Cetatea mea, sub zăpada" și interpretarea unor colinde. Evenimentul a avut loc la
Muzeul Principia, Alba Iulia.
La proiectul internațional de parteneriat strategic Erasmus+ „Schools of Success”, au fost
prezente toate cele cinci țări partenere, Ungaria-coordonator proiect și partenerii România,
Italia, Turcia și Cipru.
Proiectul este finanţat de Comisia Europeană în cadrul programului Erasmus+ având perioada
de derulare 2017-2019.
La această reuniune de proiect, derulată pe parcursul a 5 zile, în luna noiembrie, Școala
Gimnazială” Ion Agârbiceanu” Alba Iulia a fost reprezentată de prof. Belașcu Anca – coordonatorul
proiectului, directorul institutiei prof. Andron Nicolae, director adjunct prof. Maierescu Mariana și
prof. Vinceller Alexe, membru în proiect.
Obiectivul proiectului este dezvoltarea practicilor de cooperare în domeniul abandonului școlar
și orientare școlară prin identificarea de metode eficiente pentru copiii cu dificultăți de învățare. În
cadrul întâlnirii au avut loc mai multe ateliere de lucru, această întâlnire fiind un training, unde au fost
discutate și analizate câteva dintre programele: TABBY, CroCoos, Karrierkod, Europass certificate etc.
În octombrie, Clubul Rotary Alba Iulia Civitas Solis a organizat cea de-a patra ediție a
CUPEI OMONIME la șah, eveniment destinat preșcolarilor și elevilor de clasele 0-VIII, în cadrul
căruia și-au disputat trofeele 197 de copii din șapte județe: Alba (localitățile Alba Iulia, Cugir, Ocna-
Mureș, Sebeș, Teiuș, Vinerea), Bistrița-Năsăud, Cluj, Hunedoara, Maramureș, Mureș și Sibiu.
Competiția a fost organizată în parteneriat cu Clubul Municipal de Șah Alba Iulia și Școala
Gimnazială „Ion Agârbiceanu” din Alba Iulia, cea care de altfel a găzduit evenimentul.
Concursurile școlare s-au desfășurat astfel:
Olimpiada de limba si literatura română (etapa zonală): elevi calificați la faza județeană: cl.
V- Miron Ioan Andrei-locul II; Docea Sabina, Turcu Anastasia, Tomaniska Bianca Iulia, Bolea Dragoș,
Cisteian Dimitria (prof. Negrescu Elena). - cl. VI-a - Boroschi Tudor, Avram Dorin, cl. VIII-a - Vlaic
Mirela Elena, Arion Radu (prof. Lupșa Alina) (etapa județeană): locul II: Bolea I. Dragoș Ștefan V
12
(prof. Negrescu Elena); Mențiuni: Arion Radu VIII A, Vlaic Mirela VIII A, Avram Davin VI A (prof.
Lupșa Alina)
Cultură și civilizație: locul III: Vlaic Mirela VIIIA (prof. Lupșa Alina).
Olimpiada de lingvistică (ianuarie): mențiuni- Maxim Ioana, VI (prof. Lupșa Alina), Turcu
Anastasia, VA (Negrescu E).
Olimpiada de fizică – mențiune la faza națională:Cerbu Codruț – Şcoala Gimnazială” Ion
Agârbiceanu” - (prof. Maierescu Mariana)
Olimpiada de engleză (etapa județeană): Clasa a VII-a: locul 2 Furnea Thomas, locul 3
Bajan Daria 9,80;Mențiuni: Stroescu Alexandru 9,75, Cerbu Codruț 9,70 (Profesori îndrumători
Belașcu/Lazăr) Clasa a VIII-a; locul 3 Arion Radu 9,67; Mențiuni: Bădău Maysa 9,45, Zdrânc Rareș
8,90, Neagu Alesia 8,89 (Profesori îndrumători
Belașcu Anca/Lazăr Alexandra)
În 22 februarie a avut loc lansarea cărţii
"Fratele râșilor", autor Dinu Răzvan Gabriel.
Întâlnirea a fost mediată de fosta dirigintă și
îndrumătoare a tânărului scriitor, doamna profesoară
Negrescu Elena.
Talentatul scriitor s-a reîntors la școală
pentru a-şi prezenta primul roman foștilor săi
educatori și actualilor elevi. El este o sursă de
inspirație pentru generația tânără.
În ultimii ani, Şcoala Gimnazială "Ion
Agârbiceanu" Alba Iulia a devenit o unitate şcolară
de marcă în peisajul şcolar al municipiului Alba Iulia
prin baza materială modernă de care dispune: săli de
casă, laboratoare, cabinete mobilate corespunzător şi
dotate cu aparatură modernă (laptop, video-proiector, conectare la internet), bibliotecă, cabinet medical
cu asistenţă medicală diversificată (pediatrie, stomatologie), sală de sport, un teren de sport
ultramodern (teren de handbal/minifotbal cu gazon sintetic şi iluminat noc turn), grădina şcolii cu
filigorie și un colectiv de cadre didactice titulare cu mare experienţă profesională, pasiune şi dăruire.
Miercuri, 7 martie 2018, începând cu ora 10, şcoala și-a deschis larg porţile tuturor părinţilor,
bunicilor, educatoarelor, viitorilor învăţăcei, persoanelor interesate etc. Care au vrut să ne viziteze.
Programul zilei:
 10-12 - vizitarea școlii de către preșcolarii de la grădinițe și participarea la diverse activități
realizate de elevii claselor a IV-a A, B, C, III A și I B îndrumați de dascălii lor
 16-18 - vizitarea școlii de către părinți, copii și persoane interesate de activitățile educative
desfășurate și de dotarea școlii.
Scopul acestor manifestări este acela de a facilita comunicarea dintre părinţi şi cadrele didactice
care vor prelua în anul şcolar 2018-2019 clasa pregătitoare precum şi informarea familiilor privind
oferta educaţională a școlii.
Tot în acest scop, o echipă formată din prof. Andron Nicolae directorul şcolii, prof. Maierescu
Mariana Salomia director adjunct, înv. Muntean Iulia, înv. Rusu Viorica, prof inv. primar Borșan
Florina, Boroschi Bianca - președinte al Asociației Părinților” Școala Ion Agârbiceanu” și elevele
Vlaic Mirela, Tipțer Gabriela s-a întâlnit în perioada 27 februarie - 2 martie 2018 cu părinţii care
urmează să-şi înscrie copiii în clasa pregătitoare în cadrul unor mese rotunde organizate la Grădiniţele”
Dumbrava Minunată”, Grădinița Nr.11 şi 9.
De-a lungul activităţii de formare şi promovare a imaginii şcolii din anul şcolar 2017-2018,
activităţile prioritare în promovarea imaginii școlii au fost: difuzarea informaţiilor cu privire la oferta
educaţională, programele didactice, proiectele educaţionale (interne şi internaţionale), baza materială,
resursele umane, rezultatele şcolare, dezvoltarea de parteneriate eficiente.
Responsabil Comisia de formare şi promovare a imaginii şcolii,
Prof. Ana – Maria Samson
13
INTERVIU CU RAREȘ ZDRÂNC

Mulți elevi consideră clasa a VIII-a ca fiind o perioadă foarte stresantă,
în care unii chiar clachează din cauza presiunii. Cum crezi că te-ai
descurcat știind că anul acesta ai un examen care îți va determina
viitorul?
R: În opinia mea, acest examen nu îți decide viitorul, chiar dacă ne dorim cu
toții să intrăm la cele mai bune licee. Doar din acest punct de vedere ar putea
fi stresant pentru majoritatea, deoarece în viață este important să faci ceea ce
îți place. Eu consider că mă voi descurca la examen, secretul este să înveți
constant, nu să lași totul pe ultimul moment.
Consideri că te va ajuta experiența acumulată în decursul a opt ani de școală la liceu sau pe
viitor?
R: Da, pentru noi acești opt ani de școală sunt bazele cunoștintelor vieții care, cu siguranță, ne vor
ajuta în viitor.
Ce calități crezi că sunt esențiale unui elev pentru a ajunge la performanțe școlare?
R: Calitatea esențială a unui elev este să fie ambițios, deoarece doar prin muncă se pot obține
performanțe.
Ți-a fost greu să ajungi în punctul în care ești în momentul de față?
R: Nu, nu mi-a fost greu, deoarece am muncit constant, mai ales în acești patru ani de gimnaziu.
Când te uiți înapoi la această călatorie de opt ani prin școală, care este primul lucu care îți vine
în minte?
R: Primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la această „călătorie” este momentul în care
am intrat prima dată pe porțle școlii, colegii noștri mai mari întâmpinându-ne cu mare căldură.
Chiar și în glumă, te-ai gândit vreodată să renunți la școală?
R: Nu, nu m-am gândit niciodată la așa ceva, deoarece n-am considerat niciodată școala drept un
chin.
În afară de profesori și învătațori, cine crezi că a avut o implicație în educația ta?
R: O bună parte din educația mea au constituit-o părinții mei.
Ce te-a determinat să ajungi la titlul de șef de promoție?
R: Pentru mine, titlul de șef de promoție este, de fapt, o oglindă a celor patru ani de gimnaziu, lucru
care mi-a dovedit că îmi pot depăși limitele.
La ce olimpiade ai participat până acum?
R: Am participat la olimpiada de română, engleză și matematică.
Dacă ai putea da un sfat unui copil care întâmpină dificultăți în terminarea școlii, care ar fi
acela?
R: L-aș sfătui să muncească în funcție de puterile sale și niciodată să nu renunțe la visul său.
Thomas Furnea, clasa a VII-a A
INTERVIU CU ALESIA NEAGU
Cum te simți având în vedere că va urma liceul, un nou capitol al vieții

tale? Ce planuri de viitor ai?
A: Sentimentele mele sunt atât de nostalgie, cât și de fericire. Îmi
pare rău că las în urmă această experiență minunată în care am avut
parte de momente noi, îmi pare rău că îmi las a doua familie în
urmă. Totodată, îmi pare și bine, deoarece aștept cu nerăbdare
această experiență nouă. Nu sunt o persoană care să își facă planuri
pe termen lung, dar momentan mi-aș dori să continui la Colegiul
Național “Horia, Cloșca și Crișan“ la profilul Științe ale naturii.
Cum ți s-au părut cei patru ani de gimnaziu?
14
A: Cu bune și cu rele, acești patru ani care m-au format ca om au trecut fără să îmi dau seama și
îmi pare rău că voi încheia în scurt timp acest capitol din viața mea.
Dacă ai putea schimba un lucru din gimnaziu, ai face-o? Dacă da, în ce mod ?
A: Sincer, nu aș vrea să schimb ceva din acești ani, deoarece viața este o însumare de lucruri bune și
lucruri rele.
Cât de importantă a fost pentru tine participarea la olimpiade? În ce mod te-au ajutat acestea?
A: Experiența acumulată în cadrul participării la olimpiadele școlare m-a ajutat în dobândirea
experiențelor de tip examen și dezvoltarea personală. De fire sunt foarte emotivă, iar această
experiență m-a ajutat să îmi controlez emoțiile.
Cum reușești să faci față emoțiilor olimpiadei?
A: Nu am considerat niciodată olimpiadele școlare ca fiind un factor de stres, ci o modalitate prin care
să îmi demonstrez mie și celorlalți cunoștințele acumulate.
Ce te motivează să înveți și să îți dorești să faci performanță ?
A: Întotdeauna am învățat pentru mine, pentru că știu că doar așa pot ajunge ceea ce îmi doresc în
viață.
Consider că ești una dintre elevele cu care școala noastră se mândrește. Cui i se datorează
performanțele tale: învățământului românesc, efortului tău, al profesorilor sau al familiei?
A: Performanțele mele se datorează atât învățământului, efortului depus, cât și profesorilor și familiei,
însă în primul rând ambiției mele fără de care nu aș fi putut face față. Vreau să mulțumesc familiei
pentru că m-a pus pe drumul cel bun și mi-a dat șansa la educația aceasta, mai apoi profesorilor,
deoarece au fost ghidul meu în acești ani și m-au susținut indiferent de situație.
Dacă ai putea schimba ceva la sistemul de învățământ, ce ai schimba și de ce ?
A: Sistemul de învățământ este ca un mecanism cu mici defecte, dar problema principală , în opinia
mea , este faptul că elevii nu pot să își aleagă materiile pe care vor să se axeze. Acesta este singurul
lucru pe care l-aș schimba.
Unde te-ai vedea peste zece ani?
A: Una dintre dorințele mele este să devin un medic stomatolog, iar peste zece ani aș dori să mă văd
făcând meseria pe care o iubesc.
Alexandra Negoiță, clasa a VII-a A
INTERVIU CU MIRELA VLAIC

Cum ți se par anii petrecuți la această școală ?
M: Mi s-au părut niște ani în care am învățat multe lucruri noi, nu
numai pe planul care se rezumă la materiile școlare, ci și prin toate
experiențele care au învăluit acești opt ani într-o aură extrem de
specială. Această aură pot spune că m-a transformat ca om, prin toate
cele bune și rele întâmplate. Nu cred că aș putea rezuma acești ani în
câteva cuvinte fiindcă au o uriașă însemnătate pentru mine și pentru tot
ceea ce sunt acum.
Dacă ai putea, ce ai schimba la școala noastră ?
M: Nu cred că ar fi ceva anume deoarece, ca orice alt mecanism existent, și școala are unele defecte,
dar care sunt minore și fac totul să fie de neuitat pentru mintea unui elev care parcurge ciclul
gimnazial.
Dacă ai da timpul înapoi, ai vrea să faci parte din această școală?
M: Da, fiindcă nu mi-aș putea imagina cum mi-aș petrece copilăria într-un alt mediu, care să îmi fie a
doua casă.
Cum crezi că am putea îmbunătăți relațiile dintre profesori și elevi?
M: Cred că acest tip de relație ar putea fi îmbunătățită doar prin comunicare, comunicare care trebuie
să vină din ambele părți.
15
Stiu că ai participat la multe olimpiade și concursuri școlare. Ce te-a determinat să

participi la toate acestea?
M: Cred că cel mai mult m-a determinat firea mea competitivă. Mai apoi, participarea la concursuri de
când eram mică m-a ajutat la stăpânirea emoțiilor și la o bună dezvoltare a concentrării. Olimpiadele
mă făceau să mă simt cel mai bine fiindcă, din punctul meu de vedere, au nivelul de dificultate cel mai
ridicat dintre toate concursurile școlare.
Ce ai vrea să ne transmiți nouă, elevilor începători de gimnaziu? Poate câteva sfaturi?
M: În primul rând, să puneți școala pe primul loc, chiar dacă pare greu. Și eu, ca adolescentă, am avut
multe greutăți, dar mereu am reușit să mă focusez pe școală. Un alt sfat ar fi să nu puneți la suflet ceea
ce pot spune colegii răutăcioși, fiindcă 90 la sută dintre elevii de această vârstă sunt încă imaturi.
Maia-Petra Iordăchescu, clasa a V-a A
INTERVIU CU RADU ARION
Ce simți acum, că urmează să termini ciclul gimnazial și ai în fața ta

viitorul care te așteaptă?
R: Consider că toți acești ani de școală au avut un impact deosebit
asupra felului meu de a gândi, de a mă comporta și de a fi. Chiar dacă
acum mă îndrept spre o nouă etapă a vieții mele, sunt convins că nu voi
uita niciodată experiențele pe care le-am trăit în această perioadă.
Crezi că acești opt ani s-au prelungit la nesfârșit sau că au zburat ca
frunzele în bătaia vântului?
R: Pe parcursul acestor ani nu am stat prea mult să mă gândesc la acest aspect, însă acum realizez că
timpul a zburat și cred că acest sentiment se datorează, în special, faptului că nu mi s-a părut
niciodată extrem de obositoare sau de neplăcută viața de elev.
Regreți ceva ce ai făcut sau ți s-a întâmplat în acest timp?
R: Nu regret nimic în mod special, dar probabil că mi-aș fi dorit să mă împrietenesc cu mai mulți
colegi pe care poate că i-am ignorat.
Gândindu-te la amicii tăi, îți va fi greu să uiți prieteniile create sau îti propui să lași în urmă
totul și să o iei de la capăt în liceu?
R: În toți acești ani am reușit să stabilesc prietenii, unele mai stabile, iar altele - din diverse motive -
mai superficiale, însă cu siguranță că există persoane care îmi vor rămâne în suflet pentru mult timp și
cu care voi continua să țin legătura în liceu.
Comparând perioada petrecută în această școală cu ceva, cu ce ai asemăna-o?
R: Pot spune că până să ajung în clasa a 7-a, programul îmi era suficient de lejer pentru a-mi permite
să mă relaxez la înot, să fac plimbări cu bicicleta sau pur și simplu să mă odihnesc, dar mai apoi, dat
fiind numărul mai mare de materii și așteptările mai ridicate ale profesorilor, orarul zilnic mi s-a
aglomerat, dar totuși, nu atât de mult încât să nu îmi mai permită să fac și altceva.
Ținând cont că ești șef de promoție, sigur ai mers la mai multe olimpiade, dar care ți s-a părut
cea mai specială și de ce?
R: Într-adevăr, de-a lungul acestei perioade am avut ocazia de a participa la diverse concursuri și
olimpiade școlare, în special la cele de limbă română și engleză. Îmi este greu să aleg competiția care
îmi trezește cele mai frumoase amintiri, dar aceasta ar putea fi Olimpiada de Limbă Engleză, etapa
județeană din acest an, unde am avut bucuria de a afla că m-am situat pe locul a III-lea.
Deoarece în liceu te axezi pe ceea ce-ți dorești, te-ai hotărât în legătură cu planurile tale de
viitor?
R: Din fercire, pot să spun că da. Îmi doresc să urmez Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan”
din Alba Iulia, profilul Științe Sociale, iar mai apoi fie Facultatea de Drept din cadrul Universității
București, fie Facultatea de Științe Politice din cadrul ASE, iar dacă voi avea șansa să studiez în
străinătate, cu siguranță că o voi face.
16
Dacă ai putea retrăi un an sau mai mulți dintre cei opt în această școală, ai face-o? Iar dacă da,
care ar fi aceia?
R: Deși au fost momente minunate în acești opt ani, nu cred că aș dori să retrăiesc unul dintre ei,
deoarece consider că viața merge înainte și îmi poate oferi, pe viitor, experiențe chiar mai frumoase.
Dintre toate cele întâmplate în acești ani de școală, care este momentul pe care nu-l vei uita
niciodată?
R: Momentul pe care nu îl voi uita nicioadată este finalul clasei a 6-a, când am aflat cu bucurie, chiar
în ultima zi de școală, că urma să fiu premiat cu premiul I, împreună cu alți doi colegi, datorită unei
întâmplări din care am învățat cât de frumos este să împart o reușită cu alți prieteni și colegi. De
asemenea, nu voi uita nici numeroasele excursii la care am luat parte și în care m-am distrat, dar
am învățat, deopotrivă, lucruri noi și interesante.
Acum, că ești pe cale să termini clasa a VIII-a, este ceva ce ai vrea să le transmiți colegilor mai
mici?
R: Mesajul meu pentru cei ce încep o nouă etapă din viața lor, și anume școala generală, este să
profite din plin de această perioadă, atât din punct de vedere al studiului, cât și cel al socializării și
creării de noi prietenii, și chiar dacă uneori există lucruri sau persoane care îi deranjează, să nu pună
la suflet, ci să se bucure de aceste clipe unice.
Codruț Cerbu, clasa a VII-a A
ABORDAREA INTERDISCIPLINARĂ
Învăţământul românesc cunoaşte o continuă transformare şi renovare, în mod deosebit sub
aspectul conţinutului metodologiei şi a strategiei de lucru.
Este necesară o abordare interdisciplinară a conţinutului învăţării şi o orientare tot mai fermă
spre o formare interdisciplinară a personalităţii umane în vederea integrării sale într-o societate
democratică dinamică.
Spiritul interdisciplinar în scoală poate fi socotit un indice al procesului de modernizare,
însemnând viziune globală şi spirit de echipă.
În viziunea lui Constantin Cucoş, interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între discipline
diferite cu privire la o problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o
convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.
Putem spune că prin interdisiciplinaritate se creează:
 acoperirea rupturilor dintre discipline, eliminarea izolării şi lipsei corelaţiilor între conţinuturile
diverselor discipline;
 construirea, prin educaţie, a unor structuri mentale dinamice, flexibile, capabile să sprijine
deciziile cele mai potrivite;
 rezolvarea de probleme, care poate fi considerată cea mai importantă forţă motrică a integrării,
datorită relevanţei sale practice; problemele cu care ne confruntăm în viaţa profesională,
socială sau personală, impun judecăţi şi decizii care nu sunt, de regulă, limitate în jaloanele
disciplinare; aceste probleme au un caracter integrat, iar rezolvarea lor impune corelaţii rapide
şi semnificative;
Abordarea interdisciplinara a conţinuturilor în clasele ciclului primar presupune o permanentă
reactualizare selectivă a informaţiilor dobândite de elevi la clasă sau în afara clasei, informaţii care
sunt înmagazinate de elevi în memorie, în sisteme de cunoştinţe, structurate după unele scheme
(schema fiind suma a ceea ce un individ ştie despre un anumit subiect). Schemele nu trebuie să rămână
simple colecţii de informaţii. Ele trebuie să fie strâns legate, interrelaţionate şi să dobândească
proprietăţi active care să-i permită celui care învaţă să se angajeze într-o varietate de activităţi
cognitive planificate. Rezolvarea situaţiilor de învăţare noi, se bazează pe existenţa cunoştinţelor
anterioare care sunt activate, determinând formularea ipotezelor, a estimărilor şi, în final, găsirea
soluţiei corecte.
17
Activarea informaţiilor anterioare este îngreunată dacă noile cunoştinţe sunt neclare,
dezorganizate sau lipsite de sens. Este foarte important ca dascălul care organizează activităţi
interdisciplinare să cunoască foarte bine nivelul elevilor cu care lucrează.
Este confirmat de practică faptul că succesul într-o activitate de învăţare nu depinde doar de
existenţa unor cunoştinţe anterioare ci şi de capacitatea de acces la aceste cunoştinţe. De multe ori,
cunoştinţele elevilor sunt inerte, ei le deţin, dar nu pot avea acces la ele deoarece nu le-au legat între
ele prin diverse exerciţii aplicative.
Abordarea interdisciplinară permite realizarea
obiectivelor atât cognitive cât şi afective, iar în
atenţia cadrului didactic, manager al situaţiilor de
învăţare, trebuie să stea şi următorul aspect: atunci
când elevii dobândesc o anumită deprindere sau
pricepere, ei trebuie ajutaţi să înţeleagă şi să ştie
cum o pot transfera în diferite alte domenii, pentru
că o deprindere cu cât este mai specifică, cu atât e
mai dificil de transferat.
Activităţile interdisciplinare au pronunţate
valenţe formative. Ele contribuie la dezvoltarea
intelectuală, socială, emoţională, fizică şi estetică a
copilului, cultivă încrederea în forţele proprii şi spiritul de competiţie.
Între aceste activităţi, un loc aparte îl ocupă jocul didactic, cea mai sigură cale de acces spre
sufletul copilului, spre minunata lui lume de gânduri şi vise. Pentru copil, aproape orice activitate este
joc.
Valenţele formative ale jocului sunt multiple: îmbogăţeşte cunoştinţele şi formează capacităţi,
dezvoltă atenţia, spiritul de observaţie, memoria şi imaginaţia, formează motivaţia şi atitudinea faţă de
diverse activităţi, cultivă spiritul de investigaţie, perseverenţa şi spiritul cooperant.
Jocul didactic interdisciplinar este o activitate în care se îmbină sarcini didactice din domenii de
activitate diverse, într-o structură unitară axată pe învăţare. El imprimă activităţi didactice cu caracter
dinamic şi atrăgător, induce o stare de bucurie şi de destindere care previne monotonia şi oboseala şi
fortifică energiile intelectuale şi fizice ale elevului.
Jocurile didactice care permit o abordare interdisciplinară reuşită fac parte din categoria
metodelor active de predare-învăţare şi sunt jocurile de rol. Ele se bazează pe simularea unor funcţii,
relaţii, activităţi, fenomene, şi prin practicarea lor, elevii devin actori ai vieţii sociale pentru care se
pregătesc.
Punând elevii să relaţioneze între ei, jocul de rol îi activează din punct de vedere cognitiv,
afectiv şi motric-emoţional, iar interacţiunile dintre
participanţi dezvoltă autocontrolul eficient al
conduitelor, comportamentelor şi achiziţiilor.
Jocul de rol evidenţiază modul corect sau
incorect de comportare în anumite situaţii şi
reprezintă o metodă eficientă de formare rapidă şi
corectă a convingerilor, atitudinilor şi
comportamentelor.
Ideea activităţii este de a plasa elevii, în
plan imaginar, în diferite situaţii ipotetice sau reale,
în care să fie obligaţi să privească lucrurile şi să
acţioneze din punctul altcuiva de vedere.
Învăţătorul are un rol deosebit de important
în utilizarea jocului de rol. El proiectează scenariul,
implicând în această activitate şi elevii, distribuie rolurile pornind de la aspiraţiile, aptitudinile şi
preferinţele fiecărui participant, organizează activităţi pregătitoare, creează o atmosferă plăcută de
18
lucru pentru a-i stimula pe interpreţi şi a evita blocajele emoţionale în preluarea şi interpretarea
rolurilor, conduce modul de desfăşurare a jocului de rol.
Un astfel de joc solicită din partea cadrului didactic, pe lângă aptitudini pedagogice speciale,
aptitudini regizorale şi actoriceşti.
Sunt cunoscute şi practicate două tipuri de jocuri de rol: cu caracter general şi jocuri cu caracter
specific. Din prima categorie fac parte jocurile de reprezentare a structurilor, jocurile de decizie,
jocurile de arbitraj, jocurile de competiţie, iar din a doua categorie fac parte jocul de-a ghidul şi
vizitatorii, jocul de negociere, jocul de-a învăţătorul şi elevii, etc.
Desfăşurarea jocurilor didactice dau frumuseţe, bogăţie şi animaţie învăţării şcolare, dezvoltă
gândirea, fantezia, încrederea în sine, spiritul de competiţie. Existând preocupare din partea cadrului
didactic pentru abordarea interdisciplinară, procesul educaţional dobândeşte un caracter formativ, sunt
eliminate “barierele” artificiale dintre domeniile cunoaşterii, se realizează fără dificultate transferul
de cunoştinţe, creşte gradul de implicare a elevilor şi eficienţa activităţii instructiv-educative este mai
sigură.
Prof. înv. primar Maria - Ioana Mureşan

BIBLIOGRAFIE:
1. Bocoş, M., Chiş, V., Abordarea integrată a conţinuturilor curriculare, particularizări pentru învăţământul primar, Editura
Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2014;
2. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996;
3. Ionescu, Miron, Instrucţie şi educaţie, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2003;
4. Ionescu,Miron, Radu,Ioan, Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2004.
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA SI

DERULARE PROIECTELOR DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL
Noile demersuri educaţionale redimensionează atât
statutul cât şi sarcinile cadrelor didactice, care trebuie să
devină manageri de educaţie, prin intermediul unor
proiecte/programe educative operaţionale, adecvate ethos-ului
unităţii şcolare şi orizontului de aşteptare al comunităţii locale,
proiecte/programe desfăşurate pe baza unor
convenţii/contracte de parteneriat.
În acest scop proiectele educative extracurriculare vin în
sprijinul elevilor, coordonate de formatorul de personalitate,
omul din spatele acestor „creaţii” deosebite, cadrul didactic.
Proiectul educaţional se realizează între:

 instituţiile educaţiei: şcoală, familie, comunitate;
 agenţi educaţionali: copil, părinţi, profesori,
specialişti în rezolvarea unor probleme
educaţionale (psihologi, consilieri psiho-pedagogi,
terapeuţi etc.);
 membrii ai comunităţii cu influenţă asupra
creşterii, educării şi dezvoltării copilului (medici,
reprezentanţii bisericii, ai poliţiei)
Se pot desfăşura mai multe acţiuni:

 Elevii pot merge în comunitate pentru a cunoaşte
resursele disponibile. Se pot iniţia o serie de activităţi ca: vizite la muzee, biblioteci, primărie,
schimburi de experienţă între şcoli, întâlniri cu unii reprezentanţi ai comunităţii.
 Se pot înfiinţa asociaţii, cluburi, grupuri de interese din comunitate.
19
 Se poate participa la luarea deciziilor prin: consilii şcolare, consilii locale ale elevilor, consilii ale
părinţilor, etc.
 Se pot performa o serie de servicii în folosul comunităţii: de caritate (îngrijirea persoanelor
vârstnice, sprijin pentru persoane cu nevoi speciale, bolnavi, orfani, ş.a.), ecologice (de curăţare a
unor zone, reciclarea deşeurilor, restaurarea unor monumente, plantarea unor plante, îngrijirea
spaţiilor verzi, etc.), de voluntariat (la diferite instituţii din comunitate – bibliotecă, spital, agenţi
economici, etc.).
 Se pare însă că e nevoie de o schimbare de perspectivă în viziunea copiilor, pe care părinţii au
nevoie s-o implementeze, încet, încet. De ce? Nu vrem oare că
pruncii noştri să înveţe să fie bucuroşi? Pregătim o generaţie de
egoişti care vor intra în lume aşteptând să li se împlinească toate
dorinţele.
 Cum facem trecerea de la consumator la dăruitor?
Cea mai bună metodă pentru a-i vindeca pe copii de
consumatorism în această perioadă este de a-i aduce în contact cu
alţi copii, aflaţi în situaţii foarte grele şi de a găsi modalităţi de a-i
ajuta. A-i duce în instituţii pentru persoane defavorizate pentru a
oferi acolo câte ceva, a sponsoriza o familie săracă. Copiii noştri îşi
imaginează că fiecare familie îşi permite luxul de a se trezi în dimineaţa de Crăciun cu daruri sub pom,
dar în realitate multe familii nu-şi pot permite să cumpere un brad şi îşi fac griji dacă vor avea ce să
pună pe masă.
Aşa încât nu consideraţi că are cine să le dea, că sunt alţii
mai bogaţi ca voi, ori sunt alţii care se ocupă de asta. Învăţaţi-i pe
copii să facă ei înşişi daruri celor aflaţi în nevoi, Ca părinţi, ca
dascăli, ne revine sarcina de a-i învăţa pe cei mici că "sărbătoarea
de Crăciun, sau cea de Paşte" nu se referă doar la a primi lucruri
noi, jucării sofisticate, ci şi la a împărtăşi dragostea cu alţii. Este
important ca ei să vadă la noi înşine acest comportament. Iar a
dărui timp şi lucruri materiale nu trebuie să se limiteze doar la
aceste momente de sărbătoare, ci există posibilităţi nelimitate tot
anul în care întreaga familie să dăruiască.
La sfârşitul lui martie 2018, în cadrul Săptămânii Altfel, copiii, părinţii şi cadrele didactice de
la clasele I A şi I B, cu toţii am trecut pragul a două centre:, Centrul de resurse Academia Doamnelor -
Alba Iulia „şi, Aşezământul pentru persoane vârstnice Sfântul Andrei - Barabant
Acolo, pe lângă alte activităţi de încondeiere a ouălor, programe artistice, am dăruit, iar
Un om care dăruieşte din toată inima primeşte în schimb o bucurie de nedescris. Când dăruieşti,
îţi oferi o bucurie mai mare decât aceea pe care o ai atunci când primeşti". (Octavian Paler, "Deşertul
pentru totdeauna") A dărui este în firea întregului univers. Iar a accepta darul este a doua natură
a întregului univers.
Este frumos să dăruieşti! Îţi oferă probabil una din cele mai mari satisfacţii pe care le poţi
avea ca om. Momentul în care vezi bucuria sinceră din ochii celui căruia i-ai dăruit e suficient
pentru a te face să te simţi împlinit şi e greu să substitui cu altceva această senzaţie.
Bibliografie:
 Eleonora Rădulescu, Anca Tîrcă – Educaţia civică prin activităţi extraşcolare cu caracter interdisciplinar, Ed.Educaţia 2000+,
Bucureşti, 2004;
 Orventina Leu, Eleonora Rădulescu, Anca Tîrcă, - Educaţia civică a elevilor din gimnaziu prin activităţi extraşcolare cu
caracter interdisciplinar (Culegere de bune practici), Ed.Educaţia 2000+, Bucureşti, 2004;
 Popescu M. -. “Implicarea comunităţii în procesul de educaţie”. Ed.Corint,2000;
 Cristea, Sorin-Dicţionar de pedagogie,Ed.Litera-Litera Internaţional,Bucureşti, 2002;
 Şincan Alexandru-Şcoala şi familia,Ed.Gh.C.Alexandru,Craiova,1993;
 Vrăsmas Ecaterina Adina-Consilierea şi educaţia părinţilor, Ed.Aramis Print, Bucureşti,2002;
Prof. înv. primar Daniela Boiț
Prof. înv. primar Felicia Pop
20
ARTA DE A FI ÎNVĂȚĂTOR
Motto: ”Un profesor bun îşi aminteşte că a

fost şi el copil – și înţelege toate spaimele,
tristeţile, exuberanţa şi bucuria prin care trec
elevii lui, în clasă.”
(Helen Exley, „Doamnei

profesoare, cu dragoste”)
Învăţătorul, prin natura profesiei sale, este o

persoană cu influenţă, pentru că stabileşte o serie
de legături cu elevii, cu părinţii acestora, cu colegii săi, cu directorul, cu inspectorul şcolar, cu
educatoarele, cu profesorii care predau la clasele sale. El este un model de comportament pentru copiii
săi, dar şi pentru părinţi, care speră să găsească în el o persoană pozitivă, de încredere şi cu calităţi
admirabile. Dacă dorinţa ta este să ai succes sau să ai un efect
pozitiv asupra persoanelor cu care vii în contact, ar trebui să devii o
persoană cu influenţă. Fără influenţă nu există succes. Cadrul
didactic va avea succes în demersul său dacă va fi integru.
A descifra personalitatea învăţătorului…

A decela capacităţile, aptitudinile, atitudinile şi
caracteristicile sale...
A descoperi stilul său de lucru, eficient de succes...
Acesta este un demers foarte complex, dar necesar în
fundamentarea unei şcoli care îi valorizează în mod egal pe toţi
elevii, promovând egalitatea de şanse pentru fiecare.
Ce înseamnă să fii un bun dascăl, un dascăl de succes, un

dascăl eficient?
Ce răspunsuri am putea alege?
 un dascăl disciplinat, meticulos, care munceşte foarte mult?

 un dascăl care predă o anumită disciplină şi face
examinări?
 un dascăl care pregăteşte copii olimpici şi obţine rezultate
cu aceştia?
 un dascăl care vorbeşte foarte frumos, este plin de umor, entuziast?
 un dascăl care are o relaţie bună cu elevii, empatizează cu ei?
 un dascăl care sprijină dezvoltarea tuturor copiilor din punct de vedere cognitiv, emoţional ?
Aceste întrebări ar putea constitui baza unor chestionare adresate cadrelor didactice. Am primi
bineînţeles răspunsuri variate.
Un învăţător eficient este acela care îi valorizează pe toţi elevii din clasă, care le acordă şanse
egale, care stabileşte obiective operaţionale pentru toţi şi pentru fiecare şi care le atinge în cea mai
mare măsură posibilă. Un învățător eficient, de succes, facilitează progresul şcolar al tuturor elevilor
unei clase. Nu trebuie uitat că atitudinile şi aşteptările învăţătorului faţă de elevi sunt fundamentale
pentru reuşita acestora. Pentru copii, învăţătorii de succes sunt cei care au atitudine profesională
dezirabilă; au o atitudine pozitivă faţă de responsabilităţi şi muncă, faţă de elevi, îşi extind rolul şi
peste programul şcolii.
21
Ca dascăl trebuie să simţi plăcerea de a lucra cu copiii, o anumită afecţiune pentru aceştia
însoţit însă şi de o detaşare profesională. Unul dintre cele mai importante roluri ale acestuia este reacţia
acestora la succesul sau eşecul copiilor. A face greşeli nu înseamnă insucces pentru elevi ci o parte a
procesului de învăţare. Copiii pot învăţa din greşeli, pregătindu-se pentru evitarea acestora în viitor.
Dificultăţile în învăţare nu trebuie văzute ca semne de eşec, ci ca situaţii în care elevii au nevoie de
sprijin.
Ce atitudine ar putea avea un învăţător în faţa unei motivaţii scăzute a elevului pentru
învăţătură? Apar şi aici întrebări importante precum:
 Care a fost până în prezent experienţa de insucces a elevului?
 Cum a afectat această experienţă motivaţia lui generală de învăţare?
 Cât de des este criticat de învăţător?
 Cât de vulnerabil este copilul în faţa criticilor (presiunilor) învăţătorului?
Nu trebuie uitată măiestria pedagogică a învăţătorului concretizată în stilul său educaţional de
predare, de comunicare, de relaţionare cu elevii, stil aflat în dependenţă puternică cu personalitatea
acestuia.
O caracteristică importantă a învățătorului eficient este utilizarea eficientă a timpului. Aceasta
se leagă indisolubil de o altă caracteristică a profesorului eficient: organizarea. Atunci când dascălii
sunt bine organizaţi planificând foarte bine timpul, elevii învaţă mai mult şi mai bine. Foarte important
este şi modul în care sunt comunicate ideile, informaţiile. Este nevoie de (Eggen şi Kauchak, 1992,
Golu, P. Şi I., 2003):
 terminologie precisă;
 discurs legat, fluent;
 indicatori de tranziţie;
 accentuarea a ceea ce este important, esenţial;
 focalizarea sau concentrarea în lecţie;
 asigurarea feedback-ului – de dorit mai ales
ca întărire pozitivă;
 monitorizarea;
 chestionarea.
Ca orice instituţie cu structură ierarhică,

şcoala evidenţiază şi problematica statutului
învăţătorului în contextul acesteia. Putem vorbi de
modul în care un învățător îşi dobândeşte respectul
corespunzător statutului. Bineînţeles că mult mai
valoros este respectul câştigat şi nu cel care se acordă
datorită poziţiei sociale. Nu trebuie uitat că şcoala
este organizată pentru copii, ei având nevoie de serviciile acesteia. Fără copii, nu ar mai fi şcoli şi
dascăli. De câte ori ne-am pus întrebarea: „De ce merg unii elevi încruntaţi la şcoală?” (Iancu, S.,
2000).
 Poate că uităm să ne punem întotdeauna această întrebare, fie pentru că nu am observat, fie că
nu ne interesează;
 O conduită dură care-i stigmatizează pe elevi, ducând la scăderea imaginii de sine;
 Existenţa unei conduite de închistare şi izolare ca urmare a unui conflict de adaptare la cerinţele
şcolii şi a învăţătorului;
 Uneori chiar învăţătorul intră încruntat în clasă, neuitând de problemele personale;
 Folosirea unei autorităţi excesive, greşit înţeleasă;
 Neglijarea la oră tocmai a elevilor care au nevoie de sprijin şi stimulare;
 Utilizarea unor modalităţi inadecvate de verificare şi evaluare a cunoştinţelor.
22
Un aspect deloc de neglijat, se referă la presiunile care se exercită asupra dascălilor, asupra
şcolii în general. Profesorul trebuie văzut şi ca OM, cu calităţile şi limitele sale. Putem vorbi în aceste
condiţii despre stres (o solicitare asupra capacităţilor adaptative ale minţii şi corpului – Fontana 1995).
Apar alte şi alte întrebări:

 Care sunt factorii care alimentează stresul?
 Cum poate fi depăşit stresul?
 La ce strategii şi forme de sprijin putem
apela pentru a rezolva această problemă?
Este foarte important să ştim să ne apropiem de

elevi, să le înţelegem nevoile, mai ales în
condiţiile în care tot mai multe familii se confruntă cu
probleme financiare din cauza lipsei locurilor de
muncă, dar şi a familiilor dezorganizate şi care nu
prezintă interes pentru activitatea şcolară.
Toate acestea vorbesc despre personalitatea
învăţătorului, dorinţa acestuia de a deveni un dascăl
bun, un dascăl de succes, un pedagog eficient. Depinde
de fiecare cum vom reuşi să ne modelăm pentru formarea unei şcoli prietenoase, deschise tuturor
copiilor.
Consider că într-o şcoală prietenoasă, dascălii trebuie să formeze o echipă, iar un profesor
competent este cel care lucrează în echipă cu colegii, se integrează şi interacţionează, asumându-şi
diverse roluri în educaţia copiilor: consilier, facilitator, moderator, manager, ghid, iniţiator.
Din orice unghi am privi personalitatea învăţătorului, aceasta este una deosebit de complexă,
datorită rolului pe care îl deţine în viaţa copilului şi
a comunităţii din care face parte.
În loc de concluzii, iată câteva întrebări de

reflecţie pentru fiecare dintre noi:
 Îi tratez pe toţi elevii mei ca
persoane unice?
 Mă supără neputinţa copilului de a
face ceva?
 Mă simt bine în prezenţa elevilor
mei?
 Îmi cer scuze când greşesc?
 Pot să râd alături de elevii mei?
 Le permit elevilor mei să facă
sugestii în ceea priveşte activităţile
clasei?
 Am răbdare să descopăr lumea prin ochii elevilor mei?
 Mi-e teamă de zgomot chiar şi atunci când este făcut de elevi care muncesc cu efort?
 Am căutat tot ce e mai bun pentru lecţia de mâine?
Bibliografie:
1. Iucu, Romiţă B, Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi, 2006
2. Revista: Învăţământul primar - Nr. 1 /1991; Nr. 2/1992; Nr. 4/1993; Nr.3-4/1995; Nr. 4/1997; Nr.1/2002; Nr.1-2\2007
3. Salade, D. Educaţie şi personalitate, Editura Casa Cărţii de ştiinţă, Cluj - Napoca, 1999
4. Albu, G., Introducere într-o pedagogie a libertăţii (Despre libertatea copilului şi autoritatea adultului), Editura Polirom,
Iaşi, 1998
Prof. înv. primar Nicoleta Mîndroc
23
MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE A MOTIVAȚIEI ELEVILOR

PENTRU ÎNVĂȚARE
Controlul și dirijarea sistemului motivațional
specific activităților de învățare reprezintă una dintre
cele mai dificile sarcini ale muncii profesorului,
influența motivație asupra învățării fiind
covârșitoare. Este cunoscut faptul că motivația
intrinsecă este motivația optimă deoarece acest tip
de motivație este caracterizată prin interes,
încredere, duce la performanță, la dezvoltarea
creativității, la creșterea perseverenței, a respectului
de sine, aduce o stare generală de bine. Motivația
învățării este o tendință înnăscută a omului, dar ea
poate înceta brusc dacă nu are condițiile necesare dezvoltării.
Teoria evaluării cognitive (TEC) sugerează că motivația învățării înfloreşte atunci când
circumstanţele o permit. Conform TEC, evenimentele socio-contextuale (ex. Feedback, comunicare,
recompense etc.), care sporesc sentimentul de competenţă pe durata unei acţiuni, pot avea ca efect
creşterea motivației învățării pentru acţiunea respectivă. „Motivaţia intrinsecă îşi are sursa în însăşi
activitatea desfăşurată şi se satisface prin îndeplinirea acelei activităţi. Ea îl determină pe individ să
participe la o activitate pentru plăcerea şi satisfacţia pe care aceasta i-o procură, fără a fi constrâns
de factori exteriori” (Dragu A. Cristea S. 2003, p.75)
Curiozitatea este forma de bază a motivației interne. Lângă ea se alătură nevoia de a ști, de a-și
îmbogății cunoștințele. În contradicție cu motivația internă, cea externă se află în exteriorul individului
și a activității de învățare. Învățarea nu devine un scop în sine ci este un mijloc de a atinge anumite
scopuri (note bune, laude, cadouri). În aceste condiţii, învăţarea se efectuează sub semnul unei
solicitări şi condiţionări externe, fără o plăcere interioară, fără să ofere satisfacţii nemijlocite şi cu un
efort voluntar crescut. Subiectiv, această motivaţie e însoţită de trăiri emoţionale negative (teama de
eşec, teama de pedeapsă) sau de trăiri pozitive, dar îngust utilitariste (aşteptarea laudei sau a
recompensei materiale). Învăţarea apare, în acest din urmă caz, atrăgătoare în virtutea consecinţelor ei.
Specialiștii au încercat să găsească modalități de stimularea a motivației pentru învățare, dar și tehnici
prin care profesorii pot crește gradul de motivare a elevilor. Pentru a motiva elevii spre învățare,
profesorii au la îndemâna câteva strategii:
 Stabilirea regulilor clasei împreună cu elevii. Regulile trebuie comunicate clar, încă de la
începutul anului școlar, ceea ce va duce la o responsabilizare a elevilor. Astfel îi putem încuraja
să adopte atitudini demne de apreciat și putem preveni comportamentele deviante.
 Personalizarea clasei. Se pot folosi diverse desene sau alte activități prin care se pot remarca
elevii clasei. Felul cum arată clasa este o formă de întărire a imaginii de sine.
 Cunoașterea elevilor reprezintă un important element în procesul de motivare a elevului spre
învățare. Atenția acordată de profesor elevului demonstrează respectul fată de elev. Simplu fapt
că profesorul memorează numele elevului, îi știe preferințele, îi dezvoltă elevului încrederea în
sine, îi întăresc sentimentul de siguranță și apreciere personală.
 Implicarea activă a elevilor în activitățile instructiv-educative. Putem atrage atenția elevilor și
prin controlul vocii, contactul vizual, organizarea sarcinilor de lucru într-un mod productiv.
Profesorul ar trebui să gândească un proces instructiv – educativ viu care să potenţeze această
disponibilitate naturală a elevilor.
 Așteptările profesorului devin un factor de motivație. S-a demonstrat că elevii au tendința de a
se ridica la înălțimea așteptărilor profesorilor. Dacă se aşteaptă şi se solicită cât mai mult de la
elevi, adesea se va şi obţine acest lucru.
 Profesorul poate deveni un exemplu de comportament pentru elevii săi. Urmând exemplul
profesorului, elevii își pot modifica propriul comportament.
 Stabilirea unei atmosfere pozitive, de empatie față de fiecare elev în parte.
24
 Rezolvarea situațiilor-problemă în cel mai scurt timp. Dacă profesorul este apropiat fizic dar și
psihic de elevul ce are un comportament deviant, face posibilă oprirea comportamentului
respectiv.
 Recompensarea şi întăririle pozitive faţă de oricare comportament sau activitate demnă de luat
în calcul a elevului, măreşte stima de sine a acestuia şi îl motivează să acţioneze la fel şi pe
viitor. Nu de puţine ori, comportamentul dezirabil este „uitat”, pentru a acorda o atenţie sporită
elevilor care creează probleme. Dar a beneficia de atenţia profesorilor este o întărire pozitivă cu
valenţe educative semnificative, de care nu întotdeauna profesorul face uz. Cea mai eficientă
metodă de a recompensa elevii este lauda. Totodată aceasta este și cea mai la îndemână.
O atenție deosebită trebuie acordată elevilor slabi și nemotivați. în practica educațională s-a
constatat ca profesorii comunică puțin cu elevii slabi și nemotivați, se mulțumesc cu răspunsuri
incomplete ale acestora la lecție, sunt tentați să-i critice frecvent și manifestă dispreț fata de ei atunci
când eșuează. În fața unor astfel de comportamente, elevii percepuți ca slabi și nemotivați nu fac
niciun efort pentru a învăța, deoarece ei știu că profesorii îi solicită foarte rar și că lor li se adresează
doar pentru a le face observații. Se intra atunci într-un cerc vicios: nefiind încurajați să lucreze, elevii
nu sunt motivați și, nelucrând, rămân în urmă la învățătură, confirmând astfel opinia profesorului cum
că nu se pot obține rezultate bune cu acești elevi.
Profesorul trebuie să se străduiască să acorde atenție în mod egal tuturor elevilor, indiferent care
sunt capacitațile lor. Față de elevii considerați slabi și nemotivați, profesorul ar trebui să adopte
următoarele comportamente:
 să-si exprime încrederea în capacitatea lor de a reuși;

 să le acorde aceeași atenție ca și elevilor buni;
 să evite crearea de situații competitive în care ei nu pot decât să piardă;
 să nu le facă observații în fața colegilor;
 să evite a-și exprima disprețul atunci când ei eșuează;
 să manifeste interes pentru reușitele lor.
Toate aceste sugestii arată, o dată în plus, că problemele de motivație ale elevilor sunt extrem de
diverse, iar intervenția profesorului nu se poate baza pe rețete, ci trebuie adaptată la fiecare situație în
parte.
Stimularea motivaţiei elevului este o artă care ţine de măiestria şi harul didactic al educatorilor, al
acelora care, după cum spunea J.A Comenius, au ,,cea mai minunată îndeletnicire din lume”.
Prof. înv. primar Florina Borșan

Bibliografie:
1. Dragu A. Cristea S. – Psihologie și pedagogie școlară, 2003, Editura: Ovidius University Press, Constanța
2. Radu, T.I., - Teoria şi practica în evaluarea eficienţei învăţământului, 1991, E.D.P., București
3. Tomşa, Gh., (coordonator) – Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, 2005, Bucureşti
PROIECT EDUCATIV
DENUMIREA PROIECTULUI: SĂRBĂTOAREA DE PAȘTI-
SĂRBĂTOAREA BUCURIEI
DOMENIUL ȘI TIPUL DE EDUCAȚIE: ESTETIC, CIVIC,
LITERAR
TIPUL PROIECTULUI : LOCAL
1. APLICANTUL : ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ION
AGÂRBICEANU”, ALBA IULIA
MEMBRII ECHIPEI : DRĂGHICI MARIA ( CLS. a II-a A )
DABIJA GABRIELA – BIBLIOTECAR
DURATA : 01.03.2018 – 30.03.2018
ARGUMENT : cultivarea interesului şi a dragostei pentru
25
organizarea şi desfăşurarea unor activităţi plăcute elevilor cu ocazia sărbătoririi unor evenimente,
întărirea relaţiilor de colaborare între profesori, elevi, părinţi
2. DESCRIEREA PROIECTULUI:
 Cunoaşterea evenimenteleor ce au loc la începutul anotimpului – primăvara;
 Cunoaşterea schimbărilor petrecute în natură;
 Consolidarea deprinderilor de colaborare între elevi;
 Educarea sentimentelor de prietenie;
 Cultivarea potenţialului creator al elevilor
 Dezvoltarea pentru frumos şi a respectului pentru tot ceea ce ne înconjoară
OBIECTIVE:
- Prin realizarea acestui proiect urmărim că elevii să colaboreze între ei în vederea desfăşurării unor
activităţi de calitate
- să reţină cunoştinţele esenţiale legate de sărbătorile pascale;
- să realizeze desene dedicate acestor sărbători precum şi sărbători pentru Paste;
- să încondeieze ouă;
- să recite poezii dedicate primăverii;
- să realizeze o expoziţie cu lucrările confecţionate;
- să conştientizeze importanta colaborării dintre ei.
RESURSE UMANE: Învățători, profesori, elevi, părinți, directori
RESURSE MATERIALE: felicitări, desene, diplome pentru elevii premiați
RESURSE FINANCIARE: contribuțiile elevilor
ACTIVITĂȚI:
 realizarea unor desene dedicate primăverii, sărbătorilor pascale;
 confecţionarea unor felicitări pentru Paşte, încondeierea ouălor;
 audierea „Legendei ouălor roşii” „Legendei iepuraşului”
 recitări de poezii dedicate sărbătorilor pascale
 expoziţie de desene, felicitări, ouă încondeiate
EVALUARE: - aprecieri asupra modului de desfășurare a activităților;
- prezentarea expoziției realizate;
- premierea celor mai frumoase lucrări
GRAFICUL ACTIVITĂȚILOR 01.03.2018- 30.03.2018
DENUMIREA DATA LOCUL DE RESPONSABILI

ACTIVITĂȚII DESFĂȘURARE
1.Elaborarea proiectului; Înv. Drăghici Maria
- familiarizarea elevilor cu 01.03.2018 Sala de clasa a II-a A bibl. Dabija Gabriela
programul activităților
2. Primavara,bine ai venit!
- evidențierea sărbătorilor de
primavară;
- concurs de poezie dedicat 15.03.2018
Inv. Drăghici Maria
acestui anotimp; Sala de clasa a II-a A bibl. Dabija Gabriela
- realizarea unor desene legate de
conținutul poeziilor
3. Sărbătoarea de Paști-
Sărbătoarea bucuriei
- importanța acestei sărbători;
- audierea „Legendei ouălor
20.03.2018 Biblioteca școlii Inv. Draghici Maria
roșii” „Legenda iepurașului de bibl. Dabija Gabriela
Paște”
- confecționarea de felicitări și
încondeierea ouălor
4. Expoziție cu lucrările elevilor; Inv. Drăghici Maria
- premierea lor 30.03.2018 Biblioteca școlii bibl. Dabija Gabriela
26
CONCLUZII:
Toate activitățiile din acest proiect permit atât îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor cât şi o creştere a
interesului pentru tradiţiile romanilor.
Cunoştinţele dobândite au fost valorificate prin realizarea unor desene, felicitări, expoziţie care
demonstrează muncă şi implicarea elevilor în realizarea lor.
Înv. Maria Drăghici

Gabriela Dabija – Bibliotecar
UNDE-S MULȚI, PUTEREA CREȘTE!
MOTTO: Munca în echipă este cea care îi face pe oamenii obișnuiți

capabili de rezultate neobișnuite!(Pat Summitt)
Școala, prin dascălii săi, e preocupată în prezent

de asigurarea unei pregătiri temeinice a elevilor.
Rezultatele muncii şcolare au condiţionat şi
determinat pregătirea pentru viaţă a tinerei generaţii.
Reuşita şcolară înseamnă o cale deschisă către viaţă, un
debut mai mult sau mai puţin izbutit, o treaptă însemnată
pe drumul formării personalităţii spre înfăptuirea
idealurilor şi aspiraţiilor de împlinire umană.
Constatăm că, de cele mai multe ori, suferim de neputinţa de a colabora, de a coopera, de a
comunica. Acest lucru este valabil atât între adulți, cât și în rândul copiilor. De câte ori nu ni s-a
întâmplat să avem reţineri, ori să simţim un fel de teamă atunci când dorim să exprimăm opinii proprii,
aflate în dezacord cu opinia generală. Se explică această atitudine dacă se are în vedere principiul “cine
nu este cu noi este împotriva noastră”, valorile democraţiei rezumându-se adesea la exprimarea
acordului şi la dezbateri pentru evidenţierea corectitudinii sau incorectitudinii unei idei, avantajele sau
dezavantajele respectării ei. De aici se naște lipsa de comunicare.
Pentru a trece cu uşurinţă peste acest lucru este necesar să găsim soluții optime care să vină în
sprijinul tuturor celor implicați în procesul de învățare. Eu, personal, pentru a da posibilitatea
participării în mai mare măsură la activitatea de învățare a elevilor timizi și slabi la învățătură, utilizez
munca pe echipe. Am grijă să asigur un mediu propice de afirmare pentru toți elevii. Munca în echipă
angajează în aceeași măsură și elevii curajoși, siguri pe cunoștințele lor. Prin acest gen de activitate se
sudează colectivul de elevi, se conturează sentimente pozitive, precum: respect, colaborare, ajutor,
împlinire, dăruire, răbdare, acceptare. Astfel fiecare membru al grupului își expune liber părerea,
câștigând siguranță de sine.
Pentru o bună desfăşurare a activităţii ce are la bază aplicarea unei metode interactive, este
foarte importantă constituirea grupurilor de lucru. Acestea pot fi:
 grupuri de studiu formale (copiii sunt “motorul”
procesului de învăţare), ei sunt antrenaţi în
activităţi intelectuale, organizează materialul,
integrează noţiunile noi în structurile conceptuale
cunoscute;
 grupurile spontane – grupuri ad-hoc, pentru
intervale scurte de timp;
 grupuri de bază – pe termen lung, eterogene, cu
membri permanenţi.
Pot fi utilizate tehnici de constituire a grupurilor:
27
grupare aleatorie (prin numărare, prin bilete, tragere la sorţi, loterie, nume de flori, de animale,
rezolvarea unui puzzle); grupare prin distribuire stratificată - constituirea grupului pe o singură
caracteristică comună (stil de învăţare, pasiuni comune), pe baza unui test, chestionar oral; grupuri
constituite de învăţător - are o componență reprezentativă pentru structura valorică; grupuri după
opţiunea elevilor - este mai puțin recomandat deoarece aceștia vor ține cont de afinități personale și nu
de implicarea intelectuală.
MOTTO:Să formezi o echipă este doar începutul,să rămână împreună este progresul,să lucreze împreună este succesul!
(Henry David Thoreau)
Munca în echipă se poate aplica la toate disciplinele de studiu.
La Limba română se poate lucra în echipă pentru alcătuirea planului de idei (fiecare echipă a
desprins ideea unui fragment); redactări de texte; dramatizări, alcătuirea tablourilor unor poezii; etc.
Pot fi utilizate cu succes metodele interactive, și anume: Ciorchinele, Cadranele, Explozia stelară,
Diagrama Venn etc. Elevii clasei mele (a III-a) iubesc foarte mult jocul TOMAPAN, pe care îl
practicăm ori de câte ori avem ocazia și care are rolul de a îmbogăți cunoștințele elevilor cu termeni
specifici geografiei țării și globului, cunoștințe care îi vor pregăti pentru clasa a IV-a. Am pus în
practică și formarea de perechi dintr-un elev care excelează la învățătură și unul cu dificultăți în
învățare, cu scopul de întrajutorare.
În cadrul orelor de Matematică există teme ce pot fi rezolvate în echipă. Planul rezolvării unei
probleme, compunerea de probleme după formule numerice sau literare, măsurători, planul clasei,
construirea figurilor geometrice se pot realiza în urma efortului comun al echipei de elevi. Trebuie
încurajată ascultarea activă în cadrul grupului: în timp ce un membru îşi expune ideea, ceilalţi o ascultă
şi se gândesc în ce măsură o pot aplica sau sunt de acord cu ea. În cazul existenţei unor nelămuriri,
elevii din grup trebuie să ceară explicaţii suplimentare, comunicând astfel şi ajungând ulterior la un
consens. Dacă în echipă sunt persoane care au caractere asemănătoare, crearea de noi idei va fi
oarecum limitată; aşadar este recomandat ca în echipă să existe elevi cu abilităţi şi caractere diferite.
La Știinţe munca în echipă se realizează cu multă uşurinţă. Elevii pot realiza în echipă
observaţii, lucrări practice, experimente, proiecte. Sarcinile repartizate trebuie să fie atractive, să
trezească interesul fiecărui membru al echipei pentru a putea fi rezolvate în colaborare.
Abilităţile practice permit colaborarea copiilor pentru
realizarea unor lucrări practice, activităţi care îi antrenează
în distribuirea responsabilităţilor, în funcţie de aptitudinile şi
deprinderile fiecărui elev şi care se finalizează cu obiecte
utile, compoziţii sau elemente de ornament. Membrii
aceleași echipe se completează la această disciplină, pentru
finalizarea lucrării fiecare va alege să realizeze tehnica de
lucru la care se descurcă cel mai bine.
La Educaţie plastică se pot obţine rezultate
spectaculoase lucrând în echipă. După aplicarea la clasă a
tehnicilor şi procedeelor specifice educaţiei plastice pentru
dezvoltarea creativităţii, elevii vor fi înarmaţi cu multe
metode care, folosite în echipă, dau rezultate deosebite. După ce echipă a primit subiectul poate fi
lăsată să-şi organizeze munca stabilind de comun acord tehnică folosită, materialele folosite,
instrumentele de lucru şi modul de abordare a subiectului. Deoarece tehnicile de lucru şi instrumentele
folosite pot fi variate, echipele pot realiza lucrări deosebite şi total diferite de lucrările celorlalte
echipe.
De exemplu, la subiectul “ Flori de primăvară” echipele au realizat această cerinţă astfel:
- echipa I: lucrare realizată numai din puncte (cu carioci)
- echipa a II-a: lucrare realizată numai din linii frânte și curbe (cu creioane colorate)
- echipa a III-a: lucrare realizată numai din pete de culoare (cu acuarele)
- echipa a IV-a: lucrare realizată prin conturare și hașurare (cu creionul)
Echipele pot fi constituite de dascăl sau pot fi constituite de elevi, important este că toţi elevii să
facă parte dintr-o echipă, să fie activi în rezolvarea sarcinilor, să fie trataţi ca fiind egali şi respectaţi de
28
toţi membrii echipei dar şi de terţe persoane. Nu este recomandat un număr foarte mare de membri
într-o echipă pentru a nu exista riscul ca unii elevi să domine activitatea, iar alţii să participe mai puţin
sau chiar deloc în realizarea sarcinilor de grup. Pentru a-şi îndeplini cu succes sarcinile, membrii
echipei ar trebui să fie complet dedicaţi finalizării sarcinii şi realizării obiectivelor. Este important ca
fiecare membru să îşi asume sarcina şi să fie conştient că acest lucru este esenţial atât pentru succesul
echipei cât şi pentru dezvoltarea fiecărui membru în parte.
Munca în echipă înseamnă a-i oferi fiecărui copil în parte dreptul de a învăța să comunice
direct, de a avea puterea să recunoască atunci când au nevoie de ajutor pentru a-l cere fără rezerve.
Trebuie să învețe cum să trăiască între oameni (alții decât membrii familiei) și cu oamenii.
Bibliografie selectivă:
1. Curriculum Naţional, programe şcolare pentru învăţământul primar, Bucureşti, MEN şi CNC, 1998
2. Bocoş M. – Instruirea interactivă, repere pentru reflecţie şi acţiune, Presa Universitară Clujeană, 2002
3. Ionescu M., Radu I. – Didactica modernă, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001
4. Învăţământul primar – revistă dedicată cadrelor didactice, ed. Discipol, Bucureşti
Institutor înv. primar Mihaela Andreia Noja
SCHOOLS OF SUCCESS S.O.S- PROIECT ERASMUS+,

Proiectul Schools of Success S.O.S- Proiect Erasmus+, finanţat
de Comisia Europeană în cadrul programului Erasmus+ având perioada de derulare 2017-2019, este un
parteneriat strategic între următoarele instituții din Europa: Gyömrői Weöres Sándor Általános Iskola
és AMI, Ungaria-coordonator proiect, Școala Gimnazială Ion Agârbiceanu Alba Iulia, România,
Istituto comprensivo n. 1 Lanciano, Italia, și Dörtyol Atatürk Anadolu Lisesi, Turcia.
Obiectivul proiectului este dezvoltarea practicilor de cooperare în domeniul abandonului școlar și
orientare școlară prin identificarea de metode eficiente pentru copiii cu dificultăți de învățare și
proveniți din medii vulnerabile, cu risc major de abandon școlar. Obiectivele acestui parteneriat sunt:
 Dezvoltarea relației profesor-elev, pentru a ajuta în procesul de învățare și a motiva elevii.
 Educarea profesorilor în a implementa predatul inovativ și mai eficient.
 Dezvoltarea indicatorilor privind rata abandonului școlar, dezvoltarea planificării
individuale și furnizarea de ajutor în procesul de învățare.
 Orientarea în alegerea profesiei, coaching.
 Educarea de cetățeni responsabili și implementarea unei educații interculturale.
 Consolidarea marketingului școlar, implicarea părinților și dezvoltarea culturii
instituționale.
Proiectul își propune măsuri și politici publice cu aplicare
națională și transnațională.
Întâlniri de lucru se vor desfășura la școlile partenere unde
profesorii membrii de proiect vor lua parte la diverse activități, de
instruire, informare și decizie, pentru a realiza toate obiectivele
propuse. În cadrul acestor întălniri transnaționale vor avea loc și
vizite culturale, pentru a înțelege cultura și obiceiurile altor țări și
popoare.
Prima întâlnire a avut loc în Turcia, Dortyol. În cadrul întâlnirii au avut loc mai multe ateliere
de lucru, în toate cele cinci zile, pentru a pregăti următoarele reuniuni transnaționale, această întâlnire
fiind un training, unde au fost discutate și analizate câteva dintre programele cu care se va lucra pe
parcursul celor doi ani de proiect: TABBY, CroCoos, Karrierkod, Europass certificate etc. Membrii
participanți au lucrat pe grupe unde au analizat și apoi prezentat instrumente de lucru, programe, video
sau chestionare, apoi s-a elaborate un chestionar final care a fost tradus in limba turcă și aplicat
elevilor pentru a observa impactul proiectului asupra acestora și eficiența programelor propuse.
29
De asemenea s-au organizat întâlniri culturale cu primarii orașelor Dortyol și Payas precum și
cu guvernatorul regiunii Hatay. Delegația română a mai avut o întâlnire cu Consulul onorific al
României la Iskenderun. În cadrul tuturor acestor întâlniri a fost prezentat proiectul și obiectivele
acestuia. Întâlnirea de lucru a dat posibilitatea înțelegerii obiectivelor
proiectului și a implementării viitoare a acestuia în școli, pentru
derularea optimă a activităţilor următoare şi pentru atingerea tuturor
obiectivelor parteneriatului strategic Erasmus +.
Cea de a doua întâlnire a avut loc chiar la Alba Iulia. În cadrul
parteneriatului educativ multicultural internaţional ERASMUS+
“Schools of Success”-, la Școala Gimnazială ” Ion Agârbiceanu” din
Alba Iulia în perioada 20-24 noiembrie 2017 au avut loc numeroase
acțiuni care au avut ca scop promovarea valorilor culturale şi
educative din școală și oportunitatea unui dialog intercultural.
Programul vizitei în școala a început marți 21 noiembrie 2017 la ora 10.00 cu o primire
tradițională a delegației straine de către elevii școlii. Profesorii din școlile partenere Italia, Ungaria și
Turcia au trecut în revistă mai multe săli de clasă și au avut un schimb util de informare cu elevii și
dascălii școlii.
După vizitarea școlii întâlnirea a continuat cu o conferinţă de lucru, o modalitate eficientă de a
promova valorile culturale şi educative din fiecare ţară parteneră şi a oferit oportunitatea unui dialog
intercultural, s-a stabilit calendarul de desfăşurare a următoarelor activităţi.
Conferinţa a inclus schimburi de materiale, discutii şi ateliere de lucru. Fiecare unitate şcolară
implicată a prezentat stadiul de realizare și derulare a proiectului la nivel național, activităţile derulate
în perioada septembrie-noiembrie2017 şi propuneri pentru produsele finale care trebuie realizate.
Programul întâlnirii a continuat cu vizitarea cetăţii Alba Iulia , a Muzeului Unirii precum şi o
excursie de documentare la Castelul Huniazilor de la Hunedoara.
O altă întâlnire a avut loc în Turcia, Istanbul, în perioada 19.04-23.04.2018 unde au fost
discutate chestiuni legate de stadiul proiectului și dificultățile apărute pe parcurs. S-au derulat mai
multe întâlniri de lucru, unde s-au decis pașii următori în realizarea obiectivelor propuse. De asemenea
delegația proiectului din toate cele patru țări prezente a vizitat Istanbulul și obiectivele cultural istorice
oferite de acest oraș multicultural.
Pe parcursul celor doi ani de proiect principalii beneficiari vor fi elevii și profesorii școlilor
implicate.
Prof. Anca Belașcu
LECTURA IN ORELE DE
LIMBA ROMANA
Este clar că ne confruntăm cu

o criză a lecturii. Cauzele sunt diverse
şi aici am putea aminti în primul rând
intrarea tinerilor în „lumea”
audiovizualului, televizorul şi
computerul reuşind să ofere mult mai
mult decît o făcea pînă acum pagina
scrisă. Realitatea virtuală şi imaginile
i-au cucerit definitiv şi irevocabil pe copii, "reuşind", să-i îndepărteze şi de cărţi. Astăzi, singurele
volume care mai stârnesc , oarecum, interesul elevilor sunt cele din programa şcolară.
Copiii consideră cititul ceva obligatoriu, impus de către adulţi, astfel că refuză şi încearcă să-
şi găsească alte preocupări. De asemenea, ei nu mai au motivaţie, universul descoperit prin cărţi nu
pare deloc interesant, acesta fiind, în opinia lor, învechit.
30
Pentru a găsi soluţii trebuie să încercăm să pătrundem în sufletul copiilor, să venim în

întâmpinarea lor, propunându-le lecturi care să fie în concordanţă cu preocupările lor. Părinţii ar trebui
să încerce tehnica „pas cu pas”, fără să impună lectura ci să îi determine să citească, ca şi cum acest
lucru ar veni din partea lor. Ar putea să viziteze biblioteci, să intre împreună în librării, să-i lase pe
copii să-şi aleagă singuri cărţile şi de asemenea să îi provoace la discuţii pe baza acestor cărţi.
Uneori exemplul personal este cel mai bun. Atunci când copiii sunt încă în ciclul primar,
părinţii pot realiza „jocul de-a lectura”. Acest lucru se poate face prin citirea unor texte atât de părinţi
cât şi de copii, pentru ca apoi să-şi povestească reciproc ce au citit. La sfârşit, fiecare votează lectura
care i s-a părut cea mai captivantă.
Gustul lecturii se naşte din copilărie. Copiii trebuie să fie învăţaţi de mici că lectura este
importantă, poate chiar din momentul în care părinţii le citesc seara la culcare o scurtă povestioară.
Orele de limba şi literatura română ar trebui să aibă la bază lectura. Elevii simt însă nevoia să fie
motivaţi, să primească recompense după ce citesc o carte. Ei nu consideră cititul o plăcere, ci o
obligaţie, astfel că profesorul trebuie să găsească metode pentru a-i determina să iubească o carte, să o
considere o sursă de informaţii care poate să provoace plăcere. Aceştia caută să găsescă în cărţi
subiecte de actualitate, potrivite cu interesele lor specifice vârstei. Astfel, subiecte ca: problemele
adolescenţilor, science-fiction, horror, jocurile pe calculator constituie doar câteva aspecte preferate de
ei.
Am încercat să-i atragem pe elevi spre lectură prin organizarea, în afara orelor de curs, a unor
serate literare în care am invitat diverse persoane implicate în domeniul literaturii, scriitori, foşti
profesori, biblitecari, editori etc., care să le vorbească acestora despre cărţi, despre experienţa lor de
viaţă, despre felul în care o carte te poate influenţa pozitiv, despre cum se realizează o carte, cum se
scrie, cum se creează. Aceste întâlniri au fost foarte bine primite de elevi, i-au făcut să se implice mai
mult, începând chiar să creeze propriile lor povestioare, pe care, ulterior, le-am strâns într-o broşură.
Apoi, am creat colţul lecturilor „de luat acasă”, punând în plicuri colorate opere ale unor scriitori
români pe care elevii trebuiau să le citească pentru a rezolva nişte cerinţe ca extragerea momentelor
subiectelor unei opere literare, identificarea modurilor de expunere, a figurilor de stil etc. Elevii au
privit cu interes această activitate deoarece am specificat că e facultativ, însă cei care s-au implicat au
primit puncte care s-au transformat în note. Pe elevi nu trebuie să-i obligăm, trebuie să-i atragem prin
metode cât mai atractive care să pară simple, asemeni unor jocuri.
Studiul literaturii în şcoală formeazǎ competenţe/ abilităţi pentru lectură (lectură de
informare, de plăcere şi “instituţionalizată”), cu accent pe ultimul tip. Şcoala trebuie sǎ formeze un
lector competent şi un cititor care să îşi formeze gustul propriu de lectură, astfel încât să devinǎ un
cititor activ pe tot parcursul vieţii, sǎ îi ajute pe elevi să înţeleagă mai bine lumea şi să se înţeleagă pe
ei înşişi, sǎ îşi formeze repere culturale şi estetice, sǎ valorizeze arta ca pe o formă de comunicare şi de
cunoaştere şi sǎ îşi dezvolte propria personalitate.
Educaţia contemporanǎ urmǎreşte “construirea unei personalităţi autonome, capabile de
gândire critică şi creativă” (Pavelescu M., 2010, p.26) prin echilibrarea elementelor care compun
personalitatea elevului. Conţinuturile programei trebuie să aibă în obiectiv comunicarea culturală,
spirituală, interumană etc., valorificarea tuturor tipurilor de limbaj (colocvial, poetic, familial, ştiinţific,
administrativ), a experienţelor culturale provenite din mediile sociolingvistice ale beneficiarului de
educaţie: comunitatea, mediul rural/urban, amorf/cultivat, naţional/mixt, monocultural/policultural,
familial, şcolar, cultural-artistic.
În selectarea conţinuturilor se ţine cont de interesele elevilor, de adecvarea conţinuturilor la
structurile cognitive şi de comunicare ale educabililor, de asigurarea coerenţei cu conţinuturile
educaţiei lingvistice. Textele literare alese trebuie “să satisfacă criteriul estetic, să includă diferite
genuri şi specii literare, opere din creaţia populară şi cultă, aparţinând literaturii naţionale şi universale,
cărora timpul le-a dat girul valorii” (Pavelescu M., 2010, p.27)
Eficienţa actului educaţional depinde de “conjugarea metodei cu obiectivul, conţinutul
procesului educaţional şi forma de organizare a învăţământului (implicând raportul profesor-elev, elev-
elev), care este un element al tehnologiei educaţionale.”( Pavelescu M., 2010, p.67)
31
În receptarea textelor literare, practica a demonstrat existenţa a numeroase metode şi procedee de

instruire, tradiţionale şi interactive: expunerea, controversa academică, discuţia Panel, procesul literar,
reuniunea Phillips 6/6, brainstormingul, explozia stelară, jocul didactic, strategii didactice centrate pe
elev (teoria inteligenţelor multiple a lui H. Gardner) ş.a.
“În condiţiile creşterii exponenţiale a informaţiei, este absolut indispensabil să li se formeze
elevilor deprinderea de a utiliza diverse surse de documentare în vederea creşterii autonomiei şi a
independenţei în actul de învăţare”( Pavelescu M., 2010, p.159)
Fiind instrument al educaţiei intelectuale, lectura îl ajutǎ pe elev să studieze tematic o carte
pentru documentare sau relaxare, folosind METODA RICAR: R- răsfoirea cărţii pentru formarea unei
idei generale; I- formularea unor întrebări la care se aşteaptă să afle răspunsul după citirea cărţii; C-
citirea cǎrţii; A- amintirea punctelor principale; R- recapitularea pentru a vedea cât de bine a depistat
punctele principale.
Lectura şcolară este “un proces complex, în care se întrepătrund competenţe şi deprinderi ale
recunoaşterii şi ale înţelegerii simbolurilor literare şi literale ce aparţin nivelurilor de percepţie, de
decodare, de experienţă, de fond lingvistic, de capacitate de stocare (de memorie), de a stabili
conexiuni, în aşa fel încât cititorul să se poată autoproiecta prin anticipaţie sau retrospecţie pe baza
lecturii făcute” (Costea O., 2006, p.9) . „Lectura este condiţionată de specificitatea textului (roman
clasic/ modern/ poem etc.) şi de motivaţia şi scopul cititorului (plăcere, studiu informaţional, cronică
literară etc.)”( Pavelescu M., 2010, p.27).
Societatea postmodernă urmăreşte lectura orientată spre elevi, valorifică reacţiile personale
ale elevilor faţă de textul citit, favorizează sistematizarea anumitor concepte specifice despre textul
literar şi argumentarea unor puncte de vedere referitoare la operele studiate.
Tehnica VAS (văd, aud, simt ) implică trei acţiuni psihice de achiziţionare a informaţiei
vizuale, auditive şi cinetice/ tactile. După lectura textului, elevii răspund la întrebările profesorului
folosind enunţuri scurte care includ verbele “văd”, “aud”, “simt”.
Harta subiectivă a lecturii constituie o tehnică de parcurgere secvenţială a unui text liric,
descriptiv şi narativ. După fiecare secvenţă a textului, elevii vor desena sau vor face comentarii
referitoare la experienţa de lectură (imagini/ cuvinte care i-au şocat, sentimente şi gânduri trezite de
lectură). La final, elevii reflectează asupra paşilor parcurşi şi evidenţiază asemănările şi deosebirile în
lecturile lor.
Anticipări reprezintă o metodă la care elevii lucrează pe grupe/ individual. Pornind de la titlul
textului, fac predicţii în legătură cu tema aceasta, folosind jumătăţi de pagini ce vor fi revăzute după
parcurgerea textului. Cei ce au dat răspunsuri apropiate de tema
textului îşi vor motiva opţiunea. Rolul profesorului este de
îndrumător (încurajează pluralitatea răspunsurilor, creează o
atmosferă propice discuţiei, respectă autonomia şi opiniile
elevilor etc).
Lista de cărţi este o metodă de trezire a interesului pentru
lectura suplimentară. Ea oferă scurte informaţii despre unele cărţi
cuprinse într-o listă. Elevul are de ales pentru sine şi pentru ceilalţi
colegi câte o carte, motivându-şi alegerea în funcţie de elementele
paratextuale oferite de listă şi de experienţa proprie.
Prezentarea de carte constituie o strategie polivalentă,
deoarece dezvoltă competenţe de lectură şi de comunicare scrisă/
orală. Marilena Pavelescu (p.199) propune o serie de repere de
care trebuie să ţină cont elevii: titlul, spaţiul; acţiunea; personajele principale (nume, câteva detalii
inedite); conţinutul de idei, incipitul sau relatarea incompletă a unei secvenţe incitante; Prezentarea de
carte constituie o strategie polivalentă, deoarece dezvoltă competenţe de lectură şi de comunicare
scrisă/ orală. Marilena Pavelescu (p.199) propune o serie de repere de care trebuie să ţină cont elevii:
titlul, spaţiul; acţiunea; personajele principale (nume, câteva detalii inedite); conţinutul de idei,
incipitul sau relatarea incompletă a unei secvenţe incitante; precizarea motivelor pentru care ar
recomanda lectura textului. Termenii-cheie daţi iniţial reprezintă o metodă ce stimulează elevii să îşi
32
reactualizeze cunoştinţele anterioare ce au legătură cu subiectul lecţiei, solicită imaginaţia şi

creativitatea, favorizează învăţărea activă. Profesorul notează pe tablă 4-5 concepte din textul ce
urmează a fi studiat (de exemplu, scrisoare, parlament, candidatură, răsturnare pentru “O scrisoare
pierdută” aparţinând lui I.L. Caragiale) şi elevii stabilesc în perechi legătura dintre termeni.
Învǎţarea prin descoperire îl pune pe elev să refacă traseul cercetării ştiinţifice prin imitarea
comportamentului marilor cercetători, stimulându-i capacitaţile mentale. Rolurile profesorului sunt de
îndrumător al activităţii elevilor ce lucrează frontal independent, individual sau pe grupe, dar şi de
consultant permanent al acestora. Modalităţile de învăţare prin descoperire corespund principalelor
forme de raţionament: inductiv (în lecţii de predare-învăţare a teoriei literare, comentarii de text),
deductiv (în demonstraţii ca un text aparţine sau nu aparţine unui gen/ specii/ curent), prin analogie (în
lecţii de literatură).
Strategiile şi metodele specifice gândirii critice formează şi dezvoltă gândirea divergentă şi
creatoare, definită prin producţia de soluţii multiple pentru aceeaşi problemă. Metodele gândirii critice
sunt interesate de produsul şi de procesul învăţării. O serie de condiţii trebuie respectate pentru o
învăţare eficientă: o pregătire minuţioasă din partea profesorului; timp mare pentru căutarea,
formularea şi exprimarea ideilor, a observaţiilor; încurajarea gândirii independente, a speculaţiei, a
elaborării cât mai multor ipoteze; respectarea diversităţii de opinii; crearea unui climat destins;
dezvoltarea capacităţii de ascultare activă. Gândeşte-Perechi-Prezintă (G. P. P.), Cubul, Ciorchinele,
Horoscopul sunt doar câteva exemple de strategii de acest tip.
Utilizarea metodelor şi tehnicilor moderne dezvoltǎ personalitatea elevilor din punct de vedere
cognitiv (îmbogăţesc orizontul de lectură al elevilor prin prezentarea evenimentelor din univers, a
comunităţilor umane şi a indivizilor), educativ (le oferă modele de conduită morală superioară, le-a
prezentat cazuri de comportament ce pot să îi îndemne la reflecţii), formativ (le dezvoltă gândirea,
imaginaţia, competenţa de comunicare). Activităţile de lectură au urmǎrit dezvoltarea gustului pentru
citit şi stimularea interesului pentru cunoaşterea realităţii, sporirea volumului de informaţii,
îmbogăţirea vieţii sufleteşti, cultivarea trăsăturilor morale pozitive.
Prof. Alina Maria Lupșa
Bibliografie:
Sălăvăstru,D.,Psihologia educaţiei,Editura Polirom, Iaşi,2004
Amabile,T., Creativitatea ca mod de viaţă, Ghid pentru părinţi şi profesori, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti,1997
Jiga,I.,Negruţ, I., Învăţarea eficientă, Editura Editis, Bucureşti,1999
Roşca, A., Creativitatea generală şi specifică, Editura Academiei, Bucureşti, 1981
INTEGRAREA COPIILOR CU CES LA

ORELE DE LIMBI STRĂINE
Școala românească actuală resimte
necesitatea integrării copiilor cu CES. Această
acțiune nu este deloc ușoară, mai ales în lipsa unei
tradiții în acest fel, căci până de curând copiii
considerați “handicapați“ erau trimiși în școli
speciale, responsabilitatea educării lor revenind
pedagogilor din învățământul special . În școala
românească modernă europeană se caută soluții în a
integra copiii cu CES, eforturile fiind susținute pe
două căi: formarea cadrelor didactice pentru a putea
lucra eficient cu asfel de copii precum și demersurile în a realiza diverse tipuri de documente care să
delimiteze clar ce poate să învețe elevul cu CES, ce are nevoie, metodele didactice ce trebuie abordate,
mijloacele, resursele necesare și mai ales evaluarea acesuti tip de elev.
Profesorul de limbi moderne este pus in fața unei dileme majore, poate mai mult decât alte
cadre didcatice: ce poate învăța un elev cu CES în altă limbă decât cea maternă, el având dificultăți în
a înțelege și a-și însuși noțiuni de bază în limba maternă. Profesorul trebuie să delimiteze de la bun
33
început: CE trebuie predat copilului, CUM, CÂND sau la ce interval trebuie introduse cunoștințe
particulare, elemente de înțelegere și deprinderi, prin activități suplimentare sau diferențiate pentru toți
copiii, printr-o programă diferențiată.
S-a observat că, în cadrul orelor de limbi străine, metodele participative sunt cele menite să
realizeze nu numai asimilarea unor cunoștințe ci și integrarea elevilor dintr-o anumită clasă, căci
activitățile cu specific practic ajută foarte mult chiar și pe copiii cu CES. Comenzile ”Stand up!”,
”Jump!”, ”Clap your hands!”,”Open / Close the book!” sunt printre cele mai eficace în reținerea unor
acțiuni elementare de către toți copiii. Profesorul de limbi străine trebuie să aibă multă imaginație în a
activa copiii cu CES și a convinge clasa să interacționeze. Probabil, cel mai eficace mijloc este
utilizarea jocurilor, mai ales la clasele mici dar și ca activitate de menținere a atenției la clasele mari.
Profesorul de limbi străine trebuie să facă apel, mai mereu, la cât mai mulți analizatori de simț, ex. văz,
auz, pipăit, miros, pe cât posibil. Mai ales în cazul claselor mici, predarea unor cunoștințe elementare
(de exemplu fructele) se poate face făcând apel la realitatea înconjurătoare, la cât mai multe desene,
machete, imagini pe calculator, etc.
Un rol important în integrarea copiilor cu CES îl are includerea lor în activitățile pe perechi
sau în grup unde e foarte importantă atribuirea unui rol ușor de îndeplinit cum ar fi de cel care ține
evidența timpului sau cel care are grijă să se vorbească în limba țintă. Desigur, aceste activități nu pot
fi fructuoase decât dacă întreg colectivul este mobilizat în acceptarea și includerea elevului cu CES. De
multe ori, acest lucru este cel mai greu de realizat de către profesor, căci mulți copii vin din cadrul
familial cu preconcepții față de persoanele cu dizabilități.
Integrarea copiilor cu CES rămâne o problemă de actualitate pentru orice profesor și ține foarte
mult de efortul personal al fiecărui cadru didactic în parte, experiența personală jucând un rol
important în realizarea acestui deziderat.
Prof. Alexandra Lazăr

Bibliografie:
“Pedagogia diversității si dificultățile de învățare - Support de curs” coord. Elena Hussar , Gabriel Stan, Ed. CCD, Bacau, 2011
MATEMETICA, O PROBLEMĂ A
ELEVULUI CU CES INTEGRAT
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE MASĂ
Discalculia este o tulburare a abilităţilor aritmetice,
capacitatea matematică fiind sub cea aşteptată pentru vârsta
şi inteligenţa copilului respectiv. Discalculia se prezintă ca o
afectare în dezvoltarea şi dobândirea deprinderilor şcolare.
Caracteristicile principale ale acestor copii sunt
următoarele:
- abilităţi scăzute de a lucra cu numere sau cu noţiuni
matematice;
- au dificultăţi de calcul matematic începând cu operaţiile de bază (adunare, scădere, înmulţire,
împărţire)
- sunt afectate operaţiile de selecţie, ordonare, grupare;
- nu se pot orienta în spaţiul restrâns şi larg (caiet, carte, schiţa, sala de clasă, stradă)
Următoarele elemente reprezintă obstacole pentru elevii cu dificultăţi de învăţare a
matematicii:
- înțelegerea și operarea funcțională cu noţiuni fundamentale din sfera temporală și spațială
(departe- aproape, mic –mare, sus – jos, primul – ultimul);
- scrierea cifrelor 3, 5, 7, 9 şi a simbolurilor operaţiilor matematice;
- cunoaşterea simbolurilor numerice şi a semnelor ce reprezintă operaţiile matematice, mai mare,
mai mic;
34
- sesizarea variaţiei cantităţii: mai mult, mai puţin, măreşte cu 5 numărul 25 micşorează cu 5
numărul 40;
- ordonarea numerelor pentru efectuarea unei operaţii şi etapele rezolvării unei probleme;
- noţiuni ca: mai mult, mai puţin, cât, ce lungime, ce distanţă, ce grosime. Elevii ce nu stăpânesc
aceste noţiuni nu vor şti ce operaţie să aplice în problemă;
- legătura matematicii cu obiecte reale;
- reprezentare mentală a ideilor şi relaţiilor matematice;
- refuzul de a învăţa matematica;
Însuşi limbajul matematic, care este foarte precis, creează probleme importante. Unele cuvinte
au mai multe semnificaţii, cât, rest, iar altele pot fi sursă de confuzie – sumă, deîmpărţit. Unii elevi
sunt capabili să efectueze operaţiile matematice, dar nu ajung la rezultatul corect deoarece nu pot
înţelege enunţurile. Manualele folosite la toate nivelurile implică un vocabular şi structuri lingvistice
ce depăşesc nivelul celor care le utilizează. Adeseori aceşti elevi pot prezenta tulburări la nivelul scris-
cititului (dislexie-disgrafie) ceea ce le îngreunează activitatea de calcul matematic.
În majoritatea cazurilor, dificultăţile se pot depăşi reluând învăţarea unui concept de bază pe
care nu l-a înţeles, depistând mai întâi motivele pentru care nu a putut să o facă.
O modalitate de identificare/localizare a sursei problemei elevului cu dificultăți de învățare a
matematicii este utilizarea unei metode de diagnosticare, elaborată de W.P. Dunlap şi A.H. Brennan,
inventarul de aritmetică. Această metodă vizează evaluarea capacităţilor şi cerinţelor elevilor pentru a
face faţă unei anumite programe şi include şase elemente:
1. adunarea numerelor întregi;
2. scăderea numerelor întregi; înmulţirea numerelor întregi;
3. împărţirea numerelor întregi;
4. fracţii;
5. zecimale şi procente;
Elevii efectuează exerciţii din ce în ce mai grele într-unul din aceste trei domenii
fundamentale: conceptualizare (pentru a vedea dacă elevul a înţeles sensul operaţilor), calcule (pentru
a şti dacă poate calcula cu exctitae) şi probleme (pentru a determina dacă poate aplica la rezolvarea
problemelor conceptele şi cunoştinţele de calcul).În urma rezultatelor, elevii sunt împărţiţi în trei
caregorii:
 nivel independent: la care a reuşit 90% din exerciţii;
 nivel de înţelegere: la care a reuşit 75- 90%din exerciţii;
 nivel de neînţelegere: la care a reuşit mai puţin de 75%din exerciţii;
Se vor alege texte existente în manualele claselor 1- 6. Se va alege unul din cele şase domenii
de evaluare de mai sus şi exerciţii din cele trei domenii principale (conceptualizare, calcul, probleme)
atât din prima treime a manualelor, cât şi exerciţii noi. Se stabilesc în jur de 30- 36 de exerciţii penru
conceptualizare, 15-20 pentru calcul şi 6 pentru probleme. Exerciţiile trebuie să implice un text
explicativ minim, pentru a nu implica prea multă lectură. Se va elabora şi o grilă de corectare şi o listă
a aptitudinilor evaluate.
Se aplică un singur element al testului o dată. Se începe cu elemente de nivelul mai ridicat cu
doi ani faţă de cel actual al elevului, pentru a determina nivelul său de inteligenţă şi de înţelegere. Se
aplică succesiv şi celelalte elemente, până când se ajunge la nivelul de neînţelegere (75%). Pentru
fiecare dintre domenile principale (conceptualizare, calcul, probleme) se creează o grilă ce va indica
nivelul elevului.
Rezultatele testului nu vor indica doar nivelul real al elevului, ci şi punctele în care prezintă
dificultăţi de înţelegere. În funcţie de aceste rezultate, se va elabora o programă ce corespunde
nivelului de înţelegere a elevului (un curriculum adaptat).
Matematica studiază concepte, cum ar fi, operaţii aritmetice, numere naturale, unităţi de
măsură, fracţii etc. Profesorii trebuie să facă apel la trei moduri de reprezentare a conceptelor
matematice:
- modul concret, care implică efectuarea de operaţii concrete şi participarea activă a elevului;
- modul imagistic, care utilizează pictograme, grafică şi alte procedee vizuale;
35
- modul simbolistic, care recurge la simboluri matematice;

Profesorii trebuie să facă apel progresiv la cele trei metode de reprezentare, exact în ordinea
enumerată. Altfel, înainte de a stăpâni un mod de reprezentare, el va trebui să aplice la cel explicat
curent. Această metodă permite efectuarea de activităţi şi obiective pentru o învăţare calitativă, nu
cantitativă, cum se practică în mod obişnuit. Ea facilitează evaluarea formativă şi a diagnosticului,
deoarece permite distingerea a două elemente:
- modul de reprezentare neachiziţionat
- etapele de învăţare
Metoda permite elaborarea de activităţi de învăţare a limbajului matematic, ea neurmărind
rezolvarea de exerciţii, ci stăpânirea conceptelor matematice.
Trecând progresiv de la modul concret la cel simbolic, elevii învaţă într-un mod adaptat
cerinţelor lor. De asemenea, ei nu vor mai fi inhibaţi de frica de a greşi.
Acest mod de învăţare a matematicii face apel la lucrul cu obiecte, la experienţe directe şi
activităţi concrete, elevilor cu dificultăţi de învăţare trebuie să li se ofere un climat şi materiale propice
dificultăţilor lor.
Va trebui respectat şi ritmul de învăţare al elevului sau al grupului de lucru. Este mai
important ca elevii să lucreze zilnic, decât să lucreze mult, acelaşi tip de exerciţii.
Învăţarea trebuie să facă apel la activităţi libere: jocuri, loisir, activităţi în grup etc. La
început, nu se vor folosi decât obiecte (cuburi, bile, nasturi, bastonaşe, dominouri, cărţi de joc,
plastelină etc). Elevii trebuie stimulaţi să vorbească în timp ce lucrează.
Se pot pune la dispoziţia elevilor cartonaşe cu cu adunări şi
cu tabla înmulţirii. De asemenea, se pot folosi panouri de prezentare
al modului de calcul, indicând printr-un punct verde cifra de la care
se începe calculul şi printr-o săgeată sensul. Ca regulă generală,
elevii pot fi atenţi cam 10 minute, după care apar dificultăţi de
concentrare. De aceea, lecţia trebuie împărţită în mai multe perioade.
Activităţile multisenzoriale sunt mult mai eficiente pentru
învăţarea matematicii decât pentru învăţarea limbajului. De exemplu,
pentru a învăţa să numere, elevii pot scrie pe un cartonaş cifra 1.
Apoi o va modela din plastelină, pronunţând şi numele ei. Repetă
experienţa şi cu cifra 2.
Un alt exerciţiu se efectuează scriind pe o foaie de hârtie
patru operaţii matematice, cu un creion gros. Se pune apoi o altă
foaie deasupra, elevul urmăriind cu un creion obişnuit conturul
operaţiilor, spunând cu glas tare cifrele şi calculul. Repetă această
operaţie de 10- 12 ori, după care o va scrie liber pe o altă foaie.
Lecţia următoare, elevul va scrie şi va numi repede cele petru
operaţii, fără să i se lase timp să gândească. Când este gata îi sunt prezentate alte exerciţii similare. În
mod asemănător, se pot trasa cifrele şi calculele cu degetul pe spatele elevului.
Sugestii care pot fi de ajutor profesorilor în activitățile cu elevii cu discalculie:
- Se aşează pe masă o riglă gradată şi se explică elevilor la ce serveşte.
- Elevii cu dificultăţi în aşezarea cifrelor pentru calculul pe coloane vor folosi caiete cu pătrăţele.
- Problemele li se vor prezenta sub formă grafică sau cu ajutorul obiectelor.
- Solicitaţi copii să împartă diverse obiecte (foi, caiete, creioane, etc) celorlalţi elevi, ajutându-iastfel să
descopere adunarea (câte mai lipsesc ?) sau scăderea (câte au mai rămas?).
- Elevii care fac inversări de cifre (vor scrie de ex. , 9 + 5 =41, în loc de 9 +5 =14) trebuie să calculeze cu
voce tare.
- Elevii trebuie să înveţe că semnele corespunzătoare operațiilor matematice (plus corespunzător adunării;
minus corespunzător scăderii).Vor trebui să pronunţe 6 + 7 ca 6 adunat cu 7.
- Se va explica de mai multe ori elevilor legătura ce există între operaţiile de bază (adunare - scădere,
înmulţire – împărţire) şi reciprocitatea lor.
36
- La prezentarea adunării, se vor explica mai întâi adunările cifrelor cu ele însele (2+2=4;3+3=6;4+4=8;
5+5=10).
- Adunarea cu 9, care este cea mai dificilă, poate fi explicată astfel : adunaţi 10 şi scădeţi 1. De
exemplu, pentru a aduna 9 cu 8, se va proceda astfel: 10 + 8 =18;18 -1 =17, deci 9+8=17.
- Înlocuirea cuvintelor : cât, diferenţă, sumă, produs cu cuvântul „rezultat”, elevul descurcându-
se mai bine. Unii elevi sunt capabili să efectueze operaţiile matematice, dar nu ajung la rezultatul
corect deoarece nu înţeleg enunţurile.
- Simbolurile > şi < sunt greu de deosebit. Se mai poate sublinia faptul că deschiderea semnului
este întodeauna către numărul cel mai mare.
- Uneori terminologia este cea care nu este înţeleasă de elevi. Problemele trebuie atunci ilustrate
sau mimate.
- Jocul Monopolys este foarte util pentru a învăţa înmulţirea, împărţirea, profitul şi procentele.
- Pentru a învăţa fracţiile, elevii pot folosi cartonaşe împărţite în dreptunghiuri sau triunghiuri,
sectoare de cerc. Prin alăturarea acestora, elevii pot învăţa împărţirea cu doi, trei sau patru etc. şi
denumirile o pătrime, o jumătate etc., sau elevii vor desena o dată cu învăţătorul sau profesorul
„întregul” şi împărţirea întregului în două părţi egale/două jumătăţi, în patru părţi/sferturi astfel vor
înţelege că o jumătate =1/2; un sfert =1/4.
- Iată câteva posibile explicaţii pentru diverse noţiuni : când se adună se pun împreună; când se
scade, se separă; înmulţirea este o adunare repetată, dar un mod de calcul mai simplu.
- Elevul bun la lectură, dar cu dificultăţi la matematică, poate învăţa împreună cu un elev bun la
matematică, dar slab la lectură.
- Elevii din clasele mai mari pot fi folosiţi ca monitori pentru clasele mai mici.
- Când greşesc, trebuie să aflăm cauza ce a determinat greşeala, pentru a şti ce trebuie corectat.
Verificarea muncii elevilor trebuie efectuată continuu, pentru a cunoaşte genul de dificultăţi pe care le
întâmpină.
- Întodeauna se explică elevilor modul cel mai simplu de efectuare a operaţiilor, evitând
prezentarea unor metode ce i-ar putea încurca mai mult.
- Pentru evaluare, se poate proceda astfel: se execută o serie de cartonaşe pe care sunt înscrise
patru coloane: o coloană cu operaţiile în sine, iar următoarele trei Instantaneu, Analiză, Observaţii.
Dacă elevul răspunde în maximum cinci secunde, se bifează prima coloană; dacă elevul nu poate
răspunde corect, aici se înscrie semnul minus şi se bifeză coloana Analiză. În timpul în care copilul
caută răspunsul, se completează coloana Observaţii
FOAIE DE ANALIZĂ
INSTANTANEU ANALIZĂ OBSERVAŢII
8+1
5+4
2+4
7+3
Un rol deosebit de important în învăţarea matematicii la copiii cu discalculie îl constituie
calculatorul. Calculatorul poate fi utilizat ca metodă sau strategie de predare- învăţare eficientă a
noţiunilor matematice, a operaţiilor ,etc. Prin intermediul acestuia elevii reuşesc să-şi menţină atenţia
pentru o mai lungă perioadă de timp, totodată prin intermediul tastaturii se pot învăţa atât cifrele şi
numerele naturale cât şi literele care fac parte din alfabetul limbii române. Examinarea prin intermediul
calculatorului este si ea o foarte bună metodă de evaluare.
Indiferent de metoda sau strategia de predare-învățare nu trebuie uitat că în centrul acestui proces
complex se află elevul cu propriile particularități. În raport cu potențialul individual și complexitatea
dificultăților identificate aceste sugestii de abordare și activitatea propriu-zisă trebuie arătată –
explicată - repetată – până o va înțelege.
Prof. consilier Cristina Ramona Berkeți

BIBLIOGRAFIE:
37
„Ghid pentru cadre didactice de sprijin(CDS)- Ecaterina Vrasmas, Simona Nicolae, Victoria Oprea, Traian Vrasmas; - București:
Editura Vanemonde, 2005.
„Ghid de predare învățare pentru copiii cu cerințe educative speciale”- Asociația Reninco România.
„Instrumente de lucru și strategii didactice în educația integrată”- Doina Panaite
„Introducere la educația inclusivă”- Benard, Bonnie; Editura Eric, 1995.
„Ghid pentru cele mai întâlnite categorii de CES”- Proiect PHARE TVET RO 2002; Învățământul inclusiv : O șansă pentru toți elevii.
UN MODEL DE INTERVENŢIE COMPORTAMENTALĂ LA UN COPIL CU

TULBURARE HIPERKINETICĂ ŞI DEFICIT DE ATENŢIE
1. Abordare teoretică
ADHD (Attention Deficit/Hyperactivity Disorder) - în româneşte: tulburare de hiperactivitate

cu deficit de atenţie, este o afecţiune neurobiologică, manifestată prin deficit de atenţie şi impulsivitate
sau/şi hiperactivitate. Manifestările sunt sesizate de părinţi, educatori sau profesori că fiind deranjante
şi în contrast cu capacitatea intelectuală sau stadiul de dezvoltare al copilului sau adolescentului.
Cum se manifestă ADHD? - Simptomele centrale ale ADHD sunt deficitul de atenţie cu/fără
hiperactivitate –impulsivitate. Hiperactivitatea şi impulsivitatea sunt mai des întâlnite la băieţi, în timp
ce la fete se descrie mai frecvent deficitul de atenţie. În practică curentă sunt identificaţi de 3-4 ori mai
mulţi băieţi cu ADHD, explicaţia fiind că aceştia prezintă de obicei toate cele trei simptome central, în
timp ce fetele nu prezintă întotdeauna factorul hiperactivitate şi pot rămâne astfel nediagnosticate.
Există 3 subtipuri de ADHD: Tipul predominant neatent, Tipul predominant hiperactiv şi Tipul
combinat: majoritatea copiilor cu ADHD intră în această categorie.
Diagnosticul ADHD este stabilit doar de către medicul specialist, psihiatru de copii şi adolescenți în
colaborare cu psihologul clinician, dar cei care observă primii manifestările copilului sunt părinţii,
bunicii, educatorii, învăţătorii sau alte personae implicate în îngrijirea şi educaţia acestuia.
2. Profilul unei eleve cu tulburare hiperkinetică şi deficit de atenţie

STUDIU DE CAZ
Anamneza- A.B., în vârstă de 7 ani, este în clasa pregătitoare, deficienţe grave, IQ-36, tipul de
deficienţă/handicap 6, nivelul de deficienţă accentuat.
Diagnostic medical- Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie, dislalie în curs de corectare,
întârziere moderată în dezvoltare psihică, deficit ponderal marcat.
Istoric familial- Subiectul provine dintr-o familie dezorganizată (părinţi divorţaţi), cu un tată alcoolic
şi violent, în trecut a fost abuzată emoţional de către tatăl ei. Situaţie materială precară, locuieşte în
mediul rural, în condiţii necorespunzătoare de trai. Mamă provenită din casa de copii, la rândul ei
având carenţe educaţionale şi afective.
Analiza cazului- Subiectul prezintă simptome specifice ADHD-ului1, în conformitate cu DSM IV
(Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders):
A. Deficit de atenție- incapabil adesea de a da atenţia cuvenită detaliilor ori face erori prin
neglijenţă în efectuarea unei activităţi, adesea are dificultăţi în susţinerea atenţiei asupra sarcinilor
sau activităţilor de joacă, pare a nu asculta când i se vorbeşte direct; adesea are dificultăţi în
organizarea sarcinilor şi activităţilor;) adesea este uşor de distras de stimuli irelevanţi;) adesea este
uituc referitor la activităţile cotidiene;
B. Hiperactivitatea- adesea se joacă cu mâinile sau cu picioarele sau se foieşte pe loc, adesea
aleargă în jur sau se caţără excesiv de mult, în situaţii în care acest lucru este inadecvat; adesea are
dificultăţi în a se juca sau în a se angaja în activităţi distractive în linişte; adesea este „în continuă
mişcare" sau acţionează ca şi cum „ar fi împins de un motor"; adesea vorbeşte excesiv de mult;
C. Impulsivitatea- adesea are dificultăţi în a-şi aştepta rândul; adesea întrerupe sau deranjează pe
alţii (de ex., intervine în conversaţiile sau jocurile altora);
Toate simptomele precizate mai sus au apărut înainte de vârsta de 7 ani, manifestându-se atât în mediul
şcolar, cât şi în mediul familial și/sau în societate.
1
Psihopedagogie speciala.Modele de evaluare si interventie, volum coordonat de Adrian Rosan, Edit. Polirom, Iasi, 2015, pag. 386-387.
38
Bariere în calea învățării - La şcoală nu respectă regulile clasei, vorbeşte urât şi intră în conflict cu
colegii, fiind agresivă fizic şi verbal (împinge copiii, îi pălmuieşte), spune mai departe tot ce aude
acasă/în clasă. Se sustrage de la sarcinile de lucru, invocând diverse motive imaginare, perturbă
permanent activităţile, vorbeşte tot timpul, îşi întrerupe profesorii şi colegii, pune întrebări nepotrivite,
părăseşte locul de la masă şi se plimbă prin clasă, are nevoie de sprijin susţinut şi lucrează doar dacă
este împinsă de la spate. Atenţia este instabilă, oscilantă, are motivaţie afectivă pentru învăţare, lucrând
doar cu ajutorul recompenselor. În momentul când se supără, se retrage şi refuză să comunice, fiind
foarte încăpăţânată, având manifestări specifice tulburării de opoziţie: sfidare, noncomplianță,
contrazicere cu adulţii, refuz de ascultare, comportament provocator, învinovăţirea celorlalţi,
resentimente. Alte manifestări observate: plâns fără motiv, îmbufnare, retragere într-un colţ al clasei
etc.
3. Intervenția comportamentală
Comportamentul ţintă: întrerupe
activitatea/jocul, plimbându-se
printre bănci în timpul activităţii,
foarte agitată, nu respectă regulile
clasei şi vorbeşte urât cu cei din
jur.
Analiza comportamentului
Frecvenţa: de 5-8 ori pe parcursul
unei activităţi
Latenţa: indiferent dacă ştie sau nu răspunsul la întrebarea învăţătorului, vorbeşte imediat, fără a da
posibilitatea învăţătorului să termine de formulat întrebarea.
Contextul de apariţie: în orice moment al activităţii.
Scop: - diminuarea comportamentului impulsiv şi opoziţionist manifestat în cadrul şcolii;
Obiective: - formarea deprinderii de a vorbi numai în contextul temei abordate; de a răspunde doar
atunci când este întrebat. Conştientizarea de către elev a faptului că prin întrebarea formulată de
învăţător se vor evalua şi cunoştinţele celorlalţi elevi;
Strategii de intervenţie la clasă
Se adresează simptomelor de neatenţie şi au ca scop schimbarea parametrilor unei sarcini, redefinirea
sarcinii. Se recomandă profesorului la clasă să identifice acele situaţii sau contexte care cresc
intensitatea comportamentului hiperactiv sau impulsiv şi să intervină prin reducerea sau eliminarea
acelor stimuli. După fiecare sarcină realizată, copilul primeşte o recompensă, de preferat vizuală
(simboluri, jetoane). Se poate utiliza un calendar zilnic, săptămânal şi lunar în care vom nota sarcinile
şi evenimentele relevante: ora la care copilul pleacă la şcoală, orarul şcolar, activităţi extraşcolare, de
relaxare etc.
A. Calendarul sau prompterul vizual- se realizează de către copil împreună cu profesorul şi
poate fi structurat chiar pe intervale orare. După fiecare sarcină realizată copilul primeşte o
recompensă, de preferat vizuală.
Model de calendar pentru rutina şcolară 2
Întâlnirea de dimineaţă - 5pct. (jetoane)
Merg la baie şi mă spăl singură pe mâini înainte de micul dejun şi

masa de prânz - 3pct. (jetoane)
2
ADHD informații practice. Broşura pentru cadre didactice şi consilieri şcolari, CNSMLA, Centrul Național de
Sănătate Mintală şi Lupta Antidrog, pag. 14.
39
Mănânc fără întreruperi - 2 pct. (jetoane)
După masă, mă spăl singură pe mâini şi pe dinţi- 2 pct. (jetoane)
Îmi pun singură gustarea în ghiozdan- 2pct. (jetoane)
Îmi aleg singură creioanele/cariocile pentru activitate- 2pct. (jetoane)
Exemplu de sistem de autorecompensare: 8 jetoane- 5 minute să se joace cu mascota clasei; 10

jetoane- 10 minute să se joace cu baloanele de săpun; 12jetoane- 15 minute să cânte la pianul de
jucărie; 16 jetoane- 20 minute să se legene în hamac/ să sară la minitrambulină.
B. Controlul stimulilor- Această metodă comportamentală are rolul de a reduce, minimiza stimulii
perturbatori şi de a preveni întreruperile frecvente.
C. Consilierea educaţională a familiei- Învățătoarea ţine o legătură strânsă cu familia, prin care se
instituie măsuri educaţionale individualizate pentru ameliorarea comportamentului problematic de la
clasă.
În concluzie, o bună colaborare medic- psiholog- învățător- familie va asigura obţinerea unor
comportamente dezirabile şi de durată.
Concluzii
- Un număr mare de studii a demonstrat faptul că prin întărirea operantă a activităţii şi a
rezistenţei pe care o manifestă copiii la grădiniţă şi la şcoală s-au diminuat problemele
hiperkinetice (Dopfner şi colab., 2000).
- În cazul tulburărilor hiperkinetice se dovedesc a fi mai eficiente sistemele de jetoane, unele
studii arătând că numai lauda nu influenţează în mod semnificativ aceste simptome (Pfiffner și
colab.,1985).
- Dopfner şi Sattel au arătat că prin retragerea întăririlor în timpul desfăşurării sarcinii s-au redus
problemele hiperkinetice. În cazul retragerii recompenselor, copilului îi sunt sustrase întăririle
primite (de exemplu puncte, care pot fi schimbate în diferite recompense), atunci când apare o
problemă comportamentală (de exemplu, dacă se ridică de pe scaun atunci când este într-o
activitate).
- Pentru obţinerea unor rezultate optime este necesară asigurarea unei relaţii de colaborare
medic-psiholog-logoped-învățător-familie.
Bibliografie
1. American Psychiatric Association (APA). (2000). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders. Washington, DC:
American Psychiatric Association 4th ed. Text revision;
2. ADHD- informații practice. Broşura pentru cadre didactice şi consilieri şcolari, CNSMLA, Centrul Național de Sănătate
Mintală şi Lupta Antidrog;
3. Clements S.D, Peters J.E. (1962). Minimal brain dysfunctions în the school-age child. Diagnosis and treatment. Archives-
Evaluarea sindromului ADHD la vârsta preşcolară. Teza de doctorat, Cluj-Napoca: Universitatea Babeş-Bolyai;
4. Döpfner, M., Schürmann, S. şi Frölich, J. (2006). Programul Psihoterapeutic pentru Copii cu Tulburare Hiperkinetică şi
Comportamente de Tip Opoziţional – THOP, Edit. RTS, Cluj-Napoca;
5. Miclea, M., Modificări cognitive-comportamentale, note de curs- Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 2004;
6. http://adhd.ro/copii/adhd-la-copii.html, accesat la data de 14 mai 2017.
Propunători: Profesor educator Daniela Ghigeanu

Profesor sprijin: Ioana-Alina Harda
Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă, Alba Iulia
40
ASPECTE ALE ROLURILOR MANAGERIALE ALE CADRULUI

DIDACTIC
Motto: Nu prin silinţă iubeşti copiii…
În sistemul social de educaţie şi învăţământ profesorii trebuie să se raporteze la cei pe care îi

educă, să stabilească relaţii de cooperare cu elevii şi părinţii acestora şi cu alţi factori interesaţi ai
societăţii. Ei nu educă numai la catedră, în clasă, ci prin fiecare contact relaţional cu copiii şi părinţii
desfăşoară o muncă de creştere şi dezvoltare, de conducere şi direcţionare. Activitatea cadrelor
didactice se desfăşoară în faţa unor individualităţi psihice umane în formare. De aici derivă necesitatea
unei maxime responsabilităţi faţă de comportamentele şi intervenţiile educatorului. Aceasta este deci
perspectiva care le conferă cadrelor didactice o poziţie oarecum specială, unică. Ei sunt singurii adulţi
într-un grup de copii. În faţa lor, a copiilor, educatorii devin reprezentanţii lumii adulţilor, lumea
pentru care îi pregătesc pe aceştia.
Din această perspectivă, am putea decela câteva roluri manageriale ale cadrului didactic:
1. Planificare: activităţile cu caracter instructiv şi educativ, determină sarcinile şi obiectivele pe
variate niveluri, îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei, etc.;
2. Organizare: activităţile clasei, fixează programul muncii instructiv-educative, structurile şi
formele de organizare. Gânditorul Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi
determina climatul şi mediul pedagogic;
3. Comunicare: informaţiile ştiinţifice, seturile axiologice sub forma mesajelor, stabileşte canalele
de comunicare şi repertoriile comune. Activitatea educativă implica de altfel şi un dialog
perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor, dar şi prin libertatea acordată elevilor
în structurarea răspunsurilor (merită să subliniem de asemenea şi stimularea elevilor în
facilitarea procesului de punere a întrebărilor). Dialogul elev-profesor necesită un climat
educaţional stabil, deschis şi constructiv;
4. Conducere: activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării dar şi al formarii
elevilor prin apelul la normativitatea educaţională. Durkheim defineşte conduita psiho-
pedagogică a educatorului prin intermediul noţiunii de "dirijare" care facilitează construcţia
sentimentelor şi a ideilor comune;
5. Coordonare: în globalitatea lor activităţile instructiv-educative ale clasei, urmărind în
permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune
ale clasei, evitând suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului;
6. Îndrumare: elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor
respective, prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor;
7. Motivare: activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi negative; utilizează aprecierile
verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive; orientează
valoric prin serii de intervenţii cu caracter umanist tendinţele negative identificate în conduitele
elevilor; încurajează şi manifestă solidaritate cu unele momente sufleteşti ale clasei;
8. Consiliere: consiliere elevii în activităţile şcolare dar şi în cele extraşcolare, prin ajutorare, prin
sfaturi, prin orientarea culturală şi axiologică a acestora. Un aport deosebit îl are intervenţia
educatorului în orientarea şcolară şi profesională dar şi în cazurile de patologie şcolară
9. Control: elevii în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a
obiectivelor precum şi nivelele de performanţă ale acestora. Controlul nu are decât un rol
reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor
10. Evaluare: măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de
evaluare sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin elaborarea sintezei
aprecierilor finale. Judecăţile valorice pe care le va emite vor constitui o bază temeinică a
procesului de caracterizare a elevilor.
Sunt câteva sugestii surprinse de-a lungul anilor, şi care m-ar bucura dacă ar fi de
foloasă trebuinţă mai tinerilor mei colegi.
41
Mai jos redăm şi o schemă-extrem de sintetică- ce poate fi folosită in demersul unui manager al
colectivului de elevi!
prof. Nicolae Andron
DE LA DIORAME, LA SEISMOGRAF ȘI PARLAMENTUL ROMÂNIEI…
În perioada 27-28 martie, în cadru Programului național ”Școala altfel” am însoțit un grup de
71 de elevi din clasele V-VIII de la școala noastră alături de colegii Maierescu Mariana, Negrescu
Elena, Moldovan Ramon și Cioflică Adelina la o
excursie de documentare în capitala țării, București.
Excursia a vizat în principal vizitarea a patru
obiective majore: Muzeul de Științe ale naturii”
Grigore Antipa”, două din institutele de cercetare de
pe Platforma de Fizică de la Magurele, Institutul
Național pentru Fizică Pământului (INFP) și
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru
Fizica Laserilor, Plasmei și Radiațiilor (INFLPR)
precum și Parlamentul României.
În cadrul acestor vizite elevii au desfășurat
activități de învățare și documentare științifică într-o
formă mult mai atractivă, interesantă și benefică.
Prima vizită a avut loc la Muzeul de Științe ale naturii” Grigore Antipa”, sediul actual a fost
proiectat şi construit prin strădania Dr. Grigore Antipa, director în perioada 1893 – 1944.
Pe parcursul timpului, muzeul a fost găzduit în diferite clădiri din Bucureşti. Sediul actual a fost
proiectat şi construit prin strădania Dr. Grigore Antipa, director în perioada 1893 – 1944. Muzeul
realizat de marele savant era modern atât prin modul de expunere, cât şi prin rolul şi activitatea sa. De
asemenea, prin eforturi susţinute Grigore Antipa a îmbogăţit substanţial colecţiile instituţiei cu piese
valoroase din toate colţurile lumii. Tot lui Grigore Antipa i se datorează şi realizarea în Bucureşti a
primelor diorame biogeografice, model extins apoi la marile muzee ale lumii.
Muzeul de Științe Naturale a oferit elevilor șansa de a studia fauna și flora nu doar a României și a
Europei, dar și pe a altor continente; evoluția omului; evoluția paleontologică a scoarței terestre; rasele
umane, etc .De asemenea, au putut vedea colecțiile impresionante de insecte, minerale, mumii, specii
dispărute, ceea ce i-a fascinat de-a dreptul.
Excursia a continuat cu vizita Platformei de Fizică de la Măgurele, Institutul Național pentru
Fizica Pământului (INFP) și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor,
Plasmei și Radiațiilor (INFLPR).
Aici elevii au luat contact cu cercetările fundamentale și aplicative în domeniul
științelor Pământului, în general, și al seismologiei, în principal, pe teritoriul României și în regiunile
seismice limitrofe, ce influențează seismicitatea țării.
Au aflat detalii privind cauzele cutremurelor, seismicitatea Romaniei, hazardul seismic, infrastructura
de cercetare etc
42
La Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiațiilor

(INFLPR), specialiștii institutului au prezentat activități
practice privind cercetarea fundamentală si aplicativă în
domeniul laserilor, interacțiunii luminii cu materia,
plasmei și acceleratoarelor de electroni.
Materialele prezentate, expunerile, experimentele
practice interactive și antrenante, pregătite de
cercetatorii de la cele două institute vizitate au avut un
puternic impact asupra elevilor fiind de un real folos în
însușirea unor cunoștințe de geografie și fizică.
Elevii au fost profund impresionați de
somptuozitatea și grandoarea clădirii Palatului
Parlamentului, Casa Poporului, reper al Epocii de Aur.
Vizita a cuprins un tur al clădirii facilitând elevilor
accesul la colecţiile de artă şi arhitectonice găzduite de Palatul Parlamentului precum și o informare
acestora cu privire la modul de construire a acestei opere arhitectonice.
Excursia a fost presărată si cu momente de relaxare realizate la cel mai mare și modern Mall din
România, ”Afi Cotroceni”care pe lângă partea de magazine cuprinde și un patinoar de aproximativ
1.000 de metri pătrați, un perete de escaladă, un lac artificial, un teren de joacă pentru copii, o pistă de
role, bowling și snooker.
Importanța și frumusețea locurilor vizitate au lăsat impresii și bucurii de neuitat în sufletele
elevilor și cadrelor didactice.
Prof. Alexe Vinceller
BENZILE DESENATE - O NOUTATE ÎN PROGRAMA ȘCOLARĂ
Odată cu modificarea programei la disciplina limba și literatura română pentru clasa a V-a,
printre noile conținuturi introduse se află textul multimodal, adică textul în care se combină două sau
mai multe sisteme semiotice: lingvistic, vizual, audio, gestual,
spațial, multimodalitatea implicând interferența dintre cuvânt,
imagine, sunet, gestică și mișcare. Din categoria textelor
multimodale fac parte benzile desenate, revistele, cărțile în
format electronic, paginile web, produsul video (film,
videoclip, clip de promovare), dansul etc.
Benzile desenate reprezintă povești ilustrate, cu o
structură complexă, fiind alcătuite din planșe (fiecare pagină a
benzii desenate), benzi (rândurile conținând imagini) și viniete
(fiecare imagine a benzii). Vinietele conțin desenul, bulele de
dialog și recitativele (casetele situate în partea de sus, care
permit autorului să anunțe schimbarea locului sau a timpului).
Uneori, într-o vinietă se găsesc cuvinte care sugerează sunete
diverse. Bulele de dialog pot avea forme și culori diferite
43
(bulele rotunde sau pătrate indică ceea ce spun

personajele, bulele de tip norișor – ce gândește un
personaj, iar bulele de tip fulger sunt folosite pentru a
indica un strigăt, o culoare pală sugerând o voce
îndepărtată sau mai slabă, în timp ce o culoare puternică
sugerează sentimente diverse). Structura narativă a
benzilor desenate este evidentă, vinietele înlănțuindu-se
în ordine logică și temporală.
Banda desenată se prezintă în foarte multe
variante, de la un cadru, în care povestea este, pur și
simplu, o replică haioasă și o imagine sugestivă a replicii,
până la romane grafice, care pot avea până la sute de
pagini, cu o poveste complexă. Spre deosebire de benzile
desenate standard, unde fiecare număr prezintă doar un
anumit moment din viața personajului, romanul grafic are
structura unui roman literar, cu o acțiune dezvoltată, cu
un început și un sfârșit în cadrul aceluiași volum.
Apărute în anii '30 în SUA, benzile desenate se
numeau the funnies, deoarece poveștile erau comice,
uneori chiar satirice. Acestea au ajuns pe teritoriul
românesc în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, preluate
din reviste europene, apoi ca produs autohton. Prima publicație care a adus banda desenată în țara
noastră a fost Amicul Copiilor, revistă publicată în 1891 și condusă de B.P.Hașdeu, în ale cărei pagini
se găseau povești pentru copii scrise de Creangă, Slavici, Eminescu.
În prezent, cea mai importantă bandă desenată românească ce apare regulat în ultimii ani
este revista de benzi desenate Harap Alb Continuă (HAC!), o revistă care a preluat cunoscuta poveste
a lui Creangă și a transformat-o într-o bandă desenată modernă, cu supereroi și eroine, cu creaturi
fantastice și povești adaptate publicului tânăr, fascinat de literatura SF și fantasy.
În ultimul timp, copiii sunt atrași tot mai mult de romanele grafice, unul dintre acestea fiind
Zâmbește de Raina Telgemeier, o poveste despre curaj, prietenie și câștigarea încrederii în sine.
Alături de lectura benzilor desenate, elevii îmbrățișează ideea de a crea propriile benzi, fie după cărți
cunoscute, fie după povești imaginate de ei, întrucât cuvintele împletite cu desenele creează o
narațiune captivantă.
Părerile elevilor despre benzile desenate:
o Benzile desenate mi s-au părut
interesante, fiind pline de culoare și texte
micuțe, create mai ales pentru cei cărora
nu le place să citească. (Cristina Cozma)
o Părerea mea este că benzile desenate
combină desenele și scrierea, formând o
frumoasă operă care trebuie
valorizată.(Andrei Miron)
o Benzile desenate conțin multă acțiune și
mult suspans. ( Miruna Albu)
o Eu cred că benzile desenate sunt
interesante și haioase. Au puțin scris, dar
multe imagini ușor de înțeles.(anonim)
Bibliografie:
Ghidul profesorului de Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Editura Art Educațional
https://ctrl-d.ro/tips-and-tricks/particularitățile-benzilor-desenate/
Prof. Elena Negrescu
44
ÎNVĂȚAREA EXPERENȚIALĂ
IMPLICAREA DIRECTĂ A ELEVULUI ÎN ÎNVĂȚAREA FIZICII
"Spune-mi şi voi uita, predă-mi şi îmi voi aminti, implică-mă şi voi învăţa." - proverb chinezesc
Este o mare provocare a
învăţământului, a educaţiei găsirea unui
”limbaj comun”, a unor metode pedagogice
pentru a capta atenţia, a menţine contactul cu
noua generaţie - ”generaţia IT”. Pentru ca
munca noastră de profesori să fie utilă, dar şi
plăcută, cu mai puţin stres şi mai multe
satisfacţii, trebuie să vedem ”cui vorbim”,
cum sunt aceşti tineri şi ce îi motivează.De
asemenea trebuie să pregătim tinerii pentru
viitor și nu pentru trecut. Ei doresc să se
autoafirme, să-şi manifeste forţele proprii,
asertivitatea şi creativitatea. Prioritar este jocul, activităţile distractive, nu munca ”serioasă”. Au nevoie
de feedback imediat, întărire pozitivă..
Iată adevăratul motiv pentru a folosi posibilitățile oferite de tehnologie: nu pentru a ne ușura
munca, ci pentru a ”vorbi aceeași limbă” cu elevii noștri. Depinde de tactul pedagogic și pregătirea
metodică a profesorului dacă aceste softuri rămân niște jocuri la oră sau devin surse reale de cunoștințe
și competențe, dacă își lasă captați elevii de lumea virtuală, sau după ce li s-a adresat în limbajul
tehnologiei, îi atrage în lumea reală, verifică cele văzute pe monitor, pe ”viu”
Dacă tinerii doresc să se afirme, să le creem spațiul necesar. Dar acest spațiu poate fi și unul
real, dacă acceptăm transformarea profesorului din ”înțeleptul de la catedră” în moderator, facilitator al
discuțiilor. Să punem un mai mare accent pe subiectele ce vizează comunicarea interpersonală. Copii
au nevoie să fie activi, să se implice, să învețe prin încercări și experiențe. Este una din premisele
învățării experiențiale. Au nevoie de feedback permanent, de apartenență la grup, deci să folosim
metoda învățării experențiale. Sunt câteva idei, prin care încercăm să legăm metodele noi de
conținuturi ”vechi”, valori general valabile.
Cel mai bun sistem de învățare nu este cel în care profesorul stă la catedră iar elevul stă în banca
sa. Cunoaștem toți rezultatele acestui model.
Învățarea experiențială este învățarea care are loc în urma reflecției asupra a ceea ce se face, ceea
ce se află în contradicție cu învățatul "pe de rost" sau învățarea didactică. Învățarea experiențială este
înrudită cu educația experiențială, învățarea prin acțiune, prin aventură, prin liberul arbitru, prin
cooperare și prin serviciu în folosul comunității.
Un exemplu de învățare experențială la fizică este la lecția Dilatarea corpurilor solide , unde
elevii, îndrumați de profesor, realizează diferite experimente iar pe baza obsevațiilor făcute reușesc să
definească, să aplice și să învețe noțiunea de dilatare .
În învățarea experiențială profesorul este alături de cel ce învață ca antrenor și ghid. Astfel permite
elevilor să facă unele greșeli și să se confrunte cu consecințele deciziilor dar, în același timp, previne
comiterea erorilor în activitatea zilnică. Din când în când profesorii se vor întoarce la lucrurile deja
discutate sau analizate pentru a vedea dacă elevii lor au învățat direct din experiență..
Rolul cel mai important în realizarea unei educații de calitate în care elevii să-și dorească să
meargă la școală, să vrea să învețe singuri cât mai multe lucruri îl are profesorul. Profesorul este cel
care creează mediul propice învățării stimulative, relevante și eficiente. Din goana după performanță
profesorii au uitat să cultive elevilor bucuria de a învăța.
Experiența arată că învățarea experiențială la care apelez de multe ori în lecțiile de fizică pe care le
predau se bazează pe principiul implicării active a elevilor, care pot asimila mult mai ușor cunoștinte
noi pe baza informațiilor obținute în urma propriei experiențe. Astfel, copiii învață intr-un mod care le
45
face plăcere și care îi ajută să facă asocieri corecte și să rețină ușor informația, un mod nou și palpitant,
care le dezvoltă atât nivelul de cunoștinte, cât și gândirea critică și creativă, prin încurajarea explorării
unor noi teritorii. Metodologia învățării experiențiale pune accent pe o abordare inovatoare a instruirii
prin activități de învățare în grup.Cea mai eficientă învățare este cea pe care o poți controla,
experimentând.
La fel de importante mi se par lucrările practice efectuate de elevi legate de diferite teme:
Mecanisme simple, Reflexia luminii, Circuitul electric, etc urmate de realizarea unor expoziții tematice
cu lucrările elevilor .La urma urmei fiecare lucrare practică este un experiment. O reușită.
Este o provocare pedagogică și o mare responsabilitate a noastră, profesori și părinți, de a folosi
posibilitățile oferite de tehnologie în spirit inteligent și creator, astfel o serie de valori precum
creativitatea, apartenența la grup, solidaritatea și nu în ultimul rând bucuria jocului să fie prezente în
viața reală.
Elevii pe care -i educăm sunt operele noastre de artă și chiar dacă nu vom desăvârși noi aceste
minuni ale lumii acesteia, ne dorim ca ele sa fie cele mai frumoase și cele mai vii.
Bibliografie
Garabet Elena, “Strategii noi de abordare a experimentelor didactice de Fizică”, București, Editura All Educațional, 2011
Oblinger, Diana G.; Oblinger, James L.(eds), “Educating the Net Generation”, Educause, 2005,
Kolb, D Experiential Learning as the Science of Learning and Development. Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall,1984
Prof. Mariana Salomia Maierescu
DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII PRIN JOC

MOTTO: „ÎNŢELEPCIUNEA ŞI IUBIREA COPILULUI E JOCUL.” (Lucian Blaga)
Schimbările ce se petrec pe plan mondial în teoria şi practica şcolară aşează pe primul loc
dezvoltarea gândirii elevilor, a independenţei
şi creativităţii lor.
Câştigă tot mai mult teren ideea că
lumea de mâine va fi lumea oamenilor de
creaţie. Fiecare la locul său de muncă va
trebui să devină creator, deoarece dezvoltarea
ştiinţei, a tehnicii şi culturii sunt condiţionate
în mare măsură de capacitatea creativă a
oamenilor.
Actul creator este un proces de
elaborare prin invenţie sau descoperire, cu
ajutorul imaginaţiei creatoare, a unor idei, sau
produse noi, originale aplicabile în diferite
domenii de activitate.
Învăţarea creativă, fiind un complex aptitudinal, se distribuie în mod diferenţiat de la un copil
la altul, de la o grupă de vârstă la alta. Un proces de învăţare modern se cere astfel organizat, încât să-l
ajute pe elev să prezinte cunoştinţele într-o formă personală, să caute soluţii originale, să grupeze şi să
ierarhizeze ideile. Creativitatea, arată Al. Roşca, presupune atitudine creativă în faţa dificultăţilor.
Atitudinea creatoare este favorizată de mediul şcolar, caracterizat prin atmosferă de înţelegere,
încurajare şi de interes. În acest sens, cadrul didactic, prin întrebări, poate să antreneze gândirea în
diverse direcţii.
Crearea unei atmosfere permisive în clasă, care să elibereze pe copii de tensiuni, teamă, frică de
pedeapsă sau admonestare, o atmosferă interrelaţională de înalt spirit de sociabilitate care favorizează
comunicarea, consultarea, conlucrarea în activitatea de învăţare este de dorit de a fi realizată în relaţiile
cu elevii noştrii.
46
Într-o asemenea atmosferă, de comunicare liberă, de tensiune activă şi favorabilă colaborării în

muncă, chiar şi copiii cu tendinţe spre pasivitate, neobişnuiţi cu efortul intelectual, intră treptat în
procesul muncii intelectuale şi prind gustul rezolvării problemelor şcolare, precum şi a dorinţei de
autoafirmare. Acest lucru duce la formarea omului creator, prin atmosfera stimulatoare a clasei.
Una dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului este jocul. Jocurile sunt mai
intense la vârsta copilăriei. Acestea oferă conduitei copiilor mai multă flexibilitate, dezvoltându-le în
acelaşi timp imaginaţia şi creativitatea. Prin joc se afirmă personalitatea copilului, se stimulează
memoria, capacitatea de concentrare, capacitatea de a lua decizii rapide, se îmbogăţesc cunoştinţelor
despre lume şi viaţă. Unele jocuri pot fi complicate, altele mai simple. În funcţie de vârstă şi
capacitatea de înţelegere şi acţiune, copilul manifestă preferinţe diverse pentru joc.
Jocul didactic nu înseamnă o ,,joacă de copii”, el este o activitate serioasă, care sprijină într-un
mod fericit, înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea unor deprinderi matematice durabile, precum
şi împlinirea personalităţii şcolarului.
Atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţare, el dobândeşte funcţii psihopedagogice
semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecţii, sporind interesul faţă de conţinutul
lecţiei.
Prin joc elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor de a acţiona
creativ, pentru că strategiile jocului sunt strategii euristice în care se manifestă isteţimea,
spontaneitatea, inventivitatea, iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala.
Jocurile sunt strategii euristice, în care copiii îşi manifestă isteţimea, inventivitatea, iniţiativa,
răbdarea, îndrăzneala şi curajul. Prin încărcătura sa afectivă, jocul asigură o antrenare mai deplină a
întregii activităţi psihice. În joc copilul este un adevărat actor şi nu un simplu spectator. El participă, cu
toată fiinţa lui la îndeplinirea obiectivului jocului, realizând în felul acesta o învăţare autentică. Jocul
poate deveni cel mai bun mijloc de activizare al şcolarului mic, de stimulare a resurselor sale
intelectuale şi de dezvoltare a creativităţii.
După obiectivele urmărite, jocul este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar după tipul
lecţiei este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, sistematizare, recuperare a
cunoştinţelor.
Pentru a preveni plictiseala şi oboseala elevilor, jocul trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- să fie ales în funcţie de posibilităţile şi aptitudinile elevilor;
- regulile jocului să fie bine înţelese de către toţi elevii participanţi;
- să nu fie de lungă durată şi să includă pauze scurte;
- să se modifice timpul total de joc în funcţie de gradul de atenţie al elevilor;
- să se desfăşoare în mod prietenesc;
- în cazul în care se formează echipe, unii membrii pot fi înlocuiţi pe parcurs de elevi care nu
erau incluşi iniţial în joc.
Folosirea jocului didactic în procesul de învăţare ne va demonstra că:
- randamentul orei este mai mare, verificarea cunoştinţelor făcându-se într-un mod activ,
temeinic şi plăcut;
- gândirea elevului este mereu solicitată;
- creativitatea se formează de timpuriu;
- prin jocuri putem cunoaşte mai bine şi mai repede pe copii;
- în joc copilul devine mai curajos, mai degajat.
În cele ce urmează o să prezint câteva jocuri care stimulează elevii la efort creativ şi la ora de
religie:
1. „jocul de decizie”: elevii sunt puşi în situaţia de a lua decizii sau de a da pe loc un răspuns
concret
la întrebările şi situaţiile pe care le ridică profesorul sau colegii;
2. „jocul de arbitraj”: un elev este desemnat de către profesor să soluţioneze anumite probleme
conflictuale, reale sau imaginare;
3. „jocul de competiţie”: se urmăreşte stimularea obţinerii unor performanţe. Se pot organiza două
47
echipe sau se pot antrena individual toţi elevii, în funcţie de natura jocului ales.
Exemplu de joc: elevii trebuie să descopere anumite propoziţii sau expresii, înlocuind cifrele
dintr-o combinaţie dată de profesor, cu literele corespunzătoare, din legenda dată. În final, un elev va
citi propoziţia sau expresia care va fi scrisă pe tablă. După ce elevii se vor familiariza cu acest tip de
joc, el poate fi folosit şi ca activitate independentă.
Un alt joc folosit în orele de religie, ar putea fi şi următorul: se dau definiţii ale unor cuvinte
cheie, al căror răspuns să fie descoperit de copii. De exemplu:
- „ploaie de pe vremea lui Noe” (potop);
- „instrumentul de tortură pe care a murit Domnul Iisus” (cruce);
- „cântec despre naşterea Domnului” (colind).
O altă modalitate de a stârni interesul elevilor pentru lecţiile de religie o constituie formularea
unor „de ce-uri” cât mai incitante. Printre întrebările
adresate menţionez, cu titlu de exemple:
- „Cum arată Dumnezeu, unde trăieşte?”;
- „Cum poate Dumnezeu să ştie totul?”;
- „Cum au devenit oamenii cu diferite culori ale pielii,
ce culoare are pielea lui Adam?”;
- „Dumnezeu L-a creat pe Iisus? De ce L-a supus
multor suferinţe?”.
Alte întrebări privesc „buna purtare”:
- „Eşti tu politicos? Spui: „Te rog” atunci
când ceri ceva?; „Mulţumesc” când
primeşti ceva? Nu uiţi să spui „Iertaţi-mă”
când ai deranjat pe cineva?”;
- „Eşti cuviincios şi binevoitor? Îi laşi pe alţi copii să se joace cu jucăriile tale? Dacă eşti
ispitit să te distrezi pe seama altora (să-i porecleşti, să-i iei în batjocură...) te întrebi mai
întâi cum te-ai simţi dacă cineva te-ar trata la fel? Eşti dornic să oferi mereu bucurii celor
din jur, adresându-le un zâmbet, un gest prietenos, un cuvânt frumos şi sincer de mângâiere
şi preţuire?”.
Captarea atenţiei înaintea oricărei lecţii poate începe cu o glumă ca în exemplele următoare:
- „Cum deosebeşti o veveriţă de o măturică? – Le aşezi pe amândouă lângă un copac: cea
care se urcă în copac e veveriţa”;
- „Începutul meu este numele soţiei lui Avraam. Sfârşitul meu este un fruct negru plăcut
ursului. Unindu-le obţii o licoare bună în gospodărie” (saramură).
Un joc al inteligenţei ce poate fi folosit la toate disciplinele este rebusul şcolar. Mijloc activ şi
eficace de instruire şi educare a elevului, rebusul poate fi folosit cu succes pe tot parcursul activităţii
didactice, în orice moment al lecţiei, conducând la evitarea plictiselii, dezinteresului.
Ca mijloc instructiv, rebusul bine pregătit şi organizat, contribuie la exersarea deprinderilor, la
consolidarea şi la valorificarea lor creatoare. Pentru obţinerea rezultatelor dorite, cadrul didactic
trebuie să fie nu „meşter” în a şti când, cum, unde poate fi folosit rebusul, ci mai ales să fie creator de
astfel de jocuri, pentru care copiii, de orice vârstă şcolară, au o mare satisfacţie când reuşesc să le
rezolve, folosindu-şi cunoştinţele dobândite în şcoală ca şi cele din cultura lor generală.
Manifestând iniţiativă şi spirit creator, atât cadrul didactic cât şi elevul vor ajunge la realizarea
deplină a scopului formativ-educativ a jocurilor propuse. Permanent trebuie să-i învăţăm pe elevi cum
să înveţe, să-şi pună şi să pună întrebări, să formuleze probleme şi să dea cât mai multe soluţii, adică să
gândească creativ.
Numai o muncă continuă şi conştiincioasă duce la dezvoltarea gândirii creatoare, la formarea
omului ca personalitate. În acest sens Ovidiu spunea că ,, Picătura găureşte piatra nu prin forţă, ci prin
continua ei cădere”.
Prof. Camelia Şeuşan Anton
Bibliografie
1. Nicolae Constantin Matei, Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ-clasele I-IV, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1982;
48
2. Andrei Cosmovici, Luminiţa Iacob, Psihologia şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;
3. D. B. Elkonin, Psihologia jocului, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980;
4. Ana Stoica, Creativitatea elevilor, Ed. . Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983;
5. Învăţământul primar nr. 1/2001;
SAMOILĂ MÂRZA
Samoilă Mârza (n. 18 septembrie 1886, Galtiu, Alba - 19

decembrie 1967, Alba Iulia) a fost un fotograf român, cunoscut mai ales
pentru realizarea singurelor clișee fotografice care surprind Marea Adunare
Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
Mârza s-a născut într-o familie de țărani români din Galtiu,
comuna Sântimbru, Alba. Mama sa, Ana, a murit de tânără, lăsând în urmă
patru copii. Tatăl, Ștefan, s-a recăsătorit ulterior cu o femeie din același sat,
Bustul lui Samoilă Mârza Raveca, cu care a mai avut 6 copii.
din satul natal Galtiu, opera
Samoilă Mârza a urmat cele șase clase primare la școala poporală
sculptorului Narcis Dumitru
Borteș confesională română unită (greco-catolică) din Galtiu, apoi a urmat liceul la
Alba Iulia. Ulterior absolvirii liceului, între 1909 și 1911, a fost trimis de
către părinți în ucenicie la fotograful sibian Iainek, unde a învațat meseria
de fotograf.
După începerea Primului Război Mondial, în 1914, Mârza a fost
recrutat în armata austro-ungară și trimis pe front în Galiția. În cadrul
luptelor a ajuns până la Riga. În 1916, o dată cu intrarea României în
război, a fost trimis pe frontul din Italia, unde a fost încadrat în serviciul
topografic și fotografic al armatei.
La terminarea războiului, Samoilă Mârza era la Trieste, de unde avea
să plece la Viena în urma acțiunii de retragere a militarilor români
organizată de Consiliul Național Român
Central. Ajuns acolo la 6 noiembrie 1918, a
reușit să execute trei clișee fotografice care
surprind sfințirea primului steag tricolor al Consiliului Național Român
Militar (14 noiembrie 1918), în prezența generalului Boeriu, a lui Iuliu
Maniu și a celorlalți militari.
Urmând ruta Viena - Zagreb - Belgrad - Timișoara, Mârza a reușit să ajungă acasă cu patru zile
înainte de desfășurarea Marii Adunări Naționale. De acolo a plecat în dimineața zilei de 1 decembrie
către Alba Iulia, nu înainte însă de a executa trei fotografii cu consătenii săi.
A ajuns la Alba Iulia împreună cu sătenii în jurul orei 11, pe o vreme
mohorâtă, cărând aparatul cu burduf, trepiedul și clișeele de sticlă pe
bicicletă. Deoarece nu avea permis de intrare (credențional), Mârza nu a fost
admis să intre în sala unirii. Fusese angajat totuși un fotograf german, Bach,
care însă nu s-a prezentat.
Din cauza greutății de manipulare a
aparatelor și a vremii înnorate (care presupunea un timp
îndelungat de expunere), Samoilă Mârza a reușit să realizeze
doar cinci fotografii cu aspecte de la Marea Adunare Națională,
dintre care trei cu mulțimile venite și două cu tribunele oficiale
la care a fost citit actul unirii în fața Marelui Sfat Național și a Declaraţia de la Alba Iulia, citită
poporului de către dr. Aurel Vlad și episcopul greco- de dr. Aurel Vlad
catolic Iuliu Hossu.
La începutul anului 1919 Samoilă Mârza și-a publicat fotografiile într-un album intitulat
„Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri”, menționat și în ziarul „Alba Iulia” din 10 martie. Albumul
a fost prezentat de către delegația română și la Conferința de pace de la Versailles. Exemplare au fost
trimise și regelui Ferdinand I, primului ministru Ion C. Brătianu, președintelui Consiliului
Dirigent Iuliu Maniu, generalului francez Henri Mathias Berthelot și altor personalități ale vremii.
49
Fiind foarte apreciată, regele i-a transmis o felicitare, acceptându-l printre furnizorii curții. Generalul
Berthelot i-a trimis un abonament de călătorie pe toate căile ferate franceze. Nicolae Iorga menționa în
memoriile sale, la 27 aprilie: „Mi se aduce din Ardeal un admirabil album al fotografului Samoilă
Mârza, înfățișând ultimele manifestări”.
În continuare, Samoilă Mârza a fotografiat vizita regelui Ferdinand la Alba
Iulia, Abrud și Câmpeni (1919); încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria (22 octombrie 1922);
serbările comemorative de la Țebea, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea lui Avram
Iancu (1924); sărbătorirea a 10 ani de la manifestările Unirii (1929). A legat prietenii strânse cu Iuliu
Maniu, Octavian Goga, Aurel Vlad, Valer Pop etc.
În 1924, în urma unei audiențe la primul ministru Ion C. Brătianu, a reușit să obțină fonduri
pentru continuarea pictării Catedralei Încoronării din Alba Iulia, care fusese începută de către
pictorul Costin Petrescu și abandonată după încoronarea din 1922. În 1929, cu prilejul sărbătoririi a 10
ani de la Marea Unire, Samoilă Mârza a fost decorat de către oficialități.
În 1967 prof. dr. Gheorghe Anghel, directorul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia a
reușit să achiziționeze de la Samoilă Mârza aparatul și clișeele legate de Unire. Mârza a precizat că alte
clișee fusese nevoit să le vândă, din cauza lipsurilor materiale, pentru a valorifica sticla specială din
care erau confecționate. Pentru 1968 a realizat un nou album asemănător celui din 1919, pe care
intenționa să-l ofere oficialităților acelei vremi. De asemenea, cu banii primiți de la muzeu, și-a
achiziționat un aparat de fotografiat performant, cu care dorea să realizeze mai multe fotografii cu
ocazia semicentenarului Unirii.[1] Aceste lucruri nu au mai fost posibile, întrucât Mârza a murit la data
de 19 decembrie 1967 din cauza unei boli incurabile. A fost înmormântat în cimitirul Maieri din Alba
Iulia.
În anul 2003 la mormântul său a fost înălțat un monument, iar în satul Galtiu, la 23
noiembrie același an, i-a fost dezvelit un bust executat de sculptorul Narcis Dumitru Borteș, odată cu
lansarea cărții „Samoilă Mârza - 1886-1967 - Fotograful Unirii Transilvaniei cu România”.
Prof. Ramona Popa
NATURA - SURSA DE INSPIRAŢIE A ARTIŞTILOR
La elaborarea unei lucrări de artă plastică, creatorul porneşte de la observarea şi studierea

naturii. Mijloacele de expresie specifice şi elementele de limbaj plastic, nu pot fi folosite fără studiul
naturii. Studiul după natura are un scop documentar şi informativ. Folosindu-se de aceste informaţii
vizuale, artistul plastic interpretează natura într-un mod personal. Pentru că studiul în prezenţa naturii
să devină instrument al documentarii, elevul trebuie să înveţe cum poate să descifreze diferitele forme.
Luată ca model, natură nu a oferit însă artiştilor soluţii, reţete de reprezentare, ci doar sugestii.
Echilibrul, simetria, proporţia, ritmul, armonia, sunt legi ale apariţiei şi dezvoltării formelor din mediul
înconjurător, pe care creatorul le descoperă şi le foloseşte pentru a crea o frumuseţe nouă, îmbogăţită
cu sentimente şi aspiraţii omeneşti. Pornim de la natură, pe drumul studiilor, încercărilor şi emoțiilor
proprii şi ajungem la creaţie, la formele plastice.
Studiile de peisaje executate în acuarela constituie o veritabilă provocare. În ciuda faptului că un
peisaj în acuarela pare foarte simplist şi realizat fără efort, planificarea în avans a compoziţiei este
esenţială. Din acest motiv, începătorii ar trebui să se ajute de schiţe realizate în creion.
Hârtia acuarela albă este suportul ideal pentru pictarea florilor şi al plantelor. În cazul copacilor,
este vorba cu precădere de silueta tipică a diferitelor specii. În cazul animalelor, acestea sunt cu
siguranţă cele mai neastâmpărate modele ale unui pictor. Dar cu toate acestea sunt un motiv îndrăgit,
atât de adulţi cât şi de copii. Începătorii nu ar trebui să încerce pe modelul viu, ci mai întâi să încerce
pe baza unui model, de exemplu o fotografie. Înainte de a începe să pictaţi un animal, trebuie analizată
anatomia acestuia, pe unde trec grupele cele mai vizibile de muşchi, care este forma botului şi ce
trăsături sunt caracteristice speciei respective.
Fireşte că există pictori de geniu care produc o capodoperă, scriitori cărora li se întâmplă să
scoată un roman dintr-o inspiraţie de două zile, sau tenismeni care joacă meciul vieţii lor într-o zi
50
fantastică. Totuşi, acestea sunt excepţii. Pentru noi restul oamenilor care au un talent,o înclinaţie spre
un domeniu, creativitatea este un proces continuu. Pentru a avea rezultate constante, trebuie depus un
efort constant şi mai ales e nevoie de foarte multă organizare. Nu există creativitate fără muncă.
Disciplina, pentru o persoană care doreşte să creeze lucruri, este coloana vertebrală a întregului proces
Prof. Nicoleta Truță

Pictură eleva Popeanu Ana Andreea
MUZICA PERCEPUTĂ PRIN

PRISMA CREIERULUI
Mai mult decât orice altă activitate,
muzica necesita sarcini extrem de
complexe ale creierului. Dar să vedem cum
aceasta ajunge la creier. Sunetul transmis
urechii interne este defalcat în funcţie de
spectrul de frecvenţe din care este compus sunetul. Acest aranjament ordonat de frecvente joase şi
înalte este mapat pe creier în acelaşi mod în care notele joase şi înalte sunt mapate pe clapetele unui
pian. Vibraţiile din aer create de muzică şi de cuvinte mişca miile de firişoare de păr răspândite de-a l
ungul membranei din urechea internă. Celulele nervoase, stimulate de legănatul firişoarelor de păr,
trimit semnale electrice de la ureche la baza creierului şi apoi până la cortex.
Mulți dintre noi avem obiceiul de a asculta muzică în multe momente ale zilei: de când ne sculăm,
poate cu radioul sintonizat pe programul nostru muzical preferat, până seara târziu când, poate tot pe
ritmul muzicii, ne pregătim de culcare. Mulți dintre noi devin chiar cântăreţi și cântărețe sub duș, la
volan sau în bucătărie. Muzica însoțește omul din cele mai vechi timpuri și ne ajută de multe ori să
depășim tristețea sau să ne exprimăm sentimentele față de persoana iubită.
Iată însă că muzica are și alte calități: ne face să devenim mai creativi!
Acesta este rezultatul unui studiu efectuat de cercetătorii Simone Ritter, de la Universitatea Radbound
din Olanda și Sam Ferguson de la o universitate din Sydney. Cei doi cercetători au efectuat un studiu
științific asupra influenței pe care o are muzica asupra creativității și a logicii, iar rezultatele au fost
publicate recent în revista PLOS One.
Muzica are o influență pozitivă asupra gândirii creative, însă doar muzică veselă. Cea tristă,
melancolică sau tăcerea nu influențează gândirea pozitivă.
Cei doi cercetători au supus un grup de 155 de persoane unor teste în care muzica juca rolul principal.
Participanții la test rezolvau o serie de probleme pe diverse melodii: câteva dintre acestea erau vesele,
altele triste, melancolice, iar unele proveneau din filmele de groază. Un grup de participanți la test nu
asculta nici un fel de melodie – rezolvau problemele în liniște.
În cadrul acestor teste se evalua atât gândirea așa-numită divergentă, cât și cea convergentă. Gândirea
divergentă corespunde rezolvării creative a problemelor și constă în găsirea cât mai multor soluții
originale la o unică problemă. Gândirea convergentă este asociată logicii și constă în găsirea celei mai
bune soluții la o problemă.
Dintre participanții la test, cei care aveau un număr de idei originale și creative ridicat obțineau un
punctaj mare la gândirea divergentă; cei care rezolvau problemele de logică, la care era premiată cea
mai bună soluție, un punctaj mare la gândirea convergentă.
Punctajul obținut era corelat ulterior cu muzica pe care o ascultau participanții la test. S.s-a constatat
astfel că cei care ascultau o muzică veselă, precum „Anotimpurile - Primăvara” de Vivaldi, obțineau
pentru gândirea divergentă, creativă, un punctaj mai mare cu circa 15 puncte decât cei care nu ascultau
nici un fel de muzică. Aceștia din urmă obțineau 75 de puncte. Cercetătorii au concluzionat că cine
51
ascultă muzică veselă, optimistă, are șanse mai mari de a găsi soluții creative la problemele cu care se
confruntă.
Ce se întâmplă cu gândirea logică? Cea care necesită găsirea unei soluții unice – ce corespunde unei
probleme cu unic răspuns. În această situație cercetătorii nu au descoperit diferențe între cei care
ascultau muzică sau cei care gândeau în liniște. Se pare deci că gândirea logică nu beneficiază în
același fel de muzică precum gândirea creativă.
Prof. Ramon Moldovan
VITAMINA C
DE CE ESTE ESENȚIALĂ PENTRU SĂNĂTATE
Un sistem imunitar sănătos reprezintă cel mai bun mecanism

de apărare împotriva microbilor, bacteriilor și virusurilor. Fără acesta,
agenții patogeni ar pătrunde în organism și ar distruge sănătatea.
Menținerea imunității în parametrii optimi este esențială pentru a face
față acestor agenți nocivi, nu doar în sezonul rece, ci și în restul
anotimpurilor.
În fiecare zi, ne luăm doza de antioxidanți (complex de
elemente nutritive, precum vitaminele, mineralele și anumite enzime
cu rol de a reduce efectele toxice ale radicalilor liberi), din alimentele pe care le consumăm. Unul
dintre cei mai importanți antioxidanți este vitamina C. Cunoscută și ca acid L-ascorbic, este o vitamină
prezentă în mod normal în anumite alimente, dar poate fi administrată și sub formă de
suplimente.Vitamina C, are mai multe roluri în organism, însă cel mai important este imunitatea.
1) Ajută la funcționarea normală a sistemului imunitar
Vitamina C se găsește în citrice, kiwi, ardei gras. Inărește sistemul imunitar, prin acțiunea
asupra acidului nucleic și virusului ce pătrunde în organism. Acest antioxidant puternic luptă împotriva
bacteriilor până ce acestea sunt distruse.
2) Menține sănătatea oaselor
Vitamina C, joacă un rol important în alcătuirea țesutului oaselor. Cu cât acestea sunt mai
puternice, cu atât pot rezista mai mult atacurilor anumitor microbi.
3) Neutralizează radicalii liberi
Vitamina C, acționează ca antioxidant ce combate radicalii liberi. Permite organismului să
reziste bacteriilor, prevenind, astfel, îmbolnăvirea. În plus, chiar dacă organismul se îmbolnăvește,
vitamina C, accelerează vindecarea.
4) Protejează inima și vasele
Studiile recente au demonstrat că vitamina C, este implicată în scăderea tensiunii arteriale și
astfel, în diminuarea riscului de aparție a bolilor de inimă. În plus, poate preveni, dezvoltarea plăcilor
de grăsime de la nivelul vaselor, insuficiența cardiacă congestivă și angina pectorală. Nu în ultimul
rând, cercetările recente au arătat că administrarea zilnică de suplimente cu vitamina C, ajută la
creșterea fluxului sanguin către structurile ochiului, contribuind la lupta împotriva apariției cataractei.
Lipsa vitaminei C crește frecvența și durata răcelilor
Deficitul de vitamina C, a fost asociat cu o creștere a frecvenței și duratei răcelilor. Răcelile în
sine nu sunt periculoase, însă se pot complica, favorizând apariția unor afecțiuni respiratorii mai grave,
precum pneumonia, în special în rândul persoanelor vârstnice. Carența acestei vitamine, favorizează
dezvoltarea infecțiilor de orice tip, iar sistemul imunitar slăbit poate agrava orice infecție.
Prof. Antonia Pop
52
BONNE NOUVELLE POUR LA FLEUR DU POMMIER

Réjouis-toi, la fleur du pommier, réjouis-toi!
Voilà, autour de toi des poussières d’or
comme un nuage dans l’air!
Jaillissent les fils comme d’une quenouillée
de partout et de nulle part! Personne
ne me demande pas – Le Pollen tombé dans des calices
comme un braisier l’endure
toutes les fleurs, dans de douces souffrances
outre mesure
et hors nature.
Réjouis-toi, fleur comme le coquillage,
et convaincs-toi!
Il n’est pas nécessaire à chacun
de savoir qui apporte et disperse le feu.
Mais, vois-tu, je suis un archange et toi, tu es une fleur,
et si tu demandes je ne peux pas me taire
et me serrer dans une ceinture.
Qui apporte le chaud, le tremblement ? Voilà,
celui-ci c’est le Vent, personne d’autre. C’est le Vent
l’invisible prince
sans corps, sans mains,
de ces semaines.
Réjouis-toi, la fleur du pommier,
Et n’aie pas peur du fruit ! BUNĂVESTIRE PENTRU FLOAREA MĂRULUI
BLAGA, Lucian. Poezii. Bucureşti: Bucură-te, floarea mărului, bucură-te!

„Eminescu”, 1988 Uite în preajmă-ţi pulberi de aur
ca un nor în aer!
Ţâşnesc firele ca dintr-un caier
de pretutindeni şi de nicăieri! Nici o făptură
nu-ntreabă. – Polenul căzut în potire
ca un jar îl îndură
toate florile în dulci suferinţi
peste măsură
şi peste fire.
Bucură-te, floare ca ghiocul,
şi dumireşte-te!
Nu trebuie fiecare
să ştim cine-aduce şi-mprăştie focul.
Dar, vezi, arhanghel sunt, iar tu eşti floare,
şi dacă-ntrebi, nu pot să tac
şi să mă strâng în cingătoare.
Cine-l aduce, caldul, cutremurul? Iată,
acesta e Vântul, nimenea altul. E Vântul,
nevăzutul voievod
fără trup, fără mâini,
al acestor săptămâni.
Bucură-te, florea mărului,
şi nu te speria de rod!
53
Lucian Blaga – Le Printemps Lucian Blaga – Primăvara

Connaître. Aimer. A cunoaste. A iubi.
Encore une fois, encore et encore, Înca-odata, iar si iară,
connaître c’est l’hiver, a cunoaste-nseamna iarnă,
aimer c’est le printemps. a iubi e primavară.
Aimer – ça vient A iubi - aceasta vine

de très loin en moi. tare de departe-n mine.
Aimer – ça vient A iubi - aceasta vine
de très loin en toi. tare de departe-n tine.
Connaître. Aimer. A cunoaşte. A iubi.

Quel est le chemin qui t’appelle? Care-i drumul, ce te-ndeamnă?
Connaître, qu’est-ce que ça signifie? A cunoaste - ce-nseamnă?
Aimer – pourquoi as-tu peur A iubi - de ce ti-e teamă
parmis les fleurs et la grande herbe? printre flori si-n mare iarbă?
Parmis les fleurs et la grande herbe Printre flori si-n mare iarbă,
passion sans péché patima fără păcate
nous renverse à l’infini ne răstoarnă-n infinit
avec rumeur et ardeur cu rumoare si ardoare
d’abeilles ressuscitées. de albine rencarnate.
Encore une fois, encore et encore, Înc-odata, iar si iară

aimer c’est le printemps. a iubi e primavară.
LES COULEURS
Q L Z H Q U J V C F G X Y N F
W K Q D A N M G G B L A N C M
E R X M Z H I Y Y L H W Z Q L
R J O Q W J A U N E I Q Z E C
T G C U S Y K U T U J V A N A
Y R V C G B O H F E K M S O P
U I B G X E L B D D Q A G I L
I S N S E G P N X C L R V R S
V H Q V E R T J Z B M R O S E
O I M A D T P I A A N O N Z Q
P H O P O R A N G E O N O M A
A G S L C V L O A C P U P L D
S F H L E F M K S X Q T Q G H
D D V H R T O M D Z R S F D J
Lascu Elena Anamaria
CLASA a V a C
Prof. Codruţa Lodroman
Prof. Carmen Chira
54
UNIREA, UN VIS ÎMPLINIT

Unirea de la 1 Decembrie 1918
reprezintă evenimentul cel mai
important din istoria României,
momentul în care Transilvania s-a unit
cu România şi s-a format „România
dodoloaţă”.
Chiar dacă sunt copil, sunt
mândră că strămoșii noștri s-au luptat
ca să formeze Romania de acum,
deoarece o ţară unită este mult mai
puternică. Sunt foarte bucuroasă că m-
am născut şi trăiesc în Alba Iulia, oraşul
în care acum o sută de ani au venit
români din toate colţurile ţării pe jos, cu
trenul, cu căruţa sau călare, îmbrăcaţi în
straie populare, cu steaguri tricolore şi
au luat parte la unirea tuturor românilor
din Transilvania cu Romania.
În Sala Unirii din Alba Iulia, unde s-a hotărât şi semnat actul Marii Uniri, este locul în care
oamenii simt cu adevărat mândria de a fi român. Tot aici există şi o Carte de Onoare în care vizitatorii
scriu mesaje şi impresii despre locul în care a fost înfăptuită Marea Unire. În această Carte de Onoare
am scris şi eu „Sunt mândră că sunt româncă !”, atunci când am fost în vizită împreună cu mama mea.
Din păcate, chiar dacă sunt copil şi nu mă prea pricep la treburile adulţilor, tot observ că
pădurile sunt tăiate, apele sunt poluate şi oamenii sunt tot mai răi unii cu alţii. Sper ca după ce voi
creşte mai mare să pot schimba ceva. Când mă gândesc ca strămoșii noști au luptat să formeze
România de acum şi noi nu știm să apreciem ce am primit, mi se pare lipsă de respect față de înaintași
și sacrificiul lor. Marea Unire era visul strămoșilor noștri , iar noi suntem datori să lăsăm urmașilor o
Românie demnă.
Dacă îmi doresc ceva, acel lucru este să nu ajung să nu mai văd frumusețea și autenticitatea
țării mele, România. Mi-e frică de faptul că oamenii nu știu să aprecieze ceea ce au şi cred că dacă nu
ne vom schimba, după ce voi creşte lucrurile vor fi şi mai rele.
Eu sunt mândră că stau în Alba Iulia, orașul în care s-a pecetluit Marea Unire şi că sunt
româncă. Sper ca toți locuitorii României să fie mândri că sunt români şi să sărbătorim cu toţii o sută
de ani de la Marea Unire, aşa cum au sărbătorit la 1 Decembrie 1918 şi strămoşii noştri.
Câmpean Timea, clasa a IV-a C
Prof. înv. primar Borșan Florina
E PRIMĂVARĂ!
După-o iarnă friguroasă,

Cu troiene de zăpadă,
Își mijește fruntea albă
Un ghiocel strigând: E primăvară!
Soarele începe a zâmbi voios,
Iarba verde și deasă
Îmbrățișează ghiocelul gălăgios
Strigând împreună: E primăvară!
Una câte una încep să înflorească
Zambilele, narcisele, lalele,
Încingând o horă măreață
În câmpia verde cântând: E primăvară!
55
Să vezi și să nu crezi în zare,

Sosesc păsările călătoare
Buburuzele, albinele umblă puzderie
Din floare în floare, șoptind: E primăvară!
Iacob Briana, cls. a IV-a A
Învățătoare: Muntean Iulia Margareta
MAMA MEA
Mama mea e ca o zână
Mama mea e-o mamă bună.
Este cea care mă creşte
Şi de rele mă fereşte!
Tot timpul e-n jurul meu
Şi o voi iubi mereu.
Eu îi doresc sănătate,
Mult noroc şi spor la toate!
Paraschivescu Sofia, clasa a II-a A

Înv. Drăghici Maria
PRIMĂVARA
Primăvara a sosit
Pomii au înmugurit
Păsărelele-au venit
Jos, în crângul înverzit.
Noi le-am aşteptat cu dor

Să ne-ncânte cu ciripitul lor.
Bine aţi venit la uşi,
Dragii noştri vestitori!
Chichifoi Teodora, clasa a II-a A
Înv. Drăghici Maria
E PRIMĂVARĂ IAR
Primăvara a sosit
Florile au înflorit,
Câmpul tot a înverzit,
Primăvară, bun venit!
Natura se-nfrumusețează,
Cerul se înseninează,
Pomii înmuguresc
Și păsările ciripesc.
Alexandra Mora, clasa a III-a C, Inst. Noja Mihaela
CE BUCURIE!
Primăvara a venit
Vai, ce bucurie!
56
Copacii au înflorit
Vai, ce veselie!
Poienița-i toată-n floare

Soarele zâmbește larg,
Păsările călătoare
Ciripesc în crâng cu drag.
Albinuțele voioase
Caută polen în flori,
Pe-un covor de păpădie
Cântă greierii cu zor.
Primăvara a venit
Vai, ce bucurie!
Copiii s-au întrunit
E mare veselie!
Maya Roman, clasa a III-a C, Inst. Noja Mihaela
PERUȘII MEI
Am doi peruși. Numele lor este Gena și Peru. Gena este
”fetița” cu pene ca razele soarelui, iar Peru „băiatul” cu pene ca
iarba.
Gena, gălăgioasă, dezordonată uneori, a făcut trei ouă pe
care le cloceşte şi le iubeşte, păzindu-le.
Când era singură era nervoasă, răsturna mâncarea și o
stropea pe buni cu apă.
După ce l-am luat pe Peru, s-a potolit.
De un timp au început să mănânce ca niște drujbe, bețe
de înghețată, pe care le-am pus să țină cuibul deschis.
Așteptăm să iasă puișorii și ne gândim ce să facem cu ei,
că nu putem să avem grijă de toți
De câte ori iese Gena să mănânce și să bea apă el o drăgălește, iar când intră înapoi în cuib, se
agită foarte tare din cauza geloziei. Sper că vor fi părinți buni și noi unchi și mătuși!
Docea Șerban, clasa a III-a A

Prof. înv. primar Mîndroc Nicoleta
FRUMOASĂ COPILĂRIE!
Frumoasă copilărie, cu jocuri o mie,

Ești imaginea blândă a unui copil,
Surâsul frumos pe chipul duios,
Un joc nesfârșit, blând și voios!
Frumoasă și fără de gânduri

Poți s-o descrii în câteva rânduri:
Lipsită de griji, cu vise nescrise,
Un timp fără margini, ce trece prin vise !
Vințan Andreea, clasa a III-a A

57
COPILĂRIE, CE FRUMOASĂ EȘTI!
Copilărie, ce frumoasă ești,

Dulce, blândă ca-n povești
Jocuri multe ne înveți
Și pe ploi și pe nămeți.
Tot ce-i frumos ni se pare-un joc

Și toată fericirea-i strânsă la un loc,
E nemaipomenit să fii copil,
Blând mângâiat de soarele de-april!
La școală lucruri multe aflăm,

Ca un joc ne străduim să le-nvățăm
Și pentru viitor ne pregătim,
Ca oameni de nădejde noi să fim!
Cu bucurie-n glas, copii, vom spune,

Cei de azi, ca și cei de mâine:
”Copilărie scumpă, te-ndrăgim
Și din suflet TE IUBIM!”
Ispas Larisa-Maria, clasa a III-a A

CARTEA MAGICĂ
E dimineață. Maria se pregătea să iasă afară, când, a
observat că o carte de-a ei strălucea pe birou. Nu-i venea să
creadă că acea carte chiar strălucise în diferite culori aprinse
și magice, de parcă ar fi vrut să-i spună ceva fetei.
Când fata a atins cartea, a dispărut ca prin magie,
„puff!”. Deodată, ea s-a trezit și i-a apărut în cale un
spiriduș.
- Cine ești tu și cum am ajuns aici? întrebă fata plină
de curiozitate.
- Eu sunt spiridușul Matache și te afli în lumea
cărților.
- Ce e aceea lumea cărților?
- E lumea unde toate cărțile copiilor sunt aici! spuse
spiridușul.
Fata a rămas fără grai când a văzut toate cărțile ei
preferate: „Matilda”, „Vrăjitoarele”, „Charlie și fabrica de
ciocolată”.
- Vino! Trebuie s-o întâlnești pe Regina „Pagină de
Carte”. Ea îți poate arăta personajele preferate din cartea ta
favorită.
- Bună idee, poate o pot cunoaște și eu pe această
regină și oricum sigur vom fi prietene, răspunse fata!
58
Ea îl urmă pe spiriduș pe o cărare portocalie spre palat. Ajunși la poarta palatului, gărzile au
deschis pe loc cele două uși din fier de culoare aurie. Când au intrat, Regina stătea pe tronul ei roșu cu
o pisică în brațe.
- Cine este această fetiță, Matache? întrebă Regina.
- Alteță, ea este Maria.
- Sunt onorată să vă cunosc, Alteța Voastră! spuse Maria
- Și eu la fel, Maria! spuse Regina... Care este cartea ta preferată?
- „Matilda”, răspunse fata care făcu și o plecăciune.
Regina „Pagină de Carte” a făcut-o pe Matilda să apară în întregime. Maria se bucură nespus că
a întâlnit-o.
- Vă mulțumesc mult de tot.
- Cu plăcere, Maria, răspunse Regina.
Apoi, fata s-a întors acasă, bucuroasă și încântată de călătoria ei.
Ruxandra Rusu, Clasa a III-a A
ȘCOALA VIITORULUI
M-am tot gândit cum ar arăta școala viitorului,
iar după părerea mea ar fi o clădire înaltă, un fel de
zgârie nori înconjurată de o curte imensă, cu plante de
toate culorile.
Clădirea este mare pentru a găzdui multe săli
de clasă și laboratoare, unde elevii pot învăța. Pentru
orele de matematică vor fi tablete digitale și
calculatoare, pentru orele de limba și literatura
română, tablete și cărți digitale. Pentru orele de desen
vom avea pensule care vor lăsa singure culoarea
dorită, după comanda vocală. La ora de muzică vor fi
instrumente din care vor ieși note muzicale odată cu
sunetul. În sala de științe vom avea drept luminatoare
planete luminoase, la geografie hărți virtuale, putând astfel să călătorim în diferite zone ale globului,
iar la orele de istorie vom putea participa la diferite evenimente din trecut, tot cu ajutorul tehnologiei
virtuale.
Eu cred că totul va fi digital și tehnologizat, dar până atunci mă bucur că învăț în această școală
alături de colegii mei și doamna învățătoare.
Jurca Andrei, clasa a III-a A

O CARTE MISTERIOASĂ
A fost odată o fetiță pe nume

Ioana. Ea era elevă în clasa a III-a și avea
10 ani.
Într-o zi, la finalul orei de limba
română, doamna învățătoare le spuse
elevilor:
- Copii, astăzi, tema voastră este
să compuneți un text despre Minunile
Lumii. Dar asta nu e tot! Va trebui să
scrieți tema în bibliotecă, cu informații și
59
curiozități din multele și minunatele enciclopedii de acolo... În perechi! mai adăugă profesoara.
După ce a sunat clopoțelul, Nicoleta, colega de bancă a Ioanei, o întrebă:
- Vrei să facem tema împreună?
- Cu siguranță! zise Ioana.
Apoi cele două prietene și-au luat ghiozdanele și au zis într-un glas:
- La revedere, doamna învățătoare!
- La revedere!
Deoarece au plecat ultimele din clasă, enciclopediile erau foarte greu de găsit. Și-au așezat
lucrurile la o masă liberă, după care, au început căutarea cărților.
- Ai găsit ceva? întrebă Nicoleta.
- Nu! Tu? întrebă Ioana.
- Nu!
Deodată cele două fetițe au observat o lumină din spatele unor cărți.
- Uauuuu! spuse șocată Ioana.
- Super! răspunse la fel de șocată, Nico.
În spatele cărților se afla o enciclopedie care strălucea. O luară, se așezară la masă și deschiseră
la cuprins.
- Despre ce loc să scriem? întrebă Nico.
- Nu știu! spuse Ioana.
- Hâmmm! A, știu! exclamă Nico.
- Spune! răspunse nerăbdătoare Ioana.
- Ce ar fi dacă am face tema despre Abu Simbel!?
- Uauu! Sună interesant!
- Da! Am găsit!
- Zice că: ”Templul de la Abu Simbel, situat în Nubia, Egipt, este păzit de patru statui colosale,
care îl înfățișează pe Ramses al II-lea. La picioarele acestora, se află alte statui, de dimensiuni mai
mici. O asemenea înfățișare era condiționată de exigențele vremii, în ceea ce privește reprezentarea
faraonilor și muritorilor de rând. Statuile mici o înfățișau pe mama faraonului, pe soția favorită,
Nefertari și câțiva dintre copiii lui.”
Ioana puse degetul pe o fotografie și spuse:
- Ce n-aș da să fim și noi acolo!
Deodată, Ioana și Nicoleta se treziseră în fața templului Abu Simbel.
- Cum am ajuns noi aici? întrebă Ioana.
- Nu știu! răspunse Nico. Dar știu că trebuie să o sun pe mama să o anunț unde suntem!
- Și eu!
Au stat și au stat încercând să își dea seama cum au ajuns, dar și cum să se întoarcă. NIMIC!!!
- Până când ne dăm seama cum să plecăm, vrei să vizităm acest loc?
- Da!
Se plimbară, făcură poze, dar nu în ultimul rând, au notat informații și curiozități despre
templu.
- Și ... gata! Tema noastră e terminată! spuse Ioana.
- Bun! Acum să plecăm! răspunse Nico.
- Adică să încercăm! o contrazise Ioana.
- Da, da!!!
La un moment dat, Nico a spus:
- Hei! Înainte să venim aici, ai pus degetul pe o fotografie cu locul acesta, spunând că vrei să
venim aici!
- Deci, ce trebuie să facem e să găsim o poză cu orașul nostru și să spunem că vrem să ne
întoarcem.
- Exact! O, dar unde am putea găsi o imagine cu orașul Alba Iulia?
- Am găsit una pe coperta cărții!
- Super!
60
- În imagine este școala noastră, deci vom merge acolo, zise Ioana.
- Deoarece este foarte târziu și eu stau aproape de școală, putem dormi la mine, ce spui Ioana?
- Spun... că este o idee minunată!
Fetele puseră un deget pe imagine spunând: ”Dorim să ne întoarcem acasă!”
Cât ai zice ”PEȘTE!”, fetele au ajuns în fața școlii și apoi au pornit spre casă.
- Am reușit!
- Am reușit!
- Știi ce este ciudat? întrebă Nico.
- Ce? răspunse Ioana.
- Că nu îmi e deloc foame!
- Nici mie! Înainte să ne culcăm, o să îi spun mamei că dorm la tine.
- Bine!
- Oh! Nu mai am baterie!
- Nicio problemă, sunăm de pe telefonul meu!
- Mulțumesc!
........
- Acum, la somn!
- Sunt super obosită!
- Și eu!
Țâr! Țâr! Țâr! se auzea ceasul deșteptător.
- Oh, nu! spuseră cele două fete într-un glas.
- Ei bine ... bună dimineața!
- Bună dimineața!
Apoi, fetele s-au uitat la pozele făcute, s-au distrat împreună și au plecat bucuroase spre școală!
Ursaleș Adina Lavinia, clasa a III-a A

VARA
Vara este anotimpul cel mai frumos, plin cu căldură şi miresme care mai de care mai
îmbietoare. Când spui vara te gândeşti la flori, fluturi, soare, mare, plajă.
Astăzi, soarele, ca un cuptor, îşi trimite spre noi, săgeţile de foc, mult mai calde decât în vara
precedentă. Din când în când mai adie un vânt călduţ. Oamenii şi-au scos ţinuta cea mai potrivită
pentru vremea de afară. Vara de fiecare dată ne fascinează cu peisajele ei nemaivăzute. Florile ne
încântă cu frumuseţea şi mireasma lor. Aerul miroase a ierburi şi a frunze. Iarba proaspăt tăiată te
înviorează. Copacii sunt încărcaţi de lumină şi culoare. Frunzele sale au nuanţa unui verde crud.
Fluturii multicolori zboară în văzduh. Cerul senin are culoare asemenea florii de ,,Nu mă uita”.
Zumzăitul albinelor se aude pretutindeni. Toate acestea îţi provoacă o stare de bine. În a doua zi,
dimineaţa, când m-am trezit, păsărelele, deja începuseră repetiţia primelor note muzicale. Glasurile lor
te fascinau. Spectacolul prezentat de ele a fost minunat. Azorel, din curte lătra cât se poate de tare. Era
entuziasmat, deoarece simţea şi el în sfârşit că a venit vara. Vara! Cel mai frumos cuvânt.
Copiii au aşteptat pe tot parcursul anului şcolar vacanţa de vară, care într-un final a sosit.
Acum, se pot bucura. Ies afară, se joacă, mănâncă îngheţată, merg la piscină.
Vara este cel mai îndrăgit anotimp de către copii. Ea te provoacă să intri în lumea ei.
Daniela Pantea, clasa a IV-a C, prof. înv. primar Borșan Florina
FINAL DE CLASA A 4 -A
S-a dus un an de școală, ce multe-am învățat!

Și-acum vine vacanța, dar binemeritat.
Suntem veseli că vine, însă ne e și greu:
61
Ne despărtim de Doamna, o vom iubi mereu.
Urmează clasa a cincea și-a sasea… tot așa

Însă dascăl ca Doamna nu cred că vom avea.
Ne-a invățat ce-i școala, să scriem, să citim,
Iar pentru toate astea, acum, ii mulțumim!
Ea ne-a deschis o lume, tot ea ne-a arătat

Că să fii bun înseamnă, de fapt, să fii bogat.
Pentru ce suntem astăzi și pentru ce vom fi
Îi mulțumim din suflet, din inimi de copii.
Eduard Paven, clasa a IV-a C
Prof. înv. primar Borșan Florina
O FAPTĂ BUNĂ
Cred că toată lumea ar trebui să facă o faptă bună în viața sa. Eu, la rândul meu, am oferit
ajutor persoanelor care aveau nevoie de el. Dar, cel mai mult cred că am ajutat cu participarea în
proiectul ,, Shoe Box ’’. Adică am dat din lucrurile mele copiilor mai puțin norocoși sau cu o situație
financiară nu foarte bună. Sper din toată inima că am reușit să aduc puțină lumină pe fața unui copil.
Mie acest proiect nu mi-a fost cunoscut până când doamna învățătoare nu ne-a spus că putem
aduce haine și jucării la școală pentru a fi donate. După ce le-am spus părinţilor, a doua zi am început
să spălăm jucăriile pentru a le da o nouă viață. Apoi a început adevărata distracție: împachetarea
jucăriilor. A doua zi am dus cadourile frumos împachetate la școală.
În ziua în care cadourile au fost luate de la școală și puse în mașina care le ducea copiilor
nevoiași, am avut un sentiment de parcă maiestuosul astru al cerului mi-ar fi răsărit direct în piept.
Nu a fost însă singura dată când am făcut un astfel de gest. Am avut și altă dată ocazia să aduc
bucurie unor copii care nu făceau parte din proiectul ,, Shoe Box ’’. Părinții acelor doi copii munceau
la firma unde lucrează și tatăl meu. Din păcate cei doi adulți s-au stins în urma unui accident de
mașină, lăsând copiii fără părinți. Eu am avut niște jucării frumoase, dar cu care nu mă mai jucam. Am
început din nou operațiunea împachetarea și a doua zi tata a dus pachetul la mașina care le livra
copiilor. Am fost foarte bucuroasă când am aflat că jucăriile dăruite de către mine au fost preferatele
celor doi copii.
Este foarte important să conștientizăm că există oameni care au mai puțin decât noi si că orice
gest, oricât de mic ar fi, poate aduce un zâmbet atât pe fața celui care primește cât si pe a celui care
dăruiește.
Câmpean Timea, clasa a IV-a C, Prof. înv. primar Borșan Florina
AVENTURA FRUNZEI
Este o zi călduroasă de vară în care vântul adie uşor cu o mângâiere fină. Pâraiele izvorăsc
molcom, iar fluturii zboară agitaţi.
Într-un copac de la marginea pădurii, se afla o frunză pe nume Tod. El îşi dorea să hoinărească
prin lume, să aibă aventuri, şi câte şi mai câte,dar el era legat de acel copac până când avea să se
ofilească. Dar, din fericire pentru Tod, vântul începea să sufle din ce în ce mai tare, iar el s-a desprins
din copac şi s-a lăsat purtat de vânt, ajungând într-un tărâm pe nume "FRUNZAMIA".
Ajuns acolo, nu ştia ce să facă. A întrebat lumea unde este un han ca să se poată adăposti pentru
o vreme. Nimeni nu i-a răspuns şi, ducându-se, a dat de palatul regelui crezând că este un han.
A intrat, dar n-a zărit pe nimeni şi explorând palatul, a găsit camera fiicei cea mai mică a regelui.
-Bună, scuză-mă că te deranjez,dar de unde pot închiria o cameră?
-Bună, tu chiar eşti nou pe aici,noi nu închiriem camere, aici este palatul regelui, adică tatăl meu.
-Scuză-mă! Nu ştii un han prin apropiere?
62
-Nu avem hanuri, dar o să îi spun tatei să-ţi dea o slujbă, te deranjează să fii grădinar?
-Nu m-ar deranja.
Zis şi făcut. Prinţesa vorbise cu tatăl ei regele Frunzamiei,iar Tod deja era grădinar.
Regele, care vedea pe zi ce trece că grădinarul, adică Tod şi fiica lui erau tot mai apropiaţi, îi
chema să le vorbească.
-Grădinarule, văd că tu o placi pe fiica mea şi ea pe tine tot mai mult în fiecare zi.
-Adevarat grăieşti, regele meu.
-Uite cum facem, îţi dau trei provocări, dacă le treci ţi-o dau pe fiica mea.
-Bine împărate, aşa facem!spuse Tod entuziasmat.
Următoarea zi, prinţesa îi dărui lui Tod un inel care-l va ajuta să învingă.
-Grădinare, prima ta sarcină este să tai toată pădurea, a doua este să separi tot grâul de porumb din
hambar şi a treia este să construieşti un hambar în care să muţi porumbul separat de grâu.Ţine minte, ai
doar trei zile la dispoziţie.
Sărmanul Tod, a început să plângă de supărare.
La un moment dat, şi-a luat toporul şi a început să taie pădurea, dar a tăiat doar un sfert.
Amintindu-şi de inel, l-a rugat să-i facă treaba. În două secunde a fost gata. La fel a procedat şi cu cele
două sarcini rămase.
În cea de-a treia zi, regele îl cheamă pe Tod:
-Te-ai descurcat bine băiete, dar mai ai o singură probă de trecut. Nu ţi-o pot lăsa pe fiica mea cea
mică. Aşa că prinţesele o să fie în camere diferite, iar doar o mână se va vedea şi trebuie să alegi mâna
unei prinţese.
Tod s-a dus la prinţesa şi i-a spus cele întâmplate. Prinţesa i-a spus că surorile ei au să poarte
multe podoabe, dar ea nu o să poarte nimic.
Aşa s-a şi întâmplat, iar Tod a ales mâna prinţesei iubite.
Regele s-a făcut roşu şi pe loc a devenit cenuşă, iar tinerii soţi au fost încoronaţi pentru mult
timp.
Neagu Alesia, clasa a VIII-a A, Prof. Lupșa Alina
GHIOCELUL
Clinchet ghiocel răsună,

De sub plapuma de nea…
Cu un glas de disperare,
Strigă dupa cineva.
Oare dupa cine strigă?

Se întreab-o frunzuliţă.
Dup- a noastră primăvară,
Ii rosti o păsărică.
Care a venit voioasă,
Şi-a trezit lumea la viaţă.
Cu-n alai de păsărele
Foşnete de rândunele
Cu-a lor aripi ostenite,
Care vin din depărtare,
Să vestească voie mare.
Iata visul se-mplini,

Ghiocelul iar zâmbi,
Şi-adormi deodata …
Tainic, vesel, mulţumit!
Giurca Anamaria, clasa VI-a, Prof. Lupșa Alina
63
L`ENFANCE
Notre enfance
Est un flocon de neige,
Un frele grain de rosée
Ou une hirondelle .
L’enfance est la fleur

Baignant dans la rosée de la vie
Elle est le reveur
Appel du matin.
L ‘ enfance est l’innocence

Simbolisée par les enfants
Elle est la sérénité
De l’homme et la sincérité .
Iordachescu Daria , clasa a VIII-a A, Prof. Lupșa Alina
UN CRIME EN HIVER
La terre est blanc mais le printemps est près.
A côté de la fôret où le soleil brille plus forte est sorti un perce-neige petit delicat et drôle: il est
blanc comme l’hiver et il a la tige vert. Un perce-neige est le messager du printemps ce qui signifie sa
venue.
L’hiver en sait mais il desire qu’il fasse les bagages et qu’il parte. Le temps qu’il medite, il
inspecte le perce-neige aux yeux du vent, les arbre ouvrent les yeux et ils se secouent de neige. Alors,
l’hiver décide: cinq jours il vivra.
Le premier jour, l’hiver fait plus forte le vent. Le perce-neige ne souffre pas, il se balance
heureux dans sa vollée.
Le deuxième jour, il glace plus dur. A peine maintenant le perce-neige sent le froid.
Le troisième jour, des nuages noirs apparaissent et le perce-neige a très peur.
Le quatrième disparait et le perce-neige sait son destin.
La cinquième jour il neige, mais le perce-neige est mort.
Heureusement, l’hiver ordonne le vent qu’il mène le perce-neige printemps. Le vent écoute. Le
printemps voit ce crime en l’hiver et il décide de le punir. Il rassemble une armèe de perce-neiges, il
chauffe le temps, il bourgeonne les arbres et il amène les oiseaux. Entoure, l’hiver s’enfruit vite.
Ainsi, la regné de l’hiver a fini: par crime et humilité.
Mais, son crime et son humilité ont aporté de nouveaux, beaux, chauds, prospères et
miraculeux temps.
Bădău Mayisa Georgia, clasa a VIII-a A, Prof. Lupșa Alina
PĂDUREA DIN GEAMUL MEU
Mereu mi s-a părut că pădurea are farmecul ei, iar de când locuiesc în ea pot să profit de acesta
din plin. Spre deosebire de cei care stau în oraș și au tot anul aceeași priveliște, eu în fiecare anotimp
văd ceva diferit.
Primăvara, totul prinde culoare, iar potecă ce duce spre capătul pădurii este acoperită de un
covor de petale. Acestea se împrăștie în văzduhul tămâiet, vestind un an magic ca de basm. Florile
64
timide încep încet, încet să-și arate

rochiile care mai de care mai
împopoțonate. Natura profită din plin de
briză răcoroasă ce adie printre crengi.
Apoi sosește vara cu ale sale zile
parcă nesfârșite, în care luna zace,
refuzând să aducă noaptea prea curând.
Plantele și animalele se scaldă în baia
caldă de raze, făcută suportabilă de bolțile
de frunze ce străjuiesc pădurea. Gâzele
multicolore sunt mângâiate de un curent
fierbinte, care le face să pară râuri
sclipitoare ce despică cerul.
Toamna, copacii își leapădă
hainele verzi, schimbându-le în rochii pestrițe, pregătindu-se pentru ultimul bal din acel an. Plantele
încep să adoarmă, iar spre sfârșitul acestui anotimp apar faimoșii codri de aramă, care nostalgic
suspină spre vremurile de odinioară.
Și, în final, apare măreața crăiasă a zăpezii, Iarna. Pădurea de argint poartă o plapumă de
zăpadă încrustată cu diamante, care adoarme natura definitiv. Numai copacii își mai înalță trunchii
veșnici ca mărețe statui ale gloriei apuse. Viscolul și gheața își unesc forțele într-o încercare zadarnică
de a distruge pădurea, care e pe cale de a se trezi... Încet, din zăpada eternă, se arată cu sfială un
ghiocel, luminat de o rază de soare încurajatoare.
Cerbu Codruț, clasa a VII-a A
CUM SĂ PĂSTREZI O AMINTIRE...

În viață există unele momente în care îți creezi niște amintiri, pe care nu ți-ai dori să le uiți
niciodată. Sunt acele amintiri care pot schimba viitorul, influențându-l, chiar dacă nu ești conștient de
aceasta. Ele schimbă viața unui om, în funcție de felul lor, fiind negative sau pozitive. Pentru aceste
amintiri speciale, există un loc aparte în sufletul fiecărui om, în care dacă știi să-ți manevrezi cu grijă
sentimentele și emoțiile puternice care vin deasupra acelor amintiri, îți vor influența viața.
Pentru ca acele amintiri să fie mai ușor de păstrat, există câteva elemente sau idei pe care le
poți folosi pentru ca amintirile respective să fie conduse direct în acel punct din suflet, care îți
determină comportamentul și emoțiile.
Focul este unul dintre acele elemente. Poate că pe moment pare de necrezut că focul poate avea
legătură cu amintirile, dar iată că, uitându-te mai atent la flacăra puternică și la culorile ei stridente, îți
poți face ordine în gânduri, conducându-ți amintirile la acel punct din suflet. Trebuie să te uiți cu
atenție la flacără, fără să îți pese ce fac cei din jur, deconectându-te de la realitate, iar astfel creând o
lume imaginară în care singurul lucru pe care îl știi este focul. Când vezi dansul focului în bătaia
vântului, îți amintești o mulțime de lucruri, inclusiv acțiunile negative din trecutul tău sau durerea și
tristețea, care te cuprind încetul cu încetul. Însă focul poate exprima o bucurie sau un sentiment de
prosperitate.
O amintire trece prin multe etape până să ajungă în acel punct din suflet în care cu siguranță nu
mai poate fi schimbată. Ea este apreciată de persoana respectivă în funcție de emoția pozitivă sau
negativă și în funcție de cât de importantă este în viața acelei persoane. Amintirile influențează
prezentul unui om schimbându-i sentimentele și modul de a privi lumea.
Cele mai frumoase amintiri sunt cele în care te bucuri de ceea ce faci și ești mulțumit de
rezultat. Amintirile plăcute au un loc special în care pot fi răscolite oricând.
Dimitria Cisteian, clasa a V-a A

65
CARTEA, PRIETEN DE NĂDEJDE

Un vechi proverb spune că „Dacă ai carte, ai
parte” sau „Dacă înveți la tinerețe, te odihnești la
bătrânețe”.
De mic, mama și tata mi-au spus să îmi fac
prieten cartea și mi-au insuflat dragostea față de ea. Cartea
este un prieten adevărat care îți vorbește, îți dă sfaturi, te
învață lucruri noi, folositoare, dar mai ales nu te trădează
niciodată. Ea te atrage pe un tărâm de basm, într-o lume
magică, o lume doar a ta.
În fiecare seară, înainte de culcare, cartea stă pe
noptieră și parcă îmi face cu ochiul să o iau și să mă las
transpus în lumea viselor, alături de ea. De multe ori am
trăit alături de eroii cărților citite bucurii și momente
unice, am vizitat cu ochii minții locuri nebănuite, dar am
și plâns și suferit alături de ei când au trecut prin încercări
și situații limită. Seară de seară adorm cu cartea în mână,
iar mama mi-o așază la căpătâi cu semnul de carte special,
primit în dar de la învățătoarea mea. Dimineața, când mă
trezesc, o văd pe noptieră, îi zâmbesc și îi promit că la
culcare sau când o să am un moment liber, o s-o iau să îmi
încălzească din nou sufletul cu poveștile ei minunate.
Cartea este ca un cufăr cu pietre prețioase, iar
iubirea pentru citit este cheia care deschide acest cufăr. În
cărți există mai multe comori decât în toate cuferele piraților de pe Insula Comorii.
Omul fără carte este ca și lemnul necioplit, iar cel ce nu a citit în viața lui o carte e ca o pasăre
fără aripi.
Pentru mine, cartea este un univers secret, un sfătuitor înțelept, un prieten la drum lung, o
grădină pe care o port în buzunarul de la piept.
Dragoș Bolea, clasa a V-a A

ZICEAM CĂ SUNT…
Ziceam că sunt o pasăre. Da, asta vreau să fiu. O pasăre albă, cu ochii cenușii. Zborul ei să fie
lin, dar iute ca vântul și ca gândul. Să fiu liberă, să văd cerul albastru și florile multicolore care
împodobesc pământul moale.
Este o zi călduroasă. Soarele auriu mângâie lin pământul. Razele lui se preling și asupra unui
biet cățel cu blana ciufulită și însângerată și cu capul plecat. De îndată mă aplec, zbor repede să-l prind
din urmă și mă opresc chiar în fața lui.
- Bună ziua, te-am văzut din zbor și am vrut să te salut. Eu mă numesc Nea, înainte să fiu pasăre
am fost om.
- Păi și eu am fost unul. Când alte animale mă întrebau de unde vin, eu le ziceam că am fost un om.
Dar acum sunt un animal amărât pe care nimeni nu îl observă.
- Eu mi-am imaginat că sunt o pasăre și acum, iată-mă aici cu penele albe, liberă să zbor peşte
necunoscut și să văd tot ce e în el.
- Povestea mea e la fel, dar nu înțeleg de ce tu ești frumoasă, de ce pe tine nu te batjocorește
nimeni și nu îți interzice să visezi.
- Eu am nădejde și speranță și nu mă îndoiesc de mine. Tu ai uitat să mai speri. Uite, albul de pe
mine reprezintă puritatea, mersul lin faptul că nu mă dau bătută și ochii cenușii reprezintă speranța în
66
care uneori uiți să mai crezi. Așa că ia aminte că” viața te poate duce unde te aștepți mai puțin, dar ai
încredere că ești acolo unde îți este destinul”.
Docea Sabina, clasa a V-a A
O REVEDERE NEAȘTEPTATĂ
O seară de iarnă ca oricare alta. Eu mă aflu

în sufragerie, în fața șemineului. Atmosfera este
posomorâtă. Frigul este mult prea nemilos pentru
a te lăsa să faci o plimbare, fie ea cât de mică.
Odată ce ieși afară, frigul începe să îți imobilizeze
fiecare parte a corpului rând pe rând, așa că decid
să rămân în casă.
-Ai putea să citești, spune o voce
interioară a minții mele. Eu nu am fost de acord
cu ea. Nu îmi doream să citesc, nici măcar puțin,
ceea ce era ciudat fiindcă eu eram mereu cea cu o
dorință arzătoare de a citi.
-Te-ai putea uita la televizor, spune o alta.
Din nou însă nu am fost de acord.
În cele din urmă, când realizez că
așteptarea unei idei este în zadar, mă așez mai
comod pe scaun și fixez cu privirea scânteile
roșiatice ale focului din șemineu. Parcă sunt într-o
transă intensă. Nimic din jurul meu nu părea mai
interesant decât jocul scânteilor din șemineu.
Micile scântei îmi arătau drumul spre o lume
îndepărtată pe care nu am mai vizitat-o de mult timp, și anume „Lumea Cărților”. Revăd personaje de
mult pierdute precum Anibalector din „Cititorul din peșteră”, Maggie din „Inimă de cerneală”,
Annemarie din „Numără stelele” și multe alte personaje tare dragi mie.
Sunt primită înapoi cu brațele deschise. A urmat o serie de îmbrățișări călduroase și urări de
„Bine ai revenit!”. Mă simțeam în largul meu alături de ei. Simțeam siguranță și iubire. Primul lucru pe
care l-am făcut a fost o mică plimbare până la Cascada Viselor, locul în care obișnuiam să îmi petrec
majoritatea timpului, vara. Este un loc liniștit, unde domină sunetul picăturilor de apă, iar atmosfera pe
care o oferă acest loc este una nemaipomenită.
Următorul loc pe care îmi doream să îl revăd neapărat a fost Câmpia Macilor, unde l-am
reîntâlnit pe Auggie, bunul meu prieten din „Minunea”. S-a bucurat tare mult să mă revadă, iar eu
eram la fel de fericită.
Brusc, o voce familiară îmi distrage atenția. Era vocea blândă a mamei mele care îmi spunea că
ora este târzie. Am fost absentă timp de o oră bună, dar aș putea spune că pentru mine timpul s-a scurs
de două ori mai repede. Dintr-odată, mi-a încolțit în suflet o dorință puternică de a devora o carte pe
nerăsuflate.
Din moment ce somnul nu a dorit să își facă apariția în cazul meu, nu am irosit timpul și am
început să citesc o carte intitulată „Regatul Umbrelor”.
Alexandra Negoiță, clasa a VII-a A

67
SINGUR ÎN NOAPTE
Ploaia-n nouri crește tot mai
mult. Tunete și fulgere luminează
cerul negru al nopții. Picurii grei de
apă cad cu putere pe asfaltul rece.
Felinarele luminează slab. Ceața
argintie plutește de-a lungul străzii
întunecate. Nicio mașină sau ființă
nu circulă la ora aceasta târzie; toți și
toate dorm.
Totuși, în bezna neagră a
nopții reci de toamnă târzie, o siluetă
subțire, ca o fantasmă cenușie, se
arată. Pășește lunatic pe șoseaua
umedă și murmură. Murmură încet
cuvinte pe care numai el le poate
înțelege. În ochii întunecați ai băiatului se citește furia. Se oprește în fața ultimei case de la capătul
străzii. Bate cu putere în ușa masivă a conacului. Și așteaptă. Așteaptă să deschidă ușa cel pe care îl
caută. Liniștea din interiorul casei îl face să strige cu putere. Cade în pragul ușii. Își adună gândurile
care îi zboară prin minte. Furia înlănțuită în el îl orbește. Mai bate o dată cu pumnul în lemnul de stejar
al ușii, dar știe că nimeni nu îi va răspunde. Dintr-odată scârțâitul ușii îl trezește din întunecimea
gândurilor. Un domn înalt, îmbrăcat în negru, îl privește pătrunzător. Știe de ce a venit băiatul. Știe ce
vrea acesta. Îl ia și îl duce înăuntru. Îi va răspunde la toate întrebările care îl chinuie. Dar acum, trebuie
să îl facă să înțeleagă faptul că îi este prieten.
Întreaga noapte nu se mai aude nimic, doar picurii care se scurg de pe copacii goi, uscați. Din
acest moment, luna iese învingătoare dintre norii amenințători. Băiatul iese din conacul întunecat.
Acum știe cine este. Și știe care îi este destinul. Știe ce va deveni. Totul este schimbat. Aventura vieții
lui abia începe...
Anastasia Turcu, clasa a V-a A
CAMERA BUNICII
Prima zi din vacanța de vară. Stăteam în casa bunicii până să vină părinții de la serviciu. Aici era
mai răcoare. Soarele trona sus, pe cerul azuriu, ca un împărat în măreția sa, ce-și trimitea supușii, razele,
spre pământul dogoritor. La cât de cald era afară, nici păsările nu mai cântau. Doar cireșul uriaș aștepta
nemișcat ca întotdeauna sfârșitul inevitabil și, printre ramurile sale înverzite, cireșele coapte și suculente îți
făceau cu ochiul. Un singuratic nor venea dinspre miazăzi și părea că anunță o ploaie dintr-acelea scurte, de
vară. Cel puțin, bunica așa credea, căci după masa de prânz a plecat la cumpărături. Eu am rămas în casă și
m-am uitat la televizor. După un timp am început să mă plictisesc. Am schimbat câteva canale T.V., apoi
am început să mă plimb până la bucătărie și înapoi. M-am uitat pe geam și m-am gândit ce să mai fac.
Au trecut câteva minute până să observ că ușa camerei bunicii e puțin întredeschisă. Dintr-odată s-
a așternut o tăcere stânjenitoare. M-am oprit și m-am apropiat tiptil. Camera bunicii, mereu ferecată, era
singura parte a casei pe care n-am văzut-o deloc. Mereu m-am întrebat ce se ascunde în spatele ușii albe,
fără geam și mereu încuiată. Știam că nu e bine ce fac, dar am deschis încet ușa, care a început să scârțâie
din toți țâțânii. Era veche, la fel de veche ca și casa.
Am rămas uimit când am descoperit că în odaia bunicii nu se vedea nimic special. Mirosea a
cărți vechi și naftalină. În partea din spate era un pat mare, acoperit cu câteva plăpumi albastre. Pereții
erau albastru-verzui, de asemenea. În mijloc era o masă mare pe care erau frumos așezate cartea de
rugăciuni și vreo trei lumânări de ceară, în sfeșnice de argint, înnegrite de trecerea anilor. Peste tot erau
numai haine și cearceafuri, ascunzând mare parte din obiecte. Pe partea de vest a camerei era o
68
bibliotecă mare și prăfuită, plină de volume ale unor povestiri despre care n-am auzit niciodată. Pe
partea opusă era un șifonier de lemn unde-și ținea bunica hainele și un fotoliu cu dungi albastre și
negre pe care stătea uitată o carte cu coperți colorate. Era înfățișat un dragon luptându-se cu un bărbat
cu un toiag în mână, pe care l-am asociat cu un vrăjitor.
Am continuat să privesc prin cameră, căutând ceva special, ceva… magic! Da, acesta era
cuvântul pe care l-am căutat pentru a descrie așteptările pe care le aveam de la odaia bunicii. Am văzut
apoi, în partea de sus, o fereastră rotundă, prin care pătrundea o rază de lumină, singură în camera
întunecată și împânzită de umbre. În spatele meu, ușa s-a închis cu un scârțâit puternic, împinsă de un
vânt pornit parcă din neant.
O parte din mine voia să se întoarcă, însă ceva mă împingea de la spate și n-am putut să rezist
ispitei. M-am apropiat de fotoliu, m-am așezat pe el și am început să citesc din cartea cu coperte
colorate.
Începea cu povestea unui vrăjitor rămas singur într-o lume neiertătoare, unde se luptă pentru a
supraviețui. Paginile maronii păreau o comoară pe care o voiam din toată ființa. Citindu-le
„inscripțiile”, cuvintele meșteșugite păreau o vrajă ce se țesea în jurul meu.
Dintr-odată, m-am pomenit într-un tărâm
magic, plin de ființe fantastice și de oameni cu
ambiții mărețe, ce duceau după ei povara de a
controla destinele a mulți oameni. Oricine ar fi
scris acea carte, a făcut-o într-un mod diferit,
cum n-am mai întânit nici până acum. Apoi, tot
citind, am simțit că este ceva cunoscut în
povestea cărții. Îmi aminteam ca prin ceață unele
fragmente, însoțite de amintiri de când eram un
mic copil, amintiri de mult uitate, dar prea șterse
de trecerea anilor pentru a le înțelege. În acele
câteva momente cât m-am dezlegat de vraja
acelor pagini vechi, am privit pe geamul mic și
rotund și am realizat că din norul negru ca tăciunele, ce acoperea acum întregul ocean nesfârșit al
cerului, a început să plouă cu picuri mari și deși.
În depărtare se auzeau clopotele unei biserici, indicând ora fixă. M-am uitat la ceasul cu cuc de
pe peretele îndepărtat și am văzut că se făcuse ora două după-amiaza, ceea ce însemna că bunica a
plecat de cel puțin cincizeci de minute și trebuia să se întoarcă.
Am pornit spre ușă, dar nu am apucat să fac nici doi pași, căci m-am împiedicat de o cutie
ciudată. Înăuntru erau niște sticle colorate, cu forme ciudate. Pe cutie scria cu litere mari niște cuvinte
în latină, pe care însă n-am putut să le descifrez. M-am aplecat și am ridicat o sticlă mov, de forma
unui ulcior, dar mai mică. Uitându-mă mai atent la ea, m-a dus cu gândul la poțiunile din cărți sau
filme și un moment m-am gândit dacă nu cumva chiar este așa ceva. Am pus-o încet la loc și am pornit
din nou spre ușă.
M-am oprit din nou, chiar când să apăs pe clanță, căci am observat că sub oglinda bine lustruită
de lângă ușă, se aflau două prințese în miniatură, făcute din porțelan, care parcă așteptau să prindă
viață din clipă în clipă, atât de reale arătau. Rochiile lor, una roșie și una galbenă, păreau făcute din
mătase, iar bijuteriile, din aur și pietre prețioase.
Atunci am remarcat ceva: aveau aceleași trăsături, aceleași haine ca cele două surori din povestea
de care v-am pomenit. Am încremenit, căci în poveste, de asemenea, tinerele au fost transformate de
niște vrăjitoare în mici figurine de porțelan și vândute într-un bâlci. Poate că doar aveam prea multă
imaginație, dar am început să asemăn obiectele din cameră cu cele din cartea de pe fotoliu. Covorul
semăna cu stema tatălui celor două surori, care era un rege ruinat de datorii, ce a trebuit să-și vândă
rangul și însemnele acelor vrăjitoare. Până și sfeșnicele de argint erau copiate după cele din poveste,
sau invers, având scrijelite pe ele un castel.
Eram hotărât să iau cartea cu mine, așa că m-am dus la fotoliu, am luat-o și am mers spre ușă. Am
vrut să mă uit, pentru ultima oară probabil, la camera bunicii, dar cineva parcă mă împingea de la
69
spate. Am deschis ușa și am ieșit. Eram din nou în bucătărie. Am privit în jos, spre „suvenirul” luat,
însă a dispărut și în pumn nu mai țineam decât un praf ciudat, care s-a împrăștiat prin cameră când
bunica a deschis ușa din cealaltă parte a camerei. M-a privit cu o expresie bănuitoare, dar n-a spus
nimic.
Atunci mi s-au limpezit în sfârșit amintirile și am văzut-o pe bunica cu ochii minții, spunându-mi
povestiri din acea carte. De asemenea, am realizat că în josul coperții, la numele autorului era scris
numele bunicii.
Andrei Miron, clasa a V-a A
MICUL SUFLET
Era o zi senină de primăvară. Firele ascuțite de iarbă abia
se zăreau prin zăpada albă, rămasă după geroasa iarnă. Printre ele
se observau niște clopoței care își scoteau capul plăpând,
încercând să nu înghețe.
Un ghem pufos și alb de blană se plimba printre copacii
semeți care se înălțau până la cer căutând firele fragede de
verdeață. Iepurașul zburda liniștit prin pădurea acoperită cu un
strat subțire de omăt, dar chiar și-așa se putea observa verdele
primăverii. Nimic nu putea strica acea zi.
Dintr-odată, un vânător a intrat și el în pădurea de
poveste. Avea o pușcă uriașă în mână, cu care avea de gând să își
facă un nou trofeu. După ce căutase îndelung o pradă mare, a
văzut micul ghemotoc alb. Deși era prea mic și neînsemnat, avea ceva cu totul special.
A încercat să se apropie de el, dar iepurașul i-a simțit prezența. A început să fugă cât de repede
îl țineau lăbuțele. Marele codru ascundea multe scorburi întunecate în care micul animal se putea
ascunde, dar a ales să alerge în continuare. Vânătorul a mers puțin în urma lui și s-a hotărât că e timpul
să treacă la acțiune.
Iepurașul obosise de la atâta alergat și, crezând că nu-l mai urmărește nimeni, se opri. Inima îi
bătea atât de tare în pieptul său mic, încât nu mai putea auzi aproape nimic. Vânătorul a îndreptat
pușca spre el și, în câteva secunde, un sunet asurzise toată pădurea.
Micul suflet fusese împușcat. Corpul său firav căzuse pe pământul acoperit cu sclipiri albe,
printre firele fine de iarbă. Se mai auzea doar strigătul mut de ajutor al iepurașului care se stingea
încet. În ochii săi se putea citi durerea și frica. Cu câteva minute înainte să moară, cu ultima fărâmă de
putere pe care o mai avea, se uită la pădurea minunată în care trăise pentru ca ultima imagine pe care o
va avea să fie casa în care a trăit mereu.
Când vânătorul s-a dus la el, l-a luat în mâini cu grijă. Iepurașului i-a trecut prin ochi o sclipire,
iar vânătorului i s-a făcu milă de el, așa că l-a luat acasă și l-a îngrijit.
Când a venit din nou primăvara, vânătorul i-a dat drumul prin codru, iar de atunci iepurașul
vine în fiecare zi înapoi, drept recunoștință că nu l-a omorât.
Bianca Tomanicska, clasa a V-a A
METEORITUL MICROB
Era o zi obişnuită în Hoverburg, în anul 5569. Cerul

era înnorat iar dintr-o dată norii au început să formeze o
spirală. Prin acea spirală cădea un meteorit mov
înconjurat de niște flăcări verzi, care ardeau mistuitor, ce
transformau norii în bucăți uriașe de mâzgă mov-verzui.
70
La impact, meteoritul s-a spart, iar în acesta se găsea o inimă de nitiux, un cristal extraterestru, iar
din acesta ieşeau raze puternice de lumină. Orice era atins de această rază: oameni, animale, plante,
ape și clădiri, devenea o piatră gelatinoasă. Transformarea începea astfel: în prima fază oasele și
organele se transforma în piatră, iar în a doua fază, în piatră se formau găuri de gelatină mov prin care
puteai să vezi ca printr-un geam curgător. Meteoritul a avut efect și asupra naturii: erau copaci de
cristal, nu mai era iarbă și pământul se transforma într-o piatră roșiatică.
În final s-a dovedit faptul că meteoritul a fost trimis de extratereștri, deoarece ei voiau să vadă cum
am trăi noi în lumea lor. După ce au adunat datele necesare, planeta noastră și-a revenit la normal.
Lucas Dragomir, Vlad Horeangă, cls. a VII-a D
Prof. Ana-Maria Samson
PĂDUREA FERMECATĂ
E zi de primăvară. Mă opresc azi, ca de multe alte ori, lângă

pădurea atât de dragă mie. E frumoasă pădurea mea, prietenoasă,
primitoare și ascultătoare, dar azi e deosebită. E minunată și
strălucitoare de parcă niște mâini nevăzute au transformat-o.
Pășesc timid pe una din cărările din faţa mea și îmi dau
seama imediat că pădurea e mai curată și mai fericită ca niciodată.
Frunzele de un verde smarald strălucitor foșnesc mulţumite pe
crengile curate, parcă șterse de praf, ale bătrânilor copaci. Cărările
sunt atât de curate de parcă un vânt puternic a trecut pe aici și a
măturat totul în calea lui. Ciuperci cu pălării pictate cresc în umbra
ierburilor verzi. Fluturi cu aripi pudrate și albine pline de polen se
lasă purtate pe aripa mângâietoare a vântului blând. Păsările sunt
mai vesele și mai gălăgioase ca oricând, iar florile răsar fericite și înfloresc imediat, bucurând privirea cu
culorile lor deosebite. Izvorul, altădată leneș, cu apă lină și cristalină curge grăbit la vale, dornic să ducă
veștile din pădure. De aici, unicornul cu coama în culorile curcubeului, se adapă cu nesaț. Mirat de
această transformare totală a pădurii, merg înainte ca să dezleg misterul. Văd, fără să fiu văzut, zeci de
pitici muncind de zor în pădure. Sunt peste tot: în copaci, lângă copaci, în tufișuri, în faţa mea și în
lateral. Muncesc de zor pentru a da pădurii o nouă înfăţișare. Deodată, de undeva, se aude un nechezat
de cal. E unicornul cu coama în culorile curcubeului, care vine pe cărarea din faţa mea. Împreună cu el,
sosește o femeie frumoasă, cu păr lung de aur moale și rochie lungă, argintie. E Zâna Pădurii. La venirea
ei, totul se liniștește și piticii se opresc din lucrul lor. Zâna privește mulţumită în jur, face un semn cu
bagheta ei și, câţiva elfi care o însoţesc, încep să arunce praf magic peste tot. Locul curat și prietenos
devine strălucitor și magic. Soarele zâmbește și îș i trimite razele calde, păsările cântă mai frumos,
vântul dansează, iar pădurea, atât de frumoasă și dragă mie, se bucură de noua ei înfăţișare și se
transformă într-un loc fermecat.
Îmi dau seama că, Zâna Pădurii împreună cu ajutoarele ei, se vor muta în acest loc de vis. Așa că
mă retrag pe furiș ca să nu deranjez.
Ernest Szabo, cls. VII-a D
Prof. Ana –Maria Samson
PROPUNERE SUBIECT
EVALUARE NAȚIONALĂ PENTRU ELEVII CLASEI a VIII-a
An școlar 2017-2018
Matematică
 Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
 Timpul de lucru efectiv este de 2 ore.
71
SUBIECTUL I – Pe foaia de examen scrieți numai rezultatele. (30 puncte)

1. Rezultatul calculului: 34-7+5 este…….
2. Suma numerelor întregi divizibile cu 2 din intervalul [-4;8) este egală cu……
3. Dacă 10kg de cireșe costă 64 lei, atunci 15kg de cireșe de același fel și preț vor costa……lei.
4. Un romb are diagonalele d1 și d2, exprimate în cm și numeric verifică relația
. Aria rombului este……cm2.
5. Un obiect costă 80lei. Prețul obiectului după o reducere de 10% va fi…..
6. Mediile anuale ale unui elev sunt date în urmatorul tabel:
Media anuală 8.50 9 9.50 10
Numărul mediilor 2 4 4 8
Media generală a elevului este……
SUBIECTUL II – Pe foaia de examen scrieți rezolvările complete (30 puncte)

1. Desenați pe foaia de examen, o piramidă triunghiulară regulată dreaptă SABC cu baza
triunghiul echilateral ABC.
2. După ce un elev cheltuiește în prima zi 40% din suma avută, a doua zi din rest, el constată că
mai are 9 lei. Câți lei a cheltuit elevul în a doua zi.
3. Simplificați prin x+2 raportul , iar apoi aflați y astfel încât fracția obținută după
simplificare să fie echiunitară.
4. Se consideră funcția f:ℝℝ, f(x)=ax+b.
a) Determinați numerele raționale a și b, știind că punctele M(-4;-6) și N(8;3) aparțin
graficului funcției f.
b) Pentru a= și b= -3, aflați distanța de la originea sistemului de axe la graficul functiei f.
5. Demonstrați că, pentru orice număr real a, numărul
A= este pătrat perfect.
SUBIECTUL III – Pe foaia de examen scrieți rezolvările complete (30 puncte)

1. În figura alăturată punctele A,B,C sunt coliniare. Știind
E D
că BCDE este pătrat, iar AB=9cm și AE=1,5dm.
Perpendiculara în E pe AE , intersectează dreapta AB
în F.
a) Arătați că aria trapezului ACDE este egală cu 198
cm2.
b) Copiați figura pe foaia de examen și construiți
[EF]. Calculați sinusul unghiului AFE.
c) Arătați că diferența dintre aria discului determinat A B C
de cercul înscris în BEF și aria hexagonului
regulat înscris în acest cerc este mai mică decât 8,8cm2.
(Se consideră cunoscut că: 3,14 < < 3,145 și 1,73 < < 1,74).
2. Fie ABCDABCD un trunchi de piramidă patrulateră regulată dreaptă. Știind că înălțimea
trunchiului [OO] are lungimea de cm, AB=10cm și AB=2cm, se cere:
a) Arătați că aria laterală a trunchiului este egală cu 3 26 cm2.
b) Calculați volumul piramidei din care provine trunchiul.
c) Justificați și calculați măsura unghiului format de dreapta BC cu planul (AAC).
Prof. Dorina Cîmpean
72

MARTURISIRI 2018 Pe A33

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MARTURISIRI 2018 Pe A33

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista „Mărturisiri 2018

Motto: Şcoala este ,,leagănul” fiinţării noastre umane

Rezultatele obţinute, de la evaluările naţionale şi până la diversele olimpiade şi concursuri

ALBA IULIA ŞI CENTENARUL UNIRII

specifică turistulu.Totul se datorează entuziasmului, bucuriei, speranţei şi hotărârii cu care au sosit la

”Nesfârșite sunt posibilitățile duhului

fermecătoare ceteră: inima noastră...” afirma Ion Agârbiceanu.

Prof. Ana Maria Samson

Dascălul dăruieşte, dar şi primeşte

Prof. Nicolae Andron

GÂNDURI LA CEAS DE BUN RĂMAS….

Prof. Mariana Salomia Maierescu

NOSTALGIE, GÂNDURI, PREȚUIRE…

Prof. înv. primar Nicoleta Mîndroc

„ÎNVĂȚÂND PE ALȚII, ÎNVĂȚĂM ȘI NOI!”

Am o satisfacție deosebită că în anul aniversar al centenarului făuririi României Mari mă aflu,

Pentru a fi mai aproape de copilăria pe

Învățătoare Iulia Margareta Muntean

DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE – DĂRUIRE ȘI

„Un profesor își pune amprenta asupra eternității, el nu poate ști

Doamna învățătoare, două cuvinte magice care pentru

Bianca Mruna Barna

UBIRE Pensionarea este rodul muncii de o viață și

OBLEȚE Cu drag, respect și prețuire,

COMISIA PENTRU FORMAREA ŞI PROMOVAREA

ACTIVITĂȚI DESFĂȘURATE DE-A LUNGUL ANULUI:

Cu ocazia aniversarii a 135 de ani de la nașterea scriitorului Ion Agârbiceanu, patronul

Prin toate activităţile desfăşurate în cadrul proiectului ”Festivalul toamnei”, desfășurat în

INTERVIU CU RAREȘ ZDRÂNC

Thomas Furnea, clasa a VII-a A

INTERVIU CU ALESIA NEAGU

Cum te simți având în vedere că va urma liceul, un nou capitol al vieții

INTERVIU CU MIRELA VLAIC

Stiu că ai participat la multe olimpiade și concursuri școlare. Ce te-a determinat să

Maia-Petra Iordăchescu, clasa a V-a A

INTERVIU CU RADU ARION

Ce simți acum, că urmează să termini ciclul gimnazial și ai în fața ta

Prof. înv. primar Maria - Ioana Mureşan

ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA SI

Proiectul educaţional se realizează între:

Se pot desfăşura mai multe acţiuni:

Motto: ”Un profesor bun îşi aminteşte că a

(Helen Exley, „Doamnei

Învăţătorul, prin natura profesiei sale, este o

A descifra personalitatea învăţătorului…

Ce înseamnă să fii un bun dascăl, un dascăl de succes, un

 un dascăl disciplinat, meticulos, care munceşte foarte mult?

Ca orice instituţie cu structură ierarhică,

Apar alte şi alte întrebări:

Este foarte important să ştim să ne apropiem de

În loc de concluzii, iată câteva întrebări de

Prof. înv. primar Nicoleta Mîndroc

MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE A MOTIVAȚIEI ELEVILOR

 să-si exprime încrederea în capacitatea lor de a reuși;

Prof. înv. primar Florina Borșan

GRAFICUL ACTIVITĂȚILOR 01.03.2018- 30.03.2018

DENUMIREA DATA LOCUL DE RESPONSABILI

Înv. Maria Drăghici

UNDE-S MULȚI, PUTEREA CREȘTE!

MOTTO: Munca în echipă este cea care îi face pe oamenii obișnuiți

Școala, prin dascălii săi, e preocupată în prezent

SCHOOLS OF SUCCESS S.O.S- PROIECT ERASMUS+,

Prof. Anca Belașcu