MINISTERUL EDUCAȚIEI,CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Energetică şi Inginerie Electrică

Departamentul ENERGETICĂ

LUCRARE DE AN
La disciplina: Sisteme de încălzire, alimentare cu apă caldă, aer
comprimat și gaze

Tema: Proiectarea sistemului de încălzire autonomă şi de alimentare

cu apă caldă menajeră a unei case individuale
Varianta 27
Casa ”Opal”

Elaborat: St. gr. TE-161

Tîrnovan Ilie

Verificat: Conf. dr.

Chelmenciuc Corina

Chișinău, 2019
 CUPRINS
Pag.
INTRODUCERE....................................................................................................................... 3
SARCINA LUCRĂRII.............................................................................................................. 5
1. DETERMINAREA PIERDERILOR DE CĂLDURĂ PRIN ÎNGRĂDIRILE
7
EXTERIOARE............................................................................................................
1.1. Generalităţi................................................................................................................... 7
1.1.1. Relaţii de calcul............................................................................................................. 7
1.1.2. Calculul fluxului termic cedat prin transmisie.................................... .......................... 7
1.1.3. Calculul rezistenţei termice specifice a ăngrădirilor de protecţie.................................. 8
1.1.4. Calculul fluxului termic cedat prin sol.................................... ..................................... 11
1.1.5. Adaosuri la pierderile de căldură.................................... .................................... ........ 12
1.1.6. Calculul necesarului de căldură pentru încălzirea aerului infiltrat................................ 13
1.2. Calculul rezistenţelor termice specifice ale îngrădirilor de protecţie..................... 14
1.2.1 Rezistenţa termică specifică a ăeretelui exterior.................................... ...................... 14
1.2.2. Rezistenţa termică specifică a tavanului.................................... .................................. 15
1.2.3. Rezistenţa termica a pardoselii.................................... .................................... ............ 16
1.2.4. Rezistenţa termică a suprafeţelor vitrate.................................... .................................. 17
1.3 Determinare necesarului de căldură pentru încălzire.................................... ......... 17
1.3.1 Exemplu de calcul a necesarului de căldură pentru încălzirea odăii 4 ......................... 17
1.3.2 Calculul ncesarului de caldură prin metoda indicilor generalizați................................ 23
2. ALIMENTAREA CU APĂ CALDĂ MENAJERĂ.................................... ............ 24
2.1. Determinarea necesarului de căldură pentru prepararea apei calde menajere.... 24
2.2. Determinarea volumului vasului acumulator.................................... ...................... 25
2.3. Alegerea vasului acumulator.................................... .................................... ............ 28
3. DIMENSIONAREA SISTEMULUI DE ÎNCĂLZIRE.................................... ....... 29
3.1. Calculul de dimensionare a corpurilor de încălzire.................................... ............ 29
3.2. Dimensionarea instalaţiei de încălzire prin pardoseala baiei.................................. 31
3.3. Alegerea cazanului.................................... .................................... ............................. 34
3.4 Calculul de verificare al vasului de expansiune.................................... ................... 35
4. CALCULUL HIDRAULIC.................................... .................................... ............... 36
4.1. Generalităţi.................................... .................................... ......................................... 36
4.2. Determinarea debitului masic de agent termic.................................... .................... 37
4.3. Determinarea vitezelor de mişcare a agentului termic.................................... ....... 38
4.4. Calculul pierderilor de presiune care au loc la circulaţia apei în sistem................ 41
4.5. Verificarea pompei de circulaţie.................................... ........................................... 44
5 DETERMINAREA CONSUMULUI ANUAL DE CĂLDURĂ PENTRU
46
ALIMENTAREA CU CĂLDURĂ A CASEI.................................... ......................
CONCLUZIE.................................... .................................... ................................................... 47
Bibliografie.................................... .................................... ......................................................... 48

2
 INTRODUCERE
Consumul de energie se majorează permanent. Însă pentru economisirea energiei un rol important îl
are proiectarea justă a sistemului de încălzire ţi exploatarea lui normală.
Căile principale de producere a căldurii şi de alimentare cu căldură sunt:
 Producera căldurii în instalaţiile locale care alimentează cu căldură una sau cîteva încăperi (sobe), un
apartament (o vilă) sau o casă (ca în exemplu ce urmază);
 Producerea căldurii în centralele nu prea mari(CT) care alimentează cu căldură cîteva case sau un
cartier;
 Producerea căldurii în centralele termice mari care alimentează cu căldură o localitate sau o mare parte
din aceasta;
 Producerea căldurii în centralele termoelectrice (CET), unde simultan se produce energie electrică şi
termică şi care pot funcţiona atît pe baza combustibilului organic cît şi a celui atomic (centralele
termoelectrice atomice CETA)
Sursele netradiţionale de energie (deşeuri agricole, biogaz, energie eoliană, solară şi subterană,
recuperarea căldurii din aerul şi gazele calde evacuate) trebuie să fie utilizate în primul rînd pe baza
eficacităţii economice. Modul de producere a căldurii, precum şi sursa de căldură influenţează
suficient asupra sistemului de încălzire proiectat.

Încălzirea, reprezintă menţinerea artificială a temperaturii aerului din încăpere la nivelul stabilit prin
substituirea pierderilor de căldură cu ajutorul unor instalaţii speciale. Încălzirea în clădiri începe atunci
cînd se simte o scădere stabilă (timp de 72h) a temperaturii medii a aerului exterior mai jos de + 8 oC şi
încetază atunci cînd această temperatură se menţine lan un nivel mai înalt de + 8 oC.

Starea aerului din încăpere în timpul rece este determinată nu numai de acţiunea sistemului de
încălzire, ci şi a celei de ventilaţie.

Instalaţiile de încălzire şi de ventilaţie sunt destinate menţinerii în diferite limite a tempereturii,

umidităţii, componenţei şi purităţii, presiunii şi vitezei aerului din încăpere.

Clădirile încălzite insuficient se distrug mai repede în urma încălcării regimului termic şi a umidităţii
normale a construcţiilor lor.

Organismul uman elimină în mediul înconjurător o cantitate anumită de energie, sub formă de:
a) Convecţie, adică modul de transmitere a căldurii asigurat de o diferenţă de temperatură şi mişcarea
macrovolumelor.
b) Conducţie termică, adică modul de transmitere a căldurii asigurat de o diferenţă de temperatură şi
mişcarea microvolumelor.
c) Radiaţie termică, modul de transmitere a căldurii asigurat de o diferenţă de temperatură şi a undelor
electromagnetice.
d) Respiraţie.
e) Transpiraţie.

3
Pentru asigurarea activităţii vitale, normale a omului trebuie să existe un echilibru termic între căldura
produsă de organism şi căldura cedată mediului înconjurător.

Totalitatea factorilor meteorologici şi condiţiile inferioare necesare pentru crearea unei ambianţe în
care oamenii se simt bine şi îşi desfăşoară activitatea cu o productivitate sporită.
Senzaţia de confort, este asigurată de anumiţi factori principali, cum ar fi :
- Temperatura;
- Umiditatea relativă;
- Viteza de circulaţie a aerului;
- Alţi factori secundari (gradul de ionizare a aerului, de puritate, iluminat, nivelul de zgomot);
Starea de confort este influenţată de sex, vîrstă, anotimp, felul activităţii desfăşurate.În general,
cantitatea de căldură cedată de organismul uman depinde de greutatea efortului fizic.

Temperatura aerului interior este unul din factorii principali ai confortului termic, şi asupra ei se poate
acţiona direct cu ajutorul unei instalaţii de încălzire sau ventilaţie.

La scăderea temperaturii aerului organismul uman reacţionează, pe de o parte, prin reducerea

circulaţiei sangvine periferice, ceea ce conduce la scăderea temperaturii pielii şi, deci, la micşorarea
pierderilor de căldură, iar, pe de altă parte, prin intensificarea arderii interne şi drept rezultat, se
majorează cantitatea de căldură produsă de corp.

La creşterea temperaturii aerului are loc intensificarea circulaţiei periferice sangvine şi, în consecinţă
provoacă o sporire a temperaturii pielii, astfel încît diferenţa necesară de temperatură dintre om şi
mediul ambiant să se restabilească şi să asigureeliminarea căldurii interne.

Temperatura aerului din încăperi trebuie să fie sub aspect calitativ mai ridicată în încăperile în care
oamenii se găsesc în stare de repaos şi cu atît mai scăzută în cazul cînd activitatea desfăşurată cere un
efort fizic mai însemnat.

Sistemul de încălzire trebuie să creeze în încăperile clădirii o situaţie termică care să corespundă
condiţiilor de confort şi cerinţelor proceselor tehnologice.

Situaţia termică în încăpere depinde de puterea termică a sistemului de încălzire, precum şi de modul
de amplasare a corpurilor de încălzire, calităţile de protecţie termică a îngrădirilor, intensificarea
acceselor altor surse de căldură, a pierderilor de căldură.

În timpul rece încăperea pierde căldură prin îngrădirile de protecţie. Afară de aceasta căldura se
cheltuieşte pentru încălzirea aerului, care pătrunde în încăpere prin rosturile îngrădirilor de protecţie,
precum şi pentru încălzirea materialelor, unităţilor de transport, hainelor reci introduse în încăpere din
exteriorul ei.

4
SARCINA LUCRĂRII
Varianta 27
Casa „Opal”

Să se proiecteze un sistem de încălzire şi de alimentare cu apă caldă a unei case de locuit cu 1 etaj şi
subsol neîncălzit. Dimensiunile casei sunt prezentate în figura anexată sarcinii de proiectare. Destinaţia
încăperilor rezultă din figura 1. Numărul de locatari din casă – 4.

Înălţimea etajului este de 3,4 m.

Ferestrele au următoarele dimensiuni:

 
0,72 × 1,46 m – cuplată, R  0,51 m  K / W .
2

  
1,32 × 1,46 m – dublă, R  0,55 m  K / W .
2

Ferestrele sunt cu o foaie de geam și un geam termoizolant la distanţa de 2-4 cm şi sunt confecţionate
din lemn.

Uşile exterioare sunt din lemn şi au dimensiunile:

 Uşa simplă – 0,9 × 2,3 m;

 Uşa dublă – 1,82 × 2,3 m.

m2  K
Rezistenţa termică a uşilor este Ru  0,51 .
W

Pereţii exteriori sunt compuşi din următoarele straturi:

1) mortar de ciment: 1  0,015 m şi 1  0,93 W /  m  K  ;

2) zidărie de blocuri mici pline din beton cu agregate ușoare cu densitate aparentă de 100 kg/m3:  2  0,3m
şi 2  0, 42W /  m  K  ;

3) mortar de ciment:  3  0, 025 m şi 3  0,93 W /  m  K  ;

4) mortar de var:  4  0,0015m şi 4  0, 70 W /  m  K  .

Tavanul este compus din următoarele straturi:

1) pânză bitumată:  5  0,0035 m şi 5  0,17 W /  m  K  ;

2) diatomit:  6  0,04 m şi 6  0, 25W /  m  K 

3) beton cu sgură de cazan cu densitatea aparentă de 1400 kg/m3:  7  0,3 m şi 7  0, 64 W /  m  K 

5
Pardoseala este compusă din următoarele straturi:

1) pânză bitumată fibrolemnoasă: 8  0,03m şi 8  0, 084 W /  m  K  ;

2) spume de policlorură de vinil :  9  0, 04 m şi 9  0, 05 W /  m  K  ;

3) beton cu granulit cu densitatea aparentă de 1400 kg/m3: 10  0,3 m şi 10  0, 46 W /  m  K  .

Înălţimea subsolului este de 1 m, iar grosimea pereţilor fundaţiei de 0,45 m. Adâncimea pânzei de apă
freatică este de 4 m. Pereţii subsolului sunt constituiţi din prelungiri subterane numai a pereţilor
exteriori ai casei.

Să se verifice rezistenţele termice efective ale îngrădirilor de protecţie şi în caz de necesitate să se

adauge un material termoizolant, astfel încât să fie asigurată rezistenţa termică necesară.

Pentru camera de baie să se dimensioneze sisteme de încălzire prin podea. Structura pardoselii pentru
camera de baie este prezentată în Fig.2.

Figura 1. Planul casei:

1 – Camera de zi; 2 – Dormitor; 3 – Baie; 4 – Birou; 5 – hol; 6 – Vestibul; 7 –Bucătărie,

6
1. DETERMINAREA PIERDERILOR DE CĂLDURĂ PRIN ÎNGRĂDIRILE EXTERIOARE
1.1. Generalităţi
1.1.1. Relaţii de calcul
Sistemul de încălzire, reprezintă un complex de dispozitive necesare încălzirii încăperilor, elementele
de bază ale căruia sunt: sursele de căldură, conductele, elementele de încălzire.

Necesarul de căldură pentru încălzire al unei încăperi se calculează cu relaţia:

  A
Q  QT 1    Qi , W  (1.1)
 100 

în care:
QT este fluxul termic cedat prin transmisie, considerat în regim staţionar, corespunzător diferenţei de
temperatură între interiorul şi exteriorul elementelor de construcţii care delimitează încăperea, în W;
 A - suma adaosurilor afectate fluxului cedat prin transmisie, în %;
Qi - sarcina termică pentru încălzirea aerului rece pătruns în interior de la temperatura exterioară la temperatura
interioară, în W.

Pierderi de căldură au loc atât prin elementele de construcţii în contact cu aerul pe ambele feţe Qe cât

şi prin sol Qs :

QT  Qe  Qs , W  (1.2)

1.1.2. Calculul fluxului termic cedatprin transmisie Qe

Acesta se calculează cu relaţia:

ti  te
Qe  CM  m  S  , W  (1.3)
R
în care:
CM  1,0  0,94 reprezintă coeficientul de corecţie al fluxului termic;
m este coeficientul de masivitate termică al elementelor de construcţii exterioare;
S - aria suprafeţei fiecărui element de construcţii, în m 2 ;
ti - temperatura interioară convenţională de calcul, conform Tabelului 1.7, în o C ;
te - temperatura spaţiilor exterioare încăperii considerate, în o C ;
m2  K
R - rezistenţa termică a elementului de construcţii considerat, în
W
Coeficientul de masivitate m este dependent de indicele de inerţie termică D al elementului de
construcţii. Valoarea lui poate fi determinată din următoarea relaţie:

m  1, 225  0,05  D. (1.4)

7
Pentru un element de construcţii alcătuit din mai multe straturi dispuse perpendicular pe fluxul termic,
indicele inerţiei termice se calculează cu relaţia:

D   Rs  s24 (1.5)

unde:


Rs  reprezintă rezistenţa termică specifică a fiecărui strat din componenta construcţiei, în m2  K / W ;

s - coeficientul de asimilare termică pentru perioada oscilaţiilor densităţii fluxului termic de 24 ore, în
W / m2  K , din Anexa 1 1 în funcţie de materialul din care este confecţionat fiecare strat.

Pentru elementele de construcţii lipsite de inerţie termică, cu D 1 (uşi, ferestre, ş.a), coeficientul m
are valoarea cea mai mare m  1, 2 iar pentru elementele de construcţii interioare m  1 .

Suprafaţa de calcul S a elementului de construcţii se determină luând în consideraţie următoarele

dimensiuni:

 pentru planşee şi pereţi: lungimea şi lăţimea încăperii, măsurate între axele de simetrie ale
elementelor de construcţii ce o delimitează şi înălţimea nivelului măsurat între pardoselile finite: din
aria astfel obţinută se scade aria golurilor suprafeţelor neinerţiale (uşi, ferestre, luminatoare, ş.a);
 pentru suprafeţele inerţiale, se consideră dimensiunile golurilor din zidărie.
1.1.3. Calculul rezistenţei termice specifice a îngrădirilor de protecţie

Rezistenţa termică specifică unidirecţională a unui element de construcţii compus din unul sau mai
multe straturi din materiale omogene, fără punţi termice, dispuse perpendicular pe direcţia fluxului
termic, se calculează cu relaţia:

R  Rsi   Rs  Rse , m2  K / W  (1.6)

unde:

Rsi şi Rse sunt rezistenţele termice superficiale determinate cu relaţiile Rsi  1/ i , Rse  1/  e , în care  i şi
 e reprezintă coeficienţii de transfer termic superficial interior şi, respectiv, exterior; valorile coeficienţilor se
consideră în calcule:

W
 i  8 ,
m2  K
W
  e  24 pentru elementele de construcţii în contact cu exteriorul şi rosturi deschise;
m2  K
W
  e  12 pentru cele în contact cu spaţii ventilate neîncălzite ca podul casei;
m2  K

8
 W
  e  5,8 pentru cele în contact cu spaţii ventilate neîncălzite ca subsoluri şi pivniţe;
m2  K
 la determinarea rezistenţelor termice ale elementelor de construcţii interioare, pe ambele suprafeţe ale

elementului se consideră valori i   e  8 W / m  K ;
2

 
în spaţiile neîncălzite, indiferent de sensul fluxului termic, se consideră i   e  12 W / m  K ;
2

Rs - rezistenţa termică specifică a unui strat omogen al elementului de construcţii, determinat cu
relaţia:

  m2  K 
Rs  (1.7)
  W 
,

în care:

 reprezintă grosimea de calcul a stratului, în m ;

 - conductivitatea termică de calcul a materialului (tabelul 1.1), în W /  m  K  . (Anexa 1).
Rezistenţele termice specifice efective, calculate după metodologia indicată mai sus, este necesar de
comparat cu rezistenţele termice specifice normate, care asigură, pe de o parte, condiţiile igienico-
sanitare şi de confort iar, pe de altă parte, realizează economii importante de energie în exploatare.

a) Rezistenţe termice specifice normate pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de

confort

Rezistenţele termice specifice necesare se determină astfel încât să se asigure limitarea diferenţelor de
temperatură timax între temperatura aerului interior ti şi temperatura superficială medie tsimed
corespunzătoare fiecărei încăperi:

timax  ti  tsimed ,  K  (1.8)

Pentru toate tipurile de clădiri, se determină pentru fiecare element de construcţii perimetral rezistenţa
termică normată din considerente igienico-sanitare.
Pentru elementele de construcţii opace, se utilizează relaţia:

Rnec 
 ti  te   m2  K 
,  (1.9)
 i  timax 
 W 

în care timax este dată în Tabelul 2.2.3 din 1 în funcţie de destinaţia clădirii şi de tipul elementului de
construcţii.
Rezistenţa termică specifică efectivă trebuie să fie mai mare ca rezistenţa termică specifică necesară.

9
La elementele de construcţii ale încăperilor în care aflarea oamenilor este de scurtă durată (de ex. casa
scării, holurile de intrare în clădirile de locuit, etc.) valorile timax din Tabelul 1.2. se măresc cu 1 oC.
b) Rezistenţe termice specifice normate pentru eliminarea condensării vaporilor de apă de pe
suprafeţele interioare
Pentru toate categoriile de clădiri, se calculează pentru fiecare element de construcţii perimetral

rezistenţa termică necesară Rnec din condiţia de limitare a temperaturilor superficiale astfel încât să nu
apară fenomenul de condensat pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţii, cu relaţia:



 ti  te  ,  m2  K 
(1.10)
Rnec
 i  ti   r   W 
 
Temperatura punctului de rouă  r se ia din Tabelul 2.2.4. din 1 în funcţie de temperatura şi

umiditatea relativă a aerului interior.

c) Rezistenţe termice specifice normate pentru reducerea consumului de energie

Rezistenţele termice calculate cu relaţia (1.6) , calculate pentru fiecare element de construcţii în parte,
se compară cu rezistenţele termice minime Rmin , astfel încât să fie îndeplinită condiţia: R  Rmin .

Pentru clădirile de locuit valorile normate ale rezistenţelor minime Rmin se iau din Tabelul 2.2.6. din

1 .
Rezistenţele termice ale tâmplăriei exterioare (ferestre şi uşi vitrate) din lemn, ale luminatoarelor şi ale
pereţilor exteriori vitraţi sunt date în tab. 1.1.
Tabelul 1.1. Rezistenţele termice specifice R pentru elemente de construcţii vitrate
Elementul de construcţii vitrat (din lemn) R ( m2  K / W )
Simplă, cu o foaie de geam 0,19
Simplă, cu un geam termoizolant 0,33
Simplă, cu două foi de geam la distanţa de 2…4 cm 0,31
Simplă, cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distanţa de 2-4 cm 0,44
Cuplată, cu două foi de geam la distanţa de 2..4 cm 0,39
Cuplată, cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distanţa 2..4 cm 0,51
Dublă, cu două foi de geam la distanţa de 8…12 cm 0,43
Dublă, cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distanţa de 8-12 cm 0,55
Triplă, cu trei foi de geam 0,57
Triplă, cu două foi de geam şi un geam termoizolant 0,69

10
Din considerente de confort interior, rezistenţele termice specifice ale elementelor de construcţie
vitrate trebuie să fie mai mari decât valorile Rnec din tab. 1.2

Tabelul 1.2. Rezistenţe termice specifice necesare Rnec pentru elementele de construcţii vitrate
Grupa clădirii din Rnec , m2  K / W 
tabelul 1.2
Tâmplăria exterioară Luminatoare Pereţi exteriori vitraţi
I 0,39 0,31 0,33
II 0,35 0,28 0,30
III 0,31 0,25 0,27
IV 0,27 0,22 0,24
La tâmplăria exterioară de la casa scării şi de alte spaţii de circulaţie, indiferent de grupa clădirii,se admite
Rnec  0, 27 m2  K / W

1.1.4. Calculul fluxului termic cedat prin sol Qs

Acesta se calculează cu relaţia:

ti  t f ms ti  te n
1 t t
Qs  S p  CM    Sc    i ej  Scj , W  (1.11)
Rp ns Rbc j 1 ns Rbc

în care:
S p este suprafaţa cumulată a pardoselii şi a pereţilor aflaţi sub nivelul solului, care se calculează cu relaţia:

S p  S pd  p  h, m2  (1.12)

unde: S pd este suprafaţa pardoselii, în m 2 ;

p - lungimea conturului pereţilor în contact cu solul, în m ;
h - distanţa de la pardosea până la nivelul solului, în m .
S c - aria unei benzi cu lăţimea de 1 m situată de-a lungul conturului exterior al suprafeţei S p , în m 2 ;
Scj - aria unei benzi cu lăţimea de 1 m de-a lungul conturului care corespunde spaţiului învecinat care are
temperatura ti , în m 2 ;
R p - rezistenţa termică cumulată a pardoselii şi a stratului de sol cuprins între pardoseală şi pânza de apă
freatică care se determină cu relaţia:
n
i  m2  K 
Rp    W  (1.13)
i 1 i  
unde:
 i este grosimea straturilor luate în consideraţie, în m ;
i - conductivitatea termică a materialului din care este alcătuit stratul luat în consideraţie, în W /  m  K  .

11
 Rbc - rezistenţa termică a benzii de contur la trecerea căldurii prin pardoseală şi sol către aerul exterior, a
cărei valoare este dată în tab. 3.1.5 din 1 ;
t f - temperatura solului (apei freatice), considerată +10 C pentru toate zonele climaterice ale ţării;
o

tej - temperatura interioară convenţională de calcul pentru încăperile alăturate, în C;

o

ms - coeficientul de masivitate termică a solului, care se ia din fig.3.1.1 din 1 , în funcţie de adâncimea
pânzei de ape freatică H şi adâncimea h de îngropare a pardoselii;
ns - coeficientul de corecţie care ţine seama de conductivitatea termică a solului şi cota pardoselii h sub
nivelul terenului, care se ia din fig. 3.1.2. din 1 .

Planul pardoselii este prezentat în Anexa 1.

1.1.5. Adaosuri la pierderile de căldură
Acestea afectează fluxul termic cedat prin transmisie QT cu scopul de a realiza aceleaşi condiţii în
încăperi indiferent de orientarea lor şi gradul de izolaţie termică.

Adaosurile sunt:

 Ao - de orientare, în scopul diferenţierii necesarului de căldură al încăperilor diferit expuse radiaţiei solare
şi afectează numai fluxul termic cedat prin elementele de construcţii a încăperilor cu pereţi exteriori şi are
valorile date în tab. 1.3. Pentru încăperi cu mai multe elemente de construcţii exterioare, adaosul respectiv se
stabileşte corespunzător elementului de construcţii cu orientarea cea mai defavorabilă.

 Ac - pentru compensarea efectului suprafeţelor reci, în scopul corectării bilanţului termic al corpului
omenesc în încăperile în care elementele de construcţii cu rezistenţă la transferul termic redusă, favorizează
intensificarea cedării de căldură a corpului prin radiaţie. Acest adaos afectează numai fluxul termic prin
elementele de construcţii ale încăperilor a căror rezistenţă termică Rm  10 m2  K / W . Rezistenţa dată se
calculează cu relaţia:
ST  ti  te 
Rm   CM ,  m2  K / W  (1.14)
QT

unde ST este aria suprafeţei totale a încăperii (reprezentând suma tuturor suprafeţelor delimitatoare), în m 2 .

Valorile adaosului Ac sunt date în tab. 1.4.

Tabelul 1.3. Valorile adaosului Ao

Orientare N NE E SE S SV V NV
Ao , % +5 +5 0 -5 -5 -5 0 +5

Tabelul 1.4 Valorile adaosului Ac

Rm , m2  K / W 10 8 6 5 4 3 2 1,4 1,0 0,8 0,6
Ac , % 4,7 4,9 5,2 5,4 5,5 6,3 7,4 8,5 10,9 12,2 16,1

12
1.1.6. Calculul necesarului de căldură pentru încălzirea aerului înfiltrat Qi

Sarcina termică Qi pentru încălzirea aerului infiltrat prin neetanşeităţile uşilor şi ferestrelor şi a aerului
pătruns la deschiderea acestora se determină astfel:


  4
 

Qi  CM  E   L  i  v 3  ti  te    Qu  , W  (1.15)

   

în care: Qu - sarcina termică pentru încălzirea aerului pătruns la deschiderea uşilor exterioare (la intrarea în
clădiri) se calculează cu relaţia:

Qu  0,36  Su  n   ti  te   CM , W  (1.16)

unde: Su este aria uşilor exterioare care se deschid, în m 2 ;

n - numărul deschiderilor uşilor exterioare într-o oră, care depinde de specificul clădirii;

E - factor de corecţie dependent de înălţimea clădirii; are valoarea 1 pentru încăperi din clădiri cu mai puţin de
12 niveluri;
L - lungimea rosturilor elementelor de construcţii mobile din faţadele supuse acţiunii vântului.

La stabilirea valorii lungimii L se iau în vedere următoarele situaţii (fig.1.2) privind amplasarea
elementelor mobile:

 Pe un perete exterior L   l1 (lungimea rosturilor este egală cu lungimea tuturor rosturilor elementelor
mobile l 1
d pe peretele exterior);

 Pe doi pereţi exteriori alăturaţi: L   l1   l2 ;

 Pe doi pereţi exteriori opuşi: L  max l , l  ;

1 2

 Pe mai mulţi pereţi exteriori: L  max l  l , l  l  .

1 2 2 3

Rosturile formate de două elemente mobile se iau în calcul o singură dată; în cazul uşilor şi ferestrelor
duble, rostul se măsoară pentru un singur rând.

i - coeficientul de înfiltrare a aerului prin rosturi, a cărui valori sunt date în tab. 3.1.8 1 , în funcţie de

materialul din care sunt executate uşile şi ferestrele, tipul lor şi raportului Se / Si , în care S e reprezintă aria
totală a elementelor mobile ale uşilor şi ferestrelor exterioare, iar Si aria uşilor şi ferestrelor interioare ale
încăperii.
v - viteza de calcul a vântului stabilită în funcţie de zona eoliană în care se găseşte localitatea respectivă şi de
amplasamentul clădirii faţă de localitate (pentru condiţiile RM se poate accepta v  5,7 m / s ).

13
 ∑ l1 ∑ l1

∑ l2

a b

∑ l1 ∑ l1

∑ l2

∑ l2 ∑ l3

c d

Figura 1.1. Poziţia elementelor mobile în ansamblul încăperii:

a – pe un perete exterior, b - pe doi pereţi exteriori alăturaţi;
c - pe doi pereţi exteriori opuşi; d - pe mai mulţi pereţi exteriori.
1.2. Calculul rezistenţelor termice specifice ale îngrădirilor de protecţie
1.2.1. Rezistenţa termică specifică a peretelui exterior
Rezistenţa termică specifică a peretelui exterior o determinăm cu relaţia (1.6):

1 1  2  3  4 1
R  Rsi   Rs  Rse       
i 1 2 3 4  e
1 0, 015 0,3 0, 025 0, 0015 1 m2  K
       0,926
8 0,93 0, 42 0,93 0, 70 24 W (1.17)
Rezistenţa termică minimă a pereţilor exteriori, pentru reducerea consumurilor de energie, pentru

 
clădirile noi, trebuie să fie Rmin  1, 4 m2  K / W , deci trebuie să adăugăm un material termoizolant.

Alegem ,,Placi din vată minerala tip G140”. Grosimea plăcii este de 0,0025 m, conductivitatea termică
- iz  0, 04 W /  m  K  , iar rezistenţa termică a materialului termoizolant va fi:

 iz 0, 025 m2  K
Riz    0, 625 , (1.18)
iz 0, 04 W
astfel rezistenţa termică specifică a peretelui exterior va fi:
m2  K
Rp.ex  R  Riz  0,926  0, 625  1,55 . (1.19)
W
Verificăm rezistenţa termică specifică normată pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de
confort cu relaţia (1.9):

 ti  te   20   16   m2  K
Rnec   1 . (1.20)
 i  timax 8  4,5 W

14
Verificăm rezistenţa termică specifică normată pentru eliminarea condensării vaporilor de apă de pe
suprafeţele interioare


Rnec 
 ti  te   20   16   0, 42 m2  K
.
 i  ti  r  8  20  9,3 W (1.21)

1.2.2. Rezistenţa termică specifică a tavanului

Rezistenţa termică specifică a tavanului o determinăm cu relaţia (1.6):

1 5 6 7 1
R  Rsi   Rs  Rse      
i 5 6 7  e
1 0, 0035 0, 04 0, 03 1 m2  K
      0,935
8 0,17 0, 25 0, 64 12 W (1.22)
Rezistenţa termică minimă a tavanului, pentru reducerea consumurilor de energie, pentru clădirile noi,

 
trebuie să fie Rmin  3 m2  K / W , deci trebuie să adăugăm un material termoizolant. Alegem

,,Poliuretan celular cu grosimea de 0,095 m, conductivitatea termică - iz  0, 042 W /  m  K  , iar

rezistenţa termică a materialului termoizolant va fi:

 iz 0, 095 m2  K
Riz    2, 26 , (1.23)
iz 0, 042 W
astfel rezistenţa termică specifică a peretelui exterior va fi:
m2  K
Rp.ex  R  Riz  0,935  2, 26  3,195 . (1.24)
W
Verificăm rezistenţa termică specifică normată pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de
confort cu relaţia (1.9):

 ti  te   20   16   m2  K
Rnec    1,5 (1.25)
 i  timax 83 W
Verificăm rezistenţa termică specifică normată pentru eliminarea condensării vaporilor de apă de pe
suprafeţele interioare


Rnec 
 ti  te   20   16   0, 48 m2  K
(1.26)
 i  ti  r  8  20  10, 7  W

1.2.3. Rezistenţa termică a pardoselii

Rezistenţa termică specifică a pardoselii o determinăm cu relaţia :

 m2  K 
Rpd  Rpn  Rm,iz  4,33  1,155  5, 445   (1.27)
 W 

15
Rezistenţa termică a pardoselii neîncălzită se determină pe zone numerotate de la fiecare perete
exterior. Lăţimea fiecărui perete este de 2 m. Zona alăturată peretelui exterior se consideră prima,
următoarea - a doua ş.a.m.d.

Rezistenţa termică a fiecărei zone se admite în modul următor:

 R1  2,1 m2  K / W ,

 R2  4,3 m2  K / W ,

 R3  8, 6 m2  K / W ,

 R4  14,1 m2  K / W

 rezistenţa termică a zonei a patra şi a celorlalte zone RN  14,1 m2  K / W .

F1  25m2

F2  18 m2

F3  10 m2

F4  1, 44 m2

m2  K
În fine, rezistenţa termică a pardoselii neîncălzite, în :
W

R1 F1  R2 F2  ...  Ri Fi 2,1 25  4,3 18  8,6 10  14,11, 44 m2  K

Rpn    4,33
F 54, 44 W
(1.28)
Rezistenţa termică a materialelor termoizolante se determină ca suma rezistenţelor termice în procesele
de conducţie termică prin suprafaţa fiecărui material:

n
i   0, 03 0, 04 m2  K
Rm,iz  ( )m,iz  8  9    1,115
i 1 i 8 9 0, 084 0, 05 W (1.29)
Rezistenţa termică minimă a pardoselii, pentru reducerea consumurilor de energie, pentru clădirile noi,

 
trebuie să fie Rmin  1,65 m2  K / W , deci rezistenţa termică specifică e suficientă

Verificăm rezistenţa termică specifică normată pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de

confort cu relaţia (1.9):

 ti  te   20   16   m2  K
Rnec    2, 25 (1.30)
 i  timax 8 2 W

16
 Verificăm rezistenţa termică specifică normată pentru eliminarea condensării vaporilor de apă de pe
suprafeţele interioare


Rnec 
 ti  te   20   16   0, 48 m2  K
(1.31)
 i  ti  r  8  20  10, 7  W

1.2.4. Rezistenţa termică a suprafeţelor vitrate

Comparând valorile rezistenţelor termice ale ferestrelor şi uşii exterioare a casei:


 R  0,55 m2  K / W ; 

 R  0,51 m2  K / W 
m2  K
 Ru  0,51 ,
W

 
Cu cea necesară a suprafeţelor vitrate pentru case de locuit - R  0,39 m2  K / W , observăm că

acestea sunt suficiente.

1.3. Determinarea necesarului de căldură pentru încălzire
1.3.1. Exemplu de calcul a necesarului de căldură pentru încălzirea odăii 4
Odaia 4 reprezintă o cameră de locuit, de aceea temperatura interioară de calcul a aerului este
ti  20 oC . Odaia are 2 pereţi exteriori, de aceea pierderile de căldură prin aceştia se va determina

pentru fiecare în parte.

a) perete exterior 1.
Determinăm fluxul termic cedat prin transmisie cu ajutorul relaţiei (1.3):

ti  te 20   16 
Q p1e  CM  m  S   0,96 1,0117,11  385,11 W (1.32)
R 1, 44
Coeficientul de masivitate m este dependent de indicele de inerţie termică D al elementului de
construcţii. Valoarea lui am determinat-o cu relaţia (1.4):

m  1, 225  0,05  D  1, 225  0,05  4, 28  1,01. (1.33)

Pentru un element de construcţii alcătuit din mai multe straturi dispuse perpendicular pe fluxul termic,
indicele inerţiei termice se calculează cu relaţia:

1    
D   Rs  s   s1  2  s2  3  s3  4  s4  iz  siz 
1 2 3 4 iz
0, 015 0,3 0, 025 0, 0015 0, 0025
 10, 08   5,34  10, 08   8, 24   0,55  4, 28
0,93 0, 42 0,93 0, 70 0, 4
(1.34)

17
Aria peretelui este:
S  5,6  3, 4  (1,32 1, 46)  17,11 m2
b) perete exterior 2.

ti  te 20   16 
Q p 2e  CM  m  S   0,96 1,0119,04   428,75 W (1.35)
R 1,55
Aria peretelui este:
S  7, 4  3, 4  (1,82  2,3)  (1,32 1, 46)  19,04 m2 .
c) tavan.
Determinăm fluxul termic cedat prin transmisie cu ajutorul relaţiei (1.3):

ti  te 20   16 
Qt e  CM  m  S   0,96  0,90  41,04   400 W (1.36)
R 3,195
Coeficientul de masivitate m este dependent de indicele de inerţie termică D al elementului de
construcţii. Valoarea lui am determinat-o cu relaţia (1.4):

m  1, 225  0,05  D  1, 225  0,05  4, 43  0,90. (1.37)

Pentru un element de construcţii alcătuit din mai multe straturi dispuse perpendicular pe fluxul termic,
indicele inerţiei termice se calculează cu relaţia:

5   
D   Rs  s   s5  6  s6  7  s7  iz  siz 
5 6 7 iz
0, 0035 0, 04 0,3 0, 095
  3, 28   3, 26   7,37   0,36  4, 43.
0,18 0, 25 0, 64 0, 042 (1.38)
Aria tavanului este:
S  41,04 m2 .
Determinăm fluxul total cedat prin transmisie de odaia 4:
d) ferestre.

ti  te 20   16 
Q f 1e  CM  m  S   0,96 1, 2 1,927   147,37 W
R 0,55 (1.39)
Q f1
e Q f2
e  145,37  145,37  290, 74W

S  1,927 m2 .
Odaia 1 are o două fereastre.
e) Uşi exterioare.

ti  te 20   16 
Qu e  CM  m  S   0,96 1, 21 4,186   333,3 W (1.40)
R 0,51
S  4,186m2 .

18
Fluxul termic total, cedat prin transmisie va fi:

Qe  Qep1  Qep 2  Qet  Qef  Qeu  385,31  428,75  400  333,3  290,74  1838,1W .
(1.41)

Determinăm fluxul termic cedat prin sol cu relaţia (1.11):

ti  t f ms ti  te n
1 t t
Qs  S p  CM    Sc    i ej  Scj 
Rp ns Rbc j 1 ns Rbc
20  18 0,53 20   16  1 20  16
 54, 44   0,96   13    7, 4  406,34 W .
4,182 1, 41 0, 490 1, 41 0,568 (1.42)
Suprafaţa cumulată a pardoselii şi a pereţilor aflaţi sub nivelul solului, care se calculează cu relaţia:

S p  S pd    h 
 (7, 4  5, 6)   4, 4  5, 6  1  54, 44 m2 (1.43)
R p - rezistenţa termică cumulată a pardoselii şi a stratului de sol cuprins între pardoseală şi pânza de

apă freatică care se determină cu relaţia (1.13).

n
 i  8  9 10 H 1 0,03 0,04 0,3 4 m2  K
Rp  Rsi             4,182
i 1 i 8 9 10 s 8 0,084 0,5 0, 46 1,16 W (1.44)
.

Lmax   2  4  1  10,99 m  ms  0,53. (1.45)
2
ns  1, 41

m2  K
Rbc  0, 490 .
W
Sc  7, 4 1  5, 6 1  13 m2 .

Scj18  7, 4 m2 ; Scj 20  7, 4 m2 .

Astfel pierderile de căldură prin îngrădirile exterioare ale odăii 4 vor fi:

QT  Qe  Qs  2296  406  2702W . (1.46)

Odaia 4 are orientări în 2 direcţii cardinale:

V  A0  0 %,

S  A0  5 %,

19
Pentru încăperi cu mai multe elemente de construcţii exterioare (ca în cazul nostru), adaosul respectiv
se stabileşte corespunzător elementului de construcţii cu orientarea cea mai defavorabilă, adică spre
Nord. Astfel  A0  5 %.

Ac - pentru compensarea efectului suprafeţelor reci, în scopul corectării bilanţului termic al corpului
omenesc în încăperile în care elementele de construcţii cu rezistenţă la transferul termic redusă,
favorizează intensificarea cedării de căldură a corpului prin radiaţie. Acest adaos afectează numai
fluxul termic prin elementele de construcţii ale încăperilor a căror rezistenţă termică
Rm  10 m2  K / W Rezistenţa dată se calculează cu relaţia (1.14):

ST  ti  te  171, 28  20   16  
Rm   CM   0,96  2, 75  m2  K / W 
QT 2150 (1.47)
 Ac  6,77 %,

unde ST este aria suprafeţei totale a încăperii (reprezentând suma tuturor suprafeţelor delimitatoare), în

m2 :
ST  (7, 4  3, 4  5, 6  3, 4)  2  (7, 4  5, 6  2)  171, 28 m2 .

Adaosurile la pierderile de căldură vor constitui:

A  A0  Ac  5  7, 4  11,77 %. (1.48)

Sarcina termică Qi pentru încălzirea aerului infiltrat prin neetanşeităţile uşilor şi ferestrelor şi a aerului
pătruns la deschiderea acestora se determină cu relaţia (1.15):

 4

Qi  CM  E   L  i  v 3  ti  te    Qu 
 
 4

 0,96  1  24, 60  0, 0780   5, 7 3  20   16     46, 04  749,38W .
  (1.49)
Deoarece îngrădirile de protecţie mobile ale odăii sunt pe doi pereţi exteriori alăturaţi:

L   l1   l2 
(1.50)
 (3 1, 46  1,32)  2  3  2,3 1,82  24, 60 m.

Se (1,32 1, 46)  2  1,82  2,3

  1,92  i  0,0780 (1.51)
Si 4,186

20
Qu - este sarcina termică pentru încălzirea aerului pătruns la deschiderea uşilor exterioare (la intrarea în
clădiri) se calculează cu relaţia:

Qu  0,36  Su  n   ti  te   CM  0,36 1,927 1 (20  (16))  0,96  46, 04 W (1.52)

Su  1,927 m2 .

Necesarul de căldură pentru încălzire al odăii 4 se calculează cu relaţia (1.1):

 A  2, 4 
Q  QT 1    Qi  2244 1    749,39  3047, 24 W . (1.53)
 100   100 

Analogic se fac calculele pentru restul odăilor.

Rezultatele calculelor sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul 1.5. Pierderile de căldură ale casei
Tipul odăii Îng.de
protecţ.
S , m2 R, tint . , oC Qe , W QT , W Qi , W  A, % Qi. p. ,W

în odaie m2  K
W

1.Camera P1 17,11 1,55 385,31

de zi P2 19.04 1,55 428,75
Uşa ext. 4,18 0,51 20 333,3 2244,34 749 2,4 3047,24
Pardosea 41.04 5,445 406,34
Tavan 41,04 3,195 400
Fereastra 3,85 0,55 290,74
2.Dormitor P1 15.07 1.55 339.37
P2 17.11 1,55 385,08
Fereastra1 3,85 0,55 20 290,74 1968,61 203,26 12,4 2415,44
Tavan 28 3,195 272,58
Pardosea 28 4,87 679,84
3.Baie P1 14,38 1,55 307,64
P2 18,36 1,55 392,8
1249
Tavan 15,12 3,195 22 155,37 175,64 8,5 1531,68
Fereastra1 1,05 0,51 90,23
Pardosea 15.12 3,962 304
4.Birou P1 11,18 1,55 251
Fereastra 1,05 0,51 78,35
20 600 180 7,4 824,73
Tavan 8,64 3,51 84,11
Pardosea 8.64 5,097 391,11

21
Continuare Tabelul 1.5.
5.Hol Tavan 17,2 3,195 167,52
20 534,4 0 0 534,2
Pardosea 17.2 6,72 366,88
6.Vestibul P1 7,48 1,55 159,08
P2 10,4 1,55 222,23
P3 5,41 1,55 115,06
Fereastră 1,05 0,51 18 80,73 1029,29 448,81 7,4 1502,80
Uşa ext. 2,07 0,51 158,97
Tavan 7,48 3,195 68,77
Pardosea 7.48 2,707 224,41
7.Bucatarie P1 16,96 1,55 360,71
P2 4,08 1,55 86,77
P3 4,04 1,55 85,92
P4 7,98 1,55 169,72
P5 1,053 1,55 22,39
1446,13 372,23 2,4 2415,53
Fereastra1 1,05 0,51 161,46
18
Fereastra2 2,58 0,55 137,24
Tavan 28,6 3,195 262,95
Pardosea 28.6 5,22 372,23
Ușă 2,07 0,51 158,97
Total 12271,62W

1.3.2. Calculul necesarului de căldură prin metoda indicilor generalizaţi

Relaţia de calcul pentru clădiri de locuit şi cele asemănătoare este:

Q  V  GN  ti  te   510, 46  0,85  20   16   15620W , (1.54)

unde: V este volumul interior încălzit al clădirii, calculat ca volumul delimitat de anvelopa clădirii, în
m3 ;
GN - coeficientul global normat de izolare termică, determinat în funcţie de numărul de niveluri N şi

 
de raportul dintre aria A şi volumul clădirii V , în W / m3  K , valorile sunt date în tab. 1.6.

ti - temperatura medie a aerului din interiorul încăperii, în o C ;

te - temperatura exterioară de calcul a zonei în care este amplasată clădirea, în o C .
Volumul interior al casei este:
Ve  510, 46 m3 .

Conform planului casei determinăm aria clădirii:

A  461,57 m2 .

A 461,57
  0,90  GN  0,85. (1.55)
V 510,57

Qmax  Qmin 15620,37  12271,62

 100%  100  21, 4%  30%. (1.56)
Qmax 15620,37

22
Tabelul 1.6.Valorile coeficientul global normat de izolare termică
Nr.
A  m2   W  Nr.
A  m2   W 
GN ,  3 GN ,  3
 m  K   m  K 
niv. N ,  m3  niv. ,  m3 
V   N V  
1 0,80 0,77 4 0,25 0,46
0,85 0,81 0,30 0,50
0,90 0,85 0,35 0,54
0,95 0,88 0,40 0,58
1,00 0,91 0,45 0,61
1,05 0,93 0,50 0,64
≥1,10 0,95 ≥0,55 0,65
2 0,45 0,57 5 0,20 0,43
0,50 0,61 0,25 0,47
0,55 0,66 0,30 0,51
0,60 0,70 0,35 0,55
0,65 0,72 0,40 0,59
0,70 0,74 0,45 0,61
≥0,75 0,75 ≥0,50 0,63
3 0,30 0,49 ≥10 0,15 0,41
0,35 0,53 0,20 0,45
0,40 0,57 0,25 0,49
0,45 0,61 0,30 0,53
0,50 0,65 0,35 0,56
0,55 0,67 0,40 0,58
≥0,60 0,68 ≥0,45 0,59

23
2. ALIMENTAREA CU APĂ CALDĂ MENAJERĂ
2.1. Determinarea necesarului de căldură pentru prepararea apei calde menajere

Consumul de apă caldă menajeră nu este uniform repartizat în cursul unei zile. El reprezintă un vârf
dimineaţa între orele 8 şi 10, când valoarea medie orară este depăşită cu 30 – 40 % şi altul seara între
orele 20 şi 22, când se ajunge la dublul valorii medii orare, iar după ora 1 noaptea scade considerabil
faţă de valoarea medie orară.

Consumul maxim Vm de apă caldă menajeră se determină cu relaţia:

Vzi N 4,5  60  4
Vm    0, 0125 l / s (2.1)
T 24  3600

unde:  reprezintă coeficientul de neuniformitate orară, pentru case cu un număr de până la 50 locatari
  4,5 ;

Vzi - consumul specific zilnic de apă caldă menajeră pentru o persoană, în l / zi , (tab. 2.1). Deoarece în

cazul dat prepararea apei calde se face local într-un cazan pe gaz - Vzi  60 l .

N=4 - numărul de persoane;

T - timpul în care se produce consumul diurn: T  24 h pentru locuinţe şi T  16 h pentru restul

clădirilor, în s .

Tabelul 2.1. Consumul mediu zilnic de apă caldă menajeră pentru o persoană , l / zi
Nr. crt. Tipul consumatorului Consumul specific

a) În cazul preparării centralizate a apei calde:

 în apartament cu closet, lavoar şi cadă de 1, 5 m; 110
 idem, cu cadă de 1,7 m. 130
b) În cazul preparării locale a apei calde:
 cu cazane funcţionând cu lemne sau cărbuni; 55

 idem, cu gaze. 60

Necesarul de căldură pentru încălzirea apei calde menajere poate fi determinat cu relaţia:

Qacm  0, 278Vmc p  tac  tar   0, 278  994.24  0, 0125 103  4,19  60  5  0, 796 kW (2.2)

unde:   983 kg / m3 este densitatea medie a apei, se culege din tabele cu proprietăţile termofizice ale apei în
funcţie de temperatura medie a apei:

24
 tac  tar 60  5
tmed    32,5 oC (2.3)
2 2
Vm - consumul orar maxim Vm de apă caldă menajeră, în m / s ;
3

c p  4,19 kJ /  kg  K  - capacitatea termică specifică a ape

2.2. Determinarea volumului vasului acumulator

Vasul acumulator – serveşte pentru nivelarea sarcinii în sistemele de alimentare cu apă caldămenajeră.
Datorită lui se poate de reglat debitul de apă în sistem.

Pentru determinarea volumului vasului acumulator, trebuie de luat în consideraţie graficul de consum
al apei calde menajere în 24h.
V ,%

180

160

140

120

100

80

60

40

20

0 ,h
2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24

Figura 2.1. Cronograma de consum a apei calde menajere pentru o casă de locuit.

V - debitul volumetric de apă;  - ora.

Conform graficului se va calcula Q :

Q  V  Qac   3600, kJ  (2.4)

unde: V este debitul volumic de apă;

Qac  necesarul de căldură pentru prepararea apei calde menajere, în kW ;
 - durata de timp, 24h.

25
Astfel:

Q01  V  Qac   3600  0,6  0,796 1 3600  1,71 MJ . (2.5)

Q16  V  Qac   3600  0,05  0,796  5  3600  0,71 MJ . (2.6)

Q67  V  Qac   3600  0,3  0,796 1 3600  0,86MJ . (2.7)

Q78  V  Qac   3600  0,8  0,796 1 3600  2, 2 MJ . (2.8)

Q810  V  Qac   3600  1,1 0,796  2  3600  6,3 MJ . (2.9)

Q1012  V  Qac   3600  0,8  0,796  2  3600  4,5 MJ . (2.10)

Q1215  V  Qac   3600  0,5  0,796  3  3600  4, 2 MJ . (2.11)

Q1518  V  Qac   3600  0,9  0,796  3  3600  7,73 MJ . (2.12)

Q1820  V  Qac   3600  1,3  0,796  2  3600  7, 48 MJ . (2.13)

Q2022  V  Qac   3600  1,7  0,796  2  3600  9,74 MJ . (2.14)

Q2224  V  Qac   3600  1, 4  0,796  2  3600  8 MJ . (2.15)

Cu ajutorul acestor date se va construi graficul integral (fig. 2.2). Astfel, Q01  1,71 MJ va fi I-a

valoare a graficului după care respectiv, Q01  Q16  2, 42 MJ - a II-a valoare a graficului,
concomitent se vor prezenta toate datele).

Se va obţine o curbă care va reprezenta consumul real de căldură.Dacă se va uni punctul zero cu ultima
valoare a curbei date se va obţine consumul mediu de căldură.

26
 Figura 2.2. Graficul integral al consumului de apă caldă

Din graficul integral se determină abaterea maximă între consumul real de căldură şi consumul mediu
de căldură. Din schemă se poate de observat că pentru. cazul dat Qa max  15 MJ .

Prin urmare volumul vasului acumulator, este:

Qa 13 106
V max
  0,113 m3  113 l. (2.16)
c  cmax  cmin  994, 24  4174  (60  32,5)

2.3. Alegerea vasului acumulator

Din cataloage s-a selectat vasul acumulator de apă caldă Drazice OKCE 125 NTR/Z (Figura 2.3) în
funcţie de volumul determinat cu relaţia (2.16).

Figura 2.3 Vasul acumulator de apă caldă Drazice OKC125 NTR

27
Tabelul 2.3 Caracteristicile vasului acumulator Drazice OKCE 125 NTR

Date tehnice Unităţi de exprimare Valori

Capacitatea L 125
Masa Kg 66
Presiunea de lucru în rezervor Bar 6
Presiunea de lucru a agentului Bar 10
Temperatura maximă a agentului o
C 80
Temperatura maximă a apei calde o
C 60
Suprafaţa de încălzire a registrului de ţevi m2 1.45
Puterea termică a schimbătorului de căldură Kw 32
Capacitatea de producere l/h 670
Timpul de încălzire de la 10 °C până la 60 °C Min 12
Pierderile de căldură kW/24h 1,35

28
3. DIMENSIONAREA SISTEMULUI DE ÎNCĂLZIRE

3.1. Calculul de dimensionare a corpurilor de încălzire

Pentru dimensionarea sistemului de încălyire mai întai trebuie să alegem tipul corpurilor de încălzire,
care le putem lua din tab 10.2 .
Pentru sistemul de încălzire proiectat, v-om folosi radiatoare din fontă de formă eliptică , de Tip 600/2-
60. într-un rînd (sus-jos). În funcţie de schema de racordare a corpului de încălzire cu conducte acest
sistem se numeşte, sistem de încălzire orizontal bitubular.
Densitatea fluxului termic nominal al corpului de încălzire ales este 𝑞𝑛𝑜𝑚 = 125 𝑊/𝑚2 .
Odaia 1.
Q 3047, 24
F1    25 elemente (3.1)
qnom 125
În odaia 1 montam 2 corpuri de încalzit a cîte 12 și 13 elemente
Odaia 2.
Q 2415
F2    20 elemente (3.2)
qnom 125
În odaia 2 montam 2 corpuri de încalzit a cîte 10 elemente

Odaia 4.

Q 824, 73
F4    7 elemente (3.4)
qnom 125
Odaia 5.

Q 534
F5    5 elemente (3.5)
qnom 125
Odaia 6.
Q 1502
F6    12 elemente (3.6)
qnom 125
Odaia 7.

Q 2415,53
F7    20 elemente (3.7)
qnom 125

Deoarece odaia 7 are trei ferestre vom instala două corpuri de încălzit a câte 5 elemente, câte unul sub
fereastră și un corp de încalzit a câte 8 elemente.

29
 Figura 3.1. Aranjarea corpurilor de încălzire

3.2. Dimensionarea instalaţie de încălzire prin pardoseala grupului sanitar

Stabilirea caracteristicilor termice ale panourilor radiante de podea se face cu ajutorul nomogramei
care ţin seama de toţi factorii de bază ce contribuie la determinarea acestor caracteristici termice (în
nomograma din figura 3.2 se dau caracteristicile termice ale panourilor radiante de pardoseală cu
conducte flexibile tip TERMOCONCEPT TC – 2000).

Panourile radiante sunt executate din ţevi flexibile (polietilenă), având dimensiunile 17 × 22 mm,
montate pe o placă din polistiren cu grosimea de 35 mm. Grosimea şapei de ciment este de 65 mm.

Valorile fluxurilor termice unitare se determină în funcţie de ecartul de temperatură t  tm  ti şi

distanţa l dintre ţevi: 80, 160, 250 şi 330 mm.

Utilizarea nomogramei se face astfel:

 cunoscând pierderile de căldură ale grupului sanitar, Q  429, 21 W , ale unei încăperi cu
suprafaţa pardoselii S p  6, 72 m2 (gresie), se poate determina fluxul de căldură unitar:

30
 Q 1531, 68
qp    65, 68 W / m2 (3.8)
Sp 23,32

 Din nomograma din figura 3.2, în funcţie de q p  65, 68 W / m2 , se poate alege:

1) un panou radiant cu distanţa între ţevi l  330 mm , obţinându-se un ecart de temperatură

t  20 oC şi o temperatură medie a pardoselii  p  27,5 oC la o temperatură interioară ti  22 oC ;

2) un panou radiant cu distanţa între ţevi l  250 mm , obţinându-se un ecart de temperatură

t  16 oC şi o temperatură medie a pardoselii  p  27,5 oC la o temperatură interioară ti  22 oC .

 Temperatura medie a agentului termic poate fi determinată:

1) în cazul panoului cu distanţa între ţevi l  330 mm :

tm  t  ti  20  22  42 oC (3.9)
2) în cazul panoului cu distanţa între ţevi l  250 mm :

tm  t  ti  15  22  38 oC. (3.10)
K
Gresie,
39 marmură, qp p
38 faianţă
37
36

65
35
34

35
33
32
ţeavă planşeu
31
30 plasă de sârmă placă suport
şapă ciment polistiren
29
28
27
26
m
m

25
0

m
33

24
m
l=

23
25

22
l=

21 m
m
20 0
16 Lungime de ţeavă
19 l= m
m
18 80 l=330 mm →3 m/m2
17 l= l=250 mm →4 m/m2
16 l=160 mm →6 m/m2
15 l=80 mm →12 m/m2
14
30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180
qp, W/m2

ti, oC Temperatura medie a pardoselii  p , oC

15 17,6 18,5 19,3 20,2 21,1 22,0 22,8 23,7 24,6 25,2 26,3 27,2 28,0 28,9 29,7
20 22,6 23,5 24,3 25,2 26,1 27,0 27,8 28,7 29,6
24 26,6 27,5 28,3 29,2 30,1 31,0 31,8 32,7 33,6
Zona de
22,6 23,5 24,3 25,2 26,1 27,0 27,8 28,7 29,6 30,2 31,3 32,2 33,0 33,9 34,7 35,6
contur

Figura 3.2. Caracteristicile termice ale unei pardoseli cu ţevi flexibile, cu suprafaţă finită executată cu
gresie, piatră, marmură 1

31
 Lungimea totală de ţeavă utilizată pentru suprafaţa de încălzit, în cele două variante, se obţine tot
din diagrama din Anexa 1:

1) pentru l  330 mm , revin 3,0 m/m2 de pardoseală, iar pe întreaga zonă:

L  3  S p  3  23,32  69,96 m (3.11)

2) pentru l  250 mm , revin 4,0 m/m2 de pardoseală, iar pe întreaga zonă:

L  4  S p  4  23,32  93, 28 m. (3.12)

 Se determină fluxul de căldură cedat de pardoseala caldă zonei inferioare în funcţie de straturile
componente ale pardoselii. Se utilizează tabelul 3.1, în care sunt date valorile fluxurilor termice unitare
qp în funcţie de distanţa dintre ţevi l şi temperatura medie a agentului termic tm :

1) pentru l  330 mm şi tm  42 oC rezultă qp  9, 2 W / m2 ;

2) pentru l  250 mm şi tm  37 oC rezultă qp  12, 6 W / m2 .

 Fluxul cedat de pardoseala radiantă va fi:

1) pentru l  330 mm :

Qp   q p  qp   S p   63,87  9, 2   23,32  1708,65 W (3.13)

2) pentru l  250 mm :

Qp   q p  qp   S p   63,87  12,6  23,32  1788 W (3.14)

 Căderea de temperatură pe circuit:

1) pentru l  330 mm :

t  2  50  tm   2  50  42   16 K , (3.15)

2) pentru l  250 mm :

t  2  50  tm   2  50  37   26 K . (3.16)

 Debitul de apă, care circulă prin sistemul de încălzire, se poate determina astfel:

1) pentru l  330 mm :

Qp 1708, 65
m   91,86 kg / h (3.17)
t 1,163 16 1,163

32
 2) pentru l  250 mm :

Qp 1788
m   59,14 kg / h. (3.18)
t 1,163 26 1,163

Analizând ambele variante, observăm că varianta 2 pentru l  250 mm este mai convenabilă şi merită
să fie aplicată.
Tabelul 3.1. Valorile fluxului unitar qp 1
Distanţa l , mm Fluxul termic unitar qp , W/m2

tm  45 oC tm  30 oC

330 12 4
250 15 6
160 18 7
80 22 9

3.3. Alegerea cazanului

Alegerea cazanului se face în funcţie de suma sarcinii termice necesare pentru încălzire (calculată în
capitolul 1) şi sarcina termică necesară pentru prepararea apei calde (calculată în capitolul 3):

Qcz  Qinc  Qac  12371  796  13167 kW . (3.19)

Din cataloage termice s-a selectat centrala termica de perete, Baxi MAIN 5 14 F (TURBO).
prezentată în figura 3.3. Caracteristicile tehnice ale acestei centrale sunt date în tabelul 3.2.

Figura 3.3. Centrala termica de perete Baxi MAIN 514 F

33
Tabelul 3.2. Caracteristicile termice ale centralei termice Baxi MAIN 5 14 F (TURBO).
Date tehnice Unităţi de măsură Valori

Putere termică nominală încălzire kW 14,0

Putere termică minimă încalzire Kw 9,3
Randament termic util la 100% sarcină % 92,9
Randament termic util la 30% sarcină % 90,2
Putere electrică W 110
Înălțimea de pompare a pompei de circulație M 7
Funcţionare în regim de încălzire
Presiune / Temperatură maxima bar / ºC 3/8
Domeniu de reglare a temperaturii agentului primar o
C 35 – 80
Debit de apă caldă menajeră, cu ∆t =35°C l/min 7,4
Vas de expansiune cu membrane Litri 6
Dimensiuni şi greutate cazan
Înalţime Mm 700
Laţime Mm 400
Adîncime Mm 280
Diametru tub evacuare fum Mm 80
Masă (centrală goală) Kg 27

3.4. Calculul de verificare al vasului de expansiune

Volumul util al vasului de expansiune închis se determină prin relaţia:

Vu  0,045 Vinst  0,045  309,67  13,93 l (3.20)

în care Vinst este volumul apei din instalaţie stabilit prin însumarea volumelor de apă din interior ale

echipamentelor şi al conductelor, în l . Pentru calcule practice acest volum se poate stabili cu relaţia:

30Qi 10 30 13167 10
Vinst    QV  QAC     0  1377,6  352, 40 l (3.21)
1160 1160 1160 1160
unde Qi , QV şi QAC sunt sarcinile termice pentru încălzire, ventilare şi apă caldă de consum, în W .
Iar volumul total al vasului de expansiune închis se va calcula astfel:

pmin 0,1  1
V0  1,1Vu   1,112, 74  3,14 l  (3.22)
pmax  pmin  3  1   0,1  1

34
unde: pmax este presiunea maximă absolută din vasul de expansiune închis în timpul funcţionării instalaţiei,
adică presiunea admisă în corpurile de încălzire, în bar . Din tabelul 2.2 rezultă pmax  3 bar ;
pmin - este presiunea minimă absolută din vasul de expansiune închis în timpul funcţionării instalaţiei, se
stabileşte în funcţie de diferenţa de cotă între consumatorul cel mai sus plasat şi nivelul minim al apei din vas (1
m → 0,1 bar).
Volumul vasului de expansiune închis, din componenţa cazanului ales, este de 8 l. Observăm că acest
volum va asigura o bună funcţionare a sistemului de încălzire.

35
4. CALCULUL HIDRAULIC
4.1. Generalităţi

Sarcina principală a calculului hidraulic al sistemului de încălzire, este dimensionarea conductelor şi

alegerea corectă a pompei pentru circulaţia forţată, astfel asigurîndu-se circulaţia debitelor necesare de
fluid în fiecare tronson. Circulînd prin conductă apa pierde o parte din energia sa la înfruntarea
rezistenţelor opuse mişcării ei de către elementele sistemului.

De aici rezultă că principiul de bază al calculului hidraulic este egalitatea dintre presiunea disponibilă
şi pierderile de sarcină la mişcarea cantităţii necesare de apă în sistem.

Pentru aceasta trebuie de ales acele diametre ale conductelor, rezistenţa cărora la mişcarea debitului
necesar corespunde presiunii disponibile.

Pierderile hidraulice sunt cauzate de frecarea apei de pereţii conductei, (pierderile liniare de presiune)
şi sunt cauzate de pierderile de presiune pentru învingerea rezistenţelor locale, de exemplu: mărirea
sau micşorarea bruscă de curgere, armătura de reglare şi închidere, cotituri, teuri de derivaţie
(pierderile locale de presiune).

Sistemul de încălzire (după necesitate) se împarte în inele de circulaţie. În cazul dat, sistemul de
încălzire s-a împărţit în două inele de circulaţie – unul de stânga şi celălalt de dreapta. Calculul
hidraulic se va efectua numai pentru un singur inel şi anume pentru acel inel care are sarcina termică
cea mai mare.

Inelul de dreapta: Qd  3047, 24  2413,53  5462,77 W .



Inelul de stânga: Q s  2415, 7  824, 7  1502,8  534  5276, 4 W .



Deci calculul hidraulic se va face numai pentru inelul de circulaţie din dreapta.

Calculul hidraulic se efectuează pentru cel mai îndepărtat consumator de la sursă.

În figura 4.1 este prezentată schema de amplasare a radiatoarelor pe întreaga suprafaţă a casei de
locuit, adică a sistemului de încălzire cu apă:

36
 Figura 4.1. Amplasare a radiatoarelor pe întreaga suprafaţă a casei de locuit

4.2. Determinarea debitului masic de agent termic

Calculul debitului masic al agentului termic:

Q
m kg / s (4.1)
c p  t

în care: Q reprezintă sarcina termică a corpului de încălzire, în W;

c p  4187 J / (kg  K ) - capacitatea termică specifică a apei care se va alege după temperatura medie a

apei:
80o  60o
t  70 oC ,
2
t  ttur  tretur  80o  60o  20o C - diferenţa de temperatură între agentul termic la intrare şi la ieşire

din corpul de încălzire.

Inelul de circulaţie se împarte în 11 tronsoane, aşa ca în figura 4.1.

37
Debitul masic al agentului termic în sistemul de încălzire va fi egal cu:

Qd  Qs
m     5462, 77  5276, 4  0,128 kg / s. (4.2)
 c p t 4190  20

Debitul masic al agentului termic care circulă în inelul de stânga:

Qd
md   
5462, 77
 0, 065 kg / s. (4.3)
c p t 4190  20

Determinăm debitul masic de agent termic care circulă prin fiecare corp de încălzire din componenţa
inelului de circulaţie din stânga:
Q2 2415,53
m1  m2    0, 0072 kg / s.
c p t 4190  20  4 (4.4)
Q1 2415,53 (4.5)
m3    0, 0144 kg / s.
c p t 4190  20  2

Q4 3047, 24
m4  m5    0, 0181 kg / s. (4.6)
c p t 4190  20  2

38
4.3. Determinarea vitezelor de mişcare a agentului termic
Viteza apei în tronsoane se va calcula în conformitate cu formula:

4m
w m/ s (4.7)
    dint
2
.

în care:
m este debitul masic calculat în (4.2), în kg/s;
70  978 kg / m3 - densitatea apei, în kg/m3
o

dint .  diametrul interior;

Vitezele admisibile şi debitele purtătorului de căldură în conductele sistemului de încălzire cu apă funcţie de
diametrul interior, precum şi vitezele limite de curgere ale apei sunt trecute în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1. Vitezele limite şi admisibile de curgere a apei în sistemele de încălzire
Diametrul
Valorile maxim şi minim admisibile
conductei
d, mm m, kg/s w, m/s
25 0,12 0,26
15 0,065 0,37
15 0,05 0,29
15 0.043 0,25
10 0.03 0,47
10 0.018 0,25
10 0.03 0,47
15 0.04 0,25
15 0.05 0,29
15 0.05 0,29
10 0.065 0,37
10 0.12 0,26

Valoarea vitezei de curgere a purtătorului de căldură se determină cu relaţia (4.3) luând din tabelul 4.1
mărimea diametrului interior. În caz dacă rezultatul obţinut nu corespunde datelor din tabelul 4.1, se
admite o altă valoare a diametrului şi calculul se reia de la început. Valorile debitelor, vitezelor şi
diametrelor ţevilor alese se vor introduce în tabelul 4.2.

Calculăm vitezele de circulaţie a agentului termic pe fiecare tronson în parte:

4m 1 4  0,128
wI     0, 26 m / s (4.8)
  70o  dint. 3,14  978  (0, 025) 2
2

39
 4md 4  0, 065
wII    0,37 m / s . (4.9)
  70o  dint. 3,14  978  (0, 015)2
2

4(md  m1 ) 4  (0, 065  0, 014)

wIII    0, 29 m / s (4.10)
  70o  dint.
2
3,14  978  (0, 015) 2

4(md  m1  m2 ) 4  (0,065  0,014  0,0072)

wIV    0, 25 m / s (4.11)
  70o  dint.
2
3,14  978  (0,015)2

4(md  m1  m2  m3 ) 4  (0,065  0,014  0,0072  0,0072)

wV    0, 47 m / s (4.12)
  70o  dint.
2
3,14  978  (0,01)2

4  (md  m1  m2  m3  m4 ) 4  0,0185
wVI    0, 25 m / s (4.13)
  70o  dint.
2
3,14  978  (0,01)2

4  (m4  m5 ) 4  (0,018  0,018)

wVII    0,47 m / s (4.14)
  70o  dint.
2
3,14  978  (0,01)2

4  ( m3  m4  m5 ) 4  (0,0072  0,0018  0,0018)

wVIII    0, 25 m / s (4.15)
  70o  dint.
2
3,14  978  (0,012)2

4  (m2  m3  m4  m5 ) 4  (0, 0072  2  0, 018  2)

wIX    0, 29 m / s (4.16)
  70o  dint.
2
3,14  978  (0, 015)2

4  m1  m2  m3  m4  m5 4  0,0324
wX    0,37 m / s (4.17)
  70o  dint.
2
3,14  978  (0,015)2

4  (ms ) 4  0,128
wXI    0, 26 m / s (4.18)
  70o  dint. 3,14  978  (0, 024)2
2

Tabelul 4.2 Rezultatele calculelor

№ Tronsonului m, kg/s w, m/s d, m
I 0,125 0,40 0,02
II 0,062 0,36 0,015
III 0,052 0,30 0,015
IV 0,042 0,38 0,012
V 0,026 0,34 0,01
VI 0,011 0,30 0,007
VII 0,026 0,34 0,01
VIII 0,042 0,38 0,012
IX 0,052 0,30 0,015
X 0,062 0,36 0,015
XI 0,125 0,40 0,02

40
4.4. Calculul pierderilor de presiune care au loc la circulaţia apei în sistem
Calculăm pierderile de presiune care au loc la circulaţia apei în sistem, conform formulei:

psist .  pliniar  plocal , Pa (4.19)

unde:

l   w2
pliniar      , Pa (4.20)
din 2

unde:  este coeficientul de frecare liniară pe tronsonul conductei;

l  lungimea sumară a inelului de circulaţie, m;

d min  diametrul interior minimal al inelului de circulaţie, m;
wmax  viteza maximală a apei în inelul de circulaţie, m/s.

1. Determinăm valoarea lui  , coeficientul de frecare liniară pe tronsonul conductei

Vom prezenta un exemplu de calcul a pierderilor de presiune liniare pentru tronsonul I, pentru celelalte
tronsoane rezultatele calculelor se vor introduce în tabelul 4.3.
Conform formulei de mai jos,vom calcula valoarea criteriului Reynolds:

wI  dint. 0, 26  0, 025
Re   17173, 065 (4.21)
 0, 42 106
unde: w este viteza maximală a apei în inelul de circulaţie, m/s;
d  diametrul interior minim al inelul de circulaţie, m;
  viscozitateacinematică a apei, m2 / s ,  70  0, 40 106 m2 / s .
o

După care, în dependenţă de valoarea lui Re, vom alege conform acestor condiţii cu care relaţie vom
calcula coeficientul de pierderi de presiune liniare:

 ech 64
1. Re  10 şi Re  2400 , atunci   (4.22)
dint. Re

0,25
  68 
2. 10  Re ech  500 ,atunci   0,11 ech   (4.23)
dint.  dint. Re 

0,25
  
3. Re ech  500 , atunci   0,11 ech  (4.24)
dint.  dint. 

41
unde:  - coeficientul de frecare liniară pe tronsonul conductei cu diametrul interior d i , depinde de

regimul de curgere a mediului fluid şi rugozitatea echivalentă a suprafeţei ech, adică o aşa rugozitate
uniformă, care fiind calculată ne dă valoarea egală cu rugozitatea dată . Valorile acestei mărimi sunt
prezentate în tabelul 4.8.

Tabelul 4.8.Valori ale rugozităţii echivalente

Rugozitatea uniformă echivalentă  ech ,
Natura pereţilor
în mm
Conducte din fontă:
- noi 0,25-1,0
- foste în exploatare 1,0-1,5
- cu depuneri considerabile 2-4
- mulţi ani în exploatare, curăţate 0,3-1,5
- puternic corodate până la 3

ech  0, 2 103 m - rugozitatea echivalentă a suprafeţei interioare a conductelor, (conducte noi din

fontă).

 0, 2 103
Re  17173, 06   137,38 (4.25)
dint. 0, 025
Valoarea dată îndeplineşte condiţia nr. 2:

10  Re  500 atunci:
dint .

0,25 0,25
 68   0, 2 103 68 
  0,11  ech    0,11     0, 036 (4.26)
 dint. Re   0, 025 17173, 06 

2. Determinăm pierderile de presiune liniare:

Prin urmare putem calcula valorile lui pliniar , conform relaţiei (4.5):

978   0, 26 
2
l   wI2 1
plin   I   0, 036    50,9 Pa (4.27)
dI 2 0, 025 2
unde: l este lungimea tronsonului, în m. Valorile acestei mărimi sunt prezentate în tabelul 4.3.

42
Tabelul 4.3. Valorile pierderilor de presiune liniare pe tronsoane
Tronson l, m Re Λ plin, Pa
I 1 17173,06 0,036 50,90
II 2,2 14559,24 0,040 412,82
III 2,8 11340,33 0,041 324,48
IV 1,4 9730,83 0,042 120,96
V 6,2 12182,14 0,044 3001,37
VI 12 6521,79 0,046 1738,7
VII 5,2 12182,14 0,044 2517,28
VIII 2,2 9730,88 0,042 190,08
IX 2,8 11340,33 0,041 324,48
X 3,2 14559,24 0,040 600,47
XI 1 17173,06 0,036 50,90
Total 9332,46 Pa

3. Determinăm pierderile de presiune locale

  wmax
2
ploc     , Pa (4.28)
2
în care  reprezintă suma coeficienţilor de pierderi de presiuni locale.

Valorile coeficienţilor locali de pierderi de presiune depind numai de caracterul obstacolului şi sunt
date în îndrumare:
a) Corpuri de încălzire 5  5  3  15 ;
b) Cazan 1  1 2,5  2,5
c) Cotituri de 90o (ţevi din termoplastice) – 14  14 1, 27  17, 78
d) Teu la separare (la ieşire din cazan) – 1  11,3  1,3
e) Teu la împreunare (la intrare în cazan) – 1  11,3  1,3
f) Teu la separare (la intrare corp de încălzire)–8  4 1,3  5, 2
g) Teu la împreunare (la ieşire din corp de încălzire – 8  4  0,9  3,6
h) Robinet cu ventil pentru fiecare corp de încălzire – 5  5 10  50
i) Teu de impreunare la intra în canal- 4=3,6
j) Coturi de 45 o - 8  8  0, 21  1,68
Astfel suma coeficienţilor pierderilor de presiune liniare vor fi:

  15  2,5  21, 6  1,3  1,3  10, 4  7, 2  90  97,96

Înlocuind toate datele putem calcula pierderile de presiune locale:

43
   wmax
2
978  0,3782
ploc      97,96   6843 Pa (4.29)
2 2
În urma calculelor efectuate, putem calcula pierderile de presiune care au loc la circulaţia apei în
sistem, conform formulei (4.4):

psist .  pliniar  plocal  97,96  6843  16175, 47 Pa (4.30)

4.5. Verificarea pompei

Acum, putem verifica dacă pompa din componenţa cazanului ales în Capitolul 3 va asigura circulaţia
apei în sistem. Deoarece este dată în paşaportul tehnic al cazanului înălţimea de pompare a pompei de
circulaţie adică H=5,6 m, verificăm care trebuie să fie înălţimea de pompare în cazul expus:

p 16175, 47
H   1, 69 m. (4.31)
 g 978  9,81

p  psist  pn  16175, 47  127,82  16047,65 Pa (4.32)

unde: psist reprezintăpierderile de presiune care au loc la circulaţia apei în sistem;

pn - presiunea naturală care apare datorită răcirii apei în corpurile de încălzire şi conducte:

pn   gh  psup  12, 02  9,811  10  127,58 Pa (4.33)

unde:   2  1  980, 6  968,59  12, 02 kg / m3 ;

2  f  tr  60 oC   980,6 kg / m3 - densitatea apei din conducta retur;

1  f  tt  80 oC   968,59 kg / m3 densitatea apei din conducta tur;

g  9,81 m / s 2 - accelerarea căderii libere;

h  1 m - distanţa pe verticală de la centrul corpului de încălzire cel mai îndepărtat şi centrul
cazanului.
Calculăm presiunea suplimentară, care apare în sistem datorită răcirii apei în conducte:

psup   0, 03N  0, 27  l  6, 67 N   0, 03 1  0, 27  10  6, 67 1  9, 67 Pa (4.34)

unde: N este numărul de etaje al casei;
l - distanţa pe orizontală de la centrul corpului de încălzire cel mai îndepărtat şi centrul
cazanului;
l  10 m
Deoarece pompa din componenţa cazanului ales asigură o înălţime de pompare de 3 m, ia va asigura
înălţimea necesară de pompare de 2,1 m.

44
5. DETERMINAREA CONSUMULUI ANUAL DE CĂLDURĂ PENTRU ALIMENTAREA CU
CĂLDURĂ A CASEI
Pentru a determina consumul anual de căldură , se va utiliza următoarea relaţie:

Qan.  Qinc.  Qacm , GJ

an. an. (5.1)
an
Qinc .
reprezintă sarcina termică anuală pentru încălzire:

tint  tinc.
.  Qinc. 
an
Qinc max
, GJ (5.2)
tint  text .
max
Qinc .
reprezintă puterea maximă pentru sistemul de încălzire:

.  Qinc.   inc.  24  3600, GJ

max
Qinc (5.3)

Qinc. reprezintă necesarul de căldură pentru sistemul de încălzire, calculată în capitolul 1,

Qinc.  12371 W ;
  durata perioadei de încălzire pentru condiţiile mun. Chişinău, (166 zile, respectiv se transformă în
secunde);
deci:

.  Qinc.  inc.  24  3600  12371166  24  3600  177, 43 GJ

max
Qinc (5.4)

tint.  temperatura interioară a aerului , tint.  20 oC ;

text .  temperatura aerului exterior, text .  16 oC ;

tinc.  temperatura medie a aerului exterior pentru condiţiile R.M., în perioada de încălzire;

tinc.  0,6 oC ;

Conform rezultatelor obţinute vom calcula sarcina termică anuală pentru încălzire:

tint  tinc. 20  0, 6
.  Qinc.   177, 42   95, 61 GJ
an max
Qinc (5.5)
tint  text . 20  (16)
an.
Qacm reprezintă consumul mediu anual de căldură pentru prepararea apei calde menajere:

 tac  tarva 
Q an.
 Qacm   inc.     365   inc.   rep.    24  3600, GJ (5.6)
tac  taria 
acm

Qacm.  puterea maximă necesară pentru încălzirea apei calde menajere în perioada de iarnă

(calculată în capitolul 2, Qacm.  0,796 kW )

  coeficientul de corecţie legat de micşorarea consumului orar(h) de apă caldă în perioada de vară,

  0,8 ;

45
 rep.  durata perioadei de profilaxie (reparaţie), de obicei  rep.  15 zile ;

tac  temperatura apei calde menajere, tac  60 oC ;

ia .
tar  temperatura apei reci în perioada de iarnă, tar
ia.
 5 oC ;
va .
tar  temperatura apei reci în perioada de vară, tar
va .
 15 oC

Având toţi termenii, putem să calculăm consumul mediu anual de căldură pentru prepararea apei calde
menajere:

 t  t va 
an.
Qacm  Qacm   inc.     365   inc.   rep.  ac aria   24  3600 
 tac  tar 
 60  15 
 0, 796  166  0,8   365  166  15   24  3600  19, 69 GJ
 60  5  (5.6)
Conform calculelor efectuate putem determina consumul anual de căldură , conform relaţiei:

Qan.  Qinc
an.
.  Qacm  95, 61  19, 69  115,3 GJ
an. (5.7)

Utilizând consumul anual de căldură obţinut Qan.  142,9 GJ şi cunoscând căldura inferioară de

ardere Qie  33,5 MJ / m3 sau Qie  0,0335 GJ / m3 de asemenea şi randamentul cazanului   0,912 ,
putem calcula consumul anual de combustibil:

Qan 115,3 103

B   3773,89 mN3 / an. (5.8)
Qi cz 33,5  0,912
e

46
 CONCLUZIE

Lucrarea dată facilitează însușirea unei discipline care studiază problemele alimentării cu energie
termică a clădirilor de locuit și a celor industriale. În lucrare sunt prezente aspectele ce țin de protecția
termică a clădirii, metodologia de determinare a necesarului de căldură pentru încăperile cu diferite
destinații. De asemenea, sunt expuse calculele de dimensionare și alegere a elementelor sistemelor de
încălzire cu circulația naturală sau forțată a apei.

47
 Bibliografie
1. http://elearning.utm.md/moodle/login/index.php
2. http://www.bestboilers.ru/assets/files/boilers/Drazice-OKC-NTR_Rukovodstvo-po-
ekspluatatsii.pdf
3. http://www.calorserv.ro/produse/centrale-termice-pe-gaz-demirdokum-heat-line-hkb-120-
DEMHKB120?fbclid=IwAR3fRpJqnR5GQb9_DQSkpZ3LhnQUkQ_TJ2JCZ0dEyxgpglodnUeB
85TRtk0

48