MINISTERUL EDUCAŢIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII

CENTRUL DE EXCELENTA ÎN CONSTRUCŢII DIN CHIŞINĂU

CATEDRA: TEHNOLOGIE, UTILAJ ŞI INSTALAŢII INGINEREŞTI

PROIECT DE CURS
LA DISCIPLINA: Instalaţii de ventilare

TEMA: __________________________________________

Media notelor 30% 3 note curente in catalog,

procentări
Elaborarea LC 50% Cum ati elaborat, cât de
corect
Susținerea LC 20% Cum ati sustinut
proiectul, intrebari
MEDIA 100%

A efectuat: St. gr. SACGV-FR 19.12

________________
A verificat: Profesor de specialitate
Rotaru Mariana

Chişinău 2021

1
 MINISTERUL EDUCAŢIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII
CENTRUL DE EXCELENTA ÎN CONSTRUCŢII DIN CHIŞINĂU

CATEDRA: TEHNOLOGIE, UTILAJ ŞI INSTALAŢII INGINEREŞTI

PROIECT DE CURS
LA DISCIPLINA: Instalaţii de ventilare

TEMA: ___________________________________________

A efectuat: St. gr. SACGV-FR 19.12

________
A verificat: Profesor de specialitate
Rotaru Mariana

Chişinău 2021

2
 CUPRINS

COMPARTIMENTUL 1: INSTALATII DE VENTILARE ȘI CLIMATIZARE

Introducere..................................................................................................................................2
1. Date initiale...............................................................................................................................3
1.1. Alegerea parametrilor climatici exterior și interior de calcul................................................4
1.1.1. Caracteristica climatului localității.........................................................................4
1.1.2. Caracteristica microclimatului încăperilor...............................................................5
1.2. Bilanțul termic și de umiditate al încăperilor ventilate..........................................................5
1.2.1. Bilanțul termic de vară.............................................................................................5
1.3. Alegerea schemei de introducere și de evacuare a aerului.....................................................8
1.4. Determinarea debitului de aer pentru instalația de ventilare.................................................9
1.5. Alegerea schemei de tratare a aerului...................................................................................12
1.6. Calculul debitului de aer şi dimensiunile gurilor şi canalelor de aer ale instalaţiei de
ventilare generală................................................................................................................................13
1.7. Calculul aerodinamic al sistemului de ventilare...................................................................14
1.7.1. Consecutivitatea calculelor aerodinamice .............................................................14
1.7.2. Calculul aerodinamic al sistemului de ventilare prin refulare și aspiraţie .............16
1.8. Calculul si alegerea utilajului de ventilare...........................................................................16
1.8.1. Priza de aer proaspăt...............................................................................................17
1.8.2. Calculul şi alegerea filtrelor................................................................................17
1.8.3. Calculul şi alegerea bateriei de
încălzire.............................................................17
1.8.3 Alegerea
ventilatorului.........................................................................................17
Bibliografie ....................................................................................................... 18

3
 Introducere
Instalaţiile de ventilare au rolul de a menţine starea aerului din încăperi, respectiv
temperatura, umiditatea, viteza şi puritatea, în anumite limite prestabilite, pe tot parcursul
anului, indiferent de variaţia factorilor meteorologici, a degajărilor şi a consumurilor de căldură
interioare. Limitele parametrilor microclimatului depind, la rândul lor, de destinaţia încăperilor,
de natura activităţii desfăşurate, de procesele tehnologice etc.
Calitatea mediului în care oamenii îşi desfăşoară activitatea are o influenţă
complexă asupra acestora, atît din punct de vedere igienico-sanitar cât şi a randamentului
activităţii. Calitatea mediului se apreciază atât după valoarea parametrilor principali a
confortului cât şi prin intermediul altor factori secundari cum ar fi puritatea aerului, gradul de
ionizare, calitatea iluminatului, nivelul de zgomot etc.
Pentru îndepărtarea căldurii şi umidităţii în exces, a gazelor, prafului, mirosurilor,
apare necesitatea introducerii controlate a unui anumit debit de aer care, după caz, trebuie
încălzit, răcit, uscat sau umidificat. Acest lucru poate fi realizat, după caz, cu ajutorul unei
instalaţii de ventilare, de climatizare parţială sau de climatizare totală.
Natura şi cantitatea noxelor în exces, modul lor de propagare, dimensiunile şi
sistemul constructiv al încăperilor, limitele parametrilor confortului termic, limitele admisibile
la care trebuie reduse concentraţiile diverselor noxe, la care se adaugă de cele mai multe ori, cu
o pondere importantă, considerate economice, au condus la utilizarea în practică a unei game
mari şi variate de instalaţii de ventilare şi climatizare.
În orice sistem de ventilare este necesar să se introducă în încăperi aer tratat care să
preia noxele în exces şi să le elimine odată cu acestea din încăperi, după care totul să fie
îndepărtat în exterior. Instalaţiile de ventilare şi climatizare pot fi diferenţiate după modul de
vehiculare a aerului, după extensia spaţiului supus ventilării, după diferenţa de presiune dintre
încăperea ventilată şi încăperi adiacente, după gradul de complexitate a tratării aerului în
funcţie de cerinţele tehnologice sau de confort sau după alte cerinţe.

4
 1. Date iniţiale
Cod personal: 10
Numărul planului: 16
1. Localitatea- Chișinău;
2. Alimentarea cu căldură-centralizată;
3. Parametrii agentului termic: T 1 ,=130℃ ; T 2 ,=70℃ ;
4. Destinaţia clădirii-centru comunitar;
5. Orientarea faţadei principale-Vest;
6. Indicii termotehnici ai îngrădirii de construcţie:
a) Rezistenţa termică a peretelui exterior: Rope =2,7 , m2 ∙ ℃ /W ;
b) Rezistenţa termică a tavanului: Rtav 2
o =2,3 , m ∙℃ /W ;

c) Inerţia termică a tavanului: Dtav =3;

e) Tipul ferestrelor-duble, în cercevele de lemn;
7. Numărul încăperii pentru care se face calculul detaliat al degajările nocive şi
calculul schimburilor de aer-211;
8. Înălţimea încăperii-3,3;
9. Numărul de persoane în încăperile de calcul-60.

1.1. Alegerea parametrilor climatici exterior şi interior de calcul.

Dimensionarea instalaţiilor de climatizare necesită stabilirea parametrilor climatici
de calcul pentru interiorul încăperii şi pentru mediul ambiant, în regim de vară şi în regim de
iarnă, pe baza unor metodologii de calcul şi a unor prescripţii impuse de normative.
Principalele mărimi care intervin în aceste calcule sunt definite în [2].
Instalaţiile de climatizare sunt destinate pentru asigurarea prin reglaj automat în
încăperi închise a condiţiilor interioare optime impuse din considerente tehnologice sau de
confort şi asigurarea păstrării valorilor de cultură.
Instalaţiile de climatizare se clasifică conform [2] în următoarele clase:
 Clasa I – pentru asigurarea condiţiilor meteorologice impuse din considerente
tehnologice, avînd motivarea economică în conformitate cu cerinţele normative;
 Clasa II – pentru asigurarea condiţiilor meteorologice în limitele normelor cu
valori optime sau impuse din considerente tehnologice;

5
  Clasa III – pentru asigurarea condiţiilor meteorologice în limitele valorilor
admisibile, dacă ele nu pot fi asigurate în perioada caldă a anului cu ajutorul instalaţiilor de
ventilare fără folosirea răcirii artificial a aerului, sau în limitele valorilor optime – în cazul
justificării economice.
Parametrii climatici exteriori de calcul pentru încăperile clădirilor de locuit, civile,
administrative şi industriale conform p. 2.14. [2] trebuie să fie:
 Parametrii A – pentru sisteme de ventilare, duşuri de aer şi sisteme de
condiţionare a aerului de clasa a III-a pentru perioada caldă a anului;
 Parametrii B – pentru sisteme de încălzire, ventilare, duşuri de aer şi sisteme de
condiţionare a aerului pentru perioada rece a anului şi pentru sisteme de condiţionare de clasa I-a
pentru perioada caldă a anului.
Pentru sisteme de condiţionare de clasa a II-a temperatura aerului exterior şi entalpia
pentru perioada caldă a anului trebuie redusă cu 2 oC şi cu 2 kJ/kg, respectiv, faţă de cele
determinate pentru parametrii B.
Parametrii climatici exterior de calcul se iau în dependenţă de localitate, latitudinea
geografică şi clasa instalaţiei de climatizare din Anexa 8 [2], conform p. 2.14 [2].
Parametrii climatic exteriori de calcul sunt:
- Temperatura de calcul a aerului exterior t ex, în oC;
- Entalpia aerului exterior I ex, în kJ/kg;
- Viteza vîntului v, în m/s, influenţează necesarul de căldură pentru
încălzirea aerului infiltrat.
Parametrii climatici interior de calcul determină confortul atât în încăperile social-
culturale, cât şi în cele cu procese tehnologice, constituind în acelaşi timp date iniţiale pentru
dimensionarea instalaţiilor de climatizare.
Principalele mărimi care intervin sunt:
- Temperatura aerului interior de calcul t i, în oC;
- Umiditatea relativă a aerului interior φ i, în %;
- Viteza de mişcare a aerului vi , în m/s.
Paramertii climatici interiori de calcul se adoptă conform anexei 5 [2] pentru încăperi
social cultural sau conform anexei 2 [2] pentru încăperi de producţie sau pot fi adoptate conform
sarcinii tehnologice.
1.1.1. Caracteristica climatului localităţii

6
 Datele climaterice se determină din [10]. Parametrii de calcul exteriori ai aerului
(parametrii A şi B pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare) se stabilesc în corespundere cu
punctul 2.14.1, valorile de calcul ale cărora se înscriu în tabelul 2.1.

CO2,g/m3 Concentraţia de
Tabelul 1. Parametrii de calcul ai aerului exterior

barometrică, Pa Presiunea
Parametrii A Parametrii B
Perioada de calcul a

Latitudinea
anului

,%

,%
I, kJ/kg
I, kJ/kg

d, g/kg

d, g/kg
t, °C
t, °C

φ φ

vara ..27.. ....... ....... ...... - - - -

tranzitie 8 22.5 ...... ...... - - - -
iarna - - - - ....... ...... ...... ....

......- date de pe internet alese conform orasului dvs. (iunie-25grade, iulie-27grade,

august 29grade) media 27 grade
.......- date alese din diagrama I-D .
1.1.2 Caracteristica microclimatului încăperilor
Condiţiile meteorologice din zona de deservire se alege conform regulamentului
normativ , Anexa 8, [10]. Temperatura admisibilă, umiditatea relativă şi viteza de mişcare a
aerului se stabilesc din Anexa 1 [10] şi tabelele 1.1 şi 1.2 [7]. Zona de lucru în clădirile de uz
social este de 2 m, iar în încăperile unde oamenii stau aşezaţi: săli de teatru, şcoli, restaurante
etc. – de 1,5 m. Valorile parametrilor de calcul ai aerului interior îi vom înscrie în tabelul 2.

Tabelul 2. Parametrii de calcul ai aerului interior

Perioada Concentraţia
de calcul admisibilă
Parametrii admisibili ai aerului pentru ventilare
a bioxidului
(se indică denumirea încăperii)
de carbon
g/m 3;
Temperatu Umiditatea Entalpia Conţinutul Viteza
ra relativă I ; kJ /kg ; de de
t ;℃ ; φ ;% ; umiditate mişcare
d ; g/kg ; a
7
 aerului
v ; m/s ;
vara 24 65 .... .... 0,5
4
tranziție 20-22 65 .... .... 0,2
iarna 20-22 65 .... .... 0,2
24- se calculeaza minus 3-5 grade din temperatura din tab 1 vara
.......- date alese din diagrama I-D
1.2. Bilanţul termic şi de umiditate al încăperilor ventilate.
1.2.1. Bilanţul termic de vară.
Sarcina termică de vară se poate determina pe baza relaţiei:
∆ Q=Q deg +Qsp ; [ W ] ; (II .1 .)
În care: Q deg =Q o +Q il +Q M +...+Q as ; [ W ] ;(II .2 .)
Qsp =QPE +Q FE+ Qi ; [ W ] ;( II .3.)
unde: Q deg— degajări de căldură de la surse interioare, în W
Q ap— aportul de căldură din exterior, în W;
Q o— degajări de căldură de la oameni, în W;
Q il— degajări de căldură de la iluminat electric, în W;
Qv —degajări de căldură de la maşini şi de la utilaje acţionate electric, în W;
Q as—degajări de căldură de la alte surse cu temperaturi mai ridicate decât ale
aerului interior, în W;
Q PE— fluxul termic pătruns din exterior prin elementele opace (pereţi, planşee), în
W;
Q FE— fluxul termic pătruns din exterior prin elementele vitrate (ferestre,
luminătoare), W;
Q i— aporturi de căldură de la încăperi vecine, în W.
Determinarea sarcinii termice de vară:
a) Degajări de căldură de la oameni:
Q to =n ∙q t0 ; [ W ] ;( II .4 .)
Qop=n∙ q 0p ; [ W ] ;( II .5 .)
Unde:
n – numărul de persoane;
q t0 ,q 0p – degajările specifice totale şi perceptibile a unei persoane, în W/pers, depinde de
felul activităţii desfăşurate prin care se evidenţiază efortul fizic depus şi temperatura aerului
interior, se ia din tabelul 2.1. din [2].
Degajări de căldură de către oameni:
8
 QOt =q ot ⋅ N b +q ot ⋅ N f ⋅0,85+ qot ⋅ N c ⋅0,75Q0 p=qo p ⋅ N b +q o p ⋅N f ⋅0,85+q o p ⋅N c ⋅0,75

200 persoane -exemplu

75%barbati=200*0.75=150 barbati Nb
20%femei=200*0.2=40 femei Nf
5%copii=200*0.05=10 copii Nc

T=15 - q ot =125
T=20 - q ot =100
T=25 - q ot =80
T=30 - q ot =60

T=15 -q o p=100
T=20 -q o p=75
T=25 -q o p=50
T=30 -q o p=35
T=35 -q o p=20

Aceste valori se calculează pentru efectuarea lucrului uşor şi pentru toate 3 perioade ale
anului:
pentru vară : Exemplu T=25

Q Ot =(80⋅150)+(80 ⋅40 ⋅ 0,85)+(80 ⋅10 ⋅ 0,75)=

Q0 p=(50 ⋅150)+(50 ⋅40 ⋅0,85)+(50 ⋅10 ⋅0,75)=
pentru iarna şi perioada de tranziţie: Exemplu T=22

Q Ot =(92⋅150)+( 92⋅ 40 ⋅ 0,85)+(92 ⋅10 ⋅ 0,75)=

Q0 p=(65 ⋅150)+(65 ⋅40 ⋅0,85)+(65⋅10 ⋅0,75)=

INTERPOLARE >LA Exemplu T=22

T=20 - q ot =100
T=25 - q ot =80

100- ( 100−80
25−20 )
∗( 22−20 )=¿ 92

T=20 - q oP =75
T=25 - q oP =50

75-( 75−50
25−20 )
∗( 22−20 )=65

9
 b) Aporturile de căldură din exterior de la radiaţia solară:
Q rs =Q FE +Q PE ; [ W ] ; ( II .6 .)
Fluxul termic pătruns prin elemente vitrate Q FE se calculează cu relaţia:
Q FE=F f ∙ qf ∙ A f ; [ W ] ;( II .7 .)
Aporturi de căldură prin elemente opace, pentru planşee:
Q PE=F p ∙ q p ∙ K p ; [ W ] ;( II .8 .)
unde: F f ; F f – ariile suprafeţelor vitrate şi a planşeului corespunzător, în m2;
q f – cantitatea de căldură solară la 1 m arie vitrată, care depinde de orientarea
ferestrelor faţă de punctele cardinale şi este indicată în tab. 2.2 din [2];
q p – cantitatea de căldură solară la 1 m arie de planşeu, se ia din tab. 2.3, [2];
A f – coeficient ce depinde de caracteristica ferestrelor; se ia din tab. 2.4;
K p - coeficient de transfer termic al planşeului, K p =0,31W⁄(m2∙0C);
c) Degajări de căldură de la iluminatul electric Q il se determină cu
relaţia:
Degajările de căldură de la iluminatul electric:
Fluxul de căldură degajat de la sursele de iluminat electric, în W , se determină cu
formula:
Qil =E ∙ F ∙ qil ∙ ηil ; [ W ] ;(II .9 .)
unde: F – suprafaţa încăperii, în m 2 ;
E – gradul de iluminitate, se determină din Tabelul 2.3. [9], funcţie de tipul sursei
de iluminat şi destinaţia încăperii;
q il – căldura specifică, în W /m2, degajată de un lux de iluminare, din Tabelul 2.4.
[9];
ηil – cota parte a energiei termice, degajate în încăpere. Deoarece armăturile şi
lămpile de iluminat se află în încăperi, valoarea coeficientului dat va fi egală cu unu.
ηil =1,0.
Q il❑=¿
Se calculează sarcina termică de vară după căldura totală şi perceptibilă:
∆ Q tv =Q t0 +Q ut +Q rs+ Q v +Q il +Q w +Q i ; [ W ] ; (II .10 .)
∆ Q vp =Q 0p +Q ut +Q rs + Q il +Q i ; [ W ] ; (II .11 .)

10
 Bilanţul de umiditate de vară.

Bilanţul de umiditate rezultă din relaţia:

kg
∆ W =W deg−W pier . ; [ ] h
; (II .12 .)

Unde: W deg −¿suma debitelor de umiditate degajate sub formă de vapori de diferite surse
interioare, în kg/h;
W pier . −¿ suma debitelor de vapori pierduţi prin condensare pe suprafeţe reci şi prin
absorbţia de către materialele higroscopice, în kg/h.
Determinarea degajărilor de umiditate de vară:
Degajările de umiditate a oamenilor se determină din relaţia:
kg
W o =n ∙ w ; [ ]
h
;(II .13 .)

Unde: n−¿numărul de persoane în încăperea climatizată;

w−¿ umiditatea degajată de o persoană timp de o oră, corespunzător activităţi
depuse şi temperaturii aerului interior [2], tab.2.1.;
W 0 =w ⋅ N b + w ⋅ N f ⋅0,85+ w ⋅N c ⋅0,75
-pentru vară: Exemplu T=20
- W 0 =40 ⋅ 150+ 40⋅ 40 ⋅ 0,85+40 ⋅10 ⋅ 0,75=¿
- pentru iarnă şi perioada de tranziţie: Exemplu T=15
- W 0 =30 ⋅150+ 30⋅ 40 ⋅0,85+30 ⋅10 ⋅0,75=¿

T=15 – w=30
T=20 – w=40
T=25 – w=50
T=30 – w=60

Deci, degajările totale de umiditate vor fi egale cu suma tuturor degajărilor:

kg
∆ W =W 0 +W t , [ ]
h
;( II .14 .)

Determinăm raportul de termoumiditate (raza procesului) a procesului de preluare a

căldurii şi umidităţii de către aerul de ventilare în încăpere, pentru perioada de vară:
3,6 ∙ ∆Q tv kJ
v
ε =
∆Wv
, [ ]
kg
;( II .15 .)

Bilanţul termic de iarnă.

Bilanţul termic de iarnă se determină cu formula:
11
 ∆ Q it =Q t0 +Q ut +Q v +Qil +Q w +Q ig−Q p−Q m ; [ W ] ;(II .16 .)
∆ Qip =Q0p +Qut +Qil + Qig −Q p−Q m ; [ W ] ; ( II .17 .)

Bilanţul de umiditate de iarnă.

Bilanţul de umiditate de iarnă este egal cu bilanţul de umiditate de vară.
v i
∆ W i=∆ W v, dacă t i =t i ; ( II .18 .)
Se determină raportul de termoumiditate:

i 3,6 ∙ ∆ Q it kJ
ε= , ; (II .19 .)
∆Wi kg

Degajări de CO 2 de către oameni.

Degajările de CO 2 de către oameni se calculează pentru toate perioadele anului
împreună cu formula următoare:
M CO
o =m o ∙ n ; [ l/h ] ; ( II .20 .)
2

în care: n – numărul de muncitori;

m o – cantitatea de CO 2 degajată de o persoană în timp de o oră, corespunzător
activităţii depuse (Tabelul 2.1. [9]). = 23 (pentru activități ușoare)
M 0C O =mo ⋅ N b +mo ⋅ N f ⋅0,85+mo ⋅ N c ⋅ 0,75
2

M 0C O =23 ⋅150+23 ⋅40 ⋅0,85+ 23⋅10 ⋅0,75=¿

2

1.3. Alegerea schemei de introducere şi de evacuare a aerului

Se alege schema de introducere şi de evacuare a aerului din încăpere.
Pentru a determina parametrii aerului aspirat şi refulat, se construiesc procesele de
tratare a aerului în diagrama I-d.
t i=18 ℃ ;
Temperatura aerului refulat se determină cu formula:
t ref =t i−∆ t , [ ℃ ] ;( II .21.)
unde: ∆ t=5 ÷ 7 ℃ ;
Temperatura aerului aspirat se determină cu formula:
∆t
t asp =t r + , [ ℃ ] ; (II .22 .)
m
unde valoarea coeficientului m este de 0,8, iar ∆ t - cu valoarea de mai sus.
Cu ajutorul acestor date, construim diagrama I-d.

12
Construim procesele de tratare a aerului în diagrama I-d. Pentru aceasta calculam parametrii
aerului exterior, interior şi refulat.

-Pentru perioada de iarna a anului:

PE(t exB =−1 80 C ; I ext =−16.3 kJ /kg)PI ¿t r=t i− Δt=1 80 C ; Δt=20 Ct a=t i+(H −h) gradt , 0 C
Δ QP 0
H=5 m ; h=1.5 m gradt=f ( )=0.3t a=20−(5−1,5)⋅0,3=18.9 5 C
V
iarna
iarna 3.6 ⋅ Δ Q t 3.6 ⋅ 30640
ε = iarna
= =900.40 kJ /kg
W 12.25

- pentru perioada de tranziţie:

PE(t ext B =80 C ; I B=22.5 kJ /kg)PI ¿t r=t ext + Δt =8+1=90 Ct a=t i+(H −h) gradt , 0 C
ΔQp 0
H=3,8 m ; h=1,5 m . gradt=f ( )=0.8t a=20+ ( 5−1.5 ) ⋅0.8=22. 8 C
V
trnz
tranz 3.6 Δ Q 3.6 ⋅30640
ε = = =900.40 kj /kg
W tranz 12.25

- pentru perioada de vară

PE ¿PI ¿t r=t ex A =25 0 C ;t a=t i+(H −h) gradt=28+5 ( 3.8−1.5 ) ⋅0.5=29.7 50 C ;

var a 3.6 ΔQ tvar a 3.6 ⋅ 24512

ε = = =2755.87 kJ /kg
W var a 32.02

1.4.Determinarea debitului de aer pentru instalaţia de ventilare.

În cazul degajării în încăpere a substanţelor nocive, căldurii şi umidităţii, ca debit

de calcul al aerului refulat la proiectarea instalaţiilor de ventilare se adoptă cel mai mare
rezultat din calculele ce se efectuează pentru fiecare nocivitate în parte. Schimbul de aer,
calculat pentru o încăpere după excesul de căldură perceptibilă sau totală şi de umiditate,
trebuie să fie egal.
Debitul de aer pentru sistemele de ventilare a aerului, de regulă, se determină pentru
perioada de vară, fiindcă el va fi mai mare decât cel din perioada de iarnă, deci se adoptă ca debit
nominal al centralei de climatizare.
Debitul de aer pentru ventilare trebuie să fie suficient de mare pentru ca în încăpere
concentraţia oricărei nocivităţi să nu depăşească concentraţia admisibilă.
Debitul de aer refulat este:
1) după căldura totală:

13
 3,6 ∙ ∆ Q t kg
G r =G a= , ;( II .23.)
I A−I R h
2) după căldura perceptibilă:
3,6 ∙ ∆ Q p kg
G r =G a= , ;( II .24 .)
C ∙(t A−t R ) h
3) după umiditate:
∆ W ∙ 103 kg
G r =G a= , ; ( II .25 .)
d A −d R h
4) după gaze:
M kg
Gr =Ga= , ;( II .26 .)
cA cR h
−
ρ A ρR
unde:
353 kg
ρA= , ; (II .27 .)
273+t A m3
353 kg
ρ R= , ;(II .28 .)
273+t R m 3
În care: ∆ Qt şi ∆ Q p – surplusul de căldură totală şi perceptibilă în încăpere, în W;
∆ W – degajări de umiditate în încăpere, în kg/h;
I A şi I R – entalpiile aerului aspirat şi refulat, în kJ/kg;
d A şi d R – conţinutul de umiditate a aerului aspirat şi a celui refulat, în g/kg;
M – debitul de noxe degajate în încăpere, kg/h;
c A şi c R – concentraţia substanţelor nocive în aerul refulat şi aspirat;
Debitul de aer de calcul al sistemei de ventilare L se alege drept valoarea maximă
calculată după toate nocivităţile Gr =Ga , kg/h. Împărţim această valoare la densitatea aerului
la temperatura din încăpere ρ, şi vom determina debitul aerului în m 3 /h.
G m3
L= , (II .29.)
ρ h
Determinăm numărul de schimburi pentru încăperea de calcul, împărţind debitul de
aer de calcul la volumul încăperii.
L
N= (II .30 .)
V înc

14
Diagrama I-d

15
 1.5. Alegerea schemei de tratare a aerului.

Pentru ca aerul introdus în încăperi să poată asigura condiţiile de temperatură şi

umiditate necesare, este necesar ca el să fie supus, în prealabil, unei tratări complexe.
Prin tratarea complexă se subînţelege o succesiune de procese simple la care este
supus aerul exterior sau amestecat, procese care se realizează în totalitate în centralele de
climatizare la sistemele centrale sau parţial în sistemele de climatizare şi restul zonal sau local
prin celelalte sisteme.
Criteriile de alegere a schemei de tratare sunt de natură tehnico-economică,
urmărindu-se reducerea cheltuielilor de investiţii şi a celor de exploatare prin realizarea unor
consumuri minime de căldură şi, mai ales, de frig.
La alegerea schemei de tratare a aerului trebuie să se ţină cont că acelaşi agregat de
condiţionare este folosit atît în regim de vară, cît şi de iarnă.
Schema de tratare directă a aerului (în circuit deschis) se utilizează foarte rar şi, în
general, pentru încăperile în care recirculaţia aerului trebuie evitată din motive de igienă.
Centrala de climatizare cu recirculaţie şi tratare a aerului amestecat prezintă o
economie de căldură iarna şi de frig vara. La funcţionarea acestei scheme trebuie de avut în
vedere că în perioada de iarnă temperatura amestecului să nu scadă sub temperatura punctului de
rouă, deoarece în acest caz se produce condensarea vaporilor din aer. Pentru evitarea acestor
dificultăţi camera de amestec poate fi amplasată după batereia de preîncălzire.
În cazul folosirii schemei cu recirculaţie, debitul de aer recirculat se adoptă ca cotă
parte din debitul total al centralei de climatizare care poate fi între 30 şi 70 %. Fie adoptăm că
debitul de aer recirculat este egal cu 50 % din debitul total al centralei de climatizare.
m3
Lrec . =0,5 ∙ L, (II .31.)
h
În asemenea caz rezultă că debitul aerului aspirat din încăpere va fi egal cu debitul
aerului supus recirculării,
m3
Lasp .=Lrec . , (II .32 .)
h
După L din [15], alegem tipul aparatul de canal de climatizare a aerului.
Pentru încăperea de calcul vom face calculul sistemei de ventilare după numărul se
schimburi: N , schimburi .

16
 Pentru celelalte încăperi, debitul de aer aspirat şi refulat se va determina după
numărul de schimburi, conform normelor corespunzătoare destinaţiilor încăperilor, care pot fi
luate din SNIP-uri sau din literatura de specialitate, cum ar fi [10], sau [11].
1.6. Alegerea gurilor şi canalelor de aer

Canalele prin care se transportă aer cu umiditate relativă până la 60 % pot fi

amplasate lângă pereţi exteriori, lăsând un strat de aer între perete şi canal sau folosind alte
soluţii, care să prevină condensarea vaporilor de apă din aer.

Pentru păstrarea aspectului estetic al interiorului încăperii, canalele de aer trebuie

să fie alăturate la coloane, grinzi sau pot fi amplasate sub tavanul fals.
Dimensiunile aproximative ale gurilor şi canalelor de aer se determină în m 2
conform secţiunii cu formula:
L
F= , [ m2 ] ,(II .35.)
3600∙ v
unde: F – secţiunea gurii sau canalului, m2
L – debitul de aer prin secţiunea gurilor sau canalelor de aer, m3/h.
v – mărimea vitezei recomandate în gura sau canalul de aer, în m/s, (se stabileşte
din tabelul 2.9. [8]).
ventilarea naturală – v=1 m/s ;
ventilarea mecanică – v=3 m/s ;
După dimensiunile aproximative, se stabilesc dimensiunile standarde ale gurilor
şi canalelor (dimensiunile aproximative se concretizează cu calcule aerodinamice). Gurile
standarde au secţiunea utilă 60% din dimensiunile interioare ale gurii.
Exemplu: RAG 100 x 200 ⟹ 0,1 x 0,2 x 0,6=0,012m 2 ;
Rezultatele calculelor le introduc în tabelul 2.7.
Mai apoi se calculează debalanţul, care constă în diferenţa dintre aerul refulat şi
aspirat . Acest lucru se face pentru a se respecta ecuaţia:
Gr =Ga ;
Debalanţul se face pe etaje aparte:
∑ Lref , m3 /h
{ 3
∑ Lasp , m /h }⟹ ∑ Lasp −∑ Lref , m3 /h ;

În urma debalanţului se face concluzia.

17
 În Debitul Sectiunea
Nr. de Sectiunea de
ălt de calcul, de calcul a Tipul grilei
Denu schimburi calcul a canalului
Nr. im Volu m3 /h grilei, m2
mirea Dim.incap Aria
încăp. ea m
incape metri m2
încăp m3 Las
rii nref nasp Lref Fref Fasp ref asp Fcref Fcasp
erii p

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
Sală
pentr a*b*
jo jo
101 u axb h a*b h jos jos jos jos tabel tabel
s s
speca 4x5
ttori
Inc
pentr 101, 101, 100x 100x
107 5,5x2,8 3,3 15,4 50,82 2 2
64 64
0,009 0,009
100 100 0,01 0,01
u
artisti
depo 100x
105 30,5 0 1 30.5 30,5 0 0,008 0
100
0 0,01
zit
fumu 8(20
0,0 150x
104 2 3
23
0,3
200
0x25 0,03 8(0,05)
ar 0)
conf
conf
orm
orm
bila
bilan
hol tului
ntul
ui
aeria
aeri
n
an
100 3(100
113 WC 0
*3
0 300 0 0,027 0
x100)
0 3(0,01)
100
114 wc 0
*2

Tabelul 3. Calculul debitului de aer şi dimensiunile gurilor şi canalelor de aer

Col.6: col4*col5
Col7 si 8: Pentru incaperi: activitati, artisti, unde nr pers este mare – 2 2
Pentru incaperi: tehnice, depozite, biblioteca, arhiva, incaperi simple – 0 1
Pentru incaperi: radio, scena, proiectie,fumuar – 2 3
Pentru hol, coridoare- scrieti : conform bilantului aerian
PENTRU WC: refulare -0, aspiratie 100*nr closete (100*3)
PENTRU incaperea de calcul (cea mai mare): la refulare si aspiratie- 20*nr persoane (exemplu 20*140)
Col9: col6*col7 (Lref =V*nref)
Col10: col6*col8 (Lasp =V*nasp)
col 9 Lref
Col11: ( Fref = )
3600∗v 3600∗v

Viteza: daca nref <sau=1 atunci v=1

daca nref >1 atunci v=3
col 10 Lasp
Col12: ( Fasp= )
3600∗v 3600∗v

18
Viteza: daca nasp <sau=1 atunci v=1
daca nasp >1 atunci v=3
col13: depinde de col 11 Fref – se alege din tabel scanat
col14: depinde de col 12 F asp – se alege din tabel scanat
col15: depinde de col 13 : exemplu 100x100 - 0,100*0,100=0,01
col16: depinde de col 14 : exemplu 100x100 - 0,1*0,1=0,01
exemplu 150x200 - 0,150*0,200=0,03

1.7. Calculele aerodinamice ale canalelor de aer

Aceste calcule se fac cu scopul dimensionării secţiunii transversale a tronsoanelor
reţelei de ventilare.
Pentru instalaţiile cu ventilare naturală dimensionarea canalelor se efectuează
după debitul de aer stabilit L în m3/h pe tronsoane şi conform presiunii disponibile Pd în Pa. În
instalaţiile de ventilare cu ventilare mecanică sunt cunoscute debitul de aer şi vitezele maxime
admisibile.
Înainte de a efectua calculele aerodinamice ale canalelor de aer este necesar de a
desena schema axonometrică a instalaţiei, pe care se evidenţiază piesele speciale, prizele şi
distribuitoarele de aer. La calculare, schema se împarte în tronsoane. Tronsonul de calcul se
caracterizează prin debit de aer constant. Se stabileşte traseul de calcul care reprezintă un şir
de tronsoane unite în serie de la priza de aer a instalaţiei de refulare sau de la cea mai
îndepărtată gură de aspirare a aerului până la gura de evacuare a aerului în exterior pentru
instalaţiile de aspirare. La existenţa a două sau mai multe circuite egale după lungime, ca
traseu de calcul se stabileşte cea mai încărcată (cu debitul mai mare).
Calculele aerodinamice ale instalaţiilor de ventilare constă din două etape:
dimensionarea tronsoanelor traseului de calcul-magistralei şi racordarea canalelor secundare.

1.7.1. Consecutivitatea calculelor aerodinamice

Pentru comoditate aceste calcule se efectuează sub formă de tabel.
1. Determinarea sarcinii tronsoanelor.
Debitul de aer al tronsoanelor se determină prin însumarea debitelor de aer pe
canalele secundare (ramificaţii), începând de la tronsonul periferic. Valorile debitului de aer şi
lungimea fiecărui tronson se indică pe proiecţia axonometrică.
2. Stabilirea traseului de calcul.
Se determină cel mai lung traseu de tronsoane consecutive. Ca traseu de calcul
pentru instalaţiile de ventilare naturală prin aspiraţie se alege şirul de tronsoane consecutive
începând de la gura de aspiraţie a etajului superior.
3. Stabilirea numărului de tronsoane ale traseului de calcul.

19
 Se efectuează începând de la tronsonul cu debitul de aer minim. Debitul de aer şi
lungimile tronsoanelor se înscriu în tabelul 2.7. Lungimea se determină din schema
axonometrică.
4. Dimensionarea tronsoanelor traseului de calcul.
Suprafaţa aproximativă a secţiunii transversale a tronsonului de calcul F se
determină în m2 cu formula( III .21 .), pentru clădirile civile în ventilarea mecanică vitezele
recomandate sînt:
— pe magistrale V = 8 m/s;
— pe ramificaţii V = 5 m/s;
După F se stabilesc dimensiunile standarde ale canalelor de aer (tab.12.2 p.246
din [8]) în aşa mod, ca suprafaţa secţiunii transversale reale să fie aproximativ egale cu F. În
rezultatul acestui calcul se stabileşte diametrul echivalent d e , în mm şi dimensiunile canalelor
a x b, în mm, corespunzătoare secţiunii transversale stabilite. Rezultatele obţinute se înscriu în
tabelul 2.4.
5. Determinarea vitezei reale.
Viteza reală se determină în m/s cu formula:
L
v r= , [ m/s ] ,(II .36 .)
3600∙ F r
După v r se calculează presiunea dinamică sau se alege din tabele.

6. Determinarea pierderilor de sarcină liniară.

La mişcarea aerului în canale au loc pierderi de presiune liniară şi locală.
Pierderile de sarcină se determină pentru fiecare tronson.
7. Determinarea pierderilor de sarcină locală pentru fiecare tronson.
Z=∑ ζ ∙ P din , [ Pa ] ,( II .37 .)
unde: ∑ ζ – suma coeficienţilor rezistenţei locale (pentru fiecare tip de rezistenţă locală).
Se stabileşte din tabele 12.18 – 12.49, [8] şi rezultatele se înscriu în tabelul 2.5.
Pdin – se determină după aceleaşi tabele ca şi R , funcţie numai de viteza reală v r.
8. Calculul pierderilor totale de sarcină pe tronson.
∆ P=Rl+ Z , [ Pa ] ,(II .38 .)
9. Calculul pierderilor totale de sarcină în reţeaua de ventilare, se determină cu
formula de mai jos, în care se sumează doar pierderile de sarcină de pe tronsoanele traseului
de bază.

20
 n
∆ Ptot =∑ ( Rl + Z ) , [ Pa ] ,( II .39 .)
i=1

10. Echilibrarea aerodinamică.

Presiunile în punctele comune ale magistralei principale şi a ramificaţiilor laterale
trebuie să fie egale, în caz contrar e posibil ca aerul să-şi schimbe direcţia, deplasându-se pe
un alt traseu ceea ce va putea duce la neasigurarea parametrilor stabiliţi ai aerului interior.
Presiunea la întâlnirea ramificaţiilor trebuie să fie egală pe ambele tronsoane. Verificarea se
face cu următoarea formulă:
∆ Pmag −∆ Pram
ε= ∙ 100 % .(II .40 .)
∆ Pmag
Se admite o eroare maximă de 10 %, în cazul contrar vom fi obligaţi să echilibrăm
tronsoanele. Echilibrarea o putem face prin amplasarea pe ramificaţie a unei diafragme, sau
prin schimbarea dimensiunilor canalului de aer.
1.7.2. Calculul aerodinamic al sistemului de ventilare prin refulare și aspirație

Tabelul 2.4. Coeficienţii rezistenţelor locale pentru sistema de ventilare.

Nr l v Ri ∆Pl
L Fnec Fr axb Vr dech Pdin ∆Ploc ∆Ptot
. Pa/ Σξ in
m3/h m2 m 2
mm m/s m Pa Pa Pa
tr. m m Pa
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Cot=
0.4
Din Autoc au Grila
L Funct L 2∗a∗b =Ri*
aut ad to =2.2 =Ri =Plin
¿ ie de ¿ ¿ tebele tebele Pdin
oca +wor ca 3600∗v 3600∗Fr a+b Teu= *l +Ploc
col4
d d d 1.1
CV=2
.4
Funct Funct
col 2 col 2 2∗col 6 col. col10 Col.1
ie de ie de
¿ ¿ ¿ 9*c *col1 2+col
3600∗v 3600∗col 5 a+ b col col
ol.3 1 13
7si 8 7si 8
101.6 13 3 0.01 100x 16.7
1 0.0094 1.88 120 1.25 3.3 5.88 19.4 36.15
4 .4 5 150 5
132.1 9. 4 0.01 100x 11.2
2 0.0092 2.45 120 1.25 1.1 5.88 6.47 17.72
4 0 5 150 5
182.9 7. 5 0.01 100x 10.6
3 0.0102 3.39 120 1.48 1.1 7.07 7.78 18.44
4 2 5 150 6
4 6 1.1

5 8 2.4
0. 3 150x
6 0.03 0.03 171 3.3
6 200
7 3

8 3

9 59 3
.6

21
 2
10 4

11 3

Tabelul 2.5. Coeficienţii rezistenţelor locale pentru sistema de ventilare.

Valoarea
Nr. Nr. Denumirea
coeficientului de Remarcă
Tronson rezist. rezistenţei
rezistenţă locală
1 2 3 4 5

1.8. Alegerea utilajului pentru ventilare

1.8.1. Priza de aer proaspăt

v Lsis 2
F= ; [ m ] ,( II .41.)
3600∙ v
unde: v - viteza recomandată a aerului, care se adoptă în limitele v=2−6 m/ s;
Din [12], se alege tipul de grilă cu aria reală F vo ,m 2 ;
Viteza reală:
L sis
v r= , m/s ; (II .42 .)
3600∙ F vo
Pierderea de presiune în grilă:
ρ ∙ v2
∆ P gr=ξ ∙ Pdin =ξ ∙ , Pa.(II .43 .)
2
1.8.2. Calculul și alegerea filtrelor
Lsis
F filtru = , [ m2 ] ,(II .44 .)
q filtru
unde: q filtr – sarcina specifică de filtrare a filtrului.
Se alege tipul de filtru, aria filtrului fiind egală cu F , m 2. Sarcina specifică de filtrare este egală
cu:
q filtru , m3 /h∙ m2 ;
Numărul de filtre:
22
 F filtru
n= , buc .( II .45 .)
F
Pierderea de presiune în filtru:
∆ P filtru=2 ∙ P filtru ∙ n , Pa .(II .46 .)

1.8.3. Calculul și alegerea bateriilor de încălzire

Bateria de încălzire asigură încălzirea aerului proaspăt pe timp de iarnă. Puterea
termică a bateriei de încălzire se determină cu formula:
Q=0,278∙ c ∙ L ∙ ρ∙ ¿
în care: L – debitul de aer în sistemul de ventilare, în m 3 /h ;
t ∫ ¿¿ şi t ieş - temperatura aerului la intrarea şi la ieşirea din bateria de încălzire, în ℃ ;

Deci, alegem tipul de baterie de încălzire.

Pierderea de presiune în bateria de încălzire:
∆ Pb =Pb ∙n , Pa. (II .48 .)

1.8.3. Alegerea ventilatorului

Alegerea ventilatorului se face în baza debitului de calcul şi a pierderilor de sarcină.
Lv =1,1 ∙ Lsis , m3 /h ,(II .49 .)
Pierderea de sarcină pentru ventilator se determină cu formula:
∆ P v =( ∆ P sistem+ ∆ Putilaj ) , Pa.(II .50 .)

Deci, din [12], se alege tipul de ventilator.

Bibliografie.
[1] – SNiP 2.01.01-82 – „СТРОИТЕЛЬНАЯ КЛИМАТОЛОГИЯ И
ГЕОФИЗИКА”;
[2] – SNiP 2.04.05-91– „СТРОИТЕЛЬНЫЕ НОРМЫ И ПРАВИЛА”;
[3] – NCM E.04.01-2006 – Normativ în construcţii „PROTECŢIA TERMICĂ A
CLĂDIRILOR”, Instalaţii termice, de ventilare şi condiţionare a aerului;
[4] – NCM G.04.02-99 – Normativ în construcţii „TERMOTEHNICA
CONSTRUCŢIILOR”, Instalaţii termice, de ventilare şi condiţionare a aerului;
[5] – Îndrumar metodic privind elaborarea lucrării de curs „INSTALAŢII DE
ÎNCĂLZIRE”, UTM, Chişinău 2005;
[6] – Îndrumar metodic privind elaborarea proiectului de curs „INSTALAŢII DE
ÎNCĂLZIRE”, UTM, Chişinău 2007;

23
[7] – ,,Внутренние санитарно – технические устройства’’, часть 1.
Отопление, Справочник проектировщика под редакции И. Г. Староверова,
издание 4-е, Москва, Стройздат, 1990 г;
[8] – Îndrumări metodice la proiectul de curs, indicaţia 60, „Instalaţii de ventilare
în edificiile publice, UTM, Chişinău 1994;
[9] – Îndrumări metodice pentru elaborarea proiectului de an „Instalaţii de
climatizare”, „INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CONDIŢIONARE A
AERULUI”, UTM, Chişinău 1999;
[10] – „Внутренние санитарно – технические устройства” часть II,
Вентиляция и кондиционирование воздуха, Москва, стройиздат 1977;
[11] – В. Н. Богословскии „Отопление и вентиляция”, часть II, вентиляция,
Москва, стройиздат 1976;
[12] – „Systemair”, Каталог продукции 2011;
[13] – СНиП 2-3-79. Строительная теплотехника. Госстрой СССР. М. ЦИТП
Госстроя СССР, 1986;
[14] – СНиП 2.04.05 - 86. Отопление, вентиляция и кондиционирование
воздуха. Госстрой СССР. –М: ЦИТП Госстроя СССР, 1987;
[15] – „Carrier”, catalogul producătorului;
[16] – Victor Ursu. Îndrumar metodic de proiectare „Proiectarea sistemelor
automate pentru construcţii” secţia redactare şi editare a UTM, Chişinău, 2003;
[17] – Мухин О.А. „Автоматизация систем теплогазоснабжения и
вентиляции”. Минск, 1986;
[18] – Grigore Vascan. „Economia întreprinderii”, Curs universitar, Chişinău 2006;
[19] – „Tehnologia şi organizarea construcţiilor”, îndrumări metodice privind
elaborarea proiectului de an, UTM, Chişinău, 1998;
[20] – „Management. Teorie şi aplicaţii C++”, Editura tehnică, Bucureşti, 1993;
[21] – Efim Olaru „Protecţia mediului ambiant”, ciclu de prelegeri, Chişinău 2000;
[22] – SniP 2.04.14-88. Терловая изоляция оборудования и трубопроводов.
Государственный строительный комитет СССР, М, 1989;
[23] – Pavel Vîrlan ,,Alimentarea centralizată cu căldură’’, manual universitar,
,,TEHNICA – INFO’’, Chişinău 2010;
[24] – „Wiessman” Catalogul producătorului.

24