kg

  anh
j - densitatea în stare uscată a componentului j,
1. PROIECTAREA REŢELELOR DE GAZE m N3

1.1. Determinarea densităţii  infu şi puterii calorice de ardere Qinf

u
a gazelor Qu=36133.29*0.98=35410.62
K=0.804/0.817=0.98
Toate calculele ulterioare se vor efectua cu evidenţa puterii calorice inferioare a gazului.
Puterea calorică a combustibilului gazos în stare uscată (anhidră) se determină cu formula:
m
anh
Qinf  0,01  (Qinf j  n j ); kj / m N3
j 1
unde: Deoarece combustibilul gazos conţine vapori de apă, este necesar de a face recalcularea
u
 Qinf şi 
u
nj – cota volumetrică a componentei j din combustibilul gazos uscat, caracteristicilor a amestecului cu evidenţa conţinutului de umeditate. Această
%;
recalculare se va efectua cu formulele:
 m – numărul ordinar al componentei carburante în combustibilul
gazos;
 Qijanh - puterea calorică inferioară raportată la starea uscată a Qu  Q anh  K ; kJ / mN3
inf inf
kJ
componentului j, .
 u  (  anh  d )  K ; kg / mN3
m N3

în care K este coeficientul de corecţie, calculat de relaţia:

Qanh/inf = 0.01(35840*98.1)+(63730*1.4)+(93370*0.03)
+(123770*0.02)+(146340*0.02)=36133,29Kg/m3

Pu=0.01(0.717*98.1+1.356*1.4+2.02*0.03+
2.70*0.02+3.221*0.02+1.97*0.12+1.251*0.13)=0.72

Densitatea combustibilului gazos în stare anhidră se determină cu relaţia:

m
kg P=(0.72+0,0136)*0.98=0.71
 anh  0,01 (  anh
j  n j ),
j 1 m N3
unde:
 nj – cota volumetrică a componentei j din combustibilul gazos uscat,
%;
 m – numărul ordinar al componentei carburante în combustibilul unde: K este coeficientul de corecţie;
gazos; d - este conţinutul de umiditate, kg/m3 ;
0,804 - densitatea vaporilor de apa la condiţii normale, kg/m 3.

1
 Necesarul anual de gaze pentru satisfacerea consumului în zone cu clădiri de locuit Q c.l.
[MJ/an] se determină din normele de consum a căldurii:

1.2. Calculul necesarului anual de gaze

Elementul principal pentru elaborarea proiectelor de alimentare cu gaze a localităţilor îl
constituie necesarul anual de gaze pentru satisfacerea necesităţilor lor.
Calculul necesarului anual de gaze se face pe baza unor norme specifice de consum, ţinând
cont de perspectiva de dezvoltare social-economică a localităţii.
Consumurile de gaze în localităţi pot fi grupate în următoarele categorii:
 Consum casnic – în apartamente de bloc sau locuinţe individuale;
 Consum public – în clădiri cu caracter socio-comunal (spălătorii, băi
obşteşti, întreprinderi de alimentare publică, instituţii sanitare etc.);
 Consum pentru încălzirea şi ventilarea clădirilor;
Conform tab. 2 [2], deosebim 3 categorii de utilizare a gazelor în clădiri de locuit:
 Consum industrial.
1.
Determinarea necesarului de gaze pentru satisfacerea consumului casnic şi public (comunal)
reprezintă o problemă dificilă, întrucât aceste consumuri variază în raport de o serie de factori 2.
specifici precum sunt:
 Gradul de dotare şi tipul aparatelor de utilizare; 3.
 Ponderea consumului de apă preparată în sisteme centralizate;
 Condiţii climaterice.
Qc.l .  yc.l .  N ( z1  q1  z2  q2  z3  q3 ); KJ
an
unde:
 N – numărul de locuitori;
 zi – coeficientul consumurilor pe categorii de folosire;
 yc.l. – coeficientul global de echipare a localităţii (zonei) cu instalaţii
de utilizare a gazelor;
 qi – norma specifică anuală de consum de căldură, corespunzătoare
categoriei de utilizare, [MJ/1 persoană], (tab. 2 [2]).
Prezenţa în fiecare apartament a maşinii de gătit şi alimentare centralizată cu apă caldă, q 1=-
_____2,8_______MJ;
Prezenţa în fiecare apartament a maşinii de gătit şi a aparatului de preparare a apei calde cu
funcţionare cu gaze, q2=_4,6________ MJ;
Prezenţa în fiecare apartament a maşinii de gătit şi lipsa alimentării centralizată cu apă
caldă şi a aparatului de preparare a apei calde cu funcţionare cu gaze, q 3=______8___ MJ.

Consumul anual de gaze pentru satisfacerea necesităţilor casnice şi publice se calculează

conform normelor expuse în # 3 [2].
Astfel, necesarul anual de căldură pentru clădiri de locuit pentru fiecare zonă constituie:
1.2.1. Consumul anual de gaze pentru necesităţi casnice şi publice

Acest consum depinde de numărul de locuitori, amenajarea localităţilor urbane sau rurale şi Qcl=0,8*44640 (0,3*2,8*10>6+0,3*8*10>6+0,4*4,6*10>6=181416,9*10>6
norma anuală specifică de consum. Qcl2=0,8*18228(0,3*2,8*10>6+0,3*8*10>6+0,4*4,6*10>6)=74078,5*10>6
Numărul de locuitori N se determină reieşind din densitatea populaţiei P (numărul de locuitori
raportat le 1 ha) şi suprafaţa F a localităţii sau cartierului:
N = FP
Conform planului general al localităţii, suprafeţele F1 şi F2 ale zonelor locative I şi II
constituie F1 = 148,8 F2= 86,8
Adoptând, conform tab. 2.2 [1],
De unde necesarul de gaze:
pentru zona I (cu numărul de nivele egal cu _4__) P1=_300____ locuitori/ha
şi pentru zona II (cu numărul de nivele egal cu _3__) P2=_210____locuitori/ha, obţinem:
Vcl1=181416,9*10>6/35410.62=5,2*10>6
NI=FI * PI= 44640 locuitori;
Vcl2=74078,5/35410.62=2,1*10>6
NII=FII * PII= 18228 locuitori.

Calculul necesarului anual de gaze pentru clădiri de locuit

2
 3. Spălarea rufelor în spălătorii mecanizate, inclusiv uscarea şi călcarea lor,
q3=____18,8________

Numărul de locuitori care se folosesc de spălătorii pentru fiecare zonă este:

N Isp.= 44640 *0,6=26784
N Isp.= 18228 *0,6=10937
Necesarul anual de gaze pentru consumul unităţilor de alimentare publică, prestări servicii Necesarul anual de căldură pentru spălătorii pentru fiecare zonă constituie:
(fără producere), unităţilor comerciale etc. V p.s. se adoptă egal cu 5% din necesarul anual de gaze
pentru clădiri de locuit (p. 3.4 [2]); pentru fiecare zonă a localităţii:
QspI=100*0,8*26784 (0,3*8,8+0,3*12,6+0,4*18,8)/1000=29869*10>6

VocmI=5,2*0,05=0,26*10>6 QspII=100*0,8* 10937 (0,3*8,8+0,3+12,6+0,4*18,8)/1000=12196*10>6

VocmII=2,1*0,05 =0,105*10>6

Calculul necesarului anual de gaze pentru unităţi comunale

Necesarul anual de gaze pentru spălătorii:
1. Spălătorii

Necesarul anual de gaze pentru spălătorii Q sp.[MJ/an] se determină din normele de consum a
căldurii: VspI=29869/35410=0,84 *10>6
yc.l .  N sp. ( z1  q1  z2  q2  z3  q3 ) VspII=12196/35410=0,34*10>6
Qsp.  100  ; KJ
1000 an
unde: 2. Etuve

 Nsp. – numărul de locuitori, care se folosesc de spălătorii (N sp.=_____ Necesarul anual de gaze pentru etuve Q et.[MJ/an] se determină din normele de consum a
%); căldurii, analog cu necesarul de gaze pentu spălătorii:
 zi – coeficienţii consumurilor pe categorii de folosire; adoptăm yet ..  N et . ( z1  q1  z2  q2 ) KJ
z1=_0,3_____, z2=__0,4_____z3=___0,3________ Qet .  100  ;
 ysp=___0,8________ – ponderea de echipare a spălătoriilor cu 1000 an
instalaţii de utilizare a gazelor; unde:
 qi – norma specifică anuală de consum de căldură, corespunzătoare
categoriei de utilizare, [MJ/t rufe uscate], (tab. 2 [2]);  Net.=Nsp. – numărul de locuitori, care se folosesc de spălătorii
 100 – norma de rufe uscate, [kg/1 persoană an]. (Net.=____________);
 zi – coeficienţii consumurilor pe categorii de folosire; adoptăm:
Conform tab. 2 [2], deosebim 3 categorii de utilizare a gazelor în spălătorii: z1=z2=______________;
 yet.= _________– ponderea de echipare a spălătoriilor cu instalaţii de
1. Spălarea rufelor în spălătorii mecanizate, q1=____8,8______ utilizare a gazelor;
2. Spălarea rufelor în spălătorii nemecanizate, dotate cu instalaţii de uscare,
q2=__12,6_____
3
  qi – norma specifică anuală de consum de căldură, corespunzătoare
categoriei de utilizare, [MJ/t rufe uscate], (tab. 2 [2]);
 100 – norma de rufe uscate, [kg/1 persoană an].
Conform tab. 2 [2], deosebim 2 categorii de utilizare a gazelor în etuve:
1. Etuve echipate cu camere de dezinfectare cu folosirea aburului, q 1=________;
2. Etuve echipate cu camere de dezinfectare cu folosirea aerului fierbinte, q 2=______.
Necesarul anual de căldură pentru etuve pentru fiecare zonă constituie:
Necesarul anual de gaze pentru etuve:
3. Băi obşteşti
Necesarul anual de gaze aferent băilor obşteşti .Qb, [MJ/an] se determină din relaţia:
Qb  yb  N b ( z1  q1  z 2  q2 )  K b ; KJ
an
unde:
 Nb – numărul de locuitori, care se folosesc de serviciile băilor
obşteşti (Nb=___________);
 zi – coeficientul consumurilor pe categorii de folosire;
 yb=__________– ponderea băilor obşteşti prevăzute cu instalaţii de
alimentare cu gaze;
 qi – norma specifică anuală de consum de căldură, corespunzătoare
categoriei de utilizare, [MJ/1 spălare], (tab. 2 [2]);
 Kb=___________ – numărul total de utilizări de către o persoană.
Conform tab. 2 [2], deosebim 2 categorii de utilizare a gazelor în băi obşteşti:
1. Spălare fără cadă de baie, q1__________;
2. Spălare în cada de baie, q2=_____________
Numărul de locuitori care se folosesc de băi obşteşti pentru fiecare zonă este:
N Ib.=44640
N IIb.=18228
Necesarul anual de căldură pentru băi obşteşti pentru fiecare zonă constituie:
De unde necesarul anual de gaze pentru băi obşteşti:
4. Unităţi de alimentare publică
Consumul anual de gaze, Qa.p. [MJ/an], se determină din relaţia:
Qa. p.  0, 25  ya. p.  N a. p. (q1  q2  q3 )  360; KJ
an
unde:
 Na.p. – numărul total de locuitori din localitate (zonă);
 0,25 – ponderea locuitorilor din localitate (zonă) care recurg la
serviciile unităţilor de alimentare publică;
 ya.p.= 0,4 – ponderea de echipare a unităţilor de alimentare
publică cu instalaţii de utilizare a gazelor;
 qi – norma specifică anuală de consum de căldură, corespunzătoare
categoriei de utilizare, [MJ/1 masă], (tab. 2 [2]);
 360 – numărul anual de servicii pentru o persoană.
4
 3. qi – norma specifică anuală de consum de căldură, corespunzătoare categoriei de
Conform tab. 2 [2], deosebim 3 categorii de utilizare a gazelor în unităţi de alimentare publică: utilizare, [MJ/1 pat], (tab. 2 [2]);
1. Pregătirea prânzului, q1=_4,2_______; 4. Ku.s.=________paturi/1000 locuitori – ponderea locuitorilor care beneficiază de
2. Pregătirea dejunului şi cinei, q2=q3= ____2,1________. serviciile unităţilor spitaliceşti.

Necesarul anual de căldură pentru unităţi de alimentare publică pentru fiecare zonă constituie:
Qa.pI=0,25*0,4*44640(4,2+2,1+2,1)*360=13499136*10>6
Qa.pII=0,25*0,4*18228 (4,2+2,1+2,1)*360=5512147,2*10>6
Conform tab. 2 [2], deosebim 2 categorii de utilizare a gazelor în unităţi spitaliceşti:
1. Prepararea hranei, q1=___3,2_________;
2. Prepararea apei calde pentru consum menager şi proceduri (fără spălarea rufelor),
q2=__9,2_________.
Necesarul anual de căldură pentru unităţile spitaliceşti pentru fiecare zonă constituie:

Qu.sI=0,8*44640*8(3,2+9,2*10>6)/1000=3542,6*10^6
Qu.sII=0,8*18228*8(3,2+9,2*10>6)/1000=1446,5*10^6

De unde necesarul anual de gaze pentru unităţi de alimentare publică:

Va.pI=13499136/35410=381,2*10>6

Va.pII=5512147/35410=155,7*10>6

Necesarul anual de gaze pentru unităţi spitaliceşti:

VusI=3542,6/35410=0,1*10^6

VusI=1446,5/35410=0,041*10^6

5. Unităţi spitaliceşti

Consumul anual de gaze Qu.s. [MJ/an], se determină din relaţia:

6. Unităţi de panificaţie
y  N  K (q  q )
Qu.s ..  u .s. u .s. u .s. 1 2 ; KJ Necesarul anual de gaze pentru unităţi de panificaţie, Q u.p. [MJ/an], se determină din relaţia:
1000 an
unde: yu . p.  Nu . p.  nu . p.  ( z1  q1  z2  q2  z3  q3 )  365 KJ
1. Nu.s. – numărul total de locuitori din localitate (zonă); Qu . p.  ;
2. yu.s.= __________ – ponderea de echipare a unităţilor spitaliceşti cu instalaţii de 1000 an
utilizare a gazelor; unde:
1. Nb.p. – numărul total de locuitori din localitate (zonă);
5
 2. zi – coeficienţii consumurilor pe categorii de folosire; adoptăm z 1=0,2 (20%), z2=0,5
 t  tm t  tm  q  F  n
(50%), z3=0,3 (30%); Qî .v .   24  (1  k )  i ec.î .  Z  K  K1  i ec.î .   0 î z ; KJ
3. yb.p.=0,8 – ponderea de echipare a brutăriilor şi patiseriilor cu instalaţii de utilizare a ti  te.î . ti  te.v.   an
gazelor;

4. qi – norma specifică anuală de consum de căldură, corespunzătoare categoriei de unde:
utilizare, [MJ/t produse], (tab. 2 [2]);  ti=+18C – temperatura interioară de calcul pentru sistemul de încălzire;
5. Kb.p.=0,8 [tone/1000 de locuitori*zi] – norma de consum zilnic.  t em.î . = - 0,8C - temperatura medie a aerului exterior pe durata sezonului de
încălzire, [3];
Conform tab. 2 [2], deosebim 3 categorii de utilizare a gazelor în bucătării şi patiserii:
1. Coacerea pâinii în forme, q1=2500;  t ec.î . = -18C - temperatura exterioară de calcul pentru sistemul de încălzire, C
2. Coacerea pâinii pe vatră, franzelelor q2=5450; [3];
3. Coacerea patiseriilor şi cofetăriilor, q3=7750.
 t ec.v. = -18C – temperatura exterioară de calcul pentru sistemul de ventilare,
Necesarul anual de căldură pentru unităţi de panificaţie pentru fiecare zonă constituie: C, [3];
 K şi K1 – coeficienţi care ţin cont de necesarul de căldură pentru încălzirea şi
ventilarea clădirilor publice (adoptăm K=0,25, K1=0,4);
 nz =168 zile – durata sezonului de încălzire, [3];
 Fî – suprafaţa utilă a clădirilor deservite:

F=f1+f2*12
 =0,85 - randamentul sistemului de încălzire centralizat;
 q0 – indice global pentru necesarul maxim orar de căldură pentru încălzirea
clădirilor; pentru t ec.î . = t ec.v. = C din tab. 2.5 [1] determinăm
q0= kJ/(m2/om).
Necesarul anual de gaze pentru unităţi de panificaţie: Necesarul anual de căldură pentru încălzire şi ventilare:

Q=[24*(1+0,25)*18+0,8/18+18+16*0,25*0,4*18+0,8/18+18]*471+754416*166/0,85=
1 473 420,9*10^6

Necesarul anual de gaze pentru încălzire şi ventilare:

1.2.2. Calculul necesarului de gaze pentru încălzire, ventilare şi prepararea apei

calde de consum V=1473420,9/35410=41,61
1. Încălzire şi ventilare 2. Prepararea apei calde
Necesarul anual de gaze pentru încălzirea şi ventilarea clădirilor, Q î.v. [kJ/an], se determină pe
baza normelor specifice de consum de căldură cu formula: Necesarul anual de gaze pentru prepararea apei calde, Q a.c. [kJ/an], se determină pe baza
normelor specifice de consum de căldură cu formula:

6
 Variaţia consumului de gaze în localităţi depinde de neuniformitatea consumului diferitor
 60  ta.v.  1 KJ
Qa.c.  24  qa.c.  N a.c.   nz  (350  nz )   ; categorii de consumatori, de mărimea şi ponderea acestora în consumul global. Neunifomitatea
an
 60  t a .i .   consumurilor individuale ale consumatorilor este determinată de o serie de factori cum sunt:
 Condiţii climaterice;
unde:
 Particularităţi socio-economice şi modul de viaţă specific;
 qa.c. – norma globală de consum mediu orar de căldură pentru
 Regimul de funcţionare a consumatorilor;
prepararea apei calde de consum, [kJ/h*om], inclusiv pentru clădirile
 Performanţele funcţionale ale aparatelor de utilizare.
publice din zona locativă; conform tab. 2.6 [1], pentru norma
specifică de consum egală cu 120 [l/(om/zi)], qa.c= ;
Trebuie de menţionat, că neuniformitatea consumului de gaze se expune negativ asupra
 Na.c. – numărul de locuitori alimentaţi cu apă caldă preparată
funcţionării sistemului de transport. Atenuarea efectelor negative poate fi realizată prin aplatizare
centralizat (30%, vezi p.2.2.1):
graficului de consum şi prin adoptare a regimului de furnizare corespunzător cerinţelor
consumatorilor. În acest scop se impune asigurarea posibilităţilor de compensare prin rezervoare de
acumulare, supradimensionarea reţelelor de distribuţie sau prevederea unor consumatori-regulatori cu
sisteme energetice mixte, aceasta duce implicit la majorarea cheltuielilor şi a preţurilor de cost.
 nz =168 [zile/an]– durata sezonului de încălzire, [3];
 ta.v, - temperatura apei de apeduct în perioada de vară; adoptăm 1.3.1. Variaţia consumului lunar şi neuniformitatea sezonieră
ta.v,=+15C;
 ta.i. – idem, pentru perioada de iarnă; adoptăm ta.v,=+5C; Graficele anuale ale consumului de gaze în localităţi servesc ca bază pentru programarea
  - coeficient de corecţie a consumului de apă caldă în perioada de extracţiei precum şi pentru fundamentarea măsurilor necesare compensării neuniformităţii
vară; adoptăm =1 consumului de gaze. Neuniformitatea lunară a consumului de gaze depinde în mare măsură de
 =0,85 - randamentul sistemului de preparare centralizată a apei necesarul de gaze pentru încălzire şi ventilare.
calde. Consumul lunar de gaze al oricărui consumator urban poate fi determinat ca o cotă-parte din
Necesarul anual de căldură pentru prepararea apei calde: consumul anual:
i
Vlun   lun
i
 Vani
Qa.c=24*1560*26784(166(350-166)60-15/60-5 * 1)*1/0,85= 34254*10^6
unde  lun
i
este cota-parte a consumului lunar de gaze a consumatorului de categoria i în bilanţul
anual.
Necesarul anual de gaze pentru prepararea apei calde:
Pentru încălzire şi ventilare  lun
î .v .
se modifică corespunzător temperaturii medii ale aerului
V=34254/35410=0,96 exterior şi duratei lunare de încălzire cu formula:
(t i  t lun
m
)  nlun 100
 lun
î .v .


 (ti  tlunm )  nlun 
1.3. Variaţia consumului de gaze. Necesarul de gaze de calcul unde:
m
 t lun - temperatura medie lunară a aerului exterior, C;
Toţi consumatorii (casnici, comunali, industriali) consumă gaze neuniform. În funcţie de
perioada de timp în care consumul se consideră constant, se definesc următoarele tipuri de varietăţi  nlun – numărul de zile de încălzire în lună;
(neuniformităţi):  ti – temperatura aerului interior.

 Anuală; Perioada de încălzire începe când temperatura medie a cinci zile t 1  +8C. Datele respective
 Lunară; pentru localitatea dată sunt adoptate din [3]. Sfârşitul perioadei de încălzire se stabileşte după
 Săptămânală; numărul de zile ale perioadei de încălzire pentru zona dată. Rezultatele calculelor sun prezentate în
tab. 2.
 Zilnică;
 Orară.
Tab. 2 Consumul lunar de gaze la încălzire şi ventilare

7
 Luna Nr. Temper (t i  t lun
m
)  Consumul de Februarie 9,12 0,92
lun 
î .v .
nlun
de zile a-tura gaze, m3N Martie 9,,56 0,96
încălzite medie (t i  t lun )  nlun 100
m
 lun
î .v .
 Vanî .v. Aprilie 8,81 0,88
Vlun 
  ;
lunară Mai 7,93 0,80
de
calcul
 (ti  tlunm ) 100 Iunie 7,31 0,73
Iulie 6,20 0,62
m3
106 N August 6,21 0,62
l Septembrie 7,41 0,74
Ianuarie 31 -3,0 651 24,05 106,84 Octombrie 8,52 0,86
Februarie 28 -2,3 568,4 21 93,29 Noiembrie 8,87 0,89
Martie 23 +2,0 368 13,59 60,37 Decembrie 10,5 1,06
Octombrie 23 +10,7 167,9 16,20 71,96  100
Noiembrie 30 +4,5 405 14,96 66,45
Decembrie 31 +0,4 545 20,16 89,56 Variaţia consumului lunar de gaze pentru întreprinderile industriale, ştiind consumul maxim
 166 2705,9 106,84 544,25 orar, se determină în funcţie de numărul de zile lucrătoare în fiecare lună şi coeficientul k, care ţine
cont de variaţia sezonieră a consumului de gaze.
Rezultatele calculelor sunt prezentate în tab. 4
Variaţia consumului lunar de gaze pentru necesităţi casnice şi comunale se determină folosind Tab. 4 Variaţia lunară a consumului de gaze în industrie
datele statistice ale consumului de gaze, prezentate în [2], în % din consumul anual.
Luna k Consumul diurn, Numărul de zile Consumul lunar de
Consumul anual de gaze pentru necesităţi casnice şi comunale constituie: lucrătoare, mlun.
m N3 , gaze, m3 N

Vdn.  Vh  nh Vlun  k  Vdn.  mlun

Ianuarie 1,05 4400 23 106260
Februarie 1,05 4400 20 92400
V an= (5,2+2,1)+(0,26+0,105)+(0,85+0,34)+(1,07+0,43)+(0,1+0,041)+(0,0033+0,0013)=10,48 Martie 1 4400 23 101200
Aprilie 1 4400 22 96800
Mai 1 4400 23 101200
Iunie 1 4400 22 96800
Iulie 0,95 4400 23 96140
August 0,95 4400 23 96140
Septembrie 0,95 4400 23 96140
Octombrie 1 4400 22 96800
Noiembrie 1 4400 23 101200
Decembrie 1,05 4400 22 101640
Rezultatele calculelor sunt prezentate în tab. 3 
1.3.2. Variaţia zilnică a consumului de gaze
Tab. 3 Consumul lunar de gaze pentru necesităţi casnice şi comunale
Dimensionarea reţelelor de distribuţie în localităţi se face pentru debitele orare maxime care
Luna  c.c. , % din consumul anual
lun
Consumul de gaze,
pot fi determinate numai pe baza unor date referitoare la variaţiile consumului orar de gaze. Cea mai
 V
c .c c .c . 3
; 106 mN
p/u clădiri, (întreprinderi) mare neuniformitate se observă la consumatorii sociali şi comunali. Consumul de gaze pentru
m N3 , Vlun  lun an
încălzire-ventilare în instalaţii mari variază în general puţin în decurs a 24 ore, cu excepţia
100 l
perioadelor de răcire sau încălzire bruscă. Variaţia consumului de gaze în întreprinderile industriale
Ianuarie 10,10 1,05

8
depinde de caracterul procesului tehnologic şi de numărul de schimburi, fiind aproape uniform în
cazul lucrului în 3 schimburi.
Metodica de calcul a consumului orar de gaze este analogică cu cea descrisă mai sus. Însă Orele Ponderea în % din consumul Consumul de gaze, m N3 ,
 zilnic,  h
i
pentru determinarea cotei este necesară studierea profundă a variaţiei consumului de gaze în
 h Vzimax
h
procesul de exploatare a instalaţiilor de alimentare cu gaze pentru fiecare localitate în parte. Vh 
Pentru determinarea variaţiei consumului orar de gaze preliminar determinăm variaţia 100
consumului săptămânal. Pentru aceasta se determină consumul săptămânal maxim la necesităţi 0-1 0,628
casnice şi comunale, reieşind din consumul lunar maxim cu formula: 1-2 0,370
2-3 0,1701
unde: 3-4 0,171
Vsap= 7*1,05/31=230000 m3/sap
max
4-5 0,171
 nlun - numărul de zile ale lunii cu consum maxim; 5-6 0,499
 7 – numărul de zile în săptămână; 6-7 2,214
max 7-8 5,043
 Vlun - consumul lunar maxim, determinat din tab. 3.
8-9 6,257
9-10 6,985
Pentru necesităţi casnice şi comunale consumul de gaze se repartizează în zilele săptămânii cu 10-11 7,186
relaţia: 11-12 8,814
 săă . Vsăă
max
. 12-13 7,999
V zi  , m N3 13-14 7,028
100 14-15 6,113
Unde săp. – cota în % din consumul săptămânal. Rezultatele sunt prezentate în tab. 5. 15-16 5,528
16-17 5,443
Tab. 5 Consumul săptămânal de gaze pentru necesităţi casnice şi comunale 17-18 5,799
18-19 5,869
Ziua săptămânii zi, % din consumul Consumul de gaze, 19-20 5,614
săptămânal  zi  Vsăp
max
m3 20-21 4,956
; 106 N
.
Vzi  21-22 3,414
100 zi 22-23 2,685
Luni 13,6 31 280 23-24 1,443
Marţi 13,7 31 510  100000
Miercuri 13,8 31 740
Joi 14,0 32 200
Vineri 14,8 34 040
Sâmbătă 17,0 39 100
Duminică 14,2 32 660
 100% 230000
1.3.3. Consumul de gaze de calcul
Consumul orar de gaze pentru necesităţi casnice şi comunale se determină reieşind din
consumul maxim determinat din tab. 5 - Diferenţa dintre consumul maxim orar de gaze, determinat după graficul diurn şi suma
Rezultatele calculelor sunt prezentate în tab. 6. consumurilor orare maxime ale diferitori consumatori pentru majoritatea localităţilor nu depăşeşte 2-
4%. Deoarece precizia calculelor inginereşti, de obicei, nu depăşeşte 5%, în calitate de mărime de
Tab. 6 Consumul orar de gaze pentru necesităţi casnice şi comunale calcul se adoptă consumul maxim orar de gaze pentru diferite categorii de consumatori. Aceasta duce

9
la o creştere neesenţială a costului reţelelor de gaze, dar ridică în consecinţă fiabilitatea lor pe baza Numărul de ore de utilizare maximă a puterii sistemelor de preparare a apei calde poate fi
majorării capacităţii de trecere a reţelelor de înaltă presiune. determinat cu formula:
Consumurile maxime orare pentru diferite categorii de consumatori, în m 3 N se determină cu 24
relaţia: ma . c .    n0  (350  n0 )  1   2 
k2
Vani
Vcmax
.i .  unde:
mi  k2=2,4 – coeficientul de neuniformitate la alimentare cu apă;
unde:  1 =0,8 – coeficientul care ţine cont de micşorarea debitului de căldură la
i prepararea de reţea în perioada de vară a anului;
 Van - necesarul anual de gaze pentru categoria i de consumatori;  2 =0,8 – coeficientul care ţine cont de micşorarea consumului de apă caldă
 mi – numărul de ore de utilizare maximă a puterii consumatorilor în în perioada de vară a anului.
timpul anului.
Prin număr de ore de utilizare maximă se subînţelege durata perioadei în decursul căreia poate
fi consumată toată rezerva anuală dispusă de gaze la consumul permanent şi uniform cu putere
maximală. În caz general mi este un indice statistic, care este determinat un ansamblu de factori
indivizibili.
Pentru consumatorii casnici şi comunali numărul de ore de utilizare maximă este funcţie de Deoarece, conform sarcinii pentru proiectare, 45% din consumator sunt dotaţi cu instalaţii de
numărul de consumatori şi se determină conform [2]. încălzire locală, consumul anual de gaze pentru încălzire şi ventilare V î.v. se va repartiza între
Numărul de ore de utilizare maximă a puterii sistemelor de încălzire şi ventilare este funcţie instalaţiile de încălzire şi ventilare locale şi centralele termice în proporţii de 55% şi 45 % respectiv:
de factori climaterici şi durata de funcţionare a instalaţiilor de încălzire şi ventilare şi poate fi
determinat cu formula:
n0  ti  t em.î . ti  t em.î . 
mî .v.   24  (1  k )   Z  k  k1  
1  k  k  k1  ti  t ec.î . ti  t ec.î . 
unde:
 n0 = zile – durata perioadei de încălzire;
 ti = +18C – temperatura interioară de calcul;
Rezultatele calculelor sunt prezentate în tab. 7.
 tec.i.  18C şi tec.v.  18C - temperaturile exterioare de
calcul pentru proiectarea instalaţiilor de încălzire şi ventilare
corespunzător;
 tem.î .  0,8C - temperatura medie a aerului exterior pe perioada
de încălzire;
 k=0,25, k1=0,4 – coeficienţi care ţin cont de consumul de căldură la
încălzirea şi ventilarea clădirilor publice;
 Z= ore/zi – durata de funcţionare a instalaţiilor de ventilare din
clădirile publice.
Tab. 7 Consumul de gaz de calcul
Nr Consumatorii Consumul anual Numărul Consum Numărul Modul de
de gaze Van, de ore cu ul orar consuma- racordare a
utilizare de torilor şi consuma-
m N3 maximă a calcul puterea lor, torilor
an sarcinii, Vc,
m, ore
10
 m N3 m N3
h h Graficul consumului anual de gaze
1 Case locative, unităţi
9,67*10^6 1/29000 3334,48 -
Pj sarcina 14000000
prestări servicii uniforma
2 Instalaţii de încălzire Pj sarcina
7,2 1/2458 2929,21 -
locală (55%) uniforma
3 Spălătorii Presiune
1,19 1/2900 410,34 1/410,34
Medie
5 Întreprinderi de 12000000
1,50 1/2000 750 -
alimentare publică
6 Unităţi spitaliere Pj sarcina
0,141 1/2900 48,62 -
uniforma
7 Unităţi de panificaţie Presiune
0,0046 1/6000 0,8 1/0,8
Medie
8 Centrale termice 10000000
- încălzire centrală Presiune
15,4 1,2458 6265,2 1/6265,2
Medie
- preparare apă caldă Presiune
0,96 1/3010 319 1/319
Medie
9 Întreprinderi 1900 1900 1/1900 Presiune
- 8000000
industriale 2500 2500 1/2500 Medie

1.3.4. Graficele consumului de gaze

Graficul consumului anual este construit în baza datelor prezentate în tab. 2  4. Pe axa
absciselor sunt depuse lunile anului, pe axa ordonatelor – consumul de gaze. În partea inferioară a
graficului sunt prezentate consumurile lunare totale. 6000000
Graficul consumului diurn este construit în baza datelor prezentate în tab. 6. Pe axa absciselor
sunt depuse orele zilei, pe axa ordonatelor – consumul orar de gaze. În partea inferioară a graficului
este prezentat consumul orar total.

4000000

2000000

0
I II III IV V VI VII VIII IX
11
 Graficul consumului diurn de gaze

30000

25000

20000

15000

10000

5000

0 9- 10- 11- 12- 13- 14- 15- 16- 17- 18- 1

0-1 1-2 2-3 3-4 4-5 5-6 6-7 7-8 8-9
10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 2

Necesităţi comunale 12 567 573 5

614 362 167 167 167 488 216 493 611 628 702 822 782 687 597 540 532
Necesităţi tehnologice
Încălzire şi ventilare
 1.4.1.Alegerea variantei de racordare a consumatorilor concentraţi la reţelele
de gaze

Sarcina de calcul a reţelelor de gaze este determinată de puterea consumatorilor, racordaţi la

ea. Se deosebesc sarcini uniform repartizate pe reţea şi concentrate. Sarcina concentrată o alcătuiesc
consumatorii cu un consum mare de gaze, locul de racordare al cărora în reţea este cunoscut; sarcina
uniform repartizată o alcătuiesc consumatorii cu un consum mic de gaze, locul de racordare al cărora
în reţea nu este cunoscut din timp. În acest caz se presupune, că în zona de acţiune a reţelelor de gaze
aceşti consumatori sunt repartizaţi uniform. Alimentarea cu gaze a consumatorilor mici se efectuează
de la reţelele de presiune joasă (P5 kPa). Consumatorii concentraţi pot fi alimentaţi cu gaze atât de
la reţelele de presiune joasă şi medie, cât şi de la reţelele de presiune înaltă (1,2 MPa).
Problema racordării consumatorilor comunali concentraţi şi industriali la reţelele de gaze
constituie un element de bază la optimizarea sistemelor de alimentare cu gaze a localităţilor.
Rezolvarea corectă a acestei probleme duce la micşorarea investiţiilor capitale.
La elaborarea proiectelor de alimentare cu gaze a localităţilor se va ţine cont de următoarele
recomandări:
1. Consumatorii care solicită un debit de gaze până la 50 m 3/h se racordează la reţelele de gaze
de presiune joasă ca sarcină uniformă;
2. Consumatorii care solicită un debit de gaze de la 50 până la 150 m 3/h se racordează la
reţelele de presiune joasă ca sarcină concentrată;
3. Consumatorii cere solicită un debit de gaze mai mare de 150 m 3/h se racordează la reţelele
de presiune medie (înaltă).

1.4.1. Determinarea numărului de staţii de reglare-măsurare

Alimentarea cu gaze a microraioanelor şi cartierelor locative se efectuează de la staţii de

reglare-măsurare de sector (SRM-S), puncte de reglare şi regulatoare combinate tip RDGD.
Numărul de SRM se determină cu relaţia:
Vnc
nSRM  ; buc
VSRM
unde:
 Vnc - sarcina de calcul uniformă repartizată pentru necesităţile
populaţiei localităţii (zonei);
 VSRM - debitul orar optim al unei SRM; VSRM = 24004000
m3/h;

Vn==3334,48+2929,21+48,62=6312,31

1.4. Sistemul de alimentare cu gaze Adoptăm nSRM = buc. Debitul orar al unei SRM:

13
 Vnom  VSRM
I

2 buc CT
V=6312,31/4=1578,1 O-2 buc
Patratel spalatorii 1

1.4.2. Alegerea regulatoarelor de presiune a SRM

Adoptăm pentru instalare în SRM regulatoare cu acţiune indirectă tipul RDUC-2-200/105.

Aceste regulatoare sunt destinate pentru reducerea presiunii de la înaltă sau medie la joasă şi
menţinerea presiunii la ieşire în limitele stabilite. Se produc cu diametrul de trecere a clapetei de 50,
100 şi 200 mm.
În funcţie de valoarea presiunii reglare de la ieşire, regulatoarele RDUC-2 sunt completate cu
regulatoare amplificatoare (pilot) de presiune joasă sau înaltă (KN2 sau KV2), iar în dependenţă de
debitul de trecere şi coeficientul admisibil de încărcare – cu clapete şi scaune de schimb de presiune
cu clapete de schimb de anumite diametre.
Debitul maxim de trecere a regulatoarelor de presiune tip RDUC-2 se determină cu formula:
1
Vmax  1,595  f  c  P1    ; mN3 / h
 u

unde:
 f =86,5 cm2– suprafaţa clapetei (tab. 3.17 [1]);
 c= 0,45 – coeficient de debit (tab. 3.17 [1]);
 P1=250 kPa – presiunea absolută a gazelor la ieşirea din regulator;
 =0,48 – coeficient adimensional, determinat în funcţie de raportul
P2 103
  0,412 din graficul din fig 3.17 [1].
P1 250

În condiţii de funcţionare normală a regulatorului, capacitatea de trecere de calcul a lui trebuie

să depăşească aproximativ cu 20 % debitul maxim necesar al cartierului deservit, adică capacitatea
nominală de trecere adoptată a regulatorului de tip RDUC trebuie să fie în limitele 0,1  0,8 Vmax:

Vnom  0,8  8322  6657 mN3 / h

14