GHID DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA

INSTALAŢIILOR DE VENTILARE ŞI CONDIŢIONARE ÎN CLĂDIRI

CONTRACT MDRT – URBAN INCERC nr. 512/ 14. 06. 2011

Faza 1/2011

Redactarea a I
revizuita in urma includerii observaţiilor
din şedinţa de avizare in CTS 10 din data de 22.03.2012

Director general INCD URBAN INCERC

Conf. Univ. dr. arh. Vasile Meiţă

Director ştiinţific construcţii INCD URBAN INCERC

dr. ing. Emil Sever Georgescu

Director URBAN INCERC Sucursala Iaşi,

dr. ing. Constantin Miron

Sef de proiect
ing. Alina Cobzaru

- Mai 2012 -
Elaborare:

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII,

URBANISM ŞI DEZVOLTARE TERITORIALĂ DURABILĂ
INCD URBAN - INCERC Sucursala Iaşi

Responsabil contract:
ing. Alina Cobzaru

Colectiv de elaborare:
dr. ing. Constantin Miron
dr. ing. Livia Miron
ing. Ionel Puşcaşu
dr. fiz. Monica Cherecheş

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” IAŞI –

CENTRUL DE CERCETARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC POLYTECH

Responsabil contract:
conf. dr. ing. Vasilică CIOCAN

Colectiv de elaborare:

conf. dr. ing. Marina VERDEŞ

conf. dr. ing. Cătălin – George POPOVICI
sef lucr. dr. ing. Cristian Cherecheş
asist. dr. ing. Andrei Burlacu

Consultant ştiinţific de specialitate: prof. dr. ing. Dumitru Theodor Dorin MATEESCU
CUPRINS

Introducere. Prevederi generale

1 Obiect şi domeniu de aplicare

2 Referinţe normative pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi
climatizare din clădiri
3 Prevederi generale privind proiectarea instalaţiilor de ventilare și climatizare. Elaborarea
documentaţiei tehnico‐economice pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare în
clădiri
4 Terminologie
5 Cerinţe pentru realizarea ventilarii şi climatizarii

Partea I‐a
Criterii de proiectare a instalaţiilor de ventilare şi climatizare în clădiri

I.1 ‐ Proprietăţi privind calitatea aerului în încăperile ventilate şi climatizate. Limite de exigenta.

I.1.1.Parametrii exteriori de calcul pentru clădirile ventilate şi climatizate

I.1.2.Parametrii interiori de calcul pentru clădirile ventilate şi climatizate

I.2 ‐ Proiectare şi dimensionarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

I.2.1 Soluţii de ventilare şi climatizare. Domenii de utilizare.

I.2.1.1 Sisteme de ventilare naturala
I.2.1.2. Sisteme de ventilare mecanica
I.2.1.3. Sisteme de climatizare
I.2.2 Soluţii de ventilare şi climatizare pentru diferite destinaţii de clădiri
‐ Locuinţe
‐ Birouri
‐ Hoteluri
‐ Centre comerciale
‐ Clădiri pentru învăţământ
‐ Piscine
‐ Restaurante

I.3 ‐ Elemente componente ale instalaţiilor de ventilare și climatizare pentru clădiri

I.3.1 Dispozitive de introducere si evacuare a aerului

I.3.2 Conducte de aer şi accesorii.
I.3.3 Dispozitive pentru reglarea debitelor de aer
I.3.4 Prize de aer si guri de evacuare
I.3.5 Ventilatoare
I.3.6 Filtre de aer
I.3.7 Baterii de încălzire/ răcire
I.3.8 Camere de tratare cu apa
I.3.9 Tratarea cu abur
I.3.10 Recuperatoare de energie

3
I.4 ‐ Alegerea şi condiţii de utilizare a echipamentelor

I.4.1 Agregate centrale de tratare a aerului

I.4.2 Centrale de ventilare, climatizare, condiţionare.

I.5 Prevederi generale privind protecţia antiseismică şi protecţia acustică

I.5.1 Protecţia antiseismică ‐ Masuri specifice de protecţie antiseismică a echipamentelor şi

componentelor nestructurale din instalaţiile de ventilare și climatizare.
I.5.2 Protecţie acustică ‐ Măsuri pentru realizarea condiţiilor tehnice de protecţie împotriva
zgomotului produs de instalaţiile de ventilare și climatizare din clădiri

Partea a‐II‐a
Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea, recepţia şi urmărirea în exploatare a
lucrărilor de instalaţii de ventilare și climatizare.

II.1 Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea şi recepţia lucrărilor

de instalaţii de ventilare și climatizare

II.1.1 Execuţie şi montaj a instalaţiilor de ventilare și climatizare. Cerinţe impuse prin

proiectul de execuţie.
II.1.2 Verificari pentru punerea în funcţiune
II.1.3 Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare
II.1.4 Recepţia finală şi darea în exploatare

II.2 Reguli de buna practica pentru supravegherea, întreţinerea şi urmărirea comportării în

exploatare a instalaţiilor de ventilare și climatizare.

II.2.1 Exploatarea instalaţiilor de ventilare și climatizare

II.2.2 Urmărirea comportării în exploatare. Cerinţe prin proiectul tehnic.

II.3 Documentaţia tehnică de execuţie şi exploatare pentru instalaţii

de ventilare/ climatizare impusă prin proiectul tehnic

Anexe

ƒ Anexa 1.1 Acte legislative, Reglementări tehnice specifice, Standarde (române, europene sau
internaţionale), Lucrări de specialitate
ƒ Anexa 1.2 Conţinutul fazelor de proiectare pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare.
ƒ Anexa I.4 Cerințe de calitate pentru componente ale centralelor de ventilare, climatizare,
condiționare
ƒ Anexa II.1 ‐ Conţinutul caietului de sarcini pentru execuţia lucrărilor întocmit în cadrul unui
proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare
ƒ Anexa II.2 ‐ Conţinutul caietului de sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente
tehnologice şi confecţii diverse pentru achiziţia lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de
ventilare/ climatizare
ƒ Anexa II.3 ‐ Documente europene/ naţionale de evaluare tehnica pentru produse,
echipamente specifice sau procedee de ventilare mecanică/ climatizare a clădirilor. Cerinţe
legislative armonizate

4
GHID DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA INSTALAŢIILOR
Indicativ:
DE VENTILARE/ CLIMATIZARE ÎN CLĂDIRI

Introducere. Prevederi generale

1. Obiect şi domeniu de aplicare

1.1 Prevederile prezentului Ghid se aplică pentru proiectarea şi executarea sistemelor de
ventilare naturală şi mecanică, respectiv a sistemelor de climatizare din clădiri civile – rezidenţiale
şi social culturale.
1.2 Ghidul de bune practici, a fost elaborat în concordanţă cu Normativul pentru proiectarea
executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I5‐2010 şi are ca obiect:
a. prezentarea limitelor de exigenţă pentru ventilarea/ climatizarea spaţiilor din clădiri în funcţie de
destinaţie şi amplasament, în concordanţă cu condiţiile climatice locale, specifice României;
b. explicitarea, prin exemple de calcul, a aplicării prevederilor Normativului I5‐2010, pentru diferite
categorii de clădiri, în vederea realizării cerinţelor interioare de confort exprimate în conformitate
cu prevederile standardelor în vigoare la data elaborării documentaţiei;
c. detalierea modului de calcul şi de dimensionare a instalaţiilor şi echipamentelor de
ventilare/climatizare, în vederea respectării cerinţelor esenţiale prevăzute de Legea nr. 10/1995
privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare şi a exigenţelor specifice instalaţiilor de
ventilare, climatizare, condiţionare;
1.3 Prin aplicarea regulilor de bună practică în proiectarea, execuţia şi urmărirea în exploatare a
instalaţiilor şi echipamentelor de ventilare, climatizare sau condiţionare, se urmăreşte rezolvarea
practică a tuturor problemelor impuse, pentru satisfacerea cerinţelor de:
ƒ Rezistenţă mecanică şi stabilitate
ƒ Securitate la incendiu
ƒ Igiena, sănătate şi mediu
ƒ Siguranţa în exploatare
ƒ Protecţia împotriva zgomotului
ƒ Economie de energie şi izolare termică
ƒ Durabilitatea (fiabilitatea) şi întreţinerea sistemelor realizate.
1.4 Ghidul de bună practică specifică cerinţele pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea
sistemelor de ventilare naturală, mecanică/ climatizare şi se aplică următoarelor tipuri de clădiri,
indiferent de forma de proprietate:
a) clădiri civile noi,
b) clădiri civile existente, supuse unor lucrări de intervenţie pentru consolidare,
extindere, refuncţionalizare sau modernizare, reparaţii capitale.
1.5 Fac excepţie de la aplicarea acestui Ghid tehnic:
a. instalaţiile de ventilare, climatizare şi aer condiţionat destinate asigurării condiţiilor
tehnologice de tip special (instalaţii din camere curate, instalaţii de dezodorizare, de sterilizarea

5
aerului, instalaţii de transport pneumatic, instalaţii din mine, tuneluri, adăposturi de apărare civilă
şi din construcţii agrozootehnice)
b. instalaţiile de răcire prin radiaţie şi instalaţiile de ventilare sau încălzire cu aer cald prin jeturi
de aer orizontale.
c. tratarea problemelor specifice legate de faţadele duble ventilate (opace sau vitrate).
De asemenea nu sunt tratate instalaţiile speciale pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi
în caz de incendiu (desfumare) cu excepţia unor prevederi care reglementează posibilitatea
utilizării parţiale sau totale a instalaţiilor de ventilare ale clădirii, pentru evacuarea fumului şi
gazelor fierbinţi.
1.6 Ghidul de bună practică face precizări referitoare la conţinutul documentaţiilor tehnico‐
economice necesare pentru realizarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare în clădiri, cu
detalieri pentru:
a) expertiza tehnică (în Anexa 1.2)
b) elementele pentru prezentarea proiectului tehnic general pe specialităţi, memoriul
tehnic de specialitate şi piesele desenate, în Anexa 1.2
c) caracteristicile de calitate ale instalaţiei proiectate, justificate pentru fiecare dintre cele 6
cerinţe esenţiale în conţinutul caietelor de sarcini, menţionate în Partea II, Anexa II.1., II.2.

2. Referinţe normative pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi

climatizare din clădiri

Documentele de referinţă, legislative şi tehnice pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de

ventilare şi climatizare din clădiri sunt menţionate în Anexa 1.1, care include:
1.1.1 Acte legislative (Directive, Legi, Hotărâri şi Ordonanţe Guvernamentale)
1.1.2 Reglementări tehnice specifice
1.1.3 Standarde (române, europene sau internaţionale) armonizate
1.1.4 Lucrări de specialitate
Pentru referinţele datate, se aplică numai ediţia în vigoare la data întocmirii proiectului tehnic.

3. Prevederi generale privind proiectarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

Elaborarea documentaţiei tehnico‐economice pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare şi
climatizare clădiri
3.1 Conţinutul ‐ cadru al documentaţiilor tehnico‐economice aferente investiţiilor publice este
reglementat, la data elaborării Ghidului, prin prevederile Hotărârii Guvernului HG 28/2008 cu
completările ulterioare (Ord. 863 din 02/07/2008) şi se aplică pentru realizarea obiectivelor de
investiţii noi, precum şi lucrărilor de intervenţii la construcţii existente.
3.2 Cerinţele generale referitoare la proiectarea şi executarea lucrărilor de instalaţii de
ventilare şi climatizare din clădiri sunt cele menţionate în normativul I5‐2010, cap. 1.
Complementar acestora, în Anexa 1.2 se prezintă detalii privind continutul fazelor de proiectare
pentru instalatiile de ventilare/ climatizare, menţionate prin documentele normative precizate la
art. 3.1. în ediţia în vigoare la data întocmirii proiectului tehnic.

6
 4. Terminologie
4.1. Terminologia şi notaţiile utilizate în acest ghid sunt în concordanţă cu termenii şi
definiţiile folosite în documentele tehnice normative româneşti, cu aplicare în domeniul de
activitate al ghidului:
• Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare şi Legea nr.
372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, cu modificările ulterioare;
• Normativul pentru proiectarea executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi
climatizare, indicativ I5‐2010
• Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor Mc 001/2006;
• SR EN 12792:2004, Ventilarea în clădiri. Simboluri, terminologie şi simboluri grafice;
• SR EN ISO 7730:2006, Ambianţe termice moderate – Determinarea analitică şi
interpretarea confortului termic prin calculul indicilor PMV şi PPD şi specificarea
criteriilor de confort termic local
• SR CR 1752:2002, Instalaţii de ventilare în clădiri. Criterii de proiectare pentru
realizarea confortului termic interior
• Alte reglementări tehnice şi standarde în vigoare, menţionate in Anexa I.4. ‐
Documentele de referinţă, legislative şi tehnice pentru proiectarea şi executarea
instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clădiri.

4.3. Simboluri şi prescurtări

Simbolurile şi unităţile de măsură pentru principalii termeni utilizaţi sunt indicaţi în
Normativul pentru proiectarea executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare,
indicativ I5‐2010.
S‐a folosit sistemul internaţional de unităţi de măsuri (SI), în care:
1W = 0,860 kcal/h = 1J/s
1 m2 K/W = 1,163 m2 h oC/ kcal
1W/(m3K) = 0,860 kcal/(m3 h oC)
1Wh = 3600 J = 0,860 kcal
În cadrul relaţiilor de calcul utilizate în prezentul ghid de buna practică pentru proiectare, s‐au
păstrat notaţiile utilizate în standardele europene armonizate.

5. Cerinţe pentru realizarea ventilarii şi climatizarii

5.1 Ventilarea şi climatizarea, cu procesele conexe derivate ventilarea naturală, mecanică,

hibridă, condiţionarea aerului, confortul termic dintr‐o încăpere si eficienţa ventilării sunt procese
şi mărimi definite detaliat în Normativul I5‐2010, cap. 2 Terminologie, cap. 3 Ventilarea clădirilor şi
cap. 4. Climatizarea clădirilor.

7
I.3 ‐ Elemente componente ale instalaţiilor de ventilare si climatizare pentru clădiri

I.3.1 Dispozitive de introducere şi evacuare a aerului

Exemplu de calcul

Într‐o cameră cu lungimea L = 16 m, înălţimea H = 4 m şi lăţimea B = 10 m, trebuie să

se introducă prin guri de perete, pe partea îngustă a încăperii, o cantitate de aer Q = 3000
m3/h.

Se cere determinarea secţiunii gurilor de aer, viteza de introducere a aerului şi

raportul de amestec la capătul jetului.

Bătaia jetului X = L = 16 m.

Valoarea limita a vitezei axiale (aleasă) vg = 0,3 m/s.

Alegerea secţiunii gurii de aer

Conform ecuaţiei:

se obţine secţiunea gurii de aer S:

Urmează să fie utilizate patru guri de aer dreptunghiulare, cu un raport între laturi s ≤
25 şi un raport al suprafeţei libere i = 0,75.

Debitul de aer ce trece prin fiecare gură de aer va fi:

Coeficientul de contracţie depinde de forma şi de modul de contracţie al gurii de aer.

Ca indici, sunt date pentru acest coeficient α, următoarele valori:

Duze de construcţie obișnuită 0,99

Deschideri rectangulare cu marginile rotunjite 0,82‐088

Guri cu perforaţii 0,74‐0,82

Guri cu lamele despărţitoare 0,66‐0,74

Orificii rotunde cu muchii vii 0,63

45
 Coeficienţii K şi K’, determinaţi în mod experimental, variază potrivit cu forma şi
execuţia gurilor de aer. Se constată, de asemenea şi o anumită influenţă a vitezei.
Rezultatele diferitelor cercetări nu corespund pe deplin. În consecinţă, în tabelul 3.1 sunt
indicate valori medii pentru coeficientul K’.

Tabelul 3.1Valori medii pentru coeficientul K’

Coeficienţii gurilor de aer K' Viteza aerului v0

Tipul gurii de aer 2‐5 m/s 8‐10 m/s
Guri de aer simple:
circulare sau pătrate 5,7 7,0
dreptunghiulare: raportul dintre laturi
s = 25 5,3 6,5
s = 40 4,9 6,0
Deschideri circulare, axiale sau radiale 3,9 4,8
Grătare sau grilaje, suprafaţa liberă
i = 0,4 4,7 5,7
Table
i = 0,03...0,05 3,0 3,7
găurite
i = 0,1...0,2 4,0 4,9
Grătare cu lamele despărţitoare divergente cu
unghi de:
40 ̊ 2,9 3,5
60 ̊ 2,1 2,5
90 ̊ 1,7 2,0

Din tabelul 3.1 se obţine pentru viteza v0 ≤ 5 m/s

K’ = 5,3 (gură de aer cu lamele drepte)

α ≈0,7.

De aici rezultă:

şi

; .

Pentru o gură de aer cu înălţimea h = 0,14 m, lungimea l a grătarului va fi:

46
 Lungimea totală a grătarului depinde de lăţimea disponibilă a peretelui. Numai
atunci când rămâne un spaţiu suficient între grătare – în mod direct trebuie să se pornească
de la diametrul echivalent al suprafeţei secţiunii S0 – diferitele guri de introducere pot fi
calculate conform cu legile jetului liber, ca in acest exemplu.

Viteza aerului .

Raportul de amestec

Acest raport de amestec mare este valabil pentru jetul liber circular. Întrucât jeturile
diferitelor guri de introducere se amestecă între ele la extremităţi, raportul de amestec
calculat nu va fi obţinut în realitate. Chiar dacă raporturile de amestec sunt mai reduse,
riscul producerii de curenţi neplăcuţi rămâne însă mic atunci când aerul introdus aer o
temperatură mai scăzută decât aerul interior.

I.3.2 Conducte de aer şi accesorii. Condiţii speciale.

I. 3.2.1 Calculul conductelor de aer. Metoda secțiunilor constante

Exemplu de calcul

Se cere calcularea reţelei de conducte a instalaţiei de ventilare a unui cinematograf

cu 400 de locuri, la care debitul orar de aer introdus este Qz= 12000 m3.

Pentru calculul secţiunilor vor fi folosite următoarele viteze:

v1= 5 m/s în conducta principală ;

v2= v3= 4 m/s în ramificaţiile conductelor ;

vL= 1,5 m/s în camera de ventilare ;

v = 2 m/s la gurile de introducere a aerului.

Camera de ventilare se găsește într‐o încăpere în spatele sălii de spectacol. Conducta

principală ajunge în partea frontală a sălii de cinematograf, având traseul pe dedesubt şi
lateral; aerul introdus este refulat în sală prin două guri amplasate în stânga şi dreapta
ecranului. Reţeaua de conducte pentru aerul introdus are deci forma reprezentată in fig. 3.1.

47
 Fig. 3.1 Reţeaua de conducte pentru exemplul de calcul

Secţiunea conductei principale are o suprafaţă de:

Se alege o secţiune dreptunghiulară cu laturile:

a= 0,75 m şi b= 0,9 m.

Atunci

a*b = 0,75*0,90 = 0,675 m2 .

Camera de ventilare are o secţiune de :

În cazul secţiunii pătrate, laturile camerei vor fi:

a=b= 1,5 m.

Prin tronsoanele 2 şi 3 trece jumătate din debitul de aer introdus. Secţiunea lor
devine deci:

Se aleg deci următoarele dimensiuni:

a*b = 0,75*0,55 = 0,412 m2 .

În tronsoanele considerate se găsesc următoarele rezistenţe locale:

Tronsonul 1: Curbă de 900 R/d = 1 ζ = 0,3

Creştere de secţiune S1/SL = 0,4 ζ = 0,13

Reducere de secţiune S1/SL = 0,4 ζ=0

Curbă de 900 R/d = 1 ζ = 0,3

Curbă de 900 R/d = 1 ζ = 0,3

Curbă de 900 R/d = 1 ζ = 0,3

∑ζ = 1,33.

48
Tronsonul 2: Curbă de 900 R/d = 1 ζ = 0,3

Cot 900 cu muchii ascuţite ζ = 1,25

∑ζ = 1,55.

Tronsonul 3: Ramificaţie = cot 900 R/d = 1 ζ = 0,3

Cot 900 cu muchii ascuţite ζ = 1,25

∑ζ = 1,55.

Plasa prizei de aer exterior, pentru viteza aerului de v = 1,5 m/s şi raportul între
suprafaţa liberă şi totală s/S = 0,6 are un coeficient de rezistenţă ζ = 1,5. Gurile de refulare a
aerului în sală sunt prevăzute cu grătar din tablă ştanţată având s/S = 0,5. Pentru v = 2 m/s,
coeficientul este ζ = 4,9.

Astfel, pentru tronsoanele cele mai lungi ale conductei de aer se obţin pierderile de
presiune din tabelul 3.2

Tabelul 3.2 Pierderi de presiune pentru tronsoanele 1 şi 2

Qs v R R*l Z
l a b dg
Nr. ∑ζ [mc/s [m/s [mmH2O/ [mmH2 [mmH2
[m] [m] [m] [m]
] ] m] O] O]
0,7 0,9 0,8
1 34 1,33 3,3 5,0 0,031 1,05 2
5 0 0
0,7 0,5 0,6
2 14 1,55 1,65 4,0 0,025 0,35 1,5
5 5 5
1,40 3,5
Plasă la priza de
aer exterior 1,5 ‐ ‐ ‐ ‐ 1,5 ‐ ‐ 0,2
Grătar la gura
de refulare 4,9 ‐ ‐ ‐ ‐ 2,0 ‐ ‐ 1,2
1,40 4,90
Trebuie verificată, de asemenea, pierderea de presiune în tronsonul 3.
Ea este dată în tabelul 3.3.
Tabelul 3.3 Pierderi de presiune pentru tronsonul 3

l Qs a b dg v R R*l Z
Nr. ∑ζ
[m] [mc/s] [m] [m] [m] [m/s] [mmH2O/m] [mmH2O] [mmH2O]
3 2 1,55 1,65 0,75 0,55 0,65 4,0 0,025 0,05 1,5

La aceasta se adaugă pierderea la gura de refulare a aerului în sală Δp =1,2 mmH2O.

Pierderea de presiunea în tronsonul 3 devine deci:

Δp3 = Rl + Z + Δp = 2,75 mmH2O.

49
În schimb, pierderea de presiune în tronsonul 2 a fost :

Δp2 = 0,35 + 1,5 + 1,2 = 3,05 mmH2O.

Deoarece, în general,

Δp = C1 * v2 = C2 * Q2 ,

Debitele de aer introduce în cele două tronsoane 2 şi 3 vor fi în raportul :

Această mică diferenţă poate fi trecută cu vederea. Dacă ar fi existat diferenţe mari
între pierderile de presiune ale tronsoanelor 2 şi 3, ar fi fost necesară majorarea pierderii de
presiune în tronsonul 3 prin introducerea unei rezistenţe (clapetă de reglare).

În afară de pierderea depresiune în reţeaua de conducte, trebuie calculată şi

pierderea de presiune din centrala de ventilare. În primul rând, trebuie stabilite pierderile de
presiune care se produc în filtru şi în bateria de încălzire a aerului, care depind de
construcţie şi de debitul de aer şi trebuie cerute de la firma producătoare. În exemplul
prezentat pentru Qz = 12000 m3/h :

Filtrul ΔpF = 6 mmH2O

Baterie de încălzire ΔpE = 5 mmH2O

Total ΔpL = 11 mmH2O

Deci, căderea de presiune totală în circuitul cel mai lung de conductă va fi:

Δp = ∑(Rl) + Z + ΔpL = 1,40 + 4,9 + 11,0 = 17,3 mmH2O.

Puterea teoretică a ventilatorului este dată de produsul dintre debitul volumetric pe

secundă şi presiune, deci :

P= .

Pentru un ventilator cu randamentul η = 0,6, puterea efectiv necesară devine:

I. 3.2.2. Calculul conductelor de aer. Metoda secțiunilor variabile cu recuperarea

presiunii statice

50
 Exemplu de calcul 1

Se cere dimensionarea unei conducte de distribuţie uniformă cunoscându‐se: debitul

de aer iniţial D1 = 6000 m3/h; numărul de guri n =6; debitul unei guri 1000 m3/h; distanţa
dintre axele gurilor l = 10 m; viteza inițială a primului tronson al conductei v1 = 8 m/s;
înălţimea maximă a conductei h = 450 mm. Se cere de asemenea presiunea totală necesară
în secţiunea iniţială a conductei de distribuţie (secţiunea care trece prin axa primei guri de
refulare).

Calculele sunt sistematizate în tabelul 3.4 iar conducta dimensionată este

reprezentată în fig. 3.2.

Tabelul 3.4 Sistematizarea calculelor de la exemplul de calcul

Nr. D l v1 v2 h
Tronson [m3/h] [m] [m/s] [m/s] [m]
[m2] (rotunjit
mm)
0 6000 ‐ 8,00 ‐ ‐ 450 465
1 5000 10 8,00 6,70 0,2082 450 465
2 4000 10 6,70 5,60 0,1985 450 440
3 3000 10 5,60 4,50 0,1850 450 410
4 2000 10 4,50 3,60 0,1542 450 345
5 1000 10 3,60 2,70 0,1042 450 230

Fig. 3.2 Conductă de distribuţie – exemplu de calcul

51
 Fig. 3.3 Variaţia presiunilor într‐o conductă de distribuţie cu recuperarea presiunii statice

Lungimea tronsonului 0 este:

Pentru calculul tronsonului 1, în nomograma din figura 3.4 se fixează mai întâi în
câmpul inferior punctul dintre intersecţia liniei debitului D2 = 6000 – 1000 = 5000 m3/h cu
linia l = 10,00 m, apoi se trasează prin acest punct o dreaptă verticală până la întretăierea cu
curba v1 = 8,00 m/s (linie plină); în dreptul punctului de intersecţie obţinut se citeşte pe
ordonata din stânga (linie plină), v2 = 6,70 m/s. Pe baza acestei viteze se stabileşte aria şi
apoi lăţimea b a tronsonului. În continuare, calculul de dimensionare decurge în mod similar.

52
 Fig.3.4 Nomogramă de calcul a conductelor de distribuţie cu recuperarea presiunii statice

Dacă se admite că gura de refulare are dimensiunile 300 x 350 mm (aria A0 = 0,105
2
m ) şi cunoscând ca viteza aerului în conductă înainte de ultima gură de refulare este de
2,70 m/s, pierderea în gura de refulare considerată liberă este:

În care ζ155 = 3,8 s‐a determinat cu ajutorul figurilor 3.5 şi 3.6

53
 Fig. 3.5 Gură de refulare la capăt de conductă;

Fig. 3.6 ζ155

Viteza aerului în gura de refulare fiind:

presiunea dinamică necesară pentru dezvoltarea jetului este:

Presiunea statică în conductă în dreptul fiecărei guri de refulare este deci, conform
ecuaţiei:

rezultă :

Presiunea dinamică în primul tronson al conductei, corespunzătoare vitezei iniţiale v1

= 8,00 m/s este :

Conform celor arătate mai înainte această presiune dinamică serveşte, prin
transformări succesive în presiune statică, la acoperirea pierderilor ce au loc pe întreaga
lungime a conductei de distribuţie. Presiunea totală in secţiunea iniţială a conductei de
distribuţie este deci:

54
 ,
care, împreună cu rezistenţa instalaţiei calculată de la priza de aer şi până în secţiunea
iniţială a conductei de distribuţie, determină valoarea presiunii totale a ventilatorului ce
trebuie montat în instalaţie.
Examinând forma conductei de distribuţie din fig. 3.2 se observă că necesităţile de
recuperare a presiunii au făcut ca tronsonul 1 să păstreze aceleaşi dimensiuni ca şi tronsonul
0. Aceasta înseamnă că pierderile mari de presiune în tronsonul 1, datorită vitezei mari de
curgere a aerului la capătul iniţial al conductei, au cerut o recuperare mai importantă de
presiune statică, adică o viteză în aval sensibil mai mică decât viteza din amonte. Când
pierderile de presiune în tronsoane sunt ridicate (viteze mari asociate cu distanţe mari între
gurile de refulare), este posibil ca nici menţinerea unei secţiuni constante a tronsoanelor să
nu mai fie suficientă şi conductele de distribuţie să capete formele sin fig. 3.7, a,b, în scopul
de a se realiza astfel diferenţele necesare între vitezele din amonte si din aval.

Fig. 3.7 Forme de conducte de distribuţie uniformă

Deseori în proiectare se face eroarea de a se considera satisfăcătoare o conductă cu
secţiune constantă pe întreaga lungime, pentru distribuirea uniforma a aerului. Fie o
asemenea conductă ( fig. 3.8), în care variaţie presiunii statice necesară pentru a menţine
aceeaşi valoare pr în dreptul fiecărei guri de refulare este reprezentată prin linia întreruptă 1‐
2‐3‐4‐5. Prin păstrarea unei secţiuni constante a conductei se întâmpla ca vitezele v2 si v3 să
capete valori mai mici decât cele utile.
În acest caz, în dreptul gurilor de refulare se realizează o conversie a presiunii
dinamice într‐o măsură mai mare decât este necesar, ceea ce face ca în secţiunea II în loc de
presiunea statică pr, să se realizeze , iar în secţiunea III,să ajungă până la . Se observă
că în această situaţie presiunea statică în conductă creşte în sensul de curgere a aerului, cu
efectul că gurile de refulare dinspre capătul final al conductei vor refula un debit mai mare
decât gurile din tronsoanele iniţiale.

55
 Fig. 3.8 Variaţia presiunilor într‐o conductă cu secţiune constantă

Dacă o cunductă de distribuţie uniformă este corect calculată, nu este necesar să se

monteze organe de reglaj la gurile de refulare, care pot fi prevăzute, în acest caz, numai cu
plase de sârmă sau cel mult cu jaluzele pentru dirijarea aerului.
Locul de montare a gurilor de refulare pe periferia conductei de aer este indiferent.
În ceea ce priveşte viteza aerului în conductele de distribuţie uniformă nu există nici
o restricţie în afară de cele referitoare la nivelul admis de zgomot. Metoda de calcul prin
recuperarea presiunii statice este avantajoasa în special la conducte cu viteză mare (15‐40
m/s), folosite din ce în ce mai mult în instalaţiile moderne, deoarece economia de energie
devine mai importantă în acest caz.
Când conductele de distribuţie uniformă conţin piese care intervin cu rezistenţe
locale la pierderile din tronsoane, valorile acestor rezistenţe se iau în consideraţie sub forma
unor lungimi echivalente care se adaugă la lungimile geometrice ale tronsoanelor respective.
Prin lungimea echivalentă a unei piese speciale se înţelege lungimea unui tronson
drept în care se produc, în aceleaşi condiţii de curgere, o pierdere de presiune prin frecare
egală cu pierderea locală a piesei respective.
În general, piesele speciale conţinute de conductele de distribuţie uniformă sunt
coturile si curbele. Lungimile echivalente ale acestor piese se pot determina pe baza
indicaţiilor furnizate de frigurile 3.9 şi 3.10.
Modul de utilizare al acestor figuri reiese din exemplul de calcul următor.
Exemplu de calcul 2
Se dă porţiunea de conductă de distribuţie din fig. 3.11 şi se cere lungimea totală de
utilizat în calcule a tronsonului 2.

Lungimea geometrică a tronsonului este l1 = 2 + 4 = 6 m.

În fig. 29.9, R/a = 600/600 = 1, iar b/a = 300/600 = 0,5.

56
La aceste valori se citeşte în figură:

şi se deduce: .

Lungimea totală care se utilizează în calcule şi care se introduce deci în nomograma din fig. 29.3 este:

Se observă că curba din fig. 3.11 a fost efectuată în porţiunea cu lăţime mare a
tronsonului. Această dispoziţie oferă două variante şi anume: în porţiunea cu lăţime mare,
viteza aerului fiind mai redusă, pierderea locală provocată de curbă este mai mică; din punct
de vedere al calculului, dispoziţia este convenabilă, deoarece lăţimea mare a tronsonului
este cunoscută din calculele precedente, în timp ce lăţimea mică urmează să fie
determinată.

Fig. 3.9 Lungimea echivalentă a curbelor cu secţiune rectangulară

Fig. 3.10 Lungimea echivalentă a curbelor cu secţiune circulară

Fig. 3.11 Determinarea lungimii totale a unui tronson cu curbă

57
 I.3.5 Ventilatoare

Sunt maşini hidraulice folosite pentru vehicularea aerului si gazelor si care realizează o presiune de pana la 30.000 Pa .
In tabelul 3.5 sunt prezentate tipurile de ventilatoare , curbele caracteristice ale acestora împreuna cu aplicaţiile lor:
TABEL 3.5 Tipuri de ventilatoare

Performante
Tip Caracteristicile rotorului Caracteristicile carcasei Curbe caracteristice Aplicaţii
caracteristice
Încălzire generală,
Eficienţa maximă se ventilaţie şi condiţionare.
V Spirală ‐ pentru o înregistrează între 50 şi 60% De obicei utilizată
Cea mai mare eficienţă dintre toate conversie eficientă a
E pentru volume de aer mari. pentru aplicaţii
ventilatoarele centrifugale. Zece până la 16 presiunii.
N Acestea permit atingerea industriale care pot
palete de forma unei aripi curbată dinspre
T Randamentul maxim unor caracteristici de avea nivel redus,
centru spre vârf. Paletele profunde permit
I Tip elice este obţinut prin presiune bune. mediu sau ridicat de
expansiunea eficientă.
curăţare continuă şi Puterea atinge maximul în sarcină. Se poate
L Aerul iese din rotor cu o viteză mai mică decât
apropierea vârfului de utiliza şi în aplicaţii
A în vârf. Pentru o sarcină dată, are cea mai dispunerea în
aliniament a roţii cu randament şi scade sau se industriale, de mari
T mare viteză centrifugă din această categorie.
auto limitează in lipsă de dimensiuni,cu aer
O zona de admisie.
sarcină. curat cu economii
A important de energie.
R Randament puţin mai scăzut faţă de cele
E cu elice Aceleaşi tipuri de
Similar cu cele
Înclinate în 10 până la 16 lamele simplu stratificate Folosesc aceeaşi aplicaţii ca mai sus.
C precedente, cu rezerva că
spate/curbate curbate sau înclinate în spate faţă de carcasă ca Se pot utiliza în
E maximul de eficienţă este
in spate direcţia de rotaţie. ventilatoarele tip elice aplicaţii cu mediu
N uşor mai scăzut.
Eficiente din aceleaşi motive ca şi cele tip coroziv sau coroziv.
T elice.
R
I Spirală. De obicei este Uzual pentru clădiri
Nivele de presiune mai ridicate decât la Caracteristici de presiune industriale şi cerinţe
F cea mai îngustă
cele tip elice, curbate înapoi, sau mai ridicate decât cele cu de presiune ridicată.
U carcasă. Pentru că
înclinate înapoi. elice sau cele curbate înapoi. Defectele ce pot
G designul roşii este mai
Curba poate înregistra o întrerupere la Se pot înregistra căderi apărea la roată pot fi
A puţin eficient,
Radiale stânga vârfului de randament, iar bruşte d presiune în stânga reparate cu uşurinţă.
L dimensiunile carcasei vârfului de randament, dar Roţile pot fi uneori
ventilatorul nu trebuie să funcţioneze în
E nu sunt la fel de acestea nu creează învelite cu un material
acele condiţii.
importante ca la cele probleme. Puterea creşte special. Nu sunt
Puterea creşte continuu în lipsă de
tip elice sau înclinate continuu în lipsă de sarcina. utilizate in instalaţii de
sarcină.
înapoi. condiţionare a aerului.

58
 Curbă de presiune mai aplatizată şi eficienţă Curba de randament este mai În special pentru
mai scăzută decât cele tip elice, înclinate puţin abruptă decât a aplicaţii HVAC precum
Spirală, adesea identică cu
înapoi sau curbate înapoi. ventilatoarelor curbate în canale de fum
celelalte ventilatoare
Nu se recomandă selecţia când funcţionarea o spate şi cade în stânga rezidenţiale, unităţi de
centrifugale.
poziţionează în stânga vârfului de randament punctului de maxim. Maxim condiţionare.
Potrivirea între roată şi
Curbate înainte pe curba randamentului. de eficienţă în stânga vârfului
gura de admisie mai puţin
Puterea creşte continuu la evacuarea liberă. la 40‐50% pentru volume mari
importantă ca la cele cu
Selecţia motorului trebuie să ţină cont de de aer. La selecţia motorului
elice sau înclinate în
acest aspect. trebuie ţinut cont de creşterea
spate.
consumului de curent la
funcţionara în lipsă de sarcină.
Debit mare, dar capacităţi Pentru aplicaţii de
V forte mici de presiune. joasă presiune cu
Randament scăzut.
E Inel simplu, orificiu plat Randamentul maxim atins în circularea unui volum
Limitat la aplicaţii de joasă presiune
sau venturi. apropiere de lipsă de mare de aer, de
N De obicei rotoarele ieftine au doua sau mai
Forma cu eficienţă optima sarcină. Refularea circulară a exemplu –aerul circula
T Elice multe lame simplu‐stratificate ataşate la un
este cea cu dimensiune aerului. prin pereţi,nu prin
I butuc relativ mic. Transfer de energie primară
apropiată de diametrul tubulatură. Utilizat în
L prin viteza de presiune
lamelelor. instalaţii de
A împrospătare a
T aerului.
O Debit mare, capacităţi medii Instalaţii de
A de presiune. Curba condiţionare de
R Într‐o oarecare măsură sunt mai eficiente şi randamentului cade la presiune mică şi medie
E capabile să dezvolte presiune statică mai stănga vârfului de unde distribuţia de aer
mare decât cele cu elice. De obicei au 4 până Tub cilindric cu diametrul presiune.Trebuie evitată nu atinge praguri
De tubulatură la 8 lamele tip elice sau secţiune transversală foarte apropiat de al funcţionarea în această critice.Utilizat în
A simplu‐stratificată. lamelelor. regiune. Refularea circulară aplicaţii industriale
X Butucul este de obicei mai mic decât jumătate a aerului. precum cuptoare de
I din diametrul ventilatorului. uscare, vopsitorii sau
A la exhaustarea
L fumului.
E Caracteristici de înaltă Instalaţii generale de
presiune cu debit mediu. condiţionare a aerului
Forma şi aranjarea lamelelor permite un
Curba randamentului cade de joasă, medie şi
randament mediu spre ridicat şi o bună Tub cilindric cu diametrul
la stănga vârfului de înaltă presiune cu
eficienţă în utilizare. foarte apropiat de al
presiune. Trebuie evitată instalare compactă şi
Cu palete în Cele mai eficiente au lamele în forma de elice. lamelelor. Paletele de
funcţionarea în această curent liniar. Are o
trepte Lamelele pot avea pas fix, ajustabil sau dirijare in amonte sau în
regiune.Paletele de dirijare bună distribuţie a
reglabil. aval de rotor sporesc
corectează mişcarea aerului in aval. Mai
Butucul este de obicei mai mare decât randamentul şi eficienţa.
circulară imprimată de compacte decât
jumătate din diametrul ventilatorului.
motor şi sporesc ventilatoarele
caracteristicile de presiune şi centrifugale cu aceeaşi

59
 eficienţa ventilatorului. întrebuinţare.
S Tub cilindric similar cu Randament similar cu al
P vanele axiale în trepte, cu ventilatoarelor curbate în
E Randament asemănător cu cele curbate în deosebirea ca diametrul spate, cu excepţia capacităţii
spate exceptând capacitatea şi presiunea care nu este la fel de apropiat şi presiunii care sunt mai
C În special în pentru
Centrifugale de sunt mai mici. faşă de dimensiunea mici. Eficienţă mai mică
I recirculare în instalaţii
tubulatură Eficienţă mai mică faţă de cele curbate înapoi. lamelelor. decât cele curbate în spate
A de joasă presiune.
Curba de randament poate înregistra o Aerul este eliberat radial după ce aerul atinge 90o.
L cădere în stânga vârfului de presiune. de la roată şi face un Curba de randament este
E 0
unghi de 90 prin paletele asemănătoare cu cea a
de dirijare. ventilatoarelor axiale.
De obicei folosită fără Sisteme de exhaustare
tubulatură de ventilaţie, de de joasă presiune
În mod curent nu are
Pentru sisteme cu exhaustare la presiune aceea funcţionează la precum fabrici,
carcasă deoarece aerul
joasă precum fabrici, bucătării, depozite si volume mari şi presiune bucătării, depozite şi
este direcţionat circular
Centri unele aplicaţii comerciale. extrem de scăzută. Doar alte instalaţii
de rotor.
fugale Asigură ventilaţie cu exhaustare pozitivă, care presiunea statică şi industriale. Investiţie
De obicei nu este
Ventilatoare de acoperiş

constituie un avantaj faţă de cele cu
configurat pentru
exhaustare prin cădere. Unităţile centrifugale
recuperarea vitezei de
sunt uşor mai silenţioase decât cele axiale.
presiune.
Ca idee de bază, rotorul
Pentru sisteme cu exhaustare la presiune este fixat pe un suport .
joasă precum fabrici, bucătării, depozite si Învelitoarea protejează
Axiale
unele aplicaţii comerciale. Asigură ventilaţie ventilator de condiţii
cu exhaustare pozitivă, care constituie un atmosferice neprielnice.
avantaj faţă de cele cu exhaustare prin cădere Aerul este refulat prin
capătul învelitorii.
randamentul static sunt
reprezentate.
De obicei folosită fără
tubulatură de ventilaţie, de
aceea funcţionează la
volume marei şi presiune
extrem de scăzută. Doar
presiunea statică şi
randamentul static sunt
reprezentate.
iniţială mică şi costuri
mici de întreţinere.
Unităţile centrifugale
sunt mai silenţioase
decât cele axiale.
Sisteme de exhaustare
de joasă presiune
precum fabrici,
bucătării, depozite şi
alte instalaţii
industriale. Investiţie
iniţială mică şi costuri
mici de întreţinere.

60
 ALEGEREA VENTILATOARELOR

Ventilatoarele se aleg corespunzator cu debitul si presiunea rezultate din proiect,

tipul si particularitatile instalatiei, regimul si conditiile de functionare, consumul de energie,
spatiul disponibil, nivelul de zgomot, costul ventilatorului si conditiile de exploatare.
La alegerea ventilatorului in cadrul unei teme de proiectare, se iau in considerare
urmatoarele aspecte:
a) punctul de functionare al ventilatorului de pe curbele caracteristice trebuie sa se
afle in zona de consum minim de energie;
b) in instalatiile de ventilare fara conducte, in care presiunea dezvoltata de
ventilator este redusa, iar incaperea ventilata nu prezinta cerinte de silentiozitate
si nu sunt degajari de substante inflamabile sau corozive, se recomanda
prevederea unor ventilatoare axiale;
c) in instalatiile de ventilare cu conducte pentru introducerea aerului proaspat,
alegerea se va face intre un ventilator centrifugal si unul axial cu carcasa, in
functie de cerintele privitoare la presiune, spatiu, nivel de zgomot, consum de
energie si cost, dandu‐se preferinta ventilatoarelor axiale in masura satisfacerii
acestor cerinte;
d) in instalatiile de ventilare cu conducte pentru evacuarea aerului viciat se prefera
ventilatoarele centrifugale; in cazul folosirii ventilatoarelor axiale montate in
conducte cu aer fierbinte sau incarcat cu substante corozive sau praf,
ventilatoarele se vor actiona prin curele trapezoidale, cu motorul scos in afara
conductei;
e) ventilatoarele centrifugale montate in instalatii care contin multe piese speciale,
pentru care rezistentele locale nu pot fi stabilite cu precizie, se aleg de tipul cu
rotor cu palete inclinate inapoi;
f) la instalatiile cu functionare intermitenta, se admit ventilatoare cu puncte de
functionare corespunzatoare unor randamente mai scazute, daca prin acestea se
obtin avantaje de alta natura;
g) pentru reducerea nivelului de zgomot se prefera ventilatoare cu turatie redusa
(500 ‐ 750 rot/ min) in locul celor cu turatie ridicata (1000 ‐ 1500 rot/min).

Se recomanda utilizarea ventilatoarelor cu un consum specific de energie redus.

După ce curba căderilor de presiune a sistemului de distribuţie a aerului a fost

definită, poate fi făcută selecţia ventilatorului în funcţie de cerinţele sistemului.
Producătorii de ventilatoare prezintă randamentele acestora fie in grafice ( fig. 3.12) fie sub
forma unor tabele de valori. Tabelele de randamente oferă informaţii pentru o arie
recomandată de valori. Varianta optimă de selecţie, sau vârful punctului de eficienţă este
identificată în variate modalităţi de fiecare producător.

Randamentele cuprinse în tabelele de date de către producători pleacă de la valori

arbitrare ale debitului şi presiunii. În aceste tabele, date adiacente sunt reprezentate
orizontal sau vertical, referitor la diverse puncte de utilizare (de exemplu diferite puncte de
evaluare) de pe curba de randament a ventilatorului. Aceste puncte de evaluare depind în
totalitate de caracteristicile ventilatorului. Totuşi, punctele de operare cuprinse în aceste
tabele reprezintă valori apropiate, astfel încât puncte intermediare pot fi determinate
aritmetic, fără a pierde acurateţea în selecţia ventilatorului.

61
 Presiune totala Ptf [Pa]

Eficienta ηt [%]
Putere [kw]
Fig.3.12 Curbe de performanta utilizate de producătorii de ventilatoare

Selecţia unui ventilator pentru un sistem de distribuţie a aerului particular impune

corespondenţa între caracteristicile de presiune ale ventilatorului şi ale sistemului. Astfel,
întregul sistem trebuie evaluat, iar debitul de aer necesar, pierderile şi elementele de la gura
de absorbţie şi evacuare cunoscute. Necesarul de viteză şi putere ale ventilatorului vor fi
apoi calculate cu ajutorul graficelor sau tabelelor de date.
La folosirea graficelor este foarte important ca punctele de operare selectate (Fig
3.13) să reprezinte o valoare maximală de atins pe curba de selecţie, astfel încât
randamentul şi rezistenţa maximă să poată fi atinse atât la pierderi cât şi la creşteri de
viteză. La sistemele pentru care mai mult de un punct de funcţionare este întâlnit, este
necesară o evaluare pe acel interval a felului în care se comporta ventilatorul ales. Această
analiză este necesară pentru sistemele cu volum variabil, unde nu doar ventilatorul suferă
modificări ale randamentului, ci întregul sistem deviază de la relaţiile de calcul.
Pentru alegerea unui tip de ventilator intr‐o instalație trebuie analizate, comparativ,
curbele caracteristice, alegându‐se acel ventilator care corespunde cat mai mult condițiilor
impuse de instalația in care este montat (dimensiuni, debit, putere absorbita, consum
energetic, nivel de zgomot).
Presiune totala [Pa]

Fig. 3.13 Caz ideal la intersectiei curbelor Ptf si ΔP

62
 Analiza comparativa a ventilatoarelor trebuie însa sa se facă pentru ventilatoare de
caracteristici foarte apropiate (tip ,dimensiuni, consum energetic)
In tab. 3.6 sunt descrise informațiile necesare pentru alegerea unui ventilator

Tab .3.6 Descrierea informațiile necesare pentru alegerea unui ventilator

Nr. crt Date Observații

1 Volum m 3/h in funcționare
2 Presiune ( static sau totala) Pa in funcționare
3 Condiții de lucru
- densitate;
- Temperatura;
- Umiditate;
4 Viteza maxima a aerului la ieșire m/s
5 Turație rot/m
6 Nivel de zgomot admis Dba
7 Dispunere mecanica Pozitia motorului
8 Caracteristicile aerului vehiculat Gaze corozive, pulberi ,
fibre
9 Roti si curele de
Accesorii necesare transmisie, plenumuri,
grille de protective , etc.

Se recomanda ca ventilatoarele din instalatiile de ventilare care deservesc procese

de producție cu regim variabil sau incaperi cu sarcini termice variabile sa fie cu turatie
variabila.
Instalatiile cu rezistente aeraulice variabile si in special cele conținând filtre de praf
colmatabile, se prevad cu ventilator avand caracteristicile debit ‐ presiune foarte inclinate,
astfel incat la variatiile de presiune sa corespunda modificări mici ale debitelor de aer.
Pentru instalatiile cu debite mici se vor folosi ventilatoare „in linie" sau de conducta.
Ventilatoarele „in linie" sau de conducta pot fi montate in interiorul camerelor ventilate
daca au carcasele izolate fonic si nivelul de zgomot nu depaseste valoarea admisa.
Debitul si presiunea dintr‐o instalație se asigura de regula printr‐un singur ventilator;
se va evita montarea ventilatoarelor in paralel.
Daca debitul de aer in regim de vara este diferit de cel in regim de iarna sau daca in
decursul procesului de producție sunt necesare debite de aer diferite pentru ventilarea incaperii
se prevede, daca este posibil, un ventilator actionat de un motor electric cu doua turatii.
Daca totusi situatia o impune si se aleg ventilatoare montate in paralel, se prevad
obligatoriu rame cu jaluzele care se vor inchide odata cu ventilatorul, sau clapete antiretur.
Daca ventilatoarele vehiculeaza aer cu temperaturi si presiuni diferite de cele care au
stat la baza intocmirii cataloagelor de alegere (ventilatoare montate la altitudine,
functionare cu gaze fierbinti, etc), la stabilirea caracteristicilor reale ale ventilatoarelor se
vor folosi factori de corectie corespunzatori acestor situatii specfice.
Ventilatoarele care vehiculeaza aer incarcat cu substante corozive sau cu praf abraziv
se executa din materiale rezistente care sa asigure o durata economica de exploatare.

63
La alegerea ventilatoarelor si aparaturii electrice aferente, care echipeaza instalatiile de
ventilare pentru incaperi cu pericol de explozie, se vor respecta prevederile normativului
NEX 01‐06 si ale standardului SR EIM 60079‐10‐1:2009.
Ventilatoarele actionate de motoare electrice prin transmisii cu curele, se prevad cu
dispozitive pentru intinderea curelelor si pentru captarea si scurgerea electricitatii statice.
Se iau urmatoarele masuri de protectie a muncii si de asigurare a unei functionari
corecte a ventilatoarelor:
a) legarea la pamant a motorului electric si a ventilatorului;
b) montarea unui dispozitiv de protectie in dreptul rotilor si curelelor la transmisia
prin curele; montarea unei plase de sarma cu ochiuri mari ( 25‐50 mm) la gura de
aspirate sau refulare a ventilatorului, in cazul cand acesta aspira sau refuleaza
liber in incapere (indiferent de inaltimea de montare a ventilatorului);
c) efectuarea corecta a legaturilor din cutia de borne a motorului electric, astfel ca
sensul de invartire al rotorului ventilatorului sa fie corect;
d) intinderea curelelor de transmisie (se considera ca întinderea unei curele
trapezoidale este corecta daca, pe o lungime de 0,5 m săgeata pe care o face
cureaua la apăsarea manuala este cel mult egala cu grosimea sa) ; toate curelele
trapezoidale montate pe aceleași roti de transmisie vor avea o întindere egala;
e) prevederea unor dispozitive de reglare a debitului de aer.
Ventilatoarele, indiferent de modul de montare (pe fundație, platforme, console, etc.)
trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de amortizare a vibratiilor, dimensionate astfel incat
sa asigure conditiile corespunzatoare de zgomot si vibratii din cladirile unde sunt montate (
sali de spectacol, spitale, etc.).
Ventilatoarele se vor racorda la conductele de aer prin intermediul unor racorduri
flexibile.
Se recomanda ca racordarea ventilatoarelor la conducte sa se realizeze prin
intermediul unor porțiuni drepte, cu lungimea de ( 8‐10 d) atât pe aspirate cat si pe refulare
(„d" este diametrul conductelor circulare, la conductele rectangulare cu laturile „a" si "b",
d=(a+b)/2). Daca acest mod de racordare nu se poate realiza, pentru racordul la gura de
aspirație a ventilatorului se va adopta, in ordine preferențiala, una din următoarele soluții:
a) cot cu secțiune rectangulara cu palete de dirijare sau curba cu secțiune circulara
cu raza de curbura mai mare de doua diametre;
b) cutie de aspirație cu palete de dirijare.
Daca ventilatorul centrifugal refulează direct in atmosfera, fără intermediul unei
tubulaturi, la gura de refulare a ventilatorului se prevede fie un tronson drept, având
secțiunea egala cu cea a gurii de refulare ( a x b ) si lungimea minima 0,75 (a x b), fie un
difuzor cu unghiul la vârf de 10...15° si lungime de 1,00...1,5 m.
La alegerea din cataloage a ventilatoarelor racordate la rețea prin intermediul unor
piese montate pe aspirate sau pe refulare care perturba curgerea, se folosesc factorii de
corecție respectivi.
Ventilatoarele care sunt utilizate pentru evacuarea fumului si gazelor fierbinți in caz de
incendiu trebuie sa fie rezistente la foc clasa F400120. La clădirile echipate cu instalații
automate de stingere a incendiilor tip sprinkler, ventilatoarele de evacuare a fumului si
gazelor fierbinți in caz de incendiu pot fi rezistente la foc clasa F200 120.
Producătorii de ventilatoare redau curbele de debit‐presiune, debit – putere absorbita,
debit‐randament si debit –nivel de zgomot pentru fiecare tipodimensiune si mai multe turații

64
ale acestora . Un exemplu de astfel de curbe se regăsește in fig. 3.14

Fig. 3.14 Curbe caracteristice pentru ventilatorul axial

65
 I.3.6. Filtre de aer
I.3.6. 1 Probleme generale

Filtrele de aer sunt elemente ale instalaţiilor de ventilare/climatizare având funcţia

de reţinere a impurităţilor solide sau gazoase conţinute în aerul atmosferic şi recirculat,
înaintea introducerii acestuia în încăperile supuse ventilării sau climatizării. Aceste impurităţi
sunt formate din particule de origine minerală, vegetală sau animală cu dimensiuni cuprinse
între 0,001 şi 500 µm.
Captarea particulelor solide sau lichide se poate face cu diferite metode fizice, iar
particulele gazoase prin procedee chimice şi/sau fizice. Concentraţia în particule a aerului
atmosferic nepoluat se situează între 0,05 şi 3,0 mg/m³.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un filtru: grad de reţinere cât mai
ridicat, capacitate mare de reţinere a prafului, rezistenţă aeraulică mică sau în limite
economice şi constantă în timp, cheltuieli de investiţie cât mai reduse, întreţinere uşoară,
construcţii aferente reduse, cât mai robuste, etc.
Clasificarea filtrelor de aer:
* după mărimea particulei de praf reţinute: • grosiere d≥100μm;
• normale 6<d<100μm;
• fine 1<d<6μm;
• foarte fine 0,1<d<1μm.
• absolute d<0.1..0,5 μm.
* după gradul de reţinere: • categoria A: ‐ normale ε=30÷50%;
(grosiere) ‐ cu acţiune bună ε=40÷60%;
• categoria B: ‐ normale ε=60÷80%;
(fine) ‐ cu acţiune bună ε=70÷90%;
• categoria C: ‐ foarte fine ε=90÷98%.
(foarte fine)
• speciale S: ‐ filtre radioactive, absolute.
* după tipul mecanismul de reţinere: filtre cu ţesătură, uscate, metalice cu peliculă de ulei,
mecanice, cu cărbune activ, filtre electrice, sonice, etc.
* după modul si locul de amplasare: filtre verticale/orizontale,de canal, de perete, de plafon
* după modul de funcționare: filtre statice , cu derulare , electrice , automate
* după tipul constructiv: filtre inclinate, cu tambur, cu derulare automata, cu saci
Filtrarea aerului exterior este utilizata pentru a satisface cerințele de calitate a
aerului interior ținând cont de clasele de calitate a aerului exterior definite in cap.3.1.
Alegerea si dimensionarea filtrelor de aer necesare pentru CTA‐uri (centralele de tratare a
aerului) va fi rezultatul unei optimizări, în funcție de situația specifica analizata (conţinutul
de praf din aerul exterior, clasa de calitate a aerului interior, timpul de funcționare a CTA,
situații locale specifice de poluare, permiterea sau nu a recirculării, etc.).

I.3.6. 2 Mărimi caracteristice

Filtrele de aer se caracterizează prin următoarele mărimi caracteristice:
• Gradul de reținere ( eficienta )‐ ε
Reţinerea este determinată de raportul:

66
 Măsurarea se efectuează plecând de la concentraţia prafului în amonte de filtru şi
cea după filtru. Se poate defini gradul de reţinere (pentru praf de testare) sau eficienţa
(pentru praf atmosferic):
ε= • 100 [%] (3.1)
în care:
Cam ‐ concentraţia particulelor din aer în amonte de filtru [mg/m³];
Cav ‐ concentraţia particulelor din aer în aval de filtru [mg/m³].
Această mărime ce caracterizează un filtru este, în general, variabilă şi creşte odată
cu creşterea gradului de colmatare a filtrului (cu excepţia filtrelor electrice).
Permeabilitatea filtrului ‐ P
Se poate defini permeabilitatea filtrului prin relatia:

[%] (3.2)
> Încărcarea specifica a unui filtru de aer ‐ Vf , [m3/hm2], egală cu debitul orar de aer ce
poate fi filtrat de 1 m2 de strat filtrant.
> Suprafaţa de filtrare necesară ‐ Af
Aceasta se determină funcţie de debitul de aer V [m3/h] cu relaţia:

V
A= [m2] (3.3)
Vf

> Rezistenţa filtrelor ‐ Hf se poate exprima prin relaţia:

H f = E ⋅ v n [mmH2O] (3.4)
unde:
E ‐ coeficient empiric;
v ‐ viteza aerului la intrarea în filtru, [m/s];
n ‐ exponent experimental
Experimental sau stabilit următoarele perechi de valori;
pentru ţesături din finet, E = 100 ... 130, n = 1,0;
pentru ţesături din şifon, E = 5,6 ... 8,5, n = 1,0;
pentru pânză simplă, E = 131, n = 1,17.

> Perioada de curăţire ‐ Z , exprimată în zile se poate determina cu relaţia:

P ⋅1000 ⋅100
Z= [zile] ( 3.5)
ε ⋅ c am ⋅ V f ⋅ 24
unde: P – saturarea limită cu praf a filtrului [g/m2];
Pentru P se pot lua următoarele valori:
P = 200 ... 300 g/m2, pentru filtre cu ţesături;
P = 100 ... 150 g/celulă, pentru filtre de hârtie;
P = 500 g/celulă, pentru filtre cu umplutură.

67
 cam – concentraţia iniţială, înainte de filtrare, a prafului din aer, în mg/m3
I.3.6. 3 Caracteristicile filtrelor

Eficienţa unui filtru este variabilă în timpul exploatării, mărindu‐se odată cu încărcarea
filtrului însă creşte rezistenţa aeraulică.
* Rezistenţa aeraulică este indicată de producător în funcţie de categoria filtrului:
‐ grosiere şi normale <10 mmH2O;
‐ filtre fine ≅10 mmH2O;
‐ filtre foarte fine 10÷50 mmH2O.
* Debitul specific de aer, caracterizează capacitatea de filtre şi reprezintă debitul
de aer ce poate fi filtrat de 1 m2 de filtru în condiţii medii de îmbâcsire şi rezistenţă aeraulică
normală. Cunoscând debitul specific al filtrului ales şi debitul de aer ce trebuie filtrat se
poate determina suprafaţa necesară filtrului:
* Curăţirea filtrelor reprezintă, încă o problemă deosebită fie din lipsă de personal
calificat fie lipsă de materiale necesare. Orientativ se recomandă:
‐ filtre grosiere şi normale ‐ câteva săptămâni;
‐ filtre fine (montate după filtre normale)‐ câteva luni;
‐ filtre foarte fine (montate după filtrele normale şi filtrele fine)‐ 1 an.
Aceste recomandări sunt valabile pentru aer exterior normal. Pentru aer mai încărcat
cu praf, perioadele se vor reduce corespunzător.
Filtrele trebuie inlocuite atunci cand caderea de presiune atinge valoarea
finala
stabilita in catalog (specificafia tehnica), sau dupa urmatoarele perioade maxime de timp:
a) 2000 de ore de functionare sau maximum un an, pentru filtrul din prima treapta
de filtrare (prefiltrul);
b) 4000 de ore de functionare sau maximum doi ani, pentru filtrele din a doua sau a
treia treapta de filtrare, precum si pentru cele din instalatia de evacuare si cea de
recirculare (daca exista).

Filtrele se inlocuiesc cu atentie astfel incat sa se evite scaparea impuritatilor

retinute si utilizand echipament de protectie.

Filtrele din instalatiile de ventilare industriale se incinereaza in cuptoare

speciale pentru a se arde impuritatile retinute, pentru a se reduce reziduurile si pentru a se
recupera energia. Filtrele instalatiilor de ventilare uzuale, pentru mediul rezidential si tertiar,
pot fi eliminate la groapa de gunoi.
In documentele EUROVENT 4/5 si a EN 779, parametrii luati in considerare pentru
caracterizarea eficacitatji unui filtru grosier sau fin sunt: debitul de aer, pierderea de sarcina
inrtiala si finala, gradul mediu de retinere, eficacitatea medie la praful atmosferic.
Filtrele se clasifica in 9 clase, conform tabelului 3.7
Gradul de retinere si eficacitatea sunt marimi care depind, aproape exclusiv, de
mediul filtrant, pe cand capacitatea de inmagazinare este influentata nu numai de mediul
filtrant dar si de suprafafa de filtrare. Pierderea de sarcina a unui filtru, pentru un debit dat,
este in functie de suprafata de filtrare, de dispunerea geometrica a materialului filtrant si de
cantitatea de praf retinuta si acumulata in filtru.
Pentru reducerea confinutului de praf al aerului introdus in incaperile climatizate, se
va utiliza un prefiltru la intrarea in unitatea de ventilare, in urmatoarele cazuri:

68
 a) din motive igienice, aerul introdus trebuie filtrat tn doua trepte (cel putin pentru
IDA1 si IDA 2);
b) primul filtru de intrare (prefiltrul) este minimum clasa F5, dar preferabil clasa F7.
A doua treapta de filtrare trebuie realizata cu un filtru de clasa cel putin F7 dar
preferabil clasa F9. Daca exista o singura treapta de filtrare, cerinta minima este
clasa F7;
c) la doua sau mai multe trepte de filtrare, prima trepta de filtre trebuie amplasata
inainte de tratarea aerului, iar a doua treapta, dupa aceasta;
d) filtrele de gaz (filtrele cu carbon) sunt recomandate pentru categoria de aer
exterior ODA 5. Acestea pot fi o solute buna si in cazul categoriilor ODA 3 si ODA
4. Filtrele de gaz trebuie in general combinate cu filtre F8 sau F9, montate in
aval;
e) pentru categoria de aer exterior ODA 5 (regiuni puternic industrializate, langa
aeroporturi, etc.) unele aplicatii pot necesita filtrare electrica. In cazul poluarii
temporare a aerului exterior, este recomandata echiparea acestor filtre cu o
derivatie si monitorizarea permanenta a calitatii aerului.
Din motive igienice, filtrele din prima treapta de filtrare nu trebuie sa fie utilizate
mai mult de un an, inainte de curatare sau inlocuire. Filtrele utilizate in treapta a doua sau
a treia nu trebuie utilizate mai mult de doi ani, in aceleasi conditii. Se recomanda, de
asemenea, inspectarea vizuala si monitorizarea caderii de presiune in aceste filtre, prin
montarea unor manometre diferentiale cu prize in amonte si aval de filtru, iar la depasirea
pierderii de sarcina maxime recomandate pentru curatare, sa se prevada o metoda de
semnalizare acustica sau vizuala.
La proiectarea si amplasarea prizei de introducere a aerului exterior, se urmareste
sa se evite introducerea impuritatilor locale, a ploii sau a zapezii, in sectiunea filtrului.
Pentru a se minimiza riscul dezvoltarii microbillor in filtru, centrala de ventilare
trebuie sa fie astfel proiectata incat umiditatea relativa in filtru sa fie permanent sub 90% ,
iar cea medie pentru trei zile consecutive sa fie mai mica de 80% in toate componentele
instalatiei, inclusiv filtru.
Daca se prevede un filtru pe aerul recirculat catre centrala de ventilare, acesta
trebuie sa aiba minim aceeasi clasa de filtrare ca si filtrul de pe circuitul principal al aerului
exterior.
Pentru protejarea instalatiei de evacuare a aerului viciat precum si pentru protectia
mediului exterior, este necesar un filtru de clasa minima F5.
Aerul extras din bucatarii trebuie intotdeauna trecut printr‐o prima treapta cu filtru
special pentru grasimi, care sa poata fi inlocuit si curatat cu usurinta.
Filtrele nu se amplaseaza in imediata apropiere a refularii ventilatorului sau acolo
unde distributia curgerii in sectiunea transversala nu este uniforma (dupa coturi sau alte
piese speciale cu modificarea directiei de curgere a aerului).
Instalatiile de recuperare a caldurii se protejeaza intotdeauna cu un filtru de clasa F6
sau superioara. Unitatile rotative de recuperare a caldurii trebuie echipate cu elemente care
permit curatarea.

69
Tab. 3.7 Caracteristicile si alegerea filtrelor de aer

70
 Cap. I.3.7 Baterii pentru încălzire/racire

I.3.7.1 Baterii pentru încălzirea aerului

Bateriile pentru încălzirea aerului sunt schimbătoare de căldură apă‐aer sau aer‐aer,
care intră în componenţa agregatelor de ventilare şi climatizare precum şi a aerotermelor.
După agentul primar, purtător de căldură se clasifică în baterii de încălzire cu abur, apă caldă
sau fierbinte, baterii electrice şi baterii de încălzire funcţionând cu gaze arse. Cele mai
utilizate sunt bateriile de încălzire funcţionând cu abur, apă caldă sau fierbinte.

IV.7.6 Alegerea unei baterii de încălzire

Pentru baterii de încălzire de puteri relativ mici, alegerea se face din catalogul
producătorului. Pentru baterii de puteri mari, este necesar ca fabricantul să verifice
parametrii ceruţi, cu ajutorul unui program informatic, pe baza datelor puse la dispoziţie de
proiectant.
Se poate reprezenta grafic evoluţia caracteristicilor unor baterii de încălzire la
temperatură şi debit variabile. În practică se utilizează un tip de nomogramă având în
abscisă viteza aerului şi în ordonată coeficientul de eficacitate:

Φ= (3.5)
în care:
θ2’’ ‐ temperatura de intrare a aerului în baterie [°C];
θ2' ‐ temperatura de ieşire a aerului din baterie [°C];
θm ‐ temperatura medie a agentului primar [°C].

Funcţionarea cu abur

Din ecuaţia generală a schimbătoarelor s‐a dedus:

Φ = 1 ‐ e‐ (3.6)

în care:
a ‐ suprafaţa exterioară specifică de încălzire raportată la secţiunea frontală [m²/m²];
v ‐ viteza aerului [m/s];
U ‐ coeficientul global de transfer termic [W/m²•K];
p ‐ densitatea aerului [kg/m³];
c ‐ căldura specifică a aerului [J/kg • K].
Această relaţie a servit la trasarea diagramei din fig. 3.15, care dă coeficientul de
eficacitate pentru 6 tipuri de baterii cu un rând de ţevi, valabilă pentru tipul II de ţevi cu
aripioare.
Funcţionarea cu apă caldă în cazul bateriilor funcţionând cu apă caldă se pot construi
diagrame identice cu cele trasate pentru bateriile funcţionând cu abur, plecând de la
temperatura medie a agentului termic admiţând că schimbătorul este cu curent încrucişat,
presupunere admisă pentru majoritatea bateriilor de încălzire.

71
 În cazul bateriilor cu mai multe rânduri, alimentarea cu agent termic (apă) se face de
aşa manieră ca funcţionarea să fie mixtă, adică în curent încrucişat şi în contracurent, ceea
ce are ca efect creşterea coeficientului de eficacitate.
Fig. 3.16 prezintă curbele caracteristice pentru o baterie de tip III cu 1 până la 6
rânduri de ţevi.

Fig. 3.15. Curbe caracteristice pentru baterii de încălzire cu abur cu 1 rând de ţevi

Fig. 3.16. Curbele caracteristice ale unei baterii de încălzire cu abur cu mai multe rânduri

72
 I.3.7.2. Baterii pentru răcirea aerului

Din punct de vedere constructiv, bateriile pentru răcirea aerului sunt identice cu cele
de încălzire. Dat fiind ecarturile de temperatură mai mici decât în cazul încălzirii şi pentru a
obţine efectul de răcire dorit este necesară cuplarea bateriilor de răcire sau folosirea
tipurilor cu un număr mai mare de rânduri de ţevi.
Circulaţia apei este în contracurent şi vitezele de circulaţie sunt mai mari (peste 1
m/s) decât în cazul încălzirii, de unde, şi necesitatea ca pompele de circulaţie să aibă
presiuni mai mari.

Recomandari pentru dimensionarea si alegerea bateriilor incalzire/racire

Sarcina termica de calcul pentru care se dimensioneaza bateriile de racire se

stabileste pe baza diferentei de entalpie a aerului la intrare si iesire din baterie si luand in
considerare temperatura medie de calcul a agentului de racire.
Sarcina termica de calcul pentru care se dimensioneaza bateriile de incalzire se
stabileste pe baza diferentei de temperatura sau de entalpie a aerului la intrare si iesire din
baterie si luand tn considerare temperatura medie de calcul a agentului de incalzire.
Nu se recomanda baterii de racire cu vaporizare directa decat daca se poate realiza
variatia debitului de agent frigorific.
Viteza frontala de trecere a aerului in bateria de incalzire/racire trebuie sa se situeze
in intervalul 2‐3,5 m/s.
In cazul in care conducta de retur a unei baterii de incalzire este racordata la circuitul
de condensare al unui cazan in condensate, bateria trebuie dimensionata pentru un regim
de temperatura a apei de 60/40°C. In varianta utilizarii altor tipuri de cazane, bateria de
incalzire va fi dimensionata pentru un regimul nominal de temperatura al cazanelor (de
obicei 80/60°C sau 90/70°C).
Se recomanda ca distanta dintre aripioare sa fie de minim 2,5 mm in cazul bateriilor
de racire cu dezumidificare si de minim 2,0 mm in cazul celorlalte tipuri de baterii de
incalzire/racire.
Caderea de presiune pe partea de aer a bateriilor de incalzire/racire trebuie limitata
pe cat posibil in acest sens se recomanda valorile din tabelul 3.8

Tabelul 3.8. : Valori recomandate pentru pierderea de sarcina in bateriile de incalzire/racire

(din SR EN 13779:2007)

Component Pierdere de sarcina Pierdere de sarcina Pierdere de sarcina

scăzuta (Pa) medie (Pa) ridicata (Pa)
Baterie de încălzire 40 80 120
Baterie de răcire (100) 60 (140)100 (180)140

73
 Cap. I.3. 8 Camere de tratare cu apa

Camerele de tratare cu apa sau camerele de pulverizare sunt schimbătoare de

căldură care servesc pentru tratarea aerului prin trecerea acestuia printr-o ploaie de apă.
Concomitent cu schimbarea stării aerului se obţine şi purificarea lui prin preluarea de către
apă a unora dintre impuritățile ce le conţine (praf, fum, mirosuri etc.).
Funcţie de starea finală dorită a aerului şi funcţie de condiţiile locale (de sursa
disponibilă), se poate folosi pentru răcire apă din surse subterane, apă răcită sau apă
recirculată.
Camerele de pulverizare se pot clasifica astfel:
după direcţia de mișcare a aerului;
- camere orizontale;
- camere verticale.
după direcţia de mișcare a apei pulverizate fata de aer;
- în echicurent;
- în contracurent;
- combinate.
după numărul de trepte:
- cu o treaptă;
- cu două trepte.

I.3.8.1 Camere de pulverizare orizontale

Schema de principiu de realizare a unei camere de pulverizare orizontale cu o singură
treaptă este prezentată în fig. 3.17. Aerul intră prin racordul 1 în separatorul de intrare 2; de
aici aerul este trecut în camera de pulverizare propriu-zisă 4 unde aerul este stropit cu apă
prin intermediul registrului de pulverizare 3. Aerul trece apoi în separatorul de picături 5 şi
este evacuat prin racordul 6. Apa folosită, ca şi condensul rezultat din separatorul de picături
este adusă în bazinul 8 prin racordul de intrare 7; pentru golirea bazinului cu apă este
prevăzut racordul 9.
În secţiunea prezentată în fig. 3.17 b se observă că pulverizarea apei se face pe toată
secţiunea de trecere a camerei.

Fig. 3.17. Cameră de

pulverizare orizontală: a -
vedere din fata; b - secţiune transversal

Schema de principiu a unei astfel de camere este redată în fig. 3.18 În acest caz
intrarea aerului se face pe la partea inferioară a camerei de pulverizare 9 - racordul 1, practic
chiar deasupra pânzei de apă din bazinul 3, iar evacuarea se face pe la partea superioară,
racordul 7. Atât pe intrare cât şi pe ieşire sunt prevăzute separatoare de picături 10 şi 6.

74
Registrul de pulverizare a apei 8 își preia apa necesară din bazinul 3 cu ajutorul pompei 4,
prin intermediul conductei 5. Completarea cu apă se face prin racordul de alimentare 2.
Camerele de pulverizare verticale se pot construi şi cu umplutură din corpuri
ceramice sau metalice, pentru a se mări astfel suprafața de contact dintre aer şi apă.
Un element important în structura unei camere de pulverizare îl constituie
dispozitivele de pulverizare a apei. După modul în care se realizează pulverizarea apei,
acestea se pot clasifica în două grupe mari şi anume:
- pulverizatoare de şoc, la care pulverizarea efectivă a apei se realizează prin lovirea de
un obstacol a jetului compact de apă ce iese din ajutaj;
- pulverizatoare centrifuge, la care apei i se imprimă o mişcare de rotaţie prin trecerea
apei prin canale speciale sau prin introducerea apei tangenţial la corpul pulverizatorului.

Fig. 3.18 Cameră de pulverizare vertical

Alegerea pulverizatoarelor se face funcţie de fineţea cerută pulverizării, care depinde

de tipul constructiv, de diametrul orificiului de ieşire şi de presiunea apei.
Camerele de pulverizare se construiesc cu unul sau cu mai multe registre de
pulverizare, circulaţia apei şi a aerului având loc în echicurent sau în
contracurent. De asemenea se obişnuieşte adesea să se folosească camere de pulverizare cu
două trepte; acestea au avantajul că se poate obţine o răcire mai accentuată a aerului la un
acelaşi consum de apă rece.

Fig. 3.19 Cameră de pulverizare

cu două trepte (notate cu I şi II)

75
 În fig. 3.19 este prezentată schema unei camere de pulverizare cu două trepte
(notate cu I şi II), fiecare treaptă având câte două registre de pulverizare (respectiv 3 şi 5).
Apa folosită în treapta a doua este recuperată din bazinul de colectare 8 al acestei trepte şi
trimisă cu pompa 10 în registrele de pulverizare ale primei trepte. Alimentarea cu apă şi
completarea pierderilor se face cu ajutorul pompei 11.

I.3. 8 .2. Calculul termic de alegere a camerelor de pulverizare

Camerele de pulverizare pot fi utilizate pentru procese de răcire cu uscare sau/şi

pentru procese de umidificare adiabatică, metodele de dimensionare fiind specifice fiecărui
proces în parte.
Utilizarea camerelor de pulverizare pentru procese de răcire cu uscare este, în ultima
perioadă de timp, mult mai redusă deoarece acest proces este mai greu controlabil şi
reglarea lui este mai dificilă, procesul fiind realizat de tot mai mulţi producători de aparatură
de climatizare cu baterii de răcire.
Camerele de pulverizare sunt folosite, în prezent, pentru procese de umidificare
adiabatică, iar metodologia de calcul sau alegere a acestora este specifică fiecărui
producător în parte. Se prezintă calculul termic pentru regimul de pulverizare politropică şi
umidificare adiabatică deoarece sunt în funcţiune multe agregate de tratare care utilizează
aceste tipuri de procese.
Există multe metode de alegere a camerelor de pulverizare. Fiecare metodă se
bazează pe camere de pulverizare testate în anumite condiţii.
Metoda germană de dimensionare Rasch - Wittorf se utilizează pentru camere de
pulverizare cu o lungime l = 2 m; viteza aerului în camera de tratare v = 2,5 m/s şi presiunea
apei înaintea duzelor de pulverizare p = 2 bar. Metoda redă mai fidel procesele reale care au
loc în camerele de tratare, evoluţia aerului fiind prezentată în fig. 3.20

Fig. 3.20 . Evoluţia aerului în procesul de răcire cu uscare şi de umidificare adiabatică

(metoda Rasch - Wittorf):
1 - proces ideal; 2 - proces real
- În procesul de răcire cu uscare, aerul evoluează pe curba AC.

76
 Modificarea stării aerului se produce, mai întâi, pe direcţia care rezultă din unirea
punctului de stare a aerului A cu temperatura iniţială a apei B1 şi apoi pe direcţia entalpiei
care trece prin punctul corespunzător temperaturii finale a aerului în procesul politropic B.
- La procesul de umidificare adiabatică (evoluţia AD) modificarea stării aerului se
produce în lungul dreptei de entalpie constantă, h = constant, la o temperatură a apei de
pulverizare ce se determină la intersecţia curbei de saturaţie φ = 1 cu entalpia stării iniţiale a
aerului A.
Calculul parametrilor finali ai aerului se face pe baza relaţiei:
T/ Ta = 1 - e-mk (3.8) în care:
T = θiniţial aer - θfinal aer = (θA - θB) în procesul AB1 ,
(θB - θC) în procesul BC1, şi
(θA - θD) în procesul AD1 ;
Ta = θiniţial aer - θapă în procesul ideal,
(θA - θD1) în procesul AB1 ,
(θB - θC1) în procesul BC1 şi
(θA - θD1) în procesul AD1 ;
m = coeficient de pulverizare, *kg apă/kg aer tratat+;
k = constantă a camerei de pulverizare,
k = 0,5...0,7, pentru procesele de răcire cu uscare şi
k = 2...3, pentru procesele de umidificare adiabatică.
Relaţia este nomografiată în fig. 3.21

Fig.3.21 Nomograma de
alegere a raportului T/ Ta

Pentru determinarea parametrilor aerului şi apei se procedează în felul următor: se

alege un coeficient de pulverizare m şi se determină pentru acesta, din fig. 3.21 , o valoare
T/ Ta pentru procesul AB (folosind domeniul cuprins între 0,5 şi 0,7 din nomograma
fig.4.5.5) şi cu ajutorul acestei mărimi se determină valoarea temperaturii finale a aerului θB ;

θB = θA - ( T/ Ta) • (θA - θB1) *°C+ (3.9)

Cu ajutorul acesteia se determină punctul B, apoi punctul C1, la intersecţia entalpiei

hB cu curba de saturaţie φ = 1. Pentru coeficientul de pulverizare m, ales, se determină
raportul T/ Ta corespunzător procesului adiabatic BC (folosind domeniul k = 2...3), iar cu
această valoare şi cu temperaturile θB, θC1 se determină temperatura θC.

θC = θB - ( T/ Ta) • (θB - θC1) *°C+ (3.10)

77
 Încălzirea apei de pulverizare se va determina cu relaţia:

M • haer = Ga • ca • Tapă (3.11)

în care:
M- debitul de aer [kg/s];
haer = hA - hB ; Tapă = θB2 - θB1
unde:
θB1 , θB2 - sunt temperaturile finală şi iniţială ale apei;
ca = 4,186 kJ/kg • K, căldura specifică a apei;
Ga = M • m, *kg/s+.
Temperatura finală a apei se determină cu relaţia:

θB2 = θB1 + ( haer / m • ca) *°C+ (3.12)

În ipoteza că procesul de umidificare adiabatică are loc în camera de pulverizare, atât

vara cât şi iarna, temperatura apei este egală cu temperatura după termometrul umed al
punctului A, iar temperatura finală a aerului θD, se determină cu o relaţie similară relaţiei
3.10 adaptată procesului A - D1.

Exemplul de calcul 1
Un debit de aer:
M = 8000 kg/h, de stare A cu parametrii θA = 28°C; φA = 60%, este răcit şi uscat cu
ajutorul apei având:
θai = θB1 = 8 °C.
Se cere să se determine parametrii finali ai apei şi ai aerului în procesul politropic de
răcire şi uscare utilizând metoda Rasch - Witorf.
Rezolvare
- Se uneşte punctul A cu punctul B1, aflat la intersecţia lui θB1 cu φ = 1. (fig.3.20)
- Se alege un coeficient de pulverizare m = 0,9 kg apă/kg aer.
Pentru procesul politropic, se determină cu nomograma din fig. 4.61, cu k în
domeniul 0,5...0,7)
T/ Ta = 0,4 , rezultând:
θB = θA - 0,4 • (θA - θB1) = 21,2 °C.
- La intersecţia dreptei

hB = 51,2 kJ/kg cu φ = 1 se determină C1, cu θC1 = 18 °C.

Utilizând aceeaşi nomogramă (k în domeniul 2...3) se determină T/ Ta = 0,9; rezultă:
θC = θB - 0,9 • (θB - θC1)= 18,3 °C.

- Temperatura finala a apei, θB2 se determină cu relaţia 3.12:

θB2 = 8 + (64,8 - 51,2)/ 0,9 • 4,186 = 12,4 °C.

78
 I.3.9 Tratarea cu abur

În cazul folosirii acestor aparate se introduce direct abur, fie în tubulatura de

ventilare, fie în încăperi. În funcţie de destinaţia încăperii, calităţile aburului sunt diferite.
Pentru încăperi civile, curate, aburul trebuie să fie saturat uscat, fără urme de rugină,
ulei, miros. În acest caz, aburul se produce în generatoare speciale prevăzute cu electrozi
sau cu termoplonjoare.
Din punct de vedere igienic, este mai bun procedeul cu abur decât cel cu camere de
pulverizare. Din punct de vedere al consumului de energie, sistemul cu abur este mai
dezavantajos, fiind mai scump.
Un exemplu de aparat este arătat în fig. 3.22

Fig.3.22 . Generator de abur CONDAIR ‐ Elveţia ‐ schemă de principiu

1 ‐ abur; 2 ‐ rezervor de umplere; 3 ‐ apă rece; 4 ‐ furtun condensat;
5 ‐ furtun abur; 6 ‐ electrozi; 7 ‐ ventil magnetic; 8 ‐ evacuare.

Aburul este produs într‐un cilindru cu ajutorul unor electrozi. Apa folosită este cea
de la reţea, asigurând conductivitatea electrică între electrozi. Prin evaporare, sărurile din
apă se depun la partea inferioară a cilindrului fiind necesară curăţirea, din când în când.
Aparatul trebuie racordat la reţeaua de apă rece, la canalizare şi la reţeaua electrică.
Există două categorii de aparate: mici, cu debite de abur de 1...2 kg/h, racordate la
reţeaua monofazică, şi aparate mari, cu debite de 4...90 kg/h, cu consumuri de energie
electrică de 3...70 kW.

80
 Reglarea debitului de abur se face cu ajutorul higrostatelor într‐o treaptă, în două
trepte sau continuu.
Pentru anumite categorii de clădiri industriale (mobilă, zootehnie etc.) aburul nu
trebuie să întrunească proprietăţi (calităţi) deosebite, caz în care, el poate fi preluat şi dintr‐
o reţea de abur tehnologic (în cazul în care există).
Un exemplu de aparat care se racordează la o reţea de abur este arătat în fig.3.23
Aburul este obligat să treacă, mai întâi, printr‐un filtru de impurităţi, după care curge
printr‐o manta ce înconjoară distribuitorul, împiedicând condensarea aburului în
distribuitor, şi pătrunde în camera de uscare unde se separă condensatul format până aici.
Accesul mai departe este permis de un dispozitiv de reglare acţionat electric sau
pneumatic care asigură intrarea aburului în distribuitor. Distribuitorul se poate monta liber
în încăpere sau în tubulatura de ventilare.

Fig.3.23 Aparat de umidificare cu abur pentru montare in canal de aer

81
 I.3.10 Recuperatoare de energie
I.3.10.1. Probleme generale

Instalaţiile de ventilare si climatizare necesită importante cantităţi de energie

termică sau frigorifică pentru tratarea aerului. O parte din această energie este eliminată
odată cu aerul evacuat şi, ori de câte ori este posibil, ea trebuie recuperată. Cea mai simplă
şi eficientă metodă de recuperare este recircularea aerului care nu este însă acceptată în
toate situaţiile, din cauza calităţii aerului ce trebuie recirculat.
În multe situaţii există însă şi alte surse de căldură care pot fi recuperate (gaze de
ardere, apa de răcire a unor utilaje etc.) şi, de aceea, pentru recuperarea energiei se
utilizează recuperatoare de căldură.
Pentru ca un recuperator de căldură să poată fi utilizat în instalaţiile de ventilare şi
climatizare el trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă eficienţă ridicată,
etanşeitate sporită, sensibilitate acceptabilă la îngheţ, pierderi de sarcină moderate,
rezistenţă de coroziune şi întreţinere uşoară.
Pentru recuperarea căldurii se utilizează următoarele sisteme:
‐ regenerative care utilizează un material acumulator de căldură ce poate stoca în
masa lui căldura perceptibilă, latentă sau amândouă. Din această categorie fac parte
recuperatoarele rotative cu regenerare;
‐ recuperative care utilizează pentru transferul de căldură o suprafaţă de schimb,
transmiţând numai căldură perceptibilă. În această categorie sunt incluse recuperatoarele
cu plăci, cu tuburi termice şi cu fluid intermediar;
‐ cu pompă de căldură care utilizează un agent frigorific pentru transmiterea căldurii
de la o sursă cu potenţial redus. Toate sistemele pot realiza importante economii de energie
dar necesită cheltuieli de investiţii şi de întreţinere astfel că trebuie efectuat un calcul de
optimizare înaintea adoptării unui sistem sau a altuia.

I.3.10.2. Tipuri constructive de recuperatoare de căldură

Recuperatoare rotative

Recuperatoare cu plăci

Recuperatoare cu tuburi termice

Recuperatoare cu fluid intermediar in circuit inchis

Recuperatoare de caldura cu fluid intermediar in circuit deschis

În acest sistem de recuperare aer‐lichid, lichid‐aer, fluidul intermediar circulă între
doua schimbatoare de caldura (turnuri) introducere , respectiv evacuare, intră în contact
direct cu ambele fluxuri de aer, transportând vaporii de apă şi caldura între debitul de aer
evacut si cel introdus (Fig. 3.24).
Circulatia fluidul intermediar se face cu ajutorul pompelor pe traseul principal cat si
pe cel secundar.
Temperatura aerului poate varia in limitele ‐40 ° C si + 46 ° C .
Aerul evacuat poate contine impuritati si de aceea trebui să fie filtrat înainte de intrarea in
turnuri. Particulele umezite trebuiesc filtrate din soluţia absorbantă, care minimizează

82
contaminarea încrucişată între particule. Fluidul intermediar poate fi format din soluţii
sorbente (de obicei, o soluţie a unei sari de halogen‐ ex ; o solutie de clorura de litiu conţin
aditivi cu efect antibacterian.) EXHAUST

Fig. 3.24 Turnuri cu lichid absorbant

Testele au arătat că masa de contact poate elimina până la 94% din bacteriile
continute in aerul introdus reprezentand o necesitate in aplicatiile de climatizare din
domeniul spitalicesc. Este posibil să apară contaminarea încrucişată a particulelor gazoase.
In functionare pot aparea contaminari cu halogeni si de aceea se impun verificari
periodice. In zonele mai reci, pierderile de umiditate din fluxul de evacuare pot dilua excesiv
soluţia adsorbantă. Incalzirea lichidului absorbant introdus în fluxul de alimentare cu aer al
turnului contactor ridică temperatura de descărcare şi umiditatea aerului de alimentare
evacuat, prevenind diluarea excesivă. Acest lucru, colaborat cu adăugarea automată de apă,
poate menţine concentraţia soluţiei adsorbante pe timp de vreme rece, permitând
sistemului să furnizeze aer la o umiditate şi temperatură fixă.

Recuperatoare de căldură tip termosifon

Schimbătoare de căldură termosifon bifazice sunt sisteme ermetice, care constau

într‐un evaporator, un condensator, conducte de interconectare, şi un fluid
intermediar,aflat atât în stare lichidă, cât si de vapori. Sunt folosite două tipuri de
termosifoane: cu tub sigilat ermetic (fig. 3.25) şi un tip baterie (fig.3.26).
În termosifonul de tip tub sigilat, evaporatorul şi condensatorul se află de obicei la
capetele opuse ale unui set de tuburi termosifon drepte, individuale, iar conductele de
evacuare şi de alimentare sunt adiacente pentru cealaltă (această dispunere este similară
celei dintr‐un sistem de conducte de încălzire).
În termosifoanele tip baterie, bateriile de evaporare și condensare sunt instalate
independent în tubulatura de aer şi sunt interconectate prin conductele de transport a
fluidului de lucru (această configuraţie este similară cu cea a conductelor din
recuperatoarele cu fluid intermediar).Un termosifon este un sistem ermetic ce conţine un
lichid de lucru bifazic în două etape. Deoarece o parte din sistem conţine vapori şi o parte
conţine lichid, presiunea dintr‐un termosifon este reglementată de temperatura lichidului la
interfaţa lichid / vapori.
Dacă mediul ambient cauzează o diferenţă de temperatură între zonele în care
interfeţele de lichid şi vapori sunt prezente, diferenţa de presiune a vaporilor rezultată
provoacă transferul vaporilor de la zonele calde la cele reci.

83
 Fluxul este susținut prin prin procesul de condensare în zonele mai reci şi de procesul
de evaporare în zonele mai calde. Condensatorul şi vaporizatorul trebuie să fie orientate
astfel încât condensul să poată reveni la evaporator prin gravitaţie (Figurile 3.25 şi 3.26).

Fig.3.25 – Schimbatoare de caldura tip termosifon ermetic

A‐ unidirectional ; B‐ bidirectional

Fig 3.26– Schimbatoare de caldura tip termosifon cu lichid intermediar –

A‐ bucla unidirectionala; B‐ bucla bidirectionala

În sistemele termosifon, diferenta de temperatură si forta de gravitatie sunt necesare

pentru ca fluidul de lucru să circule între evaporator si condensator. Ca rezultat,
termosifoanele pot fi concepute să transfere căldura în ambele direcţii în mod egal
(bidirectional), într‐o singură direcţie (unidirecţional), sau în ambele direcţii în mod inegal.

84
Deşi similare ca design şi mod de functionare cu tuburile termice , tuburile termosifon sunt
diferite în două moduri:
• nu au filtru de condens şi, prin urmare se bazează doar pe gravitație pentru a
retrimite condensul spre evaporator, în timp ce tuburile termice utilizează forţele
capilare şi
• ele depind, cel puţin la început, pe fierberea nucleată, pe când tuburile
termice evapora lichidul dintr‐o interfaţă extinsă, permanentă lichid‐vapori.
Tuburile termosifon nu necesită pompă pentru a pune în circulație fluidul de lucru.
Cu toate acestea, configuraţia geometrică trebuie să fie astfel realizată încât fluidul de lucru
în stare lichidă să fie mereu prezent în secţiunea evaporatorului schimbătorului de căldură.
Tuburile termosifon diferă de alte sisteme de recuperare cu fluid intermediar prin
faptul că acestea nu necesită pompe şi, prin urmare, nici o sursă externă de alimentare cu
energie electrica, iar bateriile trebuie să fie adecvate pentru evaporare şi de condensare.
Schimbatoarele de caldura termosifon bifazice sunt utilizate pentru încălzirea apei cu
energie solară şi pentru îmbunătăţirea performanţelor sistemelor de aer condiţionat deja
existente
Performantele recuperatoarelor tip termosifon bifazice pot fi folosite pentru a reduce
dimensiunile noilor sisteme de climatizare şi a reduce astfel costurile totale de proiect.
Eficianta %

Fig. 3.27– Performanţe tipice ale termosifonului bifazic

In fig.3.27 se prezintă performanţele recuperatoarelor tip termosifon bifazice.

I.3.10.3 Compararea sistemelor de recuperare a energiei aer‐aer

Este dificil de comparat diferitele tipuri de sisteme de recuperare de energie aer‐aer

pe baza performanţelor generale.
Ele pot fi comparate pe baza unor parametri certificati : eficienţa sau pierderile de
aer. In tabelelul 3.9. sunt comparate si prezentate principalele tipuri de recuperatoare de
caldura aer –aer

Tab.3.9 Compararea principalelor tipuri de recuperatoare de caldura aer‐aer

Cu fluid
Cu placi tip Rotativ Rotativ Cu fluid
Cu placi fixe Tub termic Termosifon intermediar
membrana energie caldura intermediar
adsorbant

85
 Contracurent Contracurent
Circulatia Contracurent Contracurent Contracurent
Curent Curent Echicurent — —
aerului Echicurent Echicurent Echicurent
incrucisat incrucisat
Gama de mărime
a
≥25 ≥25 25 ‐ 35 000 25 ‐ 35 000 ≥50 ≥50 ≥50 —
echipamentului,
l/s
Eficacitatea tipică
a sensibilității 50 ‐80 50 ‐75 50 ‐ 85 50 ‐ 85 45 – 65 55 ‐ 65 40 – 60 40 ‐ 60
(ms = me), %
Eficacitatea tipică
— 50 ‐ 72 50 ‐ 85 0 — — — —
latentă ,* %

Eficacitatea
— 50 ‐ 73 50 ‐ 85 — — — — —
totală,* %

Viteza frontală,
1–5 1 ‐ 3 2.5 ‐ 5 2 ‐ 5 2 ‐ 4 1.5 ‐ 3 2 ‐ 4 1.5 ‐ 2.2
m/s
Scăderea de
100 ‐ 1000 100 ‐500 100 ‐300 100 ‐ 300 150 ‐ 500 150 ‐ 500 150 ‐ 500 170 ‐ 300
presiune, Pa
EATR, % 0‐5 0–5 0.5 ‐ 10 0.5 ‐ 10 0 ‐1 0 0 0
0.99 ‐
OACF 0.97 ‐ 1.06 0.97 ‐1.06 0.99 ‐ 1.1 1 ‐ 1.2 1.0 1.0 1.0
1.01
Plaja de
‐60 ‐ 800 ‐10 ‐ 50 ‐55 ‐ 800 ‐55 ‐ 800 ‐40 ‐ 40 ‐45 ‐ 500 ‐40 ‐ 40 ‐40 ‐ 46
temperatură, °C
Doar Doar Doar
Doar
schimbător Doar schimbător schimbător
schimbător
Schimbător schimbător Schimbător Schimbător Doar Doar
Schimbător și
și carcasă Schimbător și și carcasă și carcasă circuitul schimbător
Modalitate tipică carcasă Sistem
Schimbător și carcasă Schimbător Schimbător spiralat Schimbător
de achiziționare Schimbător și complet
ventilatoare Schimbător și și și Sistem și carcasă
ventilatoare
exterioare ventilatoare ventilatoare ventilatoare complet
Sistem
Sistem Sistem complet Sistem Sistem
complet
complet complet complet
Transfer de
Transfer
masă sau Fără părți
Debitul Fără părți latent de la
umiditate. mobile, cu
evacuat mobile. fluxuri
Dimensiuni Dimensiuni excepția
Fără părți Fără părți poate fi Debitul îndepărtate
maxime maxime înclinării.
mobile. mobile. separat de evacuat Curățare
compacte. compacte. Ventilatorul
Scădere Scădere cel de poate fi eficientă
Scădere Scădere situat în
Avantaje redusă a redusă a introdus separat de cel micro‐
redusă a redusă a zone
presiunii. presiunii. Ventilatorul de introdus. biologică
presiunii. presiunii. neesențiale
Ușor de Pierderi de situat în Ventilatorul pentru fluxul
Disponibil Ușor de Diferențial
curățat aer reduse. zone situat în zone de
pentru toate curățat de presiune
neesențiale neesențiale alimentare,
tipurile de de până la
cât și de
sisteme de 15kPa
evacuare
ventilație
Eficiența
Eficiența
Număr redus Aerul de poate fi Număr redus
poate fi
de furnizori. admisie poate limitată de Prognoza de furnizori
limitată de
Întreținerea necesita răcire Unele EATR scăderea de eficienței Întreținerea
Dimensiuni scăderea de
și sau încălzire fără presiune și necesită și
Limitări mari pentru presiune și de
performanțel suplimentare dispozitiv de de costuri. modele de performan‐
debite mari. costuri
e pe termen Unele EATR fără curățare Număr simulare țele
Număr redus
lung dispozitiv de redus de precise necunos‐
de furnizori
necunoscute curățare furnizori cute

86
 Valvă de
Bypas Unghi de control sau
Valvă de
Bypas clapete și clapete și înclinare de Valvă de reglajul
Bypass bypass sau
Metode de Bypass clapete control al control al până la 10% control debitului
clapete si reglajul
control (HRC) si tubulatura vitezei vitezei din indicele pentru toată pompei
tubulatura debitului
recupera‐torului recupera‐ de încălzire gama pentru
pompei
torului maximă întreaga
gamă

I.3.10.4 Baze de calcul

Agregate de tratare cu recuperatoare de caldura (HRV)

Eficienţa sensibilă εs a unui agregat de tratare cu recuperator de caldura cu placi (HRV)
–fig . 3.28 este dată de formula

qs m s c ps (t 2 − t1 ) ms c pe (t3 − t 4 )
εs = = = (3.13a)
q s,max Cmin (t 3 − t1 ) Cmin (t3 − t1 )

unde qs este cantitatea de căldură sensibilă dată de relatia

qs = εs q s ,max (3.13b)

Fig. 3.28 Datele principale ale unui recuperator

unde qsmax reprezintă cantitatea de căldură sensibilă maxima dată de relatia

q s , max = C min (t 3 − t1 ) (3.13c)
Unde

εs = eficienţa sensibilă
t1 = temperatura termometrului uscat in punctele indicate în figura 3.28, [°C ]
ms =debit de aer uscat introdus, [kg/s]
me =debit de aer uscat evacuat, [kg/s]
Cmin = minimul cpsms şi cpeme
cps = căldură specifică a aerului umed introdus la presiune constantă, kJ/[kg‐K]
cpe = căldură specifică a aerului umed evacuat la presiune constantă, kJ/[kg‐K]

87
 Presupunându‐se că nu există condensare de vapori de apă în recuperatorului de
caldura (HRV) condiţia aerului introdus la ieşire este
C
t 2 = t 1 ‐ ε s min (t1 − t 3 ) (3.14a)
me c pe

şi condiţia aerului evacuat la ieşire este

C min
t 4 = t3 + ε s (t1 − t 3 ) (3.14b)
me c pe

Ecuaţiile (3.13), (3.14), (3.15),(3.16), şi (3.17) presupun condiţii de operare în stare

staţionară; nu există transfer termic sau de umiditate între schimbătorul termic şi mediul
înconjurător; nu există pierderi transversale şi nici câştiguri energetice de la motoare,
ventilatoare sau dispozitive de control a gheţii.
Mai mult, nu apare condensare sau îngheţare sau este neglijabil. Aceste presupuneri
sunt în general aproape adevărate pentru aplicaţiile comerciale ale recuperatoarelor de
caldura (HRV)
A se reţine faptul că recuperatoarelor de caldura (HRV) permit doar schimbul de
energie termică sensibilă asociat cu schimbul termic datorită diferenţei de temperatură
dintre curenţii de aer sau dintre un curent de aer şi o suprafaţă solidă. Aceste ecuaţii se
aplică chiar şi pe timpul iernii dacă nu există condensare în recuperatoarelor de caldura
(HRV)
Schimbul de energie termică sensibilă qs in recuperatoarelor de caldura (HRV) poate fi
estimat din

q s = 60m e c pe (t 4 ‐t 3 )= Q e p e c pe (t 4 ‐t 3 ) (3.14c)

q s = 60 m s c ps (t 2 ‐t 1 ) = Q s p s c ps (t 2 ‐t 1 ) (3.14d)

q s = ε s m min c p (t 1 ‐t 3 ) (3.14e)

Unde
Qs = debitul de volum al aerului introdus, [m3/s]
Qe = debitul de volum al aerului evacuat,[ m3/s]
ρs = densitatea aerului uscat introdus, [kg/ m3]
ρe = densitatea aerului uscat evacuat,[ kg/ m3]
t1, t2, t3,t4 = temperaturile de intrare şi ieşire ale aerului introdus şi respectiv ale aerului
evacuat
mmin = minimul dintre ms şi me

Deoarece cps şi cpe sunt aproape egali, aceşti termeni pot fi omişi din Ecuaţiile de la
(3.13) la (3.15)
Schimbătorii de căldură sensibilă (HRV) pot fi realmente folosiţi în toate cazurile, în special
pentru bazinele de înot, camerele de vopsit şi aplicaţii de reîncălzire. Ecuaţiile (3.13)–(3.14)

88
se aplică atât pentru ventilatoarele HRV cât şi pentru ERV cu selectarea adecvată a x1, x2, x3,
şi x4.

Agregate de tratare cu recuperare de energie (ERV)

ERV permite transferul atât a căldurii sensibile cât şi a căldurii latente, cea din urmă
datorită diferenţei de presiune a vaporilor de apă dintre curenţii de aer sau dintre un curent
de aer şi o suprafaţă solidă. ERV sunt disponibile ca recuperatoare rotative cu absorbţie şi
de asemenea ca recuperatoare cu disc membrană.
Din Fig.3.28. presupunându‐se că nu există condens în ERV, eficienţa latentă eL a
unui ventilator cu recuperare de energie este dată de

qL ms h fg ( w1 − w2 ) me h fg ( w4 − w3 )
εL= = = (3.15a)
q L,max mmin h fg ( w1 − w3 ) mmin h fg ( w1 − w3 )

unde qL este caldura latenta dată de

q L = ε L q L ,max (3.15b)
unde qL max este caldura maxima dată de
q L ,max = m min h fg (w 1 ‐w 3 ) (3.15c)
unde
εL = eficienţa latentă
hfg = entalpia vaporizării, kJ/kg
w = umiditatea în punctele indicate în Fig.3.28
ms = debitul masei de aer uscat introdus, kg/s
me = debitul masei de aer uscat evacuat, kg/s
mmin = minimum lui ms şi me

Deoarece entalpia vaporizării din Ecuaţia (3.15a) poate fi eliminată de la numărător şi

numitor, Ecuaţia (3.15a) poate fi rescrisă astfel:
ε L ,max = m min h fg (w 1 ‐w 3 ) (3.15 d)
unde :
Em reprezintă eficienţa de umiditate, egal numeric cu eficienţa latentă
EL, şi mw reprezintă viteza de transfer de drept a umidităţii dată de
m w = ε m m w,max (3.15 e)

unde ms max reprezintă viteza maximă de transfer a umidităţii dată de

m s ,max = m w,min (w 1 ‐w 3 ) (3.15f)

Presupunându‐se că nu există condens de vapori de apă în ERV, umiditate la ieşire a
aerului introdus este
mw,min
w 2 = w1‐ε L (w 1 ‐w 3 ) (3.16a)
ms
şi raportul de umiditate la ieşire a aerului evacuat este

89
 mw,min
w 4 =w 3 + ε L (w 1 ‐w 3 ) (3.16b)
ms
Eficacitatea totală εt a unui ERV este dată de formula
q m s (h2 − h1 ) m ( h − h4 )
εt = t = = e 3 (3.17a)
qt ,max m min ( h3 − h1 ) m min ( h3 − h1 )
unde qt reprezintă căldura totala dată de relatia
q t = ε t qt ,max (3.17b)
unde qt max reprezintă căldura totala maxima , dată de relatia
q t ,max = m min (h1 − h3 ) (3.17c)
unde
εt = eficacitatea totală
h = entalpia in punctele indicate în Fig.4.82, [kJ/kg ]
ms = debitul masei de aer uscat introdus, [kg/s ]
me = debitul masei de aer uscat evacuat,[ kg/s ]
mmjn = minim faţă de ms şi me

Entalpia aerului introdus la ieşire este

m
h 2 = h 1 ‐ ε t min ( h1 − h3 ) (3.18a)
ms
Şi entalpia aerului evacuat la ieşire este
mmin
h 4 = h3 +ε t (h 1 ‐h 3 ) (3.18b)
me
Presupunându‐se că fluxul la starea 1 este de umiditate mai mare, recuperarea de căldură
latentă qL de la ERV poate fi estimată din
q L = m s h fg (w 1 ‐w 2 ) = Q s p s h fg (w 1 ‐w 2 ) (3.19 a)
q L = m e h fg (w 4 ‐w 3 ) = Q e p e h fg (w 4 ‐w 3 ) (3.19 b)
qL = ε L m min h fg (w 1 ‐w 3 ) (3.19 c)
unde
hfg = entalpia vaporizării sau căldura vaporizării vaporilor de apă, kJ/kg
w1 , w 2, w3, w4 = umiditatile la intrare şi ieşire

Transferul total de energie qt dintre curenţi este dat de :

q t = q s +q L = m s (h 1s ‐h 2 s ) = Q e p e (h 1s ‐h 2 s ) = m s c ps (t 1 ‐t 2 ) + m s h fg (w 1 ‐w 2 ) (3.20)

q t = q s +q L = m e (h 4e ‐h 3e )= Q e p e (h 4e ‐h 3e )= m e c pe (t 4 ‐t 3 ) + m e h fg (w 4 ‐w 3 ) (3.21a)
q t = 60 ε t m min (h 1s ‐h 3e ) (3.21b)

unde
h1s = entalpia aerului introdus la intrare, [kJ/kg]
h3e = entalpia aerului evacuat la intrare, [kJ/kg ]
h2s = entalpia aerului introdus la ieşire,[ kJ/kg]
h4e = entalpia aerului evacuat la ieşire, [kJ/kg]

90
 Spre deosebire de recuperatoarele de caldura (HRV) la care se recupereaza numai
caldura sensibila din aerul evacut ,recuperatoarele de energie (ERV) recupereaza energia
sensibila si latenta din aerul evacuat .
Recuperatoarele de energie sunt indicate in spatii cu degajari de umiditate
(scoli,birouri, sau in spatii cu aglomerari de persoane)
Energia transferata poate fi pozitiva sau negative in functie de sensul scaderii
umiditatii.
Un jet de aer ce trece prin recuperatorul de energie isi poate mari caldura sensibila
de la aerul din celalalt sens,dar poate sa‐si miscoreze caldura latenta daca are loc un schimb
de masa al voporilor.
Energia totala recuperata este diferenta dintre energia sensibila (qs) si energia
latenta (qL) asa cum se prezinta in exemplul urmator.

Exemplu.
Se da un recuperator de energie avand :
‐debitul de aer exterior 4,41 mc/s introdus in recuperator cu 35 C si 20 % U.R.
‐debitul de aer evacuat 4,27 mc/ intrdodus in recuperator cu 24 C si 50 % U.R.
Se adopta din fisele tehnice ale recuperatorului, o eficinta a recuperarii caldurii
sensibile de 50% si o eficienta a recuperarii caldurii latente de 50 %.
Adoptand de asemenea caldura specifica a aerului de 1 kJ/kg K si caldura latenta de
vaporizare de 2560 kJ/kg ,se cere se sa determine energia sensibila,latenta si totala
recuperata din aerul evacuate.

Soluţie:

Din diagramele psihometrice se determina ceilalti parametric ai aerului :

Aer exterior la 35°C şi 20% U.R.:

V1 = 0.8825 m3/kg h1= 54.2 kJ/kg w1= 0.0071 kg/kg de aer uscat

Aer interior la 24°C şi 50% U.R:

V3 = 0.854 m3/kg h3 = 48 kJ/kg w3 = 0.0088 kg/kg de aer uscat

Se calculeaza debitul masic al aerulu exterior la starea 1

Qq 4.41 m3 /s
m1 = = = 5.0 kg/s
v1 0.8825 m3 /kg
În acelaşi mod, debitul masic al aerului interior la starea 3 se obtine din
Q 4.27 m3 /s
m3 = 3 = = 5.0 kg/s
v3 0.854 m3 /kg

91
 Temperaturile aerului exterior (t2) dupa recuperator si temperatura aerului interior
(t4) dupa recuperator pot fi obţinute din Ecuaţiile (4.33a) şi (4.33b) după cum urmează:
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
t2= 35°C – 0.5 (35°C – 24°C)= 29.5°C
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
t4= 24°C + 0.5 (35°C – 24°C)= 29.5°C
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]

Contintul de umiditate al aerului exterior dupa recuperator w2 si contintul de

umiditate al aerului interior dupa recuperator w4 rezultă din ecuaţiile (4.16a) şi (4.16b)
după cum urmează:

(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]

w2 = 0.0071– 0.5 (0.0071‐0.0088) = 0.00795 kg/kg de aer uscat
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]
w4 = 0.0088 + 0.5 (0.0071‐0.0088) = 0.00795 kg/kg de aer uscat
(5.0 kg / s)[1 kJ /(kg ⋅ K )]

Căldura sensibilă recuperata din aerul evacuat se obţine din ecuaţia (3.14c)
qs = (5.0 kg/s)[l kJ/(kg‐K)](29.5°C‐24°C) = 27.5 kW

Căldura latentă recuperata din aerul evacuat se obţine din ecuaţia (3.13a):

qL = [(5.0 kg/s)(2560 kJ/kg)](0.00795 ‐0.0088) = ‐10.88 kW

Energia termică netă recuperata din aerul evacuat este aşadar următoarea:
q = qs + qL = 27.5 – 10.88 = 16.62 kW

Dacă condiţiile aerului din exterior care intră ar fi fost de 35°C şi 14% rh, atunci
energia totala recuperata din aerul evacuat ar fi fost zero. Entalpia aerului la 29.5°C şi
0.0082 kg/kg de aer uscat este dată în diagrama psihometrica ca fiind 50.9 kJ/kg. Căldura
netă recuperata din aerul evacuat rezultat din ecuaţia (3.21) este aproape de 16.62 kW.

Se verifica puterea totala recuperata folosind formula:

qt=qs x ρs x (h 4 ‐ h3 ) =16.62 Kw

92
 Fig. 3.29 Diagrama proceselor din exemplu

Puterea ventilatorului de introducere Ps rezulta din relatia

Ps = Qs Δps / ηf (3.22)

Puterea ventilatorului de evacuare Pe rezulta din relatia

Pe = Qe Δpe / ηf (3.23)
Unde
Ps = puterea ventilatorului de introducere, [W]
Pe = puterea ventilatorului de evacuare , [W ]
Δps = caderea de presiune la introducere , [Pa ]
Δpe = caderea de presiune la evacuare , [Pa]
ηf = eficienţa generală a ventilatorului şi motorului

Cu toate acestea, densitatea şi vâscozitatea aerului variază în funcţie de temperatură.

Variaţia vâscozităţii în funcţie de temperatură este dată de legea Sutherland ca fiind

93
 μ T T +S
= ( ) 3/ 2 ( 0 ) (3.24)
μ0 T0 T +S

unde
T = temperatura absolută, [K]
T0 = temperatura de referinţă [K]
S = constanta = 110.4K

Dacă aerul ar fi considerat un gaz ideal, căderea presiunii Δp la orice temperatură T

se face în legătură cu scăderea de presiune Δp0 la temperatura de referinţă T0 şi este
exprimată după cum urmează:

Δp m 1.75 T 1.375 T0 + S 0.25

=( ) ( ) ( ) (3.25)
Δp0 m0 T0 T +S
Ecuaţia (3.25) este adecvată numai când numărul Reynolds ReD, pentru aerul care
traverseaza schimbatorul este in urmatorul interval
5 x 103 < ReD < 105

( ρV ) av Dh
Unde ReD = (3.26)
μ T

ρ = densitatea aerului, kg/m3

V = viteza medie a aerului, m/s
Dh = diametrul hidraulic al canalelor de aer, m
µT = vâscozitatea dinamică la temperatură medie T, kg/(m‐s)

Pentru curentul laminar , caderea de presiune se poate calcula cu relatia :

Δp m T 3/ 2 1 + C / T 0
=( )( ) ( ) (3.27)
Δp0 m0 T 0 1+ C /T

unde ReD < 2000.

Ecuaţiile (3.25) şi (3.27) nu pot fi folosite daca canale de aer care nu sunt destul de
netede, numaru Reynolds nu este in intervalul apreciat se constata înfundarea
schimbătorului datorită condensului, îngheţului sau prafului , etc
Puterea totală P a ERV poate fi dată de formula

P = Ps + Pe (3.28)

94
 I.5 Prevederi generale privind protecţia antiseismică şi protecţia acustică
a instalaţiilor de ventilare si climatizare

I.5.1 Protecţia antiseismică

Masuri specifice de protecţie antiseismică a echipamentelor şi componentelor
nestructurale din instalaţiile de ventilare/ climatizare

I.5.1 Proiectarea antiseismică a componentelor unei instalaţii pentru ventilare sau

climatizare din cadrul unui proiect tehnic se face de proiectantul de specialitate în colaborare cu
specialistul în inginerie civilă, funcție de cerinţele proiectului tehnic şi de destinaţia clădirilor.
Specialistul proiectant al instalaţiilor de ventilare/ climatizare va furniza proiectantului de
specialitate in inginerie seismică, datele/ tema de proiectare a instalaţiilor, detalii specifice de
funcţionare, riscurile la întreruperea funcţionării/ alimentarii cu apă, energie electrică, gaze
naturale, care prezintă risc pentru siguranţa vieţii, pentru a se integra în ansamblul măsurilor
specifice de protecţie antiseismică prevăzute în proiectul tehnic general al obiectivului de
construcţii realizat.
I.5.2 Cerinţele generale privind prevederea măsurilor specifice de protecţie antiseismică
a echipamentelor şi elementelor componente ale instalaţiilor de ventilare/ climatizare sunt cele
cuprinse in Cod de proiectare seismică, indicativ P100, Partea I ‐ P100‐1/2011, Prevederi de
proiectare pentru clădiri, cap. 10. Prevederi specifice pentru componentele nestructurale ale
construcţiilor.
I.5.3 Măsurile prevăzute în acest capitol se referă la protecţia componentelor din
alcătuirea instalaţiilor de ventilare/ climatizare faţă de efectele cutremurului. Prevederile
referitoare la performanţele seismice aşteptate ale acestor componente, denumite in
continuare nestructurale (CNS) pot fi diferenţiate în funcţie de performanţa seismică impusă
clădirii prin tema de proiectare aşa cum se indică in normativul P100‐1/2011.
I.5.4 Prin tema de proiectare se va preciza funcţiunea CNS (reprezentănd echipamente şi
componente din alcătuirea instalaţiilor de ventilare/ climatizare) în clădire, în raport cu rolul lor
în ansamblul instalaţiei. Din subsistemul componentelor nestructurale (CNS) se vor avea în
vedere:
ƒ coşuri de fum şi de ventilaţie (indiferent de materialul din care sunt executate),
coşuri cu tiraj asistat prin încălzire/ umidificare a aerului, folosind energie solară;
ƒ turnuri solare, turnuri de vânt;
ƒ noduri de circulaţie verticală rezolvate prin casa scării;
ƒ utilaje, echipamente electromecanice şi rezervoare instalate pe acoperişul clădirii;
ca elemente ataşate anvelopei construcţiei.
ƒ elementele instalaţiilor de ventilare/ climatizare.
1.5.5 Cerinţe generale de performanţă seismică specifice CNS din instalaţii de ventilare
climtizare sunt cele precizate în normativul P100‐1/2011, cap 10.
1.5.6 Pentru satisfacerea cerinţelor de performanţă seismică, categoriile de componente
nestructurale reprezentănd echipamente şi elemente din alcătuirea instalaţiilor de ventilare/
climatizare trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât să rămână stabile şi să‐şi păstreze
integritatea fizică şi, după caz, să‐şi păstreze funcţionalitatea, sub acţiunea forţelor şi
deplasărilor produse de efectele acţiunii seismice menţionate în normativul P100‐1/2011, cap
10.

119
 1.5.7 În funcţie de clasa de importanţă şi de expunere a clădirii, diferenţiat în funcţie de
acceleraţia seismică de proiectare la amplasament, se vor respecta prevederile normativului
P100‐1/2011.
1.1.8 (1) Calculul seismic al componentelor nestructurale pentru instalaţii de ventilare si
climatizare este obligatoriu pentru toate componentele nestructurale menţionate în normativul
P100‐1/2011, cap. 10.
(2) Prin excepţie de la prevederea de la (1) calculul nu este necesar pentru elementele şi
subansamblurile de construcţie şi de instalaţii/ echipamente care sunt produse pentru utilizare
în zone seismice, pe baza unor standarde recunoscute internaţional (de exemplu, tavane
suspendate, pardoseli înălţate, etc). Pentru acestea, proiectantul şi verificatorul proiectului vor
verifica numai compatibilitatea acceleraţiei seismice a amplasamentului cu acceleraţia seismică
de proiectare declarată de producător sau stabilită printr‐un procedeu recunoscut de calificare
seismică.
(3) În situaţia menţionată la (2) dimensionarea prinderilor şi a elementelor de reazem se
va face conform instrucţiunilor tehnice ale furnizorului. Aceste instrucţiuni vor fi adaptate de
proiectantul de specialitate pentru respectarea condiţiilor din reglementările tehnice în vigoare
în România în ceea ce priveşte caracteristicile geometrice şi mecanice de rezistenţă şi de
deformabilitate ale materialelor. În lipsa instrucţiunilor, dimensionarea prinderilor şi a
elementelor de reazem se va face prin calcul conform recomandărilor normativul P100‐
1/2011.
1.1.9. Coeficienţi de calcul pentru componentele nestructurale, includ:
x Coeficientul de importanţă pentru CNS (γCNS) a cărui valoare se va lua γCNS ≥ 1,5,
la aprecierea proiectantului şi/sau la solicitarea investitorului prin tema de
proiectare.
x Coeficientul de amplificare dinamică al CNS (βCNS) care depinde de rigiditatea
componentei şi de poziţiile şi caractersiticile mecanice ale prinderilor respective
şi se va lua cu valorile forfetare din tabelele 1.1.1 şi 1.1.2.
x Factorul de comportare al CNS (qCNS) care depinde de capacitatea de deformare şi
de absorbţie de energie a CNS şi a prinderilor acesteia de structură şi este
independent de flexibilitatea acestora şi se va lua cu valorile forfetare din
tabelele I.5.1.1 şi I.5.1.2.
Tabelul I.5.1.1
Categoria şi tipul componentelor nestructurale ßCNS qCNS
A.1. Elemente ataşate anvelopei construcţiei:
‐ dacă lucrează în consolă sau dacă sunt ancorate de structura
principală sub nivelul centrului de greutate 2,5 2,5
‐ dacă sunt ancorate peste nivelul centrului de greutate 1,0 2,5

Tabelul I.5.1.2
Q
Categoria şi tipul componentelor nestructurale PCNS CNS
B. Instalaţii
B.3 Instalaţii de climatizare/ ventilaţie
‐ echipamente montate în exterior 2.5 6.0
‐ echipamente izolate cu neopren împotriva vibraţiilor 2,5 2,5
‐ echipamente izolate cu arcuri împotriva vibraţiilor 2.5 2.0
‐ echipamente neizolate împotriva vibraţiilor 1,0 2,5
‐ echipamente montate pe conducte 1,0 2,5

120
 ‐ alte echipamente 1,0 2,5
B.4 Instalaţii speciale cu utilaje care operează cu abur sau apă la temperaturi ridicate
‐ boilere, cazane 1,0 2,5
‐ vase de presiune rezemate pe manta sau aşezate liber 1.0 2,5

1.1.10. In baza normativul P100‐1, determinarea deplasărilor laterale pentru calculul CNS,
include:
ƒ Deplasări laterale pentru calculul CNS la starea limită ultimă (ULS) proiectate
pentru a prelua deplasarea relativă;
ƒ Deplasări laterale pentru calculul CNS la starea limită de serviciu (SLS). Factorul υ,
definit conform normativul P100‐1, se va lua υ = 0,7 pentru:
- elementele ataşate anvelopei (A1) amplasate pe faţadele către spaţiile publice
(strada) sau către alte spaţii în care este posibilă prezenţa unui număr mare de persoane
(curţi interioare ale şcolilor, atriumuri, etc.). Se va evita amplasarea coşurilor de fum şi
de ventilaţie (indiferent de materialul din care sunt executate) sau a utilajelor,
echipamentelor electromecanice şi rezervoare instalate pe acoperişul clădirii;
- sistemele de conducte care sunt fixate pe două tronsoane adiacente în cazul
clădirilor din clasele de importanţă‐expunere IV şi III;
Factorul υ = 0,35 pentru toate celelalte categorii de CNS.
1.1.11. Principiile generale de proiectare pentru prinderi şi legături sunt cele precizate în
cap. 10 al normativului P100‐1.
1.1.12. Calculul şi alcătuirea legăturilor între CNS şi elementele de rezemare
(1) Forţele de proiectare pentru ancore, vor fi determinate cu încărcările de proiectare ale
CNS pentru efectele acţiunii seismice majorate cu 30%.
(2) Pentru calculul eforturilor în ancore se va ţine seama şi de condiţiile probabile de
instalare, inclusiv de excentricităţile de montare.
(3) Pentru prinderile cu ancore înglobate în beton sau în zidărie, indiferent de procedeul
de fixare a acestora (ancore chimice sau mecanice), eforturile capabile ale prinderii vor fi mai
mari cu 30% decât eforturile capabile ale CNS care se fixează.
(4) În cazul în care prinderile se realizează cu elemente cu lungime de ancoraj mică
(ancore cu La ≤ 8d) forţele seismice care acţionează asupra CNS vor fi calculate folosind, în
relaţia (10.1), din P 100‐1, factorul de comportare qCNS = 1,5.
(5) Bolţurile montate prin împuşcare nu vor fi folosite ca ancore solicitate la întindere
pentru CNS în construcţiile situate în zonele seismice cu ag≥0,16g.

1.1.13. Proiectarea seismică a instalaţiilor de ventilare/ climatizare se va face respectând

prevederile normativului P100‐1, în acord cu gruparea instalaţiilor în categorii seismice şi
condiţiile generale de proiectare pentru sistemele de instalaţii din acelasi normativ.
Se vor avea în vedere următoarele:
ƒ La interfaţa cu terenul sau cu structurile adiacente care se pot deplasa independent,
canalele şi conductele de introducere/ evacuare vor avea flexibilitate şi rezistenţă
suficientă pentru a prelua eforturile între punctele fixe. Golurile de trecere prin pereţii
infrastructurii/ suprastructurii vor fi dimensionate pentru a prelua deplasările relative.
ƒ Utilajele/ echipamentele montate pe izolatori de vibraţii vor fi prevăzute cu dispozitive
de limitare a deplasărilor orizontale şi verticale. Toate aceste dispozitive vor fi
executate din materiale ductile şi vor avea prinderi redundante de structură. Se vor
utiliza numai materiale, echipamente şi procedee care au marcaj CE sau Agrement

121
 Tehnic sau care au performanţe echivalente şi sunt comercializate legal într‐un Stat
Membru al Uniunii Europene sau în Turcia, ori sunt fabricate legal într‐un stat EFTA,
parte la acordul privind Spaţiul Economic European şi care corespund prevederilor
proiectului.
ƒ Deplasările laterale ale conductelor/ canalelor suspendate vor fi limitate prin
introducerea unor prinderi laterale sau înclinate. Mărimea acestor deplasări se
determină prin calcul cu forţa seismică static echivalentă stabilită conform P100‐1.
ƒ Pentru sistemele de conducte şi canale care traversează rosturile între clădiri şi/sau
tronsoane adiacente precum şi pentru sistemele de conducte legate de echipamente
izolate împotriva vibraţiilor se vor lua măsuri pentru preluarea deplasărilor relative
calculate conform P100‐1, pentru SLS. Pentru construcţiile din clasele de importanţă
IV şi III aceste deplasări vor fi majorate cu 30%.
ƒ Nu este necesar să se prevadă legături pentru limitarea deplasărilor laterale pentru
sistemele de conducte/ canale ale clădirilor din clasa de importanţă II dacă sunt
îndeplinite condiţiile din P100‐1, cap.10 sau când secţiunea transversală a conductelor
/canalelor este ≤ 0,5 m2;
ƒ Utilajele legate direct cu sistemele de conducte/ canale (cum sunt ventilatoare,
exhaustoare, schimbătoare de căldură, umidificatoare) a căror greutate în exploatare
este mai mare de 0,35 kN trebuie să fie rezemate şi legate lateral, independent de
sistemul de conducte/ canale.
ƒ Pentru conductele/ canalele legate direct de echipamente fixarea laterală nu este
obligatorie dacă acestea au flexibilitatea necesară pentru a suporta deplasările
relative între punctele de prindere.

1.1.14. Verificarea siguranţei CNS la acţiunea seismică, include verificarea condiţiilor de

stabilitate, de rezistenţă şi de rigiditate, conform normativul P100‐1, cap. 10, pentru elementele
de prindere care asigură stabilitatea la răsturnare a CNS ataşate anvelopei precum şi a boilerelor
şi vaselor de presiune.
Condiţia referitoare la verificarea siguranţei în raport cu SLS se consideră satisfacută dacă
sub efectul cutremurului pentru SLS deformaţiile/ deplasările efective ale instalaţiilor, utilajelor
şi echipamentelor nu depăşesc valorile de ieşire din funcţiune/ avarie garantate de furnizor.
1.1.15. Determinarea încărcărilor de proiectare se va face conform normativul P100‐1.
Pentru sistemele de instalaţii şi echipamente se va ţine seama, după caz, şi de efectele dinamice
ale sistemului de conducte, utilajelor, echipamentelor, ale prinderilor şi legăturilor acestora.
1.1.16. Asigurarea calităţii la proiectare şi în execuţie
(1) Documentaţia de execuţie trebuie să conţină toate informaţiile necesare (note de
calcul, desene la scară convenabilă) pentru verificarea dimensionării şi detalierii
constructive ale CNS şi ale prinderilor acestora în ceea ce priveşte:
‐ mărimea forţelor şi deplasărilor seismice de proiectare;
‐ verificarea stabilităţii şi a rezistenţei componentelor;
‐ rezistenţa şi detalierea constructivă a prinderilor.
(2) Elementele din documentaţie menţionate la (1) vor fi supuse verificării de către un
verificator atestat pentru cerinţa de "rezistenţă şi stabilitate" conform Legii nr.10/1995, cu
modificările ulterioare.
(3) Pentru utilajele/ echipamentele al căror coeficient de importanţă este γCNS >1,0,
furnizorul va prezenta certificate de conformitate cu rezistenţa la forţele seismice cerută
prin documentaţia de execuţie sau prin Caietul de sarcini.

122
 (4) Pentru clădirile situate în amplasamente cu ag ≥0,24g, proiectantul va stabili, prin
caietul de sarcini, un program de verificare a rezistenţei ancorelor montate pentru
prinderea CNS care au coeficientul de importanţă γCNS >1,0 precum şi pentru elementele
ataşate anvelopei situate către spaţii publice sau cu aglomerări de persoane.
1.1.17. Terminologia şi notaţiile utilizate în acest capitol sunt în concordanţă cu termenii şi
definiţiile folosite în Codul de proiectare P100, partea 1.

I.5.2 Protecţie acustică

Măsuri pentru realizarea condiţiilor tehnice de protecţie împotriva
zgomotului produs de instalaţiile de ventilare si climatizare din clădiri

I.5.2.1. Principii generale

ƒ Protecţia faţă de zgomot este definită, prin Normativul privind proiectarea şi executarea
masurilor de izolare fonica şi a tratamentelor acustice în clădiri, indicativ C 125, de şase
condiţii tehnice specifice:
• Protecţia faţă de zgomotul aerian provenit din exteriorul clădirii.
• Protecţia faţă de zgomotul aerian provenit dintr‐un alt spaţiu închis.
• Protecţia împotriva zgomotului de impact.
• Protecţia faţă de zgomotul produs de echipamentele şi instalaţiile tehnice ale clădirii.
• Protecţia împotriva zgomotului reverberat excesiv şi zgomotului produs în spaţiul
respectiv.
• Protecţia mediului înconjurător faţă de zgomotul produs de surse din interiorul clădirilor
şi construcţiilor, sau în legătură cu acestea.

ƒ În cazul spaţiilor în care sunt amplasate echipamente din componenţa instalaţiilor de

ventilare/ climatizare, caracterizate de niveluri de zgomot mari, se vor respecta prevederile
Normativului C 125, în scopul asigurării condiţiilor admisibile de confort acustic, prevăzute
în actele normative în vigoare sau în reglementări speciale cu caracter limitat.
ƒ La proiectarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare a aerului, se impune din primele faze de
proiectare corelarea cu prevederile normativului C125, pentru adoptarea unor măsuri
eficiente de protecţie împotriva zgomotului produs.
ƒ De asemenea, se va urmări cu prioritate evitarea unor erori de execuţie care pot
compromite eficienţa măsurilor proiectate.
ƒ In baza prevederilor Normativului I5‐2010 (§ 4.1, art. 4.1.14. şi 4.1.15), pentru concepţia
instalaţiilor de ventilare şi climatizare, zgomotul din spaţiile interioare va fi evaluat prin
nivelul de presiune acustică ponderat A.
ƒ Zgomotul din instalaţiile în funcţiune va fi limitat la valorile recomandate prin SR EN
15251:2007. Dacă ocupanţii pot controla funcţionarea echipamentelor (ex. treapta de
turaţie a ventiloconvectoarelor), nivelul de presiune acustică, în timpul funcţionării
echipamentului, poate depăşi valorile din tabel cu maxim 5 dB (A).

I.5.2.2. Elemente de proiectare

I.5.2.2.1 La stabilirea măsurilor de protecţie împotriva zgomotului se vor respecta
prevederile din normativul C125, ţinându‐se seama de următoarele aspecte caracteristice:
ƒ propagarea zgomotului, provenit din funcţionarea normală a instalaţiilor de ventilare/
climatizare în clădiri, din centrala IV/C către celelalte încăperi;

123
 ƒ propagarea zgomotului de‐a lungul canalelor de ventilaţie, funcţie de particularităţile
traseului (prizele de aer, caracteristicile geometrice ale conductelor, gurile de refulare etc.).
ƒ principalele surse de zgomot amplasate în centralele de ventilare (ventilatoarele, motoarele
electrice de antrenare, compresoarele, electropompele).
ƒ elementele de închidere care separă centrala de ventilare/climatizare de încăperile
adiacente dimensionate încât să fie îndeplinite condiţiile privind izolarea împotriva
zgomotului aerian, prevăzute în STAS 6156‐86, tabelul 4.
ƒ păstrarea integrităţii izolaţiei hidrofuge şi împiedecarea transmiterii zgomotului şi vibraţiilor
la planşeul clădirii, la montarea echipamentelor plasate pe terase, (conform I5‐2010, cap.
10, art. 10.25).
I.5.2.2.2 Dacă în faza de proiectare a centralei de ventilare/ climatizare nu se cunoaşte
nivelul de zgomot produs de echipamentele din dotare, acesta va fi determinat, in mod
acoperitor, pe bază de calcul.
ƒ Când valorile rezultate sunt mai mari decât 87 dB(A), se vor adopta măsuri de reducere a
nivelului de zgomot în următoarea ordine:
a) optimizarea, din punct de vedere acustic, a echipamentelor;
b) carcasarea sau ecranarea acustică a surselor de zgomot, conform prevederilor din
normativul C 125;
c) tratarea fonoabsorbantă a încăperii.
ƒ Când echipamentele de ventilare se montează direct în spaţii productive, prin proiectare se
vor alege agregate al căror nivel caracteristic de zgomot aerian să fie mai mic sau cel mult
egal cu nivelul admisibil pentru spaţiul considerat.
I.5.2.2.3. La alegerea echipamentelor se va ţine seama şi de următoarele:
a. alegerea ventilatoarelor se face pe baza datelor de catalog, astfel încât, punctul lor de
funcţionare să fie situat în dreptul sau în apropierea punctului de randament maxim. Se vor
avea în vedere diagramele furnizate de producători privind variaţia nivelului de zgomot (sau de
putere acustică) a ventilatoarelor centrifugale sau axiale în funcţie de randament sau de
raportul V/ Vopt ‐ volumul de aer debitat (m3/h)/ volumul de aer optim (m3/h).
b. carcasele ventilatoarelor trebuie verificate astfel încât, circulaţia aerului prin ventilator
să nu creeze vibraţii caracterizate de amplitudini ale vitezelor mai mari de 0,7 mm/s. Dacă
această valoare este depăşită, carcasele vor fi rigidizate cu straturi amortizoare de vibraţii;
c. echipamentele cu piese în rotaţie amplasate pe arbori drepţi sau cotiţi trebuie astfel
alese încât să nu existe mase neechilibrate, antrenarea în mişcarea de rotaţie sa se facă fără
şocuri iar lagărele să nu prezinte defecţiuni.
d. dacă în faza de proiectare nu se cunoaşte nivelul global de putere acustică a
echipamentelor, acesta se determină, în mod acoperitor, prin calcul.
I.5.2.2.4. În cazul motoarelor electrice care produc zgomot cu nivel L ≥ 90 dB (A),
reducerea nivelului de zgomot, produs de funcţionarea normală a acestora, se va realiza prin
carcasare acustică, conform recomandărilor din normativul C 125.
I.5.2.2.5. Reducerea nivelului de zgomot în centralele de ventilare, climatizare,
conditionare, prin aplicarea de tratamente fonoabsorbante, se face având în vedere prevederile
din normativul C125.
I.5.2.2.6. Pentru amortizarea vibraţiilor, se vor lua următoarele măsuri:
a. echipamentele se vor amplasa pe suporturi sau sisteme de amortizare, dimensionate
corespunzător: elemente elastice (vibroizolatoare de cauciuc, arcuri elicoidale din oţel, covoare
din cauciuc cu profil variabil), intercalate între agregate, aparate şi fundaşia pe care se asează;

124
 b. racordarea dintre agregate/ aparate şi tubulatura de ventilaţie se va face pe aspiraţie/
refulare, cu elemente elastice de legătură (exemplu racorduri de cauciuc sau pânză cauciucată
care au impedanţa acustică sensibil mai mică decât cea a tablei de oţel);
c. elementele elastice vor corespunde după caz, cu numărul, dimensiunile, forma
duritatea, constanta elastică, rezultate din calcul sau indicate de firma producătoare, în
concordanţă cu mărimea greuttaea, centrul de greutate debitul, situaţia aparatului, când
amortizarea vibraţiilo nu s‐a realizat prin construcţie.
d. fixarea canalelor de ventilare de elementele de construcţii se va face prin dispozitive
elastice (sisteme de rezemare antivibratile), de susţinere verticală sau orizontală a canalelor, cu
asigurarea măsurilor de protecţie antiseismică pentru componentele nestructurale ale instalatiei
de ventilare si climatizare (cap. I.5.1 Protecţia antiseismică, din prezentul ghid).
e. trecerea canalelor de ventilare prin pereţi se va face conform detaliilor de execuţie din
proiectul tehnic.
I.5.2.2.7 Pentru o funcţionare normală a instalaţiei de ventilare din punct de vedere
acustic, vitezele de circulaţie a jetului de aer în canale nu trebuie să depăşească valorile din
tabelul I.5.2.1.
Tabel I.5.2.1
Viteze de circulaţie maxime admise a aerului în canalele de ventilare
din încăperi obişnuite şi social‐culturale
Viteze de circulaţie maxime admisibile (m/s)
Nr. Săli audiţie
crt. Tipul canalelor publică,
Încăperi Clădiri
Biblioteci,
obişnuite industriale
saloane de
spital
0 1 2 3 4
Canal principal (direct de la
1 5‐8 3,6‐6 8‐12
ventilator)
2 Canal secundar (ramificaţie) 3‐5 2,5‐4 5‐8
3 Ramificaţii 1‐3 1‐3 3‐5
Guri de refulare şi aspiraţie (secţiune
4 2‐3 2,5 3‐5
liberă)
5 Canalul prizei de aer 4‐6 3‐5 6‐8
6 Priza de aer 3‐4 2,5‐3 4‐6

I.5.2.2.8. Atenuarea nivelului de zgomot aerodinamic datorită condiţiilor de propagare a

jetului de aer în lungul canalelor de ventilare, se obţine atât pe cale naturală (tronsoane drepte,
coturi, schimbări bruşte de secţiune, ramificaţii) cât şi cu ajutorul unor procedee speciale.
ƒ Se va calcula atenuarea naturală a nivelului de zgomot în reţeaua de canale, inclusiv la
gurile de introducere şi evacuare, iar în cazul atenuării nesatisfăcătoare, se va adopta
unul dintre procedeele speciale sau măsurile următoare (conform prevederilor din
normativul C125):
a. căptuşirea canalelor cu materiale fonoabsorbante;
b. introducerea pe trasee a unor camere de detentă şi atenuare; Camerele de detentă
se obţin printr‐o lărgire bruscă a canalului de ventilare, pe o anumită lungime.

125
 c.. introducerea pe trasee a diferite tipuri de atenuatoare, atât pe aspiraţie cât şi pe
evacuare, amplasate între sursa de zgomot (ventilatoare, electropompe, motoare) şi
încăperi; Atenuatoarele sunt elemente constructive cu suprafeţe tratate intens
fonoabsorbant care se montează pe traseul canalului de ventilare, în special paralel cu
direcţia jetului de aer.
d. utilizarea de tuburi elastice fonoizolate.
ƒ Atenuarea totală rezultată din însumarea atenuării naturale a nivelului de zgomot în
reţeaua de canale, şi a celei artificiale (prin procedeele speciale), trebuie să fie egală cu
diferenţa dintre nivelul de zgomot produs de sursa (ventilatoare, generator de abur,
altele) şi nivelul de zgomot din încăpere.
I.5.2.2.9 Calculul atenuărilor nivelului de zgomot aerodinamic datorate condiţiilor de
propagare a jetului de aer în lungul canalelor de ventilare se face conform normativ C 125. Se
admite calculul simplificat al atenuării zgomotului (pentru frecvenţa de 250 Hz). În cazul unor
clădiri sau spaţii cu cerinţe acustice specifice (săli de audiţii, operă, studiouri de emisie,
înregistrare, etc.) calculul se va face pentru întrraga gama de frecvenţă.
I.5.2.2.10. La refularea sau absorbţia aerului într‐o (dintr‐o) încăpere prin intermediul
unei guri de ventilare (considerată fără grilă), se obţin atenuări acustice care se determină
conform normativului C 125.

I.5.2.2.11. În cazul în care gura de ventilare este prevăzută cu grilă, la trecerea jetului de
aer la nivelul grilei se dezvoltă un zgomot al cărui nivel global poate fi calculat conform pct. „e"
din Anexa 11 a normativului C 125.
I.5.2.2.12 De asemenea, în cazul anemostatelor amplasate pe plafon, nivelul global de
zgomot, corespunzător trecerii jetului de aer, poate fi calculat conform normativului C 125.
Nivelul global al zgomotului la refularea sau absorbţia aerului într‐o (dintr‐o) încăpere se
determină însumând energetic nivelele obţinute ca mai sus cu cel precizat la I.5.2.2.11.
I.5.2.2.13. O atenţie deosebită se va acorda împiedicării transmiterii, prin canalele de
ventilare, a zgomotului între două încăperi caracterizate de regimuri acustice diferite (prin
măsurări de fonoizolare). În aceste situaţii, pereţii canalelor de ventilare trebuie să aibă indicele
de izolare R’w cel puţin egal cu cel corespunzător peretelui despărţitor dintre cele două
încăperi.
Se vor avea în vedere în acest sens, recomandările normativului C 125, privind posibilitaţile de
izolare între încăperi cu regimuri acustice diferite, traversate de canale de ventilare, inclusiv prin
diafonie.
I.5.2.2.14. La proiectarea lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare, măsurile de
protecţie împotriva incendiilor la lucrări de izolări şi tratamente acustice, se vor adopta conform
reglementarilor tehnice in vigoare.

126
 Partea II

Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea, recepţia şi urmărirea în

exploatare a lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare.

II.1. Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea şi recepţia lucrărilor

de instalaţii de ventilare şi climatizare

II.1.1. Execuţie şi montaj instalaţii de ventilare şi climatizare. Cerinţe impuse prin

proiectul tehnic.

II.1.1 Prevederile generale privind executarea lucrărilor de instalaţii de ventilare/

climatizare sunt cele cuprinse in cap. 10 din Normativul pentru proiectarea, executarea şi
exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I 5 – 2010.
II.1.2 Prevederile generale privind punerea în funcţiune, recepţia şi darea în exploatare a
instalaţiilor de ventilare şi climatizare sunt cele cuprinse in cap. 11 din Normativul pentru
proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I 5 –
2010.
Reguli complementare de buna practică, neacoperite prin acest normativ necesare la
executarea, verificarea instalaţiilor de ventilare‐climatizare noi sau existente, supuse
modernizărilor, sunt prevăzute în alte reglementări tehnice sau standarde europene armonizate
specifice, precizate în Anexa 1.4.
II.1.3 Pe durata desfăşurării lucrărilor de execuţie şi montaj ale instalaţiilor de ventilare‐
climatizare proiectantul trebuie să:
• participe la toate fazele de verificare şi control al calităţii lucrărilor executate;
• modifice soluţiile din proiectul tehnic, dacă situaţiile concrete impun această măsură;
modificarea de soluţie se va efectua cu avizul verificatorului de proiect şi va include
modificările listelor de cantităţi, planşelor etc.
• să participe la recepţia la terminarea lucrărilor şi la recepţia finală întocmind referate de
prezentare privind modul în care a fost realizată lucrarea, respectiv modul în care s‐a
comportat lucrarea în perioada de garanţie.
II.1.4 Pe durata desfăşurării lucrărilor de realizare a instalaţiilor de ventilare‐climatizare
verificarea calităţii execuţiei, pe faze de categorii de lucrări este obligatorie şi se realizează de
către:
• investitor prin agenţi de consultanţă şi diriginţi de specialitate atestaţi conform HG
925/1995;
• proiectant, conform precizărilor de la art. 1.2;
• executant, prin personalul propriu şi responsabilii tehnici cu execuţia atestaţi conform
HG 925/1995;
• organele inspecţiei de stat in construcţii.
II.1.5 Execuţia lucrărilor de montaj instalaţii de ventilare – climatizare se va face
respectând prevederile din Caietul de sarcini pentru execuţie şi Normele metodologice de
aplicare a prevederilor Legii 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările
ulterioare.
II.1.6 Pentru executarea lucrărilor de montaj a instalaţiilor de ventilare‐climatizare se vor
utiliza prin prevederile din Caietul de sarcini pentru execuţie, numai materiale, echipamente şi
procedee care au marcaj CE sau Agrement Tehnic (anexa II.3‐5), comercializate legal într‐un Stat

127
Membru al Uniunii Europene sau care au performanţe echivalente atestate de un organism
recunoscut în ţară şi sunt de provenienţă din Turcia, China sau Israel, ori sunt fabricate legal într‐
un stat EFTA (European Free Trade Association, care include Norvegia, Elvetia, Islanda şi
Linchesthein), parte la acordul privind Spaţiul Economic European şi care corespund
prevederilor proiectului.
II.1.7 Materialele şi echipamentele acceptate pe şantier pentru execuţie, vor fi însoţite
de certificate/ declaraţii de conformitate cu Agrementul tehnic sau cu standardul de produs in
cazul produselor cu marcaj CE (anexa II.3‐5).

II.1.2. Verificari pentru punerea în funcţiune

II.1.2.1 Instalaţiile de ventilare – climatizare, înainte de darea în exploatare şi predarea

către beneficiar sunt supuse unui ansamblu de operaţii tehnice care au ca scop verificarea
instalaţiei executate în vederea punerii în funcţiune şi recepţiei, privind:
ƒ corespondenta execuţiei cu prevederile proiectului tehnic;
ƒ funcţiunile instalaţiei şi adecvarea cu scopul proiectului;
ƒ nivelul de performanţă al instalaţiei prevăzut prin proiect si proba obţinerii efectelor
scontate;
ƒ crearea tuturor condiţiilor necesare unei funcţionari sigure în exploatare.
II.1.2.2 Punerea în funcţiune se realizează prin parcurgerea normativă a întregii serii de
acţiuni succesive, desfăşurate în etape, precizate in Normativul I 5 – 2010, cap. 11.
II.1.2.3 Pentru punerea în funcţiune a instalaţiei de ventilare şi climatizare se va avea în
vedere luarea la cunoştinţă a proiectului tehnic şi însuşirea lui de către personalul de punere în
funcţiune.
II.1.2.4 Verificarea calităţii execuţiei se face pe baza reglementărilor tehnice normative
referitoare la verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii aferente construcţiilor,
urmărindu‐se îndeplinirea cerinţelor esenţiale de calitate, menţionate în conţinutul caietelor de
sarcini pentru execuţie prevăzute în proiectul tehnic (cap. II.4).
II.1.2.5 Pentru verificarea conformităţii cu reglementările tehnice se vor utiliza actele
normative specifice în vigoare referitoare la proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor
de ventilare şi climatizare (Anexa 1.4).
II.1.2.6 Verificarea modului de îndeplinire de către instalaţie a prevederilor privind
protecţia, siguranţa şi igiena muncii se va face, pe baza reglementărilor tehnice specifice în
vigoare la data elaborării proiectului şi prevederilor Normativul I 5 – 2010, cap. 11.
II.1.2.7 Verificarea modului de îndeplinire de către instalaţie a prevederilor privind
securitatea la incendiu se va face pe baza reglementărilor tehnice specifice în vigoare la data
elaborării proiectului şi prevederilor Normativul I 5 – 2010, cap. 11.
II.1.2.8 Verificarea elementelor componente înainte de pornirea instalaţiei de ventilare si
climatizare, (normativ I5, cap. 11), urmăreşte să evidenţieze dacă acestea sunt corect montate,
dacă sunt eficace şi în acord cu documentele normative româneşti specifice referitoare la
verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii aferente construcţiilor sau standarde
armonizate de produse sau încercări/verificări (Anexa I.4).
II.1.2.9 La controlul instalaţiei de automatizare din instalaţiile de climatizare a aerului se
adoptă operaţiunile de verificare menţionate în normativ I5, cap. 11, pentru instalaţiile de
ventilare şi, în plus faţă de acestea, se efectuează următoarele operaţiuni de control:
ƒ verificare a setării termostatelor din încăperi (temperatura, umiditate)

128
 ƒ stabilirea concordanţei cu condiţiile necesare din exploatare (sezon, regim zi‐
noapte, perioade de neocupare, etc.).
II.1.2.10 Pornirea instalaţiei se face în etapele precizate în normativ I5, cap. 11.

II.1.3. Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare

II.1.3.1 Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare, definită

în continuare, ca în normativ I5, cap. 11, trebuie să constate dacă lucrările au fost terminate şi
dacă instalaţiile funcţionează la parametrii proiectaţi.
II.1.3.2 În acest scop proiectantul şi antreprenorul verifică dacă instalaţia de ventilare şi
climatizare realizează în încăperile deservite nivelele de performanţă prevăzute prin proiectul
tehnic.
II.1.3.3 Procedurile de încercare, aparatele de măsură şi metodele de măsurare a
parametrilor instalaţiilor de ventilare şi climatizare în cadrul probelor în vederea recepţiei vor fi
în conformitate cu prevederile specifice din SR EN 12599:2002.
II.1.3.4 După verificările la punerea in funcţiune a sistemelor de ventilare şi climatizare,
în vederea recepţiei se parcurg toate procedurile de verificare precizate în normativul I5 ‐2010,
cap. 11.
II.1.3.5 Rezultatele probelor efectuate asupra echipamentelor şi asupra instalaţiei în
ansamblu ei, se consemnează în procesele verbale de constatare.

II.1.4 Recepţia finală şi darea în exploatare

II.1.4.1 Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare trebuie să
constate dacă lucrările au fost terminate şi dacă instalaţiile funcţionează la parametrii
proiectaţi. În acest scop comisia de recepţie examinează:
1. instalaţiile realizate, prin cercetare vizuală,
2. programul de control al calităţii execuţiei şi documentele aferente,
3. procesele verbale întocmite cu ocazia probelor instalaţiei, pentru:
ƒ reglarea instalaţiei;
ƒ proba de etanşeitate a instalaţie;
ƒ probe pentru verificarea caracteristicilor funcţionale ale echipamentelor
(ventilatoare, baterii de încălzire/ răcire, camere de umidificare, filtre ş.a.);
ƒ proba de eficacitate globală;
4. referatul cu punctul de vedere al proiectantului privind execuţia lucrărilor,
5. cartea tehnică a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare.

II.1.4.2 La terminarea examinării, comisia va consemna observaţiile şi concluziile în

procesul – verbal de recepţie, recomandând beneficiarului / investitorului admiterea, cu sau fără
obiecţii a recepţiei, amânarea sau respingerea ei, după caz.

II.1.4.3 Recepţia este activitatea prin care beneficiarul/ investitorul declară că acceptă
lucrarea şi că o preia, cu sau fără obiecţiuni, pentru a fi dată în folosinţă.

II.1.4.4 Recepţia finală a instalaţiilor de ventilare şi climatizare se efectuează la expirarea

perioadei e garanţie a lucrării (de regulă după 1..3 ani). Comisia de recepţie examinează:
1. procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor,

129
 2. instalaţiile realizate, prin cercetare vizuală, pentru a se constata finalizarea
lucrărilor cerute de “recepţia la terminarea lucrărilor”,
3. instalaţiilor,
4. referatul beneficiarului / investitorului privind comportarea instalaţiilor în
exploatare pe perioada de garanţie,
5. cartea tehnică a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare şi
climatizare

II.1.4.5 Darea în exploatare a instalaţiilor de ventilare şi climatizare se face după ce

recepţia la terminarea lucrărilor a fost admisă.

II.1.4.6 Documentele necesare la darea în exploatare sunt:

1. Instrucţiunile (manualul) de exploatare
2. Programul de urmărire în exploatare
3. Jurnalul evenimentelor
4. Contractul de exploatare

II.2. Reguli de buna practica pentru supravegherea, întreţinerea şi urmărirea

comportării în exploatare a instalaţiilor de ventilare/ climatizare.

II.2.1. Exploatarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare

II.2.1.1 Prevederile generale privind exploatarea lucrărilor de instalaţii de ventilare/

climatizare sunt cele cuprinse in cap. 12 din Normativul pentru proiectarea, executarea şi
exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I 5 – 2010.
Reguli complementare de buna practică, neacoperite prin acest normativ privind
întreţinerea curentă a instalaţiilor de ventilare/ climatizare şi urmărirea comportării lor în
exploatare, corelate cu cerinţele impuse prin proiectul tehnic, sunt prevăzute în alte
reglementări tehnice sau standarde europene armonizate specifice, precizate în Anexa 1.4.
II.2.1.2 In acord cu prevederile din normativul I5‐2010, privind exploatarea instalaţiilor
de ventilare şi climatizare proiectul tehnic trebuie să conţină prevederi referitoare la modul în
care trebuie să se asigure menţinerea în funcţionare normală a instalaţiilor şi încadrarea
acestora în parametrii de performanţă proiectaţi. Prevederile includ referinţe privind:
a. supravegherea şi verificarea periodică a instalaţiilor, după caz (re)autorizarea lor
pentru funcţionare
b. întreţinerea curentă şi repararea instalaţiilor;
c. urmărirea comportării în timp a instalaţiilor prin corectarea regimului de funcţionare.

II.3.1.3 Prevederile prezentului capitol se aplică la toate instalaţiile noi sau la instalaţiile
care au suferit transformări, modificări, prevazute in conţinutul Ghidului, în cap.1.

II.3.1.4 Prevederile acestui capitol se adresează:

ƒ proiectanţilor de specialitate în vederea întocmirii instrucţiunilor de exploatare;
ƒ personalului care exploatează instalaţiile de ventilare/ climatizare după recepţia
finală.
II.3.1.5 Prin exploatarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare din clădiri trebuie să fie
asigurate pe toată durata lor de viaţă, cel puţin nivelurile minime de performanţă proiectate şi

130
precizate în caietele de sarcini pe categorii (Anexa II.1 ‐ Conţinutul caietelor de sarcini pentru
execuţia instalaţiilor de ventilare/ climatizare) rezultate din cerinţele de calitate ale instalaţiei
proiectate în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare.
II.3.1.6 La proiectarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare din clădiri se va
ţine seama şi de alte cerinţe de calitate, cu caracter de recomandare (nu au caracter obligatoriu
şi normativ), cum sunt confortul vizual, tactil, adaptarea în utilizare, ş.a. care cresc posibilităţile
ca instalaţia să facă faţă diferitelor situaţii ce pot apare ulterior recepţiei finale, in exploatare:
extinderi pentru ventilare/ climatizarea unor noi încăperi/ consumatori, funcţionare parţială,
avarii.
II.3.1.9 Supravegherea instalaţiilor, verificarea periodică, corectarea regimului de
funcţionare, întreţinerea şi reparaţiile se desfăşoară în baza prevederilor normativului I5‐2010,
cap. 12.
II.3.1.10 Rezultatele verificărilor şi constatărilor făcute la revizii stau la baza reparaţiilor
instalaţiei şi/sau la (re)autorizarea ISCIR a funcţionării componentelor suspuse verificării
periodice a acestui organism (supape de siguranţă, rezervoare sub presiune, echipamente/
agregate de răcire, centrale termice).

II.2.2. Urmărirea comportării în exploatare. Cerinţe prin proiectul tehnic.

II.2.2.1 Urmărirea comportării în exploatare a instalaţiilor de ventilare/ climatizare din

clădiri se efectuează pe toată durata lor de viaţă. Proiectantul stabileşte modul adecvat de
exploatare a instalaţiei prin recomandările precizate în documentaţia tehnică elaborată în:
a. caietele de sarcini pe categorii (Anexele 1.1 si II.1‐2 ‐ Conţinutul caietelor de sarcini
pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare incluse in proiectul tehnic) rezultate din cerinţele de
calitate ale instalaţiei realizate în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare.
b. instrucţiuni tehnice de exploatare;
c. proiecte/ programe de urmărire în timp a comportării echipamentelor, instalaţiilor şi
clădirilor pe care le deservesc;
II.2.2.2 Supravegherea şi controlul periodic al instalaţiilor de ventilare şi climatizare face
parte din activitatea generală de urmărire a comportării în timp a instalaţiei, conform legislaţiei
în vigoare, menţionate în anexa I.4 .
II.2.2.3 Supravegherea instalaţiilor de ventilare sau climatizare se face permanent,
conform caietelor de sarcini şi/sau instrucţiunilor tehnice de exploatare .

II.3 Documentaţia tehnică de execuţie şi exploatare pentru instalaţii

de ventilare şi climatizare impusă prin proiectul tehnic

II.3.1 In baza prevederilor din Introducere, cap. 3 şi Anexa 1.1, care precizează Părţile
scrise şi Părţile desenate din cadrul unui proiect tehnic cu lucrări de instalaţii de ventilare/
climatizare, conţinutul acestui capitol se adresează:
ƒ proiectanţilor de specialitate în vederea întocmirii caietelor de sarcini pe
categorii, a instrucţiunilor de exploatare şi a proiectelor de urmărire în timp a
comportării echipamentelor, instalaţiilor şi clădirilor pe care le deservesc;
ƒ furnizorilor de materiale semifabricate, utilaje, echipamente tehnologice şi
confecţii diverse;
ƒ responsabililor tehnici cu execuţia care achiziţionează, montează şi pun în funcţie
instalaţiile de ventilare/ climatizare;

131
 ƒ personalului care exploatează instalaţiile de ventilare/ climatizare după recepţia
finală.
II.3.2 Documentaţia tehnică impusă prin proiectul de execuţie care face precizările
necesare punerii în operă a proiectului (execuţie, punere în funcţie/ receptie preliminară/ finală)
şi exploatare/ urmărire în timp, pentru lucrările de instalaţii de ventilare/ climatizare include:
ƒ Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare
ƒ Instrucţiuni tehnice de exploatare. Manuale de utilizare. Specificaţii tehnice.
ƒ Piese desenate; Detalii de execuţie.

Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare

II.3.3. În funcţie de categoria de importanţă a obiectivului de investiţii la care se referă
proiectul de instalaţii pentru ventilarea/ climatizarea clădirilor şi de destinaţie, în baza
recomandărilor Ord. 863/2008, se pot alcătui caiete de sarcini specifice care pot fi:
a. caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor;
b. caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, semifabricate, utilaje, echipamente
tehnologice şi confecţii diverse;
c. caiete de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări şi puneri în funcţiune;
d. caiete de sarcini pentru urmărirea comportării în timp a construcţiilor şi conţinutul
cărţii tehnice.

II.3.4. Caietele de sarcini se elaborează de către proiectantul de specialitate, prin

dezvoltarea elementelor tehnice cuprinse în planşe şi nu trebuie să fie restrictive. Stabilesc
responsabilităţile pentru calităţile materialelor şi ale lucrărilor şi responsabilităţile pentru teste,
verificări, probe;
ƒ prevăd modul de urmărire a comportării în timp a investiţiei;
ƒ prevăd măsurile şi acţiunile de demontare/ demolare (inclusiv reintegrarea în mediul
natural a deşeurilor) după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea).

II.3.5. Redactarea caietelor de sarcini trebuie să fie concisă şi sistematizată.

II.3.6. In baza recomandărilor Ord. 863/2008 şi a normativului GP 090‐2003 ‐ Ghid privind

elaborarea caietelor de sarcini pentru execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Caietul IV:
Instalaţii interioare, în Anexa II.1, este precizat conţinutul, după caz, al caietului de sarcini pentru
execuţia lucrărilor întocmit în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.

II.3.7. In Anexa II.2, este precizat conţinutul, după caz, al caietului de sarcini pentru
furnizori de materiale, utilaje, echipamente tehnologice şi confecţii diverse, în vederea achiziţiei
lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.
II.3.8 In Anexa II.2, este precizat conţinutul, după caz, al caietelor de sarcini pentru
verificări, inspecţii, încercări, recepţii a instalaţiilor de ventilare/ climatizare.
II.3.9 Prevederi privind conţinutul, după caz, al caietelor de sarcini pentru pentru
urmărirea comportării în timp a instalaţiilor de ventilare/ climatizare, sunt precizate în Anexa
II.2.
II.3.10. Instrucţiunile tehnice de exploatare se elaborează de către producător sau de
proiectantul de specialitate, prin dezvoltarea elementelor tehnice cuprinse în fisele tehnice de
produs, foi de catalog, broşuri şi note tehnice, manuale de utilizare, specificaţii tehnice toate

132
emise de producător/ furnizor. Stabilesc responsabilităţile pentru calităţile materialelor şi ale
lucrărilor şi responsabilităţile pentru teste, verificări, probe;
ƒ prevăd modul de urmărire a comportării în exploatare a produsului;
ƒ prevăd măsurile şi acţiunile de demontare/ demolare (inclusiv reintegrarea în mediul
natural a deşeurilor) după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea).
Redactarea instrucţiunilor tehnice de exploatare trebuie să fie concisă, sistematizată şi nu
trebuie să fie restrictivă.

II.3.11 Manuale de utilizare în cazul agregatelor/ aparatelor de măsură, control, reglare

sau a echipamentelor se elaborează de către producător/ furnizor de specialitate, prin
descrierea componenţei produsului, funcţionare (instalare, pornire, probe, regimuri de
funcţionare, cauze de defect, moduri de remediere, revizii, reparaţii, probe, calibrări iniţiale,
verificări metrologice periodice, (re)autorizări ISCIR de funcţionare, cerinţe personal instruit de
operare). Stabilesc responsabilităţile/ modalităţile pentru utilizarea eficientă a calităţilor
materialelor/ performanţelor echipamentelor în cadrul lucrărilor de instalaţii de ventilare/
climatizare;

II.3.12 Specificaţia tehnică din partea producătorului.

Toate specificaţiile tehnice menţionate în caietele de sarcini pentru se vor susţine cu foi de
catalog, broşuri si note tehnice emise de producător. In cazul in care unele specificaţii tehnice
nu se regăsesc in aceste documente ele vor fi susţinute cu ajutorul manualelor de operare si
service emise de producător in limba engleza pentru a evita erorile de traducere.

II.3.13 Documente europene/ naţionale de evaluare tehnică (agremente tehnice, certificate

de produse pentru echipamente specifice de ventilare mecanică/ climatizare sau procedee
de ventilare mecanică/ climatizare a clădirilor de locuinţe). Cerinţe legislative armonizate.

In baza prevederilor care impun prin Caietul de sarcini pentru execuţie, includerea în
proiectul tehnic, numai a materialelor, echipamentelor sau procedeelor de execuţie care deţin
pe teritoriul Romaniei, un document tehnic de evaluare (Agrement Tehnic sau declaraţie de
conformitate pentru cele cu au marcaj CE sau comercializate legal într‐un Stat Membru al
Uniunii Europene sau care au performanţe echivalente atestate de un organism recunoscut în
ţară şi sunt de provenienţă din Turcia, China sau Israel, ori sunt fabricate legal într‐un stat EFTA
(European Free Trade Association, care include Norvegia, Elvetia, Islanda şi Linchesthein), parte
la acordul privind Spaţiul Economic European şi care corespund prevederilor proiectului,
prezentul articol se adresează:
ƒ proiectanţilor de specialitate în vederea includerii în caietele de sarcini a
materialelor/ echipamentelor, care satisfac această condiţie;
ƒ furnizorilor de materiale semifabricate, echipamente tehnologice şi confecţii
diverse, care trebuie să deţină documente de evaluare tehnică a produselor
propuse spre achiziţie în cadrul proiectului;
ƒ responsabililor tehnici cu execuţia care montează şi pun în funcţie instalaţiile de
ventilare/ climatizare şi verifică conformitatea produselor/ echipamentelor
tehnologice achiziţionate cu documente de evaluare tehnică legale;

II.3.14 In anexa II.3, sunt incluse precizări privind:

133
 ‐ procedurile prevăzute prin Directiva 89/106/CEE, cu modificările ulterioare prin
Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat in Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea
produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (perioadă de
tranziţie pană în 2013), care privesc furnizorii/ producătorii materialelor/ echipamentelor pentru
instalaţii şi construcţii, care au obligaţia în baza HG. nr. 622/2004, să deţină declaraţii de
performanţă pentru produsele introduse pe piaţă, privind evaluarea performanţei
caracteristicilor esenţiale ale produselor livrate.
‐ acordarea agrementului tehnic în construcţii (AT), prevăzut prin Legea nr.10/1995 şi
Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în
construcţii, cuprins în anexa nr. 5, HG nr.766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind
calitatea în construcţii, modificat şi completat de HG nr. 675/2002.
‐ certificarea de produse, în cazul produselor cu marcaj CE, prevăzută prin HG. nr. 622/2004,
privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii

134
 Anexa 1.1 Documente de referinţă pentru proiectarea, executarea şi exploatarea
instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clădiri

1.1.1 Acte legislative (Directive, Legi, Hotărâri şi Ordonanţe Guvernamentale)

privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, publicat în

1 Legea nr. 10/1995
Monitorul Oficial, Partea I nr. 12 din 24 ianuarie 1995
Directiva 2010/31/UE a
Parlamentului European si a privind performanţa energetică a clădirilor (reformare) publicată în
2
Consiliului UE din 19 mai Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 18.6.2010
2010
privind performanţa energetică a clădirilor, cu modificările ulterioare,
3 Legea nr. 372/2005
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1144 din 19 decembrie 2005
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, publicat în Monitorul Oficial,
4 Legea nr. 319/2006
Partea I nr. 646 din 26 iulie 2006
privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
Hotărârea Guvernului nr.
5 securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, cu modificările ulterioare,
1425/2006
publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 882 din 30/10/2006
pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a
Hotărârea Guvernului nr.
6 prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate
955/2010
prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006.
privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a
Hotărârea Guvernului nr. echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere
7
752/2004 potenţial explosive, cu modificările ulterioare, publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 499 din 03 iunie 2004
Hotărârea Guvernului nr. privind aprobarea Regulamentulului de verificare si expertizare tehnică
8
925/1995 de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor si a construcţiilor
privind aprobarea conţinutului‐cadru al documentaţiei tehnico‐
Hotărârea Guvernului nr. economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi
9
28/2008 metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de
investiţii şi lucrări de intervenţii
Ordinul ministrului
pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din
dezvoltării, lucrărilor publice
10 Hotărârea Guvernului nr. 28/2008, publicat in Monitorul Oficial, Partea I
şi locuinţelor
nr. 524 din 11/07/2008
nr. 863/2008
pentru aprobarea Regulamentului privind atestarea proiectanţilor
Ordinul M.D.R.T. nr. 2237
11 autorizaţi pentru clădiri, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
/2010
I, nr. 683 / 08.10.2010
Regulamentul (UE) nr. publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de stabilire a unor condiţii
12 305/2011 al Parlamentului armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de
European şi al Consiliului abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului
Hotărârea Guvernului nr. privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru
13
622/2004 construcţii cu modificările şi completările ulterioare
pentru aprobarea Regulamentului privind agrementul tehnic pentru
produse, procedee şi echipamente noi în construcţii, publicată în
Hotărârea Guvernului nr.
14 Monitorul Oficial, Partea I nr. 352 din 10/12/1997 şi modificat şi
766/1997
completat de Hotărârea Guvernului nr. 675/2002 publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 501 din 11/07/2002
privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii
Hotărârea Guvernului nr.
15 şi instalaţiile aferente acestora – Monitorul Oficial Partea I nr. 193/2004
273/1994
– cu modificările ulterioare.
16 Ordinul ministrului muncii şi privind aprobarea Normelor generale de protecţie a muncii, cu

135
 solidarităţii sociale nr. modificările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 880 din
508/933/2002 06 decembrie 2002
Ordin ministrului
privind aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor,
17 administraţiei şi Internelor
publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 216 din 29 martie 2007
nr. 163/2007
pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea
Ordinul MTCT produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la
18
nr.1822/394/2004 foc, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 90 din 27 ianuarie 2005
pentru modificarea şi completarea Regulamentului din 2004 privind
O.M.D.L.P.L./ O.M.I.R.A. nr.
19 clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza per‐
269/431‐2008
formanţelor de comportare la foc

1.1.2 Reglementări tehnice specifice

Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de

1 I 5 – 2010
2 Mc 001/2006
3 I 5/1‐1994
4 C 125‐2005
5 C 56‐2002
6 GP 090‐03
7 MP 031‐2003
8 NEx 01‐2006
ventilare şi climatizare
Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor, aprobată prin
Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr.157/2007,
cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial cu
nr. 126 din data 21 februarie 2007
Instrucţiuni tehnice de proiectare pentru ventilarea sau încălzirea cu aer cald
prin jeturi de aer orizontale
Normativ privind proiectarea şi executarea masurilor de izolare fonica şi a
tratamentelor acustice în clădiri.
Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii aferente
construcţiilor
Ghid privind elaborarea caietelor de sarcini pentru execuţia lucrărilor de
construcţii şi instalaţii. Caietul IV: instalaţii interioare
Metodologie privind programul de urmărire în timp a comportării
construcţiilor din punct de vedere al cerinţelor funcţionale
Normativ privind prevenirea exploziilor pentru proiectarea, montarea,
punerea în funcţiune, utilizarea, repararea şi întreţinerea instalaţiilor tehnice
care funcţionează în atmosfere potenţial explozive", indicativ NEx 01‐06,
aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr.
392/2007, publicat în Monitorul Oficial cu nr. 411 din data 19 iunie 2007

1.1.3 Standarde (române, europene sau internaţionale armonizate)

1. SR EN 1886:2008 Ventilarea în clădiri. Unităţi de tratare a aerului. Performanţe mecanice.

2. SR 1907‐1:1997 Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Prescripţii de calcul
Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare naturală. Prescripţii
3. SR 6724‐1:1995
de proiectare
Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu
4. SR 6724‐2:1995 ventilator central de evacuare. Prescripţii de proiectare
Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu
5. SR 6724‐3:1996 ventilatoare individuale de evacuare. Prescripţii de proiectare
Instalaţii de ventilare în clădiri. Criterii de proiectare pentru realizarea
6. SR CR 1752:2002 confortului termic interior
Ambianţe termice moderate. Determinarea analitică şi interpretarea
7. SR EN ISO 7730:2006 confortului termic prin calculul indicilor PMV şi PPD şi specificarea criteriilor
de confort termic local
8. SR EN ISO 8996:2005 Ergonomia ambianţelor termice. Determinarea ratei de căldură metabolică

136
 Materiale şi produse pentru construcţii. Proprietăţi higrotermice. Valori
SR EN ISO
9. tabelare de proiectare şi proceduri pentru determinarea valorilor termice
10456:2007
declarate şi de proiectare
Ventilarea în clădiri. Canale de aer. Cerinţe pentru elementele componente
10. SR EN 12097:2007
ale canalelor de aer în scopul uşurării întreţinerii reţelelor de canale de aer
Sisteme de control al fumului şi gazelor fierbinţi Partea 5: Ghid de
SR CEN/TR 12101‐
11. recomandări funcţionale şi metode de calcul pentru sisteme de ventilare
5:2007
pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi
Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi. Partea 6: Specificaţii
12. SR EN 12101‐6:2005
pentru sisteme cu presiune diferenţială ‐ Kituri
Ventilarea în clădiri. Reţele de canale. Rezistenţa şi etanşeitatea
13. SR EN 12237:2004
canalelor circulare de tablă
Ventilarea în clădiri. Guri de aer. Încercări aerodinamice pentru
14. SR EN 12238:2001
determinarea difuziei aerului
Ventilarea în clădiri. Guri de aer. Încercări aerodinamice pentru
15. SR EN 12239:2001
determinarea deplasării aerului
SR EN ISO Izolarea termică a instalaţiilor pentru construcţii şi a instalaţiilor
16.
12241:2008 industriale. Reguli de calcul.
Ventilarea în clădiri. Unităţi terminale. Încercări aerodinamice şi
17. SR EN 12589:2001 evaluarea performanţelor pentru elemente de introducere a aerului
în încăpere cu debit constant sau variabil
Ventilarea în clădiri. Proceduri de încercare şi metode de măsurare pentru
18. SR EN 12599:2002
recepţia instalaţiilor de ventilare şi de condiţionare a aerului
19. SR EN 12792:2004 Ventilarea in clădiri. Simboluri, terminologie şi simboluri grafice
20. SR EN 12831:2004 Instalaţii de încălzire în clădiri. Metodă de calcul al sarcinii termice de calcul
Ventilarea în clădiri. Camere de tratare a aerului. Clasificarea şi
21. SR EN 13053:2007
performanţele camerelor, ale elementelor componente şi ale secţiunilor
Ventilatoare în clădiri. Încercările performanţelor componentelor/produselor
22. SR EN 13141‐4:2004 pentru ventilarea locuinţelor. Partea 4: Ventilatoare utilizate în sistemele de
ventilare a locuinţelor.
Ventilarea clădirilor. Încercarea performanţei componentelor/produselor
23. SR EN 13141‐5:2005 pentru ventilarea clădirilor de locuit. Partea 5: Căciuli de ventilare şi
dispozitive de ieşire prin acoperiş
Ventilarea clădirilor. Încercarea performanţei componentelor/produselor
pentru ventilarea clădirilor de locuit. Partea 8: Încercări ale performanţelor
24. SR EN 13141‐8:2006
gurilor de aspiraţie şi de evacuare (inclusiv recuperarea căldurii) pentru
instalaţiile de ventilare mecanică destinate unei singure încăperi.
Ventilarea în clădiri. Încercarea performanţei componentelor/produselor
25. SR EN 13141‐9:2008 pentru ventilarea clădirilor de locuit. Partea 9: Dispozitiv de trecere a aerului
higroreglabil montat in exterior.
Ventilarea în clădiri. Componente/produse pentru ventilarea locuinţelor.
26. SR EN 13142:2004
Caracteristici de performanţă obligatorii şi opţionale
Ventilarea în clădiri. Guri de aer montate în pardoseală. Încercări la solicitări
27. SR EN 13264:2001
Mecanice.
Ventilarea în clădiri. Metode de calcul pentru determinarea debitelor de aer
28. SR EN 13465:2004
în clădiri.
29. SR EN 13564‐1:2003 Clapete împotriva refulării pentru clădiri. Partea 1: Cerinţe.
Ventilarea clădirilor cu altă destinaţie decât cea de locuit. Cerinţe de
30. SR EN 13779:2007 performanta pentru instalaţiile de ventilare şi de condiţionare a aerului din
încăperi
SR EN ISO Performanţa termică a clădirilor. Coeficienţi de pierderi de căldură prin
31.
13789:2007 transfer şi prin schimb de aer. Metodă de calcul.
32. SR EN ISO Performanţa energetică a clădirilor. Calculul necesarului de energie pentru

137
 13790:2008
SR EN ISO
33.
13791:2006
SR EN ISO
34.
13792:2004
35. SR EN 14277:2007
36. CEN/TR 14788:2006
37. SR EN 15239:2007
38. SR EN 15240:2007
39. SR EN 15241:2007
40. SR EN 15242:2007
41. SR EN 15243:2008
42. SR EN 15423:2008
SR EN ISO
43.
15251:2007
44. SR EN 15255:2008
45. SR EN 15805:2010
SR EN ISO 15927‐
46.
2:2009 ‐
SR EN ISO 15927‐
47.
5:2006
48. SR EN 1507:2006
49. SR EN 12236:2002
50. SR EN 12237:2003
51. SR EN 13180:2001
52. SR EN 13403:2003
1.1.4 Lucrări de specialitate
[1] Enciclopedia tehnică de instalaţii, Manualul de instalaţii – Volumul Instalaţii Ventilare – ARTECNO
2010
[2] E.T.I.‐V, ediția a II‐a
încălzirea şi răcirea spaţiilor.
Performanţa termică a clădirilor. Calculul temperaturii interioare a unei încăperi
fără climatizare în timpul verii. Criterii generale şi proceduri de validare
Performanţa termică a clădirilor. Calculul temperaturii interioare a unei
încăperi fără climatizare în timpul verii. Metode de calcul simplificate
Ventilarea în clădiri. Guri de aer. Metodă de măsurare a debitului de aer cu
senzori etalonaţi în interiorul sau în imediata apropiere a gurilor de aer
Ventilation for buildings ‐ Design and dimensioning of residential ventilation
systems
Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru
inspecţia instalaţiilor de ventilare
Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru
inspecţia instalaţiilor de climatizare
Ventilarea clădirilor. Metode de calcul al pierderilor de energie datorită
ventilaţiei şi infiltraţiei în clădirile comerciale
Ventilarea clădirilor. Metode de calcul determinarea debitelor de aer în
clădiri, inclusiv infiltraţiile
Ventilarea în clădiri. Calculul temperaturii încăperilor, a sarcinii termice şi a
energiei pentru clădiri prevăzute cu instalaţii de condiţionare a aerului
Ventilarea în clădiri. Măsuri de prevenire a incendiilor pentru sistemele de
distribuţie a aerului în clădiri
Parametri de calcul ai ambianţei interioare pentru proiectarea şi evaluarea
performanţei energetice a clădirilor, care se referă la calitatea aerului
interior, confort termic, iluminat şi acustică.
Performanţa energetică a clădirilor. Calculul sarcinii de răcire a incintelor, cu
transfer de căldură sensibilă. Criterii generale şi proceduri de validare
Filtre de aer cu particule pentru ventilare generală. Dimensiuni
standardizate.
Performanţa higrotermică a clădirilor. Calculul şi prezentarea datelor
climatice. Partea 2: Date orare pentru sarcina de răcire de proiectare
Performanţa higrotermică a clădirilor. Calculul şi prezentarea datelor
climatice. Partea 5: Date pentru sarcina termică de proiectare pentru
încălzirea spaţiilor.
Ventilarea în clădiri. Canale de aer rectangulare de tablă. Cerinţe de
rezistenţă şi etanşeitate.
Ventilarea în clădiri. Elemente pentru susţinerea şi fixarea canalelor de aer
pentru ventilare. Condiţii de rezistenţă.
Ventilarea în cladiri. Retele de canale. Rezistenta si etanseitatea canalelor
circulare de tabla.
Ventilarea în clădiri. Reţele de canale de aer. Dimensiuni şi cerinţe mecanice
pentru canale de aer flexibile.
Ventilarea în clădiri. Canale nemetalice. Reţele de canale din panouri
izolante.
138
 Anexa 1.2

Conţinutul fazelor de proiectare pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare.

1.2.1 Tema de proiectare

Elaborarea documentaţiilor tehnico‐economice se realizează pe baza unei teme de proiectare, stabilita

în raport cu cerinţele exprimate în nota de comandă formulată de către beneficiarului obiectivului proiectat.
Tema este stabilită în general de comun acord, de către beneficiar, investitor si proiectant.
Proiectantului îi revine obligaţia de a interpreta şi transpune cerinţele beneficiarului într‐un limbaj tehnic,
coroborat cu toate reglementările legislative, urbanistice şi tehnice în vigoare în momentul elaborării
proiectului. Tema poate fi stabilită şi unilateral, de către beneficiar, investitor sau proiectant.
Tema de proiectare este piesă componentă a contractului de proiectare si reprezintă documentul
tehnic în care se înscriu in mod obligatoriu elementele determinante pentru realizarea proiectului
(funcţiuni, capacităţi, soluţii şi materiale preferate/disponibile, amplasament, altele asemenea).
Se întocmeşte diferenţiat in raport cu tipul lucrărilor de investiţii:
ƒ Pentru obiective de investiţii noi: tema de proiectare, include precizarea clară a datelor tehnice
de proiectare ale investiţiei noi
ƒ Pentru lucrări de investiţie la clădiri şi instalaţii existente: tema de proiectare precizează
natura şi amploarea intervenţiilor necesare corespunzător scopului declarat.

1.2.2 Expertiza tehnică ‐ conţine un studiu de specialitate sau o notă tehnică justificativă, privind
structura, capacitatea şi starea tehnică a instalaţiilor existente, în baza cărora se stabilesc lucrări de
intervenţie în vederea reabilitării sau modernizării funcţional – energetice corespunzător cerinţelor temei de
proiectare.
1.2.3 Raportul de expertiză urmăreşte identificarea principalelor deficienţe care impun intervenţia şi
stabileşte, din punct de vedere tehnic şi economic soluţiile de reabilitare şi/sau modernizare necesare.
1.2.4 Expertiza tehnică a instalatiilor de ventilare/ climatizare în clădiri identifică:
a. deficienţe datorate proiectării, execuţiei, întreţinerii (exploatării) instalaţiei curente;
Se verifică:
ƒ calitatea execuţiei (se constată şi nu se admit deformări vizibile la pereţii conductelor de aer – la
cele circulare abateri vizibile de la forma circulară a secţiunii, iar la cele rectangulare laturi
concave sau convexe, muchii cu sinuozităţi, săgeţi ale traseelor canalelor de aer, deficienţe ale
evacuării condensatului, ale izolaţiei termice, etc.);
ƒ starea de curăţenie a instalaţiei (filtre colmatate, conducte de aer în interior, camerele de aer
din centrala de ventilare, în special camerele de amestec, elementele interioare ale
ventilatoarelor, bateriile de răcire/ incalzire colmatate pe partea de aer, tăvile de colectarea
apei de condensaţie, camerele de umidificare, separatoarele de picături, clapetele sau orice alt
dispozitiv de reglare, gurile de admisie, evacuare, elementele sensibile ale traductoarelor, ş.a.);
ƒ etanseitatea instalaţiei;
ƒ verificări mecanice (blocări, înţepeniri ale elementelor mobile, jocurile, poziţiile limită, mişcarea
corectă, uşoară sau rigiditatea/ lipsa pierderii de mişcare sau de jocuri ale elementelor
indicatoare ale înclinării, poziţiilor relative, în special la mecanismele de acţionare simultană
manuală sau automatizată a clapetelor, jaluzelelor, paletelor, organelor de blocaj, mecanismului
de declanşare a clapetelor antifoc, oscilaţia liberă la jaluzele de suprapresiune, s.a.)
ƒ verificări mecanice la dispozitivele de evacuare, la prizele de aer, accesibilitatea, deteriorări la
racordurile elastice (la temperatură, coroziune, eroziune, solicitări mecanice);
ƒ verificări mecanice la ventilatoare: prinderea pe fundaţie, deficienţe de montaj ale dispozitivelor
de amortizare a vibraţiilor, montajul rotorului – are jocuri, frecări, se loveşte de carcasă. La

139
 ventilatoarele axiale deficienţele de calare orizontală verticală, sensul de curgere al aerului,
ordinea corectă de montaj la rotoarele multiple, ş.a.
ƒ verificări mecanice la filtrele mecanice, autocurăţitoare sau cu bandă uscată: starea de
curăţenie a uleiului din baie, a lubrefiantului proaspăt, a sistemului de acţionare, calitatea
miişcării elementelor de acţionare şi a elementelor de limitatre a cursei, ş.a.
ƒ verificări electrice: întreruperi ale alimentării, elemente neizolate în panouri, starea conexiunilor
în interiorul automatelor de pornire, a releelor termice, a protecţiei la suprasarcină, verificări cu
instalaţia sub tensiune, ş.a.
b. deficienţe ale structurii nişelor, porţiunilor înglobate în elemente de construcţii, a stării de
funcţionare a aparatelor, deficienţe care impun demontări de echipamente, demolări parţiale
sau totale şi/sau reproiectarea obiectivelor sau ale calităţii aparatelor, echipamentelor utilizate
şi specifică repercursiunile degradării lor asupra instalaţiei în ansamblu;
c. calitatea aerului: deficienţe datorate creşterii nivelului de noxe admise în instalaţie şi specifică
necesităţile de reproiectare a capacităţii instalatiilor de ventilare/ climatizare existente;
d. intervenţii pentru modificarea şi corectarea regimului de funcţionare a instalaţiilor.
e. eficacitatea instalaţiei, cu disfuncţii referitoare la:
ƒ instalaţia primeşte prea puţin/ mult aer;
ƒ instalaţia are debit pulsativ sau fluctuant;
ƒ instalaţia refulează aer prea cald/ rece;
ƒ instalaţia refulează aerul cu umiditatea relativă mai mică/ mai mare decât necesar;
ƒ instalaţia produce zgomot; ş.a.

1.2.5 In sensul de mai sus, raportul de expertiză tehnică, se completează şi cu:

a. analizarea documentaţiei tehnice a clădirii (sau completarea acesteia, după caz), şi confruntarea
instalaţiei de ventilare/ climatizare executate cu proiectul iniţial;
b. analiza stării actuale a construcţiei şi instalaţiilor aferente acesteia, constatată prin vizitarea
clădirii.
c. evaluarea stării actuale a clădirii şi a instalaţiilor, prin comparaţie cu soluţia de proiect (conform
cu cartea tehnica a clădirii ).
d. analiza documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii va fi completată cu un releveu al
zonelor cu degradări specifice (igrasie, infiltraţii de apă, condens, mucegai etc.), precum şi cu un
releveu al instalaţiilor de ventilare/ climatizare în scopul evidenţierii modificărilor constatate
asupra acestora.
1.2.6 Raportul de expertiză va cuprinde:
‐ un memoriu tehnic;
‐ relevee ale elementelor de inchidere, nişelor, încăperilor, acoperişului/ teraselor, etc. cu
degradările constatate în urma observaţiilor directe;
‐ secţiuni şi detalii cu marcarea degradărilor constatate;
‐ fotografii şi, opţional, alte tipuri de înregistrări video;
‐ date extrase din încercările de laborator (buletine de analiză, rapoarte de încercări).
1.2.7 Efectuarea expertizei tehnice a unei clădiri este reglementată, la data elaborării Ghidului, prin
prevederile prevăzute de Legea nr.10/1995 privind calitatea in construcţii, cu modificările ulterioare.
1.2.8 Raportul de expertiză se va întocmi in raport cu cerinţele prevăzute prin H.G. nr. 925/1995 in
Regulamentul de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a
construcţiilor, cu modificarea si completarea ulterioara, de către firme şi specialişti atestaţi.
1.2.9 La proiectele care au la baza o expertiza tehnica, asa cum sunt cele de interventie la constructii
existente (proiecte de schimbare sau de consolidare a unor cladiri avariate de cutremure sau de
transformare a modului de utilizare al constructiei etc.), inainte de prezentarea documentatiei pentru
verificare, aceasta va trebui sa obtina acordul expertului prin semnarea si stampilarea proiectului.

1.2.10 Evaluarea energetică a unei clădiri urmăreşte identificarea principalelor caracteristici termice şi
energetice ale construcţiei şi ale instalaţiilor aferente acesteia şi stabilirea, din punct de vedere tehnic şi
economic a soluţiilor de reabilitare şi/sau modernizare termică şi energetică a construcţiei şi a instalaţiilor
aferente acesteia, pe baza rezultatelor obţinute din activitatea de analiză termică şi energetică a clădiri.

140
Evaluarea energetică se efectuează pentru clădiri existente în care se desfăşoară activităţi care necesită
asigurarea unui anumit grad de confort şi regim termic, în condiţii de consum redus de energie. Evaluarea
energetică apare necesară după caz, în etapa de investigare preliminară a clădirilor existente în vederea
realizării unor lucrări de intervenţii la construcţii, inclusiv instalaţiile aferente.

1.2.11 Evaluarea energetică a unei clădiri este reglementată, la data elaborării Ghidului, prin
prevederile:
ƒ Metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor, Partea a II‐a – Performanţa
energetică a instalaţiilor din clădiri, indicativ Mc 001 / 2 – 2006. Cap. II. 2 Calculul consumului de
energie şi al eficienţei energetice a instalaţiilor de ventilare şi climatizare.
ƒ Metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor, Partea a III‐a – Auditul şi certificatul
de performanţă a clădirii, indicativ Mc 001 / 3 – 2006.
ƒ Legea 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor.

1.2.12 Realizarea evaluării energetice a unei clădiri presupune parcurgerea a trei etape:
(1). Evaluarea performanţei energetice a clădirii în condiţii normale de utilizare, pe baza
caracteristicilor reale ale sistemului construcţie – instalaţii aferente (încălzire, preparare / furnizare a apei
calde de consum, ventilare, climatizare, iluminat artificial).
(2). Identificarea măsurilor de modernizare energetică şi analiza eficienţei economice a acestora.
(3). Întocmirea raportului de audit energetic.

1.2.13 Raportul de audit energetic, care se efectuează prin analizarea documentaţiei tehnice a clădirii
(sau completarea acesteia, după caz) şi prin analiza stării actuale a construcţiei şi instalaţiilor aferente
acesteia, constatată prin vizitarea clădirii.
1.2.14 Evaluarea stării actuale a clădirii şi a instalaţiilor, prin comparaţie cu soluţia de proiect (conform
cu cartea tehnica a clădirii). Analiza documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii va fi completată cu un
releveu al zonelor cu degradări specifice (igrasie, infiltraţii de apă, condens, mucegai etc.), precum şi cu un
releveu al instalaţiilor în scopul evidenţierii modificărilor efectuate asupra acestora.

1.2.15 Studiul de prefezabilitate este documentaţia tehnico‐economică prin care se fundamentează

necesitatea şi oportunitatea investiţiei pe bază de date tehnice şi economice. Conţinutul‐cadru al studiului
de prefezabilitate, este alcătuit în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 28/2008 cu completările
ulterioare (Ord. 863/2008, din 02/07/2008).

1.2.16 Studiul de fezabilitate este documentaţia tehnico‐economică prin care se stabilesc principalii
indicatori tehnico‐economici aferenţi obiectivului de investiţii pe baza necesităţii şi oportunităţii realizării
acestuia şi care cuprinde soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice ce urmează a fi supuse
aprobării. Conţinutul‐cadru al studiului de fezabilitate, este alcătuit în baza aceloraşi prevederi ale
Hotărârii Guvernului nr. 28/2008 cu completările ulterioare (Ord. 863/2008, din 02/07/2008).

1.2.17 Proiectul tehnic

1.2.17.1 Proiectul tehnic general (P.Th.G), pentru toate categoriile de lucrări, verificat potrivit
prevederilor legale menţionate mai sus (HG 28/2008 cu completările ulterioare ‐ Ord. 863/2008), conţine
părţi scrise şi desenate privind realizarea obiectivului de investiţii.
1.2.17.2 Proiectul tehnic pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare, parte a unui proiect tehnic
general sau proiect de sine stătător, trebuie să fie astfel elaborat încât să fie clar, să asigure informaţiile
tehnice complete privind viitoarea lucrare şi să răspundă cerinţelor tehnice, economice şi tehnologice ale
beneficiarului. De asemenea trebuie să permită elaborarea detaliilor de execuţie în conformitate cu
materialele şi tehnologia de execuţie propusă, cu respectarea strictă a prevederilor proiectului tehnic, fără
să fie necesară suplimentarea cantităţilor de lucrări şi fără a se depăşi costul lucrării stabilit în faza de studiu
de fezabilitate/ documentaţie de avizare.
1.2.17.3 Proiectul tehnic pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare se elaborează pe baza studiului
de fezabilitate/ documentaţiei de avizare, etapă în care s‐au aprobat indicatorii tehnico‐economici,

141
elementele şi soluţiile principale ale lucrării şi în care au fost obţinute toate avizele şi acordurile de principiu,
în conformitate cu prevederile legale.
1.2.17.4 Conţinutul‐cadru obligatoriu pentru un proiect tehnic cu lucrări de instalaţii de ventilare/
climatizare (P.Th. I.V/C) include:

a Părţile scrise:
a1. ‐ elemente pentru prezentarea proiectului tehnic general pe specialităţi: în această secţiune
proiectul tehnic pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare furnizează clar definite, elementele specifice
pentru prezentarea proiectului tehnic general pe specialităţi. Se includ informaţii privind amplasarea
reţelelor interioare şi a echipamentelor pentru ventilare/ condiţionare, devieri necesare şi protejări de
utilităţi afectate; căi de acces permanente, surse de apă, alimentare electrică, ş.a.
Informaţiile din această secţiune se includ în părţile scrise al unui proiect tehnic general la cap. 2. ‐
Descrierea generală a lucrărilor, în care se fac referiri asupra următoarelor elemente: amplasament,
topografie, clima şi fenomenele naturale specifice zonei, geologia, seismicitatea.
a2. ‐ memoriul tehnic de specialitate: în această secţiune proiectul tehnic include informaţii privind
tipul clădirii, zonele din clădire care se ventilează/ climatizează: parametrii de calcul ai aerului interior,
debitele de aer, regimul de folosire a încăperilor, gradul de ocupare, aporturile şi pierderile de căldură etc.,
soluţia tehnică adoptată prin proiect.
a3. ‐ caietele de sarcini pe categorii fac parte integrantă din proiectul tehnic
a4. ‐ detalii specifice de execuţie,
a5. ‐ listele cu cantităţile de lucrări (antemăsurători): cuprind toate elementele necesare cuantificării
valorice a lucrărilor proiectului şi conţin centralizatoare ale cheltuielilor, pe obiectiv, pe categorii de lucrări,
pe obiecte.
a6. ‐ graficul de realizare a proiectului tehnic pentru instalaţiile de ventilare climatizare, care este
parte a graficului general de realizare a investiţiei.

b Părţile desenate:
b1. ‐ schemele funcţionale: schemele de introducere/ evacuare a aerului în încăperi, a coloanelor de
aer, schemele funcţionale ale instalaţiilor de ventilare/ climatizare, ale centralei cu amplasarea
echipamentelor: ventilatoare, filtre, baterii de răcire/ încălzire, agregate de tratare a aerului, schema
pompelor de apă; schemele de reglare a temperaturii prin control al ambianţei sau prin recirculări sau de
menţinere a temperaturii constante; schemele soluţiilor de automatizare aferente instalaţiilor de
climatizare; diagramele i‐x necesare calculului de dimensionare, ş.a.);
b2. ‐ planurile instalaţiei, cu amplasarea reţelelor de conducte interioare de aer, a aparatelor şi a
echipamentelor de deservire, schemelor de acţionare, de comandă a echipamentelor; planurile instalaţiei
alimentare cu apă şi canalizare;
b3.‐ planul reţelelor exterioare / interioare de alimentare cu energie electrică, puncte de branşament,
racorduri electrice la panouri.
b4.‐ planşe privind construcţii subterane implicate în instalaţiile de ventilare/ climatizare, cuprinzând
amplasarea lor, secţiuni, profiluri longitudinale/ transversale, dimensiuni, cote de nivel, protecţii şi izolaţii
hidrofuge, protecţii împotriva agresivităţii solului, a coroziunii şi altele asemenea;

Planşele de instalaţii, definesc şi explicitează pentru fiecare obiect amplasarea, alcătuirea şi execuţia
instalaţiilor, inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe şi altele asemenea, prin:
• scheme ale instalaţiilor hidraulice, pneumatice, electrice, de automatizare, comunicaţii, reţele de
combustibil, apă, iluminat şi altele asemenea, precum şi ale instalaţiilor tehnologice;
• planşe de montaj, cu indicarea geometriilor, dimensiunilor de amplasare, prestaţiilor, sarcinilor
şi a altor informaţii de aceeaşi natură, inclusiv a schemelor tehnologice de montaj;
• diagrame, nomograme, calcule inginereşti, tehnologice şi de montaj, inclusiv materialul grafic
necesar punerii în funcţiune şi exploatării;
• liste cu utilaje şi echipamente din componenţa planşelor tehnologice, inclusiv fişe cuprinzând
parametrii, performanţele şi caracteristicile acestora.

142
 1.2.18 Detalii de execuţie

(1) Detaliile de execuţie se elaborează pe baza proiectului tehnic avizat de beneficiar, după stabilirea
executantului şi a furnizorilor (producătorilor) echipamentelor şi materialelor de instalaţii, în urma licitaţiei
de execuţie.
(2) Detaliile de execuţie pentru instalaţii de ventilare/climatizare trebuie să conţină următoarele
documentaţii:
a) Părţile scrise:
- borderou şi foaie cu responsabilităţi (lista de semnături);
- memoriu tehnic de specialitate;
- instrucţiuni de exploatare şi de reglare;
- graficul cu fazele determinante pentru controlul calităţii execuţiei;
- graficul de realizare a lucrărilor.
b) Părţile desenate:
- schemele funcţionale;
- planurile instalaţiei de ventilare, canale/ conducte de ventilare, amplasarea ventilatoarelor, a
centralelor de climatizare, a staţiilor frigorifice, a pompelor de apă, etc;
- detalii de execuţie pentru elementele instalaţiei (suporţi, pozarea aparaturii de măsură şi control
etc.).
(3). Proiectul de execuţie al instalaţiei de ventilare/ climatizare (proiectul tehnic, detaliile de execuţie,
dispoziţiile de şantier) se cuprind în Cartea tehnică a construcţiei, deţinută de proprietar.

1.2.19 Cerinte normative privind verificarea proiectelor pentru instalaţii de ventilare/ climatizare

(1) Documentaţiile tehnice (D.T.), precum şi proiectele tehnice (P.Th.) pentru instalaţii de ventilare/
climatizare în clădiri care dezvoltă documentaţiile tehnice, cu respectarea condiţiilor impuse prin autorizaţia
de construire, precum şi prin avizele, acordurile şi actul administrativ al autorităţii competente pentru
protecţia mediului, se elaborează exclusiv de proiectanţi cu pregătire în domeniul instalaţiilor pentru
constucţii (ingineri, subingineri, tehnicieni), constituiţi în acest scop în colective tehnice de specialitate şi se
semnează, în condiţiile legii, numai de cadre tehnice cu pregătire superioară în domeniul ingineriei
instalaţiilor.
Este interzisă semnarea proiectelor tehnice (P.Th.) pentru execuţia lucrărilor, precum şi a documentaţiilor
tehnice (D.T.) de către persoane care nu au absolvit, cu diplomă recunoscută de statul român, instituţii de
învăţământ superior de specialitate în domeniul ingineriei instalaţiilor ori care nu au drept de semnătură în
condiţiile legii, sub sancţiunea legii penale.
(2) Prevederile legale în vigoare privind calitatea în construcţii, verificarea şi expertizarea tehnică de
calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor precum şi atestarea tehnico‐profesională a
specialiştilor cu activitate în construcţii, în vigoare la data eleborării ghidului de bună practică, prevăd:
a. verificarea tehnică a proiectelor trebuie asigurată de către specialişti atestaţi pentru domeniul
instalaţii ‐ cerinţele Is, It, Ig şi Ie.
b. documentaţiile tehnice precum şi proiectele tehnice, care dezvoltă documentaţiile tehnice, în
condiţiile legii, verificate pentru cerinţele de calitate numai către specialiştii verificatori de proiecte atestaţi,
au obligaţia de a face dovada efectuării verificării.

1.2.20 Cartea tehnică a construcţiei

(1) Proiectul tehnic al instalaţiilor de ventilare şi climatizare (inclusiv detaliile de execuţie, dispoziţiile
de şantier) se cuprind în, Cartea tehnică a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare
deţinută de proprietar.
(2) Cartea tehnică a construcţiei este pusă la dispoziţia beneficiarului prin grija căruia se completează
cu toate lucrările care se fac pe parcursul funcţionării construcţiei şi a instalaţiilor de ventilare şi climatizare
aferente.
(3) Cartea tehnică a construcţiei conţine toate procesele verbale pentru lucrări ascunse, inclusiv
procese verbale de probe referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare pe etape;

143
 (4) În cazul lucrărilor de reabilitare sau de modernizare a construcţiilor şi a instalaţiilor de ventilare şi
climatizare aferente, în cazul în care nu există cartea tehnică a construcţiei, se face obligatoriu releveul
construcţiilor şi a instalaţiilor aferente.
Importanţa existenţei cărţii tehnice a construcţiei, apare cu precădere în etapa de investigare
preliminară a clădirilor în vederea realizării unei evaluări energetice, care se efectuează prin analizarea
documentaţiei tehnice a clădirii (sau completarea acesteia, după caz) şi prin analiza stării actuale a
construcţiei şi instalaţiilor de ventilare şi climatizare aferente acesteia, constatată prin vizitarea clădirii.
Exemplu: analiza cărţii tehnice a clădirii, respectiv a documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii
şi instalaţiilor aferente şi care trebuie să cuprindă cel puţin:
ƒ partiurile de arhitectură ale fiecărui nivel;
ƒ dimensiunile geometrice ale elementelor de construcţii (fundaţii, pereţi, stâlpi, grinzi, buiandrugi,
plăci, elementele şarpantei);
ƒ dimensiunile golurilor din pereţi, distanţa dintre goluri, înălţimea parapeţilor;
ƒ structura anvelopei clădirii;
ƒ tipul de uşi şi ferestre;
ƒ alcătuirea şi materialele care compun elementele de închidere exterioară sau de separare între
spaţii cu diverse regimuri de temperatură;
ƒ planuri şi scheme ale instalaţiilor de încălzire, ventilare, climatizare, preparare a apei calde de
consum şi electrice (iluminat);
ƒ Alte elemente specifice de conformare a clădirii referitoare la instalaţiile de ventilare şi
climatizare.
În cazul când documentaţia de bază lipseşte, se execută un releveu al clădirii, evidenţiindu‐se toate
elementele enumerate mai sus.

(5) Instrucţiuni de exploatare – se referă la exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor de ventilare/

climatizare şi includ:
ƒ lista prescripţiilor de bază aferente exploatării;
ƒ modificările admise ale proiectului iniţial;
ƒ procesele verbale de constatare şi remediere a deficienţelor apărute după recepţia lucrărilor;
ƒ jurnalul evenimentelor;
ƒ procese verbale de predare‐primire în cazul schimbăii proprietarului;
ƒ referatele şi concluziile încercărilor speciale;
ƒ registrul de exploatare.

144
 Anexa I.4

Cerinte de calitate pentru componente ale centralelor de ventilare,

climatizare, conditionare

I.4.1 Cerinte generale de calitate pentru clapete de aer si racorduri de intrare/iesire

Nr
. Cerinte Standard
crt
01 Viteze maxime ale aerului de 8 m/s cu exceptia ventilatoarelor SR EN 13053‐6.6.1
Evitarea formatii puntilor termice ,evitarea contactului in direct cu suprafetele
02 metalice

03 Legatura echipotentiala la pamant

04 Suprafete interioare si exterioare galvanizate

I.4.2 Cerinte pentru prize de aer

Nr.
Cerinte Standard
crt
Priza de aer din plasa de sarma cu ochiuri de max max 20x20 mm accesibila
pentru curatire
01 SR EN 13053‐6.2
Priza de aer este functional si pentru sistemul in repaus
Grilele de protectie la intemperii vor avea un unghi de minim 45 grd
Viteze maxime ale aerului recomandate;
Priza de aer :
2.5 m/s pentru priza de aer cu lamele;
3.5 m/s pentru priza de aer cu separator de picaturi;
02 4.5 m/s pentru caciuli de ventilatie; SR EN 13053‐6.2
Aer evacuat :
4.0 m/s pentru grila de aer cu lamele ;
5.0 m/s pentru grila cu separator de picaturi;
6.0 m/s pentru caciuli de ventilatie;
grila de evacuare a aerului viciat mai sus decat priza de aer proaspat; SR EN 13779‐
pentru clasa EHA 1: grila de evacuare trebuie sa fie cu cel putin 2 m mai sus A.2.3
03
decat priza de aer proaspat;
Clas EHA 2, 3 and 4 evacuarae aerului se va face in sus
Priza de aer proaspat
Trebuie pozitionat astfel incat sa fie influntata cat mai putin de emisiile
poluante existente in zona amplasariii;
nu trebuie pozitionata in apropierea turnurilor de racire;
SR EN 13779‐
04 cand priza de aer este pozitionat pe acoperis se va mentine o distanta fata de
A.2.3
acoperis de minim de 1,5 x inaltimea stratului de zapada,dar nu mai putin de
0,3 m;
distanta fata de grila de evacuare de minim 2 m;
distanta minima fata de cladirile invecinate de minim 8m;
05 ‐suprafetele exterioare si interioare vor fi galvanizate si vopsite

145
 I.4.3 Cerinte generale de calitate pentru clapete de aer si camere de amestec

Nr
Cerinte Standard
crt
01 Clapetele de aer pentru camerele de amestec si clapetele de by‐pass trebuie sa fie din SR EN 13053‐
clasa 2 6.6.2
02 Clapetele de aer trebuie sa impiedice circulatia aerului atunci cand centralele
detratare sunt oprite
03 Viteza maxima prin clapetele de aer trebuie sa fie de maxim 8 m/s (cu exceptia SR EN 13053‐
clapeteleor de by‐pass circulation air and bypass dampers) 6.6.1
04 Prevederea spatiului necsar montarii si intretinerii servomotoarelor
05 Suprafete exterioare galvanizate si vopsite.
06 Pentru unitatile exterioare clapetele de aer trebuie montate catre interiorul unitatii

I.4.4 Cerinte pentru filtre de aer

Nr
Cerinte Standard
crt
01 Sunt premise numai filtre in concordanta cu standard EN 779 . SR EN 13053‐
Marcajul pe filtru trebuie sa fie individual si vizibil 6.9.1
02 Clasa minima a filtrelor de introducere si evacuare trebuie sa fie F5 ,dar recomandat ar
fi F7.
SR EN 13053‐
Pentru evacuare inaintea recuperatorului de caldura se recomanda minim F6.
6.9.2
Cand sunt necesare doua trepte de filtrare a doua trepata trebuie sa fie minim F7 dar
indicat ar fi F9
03 Pentru aer exterior din clasa ODA 3, ODA 4 and ODA 5 sunt recomandate filtre cu
SR EN 13779‐
carbune activ.
A.3
Dupa filtrul cu carbune active trebuie instalata un filtru cu minim F8.
04 Filtrele de tip sac se recomanda a avea minim 10 mp suprafata filtranta pentru 1 mp de SR EN 13053‐
suprafata transversala. 6.9.2
05 Caderea de presiune de calcul a filtrelor se recomanda a fi o medie a filtru curat si a filtrului
colmatat SR EN 13053‐
(Δp initial + Δp final ) / 2 6.9.2
In absenta altor cerinte o variatie de ± 10% a debitului de aer este acceptabila.
06 Caderea de presiune maxima :
SR EN 13779‐A.3
G1‐G4 150 Pa
SR EN 13053‐
F5‐F7 200 Pa
6.9.2
F8‐F9 300 Pa
07 Filtrele trebuie sa‐si mentina caracteristicile proiectate pe intreaga perioada de SR EN 13779‐
utilizare A.2.2
08 Filtrele trebuie sa poate fi inlocuite intre extragerea laterala

09 Prima trepata de filtrare trebuie sa fie pozitionata la aspiratie.

SR EN 13053‐
A doua trepta de filtrare trebuie pozitionata la refularea din centala.
6.9.2
Pentru evacuare aerului din bucatarii un filtru de grasimi trebuie pozitionat inaintea
SR EN 13779‐A.3
primei trepte de filtrare.
10 Unde exista piese in miscare cel putin o trepata de filtrare trebuie sa fie instalate
inaintea acestora. SR EN 13779‐A.3
Pentru recuperatoare rotative filtrele de evacuare trebuie sa aiba minim clasa F5.

146
11 Trebuie asiguat accesul lateral la filtre ,printr‐un spatiu liber cel putin cat latimea filtrului.
Accesul la filtru trebuie sa fie realizat in permanenta.
Pentru unitati mai inalte de 1,6 m accesul la filtre se va realiza pe ambele parti.
12 In cazul in care conditiile exterioare nefavorabile se mentin pentru o perioada
indelungata de timp, trebuie luate in considerare o preincalzire cu 3 grade sau alte
metode. SR EN 13779‐A.3
Umiditate relative > 80% pentru temperaturi de > 0 °C
Umiditate relativa > 90%
13 Filtru de dezinfectare poate fi instalat catre finalul centralei in zona de suprapresiune
,dup ace in prealabil a fost protejat cu un filtru avand minimclasa F7.
14 Garniturile de etansare trebuie sa aiba o structura celulara inchisa
SR EN 13053‐
Materialul filtrant nu trebuie sa fie un mediu prielnic de dezvoltare a
6.9.2
microorganismelor.
15 Structura metalica a filtrelor trebuie sa fie cel putin galvanizata.

16 In zona pardoselii centralelor de tratare sunt admise numai filtre saci ,rigide.

17 Trebuie asigurata etanseitatea filtrului pe intreaga perioada de utilizare.

SR EN 13053‐
In cazul in care filtrele sunt fixate cu arcuri sau clipsuri ,trebuie asigurata inspectarea
6.9.2
filtrului pe ambele parti.
18 Indiferent de gradul de utilizare se recomanda o perioada maxima de inspectie de
Filtre treapa 1: 1 an
Filtre treapta 2 : 2 ani
19 Se recomanda ca hubloul de inspectie sa aiba diametrul de minim150 mm. SR EN 13053‐
Se recomanda iluminat interior pentru inaltimi mai mari de 1,3 m 6.9.2
20 SR EN 13053‐
Caderea de presiune pe filtre va fi monitorizata prin instrumente specifice.
6.9.2

I.4.5 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite

Nr
Cerinte Standard
crt
01 Suprafata metalica a filtrelor trebuie sa fie vopsita.
02 Sectiunile de filtrare trebuie sa fie dotate cu hublou de inspectie si dotate cu iluminat
interior.
03 Vor fi utilizate numai filtre cu etansare prin strangere cu garnituri adezive.
04 Inlocuirea filtrelor se face numai pe partea dinaintea filtrului.
Pentru filtrele de tip sac este necesar un spatiu liber , inainte de filtru, cat cel putin
lungimea unui filtru.
05 Nu sunt admise filtre electrostatice.
06 Cand exista un tratament antibacterian este necesara dovata eficacivitatii si a
netoxicitatii acestui tratament.
07 A treia treapta de filtrare se pozitionaza in mod normal la sfarsitul unitatii ,urmarindu‐
se eficacitatea acestuia.
08 Trepte de filtrare recomandate
prima trepta minim F5 dar recomandat F7
a doua treapta de filtrare minim F9
09 Pentru unitatile cu recirculare a aerului prima trepata de filtrare poate lipsi doar daca
in bateria de racire nu se formeaza condens.
10 Manometrele indicate sunt cele cu priza de aer directa,fara fluid intermediar.

147
I.4.6 Cerinte de calitate pentru recuperatoarele de caldura

Nr
Cerinte Standard
crt
Sistemele de aer proaspat si de aer viciat trebuie sa fie dotate cu recuperatoare de
caldura.Sistemele de recuperare trebuie sa fie etanse la scaparile de aer.Exceptie SR EN 13053‐6.5.1
01
fac sistemele in care aerul evacuate este foarte cald,nu exista spatiu sau nu ar fi EN 13779‐5.6
viabil financiar.
Este recomandat ca sistemul de recuperare sa fie selectat in functie de calitatea
aerului extras
ETA 2 recuperator in placi sau rotativ pentru system de introducere in
suprapresiune
02 ETA 3 recuperator in placi sau rotativ pentru system de introducere in SR EN 13779‐A.4
suprapresiune si maxim 5 % aer recirculat din aerul evacuat
ETA 4 recuperator cu fluid intermediary sau cu tuburi termice
Sistemul de recuperare a caldurii in care este posibila infiltrarea aerului evacuat, este
indicat acolo unde recircularea este permisa.
Tava de condens trebuie sa fie din otel inoxidabil sau aluminiu.
03 Pentru recuperatoarele rotative tavile de condens sunt obligatorii doar acolo unde SR EN 13053‐6.5.2
condensul se poate produce.
Suprafata finita a recuperatoarelor de caldura trebuie sa fie zincata,iar aripioarele vor
04
fi din aluminiu
05 Se recomanda monitorizarea presiunii in recuperatoarele de caldura.
Cerintele de calitate pentru recuperatoarele cu fliud intermediar sunt similare cu
06
cele pentru bateriile de incalzire sau racire.
Se recomanda dotarea recuperatoarelor de caldura cu un system de umidificare a
07 aerului evacuat,in scopul reducerii sarcinii bateriei de racire a aerului introdus. SR EN 13053‐6.5.1
.
08 Se vor prevedea priza de masura a presiunii aerului pe cele 4 directii ale aerului SR EN 13053‐6.5.2
09 Schimbatorul de caldura trebuie sa fie etansat cu garniture din cauciuc. SR EN 13053‐6.5.2
10 Schimbatoarele de caldura trebuie sa fie prevazute cu o camera de spalare SR EN 13053‐6.5.2
Sistemele de recuperate a caldurii cu transfer de poluanti sau mirosuri din aerul
11
evacuate sunt premise doar acolo unde recircularea este permisa.

Clasa de eficienta A B
SR EN 13053‐6.5.2
12 Clasa recuperatorului de caldura H2 H3
SR EN 13779‐5.6

I.4.7 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite

Nr
Cerinte Standard
crt
Cadrul recuperatoarelor de caldura vor fi galvanizates si vopsite
01
02 Ramele de montaj vor fi din otel inoxidabil
03 Sistemul de drenaj va fi din otel inoxidabil
Recuperatoarele de caldura se vor pozitiona dupa prima trepata de filtrare,
04
protejate fiind cu un filtru de clasa minim F5

148
I.4.8 Cerinte generale de calitate pentru baterii de incalzire si racire

Nr
Cerinte Standard
crt
01 Materialele trebuie sa fie rezistente la coroziune,netede si usor de curatat SR EN 13053‐6.4.1
02 Sinele de montaj a baterillor de racire trebuie sa fie din otel inox sau aluminiu
Bateriile sunt construite din Cu/Al sau Cu/Cu
aripioare din aluminium sau cupru
03 cadre galvazinate la cald
conducte din cupru
colectoare din otel
04 Bateriile de racire vor fi din St/Zn galvanizate SR EN 13053‐6.4.4
Suprafelele exterioare vor fi din h Cu/Al sau Cu/Cu
aripioare din cupru;
Cadre din otel inox sau aluminiu rezistent la coroziune ;
05 Se pot folosi si baterii din Cu/Al g alvanizate si prevopsite daca nu este necesara SR EN 13053‐6.4.4
curatirea in exteriorul centralei de tratare ;
conducte din cupru;
collector din cupru;
06 Tava de condens din inox SR EN 13053‐6.4.4
Pasul minim al aripioarelor
min. 2.0 mm pentru racire fara dezumidificare
07 min. 2.5 mm pentru racire cu dezumidificare SR EN 13053‐6.4.3
min. 4.0 mm pentru incalzire aer exterior
min. 2.0 mm pentru alte situatii
Caderea de presiunea hidraulica (exceptie recuperatoarele de caldura)
08 Baterii de incalzire max. 20 kPa
Baterii de racire max 50 kPa
Adancimea maxima a bateriilor pentru realizarea cuartirii ;
300 mm with pentru serpentine decalate
09 450 mm with pentru serpentine in linie. SR EN 13053‐6.4.3
Pentru necesitati mai mari decat acestea ,se vor realiza baterii din mai multe
sectiuni
Pozitionarea bateriilor de racire
‐racirea cu dezumidificare pe aspiratia ventilatorului (ventilarul are effect de
10 reincalzire)
‐ racirea fara dezumidificare dupa ventilator (pentru preluarea caldurii degajate
de motor)
Pentru unitatile cu inatime mau mare de 1,6 m ,este necear accesul in interior din
11 SR EN 13053‐6.4.4
ambele parti laterale ,fara a fi necesara demontarea unitatilor.
12 Apa condensata pe baterii trebuie sa se intoarca in amonte de baterie EN 13053‐6.4.4
Separatorul de picaturi se va utiliza nuami acolo unde este necesar.
13 SR EN 13053‐6.4.4
Sunt indicate bateriile de racire fara separatoare de picaturi.
14 Separatoarele de picaturi trebuie sa poate fi extrase pentru inspectie si curatire. SR EN 13053‐6.4.4
15 Penetrarea peretilor de catre racordurile bateriilor trebuie sa fie etansate. SR EN 13053‐6.4.4
Tavile de condens vor fi dotate cu garda hidraulica.Nu este permisa racordarea
16
directa la canalizare.
Bateriile recuperatoarelor de caldura vor fi dotate cu garniture de cauciuc pentru a
17 SR EN 13053‐6.4.3
preveni un eventual by‐pass.
18 Bateriile de racire nu trebuie pozitionate imediat inaintea filtrelor sau SR EN 13053‐6.4.4

149
 atenuatoarelor de zgomot
Bateriile de incalzire sau ventilatoarele trebuie pozitionate intre ele.
19 Preincalzirea se va pozitiona imediat dupa prima treapta de filtrare.
Dispozitive de protectie a abateriilor de incalzire electrica :
‐termosta de maxim cu reset manual cu agrement
20 SR EN 1886
se va specifica debitul minim de aer necesar
se va specifica daca este necesara timpul de intarziere la pornire necesar
21 Distanta pana la elemental constructive urmator minim 300 mm

I.4.9 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite

Nr
Cerinte Standard
crt
Baterii de racire din Cu/Al or Cu/Cu
01 cadru din inox sau rezistent la coroziune ;
aripiuoare vopsite sau acoperite cu materiale rezistente la coroziune;
02 Separataore de picaturi dinotel inox sau aluminiu
03 Toate racordurile tavillor de condens vor fi pozitionate pe aceeasi parte.
04 Curatirea trebuie sa fie posibila pe toate partile umede
Bateria de racire si separatorul de picaturi se vor pozitiona inaintea celi de a doua
05
trepte de filtrare

I.4.10 Cerinte de calitate pentru atenuatoarele de zgomot

Nr
Cerinte Standard
crt
Distante minime intre componente
01 La intrare 1.0 x max.din latimea unui element al atenuatorului SR EN 13053‐6.10
La iesire 1.5 x max. din latimea unui element al atenuatorului
02 Cadere de presiune maxima 100 Pa
Materiale de finisare rezistente la abraziune si durabil, rezistent la procese le de
03
curatire.
Elementele atenuatorului vor f demontabile fara a fi necesara demontarea altor
04 SR EN 13053‐6.10
elemente
Atenuatoarele de zgomot vor fi pozitionate in centrala de tratare imediat dupa
05 ventilator,intre prima si a doua trepata de filtrare. SR EN 13053‐6.10
Nu vor fi pozitionate imediat dup umidificator sau baterii de racire umede.
06 Se recomanda ca elemntele etenuatorului sa aiba la intrare muchii rotunjite; SR EN 13053‐6.10
In cazul in care conditiile exterioare nefavorabile se mentin pentru o perioada
indelungata de timp, trebuie luate in considerare o preincalzire cu 3 grade sau alte
07 metode.
Umiditate relative > 80% pentru temperaturi de > 0 °C
Umiditate relativa > 90%
08 Suprafetele atenuatorului ,ale camerei si ale profilelelor vor fi galvanizate

I.4.11 Cerinte generale de calitate pentru umidificatoare

Nr
Cerinte Standard
crt
01 Umidificatoarele cu apa nu trebuie plasate inainte de filtre sau atenuatoare de SR EN 13053‐6.8.1

150
 zgomot
Toate componentele umidicatoarele trebuie sa fie demontabile
02 Toate partile in contact cu apa trebuie sa fie accesibile pentru inspectie si SR N 13053‐6.8.3.3
construite din materiale rezistente la coroziune si usor de dezinfectat
Aerul exterior trebuie sa aiba cel putin doua trepte de filtrare (prima treapta
minim F7) cu exceptia umidificatoarelor cu abur la care se admite o singura
03 SR EN 13053‐6.8.1
trepata de filtrare.
Umidificatorul trebuie plasat intre cele doua trepte de filtrare.
Materialele de etansare trebuie sa fie din materiale care nu‐si schimba
04
proprietatile in timp.
Materialele de etansare nu trebuie sa fie un strat support pentru
05
microorganisme.
Suprafetele materialelor de dupa umidificator trebuie sa fie galvanizate si
06
vopsite.
In apa de circulatie trebuie sa existe un numar total de colonii de 1000 KBE/ml
07 SR EN 13053‐6.8.1
,din care numarul maxim de germeni Legionella 100 KBE/100 ml.
Umidificatoarele vor fi dotate cu tava decondens ,garda hidraulica si clapet
08
aantiretur
09 Umiditatea relative dupa umidificator nu va depasi 90 %
Umidificatorul va fi complet golit si uscat in perioada ccand nu este utilizat.
Umidificatul de va opri automat la oprirea centralei de tratare.
10 SR EN 13053‐6.8.1
Toate elemente in contact cu apa vor avea posibilitatea de evacuare.
Se recomnada folosirea degerminarii cu UV.
11 Tavile de condens vor avea panta suficienta. SR EN 13053‐6.8.3.3
12 Separatoarele de picaturi vor avea posibilitatea demontarii si curatirii.
13 Vor fi hdotate cu hublou de inspectie. SR EN 13053‐6.8.3.3
14 Prin hublul de inspectie nu va patrunde lumina din exterior. SR EN 13053‐6.8.3.3
15 Pompele de circulatie vor fi protejate la “lipsa apa” SR EN 13053‐6.8.3.3

I.4.12 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite

Nr
Cerinte Standard
crt
01 Suprafete interioare din otel inox
Sunt admise numai umidificatoare cu abur montate inaintea celei de a doua trepte
02
de filtrare
03 Tavile de condens vor fi din otel inox.
In cazul defectiunii umidificatorului se vor lua masuri pentru formarea
04
condensatului in sistemul de introducere

I.4.13 Cerinte generale de calitate pentru ventilatoarele centralelor de tratare

Nr
Cerinte Standard
crt
01 Ventilatoarele de admisie trebuie amplasate pentru a minimiza pierderile de aer. SR EN 13053‐6.3.1
Acolo unde exista doua trepte de filtrare,ventilatorul de introducere se
02 SR EN 13053‐6.9.2
pozitioneaza intre cele doua trepte
03 Trebuie sa existe o treapta de filtrare inaintea ventilatoarelor antrenate prin curea.
04 Ventilator si motor montat pe un cadru orizonatl
05 Amortozoare de vibratii cu o efecienta de minim 90 %

151
 Hoblou de inspectie de minim 150 mm si iluminat ,pentru unitati mai inalte de 1,3 m SR EN 13053‐6.3.1
06
07 Protectia electrica a motoarelor de peste 0,25 Kw
Inrerupator la deschiderea usei de acces obligatorie SR EN 13053‐6.3.1
08
SR EN 1886‐11
09 Legara la priza de pamant obligatorie
10 Prize de masura a debitului de aer
Se recomanda utilizarea ventilatoarelor cu palete curbate inapoi.
Se recomanda motoare din clasa EFF1.
11 SR EN 13053‐6.3.1
Pentru caderi de presiune totala mai mici decat 1500 Pa se recomanda utilizarea
ventilatoarelor radiale;
Viteza maxim ade rotatie va fi nominalizata pe eticheta ventilatorului.
11 Viteza maxima de rotatie a ventilatorului si puterea electrica maxima absorbita nu
trebuie depasite.
Materiale constructive:
12 ‐ventilatoarele vor fi protejate impotriva coroziunii;
‐cadrul de montaj galvanizat;

I.4.14 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite

Nr
Cerinte Standard
crt
Pentru unitati de pana la 1 m inaltime cu ventilatoare centrifugale se va prevedea
01 posibilitatea demontarii ventilatorului pentru intretinere.
cadrul de montaj va fi executat din inox .
02 Hublou de inspectie si iluminat interior
03 Dispozitive de masura si afisare a adebitului de aer
Se va asigura un debit constant de aer ,prin prevederea convertizoarelor de
04
frecventa

I.4.15: Stabilitate mecanica (SR EN 1886)

Clasa carcasei Deformare relativa maxima [mm/m]

D1 D2 D3 4 10 > 10

I.4.16: Grad de etanseitate la presiuni negative pressure (SR EN 1886)

Clasa de Procentul maxim de Tipul de filtru recomandat conform SR EN

etanseitate neetanseitate la o presiune de 779
test de ‐ 400 Pa
L1 L2 L3 0.15 0.44 1.32 >F9
F9 F8‐F9
G1‐F7

I.4.17: Grad de etanseitate la presiuni positive (SR EN 1886)

Clasa Viteza
[m/s]
V1 max. 1.5
V2 > 1.5 to 2.0

152
V3 > 2.0 to 2.5
V4 > 2.5 to 3.0
V5 Fara cerinte

I.4.18: Izolaea termica SR EN 1886

Clasa Coeficient de transfer U

[W/(m2K)]
T1 U <0,5
T2 0.5 < U < 1.0
T3 1.0 < U < 1.4
T4 1.4 < U < 2.0
T5 Fara cerinte

I.4.19: Factor puncte termica (SR EN 1886)

Clasa Factor puncte termica kb

TB1 TB2 TB3 TB4 TB5
0.75 <kb < 1.00
0.60 < kb < 0.75
0.45 < kb < 0.60
0.30 < kb < 0.45
Fara cerinte

I.4.20: Clapete de aer

Clasa de etanseitate Presiune de test 500 Pa [dm3/(m2)]

4
4321
20 100 500

I.4.21: Material constructiv si tipul de izolatie (SR EN 13501)

Clasa materialului Descriere
A1 Incombustibile
A2‐s1 d0
A2 Greu inflamabil
B
C‐s1 d0...C‐s3 d2
D‐s1 d0...D‐s3 d2 In mod normal inflamabil
E...E‐d2
F Usor inflamabile
s = se creaza fum (s1 la s3)
d = se formeaza picaturi (d0 la d2)

I.4.22 Viteza medie a aerului in sectiune transversala (SR EN 13053)

Clasa Viteza
[m/s]
V1 max. 1.5
V2 > 1.5 to 2.0
V3 > 2.0 to 2.5
V4 > 2.5 to 3.0
V5 Fara cerinte

153
I.4.23: Valori pentru eficienta recuperatorului si caderea maxima de presiune admisa (SR EN 13053)

Debit de aer [m3/h]

Nr ore pe an 1980 la > 5000 si > 10000 si 25000 > 25000 si > 50000
[ore/an ] 5000 10000 50000 > 100000
< 2000 ‐ 0.40 150 Pa 0.43 175 Pa 0.50 200 Pa 0.55
225 Pa
> 2000 si 0.40 175 Pa 0.43 200 Pa 0.47 225 Pa 0.53 250 Pa 0.58
4000 275 Pa
> 4000 si 0.43 200 Pa 0.45 225 Pa 0.50 250 Pa 0.58 275 Pa 0.63
6000 300 Pa
> 6000 0.45 225 Pa 0.50 250 Pa 0.55 275 Pa 0.63 300 Pa 0.68
325 Pa
Pentru valori mari mari ale eficintei se admit caderi de presiune mai mari

I.4.24: Clasificarea recuperatoarelor de caldura din Tab. 4.9.9, cu factorii de corectie (SR EN 13053)

Clasa Eficienta minima Cadere de presiune maxima

Recuperator
H1 valoare x 1.15 valoare x 0.75
H2 valoare x 1.10 valoare x 0.90
H3 valoare x 1.00 valoare x 1.00
H4 valoare x 0.90 valoare x 1.10
H5 Fara cerinte Fara cerinte

I.4.25: Putere specifica ventilator (SR EN 13779)

Clasa Putere specifica ventilator

(cresteri suplimentare premise vezi tab. 12)
[W/(m3/s)]
SFP 1 <500
SFP 2 500‐750
SFP 3 751‐1250
SFP 4 1251‐2000
SFP 5 2001‐3000
SFP 6 3001‐4500
SFP 7 >4500

I.4.26: Putere specifica suplimentara admisa (SR EN 13779)

Component Majorare pentru SFP

[W/(m3/s)]
Treapta de filtrare suplimentara + 300
Filtru HEPA + 1000
Filtru carbune activ + 300
Recuperator de caldura clasa H2‐H1 + 300
Baterie de racire foarte eficienta + 300

154
I.4.27: Putere electrica maxima absorbita

Debit de aer Unitati fara procese Unitati cu Unitati cu alte procese

termice incalzire
[m3/h]
[kW/(m3/s)] [kW/(m3/s)] [kW/(m3/s)]
2,000‐5,000 2.7 3.3 3.8
5,001‐10,000 2.5 3.0 3.6
10,001‐25,000 2.3 2.7 3.3
25,001‐50,000 2.0 2.5 2.9
peste 50,000 1.9 2.3 2.7
Pmax [kW] = debit [m /h] x valoare [kW/(m3/s)] / 3600
3

I.4.28 Valori recomandate pentru caderile de presiune in elementele centralei de tratare

Component Cadere de presiune [Pa]

redus normal mare

tubultura de aspiratie 200 300 600

tubulatura de introducere 100 200 300
baterie de incalzire cu apa 40 80 100
baterie de racire cu apa 100 140 200
recuperator de caldura clasa H3 100 150 250
recuperator de caldura clasa H2‐H1 200 300 400
umidificator 50 100 150
umidificator cu pulverizare 100 200 300
filtru F5‐F7 presiune finala 100 150 250
filtru F8‐F9 presiune finala 150 250 400
HEPA filter 400 500 700
filtru carbine activ 100 150 250
atenuator de zgomot 30 50 80
clapet de aer 30 50 100
priza de aer 20 50 70

I.4.29: Putere electrica maxima absorbita (VDI 3803)

Debit de aer Unitati fara procese Unitati cu incalzire Unitati cu alte procese
termice
[m3/h]
[kW/(m3/s)] [kW/(m3/s)] [kW/(m3/s)]
2,000‐5,000 2.7 3.3 3.8
5,001‐10,000 2.5 3.0 3.6
10,001‐25,000 2.3 2.7 3.3
25,001‐50,000 2.0 2.5 2.9
peste 50,000 1.9 2.3 2.7
Pmax [kW] = debit [m3/h] x valoare [kW/(m3/s)] / 3600

155
I.4.30 Valori recomandate pentru caderile de presiune in elementele centralei de tratare

Component Cadere de presiune [Pa]

redus norma mare

tubultura de aspiratie 200 300 600

tubulatura de introducere 100 200 300
baterie de incalzire cu apa 40 80 100
baterie de racire cu apa 100 140 200
recuperator de caldura clasa H3 100 150 250
recuperator de caldura clasa H2‐H1 200 300 400
umidificator 50 100 150
umidificator cu pulverizare 100 200 300
filtru F5‐F7 presiune finala 100 150 250
filtru F8‐F9 presiune finala 150 250 400
HEPA filter 400 500 700
filtru carbine activ 100 150 250
atenuator de zgomot 30 50 80
clapet de aer 30 50 100
priza de aer 20 50 70

I.4.31 Clasificarea aerului extras (SR EN 13779)

Aer evacuat Descriere

clasa
ETA 1 Aer extras cu nivel scazut de poluare
ETA 2 Aer extras cu nivel moderat de poluare
ETA 3 Aer extras cu nivel ridicat de poluare
ETA 4 Aer extras cu nivel foarte ridicat de poluare

I.4.32 Categorii de calitate a aerului evacuat (SR EN 13779)

Aer evacuat Descriere

clasa
EHA 1 Aer evacuat cu un nivel scazut de poluare
EHA 2 Aer evacuat cu nivel moderat de poluare
EHA 3 Aer evacuat cu nivel ridicat de poluare
EHA 4 Aer evacuate cu nivel foarte ridicat de poluare

I.4.33: Categorii de calitate a aerului exterior (SR EN 13779)

Component Cadere de presiune [Pa]

redus norma mare

tubultura de aspiratie 200 300 600

tubulatura de introducere 100 200 300
baterie de incalzire cu apa 40 80 100
baterie de racire cu apa 100 140 200
recuperator de caldura clasa H3 100 150 250
recuperator de caldura clasa H2‐H1 200 300 400

156
umidificator 50 100 150
umidificator cu pulverizare 100 200 300
filtru F5‐F7 presiune finala 100 150 250
filtru F8‐F9 presiune finala 150 250 400
HEPA filter 400 500 700
filtru carbine activ 100 150 250
atenuator de zgomot 30 50 80
clapet de aer 30 50 100
priza de aer 20 50 70

I.4.34:Categorii de calitate a aerului introdus (SR EN 13779)

Aer introdus Description

clasa
SUP 1 Aer ce contine doar aer exterior
SUP 2 Aer ce contine doar aer exterior si aer recirculat

I.4.35: Categorii de calitate aer interior(SR EN 13779)

Room air Description CO2

class (ppm)
IDA 1 Calitate ridicata a aerului <400
IDA 2 Calitatemedie a aerului 400 – 600
IDA 3 Calitate moderata a aerului 600 – 1,000
IDA 4 Calitate scazuta a aerului > 1,000

157
 Anexa II.1

Conţinutul caietului de sarcini pentru execuţia lucrărilor, dupa caz,

în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.

In baza recomandărilor Legii 10/95 cu modificările ulterioare, a Ord. 863/2008 şi

complementar normativului GP 090‐2003 ‐ Ghid privind elaborarea caietelor de sarcini pentru
execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Caietul IV: Instalaţii interioare, conţinutul, după caz, al
caietului de sarcini pentru execuţia lucrărilor întocmit în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de
ventilare/ climatizare, include:
ƒ baza de proiectare şi limita de proiect: se indică baza de proiectare pentru soluţiile de
dimensionare, reprezentând datele concretizate în tema de proiectare sau dintr‐o fază
anterioară a proiectului, destinaţia clădirii, zona climatică, planurile de arhitectură şi
construcţii care definesc clădirile ventilate‐climatizate, date furnizate de producătorii de
echipamente şi aparatură.
ƒ soluţia proiectului: sistemul de ventilare/climatizare şi procedeele de tratare a aerului alese;
regimul de funcţionare; justificarea soluţiei tehnice funcţie de necesităţile specifice şi de
posibilităţile de realizare;
ƒ elementele componente ale instalaţiei de ventilare/ climatizare din clădire şi proprietăţile
fizico‐mecanice, chimice, de aspect, de fiabilitate, toleranţe, probe, teste şi altele asemenea,
pentru materialele, aparatele şi echipamentele componente ale instalaţiilor proiectate, cu
indicarea standardelor;
ƒ caracteristicile de calitate ale instalaţiei proiectate în conformitate cu Legea 10/1995 cu
modificările ulterioare, justificate pentru fiecare dintre cele 6 cerinţe esenţiale, astfel:

Rezistenţă şi stabilitate ‐ se indică referinţe privind:

- rezistenţa mecanică a elementelor componente ale instalaţiei de ventilare/
climatizare (conducte de aer, dispozitive de închidere şi reglare, îmbinări de
etanşare)la eforturi care apar în timpul exploatării (şocuri mecanice, termice,
creşterea presiunii nominale de exploatare,tasări ale elementelor de construcţie sau
ale terenului etc.);
- rezistenţa la eforturi datorate manevrelor şi utilizării; asigurarea unei manevrări
uşoare a organelor de comandă ale instalaţiei de ventilare/ climatizare;
- rezistenţa şi stabilitate la solicitări seismice a utilajelor şi a elementelor componente
ale instalaţiei de ventilare/ climatizare;
- rezistenţa suprafeţelor elementelor componente ale instalaţiei de ventilare/
climatizare (conducte de aer, dispozitive de închidere şi reglare, armături,
echipamente) la solicitarea/ coroziunea datorată agenţilor chimici şi atmosferici
agresivi;
- limitarea transmiterii vibraţiilor produse de utilaje la părţile structurii de rezistenţă,
susceptibile de a intra în rezonanţă (planşee, acoperişuri terasă, platforme etc.);

Securitate la incendiu ‐ se indică referinţe privind:

- comportarea la foc (clasa de reacţie la foc şi/sau limita de rezistenţă la foc după
criteriile EI, a elementelor componente ale instalaţiei de ventilare/ climatizare
(conducte de aer, dispozitive de închidere şi reglare, aparate, echipamente, garnituri,
produse de etanşare);

158
- soluţia adoptată în proiect pentru eliminarea riscului de incendiu şi de propagare a
acestuia, prin modul de amplasare a elementelor componente ale instalaţiei;
- soluţia adoptată în proiect pentru eliminarea propagării fumului şi gazelor fierbinţi în
căile de evacuare ale clădirilor, etajate şi în spaţiile mari necompartimentate în caz
de incendiu.

Igiena, sănătate şi mediu ‐ se indică referinţe privind:

- asigurarea condiţiilor igienico‐sanitare în încăperi şi a calităţii aerului prin soluţia
adoptată în proiect;
- eliminarea riscului de producere sau de favorizare a dezvoltării de substanţe nocive
sau microorganisme patogene în aerul introdus în instalaţia de ventilare/ climatizare;
- eliminarea poluării mediului prin funcţionarea instalaţiei în timpul exploatării;

Siguranţa în exploatare ‐ se indică referinţe privind:

- eliminarea pericolului de explozie la circulaţia aerului şi amestecului de gaze prin
tubulatura instalaţiei de ventilare/ climatizare
- etanşeitatea la aer a conductelor instalaţiei în timpul exploatării;
- asigurarea consumatorului împotriva întreruperilor accidentale;
- protecţia utilizatorilor contra leziunilor prin contact cu suprafeţele accesibile ale
elementelor instalaţiei de ventilare/ climatizare (rănire, ardere, electrocutare,
otrăvire);
- securitatea instalaţiei şi a încăperilor aferente (centrale de ventilare, agregate
centrale de tratare a aerului, grupuri sau baterii de răcire/încălzire, ventilatoare etc.)

Protecţia împotriva zgomotului ‐ se indică referinţe privind:

- respectarea nivelului de zgomot admis în spaţiile tehnice (centrale de ventilare);
- indicaţii privind nivelul de zgomot al echipamentelor dinamice (ventilatoare, pompe
de circulaţie) şi pe conductele de ventilare.
- prevederea materialelor pentru atenuarea zgomotului.

Economie de energie şi izolare termică ‐ se indică referinţe privind:

- consumuri minime de energie în exploatare ale dispozitivelor (ventilatoare, pompe,
agregate de răcire); dacă nu este posibilă minimizarea lor, cel puţin se va declara
consumul real.
- consumuri minime de energie în exploatare prin recuperarea căldurii din aerul
evacuat;
- asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată în elementele instalaţiei de
ventilare/ climatizare;
- prevederea unor pierderi de căldură (frig) minime la conductele de aer cald (rece),
prin termoizolare şi amplasare raţională;
- consum raţional de energie pentru încălzire /răcire prin asigurarea unui nivel
corespunzător de izolare termică a clădirii, în conformitate cu cele impuse prin
Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor, Partea a I‐a – Anvelopa
clădirii, indicativ Mc 001 / 1 – 2006.
- asigurarea reglajului sarcinii termice în funcţie de necesităţile de încălzire /răcire ale
utilizatorilor în exploatare.

159
 Durabilitatea şi fiabilitatea instalaţiei ‐ se indică referinţe privind:
- calitatea materialelor din alcătuirea elementelor componente ale instalaţiei de
ventilare/ climatizare (conducte de aer, dispozitive de închidere şi reglare, armături,
garnituri, suporţi de fixare, ş.a) ) prin menţionarea caracteristicilor fizico‐mecanice,
chimice, aspect, declarate de producător prin documentele de atestare şi introducere
pe piaţă ale produselor;
- calitatea şi fiabilitatea, aparatelor şi echipamentelor din componenţa schemei
funcţionale a instalaţiei de ventilare/ climatizare (ventilatoare, filtre de aer, pompe
de apă, de cădură, alte echipamente) prin menţionarea caracteristicilor tehnologice
furnizate de producător prin documentele de atestare şi introducere pe piaţă ale
produselor;
- In România, membră UE, documentele de atestare şi introducere pe piaţă ale
produselor, sunt fie declaraţiile de conformitate ale produselor în acord cu
standardele armonizate de produse fie agrementul tehnic.
- Materialele şi echipamentele acceptate în soluţia proiectată vor fi numai cele care
îndeplinesc aceste două condiţii.

ƒ ordinea şi condiţiile tehnice de execuţie a lucrărilor cu instrucţiuni de montaj pentru

materiale, elementele componente prefabricate, echipamente;
ƒ programul de urmărire al calităţii execuţiei; fazele determinante ale lucrării;
ƒ verificarea execuţiei pe şantier, probe, teste;
ƒ achiziţia, depozitarea şi transportul materialelor şi echipamentelor;
ƒ prevederi privind condiţiile de recepţie lucrărilor executate;
ƒ măsuri privind protecţia siguranţa şi igiena muncii;
ƒ măsuri privind prevenirea şi stingerea incendiilor pe durata execuţiei lucrărilor;
ƒ documentaţii complementare caietului de sarcini:
a ‐ Breviarul de calcul, care reprezintă o parte scrisă în care sunt expuse sumar noţiuni,
date, etc. din domeniul tipului de instalaţie de ventilare/ condiţionare proiectată, care reprezintă
documentele justificative pentru dimensionarea elementelor instalaţiilor de ventilare/
condiţionare şi se elaborează pentru fiecare tip de instalaţie în parte. Breviarele de calcul,
prezentate sintetic, vor preciza şi ipotezele de calcul (destinaţia clădirii, parametrii de calcul
specifici zonei climatice, parametrii interiori/ exteriori de calcul pentru clădirile ventilate/
climatizate, sarcina termică de încălzire/ răcire a clădirii, consumul de energie al sistemului ş.a.)
precum şi tipurile de programe utilizate;
b ‐ piese desenate, cu nominalizarea planşelor, a elementelor de închidere opace şi vitrate
care guvernează lucrarea, conform specificaţiilor din anexa 1.1;
c ‐ avize de specialitate
ƒ măsurarea şi decontarea lucrărilor
ƒ prevederi privind urmărirea comportării în timp a lucrării
ƒ instrucţiuni de exploatare
ƒ reglementări privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare/ condiţionare
(standardele, normativele şi alte prescripţii, care trebuie respectate la materiale, utilaje,
confecţii, execuţie, montaj, probe, teste, verificări).

160
 Anexa II.2

Conţinutul caietului de sarcini pentru pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente

tehnologice şi confecţii diverse pentru achiziţia lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii
de ventilare/ climatizare.

II.2.1 Caietele de sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente tehnologice şi

confecţii diverse, în vederea desfăşurării licitaţiilor de oferte pentru achiziţia lor în cadrul
instalaţiilor de ventilare/ condiţionare proiectate, trebuie să conţină obligatoriu:
1. Denumirea produsului: material, semifabricat, utilaj, echipament tehnologic sau
confecţii diverse (metalice, cu materiale compozite, din materiale termoplastice etc.)
2. Domeniul de utilizare:
3. Necesitatea produsului:
4. Descrierea produsului: alcătuit din echipamente individuale; componenţă echipament;
schemă bloc cu module principale/ auxiliare;
5. Caracteristici tehnice minime solicitate pentru eligibilitatea ofertei pentru achiziţie
(exemple generale):
5.1 ‐ pentru materiale, semifabricate sau confecţii diverse:
ƒ conducte/ canale de aer confecţionate din diferite materiale: tabla neagra, tabla OL
galvanizata, tabla de OL zincata, tabla de Al, poliisocianurat placat pe ambele fete de
aluminiu (ALP), PVC si fibra de sticla etc., piese (coturi, reducţii, piese de schimbare a
secţiunii, bifurcaţii, (confecţionate din acelaşi material ca si canalele de aer), ţevi,
fitinguri, garnituri, racorduri elastice, clapete de reglare a debitului de aer (fluture,
de bifurcaţie, şibere), clapete antifoc, rame cu jaluzele (fixe, de suprapresiune etc.)
coliere de prindere, toate definite după caz prin: dimensiuni geometrice (grosimi,
lăţimi, lungimi de livrare), rezistenţa chimică, rezistenţa la tracţiune, forfecare,
alungire la rupere, clasa de rezistenţă la foc,protecţii anticorozive, durata minimă de
viaţă, categoria reparabil/ nereparabil;
ƒ armături de închidere, reţinere, reglare, siguranţă definite după caz prin: DN, PN,
temperatura/presiunea max./min. de utilizare, clasa de protecţie, rezistenţe la
presiune şi etanşeitate, coeficienţi de debit, durată minimă de viaţă, categoria
reparabil/ nereparabil;
ƒ suporturi de susţinere, guri introducere/ evacuare (grile de refulare, de absorbţie cu
jaluzele fixe montate pe canal, in perete sau la baza uşii, guri reglabile economice
etc.), difuzoare liniare de tavan sau perete, de sol sau pentru încăperi înalte,
difuzoare de joasa viteza, definite după caz prin: dimensiuni geometrice, materiale
constructive, etanşare/garnituri, mod de montaj, dispozitive de comanda manuala
sau mecanisme de blocare în anumite poziţii de reglaj, rezistenţe aeraaulice, debite
de aer.
ƒ materiale termoizolante: placi sau cochilii din vată minerală, vata de sticlă sau din
poliuretan rigid, polistiren expandat/ extrudat sau polietilenă expandată PEE,
caracterizate prin coeficient de transfer termic K, conductivitate termică λ, grosime
de livrare, absorbţie de apă, elasticitate, compresibilitate.
5.2 ‐ pentru aparate, echipamente tehnologice: dimensiuni de gabarit (centrale de
ventilaţii, agregate de climatizare (minicentrale de tratare a aerului) in componenţă cu
camere de amestec a aerului, aparate locale de ventilare–climatizare, racitoare de apa
(chiller) şi domeniul de variaţie a temperaturii/ umidităţii/ presiunii; pentru filtre,
ventilatoare, ventiloconvectoare, baterii de răcire/ încălzire, pompe de (re)circulare
caracterizate prin tip, mod de montare, puterea min./ max. a motorului şi turaţia, protectie

161
 antiexplozie, kituri de evacuare verticale/orizontale incluse sau nu, DN, PN, Pmax, viteza
apei/ aerului, temperatura apei/aerului, domeniu capacitate/ debite de aer/ apă, puterea
max. instalată/ absorbită, acţionare manuală/ automată, echipate cu controlere (integrate)
de temperatură/ umiditate, tensiune de alimentare, ş.a.; durata de viaţă, fiabilitatea.
5.3 ‐ pentru aparate de măsură, control şi reglare: domeniu de măsurare al parametrilor
temperatură/ umiditate/ presiune/ viteza aerului; dotarea sau nu cu sonde externe de
măsură sau variante cu senzori interni de temperatură şi presiune incorporaţi, indicatoare
luminoase, mod de afişare al rezultatelor (analogic, digital) şi precizie; timer electronic
pentru ciclurile de funcţionare, cu reglare manuală/ automată a intervalelor prescrise,
memorie internă, soft pentru parametrizare aparat, descărcare, arhivare şi vizualizarea
datelor măsurate, cablu pentru transfer de date către PC, interfaţă serială RS 232, porturi
electronice pentru conexiuni opţionale etc.; durata de viaţă, fiabilitatea.
6. Condiţii de livrare (ex: la sediul beneficiarului/ investitorului, executantului, în maxim 30
zile lucrătoare de la semnarea contractului, cu mijloacele de transport ale furnizorului).
7. Recepţia cantitativă şi calitativă
7.1. Recepţia cantitativă se va face la data livrării şi va consta din:
ƒ verificarea cantitativă a furniturii conform contractului;
ƒ verificarea concordanţei certificatului de origine a produsului şi a termenului de
garanţie.
7.2. Recepţia calitativă se face în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data recepţiei
cantitative. Recepţia calitativă va consta din:
ƒ instalarea echipamentului de către furnizor pentru testare;
ƒ testarea şi verificarea condiţiilor tehnice specificate de fabricant;
ƒ încheierea procesului verbal de recepţie.
Beneficiarul îşi rezervă dreptul de a verifica şi testa produsul în prezenţa personalului de
specialitate pus la dispoziţie de furnizor, fără ca acesta să antreneze cheltuieli suplimentare
pentru achizitor.
Nu se admit neconcordanţe între produsul livrat şi specificaţiile tehnice din caietul de
sarcini ale proiectantului/ contractului de achiziţie. Existenţa unor asemenea neconcordanţe
atrage după sine rezilierea contractului de către furnizor.
Constatarea de deficienţe în funcţionarea produsului atrage după sine înlocuirea lui de
către furnizor în termen de 10 zile de la constatare, iar în cazul în care furnizorul se dovedeşte
incapabil să îndeplinească această obligaţie se va proceda, de asemenea, la rezilierea
contractului.
Recepţia cantitativă şi calitativă va fi atestată printr‐un proces de recepţie întocmit şi
semnat de părţi cu acest prilej.

8. Condiţii de garanţie/ service din partea producătorului/ furnizorului pentru produs

8.1 ‐ Garanţia producătorului pentru produsul nou; condiţia sa nu fie un produs demo sau
refuzat de către alt beneficiar sau reconstruit (refurbishment).
8.2 ‐ Furnizorul se obligă să asigure garanţie precum şi întreţinerea echipamentului pe
perioada garanţiei. El este, de asemenea, obligat să asigure servicii sigure şi permanente, cu timp
de răspuns la sesizare de maxim 24 ore la sediul beneficiarului şi 48 ore pentru remedierea sau
înlocuirea echipamentului defect în timpul reparaţiei, pe perioada garanţiei.
8.3 – Furnizorul/ producătorul se obligă să asigure service, piese de schimb şi
consumabile în perioada post garanţie pe durata de viaţă declarată a echipamentului.
9. Preţ
9.1 ‐ Preţurile vor fi specificate conform prevederilor prezentate în instrucţiunile privind
întocmirea ofertelor pentru achiziţii de produse/ echipamente.

162
 9.2 ‐ Preţurile vor include şi contravaloarea documentaţiei de exploatare şi utilizarea
echipamentelor editate în limba română; în caz contrar se recomandă limba engleză sau franceză.
10. Modalităţi de finanţare/ plată
10.1 ‐ Sursele de finanţare
10.2 – Condiţii de plata efectuată de beneficiar
11. Alte condiţii
11.1 ‐ Furnizorul face dovada obligatorie a certificării calităţii activităţii prestate (a
producţiei la producător, a distribuţiei la importator/ distribuitor autorizat al producătorului) în
acord cu cerinţele standardelor internaţional/ european de calitate EN/ ISO 9001/ 2008.
12. Structurarea ofertei tehnice a furnizorului/ producătorului
Oferta tehnica pentru achiziţie va conţine structurat tabelar sau pe capitole, răspunsuri
punct cu punct pentru fiecare dintre specificaţiile caietului de sarcini al aparatelor/ echipamentelor
tehnologice, confecţiilor, materialelor.

VIII.2.2 Caietele de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări

In baza prevederilor din cap. 1, 2 şi 3, privind execuţia, punerea în funcţie, recepţia,
întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare din clădiri, caietele de sarcini
specifice acestor categorii de lucrări, vor conţine, toate cerinţele privind:
‐ Fazele execuţiei lucrărilor
ƒ Recepţia materialelor si echipamentelor:
- Se vor întocmi procese verbale de verificarea calităţii materialelor si
echipamentelor la fiecare data când sunt recepţionate, pentru a fi montate.
- Calitatea materialelor si echipamentelor trebuie sa corespunda normelor in
vigoare, specificaţiilor prevăzute de proiectant si a cerinţelor suplimentare ale
beneficiarului stabilite înaintea procurării, si sa fie însoţite de documente obligatorii
privind normele de calitate in construcţii, adică certificate de calitate, conformitate,
buletine de testare după caz, agremente tehnice, avize de import, manual de
instalare si operare originale si in limba romana.
- Responsabili cu verificarea si semnatarii proceselor verbale vor fi reprezentanţi ai
beneficiarului si după caz funcţie de tipul produsului (material/echipament)
reprezentanţii montatorilor sau ai furnizorilor.

‐ Finalizarea montajului echipamentelor

Se vor întocmi procese verbale de verificarea calităţii montajului echipamentelor in
vederea respectării condiţiilor de montaj pentru asigurarea garanţiei, posibilităţii de efectuare a
probelor si a respectării normelor in vigoare.
Responsabili cu verificarea si semnatarii proceselor verbale vor fi reprezentanţi ai
beneficiarului, ai montatorilor si ai furnizorilor. Eventual se poate chema si proiectantul înaintea
efectuării probelor.
‐ Teste preliminare, probe, verificări
Se prevăd după caz, funcţie de complexitatea instalaţiei proiectate si a regimului de
funcţionare, testele preliminare/ reglarea instalaţiei, probele (caracteristici funcţionale şi pe
ansamblul instalaţiei), verificări, supraveghere, verificare periodică după punerea în funcţiune
(prevederi în cap. 2).
‐ Recepţia lucrărilor
In concordanta cu HGR 273/1994 si in conformitate cu FIDIC “Condiţiile contractului
pentru construcţii” lucrările de recepţie vor fi realizate de beneficiar după ce toate condiţiile
contractuale privind recepţia au fost îndeplinite.

163
 Execuţia lucrărilor prevăzute in aceasta documentaţie se va face numai după elaborarea
fazei “Detalii de execuţie”.
Încercările se vor efectua după programul de faze determinante.
Încercările de funcţionare a ansamblului de instalaţii se vor efectua după criteriile
antreprizei si vor fi consemnate in fisele de rezultate standardizate stabilite la început si
transmise beneficiarului, pe măsura ce lucrările avansează.
Aceste documente vor fi compilate si validate de către antrepriza si/sau de beneficiari si
vor constitui dosarul de punere in funcţionare a instalaţiilor.
La finalizarea lucrărilor, un dosar in 3 exemplare care au servit la execuţie, validate de
către beneficiarul si aduse la zi pe măsura avansului realizat, va constitui dosarul definitiv.
In localul tehnic, o schema generala in suport plastic, a instalaţiilor, va trebui sa fie afişata înainte
de începerea operaţiunilor de recepţie.
Instalaţiile vor fi finalizate prin realizarea procedurilor de verificare si probare in vederea
recepţiei.
Aceste operaţiuni se vor executa conform prevederilor din normativele I 5‐2010; C 56‐02.
Recepţia lucrărilor se va realiza in doua etape (conform HG nr. 273/1994 – Regulament de receptie
a lucrărilor de construcţii si instalaţii aferente acestora):
ƒ recepţia la terminarea lucrărilor;
ƒ recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie.
Investitorul va întocmi conform HG 273/1994 înainte de recepţia finală, Cartea tehnică a
construcţiei, care se va păstra de proprietar.
Orice modificare fata de proiect, fără acordul prealabil al proiectantului, se face pe
răspunderea exclusiva a executantului (părţilor implicate).

Instruire personal
ƒ Instruire pentru personalul beneficiarului de cel puţin n zile lucrătoare (nr. persoane ale
utilizatorului) la sediul beneficiarului.
ƒ Se vor instrui prevederile normelor PSI şi de protecţie a muncii.
VIII.2.3 Caiete de sarcini pentru pentru urmărirea comportării în timp a instalaţiilor de
ventilare/ climatizare
VIII.2.3.1 Urmărirea comportării în exploatare a instalaţiilor de ventilare/ climatizare din
clădiri se efectuează pe toată durata lor de viaţă. Proiectantul stabileşte modul adecvat de
exploatare a instalaţiei prin recomandările precizate în documentaţia tehnică elaborată în:
a. caietele de sarcini pe pentru urmărirea comportării în timp a construcţiilor, care includ,
prevederi esenţiale, rezultate din analiza cerinţelor de calitate ale funcţionării instalaţiei proiectate
în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare.
b. proiecte de urmărire în timp a comportării echipamentelor, instalaţiilor şi clădirilor pe
care le deservesc.
VIII.2.3.2 Proiectele de urmărire în exploatare a comportării echipamentelor, instalaţiilor de
ventilare/ climatizare în ansamblu şi clădirilor pe care le deservesc, vor ţine seama de precizările
criteriale din reglementările tehnice:
a. Regulamentul privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi
postutilizarea construcţiilor, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 766/1997
b. Normativul privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor, indicativ P 130‐1999.
c. Metodologie privind programul de urmărire în timp a comportării construcţiilor din punct
de vedere al cerinţelor funcţionale – indicativ MP 031‐2003 şi Normativ P 130‐99.
VIII.2.3.3 Aceste criterii includ:
- urmărirea în timp a comportării instalaţiei/ clădirii deservite pe criteriul duratei de viaţă;

164
 - urmărirea în timp a comportării instalaţiei/ clădirii deservite pe criteriul cerinţelor de
calitate ale spaţiului/ microclimatului realizat;
- urmărirea în timp a comportării construcţiilor pe criteriul performanţelor elementelor
materiale, la subsisteme de lucrări dintre care specific instalaţilor de ventilare/
climatizare sunt:
ƒ subsistemul de închidere (anvelopa în contextul corelării eficienţei energetice a
clădirii şi instalaţiei);
ƒ subsistemul de compartimente (încăperi, deschideri de admisie a aerului,
suprafeţe vitrate, faţade cortină simple sau dublu ventilate);
ƒ subsistemul lucrărilor subterane de izolare, asanare, protecţie.
- urmărirea în timp a comportării construcţiilor pe criteriul agenţilor agresivi care
acţionează asupra diferitelor elemente componente ale instalaţei/ spaţiului deservit.

II.2.3.4 În baza MP 031‐03, responsabilitatea privind elaborarea programelor de urmărire în

timp a comportării construcţiilor, o deţine proiectantul construcţiei sau a instalaţiei iar
responsabilitatea privind activitatea de urmărire a comportării construcţiilor o deţine proprietarul/
investitorul sau, prin contract utilizatorul instalaţiei/construcţiei.

II.2.3.5 Proiectele de urmărire în exploatare a comportării echipamentelor, instalaţiilor de

ventilare/ climatizare în ansamblu şi clădirilor pe care le deservesc, se adresează:
ƒ tuturor firmelor furnizoare/ producătoare, privind verificarea menţinerii în timp a
caracteristicilor declarate ale unui produs/ procedeu/ echipament component, din
instalaţiile de ventilare/ climatizare proiectate;
ƒ executantului instalaţiei;
ƒ organismelor de control de stat din construcţii.

165
 Anexa II.3

Documente europene/ naţionale de evaluare tehnica pentru produse, echipamente

specifice sau procedee de ventilare mecanică/ climatizare a clădirilor. Cerinţe legislative
armonizate.

II.3.1 Procedurile prevăzute prin Directiva 89/106/CEE, cu modificările ulterioare prin Regulamentul
(UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a
Directivei 89/106/CEE a Consiliului (perioadă de tranziţie pană în 2013), privesc furnizorii/ producătorii
materialelor/ echipamentelor pentru instalaţii şi construcţii, care au obligaţia în baza HG. nr. 622/2004, să
deţină declaraţii de performanţă pentru produsele introduse pe piaţă, cu evaluarea performanţei privind
caracteristicile esenţiale ale produselor pentru construcţii:
a. care nu sunt acoperite de un standard armonizat; se poate solicita:
ƒ evaluarea tehnică europeană a produselor lor pe baza ghidurilor de evaluare tehnică europeană
(EOTA) stabilite în temeiul Directivei 89/106/CEE.
ƒ evaluarea tehnică naţională a produselor lor pe baza ghidurilor naţionale de evaluare tehnică
(GAT) şi a documentelor tehnice româneşti, stabilite de asemenea în temeiul Directivei
89/106/CEE.
b. care nu sunt acoperite integral de un standard armonizat şi este necesar să deţină şi o evaluare
tehnică europeană/ naţională, solicitată în aceleaşi condiţii de la pct. a.
c. care sunt acoperite de un standard armonizat şi deţine anexa ZA cu prescripţiile pentru realizarea
marcajului CE.
II.6.2 Declaraţia de performanţă: în baza art. 4.4.1, când un produs pentru construcţii face obiectul
unui standard armonizat sau este conform cu o evaluare tehnică europeană care a fost eliberată
pentru acesta, producătorul/ furnizorul întocmeşte o declaraţie de performanţă în momentul în care
este introdus pe piaţă.
II.6.3 In baza art. 4.4.1, în temeiul Directivei 89/106/CEE şi al Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al
Parlamentului European şi al Consiliului, sunt definite următoarele documente:
ƒ specificaţii tehnice armonizate, care înseamnă standarde armonizate şi documente de evaluare
europene;
ƒ standard armonizat, care înseamnă un standard adoptat de unul dintre organismele europene
de standardizare. Standardele armonizate definesc metodele şi criteriile de evaluare a
performanţei produselor pentru construcţii privind caracteristicile lor esențiale.
ƒ document de evaluare european, care înseamnă un document adoptat de către organizaţia
OET‐ urilor în scopul întocmirii de evaluări tehnice europene;
ƒ evaluare tehnică europeană, care înseamnă evaluarea documentată a performanţelor unui
produs pentru construcţii, performanţa declarată, pe niveluri sau clase, sau într‐o descriere, a
acelor caracteristici esenţiale ale acestuia, privind utilizarea preconizată declarată, detaliile
tehnice necesare pentru punerea în operă, şi verificarea constanţei performanţei.
ƒ documentaţie tehnică specifică, care înseamnă o documentaţie care demonstrează că
metodele din cadrul sistemului aplicabil de evaluare şi de verificare a constanţei performanţei
au fost înlocuite cu alte metode, cu condiţia ca rezultatele obţinute prin metodele respective
să fie echivalente cu cele obţinute prin metodele de încercare prevăzute de standardul
armonizat corespunzător;

II.3.2 Agrementul tehnic

II.3.2.1 Agrementul tehnic european (ATE), este prevăzut de HG. nr. 622/2004 privind stabilirea
condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii.
II.3.2.2 Acordarea agrementului tehnic în construcţii (AT), prevăzut de Legea nr.10/1995 privind
calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare şi de Regulamentul privind agrementul tehnic pentru

166
produse, procedee şi echipamente noi în construcţii, cuprins în anexa nr.5 a Hotărârii Guvernului
nr.766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare,
considerat ca agrement tehnic naţional.
II.3.2.3 Agrementele tehnice în construcţii se elaborează în conformitate cu „Procedura de agrement
tehnic pentru produse, procedee si echipamente noi în construcţii” – P.A.T. 1‐2004, la cererea unui solicitant
care poate fi:
a) pentru produse sau echipamente, producătorul sau reprezentantului autorizat al acestuia în
România, sau un alt distribuitor care deţine acordul producătorului;
b) deţinătorul procedeului sau cel care îl foloseşte pe baza licenţei, în cazul procedeelor noi în
construcţii.
II.3.2.4 Prevederile acestei proceduri sunt obligatorii în conformitate cu Legea 10/1995, pentru toţi
agenţii economici şi factorii implicaţi în fabricarea, furnizarea şi utilizarea de noi produse, procedee şi
echipamente pentru construcţii, realizate în ţară, sau procurate din import.
II.3.2.5 Proiectele de agremente tehnice elaborate numai de către organisme abilitate pentru
elaborarea de agremente tehnice, sub coordonarea Consiliului Tehnic Permanent pentru Construcţii, CTPC,
sunt supuse avizării CTPC. Elaboratorul agrementului tehnic răspunde de exactitatea datelor înscrise în AT şi
de evaluarea bazată pe examinări, calcule, încercări, aprecieri care au fundamentat aceste date. În cazul
efectuării de încercări, un eşantion reprezentativ se va păstra depozitat de către elaboratorul agrementului
pe o perioadă conform legislaţiei în vigoare.
II.3.2.6 În cazul avizării favorabile fără condiţii, comisia propune CTPC eliberarea Avizului Tehnic.
II.3.2.7 Titularul unui Agrement tehnic în construcţii, prezintă în continuare, în activitatea de import‐
export, licitaţii sau punere în operă a produselor, procedeelor sau echipamentelor pentru construcţii,
Agrementul tehnic însoţit de Avizul Tehnic al comisiei CTPC.
II.3.2.8 Durata de valabilitate a unui AT este în general de 3 ani. Există posibilitatea prelungirii valabilităţii,
extinderii sau modificării acestuia la cererea titularului de AT, care face dovada evaluării comportării în
timp/ exploatare a produsului/ echipamentului.
II.3.2.9 Durata de valabilitate a unui AT poate fi extinsă la 5 ani în cazul produselor, procedeelor sau
echipamentelor:
a) care nu implică riscuri;
b) care necesită o perioadă mai lungă pentru confirmarea aptitudinii de utilizare;
c) în cazul prelungirii valabilităţii AT, când produsul/procedeul/echipamentul este verificat în
timp.
II.6.4.10 Agrementul tehnic (AT) va fi alcătuit din:
a) agrementul tehnic propriu‐zis;
b) dosarul tehnic, care face parte integrantă din agrementul tehnic.
II.6.4.11 AT propriu‐zis cuprinde:
a. descrierea succintă a produsului, procedeului sau echipamentului şi inscripţia de identificare.
b. domeniul şi condiţiile de utilizare acceptate, cu raportare la reglementările tehnice în vigoare.
c. aprecieri cu privire la produs, procedeu sau echipament exprimând:
ƒ aptitudinea de exploatare, cu indicarea privind nivelul de calitate;
ƒ durabilitatea produsului cu menţionarea dacă aceasta a putut fi apreciată prin
comparaţie cu produse similare sau nu a putut fi apreciată, în care caz produsul trebuie
recomandat pentru experimentare, precum şi condiţiile de întreţinere care se impun;
ƒ parametrii indicaţi de producător cu privire la fabricaţie, controlul producţiei şi punerea
în operă;
d. condiţii de concepţie;
e. condiţii de fabricare;
f. condiţii de livrare;
g. condiţii de punere în operă;
h. alte condiţii prevăzute în ghidurile tehnice pentru AT în construcţii;
i. concluzii cu privire la:
ƒ aprecierea globală a calităţilor de utilizare în domeniul prevăzut, care nu poate fi decât
FAVORABILĂ (în caz contrar nu se eliberează AT).
ƒ durata de valabilitate a AT.

167
 II.3.2.12 Dosarul tehnic preliminar trebuie întocmit de către solicitant şi va cuprinde în principal, în
funcţie de etapa solicitării:
a. cererea pentru AT;
b. acordul producătorului privind comercializarea produsului de către solicitant, în cazul în care
solicitantul este altul decât reprezentantul său autorizat; Acordul producătorului trebuie să
conţină menţiunea expresă cu referire la solicitant „este abilitat pentru a comercializa produsele
noastre în România”, precum şi data emiterii.
c. descrierea produsului, procedeului sau echipamentului (în limba română); va urmări prezentarea
tuturor caracteristicilor sale tehnice şi a modului de realizare a lucrărilor, pentru care acesta este
destinat, precum şi domeniul şi condiţiile de utilizare.
Descrierea trebuie să permită identificarea clară a produsului, procedeului sau echipamentului,
cuprinzând în acest scop:
ƒ prezentarea materialelor utilizate cu indicarea caracteristicilor şi performanţelor reprezentative;
ƒ descrierea fluxului tehnologic de fabricaţie, pornind de la materiile prime componente, cu
precizarea planului de control a calităţii;
ƒ precizarea caracteristicilor şi performanţelor produsului final;
ƒ prezentarea elementelor/subansamblurilor de construcţie, la care se preconizează utilizarea
produsului/echipamentului, specificându‐se tehnologia de execuţie, utilajele necesare, condiţiile
de calitate aferente, reglementările tehnice româneşti ce trebuiesc respectate.
ƒ descrierea modului de punere în operă a elementelor/ansamblurilor de construcţii,
menţionându‐se utilajele, elementele de inventar, măsurile de protecţia muncii, metodele şi
aparatura de control a calităţii.
ƒ planuri de ansamblu, de detaliu sau prospecte.
d. pentru produsele provenite din import, lista utilizărilor anterioare semnificative (cu indicarea
anului în care s‐a aplicat); Lista utilizărilor anterioare semnificative în ţara de origine a
produsului sau în alte ţări va cuprinde specificarea clară a locurilor unde produsul, procedeul sau
echipamentul a fost utilizat, destinaţia avută, precum şi datele necesare localizării lui (identitatea
utilizatorului), după caz.
e. documentele tehnice de referinţă, care fac parte din dosarul tehnic preliminar şi trebuie să
cuprindă de regulă:
ƒ documente care conţin dovezi privind performanţele declarate, care sunt demonstrabile,
şi/sau elemente de convingere pentru acele performanţe care rămân subiect de apreciere.
ƒ rapoarte de încercare pe eşantioane reprezentative, ca urmare a încercărilor efectuate în
laborator/”in situ” de către laboratoare acreditate (autorizate) în ţară, sau acreditate naţional
în ţara de origine;
ƒ date rezultate din analizele efectuate asupra comportării în timp a produsului /
echipamentului, în condiţii de exploatare (pentru prelungirea AT);
ƒ date referitoare la documentele tehnice existente (reglementări tehnice, caiete de sarcini,
etc.) aferente pentru părţile tradiţionale ale sistemului constructiv la care se aplică produsul,
procedeul sau echipamentul, precum şi AT eliberat pentru produse, procedee sau
echipamente din aceeaşi familie;
ƒ aprecieri bazate pe observarea comportării în exploatare a lucrărilor realizate cu produse,
procedee sau echipamente similare;
ƒ rezultatele unor studii analitice şi calcule efectuate pe baza măsurătorilor experimentale;
ƒ caiete de sarcini pentru fabricaţie şi/sau punere în operă impuse deţinătorilor de licenţe,
precum şi modalităţile de control a aplicării lor.
f. informaţii privind stadiul de implementare a sistemului de management al calităţii (SMC) şi/sau a
sistemului de control al producţiei la producător;
g. avize tehnice la zi obţinute în alte ţări sau reglementări tehnice naţionale în baza cărora produsul
respectiv este fabricat şi utilizat în ţara de origine;
h. agremente tehnice anterioare (în cazul solicitărilor de prelungire);
i. procesul verbal de omologare internă pentru produsele fabricate în România.
j. avize în conformitate cu reglementările în vigoare (după caz).
Dosarul tehnic preliminar face parte integrantă din dosarul tehnic al AT.

168
 II.3.2.13 Dosarul tehnic aferent AT va fi format din dosarul tehnic preliminar întocmit de solicitant
la începerea lucrării, completat cu raportul grupei specializate, cu rezultatele verificărilor făcute în timpul
analizării obiectului AT, şi va cuprinde:
a) descrierea detaliată a produsului, procedeului sau echipamentului la care se referă;
b) rezultatele încercărilor efectuate, care susţin aprecierile cuprinse în AT;
c) interpretările şi aprecierile privind aptitudinea de utilizare, durabilitatea etc.
d) interpretările rezultatelor la încercări;
e) referinţe asupra modului de utilizare a produsului, procedeului sau echipamentului;
f) extras din procesul verbal al şedinţei de deliberare din cadrul grupei specializate.
II.3.2.14 Datele precizate în caietul de sarcini al proiectului de execuţie trebuie sa fie aceleaşi cu
cele din agrementul tehnic al materialului/ echipamentului achiziţionat;
II.3.2.15 În România, în conformitate cu Directiva 89/106/CEE, privind armonizarea legilor,
reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor Membre, referitoare la produse pentru
construcţii, cu Ordonanţa nr. 20 /18.08.2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a
legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor şi cu Hotărârea
Guvernului nr. 622/ 2004 cu modificările şi completările ulterioare privind stabilirea condiţiilor de
introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, declară pe proprie răspundere (Anexa II.4), că a fost
efectuată atestarea conformităţii produselor furnizate pentru utilizarea prevăzută în agrementul tehnic şi că
acestea pot fi puse în operă conform instrucţiunilor de utilizare, conţinute în documentaţia produsului.
Conformitatea este demonstrată având ca referinţă Agrementul tehnic însoţit de Avizul Tehnic al comisiei
CTPC (în termen de valabilitate).

II.3.3 Certificatul de produs, in cazul produselor cu marcaj CE.

II.3.3.1 Atunci când un produs care este utilizat pentru lucrările de instalaţii electrice din clădiri, face
obiectul unui standard armonizat, poate fi achiziţionat numai dacă este însoţit de declaraţia de
conformitate (Anexa II.5).
II.3.3.2 Prin întocmirea declaraţiei de conformitate producătorul/ furnizorul de specialitate îşi asumă
responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu cerinţele prevăzute în standardul armonizat de
produs (specificaţie tehnică) şi a marcajului CE.
II.3.3.3 În lipsa unor indicii obiective în acest sens, nu se recomandă includerea produsului/
echipamentului în proiectul tehnic.
II.3.3.4 Marcajul CE se aplică pe acele produse pentru construcţii pentru care fabricantul a întocmit o
declaraţie de performanţă în conformitate cu cerinţele precizate prin standardul de produs.

169