Licenta Final

ACADEMIA DE POLIŢIE “Alexandru Ioan Cuza”
FACULTATEA DE POMPIERI
Utilizarea energiei solare cu ajutorul

unui concentrator parabolic
Conducător ştiinţific:
Conf. univ. col. dr. ing.
Emanuel DARIE
Absolvent:
Sorin Marius CRAIOVEANU
Bucureşti
2016
DECLARAŢIE
Prin prezenta, declar pe proprie răspundere că Lucrarea de diplomă cu titlul ,,Utilizarea

energiei solare cu ajutorul unui concentrator parabolic” îmi aparţine în întregime şi nu a mai fost
prezentată niciodată la o altă facultate sau instituţie de învăţământ superior din ţară sau străinătate.
De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare,
cu respectarea strictă a regulilor de evitare a plagiatului:
toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;
reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine referinţa precisă;
rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original.
Bucureşti, 23.06.2016
Autor:Sorin Marius Craioveanu

_________________________
(semnătura în original)
2
CUPRINS
CUPRINS ............................................................................................................................................3
CONTENTS ........................................................................................................................................5
LISTĂ FIGURI ..................................................................................................................................7
LISTĂ TABELE...............................................................................................................................10
GLOSAR DE TERMENI ................................................................................................................11
REZUMAT .......................................................................................................................................13
ABSTRACT ......................................................................................................................................14
INTRODUCERE ..............................................................................................................................15
CAPITOLUL I. DEZVOLTAREA ŞI EVOLUŢIA SISTEMELOR CARE PRODUC

ENERGIE VERDE ..........................................................................................................................16
I.1.Începutul utilizării energiei solare .................................................................................16

I.2. Context naţional şi internaţional ...................................................................................17
I.2.1. Evoluţia utilizării energiei verzi la nivel european....................................................17
I.2.2 Sursele de energie şi potenţialul energetic solar la nivel naţional ..............................18
I.3.Radiația solară şi caracteristicile sale ............................................................................22
1.3.1 Utilizarea radiației ultraviolet ....................................................................................26
I.4 Concluzii........................................................................................................................27
CAPITOLUL II. SISTEME FOTOVOLTAICE...........................................................................28
II.1 Modul de funcţionare a sistemelor fotovoltaice ...........................................................28

II.2. Aplicații ale sistemelor fotovoltaice............................................................................30
II.3 Concluzii ......................................................................................................................35
CAPITOLUL III. SISTEME DE CONCENTRARE A RADIAŢIEI SOLARE ........................36
III.1 Caracteristici generale.................................................................................................36

III.3 Turnurile solare ...........................................................................................................38
III.3.1 Centrala solară Gelio Gemasolar .............................................................................39
III.4 Cuptoarele solare ........................................................................................................40
III.5 Captatori cu concentraţia radiaţiei solare....................................................................43
III.6 Captatorul cu concentrator piramidal .........................................................................43
III.7 Captator cu concentrator cilindro-parabolic ...............................................................44
III.8 Concentratorul sferic fix cu receptor mobil ................................................................48
3
III.9 Concentratorul dublu-parabolic ..................................................................................49
III.10 Captatorul cu concentrator paraboloid de revoluţie ..................................................50
III.10.1 Utilizarea sistemelor concentrator-turbina cu gaze ...............................................52
III.10.2 Utilizarea sistemului Dish- Stirling .......................................................................54
III.11 Concluzii ...................................................................................................................57
CAPITOLUL IV. ABURUL. GENERALITĂŢI ŞI UTILIZARE ..............................................59
IV.1 Avantajele şi dezavantajele utilizării aburului............................................................59

IV.2 Clasificarea aburului: ..................................................................................................59
IV.3 Caracterizarea sistemelor apă- abur ............................................................................60
IV.4 Principalele reprezentări ale sistemului apă-abur în diagrame ...................................61
IV.4.1 Diagrama presiune-temperatura ..............................................................................61
IV.4.2 Diagrama presiune - volum specific ........................................................................63
IV.4.3 Diagrama T-s a vaporilor .........................................................................................64
IV.4.4 Diagrama h-s pentru vapori şi pentru apă ................................................................66
IV.5 Tabele termodinamice ................................................................................................67
IV.6 Concluzii.....................................................................................................................68
CAPITOLUL V. TRANSFERUL TERMIC LA NIVELUL CONCENTRATOARELOR
PARABOLICE .................................................................................................................................70
V.1 Modul de realizare a transferului termic ......................................................................70

V.2 Transferul termic la nivelul rezervorului .....................................................................70
V.2.1 Transferul de căldură prin conducţie ........................................................................71
V.2.2 Transferul termic prin radiaţie ..................................................................................78
V.2.3 Transferul convectiv .................................................................................................82
V.3 Transformarea agentului termic din rezervor ..............................................................83
Concluzii .............................................................................................................................86
CAPITOLUL VI. REALIZAREA MODELULUI EXPERIMENTAL ......................................87
VI.1. Realizarea reflectorului..............................................................................................87

V.2 Realizarea receptorului ................................................................................................88
V.3 Poziționarea receptorului şi a sistemului .....................................................................89
V.4 Măsurători experimentale ............................................................................................92
CONCLUZII .....................................................................................................................................96
BIBLIOGRAFIE: .............................................................................................................................97
4
CONTENTS
CONTENTS- ROMANIAN ................................................................. Error! Bookmark not defined.
CONTENTS .......................................................................................... Error! Bookmark not defined.
LIST OF FIGURES ...........................................................................................................................7
LIST OF TABELS…………………………………………...…………………………………....10
GLOSSARY ......................................................................................................................................11
ABSTRACT-ROMANIAN ..............................................................................................................13
ABSTRACT ......................................................................................................................................14
INTRODUCTION ............................................................................................................................15
CHAPTER I. DEVELOPMENT AND EVOLUTION OF GREEN ENERGY PRODUCING

SYSTEMS .........................................................................................................................................16
I.1. Early use of solar energy ..............................................................................................16

I.2. National and international context................................................................................17
I.2.1. Developments in the use of green energy in Europe……………………………….17
I.2.2 Renewable energy and solar energy potential at national level .................................18
I.3. Solar radiation and its characteristics ...........................................................................22
1.3.1 Using the ultraviolet radiation ...................................................................................26
I.4 Conclusion .....................................................................................................................27
CHAPTER II. PHOTOVOLTAIC SYSTEMS .............................................................................28
II.1 The operation of photovoltaic systems ........................................................................28

II.2. Applications of PV systems ........................................................................................30
II.3 Conclusion....................................................................................................................35
CHAPTER III. CONCENTRATION SYSTEMS OF SOLAR RADIATION .........36
III.1 General characteristics ................................................................................................36

III.3 Solar towers ................................................................................................................38
III.3.1. Solar plant Gelio Gemasolar ...................................................................................39
III.4 Solar ovens ..................................................................................................................40
III.5 Concentration of solar radiation collectors - introductory statement for all ... 43Error!
Bookmark not defined.
III.6 Collector with a pyramidal concentrator ....................................................................43
III.7 Collector with a cylindrical -parabolic concentrator ..................................................44
III.8 Fixed spherical concentrator with mobile cell receptor ..............................................48
5
III.9 Double -parabolic concentrator ..................................................................................49
III.10 Collector with revolution parabolic concentrator .....................................................50
III.10.1. Using of gas - turbine concentrator systems .........................................................52
III.10.2 Dish - Stirling system use ......................................................................................54
III.11 Conclusion ................................................................................................................57
CHAPTER IV. STEAM. GENERALITIES AND APPLICATIONS .........................................59
IV.1 Advantages and disadvantages of using steam ...........................................................59

IV.2 Steam classification: ...................................................................................................59
IV.3 Characterization of water- steam systems ..................................................................60
IV.4 The main representations of the water-steam system in charts 61Error! Bookmark
not defined.
IV.4.1 Pressure - temperature diagram ...............................................................................61
IV.4.2 Pressure specific volume diagram ...........................................................................63
IV.4.3 T - s vapor diagram ..................................................................................................64
IV.4.4 H- s diagram for steam and water ............................................................................66
IV.5 Thermodynamic tables ...............................................................................................67
IV.6 Conclusion ..................................................................................................................68
CHAPTER V. THERMAL TRANSFER AT PARABOLIC CONCENTRATORS ..................70
V.1 Mode of thermal transfer at parabolic concentrators ...................................................70

V.2 The heat transfer at the tank level ................................................................................70
V.2.1 Conduction heat transfer ...........................................................................................71
V.2.2 Radiation heat transfer ..............................................................................................78
V.2.3 Convection heat transfer ...........................................................................................82
V.3 The transformation of thermal agent from tank ...........................................................83
Conclusion ..........................................................................................................................86
VI. EXPERIMENTAL MODEL SETUP .......................................................................................87
VI.1. Making reflector ........................................................................................................87

VI.2. Making receiver .........................................................................................................88
VI.3. Positioning of the receiver and system ......................................................................89
VI.4. Experimental measures ..............................................................................................92
CONCLUSION .................................................................................................................................96
BIBLIOGRAPHY ............................................................................................................................97
6
LISTĂ FIGURI
Fig.I.1 Potenţialul României în domeniul producerii de energie verde .............................................20
Fig.I.2 Pierderile radiaţiei solare şi modul de propagare al acesteia ..................................................21
Fig.I.3 Harta solară a României .........................................................................................................22
Fig.I.4 Reprezentarea grafică a lungimii de undă ..............................................................................24
Fig.I.5 Spectrul luminos .....................................................................................................................25
Fig.I.6 Radiaţiile ultraviolet ...............................................................................................................26
Fig.II.1 Casă cu panouri fotovoltaice .................................................................................................28
Fig.II.2 Celula fotovoltaica ................................................................................................................28
Fig.II.3 Tipuri de celule fotovoltaice .................................................................................................29
Fig.II.4 Funcţionarea unui sistem fotovoltaic simplu ........................................................................30
Fig.II.5 Boiler solar ............................................................................................................................30
Fig.II.6 Modul de funcţionare a boilerului solar ................................................................................31
Fig.II.7 Încărcătoare solare pentru baterii diverse modele .................................................................32
Fig.II.8 Felinare solare .......................................................................................................................32
Fig.II.9 Aparat de taxare parcări ........................................................................................................33
Fig.II.10 Automobil solar ...................................................................................................................33
Fig.II.11 Automobilul solar Astrolab Venturi ....................................................................................34
Fig.II.12 Trecere de pietoni dotată cu sistem solar de avertizare (Bucureşti) ...................................34
Fig.III.1 Elementele de captare a energiei solare prin intermediul proiectului Jaxa ..........................37
Fig.III.2 Instalație solară de generare a energiei electrice cu turn solar ............................................38
Fig.III.3 Mod de funcţionare al turnurilor solare ...............................................................................38
Fig.III.4 Centrala solară Gelio Gemasolar .........................................................................................40
Fig.III.5 Schema constructivă a cuptorului solar de 1000 kW de la Odeillo (Franţa) .......................40
7
Fig.III.6 Cuptorul din Odeillo- Font Romeu, Franţa, situat în Pirinei ...............................................41
Fig.III.7 Cuptorul din Odeillo-Font Romeu, Franţa, situat în Pirinei ................................................42
Fig.III.8 Cuptoare cu arc - imagine ....................................................................................................42
Fig.III.9 Concentrator piramidal - principiu de funcţionare...............................................................44
Fig.III.10 Captator cu concentrator cilindro- parabolic– schemă de principiu ..................................44
Fig.III.11 Concentrator cilindro-parabolic .........................................................................................45
Fig.III.12 Captator cu concentrator cilindro-parabolic executat de Institutul de Cercetare ştiinţifică

şi Inginerie Tehnologică .....................................................................................................................47
Fig.III.13 Concentratorul sferic fix cu receptor mobil .......................................................................48
Fig.III.14 Poziţia receptorului la concentratorul sferic fix cu receptor mobil...................................49
Fig.III.15 Concentrator dublu parabolic .............................................................................................49
Fig.III.16 Captatorul cu concentrator paraboloid de revoluţie ...........................................................51
Fig.III.17 Schema funcţionării unei turbine cu gaze cu compresor axial ..........................................52
Fig.III.18 Părţile componente ale unei turbine cu gaze şi transformările care au loc la nivelul
acestora ...............................................................................................................................................53
Fig.III.19 Randamentul real şi cel ideal în cazul ciclului Brayton .....................................................54
Fig.III.20 Sistem de producere a curentului electric de tip Dish- Stirling .........................................54
Fig.III.21 Motorul Stirling –transformări de stare .............................................................................56
Fig.IV.1 Programul CoolPack ............................................................................................................61
Fig.IV.2 Diagrama presiune-temperatura...........................................................................................61
Fig.IV.3 Diagrama presiune-temperatură...........................................................................................63
Fig.IV.4 Diagrama T-s pentru vapori de apă .....................................................................................65
Fig.IV.5 Diagrama h-s pentru vapori şi pentru apă ............................................................................66
Fig.IV.6 Diagrama h-s pentru vapori şi pentru apă ............................................................................66
Fig.IV.7 Setarea fluidului studiat în programul CoolPack .................................................................67
Fig.IV.8 Tabel termodinamic în programul CoolPack .......................................................................68
Fig.V.1 Transferul termic la nivelul receptorului ..............................................................................70
Fig.V.2 Diagrama p-V ........................................................................................................................84

8
Fig.V.3 Diagrama p-T ........................................................................................................................85
Fig.VI.1 Colectorul parabolic.............................................................................................................88
Fig.VI.2 Receptor cu presiune redusă ................................................................................................89
Fig.VI.3 Calcul teoretic de amplasare a receptorului .........................................................................90
Fig.VI.4 Determinarea exactă a focarului folosind camera de termoviziune....................................90
Fig.VI.5 Reprezentarea modului de reglare după unghiul de elevaţie şi azimut ...............................91
Fig.VI.6 Orientarea soarelui pe cer ....................................................................................................91
Fig.IV.7 Variația temperaturii în funcţie de timp...............................................................................92
Fig.VI.8 Temperatura maximă măsurată cu ajutorul camerei de termoviziune .................................92
Fig.VI.9 Instalație de încălzire improvizată .......................................................................................94
Fig.VI.10 Macheta pentru stingerea cu abur ......................................................................................94
9
LISTĂ TABELE
Tabel I.1 Repartiţia la nivel naţional a surselor energetice naturale ..................................................19
Tabel I.2 Mijloace de captare şi conversie a energiei în funcţie de tipul acesteia .............................19
Tabel II.1 Eficienţa celulelor fotovoltaice în funcţie de tipul lor .......................................................29
Tabel V.4 Coeficienţii totali de emisie pentru diferite materiale .......................................................80
Tabel V.5 Valori ale coeficientului de schimb de căldură prin convecţie .........................................82
10
GLOSAR DE TERMENI
Cantitatea de căldură este energia transferată între un sistem termodinamic și mediul

înconjurător, între două sisteme termodinamice sau între diferite părți ale aceluiași sistem
termodinamic, în cursul unei transformări termodinamice în care parametrii externi rămân constanți.
Ciclul termodinamic reprezintă totalitatea stărilor prin care trece un sistem termodinamic în
cursul unor transformări, începând de la o anumită stare și până când revine la aceeași stare.
Colector solar, (captator solar, panou solar termic) este o instalație ce captează energia
solară conținută în razele solare și o transformă în energie termică.
Conducția termică este una din modalitățile de transmitere a căldurii între două medii
aflate la o anumită diferență de temperatură, la care, spre deosebire de convecție și radiație,
transferul de energie are loc prin ciocniri între particulele elementare învecinate, din aproape în
aproape, în toată masa mediului.
Convecţia termică este procesul de transmitere a căldurii prin intermediul unui fluid în
mişcare care vehiculează energia termică din zonele de temperatură mai mare în altele de
temperatură mai scăzută.
Dinamul este o mașină electrică rotativă, generatoare de curent continuu.
Emisie - producere a unei radiații ondulatorii (ex. lumină, sunet) sau corpusculare
(ex. electroni, protoni), urmată de propagarea acestora în mediul înconjurător.
Focarul este punctul de convergență situat pe axa optică în care se întâlnesc razele de
lumină refractate de o lentilă convexă, sau reflectate de o oglindă concavă sau parabolică.
Lungimea de undă a unei unde sinusoide este o mărime fizică ce caracterizează perioada
spaţială a undei, adică distanţa dintre două puncte din spaţiu între care defazajul relativ al
oscilaţiilor este 2π radiani.
Motorul este o mașină destinată transformării energiei în lucru mecanic.
Radiația este fenomenul fizic de emitere și propagare de unde (radiație ondulatorie) sau de
corpusculi (radiație corpusculară).
Radiaţia difuză este parte a radiaţiei solare, cu compoziţie spectrală modificată şi deviată
de la propagarea rectilinie, ca urmare a difuziei provocate de molecule de gaz şi de particule
coloidale în suspensie.
11
Radiaţie solară – totalitatea radiaţiilor emise de Soare în spaţiu şi care pătrund în atmosfera
terestră.
Radiaţie (solară) directă – Parte a radiaţiei solare care ajunge la suprafaţa Pământului sub
formă de fascicule de raze paralele provenite direct de la discul solar.
Radiaţia termică reprezintă procesul de transmitere a căldurii între corpuri aflate la
distanţă, fără contact direct (deci şi prin vid) prin intermediul radiaţiilor termice de natură
electromagnetică.
Randamentul reprezintă raportul adimensional dintre lucrul mecanic util și lucrul mecanic
consumat.
Reflexia - fenomen de reîntoarcere parțială a luminii, a sunetului, a radiațiilor în mediul din
care au venit atunci când întâlnesc o suprafață de separare a două medii.
Refracţia este schimbarea direcției de propagare a unei unde din cauza schimbării vitezei de
propagare, la interfața dintre două medii sau la gradientul local al proprietăților mediului în care se
propagă.
Refrigerare – proces care constă în răcirea produselor alimentare până la temperaturi
apropiate de punctul de congelare, ceea ce înseamnă o răcire fără formare de gheaţă în produs.
Surse de energie - materialele și tehnologiile folosite pentru obținerea diferitelor forme
de energie necesare dezvoltării societății.
Transformarea izocoră este o transformare care se petrece la volum constant.
Transformarea termodinamică este o succesiune de stări prin care trece un sistem
termodinamic când parametrii săi variază de la valorile din starea inițială la cele din starea finală.
Turbină - o maşină de forță care transformă energia primară a unui fluid în energie
mecanică obținută la cuplă, prin intermediul unui rotor prevăzut cu palete.
12
REZUMAT
Până în prezent, energia a avut ca sursă primară resursele terestre, care pot fi regenerabile
sau epuizabile, găsindu-se în cantități din ce în ce mai mici în oricare dintre cele două forme,
datorită exploatării în exces precum și a nerespectării unor măsuri care să permită regenerarea
acestora.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, țara a intrat în
procesul de integrare, ceea ce presupune atingerea graduală a unor standarde de calitate, din
domeniile vieții economice și sociale, conform legislației U.E. În domeniul energetic se urmărește
scăderea dependenței Europei față de resursele de energie din afara granițelor acesteia.
Se cunoaște foarte bine evoluția fluctuantă pe piața internaţională a surselor clasice de
energie, care sunt destul de sensibile la situațiile de tensiune politică, depinzând astfel de
Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) și Rusia, principalii producători mondiali de țiței
și gaze naturale.
Un alt aspect ce trebuie luat în calcul este faptul că exploatarea continuă a resurselor de
petrol va duce la consumarea acestuia în următorii 50 de ani, aşadar trebuie găsite alte surse de
energie, durabilă şi bineînţeles, trebuie să se ţină cont şi de poluarea mediului înconjurător.
Soarele este o sursă inepuizabilă de energie, iar sistemele ce captează radiaţia solară ar putea
să asigure independenţă energetică României, fără a avea efecte negative asupra mediului
înconjurător.
Prin această lucrare se intenţionează aducerea în atenţie a unor mijloace nepoluante de
producere a energiei electrice şi termice, prin utilizarea radiaţiei concentrate.
Sistemele ce utilizează energia solară sunt destul de fiabile, uşor de montat datorită
simplităţii lor, cu eficienţă din ce în ce mai mare datorită dezvoltării continue a tehnologiei.
Utilizarea energiei solare în România este în continuă dezvoltare şi prezintă următoarele
avantaje:
- produce energie electrică şi termică la randamente ridicate
- nu poluează mediul înconjurător
- ajută la economisirea resurselor convenţionale pentru producerea de energie
- reduce cheltuielile alocate consumului de energie
- asigură independenţă totală sau parţială utilizatorului
13
Instalaţiile cu concentrarea radiaţiei funcţionează atât la temperaturi joase cât şi pe caniculă
şi prezintă puţine părţi mobile, fapt ce le asigură rezistență în faţa factorilor climatici, având o
durată de exploatare de 20-30 ani, putând să asigure pe viitor independenţă energetică României.
Cuvinte cheie: energie, radiaţie solară, concentrarea radiaţiei.
ABSTRACT
Until now, energy has as a primary source land resources, which may be renewable or
exhaustible be found in quantities increasingly smaller in either of two forms, by exploitation
excess and the failure of measures to allowing their regeneration.
Once Romania joins the European Union on 1 January 2007, the country entered the
integration process, which involves the gradual achievement of quality standards in the fields of
economic and social life under the law U.E. Energy aims to decrease Europe's dependence on
energy resources from outside its borders.
It is well known on the international market fluctuated classical sources of energy that are
quite sensitive to situations of political tension, so depending Organization of Petroleum Exporting
Countries (OPEC ) and Russia, the world's leading manufacturers of oil and natural gas.
Another aspect to be considered is that the continuous exploitation of petroleum resources
will lead to eating it in the next 50 years therefore must find other energy sources, sustainable and
of course, must take into account the environmental pollution.
The sun is an inexhaustible source of energy, and systems that capture solar radiation could
ensure Romania's energy independence without having negative effects on the environment.
This paper is intended to bring attention to environmentally friendly means of producing
electricity and heat by using focused radiation.
Using solar energy systems are quite reliable, easy to install due to their simplicity,
efficiency increasingly higher due to continuous development of technology.
Using solar energy in Romania is constantly growing and has the following advantages:
- Produce electricity and heat at high efficiency
- Do not pollute the environment
- Helps to save resources for conventional energy production
- Reduce spending on energy consumption
- Ensuring full or partial independence of the user
Concentrating radiation facilities operate both at low temperatures and on the heat wave and
have few moving parts, which ensures their resistance to weathering, with a life span of 20-30
years, so could ensure the independence of Romania's energy future.
Keywords: energy, solar radiation, concentrated of radiation.
14
15
Sorin Marius Craioveanu Utilizarea energiei solare cu ajutorul unui concentrator
parabolic
INTRODUCERE
Lucrarea face referire la utilizarea radiaţiei concentrate pentru producerea de curent electric
şi energie termică, o soluţie nepoluantă şi infinită ce ar putea asigura independenţa energetică a
României şi a altor state pe viitor.
Termenul de energie verde se referă la sursele de energie regenerabilă şi nepoluantă.
Lucrarea este structurată pe şase capitole, primul capitol având titlul ,,Dezvoltarea şi evoluţia
sistemelor care produc energie verde”, capitol în care se prezintă importanţa utilizării sistemelor de
producere a energiei verzi şi modul cum acestea s-au dezvoltat în timp, precum şi principalele
tipuri de resurse energetice.
Capitolul al doilea are titlul ,,Sisteme fotovoltaice” şi aduce în atenţie unele dintre cele mai
utilizate sisteme solare, precum şi mijloace moderne de utilizare a lor.
Capitolul al treilea are titlul ,,Sisteme de concentrare a radiaţiei solare”, capitol care prezintă
mai multe tipuri de concentratoare solare, aducând în atenţie concentratorul solar de tip parabolic.
Al patrulea capitol cu titlul ,,Aburul. Generalităţi şi utilizare” se referă la calităţile aburului
ca agent termic şi agent de stingere a incendiilor şi modurile de determinare a parametrilor acestuia.
Aburul se poate obţine cu ajutorul concentratoarelor de radiaţie solară şi prezintă importanţă
deosebită în producerea de curent electric. Acesta se poate folosi de asemenea la încălzirea
locuinţelor, prin intermediul instalaţiilor de încălzire, dar şi la stingerea unor incendii în spaţii
închise, prin crearea unei atmosfere inerte.
Al cincilea capitol are titlul ,,Transferul termic la nivelul concentratoarelor parabolice” şi
prezintă modul în care se încălzeşte un rezervor cilindric şi fenomenele care pot influenţa
schimburile de căldură.
Capitolul al şaselea se numeşte ,,Realizarea modelului experimental “ şi aduce în atenţie un
concentrator parabolic, cu rezervor sub presiune şi măsurătorile experimentale efectuate pe acesta.
Sunt prezentate avantajele şi dezavantajele utilizării acestuia şi îmbunătăţirile ce i-ar putea fi aduse
pentru o utilizare mai eficientă.
16
parabolic
CAPITOLUL I. DEZVOLTAREA ŞI EVOLUŢIA SISTEMELOR CARE

PRODUC ENERGIE VERDE
I.1.Începutul utilizării energiei solare

Prima menţiune a utilizării energiei solare concentrate este în anul 212 î.Hr. O legendă
prezintă modul în care Arhimede a folosit lumina soarelui cu ajutorul unei oglinzi, cu care a reuşit
să incendieze flota invadatoare a romanilor, îndepărtându-i pe aceştia de Siracussa.
Istoricii s-au îndoit de povestea lui Arhimede, motiv pentru care în anul 1973 savantul grec
Dr. Ioannis Sakkas a făcut un experiment asemănător cu ajutorul a 60 de marinari greci, fiecare
ţinând în mână câte o oglindă ovală, aliniaţi astfel încât lumina să fie direcţionată spre o siluetă din
placaj, situată la aproximativ 150 m distanţă. Silueta a fost incendiată imediat, însă istoricii continuă
totuşi să se îndoiască de legenda lui Arhimede.
În anul 1866, Auguste Mouchout a realizat primul motor cu abur cu ajutorul energiei solare,
utilizând un jgheab parabolic pentru producerea aburului. Primul colector solar a fost realizat în
anul 1886, de către italianul Alessandro Battaglia din Genova, Italia.
În perioada următoare, inventatori precum John Ericsson şi Frank Schumann au realizat
dispozitive care funcţionează cu energie solară concentrată pentru sisteme de irigaţii, refrigerare şi
transport. O astfel de invenţie a fost realizată în anul 1913, când Schumann a pus bazele unei
centrale termoelectrice cu ajutorul unor sisteme parabolice ce utilizau energia solară concentrată în
Meadi, Egipt. Această centrală era utilizată pentru irigaţii.
Profesorul Giovanni Francia a proiectat prima centrală solară cu concentrare, care a intrat în
funcţiune în anul 1968, în apropiere de Genova, Italia. Aceasta avea un receptor situat în centrul
unui câmp de colectoare, asemănător cu centralele cu turn solar existente în prezent. Instalaţia putea
să producă 1MW, utilizând abur supraîncălzit, la o temperatură de 500ºC şi o presiune de 100 bar.
În anul 1981 s-a realizat o centrală cu turn solar de 10MW, însă tehnologia sistemelor cu
cuvă parabolică s-a dezvoltat mult mai rapid, începând cu anul 1984, lăsând în urmă centralele cu
turn solar. O astfel de centrală este S.E.G.C. (Sistem generator de energie pe baza energiei solare)
de 354 MW, fiind cea mai mare centrală solară din lume.
Utilizarea fotovoltaicelor s-a realizat puţin mai târziu, primul fotovoltaic convenţional fiind
produs în anul 1950 şi abia în 1960 a putut fi folosit pentru a produce curent electric necesar
sateliților ce orbitează în jurul Pământului. În 1970, datorită evoluţiei calitative pe care acestea au
17
parabolic
avut-o, au început să fie utilizate pentru încărcarea unor dispozitive terestre de la distanţă,
încărcarea unor dispozitive din telecomunicaţii şi a altor dispozitive de putere redusă, fapt care a
adus foarte multe beneficii în ceea ce priveşte reducerea costurilor.
Tot în aceeaşi perioadă se făceau aplicaţii internaţionale cu sisteme fotovoltaice pentru a
putea fi folosite în alimentarea cu energie electrică a clinicilor de sănătate rurală, pompelor de apă,
refrigerare, cât şi în telecomunicaţii şi gospodăriile oamenilor.
În prezent, există programe la nivel mondial, în special în Statele Unite ale Americii,
Japonia şi Europa, care intensifică implementarea sistemelor fotovoltaice pe clădiri şi
interconectarea în reţelele utilitare, producţia acestora crescând cu 25% în fiecare an.
I.2. Context naţional şi internaţional
I.2.1. Evoluţia utilizării energiei verzi la nivel european
În ultimii ani, s-a observat o creştere tot mai mare a necesarului de energie la nivel global.
Creşterea populaţiei şi a nivelului de confort a dus la apariţia unui număr de consumatori ce se află
în continuă creştere, precum şi la apariţia unor aparate, sisteme şi instalaţii noi, moderne,
majoritatea utilizând energie electrică pentru a funcţiona.
Totodată pentru producerea energiei electrice au fost utilizate surse de energie ce au eliberat
în atmosferă cantităţi mari de substanţe poluante şi gaze cu efect de seră. Efectul de seră acţionează
asupra creşterii temperaturilor, determinând astfel topirea gheţarilor din Antarctica şi implicit
creşterea nivelului mărilor şi oceanelor.
Conform statisticilor, după anul 1993, nivelul mărilor a înregistrat creşteri de 3mm/an faţă
de 1,8mm/an, cât se înregistra înainte. Nivelul de emisie al gazelor cu efect de seră a crescut
considerabil după anul 1970. A fost înregistrată o creştere de 70% de atunci şi până în prezent. Tot
în această perioadă, emisia de dioxid de carbon, care reprezintă aproximativ 77% din volumul
gazelor cu efect de seră, a înregistrat o creştere de 80%.
Situaţia este destul de îngrijorătoare, aşa că în luna martie a anului 2007, statele ce aparţin
Uniunii Europene au hotărât de comun acord ca până în anul 2020 să acorde importanţă utilizării
resurselor şi să se axeze mai mult pe folosirea resurselor regenerabile de energie, mai exact să
înregistreze creşteri de 20% a utilizării acestora. Ţinând cont de asta, va trebui să se obţină o
reducere a emisiei de gaze cu 20% mai mică faţă de anul 1990.
Aceste hotărâri au fost luate în cadrul unui plan de acţiune al Comunităţii Europene– EC
2006. Pentru fiecare stat membru s-au stabilit anumite sarcini în scopul dezvoltării energetice pe
baza utilizării resurselor regenerabile prin planul EC 2008.
IEE ( Inteligent Energy Europe) e un program pentru care s-au alocat mari bugete, un
program ce are ca scop promovarea resurselor energetice, diversificarea sistemelor de producţie a
18
parabolic
energiei şi promovarea sistemelor noi, precum şi promovarea utilizării energiei regenerabile în
transporturi.
Aşadar nevoia de dezvoltare energetică, aflată în continuă expansiune a ajuns în atenţia
Uniunii Europene şi se caută alternative pentru reducerea consumului energiei electrice si
producerea acesteia utilizând mijloace nepoluante.
Viitorul energiei concentrate
Greenpeace International, European Solar Thermal Electricity Association şi Grupul
SolarPACES al Agenţiei Internaţionale pentru energie au realizat un studiu privind viitorul şi
potenţialul energiei obţinute prin concentrarea radiaţiei solare. În urma acestui studiu s-a constatat
că energia solară concentrată ar putea să furnizeze până la 25% din energia întregii lumi în anul
2050, dacă investiţiile ar creşte de la 2 miliarde de euro la nivel internaţional, la 92,5 miliarde de
euro în această perioadă. Spania este o ţară exportatoare de energie produsă pe baza acestei
tehnologii, în prezent având peste 50 de proiecte aprobate de guvern. Întrucât utilizarea energiei
concentrate are nevoie de zone foarte însorite, cu condiţii climatice asemănătoare deşertului,
experţii au prognozat că cele mai mari creşteri se vor produce în : Africa, Mexico, Sud-vestul
Statelor Unite.
Acelaşi studiu recunoaşte că îmbunătăţirea şi dezvoltarea tehnologiei până în anul 2050 ar putea
duce la o scădere drastică a preţului energiei electrice. Uniunea Europeană studiază un proiect ce
presupune construirea unei centrale electrice solare în Deşertul Sahara, investiţie de aproximativ
400 miliarde de euro. Această centrală este cunoscută sub denumirea de Desertec şi are ca scop
obţinerea energiei electrice fără emisii de carbon şi unirea Europei, Orientului Mijlociu şi Africii de
Nord.
I.2.2 Sursele de energie şi potenţialul energetic solar la nivel naţional
,,Sursele de energie se pot clasifica astfel:
- naturale (surse de energie primară)
- artificiale (surse de energie secundară)
După durata de exploatare şi posibilităţile de refacere, sursele naturale pot fi :
- epuizabile (combustibili fosili, nucleari)
- inepuizabile (energie solară, energie eoliană şi energie hidraulică)
Sursele epuizabile pot fi :
- neregenerabile (cărbuni)
- regenerabile (lemnul)
După vechimea utilizării lor de către oameni, sursele de energie se clasifică în :
- surse convenţionale (tradiţionale)
19
parabolic
- surse neconvenţionale (cele care au apărut în ultimul timp) “1
România este o ţară ce poate să îşi dezvolte sisteme de producţie utilizând toate tipurile de
surse regenerabile, în funcţie de specificul fiecărei zone din ţară.
Conform hărţii elaborate de către Administraţia Naţională de Meteorologie, potenţialul
energetic al României în producerea de energie verde este de 65% biomasă, 17% energie eoliană,
12% energie solară, 4% microhidrocentrale şi 2% voltaic şi geotermal şi este repartizat zonal, astfel:
Tabel I.1 Repartiţia la nivel naţional a surselor energetice naturale
Delta Dunării Energie solară
Dobrogea energie solară si eoliană
Moldova Micro - hidro, energie eoliană, biomasă
Carpaţi potenţial ridicat de biomasă şi micro-
hidro
Transilvania potenţial ridicat pentru micro-hidro
Câmpia de Vest posibilităţi de valorificare a energiei
geotermale
Subcarpaţi potenţial pentru biomasă şi micro - hidro
Câmpia Română biomasă, energie geotermică şi energie
solară
Pentru a înţelege mai bine legătura dintre tipul energiei şi sursa acesteia s-a realizat tabelul
următor:
Tabel I.2 Mijloace de captare şi conversie a energiei în funcţie de tipul acesteia
Exemple de mijloace de Tipul energiei Sursa de energie
captare şi conversie a energiei
Microhidrocentrale Energia apei Energia cinetică a apei
(micro-hidro)
Sisteme de încălzire cu Energia Apă sau abur cu
conducte subterane geotermală temperaturi ridicate
Centrale de încălzire ce Energia biomasei Lemn, culturi agricole,

utilizează lemnul masă vegetală
Mori de vânt Energia vântului Energia cinetică a
vântului
1
http://apollo.eed.usv.ro/~elev6/1surse_clasificare.html ,18.05.2016, ora 1100
20
parabolic
Panouri fotovoltaice,sisteme Energia solară Radiaţia solară directă
cu concentrarea radiaţiei, sau difuză
Fig.I.1 Potenţialul României în domeniul producerii de energie verde

Energia solară este rezultatul radiaţiei solare, produsă de soare, care este emisă uniform pe
întreaga sa suprafaţă.
Intensitatea radiaţiei solare depinde de puterea termică a radiaţiei solare şi de distanţa dintre
Pământ şi Soare. Puterea termică a Soarelui este P= 38,34 1025W, calculul matematic al acesteia
fiind explicat cu demonstraţii matematice în capitolul următor al acestei lucrări. Relaţia dintre
puterea termică a radiaţiei solare, distanţa dintre Pământ şi Soare, respectiv intensitatea radiaţiei
luminoase se poate exprima matematic prin formula:
𝑃 = 𝐼𝑆 𝑥𝑆𝑆 (I.1)
Unde:
IS = intensitatea radiaţiei luminoase pe unitatea de suprafaţă a unei sfere, având Soarele în centru
P = puterea termică a radiaţiei solare
SS = suprafaţa sferei pe care se calculează intensitatea radiaţiei solare
Conform formulei de mai sus, intensitatea radiaţiei luminoase:
P
IS = S [W/m2] (I.2)
S
SS = 4πD2 [m2] (I.3)
P
IS = 4πD2 [ W/m2] (I.4)
21
parabolic
Pentru a calcula valoarea radiaţiei solare la limita superioară a atmosferei Pământului, se
înlocuieşte în relaţia intensităţii radiaţiei luminoase D=149597871 km = 1,496 x 1011 m, aceasta
fiind de fapt distanţa de la Pământ la Soare şi se obţine:
38 𝑥 1025 𝑊
𝐼𝑆 = 4𝜋 𝑥 1,4962 𝑥 1011𝑥 2 = 1,364 𝑥 103 [𝑚2 ] (I.5)
Această intensitate poartă şi denumirea de constantă solară. Valoarea intensităţii solare ce

ajunge pe Pământ este mai mică decât constanta solară, datorită fenomenelor de difuzie, reflexie şi
absorbţie, pe care le suferă traversând atmosfera, conform imaginii de mai jos.
Fig.I.2 Pierderile radiaţiei solare şi modul de propagare al acesteia
Valoarea fluxului solar se măsoară de obicei în kWh/m2/an, în plan orizontal, unitate de

măsură utilizată în aplicaţiile energetice solare fotovoltaice, dar şi termice.
România este împărţită pe 5 zone geografice, fiecare fiind diferită prin valoarea medie
anuală a fluxului solar incident pe suprafaţa orizontală a țării. Valoarea medie anuală a fluxului
luminos este de 1275 kWh/ m2 pentru mai mult de jumătate din suprafaţa României.
Prima zonă cu cel mai ridicat potenţial energetic îl reprezintă zona Dobrogei şi o parte din
Câmpia Română.
22
parabolic
A doua zonă, cuprinde Nordul Câmpiei Române, Podişul Getic, Subcarpaţii Olteniei şi
Munteniei, o parte din Lunca Dunării, Sudul şi centrul Podişului Moldovenesc, Câmpia şi Dealurile
Vestice şi vestul Podişului Transilvaniei, fiind o zonă cu un potenţial bun, unde radiaţia solară se
situează ca valoare între 1300 şi 1400 MJ/m2.
A treia zonă are valori ale radiaţiei medii solare puţin sub 1300 MJ/m2, fiind o zonă cu un
potenţial moderat, ce acoperă cea mai mare parte a Podişului Transilvaniei, Nordul Podişului
Moldovei şi Rama Carpatică.
Celelalte două zone au valori ale radiaţiei solare mai mici de 1250 MJ/m2 şi sunt
reprezentate de zona Nordică a ţării, lanţul muntos, precum şi o mare parte a Depresiunii
Transilvaniei. Se observă aşadar o influenţă negativă a zonelor montane asupra radiaţiei solare
directe, influenţă datorată înălţimii şi zonelor neregulate de relief ce produc diminuarea circulaţiei
curenţilor de aer şi astfel apariţia ceţii, precum şi micşorarea perioadei de strălucire a soarelui pe
timpul zilei.
Fig.I.3 Harta solară a României
I.3.Radiația solară şi caracteristicile sale

Soarele este o sursă inepuizabilă de energie ce trimite pe Pământ radiaţii solare, caracterizate
prin lungimi de undă şi intensităţi diferite.
23
parabolic
Forma soarelui este comparată cu cea a unei sfere, având un diametru de aproximativ 1,4
milioane km, mai exact 1,39·109 m, ce se află la o distanţă de aproximativ 150 milioane de
kilometri faţă de Pământ ( Duffie, Beckman, 1980).
Acesta are în compoziţia sa masică: 71% hidrogen, 27,1% heliu, 0,97% oxigen şi alte elemente, dar
de concentraţii mai reduse ( Chaisson E, Mc. Milan S, 2010).
În miezul Soarelui au loc în permanenţă reacţii de fuziune nucleară, în urma cărora
hidrogenul se transformă în heliu, cu o viteză de aproximativ 4,26·106 tone pe secundă.
Pentru un debit masic de substanţă solară ṁ=4,26·106 tone/ secundă, se poate calcula
puterea termică emisă în urma procesului de transformare a hidrogenului în heliu, pornind de la
ecuaţia lui Einstein de calcul a energiei.
E  P  mc 2 (I.6)
Unde:
c– viteza luminii, c= 3 · 108 [m/s]
ṁ- debitul masic ( kg/s )
P = 4,26·109 ·32 · 1016
P = 38,34·1025 [w]
Ţinând cont de compoziţia Soarelui, se poate calcula puterea specifică a radiaţiei pe care
acesta o emite pe unitatea de suprafaţă:
𝑃 𝑊
𝑃𝑆 = [𝑚 2 ] (I.7)
𝑆𝑆
Unde :
𝑆𝑆 = Suprafaţa Soarelui
𝑆𝑆 = 6,08·1012 = 6,08 ·1018 [𝑚2 ]
𝑤
𝑃𝑆 = 63,059·106 [𝑚2 ]
𝑀𝑊
𝑃𝑆 = 63,059 [ 𝑚2 ]
Soarele poate fi considerat un corp negru absolut, deoarece acesta emite radiaţie pe toate
lungimile de undă.
Conform Legii lui Boltzmann, puterea totală emisă de suprafaţa Soarelui, considerat corp
negru, în unitatea de timp depinde doar de temperatura acestuia şi se poate calcula cu relaţia :
4 𝑊
𝑃𝑆 = σ ·x 𝑇 [ ] (I.8)
𝑚2
Unde:
σ= constanta lui Boltzmann
24
parabolic
𝑊
σ = 5,67·10−8 [𝑚2 𝐾4 ] (I.9)
T= temperatura Soarelui sau a corpului negru absolut [K]

Temperatura suprafeţei Soarelui este :
4 𝑃
𝑇 = √ σ𝑆 (I.10)
4 63,059 ⋅ 106
T= √
5,67 ⋅ 10−8
T = 5774K = 5500º C
Aşa cum s-a menţionat anterior, radiaţiile solare sunt caracterizate prin lungimi de undă şi
intensităţi diferite. Lungimea de undă depinde de viteza de propagare şi de frecvenţa undei
respective, dependenţă dată prin relaţia:
ʋ
𝜆= (I.11)
𝑓
𝜆 = ʋ·T (I.12)
Unde:
𝜆 = lungimea de undă;
V=Viteza de propagare a undei într-un anumit mediu;
F= Frecvenţa undei ;
T= perioada undei;
Fig.I.4 Reprezentarea grafică a lungimii de undă
25
parabolic
Viteza luminii se notează de obicei cu litera ,,c” şi este aproximativ 3·108 m/s în vid şi puţin
mai mică în aer. În cazul undelor monocromatice, adică unde ce au frecvenţa constantă, oscilaţiile
acestora repetându-se la infinit, lungimea de undă este dată de relaţia :
𝑢(𝑥) = 𝑢(𝑥+𝑘𝜆) (I.13)
Unde:
u- parametrul oscilant al undei ,
x- poziția de-a lungul direcției de propagare a undei,
k- este un număr întreg (coeficient de calcul al lungimilor de undă monocromatică)
Această formulă este foarte exactă doar în cazul undelor plane, propagate în medii omogene.
Radiaţia electromagnetică emisă de soare are lungimi de undă din întregul spectru
electromagnetic.
)
Fig.I.5 Spectrul luminos
Conform Comisiei Internaţionale de Iluminare (C.E.E), spectrul radiaţiei electromagnetice

se împarte în trei categorii:
Radiaţia vizibilă (lumina)
- este radiaţia ce produce senzaţia vizuală. În funcţie de lungimile de undă ale acesteia, cuprinse
între 380-400 nm şi 760-780 nm, radiaţia vizibilă se caracterizează prin senzaţia de culoare pe care
o produce :
- violet - între 380 nm şi 420 nm;
- albastru - între 420 nm şi 535 nm;
- galben - între 535 şi 586 nm;
- portocaliu - între 586 şi 647 nm;
- roșu - între 647 şi 760 nm;
- ultraroşu - între 760 şi 780 nm
26
parabolic
Radiaţia infraroşie
- este radiaţia ce are lungimi de undă mai mari decât radiaţia vizibilă, dar mai mici de 1 mm.
Radiaţia infraroşie se împarte în:
- radiaţie infraroşie A (I.R.-A), cu valori ale lungimilor de undă cuprinse între 780- 1400 nm;
- radiaţie infraroşie B (I.R.-B), cu valori ale lungimilor de undă cuprinse între 1400- 3000 nm;
- radiaţie infraroşie C (I.R.-C), cu valori ale lungimilor de undă cuprinse între 3000 nm şi 1 mm.
Radiaţia ultraviolet
- este radiaţia cu lungimi de undă cuprinse între 1 nm şi 1 mm.
Spectrul radiaţiei ultraviolet este împărțit în:
- radiaţia ultravioleta A (U.V. - A), cu valori ale lungimilor de undă cuprinse între 315 şi 400 nm;
- radiaţia ultravioleta B (U.V. - B), cu valori ale lungimilor de undă cuprinse între 280 şi 315 nm;
- radiaţia ultravioleta C (U.V. - C), cu valori ale lungimilor de undă cuprinse între 100 şi 280 nm.
Fig.I.6 Radiaţiile ultraviolet
1.3.1 Utilizarea radiației ultraviolet

Conform cercetărilor se ştie că până să ajungă pe suprafaţa terestră, un procent de 97%-99%
din radiaţiile U.V. sunt blocate de către stratul de ozon, strat care se generează datorită radiaţiilor
U.V.C şi a altor tipuri de radiaţii puternice. Dintre radiaţiile ce străbat stratul de ozon aproximativ
99% sunt de tip U.V.A.
Radiaţiile ultraviolet sunt folosite de către oameni în diverse domenii, însă unele dintre
acestea sunt periculoase şi pot produce efecte negative asupra sănătăţii. Expunerea îndelungată la
radiaţiile U.V.B poate cauza afecţiuni cronice şi acute ale pielii, afecţiuni la nivelul ochilor, putând
produce apariţia unor arsuri, a cancerului de piele, pierderea totală sau parţială a vederii sau
diminuarea acesteia atunci când ochii sunt expuși direct razelor.
27
parabolic
Radiaţiile U.V.C sunt cele mai puternice din punct de vedere energetic, dar în acelaşi timp
sunt şi cele mai periculoase. Se întâlnesc adesea în instalaţii medicale, industriale, la piscine şi
iazuri ornamentale.
Lumina emanată de sursele de iluminat afectează vederea atunci când becurile sunt
descoperite şi ochii sunt expuşi direct razelor, motiv pentru care majoritatea instalaţiilor ce
utilizează U.V.C sunt prevăzute cu elemente de protecţie din sticlă sau plastic, prin care
funcţionarea unui bec poate fi observată în condiţii de siguranţă.
U.V.B sunt folosite foarte des în sistemele de tratare a apei, fiind foarte eficiente în
distrugerea virusurilor şi bacteriilor pe care aceasta le conţine.
I.4 Concluzii
Radiaţia solară, sub toate formele ei prezintă importanţă deosebită deoarece poate fi utilizată
într-o varietate de domenii. Radiaţia solară concentrată se poate utiliza în sistemele de producere a
energiei electrice şi termice atât pentru consumatorii mici cât şi la nivel industrial. Deoarece este
infinită şi nu poluează mediul înconjurător spre deosebire de sursele de energie convenţionale,
utilizarea radiaţiei solare ar putea asigura independenţa energetică a mai multor state, care
beneficiază într-o mare măsură de zile însorite la nivel de an calendaristic. Dezvoltarea sistemelor
solare prin concentrare şi investiţia în astfel de proiecte ar putea asigura pe viitor independenţa
energetică a României .
Pentru a produce energie electrică şi termică radiaţia solară poate fi folosită prin mai multe
metode, dintre care cele mai frecvente sunt:
- utilizarea modulelor fotovoltaice;
- utilizarea concentratorilor solari
28
parabolic
CAPITOLUL II. SISTEME FOTOVOLTAICE
Fig.II.1 Casă cu panouri fotovoltaice
II.1 Modul de funcţionare a sistemelor fotovoltaice

Sistemele fotovoltaice sunt sisteme de conversie a luminii soarelui în energie electrică,
conversie realizată prin intermediul unor celule fotovoltaice sau solare.
Celula solară absoarbe o parte din particulele de lumină, care mai poartă şi denumirea de
fotoni. Fiecărui foton îi este specifică o cantitate de energie. Odată cu absorbţia fotonilor ce intră în
contact cu celula solară se eliberează un electron în materialul acesteia. Celula va produce apoi
electricitate, fiecare parte a acesteia fiind conectată la un cablu. Electricitatea produsă cu ajutorul
celulei fotovoltaice poate fi utilizată instantaneu sau se poate stoca în acumulatori.
Fig.II.2 Celula fotovoltaica

1. Lumină (fotoni)
2. Suprafaţa frontală
3. Strat negativ
29
parabolic
4. Strat izolator
5. Strat pozitiv
6. Suprafaţa posterioară
Un sistem ce utilizează celule fotovoltaice este eficient atât timp cât panoul este expus la
lumină, iar durata sa de viaţă este de cel puţin 20 de ani. Randamentul acestor sisteme scade în timp
şi diferă de la un producător la altul. Eficienţa celulelor solare este în funcţie de tipul acestora,
conform tabelului :
Tabel II.1 Eficienţa celulelor fotovoltaice în funcţie de tipul lor
Tipul celulelor Eficienţa celulelor solare
Monocristaline 15-18%
Policristaline 13-15%
Amorfe 5-8%
Cadmium telluride 6-9%
Fig.II.3 Tipuri de celule fotovoltaice
Sistemele fotovoltaice sunt asemănătoare cu sistemele obişnuite de electricitate, doar că

echipamentul folosit este puțin diferit faţa de al altor generatoare electromecanice. În principiu, au
acelaşi mod de operare şi interferare ca şi celelalte sisteme de tip electric. Un matrice fotovoltaic
produce putere atunci când este expus radiaţiei solare, însă un echipament complet de producere a
curentului electric are nevoie de componente care sa conducă, să controleze, să transforme, să
stocheze si să distribuie energia produsă în matrice.
În funcţie de modul de utilizare al sistemului, e nevoie de diverse componente, dintre care
cele mai importante sunt reprezentate de: invertorul de putere C.C.-C.A. (curent continuu - curent
alternativ), sisteme de control şi baterii, surse de energie auxiliară, sisteme de protecţie şi
deconectare a aparatelor în cazul funcţionării incorecte.
30
parabolic
Fig.II.4 Funcţionarea unui sistem fotovoltaic simplu
În Fig.II.4 este prezentat un dispozitiv fotovoltaic simplu, în care energia provenită de la

soare este transformată prin intermediul unui sistem de conversie în curent electric, apoi prin
intermediul invertorului, din curent alternativ poate să fie convertită în curent continuu. Din
imagine se observă şi modul de distribuţie al curentului către consumatori, surplusul fiind preluat de
un acumulator.
Potrivit sondajelor realizate, conversia energiei solare în energie electrică utilizând panouri
fotovoltaice este în continuă creştere, România situându-se pe locul 9 în Uniunea Europeană.
Aplicaţiile de mai jos au la bază folosirea celulelor/ sistemelor fotovoltaice.
II.2. Aplicații ale sistemelor fotovoltaice
Întrucât energia electrică este destul de costisitoare, au apărut diverse mijloace de
valorificare a energiei provenite de la soare, cum ar fi:
a) Boilerul solar
Boilerele solare sunt acele boilere care utilizează căldura provenită de la soare pentru
încălzirea apei. Acestea sunt accesibile ca preţ, spaţiul pe care îl ocupă este redus, iar randamentul
este destul de bun. Pentru o sumă destul de mică se pot modifica boilerele deja existente, investiţia
fiind recuperată într-un timp scurt, deoarece cantitatea de energie electrică consumată pentru
încălzirea apei va fi cu mult redusă.
Fig.II.5 Boiler solar

31
parabolic
În Fig.II.5 este prezentat un boiler solar cu două serpentine de 150 l, recomandat în general
pentru uz casnic şi cu consum normal de apă caldă. Se montează numai în poziţie verticală. Acest
boiler dispune de o izolaţie termică din poliuretan. Materialul folosit pentru realizarea acestuia este
inoxul, serpentinele pot fi de asemenea realizate din ţevi de inox sau cupru, prima variantă având un
diametru exterior de 16 mm, iar în cea de-a doua 20 mm.
Boilerul este dotat de asemenea cu o rezistenţă electrică pentru încălzire, termostat, electrod
de magneziu, supape de sens, supapa de presiune, supapă de temperatură.
Încălzirea apei se poate realiza în trei moduri independente:
- încălzirea apei cu ajutorul panourilor solare glicol. Acesta este cel mai economic mod de încălzire
a apei, agentul termic primar ajungând la temperaturi de 60°C– 80°C.
- încălzirea apei din interiorul boilerului cu un agent termic primar produs prin intermediul
centralelor termice pe gaz sau lemne. Temperatura ajunge la valori situate între 50°C – 80°C.
- încălzirea cu ajutorul rezistenţei electrice de 2-3 kW, utilizată foarte rar datorită costurilor.
Fig.II.6 Modul de funcţionare a boilerului solar
32
parabolic
b) Încărcătoare solare pentru baterii
Încărcătoarele solare sunt de fapt reprezentate de panouri solare şi sunt foarte utile pentru
încărcarea cu energie electrică în aer liber, acolo unde nu există surse de curent. Se regăsesc sub
formă de săculeţ sau rucsac, iar preţul este pe măsura importanţei lor
.
Fig.II.7 Încărcătoare solare pentru baterii diverse modele
c) Luminatoare solare de gradină
Luminatoarele de grădină sunt destul de cunoscute şi utilizate; sunt acele mici dispozitive
care se încarcă de la soare şi luminează noaptea. Pe acelaşi principiu funcţionează şi felinarele
solare, o investiţie eficientă pentru reducerea consumului de energie electrică.
Fig.II.8 Felinare solare

d) Ceas de mână
Firma japoneză Citizen produce ceasuri de mână, ce conţin o celulă fotovoltaică, înglobată
în cadran, celulă care încarcă un acumulator cu litiu. Independenţa acumulatorului este de 150- 240
zile, iar după 20 de ani de funcţionare capacitatea acestuia scade cu cel mult 20%.
33
parabolic
e) Aparat de taxare în parcări
În cadrul sistemelor cu alimentare autonomă din energia provenită de la soare se încadrează
şi aparatele de taxare pentru parcări. Ca sursă de rezervă acestea prezintă şi acumulatoare pentru a
se asigura în permanenţă alimentarea cu energie electrică.
Fig.II.9 Aparat de taxare parcări
f) Automobile solare
Fig.II.10 Automobil solar
Automobilele electro- solare sunt automobile care conţin mai multe celule fotovoltaice
legate între ele, piesele ce formează cadrul acestora fiind format din materiale uşoare (fibră de
carbon, Kevlar sau fibră de sticlă), lipite între ele cu răşini sintetice.
Compania franceză Venturi a realizat primul model comercial al unei maşini electrice solare,
capabilă să satisfacă nevoia de deplasare de zi cu zi.
Maşina este echipată cu un motor electric asincron, cu un cuplu de 50 Nm şi o putere de
răcire cu aer de 16 kW. Producerea energiei electrice se realizează prin intermediul unei baterii
34
parabolic
hibride din nichel- metal de 7 kW/h, cu o masă de 110 Kg. Şasiul este din fibră de carbon cu amperi
din aluminiu în faţă şi în spate, greutatea maşinii fiind de numai 300 kg.
Celulele fotovoltaice ocupă o suprafaţă totală de 3,6 m2, bateriile au putere constantă pe
timpul zilei, cât timp cerul este senin. Viteza maximă pe care o poate atinge Venturi Astrolab este
de 110-120 km/h .
Dezavantajul principal pe care îl prezintă acest tip de maşini se referă la energia furnizată de
celulele fotovoltaice pe vreme nefavorabilă, însă se poate compensa prin montarea unei prize
electrice tradiţionale.
Fig.II.11 Automobilul solar Astrolab Venturi
g)Trecerile de pietoni cu sisteme solare de avertizare
Fig.II.12 Trecere de pietoni dotată cu sistem solar de avertizare (Bucureşti)
Datorită creşterilor înregistrate de accidente rutiere sondate cu deces, din ce în ce ma multe

treceri de pietoni, precum şi alte indicatoare rutiere sunt semnalizate prin prezenţa unor becuri şi
marcaje intermitente. Pentru reducerea consumului de energie electrică alimentarea acestora se face
cu ajutorul panourilor fotovoltaice, care după cum se observă sunt din ce în ce mai des întâlnite.
35
parabolic
II.3 Concluzii
Utilizarea panourilor fotovoltaice implică asumarea unor investiţii, care se amortizează de
regulă în 4- 6 ani. Amortizarea depinde foarte mult de randamentul pe care îl dau sistemele
fotovoltaice, randament care este influenţat de perioada de expunere a panourilor la soare şi de
poziţionarea acestora.
Ca orice sistem de producere a energiei prezintă şi unele dezavantaje, cum ar fi durata de
viaţă de 20-30 ani şi funcţionarea la un randament mic, în lipsa soarelui.
36
parabolic
CAPITOLUL III. SISTEME DE CONCENTRARE A RADIAŢIEI SOLARE
III.1 Caracteristici generale

Principalele caracteristici ale unui astfel de sistem sunt legate de alcătuirea acestuia din
elemente de o anumită formă, cu proprietăţi care sa permită reflexia, refracţia şi absorbţia luminii de
către un receptor în scopul obţinerii energiei termice sau electrice.
Pierderile optice, generate de reflexia luminii la nivelul receptorului se pot diminua prin
alegerea unor suprafeţe de captare selective, suprafeţe acoperite cu oxizi metalici sau vopsea
specială.
Cantitatea de căldură absorbită de către receptor are ca efect ridicarea temperaturii agentului
primar peste temperatura mediului ambiant, dând posibilitatea utilizării acestuia în producerea de
energie termică sau electrică. Datorită acestei diferenţe termice apar pierderi de căldură prin
conducţie şi radiaţie, pierderi care ţin cont de caracteristicile constructive ale întregului sistem
captator-receptor şi de temperatura mediului ambiant.
Aceste pierderi pot fi reduse prin folosirea unor materiale izolante şi prin creşterea
numărului suprafeţelor transparente care, prin efectul de seră, diminuează emisia radiaţiei infraroşii
de la suprafaţa absorbantă a sistemului spre mediul exterior.
În proiectarea şi construirea captatorului termic solar trebuie să se ţină cont de costul
energiei pe care o furnizează. Adăugarea unui geam pentru a reduce pierderile de căldură şi
folosirea oxizilor metalici şi a vopselei pentru a creşte gradul de absorbţie, conduc la o creştere
semnificativă a randamentului. Odată cu creşterea randamentului, creşte de asemenea şi costul de
realizare a sistemului.
Alte caracteristici de care trebuie să se ţină seama la sistemele de concentrare a radiaţiei
solare sunt reprezentate de alegerea unor materiale care să reziste la temperaturi înalte în cazul
avarierii sistemului de vehiculare a agentului termic din diverse motive, dar şi cu rezistenţă la
solicitările meteorologice : vânt, ploaie, grindină, zăpadă.
Eficienţa captatorului solar e influenţată în mod direct de modul de amplasare al acestuia
faţă de soare, necesitând sisteme de urmărire a soarelui atât pe verticală cât şi pe orizontală pentru
obţinerea unor randamente cât mai ridicate.
37
parabolic
III.2 Sisteme spaţiale de colectare a radiaţiei solare
Datorită absenţei fenomenelor meteorologice, a anotimpurilor sau a ciclului zi-noapte,
cercetătorii susţin că în spaţiu poate fi captată de 10 ori mai multă energie solară decât în mediul
terestru.
Din dorinţa de a obţine energie nelimitată, Agenţia spaţiala a Japoniei (Jaxa) a elaborat un
proiect care presupune trimiterea unor platforme în spaţiu pentru a capta energia şi a o trimite mai
apoi pe Pământ sub formă de microunde. Principalele obiective ale proiectului sunt platformele din
spaţiu şi staţiile din largul mării, care urmează să ducă sistemul la un randament de un GigaWatt,
dar abia în anul 2030. Până atunci, s-a realizat un sistem asemănător pentru cercetare, simplificat,
care este capabil să producă 100 KW, sistem ce urmează a fi pus în funcţiune din 2020.
Succesul acestui proiect îndrăzneț al Japoniei ar putea duce la folosirea mai multor sateliţi
de acest fel care să asigure energie electrică nelimitată întregii planete, eliminând conflictele pentru
resurse care au existat din cele mai vechi timpuri şi până în prezent.
Transmiterea energiei captate de către satelit spre Terra, potrivit proiectului JAXA, prevede
construirea unei insule cu o lungime de până la 3 kilometri în largul mării, pe care să fie montate
aproximativ 5 miliarde de antene ce captează microundele, transformându-le în curent continuu.
Energia urmează apoi a fi transmisă printr-un cablu submarin către Tokyo.
Fig.III.1 Elementele de captare a energiei solare prin intermediul proiectului Jaxa
38
parabolic
III.3 Turnurile solare
Fig.III.2 Instalație solară de generare a energiei electrice cu turn solar
În 1903, colonelul spaniol Isidro Cabanyes a descris un şemineu solar în revista ,,La energia
electrica”, care în anul 1931 a constituit o sursă de inspiraţie pentru germanul Hanns Gunther, ce a
făcut descrierea primelor centrale electrice pe baza unor şemineuri solare.
Modul de funcţionare a unui turn solar se bazează pe absorbţia forţată a aerului încălzit de
radiaţia solară, de la baza turnului spre vârful acestuia, prin intermediul unui colector deschis şi
dirijat forţat spre vârful turnului care se află în mijlocul colectorului. Aerul fierbinte trece cu viteză
prin paletele unor turbine de mare putere, ce sunt puse în mişcare de rotaţie, acţionând generatorul
ce produce energia electrică.
Pentru a avea un randament mai bun, cu aproximativ 25%, sub colector s-au montat
serpentine prin care circulă apă, înmagazinând căldura pe timp de zi, căldură pe care o cedează
noaptea aerului ce intră în turn, astfel asigurându-i funcţionare 24 din 24 de ore.
Fig.III.3 Mod de funcţionare al turnurilor solare
39
parabolic
Cel mai mare turn este Turnul Solar EnviroMission, construit în Australia de către o firmă
germană, un turn unic în lume, conceput cu o durată de funcţionare de 50 de ani, înalt de un
kilometru şi înconjurat de o suprafaţă reflectorizantă de 2500 metri, capabil să genereze 200 MW.
Principalele dezavantaje care nu au permis implementarea acestor turnuri la un nivel mai
mare îl constituie dimensiunile mari pe care le au cât şi costurile de realizare. Turnul solar construit
în Australia a costat un miliard de dolari, însă utilizarea unor astfel de centrale electrice elimină
750.000 tone de CO2, care ar fi fost degajat prin folosirea combustibililor fosili pentru a obţine
aceeaşi cantitate de energie.
III.3.1 Centrala solară Gelio Gemasolar
Centrala electrică geotermală Gelio Gemasolar a fost lansată în exploatare în Fuentes de
Andaluzia, Spania, în luna mai a anului 2011. Este o centrală care foloseşte concentrarea luminii cu
ajutorul unor oglinzi, ce depozitează energia sub formă de căldură în perioadele de radiaţie difuză
sau în lipsa soarelui, noaptea. Aceasta este capabilă să lucreze de trei-patru ori mai mult decât un
turn solar obişnuit, aproximativ 6400 ore pe parcursul unui an din totalul de 8670 de ore .
Centrala aparţine companiei Torresol Energy şi reprezintă prima staţie geotermală
comercială cu stocare de căldură în săruri topite din lume.
În centrul sistemului se află un turn-receptor de lumină, cu o înălțime de 140 metri. Lumina
este reflectată pe acesta de la 2650 de oglinzi, fiecare având suprafaţa de 120 m2. Suprafaţa ocupată
de centrala electrică este una destul de mare, 195 de hectare (1,85 km2), zona ocupată de oglinzi
fiind de 304000 m2.
Puterea centralei este mică, 19,9 MW, însă aceasta generează anual 110 GW·h. Pentru
stocarea energiei pe timp de noapte sau pe timpul iernii, atunci când soarele lipseşte, se utilizează
două containere cu săruri topite, care sunt vehiculate la temperaturi de până la 560 ˚C. Rezervorul
termic acumulează 600MW·ore de energie, realizând funcţionarea centralei pe o perioadă de până la
15 ore, în lipsa soarelui.
Funcţionarea centralei Gemasolar are loc la capacitate maximă în perioada mai-septembrie,
dar şi în lunile octombrie-aprilie poate lucra 14 ore pe zi, în iernile însorite, la o capacitate mult mai
mare faţă de alte centrale de acest tip.
Sărurile topite au rol în încălzirea apei de pe circuitul secundar până la producerea aburului,
utilizat pentru a roti turbina de gaze. Volumul celor două rezervoare de săruri topite este de 6250
tone, un volum relativ mic în raport cu capacitatea de stocare a căldurii.
Costul întregii investiţii se situează în jurul a 260 milioane de dolari, însă deşi a costat
destul de mult, operatorul centralei intenţionează să restituie banii împrumutaţi în 18 ani de la
începerea exploatării acesteia. Administratorul menţionează că o scădere drastică a preţurilor
40
parabolic
celulelor fotovoltaice nu va duce la închiderea centralei Germasolar, deoarece nu există încă
acumulatoare pentru energie electrică, avantajoase din punct de vedere comercial.
Fig.III.4 Centrala solară Gelio Gemasolar
III.4 Cuptoarele solare

Cuptoarele solare se întâlnesc în două variante constructive: cu axa orizontală şi cu axa
verticală.
Primul cuptor solar a fost construit în anul 1921 şi avea ca principiu de funcţionare
concentrarea radiaţiei solare cu ajutorul unei oglinzi parabolice de mari dimensiuni. Acesta a fost
utilizat de Conn pentru a topi oxid de zirconiu în anul 1935.
Fig.III.5 Schema constructivă a cuptorului solar de 1000 kW de la Odeillo (Franţa)
41
parabolic
În Odeillo-Font Romeu, în Munţii Pirinei ai Franţei, la o altitudine de aproximativ 1820 m,
se află cel mai mare cuptor solar construit din 1970 până în prezent. La amplasare s-a ţinut cont de
numărul zilelor senine ale unui an în zona respectivă, 180 mai exact şi de densitatea puterii radiante
incidente care atinge 1kW/m2. Acesta poate atinge temperaturi de peste 3500oC, furnizând puteri
pana la 1000 kW, utilizându-se pentru a cerceta comportarea unor metale şi materiale refractare, în
scopul îmbunătăţirii şi utilizării cu o mai buna eficienţă a acestora.
În anul 1976, cuptorul a suferit unele transformări, devenind astfel centrală solară ce putea
furniza o putere electrică de 64 kW.
Cuptorul are un concentrator parabolic cu axă orizontală fixă şi prezintă următoarele
caracteristicii constructive:
- distanţă focală: 18 m;
- înălţime: 40 m;
- lăţime maximă: 54 m
Suprafaţa de 1520 m2 a cuptorului solar este acoperită de 9500 de oglinzi sticlă argintată, de
0,4 · 0,4 m2, curbate prin tensionare mecanică, dispuse după o formă care permite concentrarea
luminii într-un focar, obţinându-se temperaturi foarte mari.
Reflectarea razelor solare spre concentrator se face prin intermediul a 63 heliostate, care
sunt dispuse în 8 niveluri. Dimensiunea acestora este de 7,5 6 m3 şi se orientează după soare prin
intermediul unor sisteme automate, cu scopul dirijării razelor solare spre concentrator. Fiecare
heliostat e realizat din 180 de oglinzi cu dimensiunile de 0,5·0,5m2, din sticlă argintată. În Fig.III.5
se observă principiul de funcţionare al cuptorului solar precum şi elementele sale componente.
Fig.III.6 Cuptorul din Odeillo- Font Romeu, Franţa, situat în Pirinei
42
parabolic
Fig.III.7 Cuptorul din Odeillo-Font Romeu, Franţa, situat în Pirinei
Alte cuptoare, de dimensiuni mai reduse, au fost realizate şi dezvoltate în S.U.A, Franţa,
Rusia, Japonia şi Egipt. Scopul utilizării lor este obţinerea de temperaturi ridicate şi a unor fluxuri
termice foarte mari. Spre deosebire de cuptoarele convenţionale prezintă anumite avantaje:
- atmosferă controlabilă
- materialul studiat uşor accesibil
- absenţa flăcărilor, câmpurilor electrice şi magnetice
Uzual, temperaturile înalte se pot obţine prin două moduri:
- pe cale chimică
- pe cale electrică
Temperaturile obţinute pe cale chimică fac cuptoarele ce folosesc combustibili chimici să
concureze cu cuptoarele solare, însă prezintă dezavantajul că între flacără, care este permanent
chimic activă şi materialele studiate pot apărea interacţiuni nedorite. Temperaturile obţinute pe cale
chimică se situează în jurul valorii de 4000oC, ajungând uneori la temperaturi de cel mult 5000oC.
Temperaturi înalte se pot obţine şi prin încălzire electrică, realizată cu rezistenţe, prin curenţi
de inducţie de înaltă frecvenţă sau cu arc electric. Temperaturile maxime obţinute se situează în
jurul valorii de 3300°C şi depind de materialul folosit şi condiţiile atmosferei în care se află
elementul încălzitor. De regulă se foloseşte wolframul, deoarece este un metal foarte rezistent la
temperaturi înalte.
Fig.III.8 Cuptoare cu arc - imagine
43
parabolic
,,În cazul folosirii curenţilor de inducţie de înaltă frecvenţă, dacă materialul este neconductor
(electric), acesta trebuie încălzit într-o cavitate de tip corp negru şi este necesară folosirea unui
susceptor. Întrucât susceptorul trebuie să fie bun conducător de electricitate, limitările sunt identice
cu cele din cazul încălzirii cu rezistenţe.” 2
Prin încălzirea cu arc electric se obţin temperaturi foarte înalte; un arc electric poate genera,
sub presiunea unui fluid, o plasmă ale cărei temperaturi pot atinge şi 10000ºC. Evitarea contactului
direct cu materialul studiat se realizează prin amplasarea arcului electric în centrul unei oglinzi
parabolice. Razele luminoase produse de arcul electric sunt refocalizate într-o altă oglindă
parabolică, obţinându-se o temperatură foarte înaltă în focarul acesteia. Cuptorul cu arc-imagine
este singurul concurent serios al cuptorului solar. Acesta prezintă mereu disponibilitate, însă
cuptorul solar oferă totuşi cea mai atractivă soluţie de obţinere a unor fluxuri termice mari şi a unor
temperaturi înalte.
III.5 Captatori cu concentraţia radiaţiei solare
Captatoarele cu concentrarea radiaţiei solare funcţionează pe principiul focalizării
radiaţiilor prin reflexie şi refracţie pe suprafaţa unuia sau mai multor receptoare. Acestea au diferite
forme care le permit să dirijeze şi să amplifice radiaţia luminoasă, provenită de la soare.
În funcţie de tipul constructiv şi dimensiunea fiecărui concentrator se pot obţine diverse
valori pentru densitatea fluxului termic de radiaţie pe suprafeţele absorbante ale receptorului, de la
1,5-2 kW/m2 până la valori de ordinul a 10000 kW/m2. Creşterea densităţii fluxului termic este
direct proporţională cu creşterea temperaturii, ceea ce impune utilizarea unor sisteme mai precise
pentru concentrare, ducând totodată şi la creşterea investiţiilor într-un sistem concentrator-receptor.
Energia termică este cu atât mai valoroasă cu cât temperatura ei de livrare este mai ridicată, însă
sistemul prezintă unele dezavantaje, deoarece dă randament doar atunci când există radiaţie solară şi
necesită o întreţinere mai pretențioasă a sistemului de reflexie sau refracţie.
Pentru a beneficia de radiaţia solară trebuie să ţinem cont de poziţia soarelui în funcţie de
oră, anotimp, aşadar unor astfel de sisteme le este necesară ataşarea unor dispozitive de orientare în
funcţie de soare.
Există mai multe tipuri de captatoare cu concentraţia radiaţiei solare:
III.6 Captatorul cu concentrator piramidal
Captatorul solar cu concentrator piramidal este un captator simplu, alcătuit din suprafeţe
plane reflectante, dispuse în aşa fel încât să se obţină un raport de concentrare cât mai mare.
2 http://www.rasfoiesc.com/inginerie/constructii/instalatii/Consideratii-generale-asupra-c57.php 18.05.2016,
ora 1115
44
parabolic
Fig.III.9 Concentrator piramidal - principiu de funcţionare
Elemente componente:
1. Captator plan, format din ţevi de transport al fluidului;
2. Pardoseală reflectantă;
3. Perete cu suprafaţa reflectantă;
4. Panou reflectant pe suprafaţa interioară;
5. Perete basculant cu suprafaţa interioară reflectantă.
Captatorul plan este prevăzut cu conducte prin care circulă fluidul purtător de căldură.
Acesta are un factor energetic de reflexie de aproximativ 0,8 şi un raport de concentrare între 2 şi 6,
suprafaţa de reflexie putând fi redusă de 1,6- 4,8 ori în realizarea sistemelor piramidale.
Avantajul oferit de concentratorul piramidal, spre deosebire de celelalte tipuri de captatoare
cu concentrarea radiaţiei luminoase îl reprezintă posibilitatea de a colecta atât radiaţiile directe cât şi
o mare parte din radiaţiile difuze, mărindu-i durata de utilizare, putând fi folosit chiar şi atunci când
cerul este puţin înnorat.
III.7 Captator cu concentrator cilindro-parabolic
Fig.III.10 Captator cu concentrator cilindro- parabolic– schemă de principiu
Elemente componente:
1- oglindă cilindro-parabolică
2- receptor
3- intrare agent termic rece
45
parabolic
4- ieşire agent termic încălzit
5- suport pentru fixare
Pentru urmărirea soarelui, acest tip de captator trebuie sa se rotească în jurul propriei axe. În
funcţie de părţile care execută mişcarea pentru a concentra cât mai bine radiaţia solară, există mai
multe tipuri de astfel de captatoare:
- Captator cu mişcare comună a ansamblului concentrator-receptor, soluţie utilizată de firmele
americane.
- Captator cu receptorul mobil şi concentratorul fix, orientat E-V, soluţie utilizată în proiectele
italiene.
- Captator cu receptor fix şi concentrator mobil, soluţie utilizată în proiectele franceze.
Orientarea captatorului în funcţie de soare se poate face manual sau automat, continuu sau
intermitent în funcţie de scopul în care se utilizează acesta. Bineînţeles că cel mai bun randament îl
are atunci când mişcarea se face continuu şi automat, prin intermediul unui calculator de
monitorizare, păstrând astfel parametrii fluidului din interiorul receptorului în limite restrânse de
variaţie.
Pentru a estima temperatura receptorului se prezintă ca exemplu concentratorul cilindro-
parabolic din Fig.III.11, având ca elemente:
Fig.III.11 Concentrator cilindro-parabolic
1- oglindă cilindro- parabolică sau paraboidală de lungime l şi deschidere D

2- receptorul; acesta se amplasează în focarul paraboloidului sau parabolei şi este o ţeavă de aceeaşi
lungime cu oglinda (l), de diametru d, sau o sferă cu diametrul d în cazul paraboloidului
3- ecranul receptorului
Puterea radiaţiei solare absorbită de către receptor este:
46
parabolic
𝑃𝑎𝑏𝑠 = 𝜌𝐶 𝛼𝑙𝐷𝐵 (III.1)
Unde:
𝜌𝐶 −coeficient de reflexie la nivelul suprafeţei oglinzii
𝛼 −coeficient de absorbţie al receptorului
B- radiaţia solară directă
l- lungimea oglinzii
D- deschiderea oglinzii
Puterea radiantă, emisă de receptor se poate determina din următoarea expresie:

𝑃𝑟𝑎𝑑 = 𝜀𝜎𝑇𝑅 4 𝜋𝑑𝑙 (1 − 𝜋) (III.2)
Unde:
𝜀 − factor de emisivitate;
𝜎 − coeficientul lui Stefan-Boltzmann;
2
 − factor de ecranare a receptorului ( = 3𝜋);
d- diametrul receptorului
Temperatura maximă a receptorului în cazul unui regim termic staţionar, situaţie în care
puterea absorbită este egală cu puterea radiantă este:
4 𝜌 𝛼𝐵
𝑇𝑅 = √ 𝐶 (III.3)
𝜀𝜎𝜃 𝑆
𝑅𝑆
𝜃𝑆 = 𝐿
(III.4)
Unde:
𝜃𝑆 −jumătate din dimensiunea unghiulară a discului solar [rad]
Temperaturile obţinute în sistemele uzuale ce utilizează concentratoare cilindro-parabolice
sunt de 700ºC, însă valoarea reală a unor sisteme cilindro-parabolice poate atinge şi 3000ºC.
Valoarea temperaturii e diminuată datorită abaterilor pe care le au suprafețele receptorului faţă de
forma ideală de paraboloid, iar puterea radiantă e mai mică, datorită fluidului care circulă prin
receptor.
În România, primii care s-au ocupat de proiectarea, executarea şi testarea captatoarelor
cilindro-parabolice au fost cei de la Institutul Politehnic Bucureşti, urmaţi de Institutul de Cercetare
Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru Industria Electrotehnică.
S-au studiat mai multe tipuri de concentratoare, de diverse forme. Suprafaţa cilindro-
parabolică a captatorului a fost executată din plăci de aluminiu cu indice mare de reflexie, iar
47
parabolic
receptorii sunt reprezentați de mai multe ţevi din cupru prin care circulă apa, utilizată ca agent
termic. Măsurătorile temperaturilor au atins valori de 200 oC.
Fig.III.12 Captator cu concentrator cilindro-parabolic executat de Institutul de Cercetare ştiinţifică şi Inginerie

Tehnologică
a) varianta cu receptorul montat în exterior:

1- concentrator;
2- receptor;
3- suport metalic;
b) varianta cu receptorul montat în interior:

1- concentrator;
2- receptor;
3- suport metalic;
4- geam
Captatorul din prima imagine, cu receptorul montat în exterior, are o suprafaţă captatoare de
5 m2, deschiderea fiind de 4 m, iar lungimea de 1,25 m.
În imaginea b) este prezentat un captator cu receptorul amplasat în interior, cu o suprafaţă de
captare de 2 m2, având deschiderea de 1 m şi lungimea de 2 m.
Pentru a testa eficienţa acestor sisteme de concentrare a radiaţiei solare trebuie să se ştie
dacă au un randament bun. Randamentul total e reprezentat de fapt de produsul dintre randamentul
concentratorului şi cel al receptorului, ambele având o importanţă deosebită în funcţionarea unui
astfel de sistem.
ƞ𝑐𝑐𝑝𝑃 = ƞ𝑐𝑜𝑛𝑐 + ƞ𝑟𝑒𝑐𝑝𝑡 (III.5)
𝑄𝑅 𝑋 𝑆𝑅
ƞ𝑐𝑜𝑛𝑐 = (III.6)
𝑄𝑋 𝑆
48
parabolic
ƞ𝑟𝑒𝑐𝑒𝑝𝑡= 𝑄𝑀 (III.7)
𝑄𝑅𝑥 𝑆𝑅
Unde:
𝑄𝑅 – radiaţia solară la nivelul receptorului ;
𝑆𝑅 - suprafaţa receptorului;
Q - radiaţia solară la nivelul suprafeţei reflectorizante;
S- suprafaţa oglinzii sau concentratorului;
Qu - căldura utilă sau căldura primită.
Factorii care influenţează negativ randamentul total sunt:
- indicele de reflexie al oglinzii;
- abaterile de la forma ideală de paraboloid a concentratorului,
- umbrirea oglinzii datorită receptorului, precum şi imposibilitatea radiaţiei de a putea fi distribuită
pe toată suprafaţa receptorului.
- pierderile de căldură care au loc prin radiaţie, convecţie şi conducţie.
III.8 Concentratorul sferic fix cu receptor mobil
Fig.III.13 Concentratorul sferic fix cu receptor mobil
Concentratorul sferic fix cu receptor mobil a fost inventat de către W. Gene Steward de la
Environmental Consulting Services at Boulder, Colorado, S.U.A.
Este alcătuit dintr-o oglindă de forma unei calote sferice care reflectă radiaţia solară, indiferent de
poziţia soarelui pe cer, către un focar liniar, paralel cu razele soarelui, ce trece prin centrul oglinzii.
Receptorul este de formă cilindrică şi poate fi rotit în jurul a două axe, plasându-se mereu în focar
pentru absorbţia radiaţiei. Avantajul acestui tip de concentrator îl reprezintă mişcarea receptorului,
care realizează mult mai simplu faţă de mişcarea întregului ansamblu.
În imaginile următoare se prezintă modul de captare şi dirijare a razelor solare către receptor
şi poziţia receptorului în cele trei momente ale zilei:
49
parabolic
Fig.III.14 Poziţia receptorului la concentratorul sferic fix cu receptor mobil
a) poziția de la răsărit
b) poziţia când soarele se află orientat pe direcţia Sud
c) poziţia de la apus
Acest tip de sistem se poate folosi în domeniul încălzirii şi condiţionării clădirilor
administrative şi de locuit, precum şi pentru producerea de energie electrică cu ajutorul turbinelor
cu gaze.
III.9 Concentratorul dublu-parabolic
Fig.III.15 Concentrator dublu parabolic
Concentratorul dublu-parabolic este un concentrator ce nu necesită urmărirea soarelui,

acesta necesitând doar ajustări periodice. Aceste sisteme au factori de concentrare cuprinşi între 1,8
şi 10 şi pot colecta radiaţia solară cel puțin 7 ore pe zi. Domeniul de temperaturi care se poate atinge
cu ajutorul concentratorului dublu-parabolic îl face pe acesta să se situeze sub nivelul captatorului
cilindro-parabolic, cu valori ale temperaturii între 100ºC şi 200 º C.
Temperaturile atinse îl fac util în instalaţii pentru condiţionarea aerului, producerea aburului
tehnologic, pomparea apei, producerea de energie electrică prin ciclu termodinamic cu vapori de
apă, etc.
50
parabolic
Ca şi mod de alcătuire, concentratorul dublu-parabolic este realizat din două suprafeţe
cilindrice reflectante, cu profile parabolice şi focare diferite, suprafeţe ce se plasează simetric faţă
de planul median al captatorului. Acest concentrator are o poziţie unghiulară fixă, radiaţia este
primită pe întreaga lăţime D, fiind dirijată către suprafaţa absorbantă a captatorului plan de lăţime d,
astfel încât unghiul | γ |< Θmax. Acceptarea unghiulară este de 2Θmax, depinzând de raportul dintre
lăţimea captatorului plan d şi cea a deschiderii D, conform următoarei relaţii :
𝑑 1
𝛩𝑚𝑎𝑥 = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 𝐷 = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 𝐶 (III.8)
𝐷
𝐶=𝑑 (III.9)
Unde:
C- raport geometric de concentrare
Captatorul trebuie să fie orientat faţă de orizontală sub un unghi i şi orientat pe direcţia E-V
pentru a putea capta atât radiaţia directă cât şi cea difuză de la soare. Daca |γ|>Θmax, receptorul
primeşte doar radiaţia difuză pe lăţimea d, radiaţia directă fiind reflectată către exterior.
Relaţia de calcul a adâncimii teoretice a captatorului este :
𝐶+1
𝐻𝑡 = 𝑑 √𝐶 2 − 1 (III.10)
2
Experimental s-a constatat că valoarea optimă a adâncimii reprezintă o treime din valoarea
adâncimii teoretice.
Problemele principale care ar trebui rezolvate la captatorii dublu-parabolici, pentru a-i
comercializa sunt:
- micşorarea costului de realizare;
- îmbunătăţirea izolaţiei pentru obţinerea unor temperaturi mai ridicate.
III.10 Captatorul cu concentrator paraboloid de revoluţie
Din calcule şi experimente s-a observat că forma ideală pentru obţinearea unui randament
maxim de concentrare a radiaţiei solare este cea de paraboloid de revoluţie.
Sistemele parabolice cu farfurie au cea mai mare eficienţă solar-energetică dintre toate
sistemele care folosesc concentrarea radiaţiei solare.
Pentru a înţelege proiectarea unei farfurii parabolice există două fenomene foarte
importante. Unul constă în faptul că forma de parabolă realizează reflectarea către focar a razelor
care vin paralel cu axul farfuriei.
51
parabolic
Al doilea fenomen este acela că razele de lumină ajung pe suprafaţa terestră aproape
paralele, astfel alinierea farfuriei cu axul îndreptat spre soare face posibilă reflectarea întregii
radiaţii către punctul focal al farfuriei. Reflectarea nu este perfectă, datorită unor pierderi ce se pot
datora formei parabolice şi reflectării imperfecte.
În Fig.III.16 este prezentat un concentrator parabolic cu receptor heliotermic.
Heliotermia este un fenomen fizic ce permite păstrarea căldurii înmagazinate de către
agentul termic pentru o perioadă mai mare de timp şi se întâlneşte în natură, în apele sărate. Această
proprietate este generată de prezenţa sării care înmagazinează mai bine căldura şi încetinește
procesul de radiaţie al acesteia spre exterior.
Pentru a focaliza în permanenţă radiaţia solară pe receptor, ansamblul dispune de un sistem
de rotaţie după soare, atât pentru receptor cât şi pentru concentrator. Datorită formei pe care o au,
aceşti concentratori nu pot dispune de valori foarte mari ale diametrului, datorită influenţei
mecanice a vântului, ceea ce limitează considerabil aplicabilitatea lor la nivel industrial, însă pot fi
folosiţi într-un număr mai mare, făcând parte dintr-un ansamblu mai dezvoltat, dar şi în aplicaţii
spaţiale.
Cel mai mare concentrator parabolic mobil are diametrul de 13,5 m. Acesta are o putere de
15kw şi este destinat pentru un turbogenerator spaţial.
O altă variantă a concentratorului parabolic este cea în care componentele de bază, adică
receptorul cât şi concentratorul se menţin fixe, iar radiaţia e colectată prin intermediul unuia sau mai
multor heliostate. Această variantă nu este prea economică şi se foloseşte pentru sisteme denumite
cuptoare solare, temperaturile obținute fiind destul de ridicate (3000-3500 grade C).
Fig.III.16 Captatorul cu concentrator paraboloid de revoluţie

Utilizarea concentratorilor parabolici în producerea energiei se orientează pe mai multe
direcţii:
52
parabolic
1) Producerea energiei electrice, cu ajutorul unor turbine cu gaze, conform ciclului Brayton.
Temperaturile obţinute cu ajutorul concentratorilor parabolici se situează în jurul valorii de 1000ºC
2) Producerea energiei mecanice, prin intermediul motoarelor Stirling ca şi receptoare, metodă cu
care se obţin puteri de la 50W până la 500-1000 W
3) Obţinerea de temperaturi mari de 700-800ºC, folosite în scopul descompunerii termice a unor
substanţe. Modul de funcționare este identic cu cel al cuptoarelor solare.
4) Producerea aburului, utilizat în scopul punerii în mişcare a uneia sau mai multor turbine cu
vapori, care produc curent electric de 2,5 kW la nivel terestru, pentru un diametru de cca.8m şi în
spaţiu de 1,5kW, pentru diametre de 3m
5) Încălzirea clădirilor de locuit pe perioada senină, prin instalaţii special adaptate care să
poată prelua căldura de la soare pe timp însorit şi care să poată funcţiona şi independent, prin
intermediul încălzirii cu gaze, lemne sau încălzire electrică.
III.10.1 Utilizarea sistemelor concentrator-turbina cu gaze
Producerea energiei electrice se poate face prin utilizarea turbinelor cu gaze într-un sistem
cu concentratoare parabolice. Un concentrator parabolic poate produce abur, ce poate fi folosit la
rândul său de către turbinele cu gaze în scopul producerii de energie electrică.
Fig.III.17 Schema funcţionării unei turbine cu gaze cu compresor axial
Ciclul Brayton sau Joule

Turbina cu gaze funcţionează asemănător cu un motor de automobile. Aerul admis se
comprimă într-un compresor cu palete, ajunge apoi în camera de ardere, zonă în care se introduce
un combustibil, unde are loc o încălzire izobară. Presiunea rămâne deci constantă, însă temperatura
şi volumul gazelor de ardere cresc, punând în funcţiune o turbină ce produce lucrul mecanic, după
care gazele de ardere sunt eliminate în atmosferă.
Procesele ce au loc într-o turbină cu gaze sunt prezentate în figura următoare:
53
parabolic
Fig.III.18 Părţile componente ale unei turbine cu gaze şi transformările care au loc la nivelul acestora
Transformările ce au loc în interiorul turbinei cu gaz sunt:

1-2 –compresie izoentropică;
2-3 - încălzire izobară;
3-4 - destindere izoentropică ;
4-1- răcire izobară;
Randamentul ciclului Brayton fără recuperator, se poate calcula cu ajutorul relaţiilor:
1
𝜂𝑖𝑑𝑒𝑎𝑙 = 1 − 𝑘−1 (III.11)
𝜖 𝑘
𝐾−1
𝑇3 1 1
𝜂 (1− 𝑘−1 )− (𝜖 𝐾 −1)
𝑇1 𝑇 𝜂𝐶
𝜀 𝑘
𝜂𝑟𝑒𝑎𝑙 = 1 − 𝐾−1 (III.12)
𝑇3 1
−1− (Π 𝐾 −1)
𝑇1 𝜂𝐶
𝑝
𝜖 = 𝑝2 (III.13)
1
𝜖- raport de compresie
k- exponentul adiabatic al gazului (𝑘𝑎𝑒𝑟 = 1,4)
T1- temperatura minimă (iniţială)
T3- temperatura maximă
𝜂𝑇 − randamentul intern al turbinei
𝜂𝐶 −randamentul intern al compresorului
𝑝1- presiunea in starea initiala a gazului
p2- presiunea gazului comprimat(in camera de comprimare)
54
parabolic
Diferenţa dintre randamentul ideal şi cel real este redată prin intermediul următorului grafic :
Fig.III.19 Randamentul real şi cel ideal în cazul ciclului Brayton
- randamentul real – cu albastru

- randamentul ideal – cu negru
III.10.2 Utilizarea sistemului Dish- Stirling
Fig.III.20 Sistem de producere a curentului electric de tip Dish- Stirling
Acest sistem foloseşte reflectorul parabolic pentru concentrarea luminii pe un receptor

poziţionat în punctul focal al reflectorului. Reflectorul urmăreşte soarele pe două axe, astfel fluidul
de lucru din receptor este încălzit la temperaturi de 250-700ºC şi utilizat apoi de un motor Stirling
pentru a produce energie mecanică. Energia mecanică antrenează un dinam ce va produce curent
electric.
55
parabolic
Avantajul pe care îl oferă sistemele de tip farfurie cu motoare Stirling elimină necesitatea de
transfer de căldură la un cazan, amplasând motorul Stirling în punctul focal.
Motorul Stirling a fost inventat de către scoţianul Robert Stirling în anul 1816 şi este un
motor cu ciclu închis, regenerativ, agentul de lucru al acestuia fiind aer, heliu sau hidrogen, care
parcurge un ciclu termodinamic într-un sistem închis.
Acest tip de motor a fost inventat în urma motorului cu abur, care a pus mari probleme la
vremea respectivă. Aveau loc adesea explozii ale cazanelor şi de multe ori s-au pierdut chiar vieţi
omeneşti.
În prezent, motorul Stirling a revenit în atenţia cercetătorilor, deoarece poate funcţiona cu
orice tip de combustibil, lucrează la un randament ridicat şi poate utiliza radiaţia solară pentru a
produce efort mecanic, poluarea fiind practic inexistentă.
Un avantaj foarte mare îl reprezintă şi valorificarea energiei termice reziduale din diverse
instalaţii termice. Motoarele Stirling sunt utilizate adesea şi pentru antrenarea unor pompe de
căldură la maşinile frigorifice, precum şi în domeniul spaţiului cosmic, motiv pentru care N.A.S.A.
deţine un departament special pentru cercetarea acestui tip de motor.
Funcţionare
Motorul Stirling, fiind un motor cu ciclu închis, conţine o anumită cantitate de gaz, ce
parcurge patru transformări sau timpi: încălzire, destindere, răcire şi compresie. Motoarele Stirling
sunt în două variante constructive, cu unul sau doi cilindrii, în ambele variante având două pistoane:
unul cald şi unul rece, care se mişcă cu un defazaj de 90º.
,,Între spaţiile de lucru ale celor două pistoane se află un schimbător de căldură regenerativ
care separă două surse de căldură de temperaturi diferite. Gazul care parcurge ciclul termodinamic
al motorului ajunge succesiv în contact cu sursa caldă şi sursa rece, primind şi respectiv cedând
căldură. Lucrul mecanic produs este teoretic egal cu diferenţa dintre căldurile schimbate. În contact
cu sursele de căldură agentul de lucru suferă o transformare izotermică, iar la trecerea prin
regeneratorul de căldură este supus unei transformări izocore, realizată prin defazajul de mişcare a
celor două pistoane “.3
Modul de funcționare al motorului Stirling pe timpi, lucrul mecanic al acestuia şi
randamentul pe care îl oferă sunt prezentate conform figurii :
3
http://www.proiecte.ro/mecanica/motorul-stirling-58230, 18.05.2016, ora 1130
56
parabolic
Fig.III.21 Motorul Stirling –transformări de stare

Gazul de lucru este încălzit cu ajutorul concentratorului parabolic şi suferă două
transformări izoterme şi două transformări izocore. Pentru descrierea transformărilor se vor utiliza
notaţiile următoare:
Q- cantitatea de căldură;
L- lucrul mecanic;
m- masa gazului în mol;
Cv - capacitatea calorică molară la volum constant [ J/mol];
R- constanta universală a gazelor [ J·mol-1K-1];
T,T0 – temperatura superioară şi temperatura inferioară [K];
V2, V3- volumul în punctul mort superior [ m3];
V1, V4- volumul în punctul mort inferior [m3].
Timpul 1 (transformarea 1-2)- destindere izotermă
Gazul efectuează lucru mecanic asupra mediului, căldura absorbită şi lucrul mecanic sunt egale
între ele şi sunt date de formula:
𝑄 = 𝐿12 = 𝑚 · 𝑅 · 𝑇 · 𝑙𝑛𝑉2 (III.14)
𝑉1
Timpul 2 (transformarea 2-3)- răcire izocoră

57
parabolic
În urma acestei transformări este cedată căldură către regenerator, gazul fiind adus în starea
iniţială. Căldura cedată Q23 se determină astfel:
𝑄23 = 𝑚 · 𝐶𝑉 · (𝑇 − 𝑇0 ) (III.15)
Timpul 3 (transformarea 3-4)- comprimare izotermă
Lucrul mecanic necesar modificării volumului L34 este egal cu căldura cedată Q0, conform relaţiei:
𝑉
𝑄0 = 𝐿34 = 𝑚 · 𝑅 · 𝑇0 · 𝑙𝑛 𝑉3 (III.16)
4
Timpul 4 (transformarea 4-1)- încălzire izocoră

Căldura absorbită în timpul 2 de către regenerator este cedată gazului, valoarea acesteia fiind:
𝑄41 = 𝑚 · 𝐶𝑉 · (𝑇 − 𝑇0 ) (III.17)
Lucrul mecanic util
Se determină din diagrama p-V (presiune-volum) din Fig.III.21, ca fiind suprafaţa interioară
delimitată de transformările gazului, iar din diagrama T-s (temperatură-entropie) este rezultatul
diferenţei dintre energia calorică absorbită şi energia calorică cedată.
Randamentul
Randamentul motoarelor Stirling este cu mult mai mic decât al motoarelor cu ardere internă
uzuale, datorită temperaturii gazului de lucru, care în realitate nu se poate încălzi la temperaturi mai
mari de 800 K, temperatura maximă de lucru fiind limitată de temperatura sursei calde.
III.11 Concluzii
Sistemele care se bazează pe concentrarea radiaţiei solare prezintă o serie de avantaje şi
dezavantaje. Principalele avantaje oferite de acestea sunt:
- obţinerea unor temperaturi foarte înalte, care se pot folosi la generarea energiei termice sau
electrice, utilizând turbina cu abur, motoarele Stirling sau pot fi folosite în unele reacţii chimice
directe la temperaturi înalte
- sistemele care utilizează concentrarea radiaţiei solare sunt mai eficiente decât sistemele ce
utilizează celule solare (sisteme fotovoltaice)
- spre deosebire de sistemele ce utilizează celule fotovoltaice, sistemele de concentrare a
radiaţiei sunt mult mai ieftine, putând acoperi suprafeţe mult mai mari prin amplasarea oglinzilor ce
intră în componenţa acestora.
- căldura se poate stoca pe timpul nopţii sau atunci când este înnorat, cu ajutorul
rezervoarelor de fluid încălzit, izolate termic. Pentru o conservare mai bună a căldurii se pot utiliza
sărurile topite.
Dezavantajele sistemelor cu concentrare a radiaţiei solare sunt:
58
parabolic
- necesitatea de urmărire a luminii soarelui pe întreaga durată de strălucire a acestuia, pe
parcursul unei zile, pentru a-i concentra radiaţia spre colector, fapt care implică unele costuri în
realizarea unor sisteme de urmărire a luminii;
- imposibilitatea furnizării energiei în situaţiile în care lumina este difuză, spre deosebire de
celulele solare care pot produce energie, dar bineînţeles, la un randament foarte scăzut.
59
parabolic
CAPITOLUL IV. ABURUL. GENERALITĂŢI ŞI UTILIZARE
IV.1 Avantajele şi dezavantajele utilizării aburului

Aburul este un agent termoenergetic, ce a reuşit să se impună în competiţia cu ceilalţi agenţi
termici, datorită avantajelor pe care le oferă.
Avantajele oferite de utilizarea aburului sunt :
- cost redus, deoarece se obţine din apă, iar sistemele de obţinere a acestuia sunt relativ simple;
- are caracter inert şi nu prezintă pericol de coroziune până la temperatura de 500℃, pentru
temperaturi mai mari creşte semnificativ viteza reacţiilor de descompunere cu formare de 𝑂2;
- nu este toxic;
- nu este combustibil;
- prezintă o capacitate ridicată de înglobare a energiei datorită căldurii latente de vaporizare şi a
căldurii specifice mari;
- coeficienţi de transfer de căldură prin convecţie cu valori ridicate datorită proprietăţilor
termofizice mari în comparaţie cu hidrocarburile din fracţiile petroliere sau alti agenţi termici;
- transportul prin conducte se face prin variaţia propriei presiuni. Nu necesită sisteme de pompare.
Dezavantaje:
- nu poate fi stocat. Producerea şi utilizarea aburului trebuie să fie cuplate tehnologic;
- presiunea de vapori ridicată necesită temperaturi înalte pentru obţinere;
- în timpul transportului, datorită perderilor de caldură spre mediul înconjurător are tendinţa să- şi
degradeze calitatea în sensul transformării din abur supraîncălzit în abur saturat uscat, iar din abur
saturat în abur umed.
Datorită faptului că aburul se poate găsi în diverse stări, s-a impus de-a lungul timpului
utilizarea unui număr destul de mare de termeni specifici, necesari calculelor inginereşti pentru a
preveni apariţia defecţiunilor sau funcţionarea incorectă a sistemelor de producere şi utilizare a
aburului.
IV.2 Clasificarea aburului:
Principalii parametrii prin care se caracterizează aburul sunt:
- temperatura aburului (t)– aceasta se compară cu temperatură de saturaţie
- conţinutul de umiditate sau titlul de vapori (x)
- presiunea de saturaţie (Ps)
60
parabolic
Ţinând cont de aceşti parametrii, principalele tipuri de abur utilizat în industrie se pot
clasifica astfel:
În funcţie de temperatură:
- abur saturat umed: 𝑡 = 𝑡𝑠 , 𝑥 ∈ (0,1);
- abur saturat uscat: 𝑡 = 𝑡𝑠 , 𝑥 = 1;
- abur supraîncălzit: 𝑡 > 𝑡𝑠
În funcţie de presiune:
- abur de joasă presiune : 𝑝𝑠 = 1 − 12 𝑏𝑎𝑟, 𝑡 = 𝑡𝑠 − 300℃

- abur de medie presiune: 𝑝𝑠 = 12 − 50 𝑏𝑎𝑟, 𝑡 = 𝑡𝑠 − 450℃
- abur de înaltă presiune: 𝑝𝑠 = 50 − 370 𝑏𝑎𝑟, 𝑡 = 𝑡𝑠 − 650℃
După modul de obţinere :
- abur proaspăt (viu);

- abur uzat (mort,evacuat);
- abur prelevat (abur de priză);
- abur laminat;
- abur deşeu.
IV.3 Caracterizarea sistemelor apă- abur
Datorită avantajelor pe care le oferă sistemele apă-abur din punct de vedere termo-
energetic, pentru o funcţionare cât mai corectă la un randament cât mai mare, proprietățile
sistemelor sunt foarte studiate şi sunt accesibile în trei variante.
Prima variantă se referă la relaţiile matematice de calcul, relaţii cu ajutorul cărora sunt
redate proprietăţile termofizice ale apei şi aburului. Această variantă este foarte accesibilă, prin
folosirea a diverse programe de calcul.
A doua variantă se bazează pe tabelele termodinamice, tabele în care sunt trecute valori
experimentale sau obţinute în urma prelucrării unor date experimentale. Valorile parametrilor
sistemului apă - abur din aceste tabele sunt destul de precise, erorile fiind neglijabile.
A treia variantă se bazează pe utilizarea diagramelor termodinamice, diagrame ce
evidenţiază transformările parcurse de sistemul apă - abur. Dezavantajul utilizării diagramelor
constă în dificultatea de citire a diagramelor sau apariţia erorilor de citire.
O parte din diagramele termodinamice pot fi la dispoziţia oricui, cu ajutorul programului
CoolPack, realizat de o universitate din Danemarca.
61
parabolic
Fig.IV.1 Programul CoolPack

IV.4 Principalele reprezentări ale sistemului apă-abur în diagrame
IV.4.1 Diagrama presiune-temperatura
Această diagramă are ca elemente principale patru zone caracteristice, două puncte critice şi
două curbe.
Fig.IV.2 Diagrama presiune-temperatura
Punctele caracteristice:
Punctul T, denumit şi punct triplu este punctul de echilibru al celor trei stări de agregare:
lichid, solid şi gaz. Acestuia îi sunt caracteristice coordonatele: 𝑝𝑇 = 622 𝑁/𝑚2 şi 𝑡𝑇 = 0,01 ℃.
62
parabolic
Punctul C, denumit şi punct critic, este punctul cu temperatura maximă, unde se poate face
condensarea în cazul comprimării izotermice. În acest punct proprietăţile fazelor de vapori şi lichide
coincid. Acestuia îi sunt caracteristice coordonatele: 𝑝𝐶 = 221 · 105 𝑁/𝑚2 şi 𝑡𝐶 = 374 ℃.
Curbele caracteristice despart cele trei stări de agregare.
Curba lichid-vapori e mărginită de cele două puncte menţionate anterior (T şi C), spre
deosebire de curbele solid-vapori şi solid-lichid, care sunt mărginite doar la un capăt, de către
punctul T. Peste curbele de echilibru, trecerea sistemului se realizează cu cedare sau primire de
căldură latentă.
Transformările care se realizează cu schimb de căldură latentă pot fi :
a. sublimare;
b. desublimare;
c. topire;
d. solidificare;
e. vaporizare;
f. condensare
Stabilirea numărului de parametri caracteristici sistemului pentru o anumită stare se
realizează utilizând legea fazelor:
𝐿+𝐹 =𝐶+2 (IV.1)
Unde:
L- numărul gradelor de libertate/ parametrilor independenţi;
F- numărul fazelor aflate în echilibru;
C- numărul componenţilor sistemului;
Pentru punctul triplu, legea fazelor devine:
𝐿+3=1+2
Din relaţia de mai sus rezultă că poziţia punctului triplu este unică, numărul gradelor de
libertate L fiind egal cu 0.
Cele patru zone caracteristice diagramei, specifice stărilor de agregare sunt:
Zona S- corespunzătoare valorilor mari ale presiunii şi scăzute ale temperaturii;
Zona V- corespunzătoare valorilor mici ale presiunii şi unor temperaturi mai mici decât temperatura
de 374℃, specifică punctului critic;
Zona G– corespunzătoare unor temperaturi cu valori mai mari faţă de temperatura critică;
Zona L– corespunzătoare zonei dintre două curbe de echilibru ( lichid - solid şi lichid - vapori)
Pentru a stabili coordonatele unui punct aflat pe o curbă de echilibru este necesară
cunoaşterea unui singur parametru sau grad de libertate.
63
parabolic
Pentru a stabili coordonatele unui punct, dintr-o zonă specifică unei stări de agregare este
necesară cunoaşterea a doi parametri (ex: temperatură si presiune).
IV.4.2 Diagrama presiune - volum specific
Diagrama e utilizată în special pentru a putea determina proprietăţile fizice ale aburului într-
o anumită stare şi pentru a reprezenta transformările ce au loc la nivelul ciclurilor motoarelor
termice.
La fel ca şi în diagrama presiune-temperatură, punctul C reprezintă punctul critic, specific
stării critice, adică stării de echilibru între solid, lichid şi gaz.
Fig.IV.3 Diagrama presiune-temperatură
Curbe, zone şi puncte caracteristice:

- punctele A şi B– puncte corespunzătoare punctului triplu al apei;
- curba AC sau curba punctelor de fierbere– corespunzătoare stării lichide în punctul de fierbere;
- curba BC sau curba punctelor de rouă - corespunzătoare stării de vapori în punctul de condensare;
64
parabolic
- Zona L- zona stării de lichid subrăcit;
- Zona V- zona stării de vapori supraîncălziți;
- Zona L+V- zona aburului umed;
- 𝑡𝐶 - izotermă critică - deasupra acesteia sistemul se află în stare gazoasă;
Pentru lichide, izotermele sunt aproape verticale, ceea ce reprezintă o variaţie mică a
volumului în funcţie de temperatură, iar în zona aburului umed acestea coincid cu izobarele.
Pentru gaze şi vapori supraîncălziţi se observă o variaţie hiperbolică a volumului specific în
funcţie de temperatură.
- curbele de izotitlu – corespunzătoare zonei aburului umed;
- curba punctelor de fierbere, unde titlul de vapori 𝑥 = 0;
Titlul de vapori (x) reprezintă conţinutul de umiditate al unui amestec lichid-solid şi se
calculează cu ajutorul relaţiei:
𝑚𝑣
𝑥= (IV.2)
𝑚𝐿 +𝑚𝑉
Unde:
x- titlul de vapori sau conţinutul de umiditate;
𝑚𝑣 - masa de vapori ai amestecului;
𝑚𝐿 - masa lichidului
Cu ajutorul valorilor de pe curbele de echilibru şi a titlului de vapori s-au determinat
următoarele expresii:
𝑖 = 𝑖 ′ + 𝑥𝑟 (IV.3)
𝑠 = 𝑠 ′ + 𝑥𝑟𝑒 (IV.4)
𝑢 = 𝑢′ + 𝑥𝑟𝑖 (IV.5)
Unde :
i - entalpia specifică;
s - entropia specifică;
u - energia internă;
r - căldura latentă de vaporizare;
ri - căldura latentă internă de vaporizare;
re - căldura latentă externă de vaporizare;
x - titlul de vapori;
IV.4.3 Diagrama T-s a vaporilor
Aceasta diagramă oferă posibilitatea evaluării cantităţii de căldură schimbată în
transformările termodinamice.
65
parabolic
Fig.IV.4 Diagrama T-s pentru vapori de apă
66
parabolic
IV.4.4 Diagrama h-s pentru vapori şi pentru apă
Aceasta este cea mai utilizată diagramă termodinamică, deoarece permite o determinare
rapidă a schimbului de lucru mecanic şi căldură, precum şi viteza de curgere pentru vapori, atunci
când se destind în ajutaje. Schimbul de energie specifică se reprezintă prin segmente verticale, iar
entalpia specifică e reprezentată pe ordonată.
Fig.IV.5 Diagrama h-s pentru vapori şi pentru apă
Fig.IV.6 Diagrama h-s pentru vapori şi pentru apă
67
parabolic
IV.5 Tabele termodinamice
Prin intermediul programului CoolPack se prezintă mai multe tipuri de tabele
termodinamice,care ajută foarte mult la determinarea unor valori ale parametrilor fluidului studiat.
Pentru studiul acestora,mai întâi se selectează substanţa cercetată conform exemplului din Fig.IV.7:
Fig.IV.7 Setarea fluidului studiat în programul CoolPack
Valorile se setează automat în momentul în care se selectează substanţa din categoria de

substanţe.
Programul dispune de următoarele categorii de substanţe :
- toate ;
- sintetice, pure;
- naturale ;
- mixte
Pentru fiecare categorie sunt anumite substanţe ale căror proprietăţi termodinamice se pot
afişa imediat după apăsarea butonului ,,OK”.
Pentru apă programul afişează următorul tabel termodinamic.
68
parabolic
Fig.IV.8 Tabel termodinamic în programul CoolPack

IV.6 Concluzii
Aburul poate fi utilizat ca agent termic sau în producerea de energie electrică cu ajutorul
turbinelor pe gaze. Acesta se poate obţine în urma fierberii apei, la temperaturi de cel puţin 100ºC,
motiv care măreşte necesitatea utilizării energiei solare concentrate. În funcţie de puterea
concentratorului, în dependenţă cu volumul de apă ce trebuie încălzit şi proprietăţile rezervorului în
care se află, se pot obţine mai multe tipuri de abur.
69
parabolic
Principalul avantaj pe care îl oferă este dat de capacitatea ridicată de înglobare a căldurii,
datorită proprietăţilor sale termofizice care îl avantajează faţă de hidrocarburile din fracţiile
petroliere sau alţi agenți termici. Acesta poate fi utilizat şi pentru stingerea incendiilor, prin crearea
unei atmosfere inerte în zona incendiată.
Pentru a utiliza eficient aburul, este nevoie de cunoaşterea proprietăţilor sale şi a evoluţiei
acestora în timpul proceselor tehnologice.
70
parabolic
CAPITOLUL V. TRANSFERUL TERMIC LA NIVELUL

CONCENTRATOARELOR PARABOLICE
V.1 Modul de realizare a transferului termic

În cadrul unui sistem format dintr-un concentrator parabolic şi un receptor de tip rezervor
cilindric are loc un transfer de căldură complex din punct de vedere al realizării unui model
matematic. Pereţii receptorului primesc căldură atât de la soare, cât şi de la concentrator prin
radiaţie, o parte din aceasta cedând-o spre exterior, datorită diferenţelor de temperatură, iar o altă
parte transmiţând-o prin conducţie unui agent termic. Schimbul de căldură dintre pereţii
receptorului şi mediul exterior poate fi influenţat de viteza şi temperatura curenţilor de aer cu care
intră în contact termic, prin convecţie.
Receptorul, în funcţie de temperatura iniţială pe care o are, va primi la început căldură prin
convecţie, iar după ce va depăşi temperatura mediului în care se află, va ceda o parte din căldura
totală primita.
Fig.V.1 Transferul termic la nivelul receptorului
V.2 Transferul termic la nivelul rezervorului

Regimul de transfer termic al căldurii la nivelul rezervorului poate fi:
- permanent - transferul termic nu depinde de timp
- receptorul se află în echilibru termic
- tranzitoriu - transferul termic se modifică în timp
71
parabolic
- receptorul primeşte şi cedează căldură în timp, în funcţie de variaţia condiţiilor
climatice
Valoarea temperaturii la un moment dat depinde de vectorul de poziţie al punctului de
temperatură T (r⃗ ) şi momentul la care punctul are temperatura T (τ ).
𝑇 = 𝑓(𝑟 ⃗, 𝜏) (V.1)
Totalitatea punctelor de pe pereţii receptorului, care au temperaturi egale, alcătuiesc o

suprafaţă izotermă. Gradientul de temperatură sau vectorul perpendicular pe două izoterme infinit
apropiate se poate calcula astfel:
𝑑𝑇
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑇 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑛0 dn (V.2)
Unde :
𝑛0 − versorul normalei la suprafaţa izotermă T= ct.
⃗⃗⃗⃗⃗
𝑛⃗⃗ − vectorul normalei la suprafaţa izotermă
𝑑𝑇 𝑑𝑇 𝑑𝑇
⃗⃗
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑇 = 𝛻𝑇 = 𝑖⃗ dx + 𝑗⃗ dy + 𝑘 (V.3)
dz
Unde:
∇ - operatorul ,,nabla”
⃗⃗ − versorii celor trei direcţii
𝑖⃗, 𝑗⃗, 𝑘
Cantitatea de căldură transferată prin corp în timp este dată de relaţia fluxului termic:
𝑑𝑄
𝑄̇ = 𝑑𝑡 [W] (V.4)
V.2.1 Transferul de căldură prin conducţie

Conducţia are cea mai mare pondere în transferul termic de la nivelul sistemului colector-
receptor, fiind combinată cu convecţia şi cu radiaţia.
La solide, conducţia termică se manifestă ca urmare a vibraţiei termice a reţelei cristaline,
intensitatea acesteia fiind maximă la metale, unde se pot întâlni următoarele moduri de transport
termic: prin deplasarea electronilor, a fotonilor şi prin radiaţia dintre particule.
Legea fundamentală a transferului termic conductiv a fost propusă în anul 1822, de Fourier.
Conform Legii lui Fourier, fluxul termic unitar conductiv care trece printr-un corp imobil, între
două feţe laterale ale acestuia, în direcție normală, în timpul 𝑑𝜏 , prin suprafaţa dA, este proporţional
cu gradientul de temperatură între cele două feţe:
72
parabolic
̇ 𝑞 = −λ · 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑇 (V.5)
̇
𝑑𝑄
𝑞̇ = 𝑑𝐴 (V.6)
𝑞̇ − flux termic unitar conductiv;

λ − coeficient de conductivitate termică specific materialului din care e alcătut receptorul;
𝑑̇𝑄- fluxul termic;
dA- unitatea de suprafaţă
Considerând componentele fluxului unitar pe cele trei direcţii, se mai poate scrie:
̇ ⃗⃗
𝑞 = 𝑞 ̇𝑥 𝑖⃗ + 𝑞̇ 𝑦 𝑗⃗ + 𝑞̇ 𝑧 𝑘 (V.7)
Unde:
𝑑𝑇
𝑞 ̇𝑥 = −𝜆𝑥 𝑑𝑥 (V.8)
𝑑
𝑞 ̇𝑦 = −𝜆𝑦 𝑑𝑦 (V.9)
𝑑
𝑞 ̇𝑧 = −𝜆𝑧 𝑑𝑧 (V.10)
Deoarece nu se poate determina experimental valoarea gradientului de temperatură, fluxul

termic unitar nu se poate calcula direct din legea lui Fourier.
Pentru un element de volum dv, dintr-un corp care este străbătut de căldură prin transfer
termic, se consideră următoarele ipoteze:
- corpul este solid (sau fluid imobil) omogen;
- parametrii termofizici au aceeaşi valoare în orice punct;
- deformarea receptorului încălzit este neglijabilă;
- sursa internă, de flux unitar 𝑞𝑉 , este uniform distribuită
În timpul dτ, receptorul primeşte un flux termic conductiv pe 3 dintre feţele sale şi cedează
un flux termic conductiv pe celelalte 3 feţe. Ecuaţia de bilanţ termic exprimă faptul că diferenţa
dintre căldura primită de rezervor plus cea generată de agentul termic din interiorul acestuia precum
şi căldura cedată spre exterior duce la încălzirea sau răcirea receptorului.
Considerând condiţiile atmosferice favorabile rezultă încălzirea rezervorului, care va primi
căldură de la elementele vecine, relaţie scrisă sub forma:
𝑑𝑄𝑖 = 𝑑𝑄𝑥 + 𝑑𝑄𝑦 + 𝑑𝑄𝑧 (V.11)

73
parabolic
Căldura cedată se poate scrie sub forma :
𝑑𝑄𝑒 = 𝑑𝑄𝑥+𝑑𝑥 + 𝑑𝑄𝑦+𝑑𝑦 + 𝑑𝑄𝑧+𝑑𝑧 (V.12)
Căldura înglobată de receptor pentru aceeaşi perioadă de timp, pe direcţia x (direcţia orizontalei),
este d𝑄𝑟𝑥 şi se scrie sub forma:
𝑑𝑄𝑟𝑥 = 𝑑𝑄𝑥 − 𝑄𝑥+𝑑𝑥 (V.13)
𝑑𝑄𝑟𝑥 = (𝑞𝑥̇ − 𝑞𝑥+𝑑𝑥

̇ )𝑑𝑦 𝑑𝑧 𝑑𝜏 (V.14)
Fluxul termic unitar s-a raportat la elementul de arie 𝑑𝐴𝑦𝑧 = 𝑑𝑦 𝑑𝑧 .
̇ fiind funcţie continuă se poate dezvolta în serie :

𝑞𝑥+𝑑𝑥
𝑑𝑞̇ 𝑥 𝑑2 𝑞𝑥̇ 𝑑𝑥 2 𝑑3 𝑞𝑥̇ 𝑑𝑥 3 𝑑𝑞̇ 𝑥

̇ 𝑞𝑥+𝑑𝑥 = 𝑞𝑥̇ + 𝑑𝑥 + + + ⋯ = 𝑞𝑥̇ + 𝑑𝑥 (V.15)
𝑑𝑥 𝑑𝑥 2 2! 𝑑𝑥 3 3! 𝑑𝑥
S-au păstrat doar primii doi termeni, ceilalţi având valori neglijabile. Expresia căldurii
rămase devine:
𝑑𝑞̇ 𝑥 𝑑𝑞̇ 𝑥
𝑑𝑄𝑟𝑥 = (𝑞𝑥̇ − 𝑞𝑥̇ − 𝑑𝑥) 𝑑𝑦 𝑑𝑧 𝑑𝜏 = − 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 𝑑𝜏 (V.16)
𝑑𝑥 𝑑𝑥
Pentru celelalte două direcţii, y şi z se pot scrie următoarele relaţii:
𝑑𝑞̇ 𝑦
𝑑𝑄𝑟𝑦 = − 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 𝑑𝜏 (V.17)
𝑑𝑦
𝑑𝑞̇ 𝑧
𝑑𝑄𝑟𝑧 = − 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 𝑑𝜏 (V.18)
𝑑𝑧
Căldura înmagazinată de rezervor de la sursa externă este:
𝑑𝑞̇ 𝑑𝑞̇ 𝑦 𝑑𝑞̇ 𝑧

𝑑𝑄𝑟 = ∑3𝑘=1 𝑄𝑟𝑘 = 𝑑𝑄𝑟𝑥 + 𝑑𝑄𝑟𝑦 + 𝑑𝑄𝑟𝑧 = − ( 𝑑𝑥𝑥 + + ) 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 𝑑𝜏 (V.19)
𝑑𝑦 𝑑𝑧
74
parabolic
𝑑𝑞̇ 𝑥 𝑑𝑞̇ 𝑦 𝑑𝑞̇ 𝑧
𝑑𝑄𝑟 = − ( + + ) 𝑑𝑉 𝑑𝜏 (V.20)
𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧
Căldura primită de receptor de la agentul termic pe timpul încălzirii este de forma:
𝑑𝑄𝑟 = 𝑞𝑉̇ 𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧 𝑑𝜏 = 𝑞𝑉̇ 𝑑𝑉 𝑑𝜏 (V.21)
Căldura totală rămasă în receptor va fi:
𝑑𝑞̇ 𝑥 𝑑𝑞̇ 𝑦 𝑑𝑞̇ 𝑧

𝑑𝑄 = 𝑑𝑄𝑟 + 𝑑𝑄𝑠 = − ( + + ) 𝑑𝑉 𝑑𝜏 + 𝑞𝑉̇ 𝑑𝑉 𝑑𝜏 (V.22)
𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧
𝑑𝑇
Căldura totală rămasă în receptor va încălzi volumul acestuia în unitatea de timp cu . Din
𝑑𝜏
ecuaţia calorimetrică rezultă:

𝑑𝑇
𝑑𝑄 = 𝑐𝜑 𝑑𝜏 𝑑𝜏 · 𝑑𝑉 (V.23)
Unde:
𝐽
𝑐𝑝 − căldura specifică masică a corpului [𝐾𝑔𝐾]
𝜑 − densitatea corpului [kg/m3 ]
𝛿𝑇
=0 (V.24)
𝛿𝑡
Ecuaţia de transfer termic :

𝛿𝑇 𝛿2 𝑇 𝛿2𝑇 𝛿2 𝑇
𝜌𝑐𝑝 𝛿𝑡 = 𝜆 (𝛿𝑥 2 + 𝛿𝑦 2 + 𝛿𝑧 2 ) = 𝜆𝜎 2 𝑇 (V.25)
Devine:
𝛼𝜎 2 T=0 (V.26)
𝛿2 𝑇 𝛿2 𝑇 𝛿2 𝑇
𝜎2𝑇 = + 𝛿𝑦 2 + 𝛿𝑧 2 = 0 (V.27)
𝛿𝑥 2
Pentru un perete cilindric omogen cu lungimea l, având o rază interioară ri şi raza exterioară
re în care căldura se transmite din interior spre exterior (deci T1 > T2), ecuaţia Fourier pentru
transfer termic conductiv unidirecţional se scrie (în coordonate cilindrice):
𝑑𝑇
𝑄𝑠 = −𝜆𝐴 𝑑𝑟 (V.28)
75
parabolic
O suprafaţă normală la fluxul termic este:
𝐴 = 2Π𝑟𝑙 (V.29)
𝑑𝑇
𝑄𝑠 = −2Πλ𝑟𝑙 𝑑𝑟 (V.30)
Pentru 𝜆 independent de T, prin integrare şi separarea variabilelor se obţine:
𝑟 𝑑𝑟 𝑇
𝑄𝑠 = ∫𝑟 2 = 2Πλ𝑙 ∫𝑇 2 𝑑𝑇 (V.31)
1 𝑟 1
Rezolvând integralele se obţine :

2Πλ𝑙(𝑇1 −𝑇2 ) Πλ𝑙(𝑇1 −𝑇2 )
𝑄𝑠 = 𝑟 = 𝑑 (V.32)
𝑙𝑛 2 𝑙𝑛 2
𝑟1 𝑑1
Unde d1,d2 reprezintă diametrul interior, respectiv diametrul exterior;
2𝜋𝑙(𝑟2 −𝑟1 )(𝑇1 −𝑇2 )

𝑄𝑠 = 𝜆 𝑟
(𝑟2 −𝑟1 )ln( 2 )
(V.32)
𝑟1
(𝐴2 −𝐴𝑟1 )(𝑇1 −𝑇2 )

𝑄𝑠 = 𝜆 𝐴 (V.33)
(𝑟2 −𝑟1 )ln( 2 )
𝐴1
Δ𝑇
𝑄𝑠 = 𝜆𝐴𝑚 Δ𝑟 (V.33)
𝐴𝑚 – suprafaţa medie logaritmică a suprafeţei de transfer termic
𝐴2 −𝐴1
𝐴𝑚 = 𝐴 (V.34)
𝑙𝑛( 2 )
𝐴1
Pentru l= 1m, fluxul termic specific pe o unitate de lungime este:
2Π𝜆(𝑇2 −𝑇1 )
𝑞= 𝑟 [𝑊/𝑚] (V.35)
𝑙𝑛 2
𝑟1
Relaţia (V.35), scrisă sub forma :

𝑠 𝑄 𝑟
𝑇1 − 𝑇𝑥 = 2Π𝜆𝑙 𝑙𝑛 𝑟𝑥 (V.36)
1
Face posibilă calcularea temperaturii în interiorul peretelui pentru o rază oarecare rx

76
parabolic
𝑠 𝑄 𝑟
𝑇𝑥 = 𝑇1 − 2Π𝜆𝑙 𝑙𝑛 𝑟𝑥 (V.37)
1
1 𝑇 −𝑇2 𝑟
𝑇𝑥 = 𝑇1 − 𝑙𝑛(𝑟 )
𝑙𝑛 𝑟𝑥 (V.38)
2 /𝑟1 1
Pentru pereţii cu r2/r1> 3,2, calculul se poate simplifica prin înlocuirea razei medii
logaritmice cu media aritmetică a razei interioare şi a celei exterioare:
1
𝑟𝑚𝑎 = (𝑟𝑒 + 𝑟𝑖 ) (V.39)
2
Pentru rezervoarele cu pereţi subţiri, raza medie se poate înlocui cu raza exterioară sau cu
cea interioară.
În urma acestei simplificări, erorile sunt aproape neglijabile :
𝑟
- sub 10% când 𝑟𝑒 < 3,2 şi se lucrează cu media aritmetică;
𝑖
𝑟
- sub 10% când 𝑟𝑒 < 1,24 şi se lucrează cu re sau ri;
𝑖
𝑟
- sub 1% când 𝑟𝑒 <1,5 şi se lucrează cu media aritmetică;
𝑖
𝑟
- sub 1% când 𝑟𝑒 < 1,02 şi se lucrează cu re sau ri;
𝑖
Pereţi compuşi
În cazul pereţilor cilindrici compuşi, relaţia de transfer termic este puţin diferită.
Pentru un perete cilindric, format din n straturi, cu grosimi 𝛿1 , 𝛿2 , 𝛿3 , … , 𝛿𝑛 de conductivităţi
termice diferite 𝜆1 , 𝜆2 ,... 𝜆𝑛 , se consideră căderile de temperatură Δ𝑇1, Δ𝑇2 , … , Δ𝑇𝑛 .
r1,r2,r3 ...,rn – distanţa de la centrul rezervorului la fiecare strat în parte;
T1,Tn –temperaturile de la limita feţei interioare a primului strat, respectiv de la limita exterioară a
stratului n;
Δ𝑇1 + Δ𝑇2 + ⋯ + Δ𝑇𝑛−1 = 𝑇1 − 𝑇𝑛 (V.40)
În regimul staţionar, fluxurile termice ce se transmit prin fiecare strat au aceleaşi valori:
𝑞1 = 𝑞2 = ⋯ = 𝑞𝑛 = 𝑞 (V.41)
𝑄𝑠1 2Π𝜆1 (𝑇1 −𝑇2 )

𝑞1 = = 𝑟 (V.42)
𝑙 𝑙𝑛 2
𝑟1
77
parabolic
𝑄𝑠2 2Π𝜆1 (𝑇1 −𝑇2 )
𝑞2 = = 𝑟 (V.43)
𝑙 𝑙𝑛 3
𝑟2
𝑄𝑠3 2Π𝜆1 (𝑇1 −𝑇2 )

𝑞𝑛 = = 𝑟𝑛 (V.44)
𝑙 𝑙𝑛
𝑟𝑛−1
Variaţia temperaturii, conform relaţiilor de mai sus :

𝑟
𝑞𝑙𝑛 2
𝑟1
𝑇1 − 𝑇2 = (V.45)
2Π𝜆1
𝑟
𝑞𝑙𝑛 3
𝑟2
𝑇2 − 𝑇3 = (V.46)
2Π𝜆2
𝑟𝑛
𝑞𝑙𝑛
𝑟𝑛−1
𝑇𝑛−1 − 𝑇𝑛 = (V.47)
2Π𝜆𝑛−1
𝑟 𝑟 𝑟𝑛
𝑞 𝑙𝑛 2 𝑙𝑛 3 𝑙𝑛
𝑟𝑛−1
𝑟1 𝑟2
𝑇1 − 𝑇𝑛 = 2Π [ + + ⋯+ ] (V.48)
𝜆1 𝜆2 𝜆𝑛−1
Π(𝑇1 −𝑇𝑛 )
=> 𝑞 = 1 𝑟 (V.49)
∑𝑛−1
𝑖=1 𝑙𝑛 𝑖+1
2𝜆𝑖 𝑟𝑖
Π l(𝑇1 −𝑇𝑛 )
𝑄𝑆 = 𝑛−1 1 𝑟 (V.50)
∑𝑖=1 𝑙𝑛 𝑖+1
2𝜆𝑖 𝑟𝑖
Unde :
q- flux termic unitar;
𝑄𝑆 - flux termic total
Pentru a înmagazina mai bine căldura în interiorul receptorului se poate utiliza un strat de
izolaţie. În acest caz, transferul termic pentru un perete cilindric, format din două straturi de
grosime 𝛿1 si 𝛿2 , respectă relaţiile de mai sus.
Regimul nestaţionar
Procesele ce au loc în sistemul cu colector parabolic sunt nestaţionare, fluxul termic şi
temperatura fiind variabile în timp, datorită condiţiilor externe de care sistemul este direct
dependent.
Fluxul termic variază în funcţie de rezistenţa materialului utilizat la confecţionarea
receptorului, precum şi de rezistenţele materialelor izolante.
Pentru rezervoare foarte subţiri, dintr-un singur strat, rezistenţa termică internă poate fi
considerată neglijabilă, facilitând conductivitatea termică.
78
parabolic
La un moment t, temperatura T se poate determina din relaţia:
𝑇−𝑇𝑓
= exp(−𝐵𝑖 · 𝐹𝑜 · 𝐺) (V.51)
𝑇0 −𝑇𝑓
𝛼𝑙
𝐵𝑖 = (V.52)
𝜆
𝒂𝑡
𝐹𝑜 = (V.53)
𝑙2
𝐴𝑙
𝐺= (V.54)
𝑉
Unde :
T0- temperatura iniţială a rezervorului;
Tf- temperatura fluidului din interiorul rezervorului;
𝛼- coeficient de transfer termic (Wm-2K-1);
α- difusivitatea termică a receptorului/rezervorului (m2s-1);
𝜆- conductivitatea termică a materialului din care e confecţionat rezervorul;
A- suprafaţa rezervorului;
V- volumul rezervorului;
l- raza suprafeţei receptorului;
Bi- criteriul Biot;
Fo- criteriul Fourier;
G- factor geometric;
G=1 pentru plăci infinite;
G=2 pentru bare pătrate infinite şi pentru cilindri infiniţi;
G=3 pentru cuburi şi sfere
Conductivitatea termică (λ) este o caracteristică a mediului prin care are loc transferul termic
şi depinde de : natura, compoziţia, presiunea şi temperatura mediului. Pentru inox λ=14,4 W/m·K.
V.2.2 Transferul termic prin radiaţie
În cadrul sistemului receptor-colector parabolic, transferul termic prin radiaţie se realizează
concomitent cu transferul termic prin conducţie şi convecţie.
Energia radiantă totală pe suprafaţa unui corp este absorbită, reflectată sau difuzată.
Notaţii:
Q- căldura totală radiată;
𝑄𝐴 - căldura absorbită;
𝑄𝑅 - căldura reflectată;
79
parabolic
𝑄𝐷 - căldura difuzată;
𝑄 = 𝑄𝐴 + 𝑄𝑅 + 𝑄𝐷 = 𝐴𝑄 + 𝑅𝑄 + 𝐷𝑄 (V.55)
𝑄 = (𝐴 + 𝑅 + 𝐷)𝑄 (V.56)
𝐴+𝑅+𝐷 =1 (V.57)
Unde:
A- coeficient de absorbţie;
D- coeficient de reflexie;
R- coeficient de difuzie
Coeficienţii de absorbţie, reflexie şi difuzie iau valori în funcţie de :
- natura rezervorului
- temperatură
- starea suprafeţei rezervorului
- spectrul radiaţiei incidente
În funcţie de natura sa, rezervorul poate avea proprietăţi asemănătoare cu :
- corpul negru - corpul perfect absorbant: A=1; R=D=0;
- corpul alb - corpul perfect reflectant: R=1, A=D=0;
- corpul diaterm - corpul perfect transparent: D=1; A=R=0;
- corpurile cenușii - corpurile ce absorb o anumită cantitate din toate radiaţiile incidente
A<1=constant;
- corpurile colorate - corpuri ce absorb radiaţia mai mult sau mai puțin, în funcție de culoare;
- corpurile lucioase - corpuri ce reflectă o parte din radiaţie, sub un unghi incident egal cu cel de
reflexie;
Puterea totală de emisie (E) este dată de formula:
𝑄 𝑊
𝐸= [ ] (V.58)
𝐴 𝑚2
Unde:
Q- energia radiată de corp în unitatea de timp;
A- suprafaţa de radiaţie
Factorul de emisie (e) reprezintă raportul dintre puterea totală de emisie a corpului (E) şi
puterea totală de emisie a corpului negru (E0):
𝑑𝐸 𝑊
𝐼𝜆 = [𝑚3 ] (V.59)
𝑑𝜆
80
parabolic
În tabelul următor se prezintă coeficienţii totali de emisie pentru diferite materiale:

Tabel V.4 Coeficienţii totali de emisie pentru diferite materiale
Materialul Temperatura, [º C] e [W/m3 ]
Fontă topită 1300-1400 0,29
Oţel topit 1500-1650 0,42-0,53
Cupru topit 1083-1275 0,16-0,13
Fontă turnată şi 880-990 0,6-0,7
încălzită
Tablă de aluminiu 100 0,09
Aluminiu oxidat la 200-600 0,11-0,19
6000ºC
Cupru lustruit 115 0,02-0,05
Oxid de fier 500-1200 0,85-0,89
Fier oxidat 100 0,74
Fier forjat lustruit 37-250 0,28
Placă brută de oţel 37-370 0,94-0,97
Tablă de oţel oxidată 20 0,66
Zinc oxidat 400 0,11
Tablă galvanizată cu 100 0,21
zinc
Filament de wolfram 26-3315,5 0,32-0,35
Carbon filament 1038-1400 0,53
Carbon brut 100-500 0,77-0,72
Sticlă 260-537 0,95-0,85
Cuarţ 21 0,93
Cărămidă de magnezită 1000 0,38
Puterea emisivă totală a corpului se poate determina din relaţia (V.59):
𝑑𝐸 = 𝐼𝜆 𝑑𝜆 (V.60)
∞ ∞
𝐸 = ∫0 𝑑𝐸 = ∫0 𝐼𝜆 𝑑𝜆 (V.61)
81
parabolic
𝐸𝑀 (𝜆,𝑇)
= I(𝜆, 𝑇) (V.62)
𝐴𝑀 (𝜆,𝑇)
Unde:
𝐸𝑀 (𝜆, 𝑇)- emisivitatea materialului;
𝐴𝑀 (𝜆, 𝑇)- absorbtivitatea materialului;
Formula (V.62) este numită şi intensitatea radiaţiei corpului negru. Formula lui Planck
descrie explicit funcţia I(𝜆, 𝑇)
2ℎ𝑐 2 1 𝑘 1 𝑊
I(𝜆, 𝑇) = = 𝜆51 𝑘2 [𝑚3 ] (V.63)
𝜆5 𝑒𝑥𝑝( ℎ )−1
𝑘𝑇𝜆 𝑒 𝜆𝑇 −1
Unde:
𝑚
c – viteza luminii în vid 𝑐 = 2,997 𝑋 108 [ 𝑠 ]
h- constanta lui Planck ℎ = 6,6261 𝑥 10−27 [𝑒𝑟𝑔 𝑥 𝑠]

𝑒𝑟𝑔
k- constanta lui Boltzmann 𝑘 = 1,3806 𝑥 10−16 [ ]
𝐾
k1 – prima constantă a lui Planck 𝑘1 = 0,374 x 10−15 [𝑊 𝑥 𝑚2 ]

k2- a doua constantă a lui Planck 𝑘2 = 1,4388. x 10−2 [𝑊 𝑥 𝑚2 ]
Conform legii lui Stefan- Boltzmann dependenţa dintre temperatură şi puterea emisivă totală
a corpului negru (E0) este dată de relaţia:
∞ 𝑇 4 𝑊
𝐸0 = ∫0 𝐼𝜆 𝑑𝜆 = 𝑐0 (100) [𝑚2 ] (V.64)
Pentru corpul cenuşiu, relaţia devine:

𝑇 4
𝐸 = 𝑒 𝑥 𝐸0 = 𝑒𝑐0 (100) (V.65)
𝑇 4 𝑊
𝐸 = 𝑐 (100) [𝑚2 ] (V.66)
e- factor de emisie;
c- coeficientul de radiaţie al corpurilor cenuşii;
𝑐
𝑒=𝑐 (V.67)
0
Conform legii lui Kirchoff raportul dintre puterea totală de emisie ( E ) şi coeficientul de
absorbţie (A) este aceeaşi pentru toate corpurile, egal cu puterea totală de emisie a corpului negru
(E0) şi este funcţie numai de temperatură:
82
parabolic
𝐸1 𝐸2 𝐸0 𝑇 4
= =⋯= = 𝐸0 = 𝑐0 ( ) = 𝑓(𝑇) (V.68)
𝐴1 𝐴2 𝐴0 100
𝑄 𝑊
𝐸 = 𝐴 [𝑚 2 ] (V.69)
𝑄 =𝐸·𝐴 (V.70)
Considerând corpul cenuşiu din punct de vedere al proprietăţilor de absorbţie, emisie şi

reflexie rezultă:
𝑇 4 𝑇 4
𝑄 = 𝑐 (100) · 𝐴 = 𝑐 (100) · 𝜋𝑟 2 (V.71)
V.2.3 Transferul convectiv

Convecţia termică reprezintă un proces de transfer termic ce apare la fluidele aflate în
mișcare. Transferul de căldură prin convecţie se realizează prin curenţii de fluid liberi sau forţaţi
care transportă căldură din zonele calde în zonele reci.
Relaţia de bază a transferului de căldură prin convecţie este legea lui Newton:
𝑄 = 𝛼𝑆(𝜃𝑓 − 𝜃𝑠 ) (V.72)
𝑄 = 𝛼𝑆Δ𝜃 (V.73)
Unde:
Q– fluxul de căldură convectiv (W);
𝑊
𝛼- coeficient de schimb de căldură prin convecţie ( 𝑚2 𝜊𝐶);
𝜃𝑓 - temperatura fluidului;
𝜃𝑠 - temperatura de la suprafaţa rezervorului;
S- suprafaţa de schimb de căldură a peretelui (𝑚2 )
Tabel V.5 Valori ale coeficientului de schimb de căldură prin convecţie
Fluid Valoarea coeficientului de schimb de
𝑊
căldură prin convecţie (𝛼) [𝑚2 𝜊𝐶]
Aer (convecţie liberă) 6-30

Aer (convecţie forţată) 30-500
apă, fierbere 3000-60000
abur, condensare 60000-120000
83
parabolic
Relaţia de calcul a transferului termic convectiv în cazul unui rezervor cilindric, aflat sub
acţiunea vântului este:
𝐷𝑟𝑒𝑧𝑒𝑟𝑣𝑜𝑟 2
𝑄 = 𝛼𝑎𝑒𝑟 Π (𝜃𝐸𝑥𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟ă − 𝜃𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎ţă 𝑟𝑒𝑧𝑒𝑟𝑣𝑜𝑟 ) (V.74)
4
Aşadar transferul total de căldură de la nivelul rezervorului cilindric, respectiv al

receptorului poate fi scris sub forma:
𝑄𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 = 𝑄𝑐𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐ţ𝑖𝑒 + 𝑄𝑐𝑜𝑛𝑣𝑒𝑐ţ𝑖𝑒 + 𝑄𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎ţ𝑖𝑒 (V.75)
𝑄𝑐𝑜𝑛𝑣𝑒𝑐ţ𝑖𝑒 = 𝛼𝑎𝑒𝑟 Π (𝜃𝐸𝑥𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟ă − 𝜃𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎ţă 𝑟𝑒𝑧𝑒𝑟𝑣𝑜𝑟 ) (V.76)
4
𝑄𝑐𝑜𝑛𝑣𝑒𝑐ţ𝑖𝑒 = 20 · 3,14 · (𝜃𝐸𝑥𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟ă − 𝜃𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎ţă 𝑟𝑒𝑧𝑒𝑟𝑣𝑜𝑟 ) (V.77)
4
𝑇 4 𝑇 4
𝑄𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎ţ𝑖𝑒 = 𝑐 (100) · 𝐴 = 𝑐 (100) · 𝜋𝑟 2 (V.78)
𝑇𝑒𝑥𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑜𝑟ă 4 𝐷𝑟𝑒𝑧𝑒𝑟𝑣𝑜𝑟 2
𝑄𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎ţ𝑖𝑒 = 𝑐 ( ) · 3,14 · (V.79)
100 4
𝑑𝑇
𝑑𝑄𝐶𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐ţ𝑖𝑒 = 𝑐𝜑 𝑑 𝜏 𝑑𝜏 · 𝑑𝑉 (V.80)
𝑇 4 𝑇 4 𝑇𝑒𝑥𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑜𝑟ă 4 𝐷𝑟𝑒𝑧𝑒𝑟𝑣𝑜𝑟 2
𝑄𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑟𝑒𝑐𝑒𝑝𝑡𝑜𝑟 = 𝑐 (100) · 𝐴 = 𝑐 (100) · 𝜋𝑟 2 + 𝑐 ( ) · 3,14 · +
100 4
𝑑𝑇
+ ∫ 𝑐𝜑 𝑑𝜏 𝑑𝜏 · 𝑑𝑉 − 𝑄̀ (V.81)
Q̀- pierderi de căldură, datorate neomogenităţii materialului, intemperiilor atmosferice

precum şi radiaţiei corpurilor ce înconjoară receptorul
V.3 Transformarea agentului termic din rezervor
Transformarea care are loc în procesul de încălzire a rezervorului este o transformare izocoră,
deoarece sistemul este închis, iar variaţia volumului este nulă. Presiunea şi temperatura variază
direct proporţional.
84
parabolic
Considerând starea 1 ca fiind stare iniţială şi starea 2, fiind stare finală, ecuaţiile de stare ale
gazului perfect într-o transformare izocoră sunt:
𝑚
𝑝1 𝑉1 = 𝑀 𝑅𝑇1 (V.82)
𝑚
𝑝2 𝑉2 = 𝑀 𝑅𝑇2 (V.83)
𝑝1 𝑝2
= (V.84)
𝑇1 𝑇2
Ecuaţia transformării izocore :

𝑝
= 𝑐𝑡 (V.85)
𝑇
P– presiunea (N/m2);
V- volum în m3;
m- masa gazului în kg;
M- masa molară a gazului (kg/kmol);
R- constanta universală a gazelor, R=8314,472 m3PaK-1 kmol-1;
T- temperatura absolută (K)
Reprezentări grafice:
Fig.V.2 Diagrama p-V
Curba transformării izocore este reprezentată printr-o dreaptă verticală.

Pentru o anumită masă, a unui gaz ideal, presiunea gazului în transformările izocore, variază liniar
în funcţie de temperatură:
𝑝 = 𝑝0 (1 + 𝛽𝑡) (V.86)
85
parabolic
Fig.V.3 Diagrama p-T
Unde:
P0- presiunea iniţială a gazului;
β- coeficient termic al presiunii.
În cazul gazelor ideale:
1
𝛽 = 237,15 grad−1 (V.87)
Considerând că avem temperaturi diferite, relaţia (V.82) se poate scrie cu ajutorul

temperaturii absolute:
𝑇(𝐾) = 𝑡( 0 C) + 273,15 (V.88)
𝑇0 = 273,15 (V.89)
1
𝑝 = 𝑝0 [1 + 𝑇 (𝑇 − 𝑇0 ) (V.90)
0
𝑇
𝑝 = 𝑝0 (V.91)
𝑇0
𝑝1 𝑝2
= (V.92)
𝑇1 𝑇2
Lucrul mecanic exterior :

2
𝐿12 = ∫1 𝑝𝑑𝑉 = 0 (V.93)
Lucrul mecanic tehnic :
2
𝐿𝑡12 = ∫1 𝑉𝑑𝑝 = 𝑉(𝑝1 − 𝑝2 ) (V.94)
86
parabolic
Căldura schimbată:
𝑄12 = 𝑈2 − 𝑈1 = 𝑚𝑐𝑣 (𝑇2 − 𝑇1 ) (V.95)
Unde:
U- energia internă;
cv - căldura masică la volum constant;
𝛿𝑢 𝑅
𝑐𝑣 = (𝛿𝑇 ) = 𝑘−1 (V.96)
𝑉
Variaţia entropiei:
𝑇
𝑠2 − 𝑠1 = 𝑐𝑣 𝑙𝑛 𝑇2 (V.97)
1
Conform principiului I al termodinamicii :
Δ𝑄 = Δ𝑈 + Δ𝐿 (V.98)
Δ𝑈 = Δ𝑄 = 𝑚𝑐𝑣 (𝑇2 − 𝑇1 ) (V.99)
Presiunea variază direct proporţional cu temperatura în cazul transformărilor izocore.

Concluzii
Deoarece transferul termic către receptor şi de la acesta către exterior nu este constant şi ţine
cont de foarte mulţi factori, nu i se poate determina valoarea decât pe intervale foarte mici de timp
şi nici atunci cu exactitate. Relaţiile utilizate în calculul transferului termic sunt modele matematice,
care doar se aseamănă cu modelul real, acesta fiind mult prea complex prin natura sa.
87
parabolic
CAPITOLUL VI. REALIZAREA MODELULUI EXPERIMENTAL
VI.1. Realizarea reflectorului

Pentru demonstrarea eficienţei concentratorului solar parabolic s-a realizat o machetă,
compusă dintr-un reflector, un rezervor şi un spațiu închis de formă paralelipipedică. În elaborarea
machetei experimentale s-a utilizat pe post de reflector o antenă parabolică, cu o adâncime de 20 cm
şi un diametru exterior de 117 cm. Suprafaţa parabolicii a fost acoperită cu aproximativ 2687
oglinzi pătrate, cu latura de 2 cm.
Numărul acestora s-a determinat conform relaţiilor ce urmează:
𝑆𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑖𝑐ă = 𝜋𝑅 2 (VI.1.)
𝐷 2
𝑆𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑖𝑐ă = 𝜋 ( 2 ) =3,14· 58,52 (VI.2)
𝑆𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑖𝑐ă = 10745,865 𝑐𝑚2
𝑆𝑜𝑔𝑙𝑖𝑛𝑑ă = 𝑙 2 =4cm2 (VI.3)
𝑆𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑖𝑐ă
𝑛= =2686,4 (VI.4)
𝑆𝑜𝑔𝑙𝑖𝑛𝑑ă
Unde:
D- diametrul reflectorului;
R- raza reflectorului;
l- latura unei oglinzi ( 2 cm);
n- numărul de oglinzi utilizate pentru realizarea reflectorului;
Dimensiunea redusă a oglinzilor a făcut posibilă lipirea acestora, după forma parabolicii, care
prezintă anumite curburi.
88
parabolic
Fig.VI.1 Colectorul parabolic

V.2 Realizarea receptorului
Receptorul utilizat este reprezentat de un rezervor improvizat, o oală din inox, cu partea
inferioară confecționată din aluminiu, cu o grosime de aproximativ 0,5 cm. Partea inferioară îi
conferă rezistenţă la variaţii de presiune şi la temperaturi ridicate, asigurându-i totodată şi o
distribuţie uniformă a temperaturii. Aceasta poate rezista sub efectul termic al unui arzător un timp
îndelungat, fără să prezinte probleme, fiind special realizată în acest scop.
Pentru a avea o imagine mai clară a variaţiei parametrilor fluidului studiat, dar şi pentru
realizarea unei instalaţii de vehiculare a aburului, de pe capacul rezervorului s-au eliminat supapa
de evacuare şi cea de suprapresiune. S-au montat un termometru, un manometru si o conducta de
transport a aburului, formată dintr-o ţeavă din cupru cu diametrul interior de 0,6 cm. Valorile
indicate de termometru sunt cuprinse între 0 şi 120ºC, iar cele indicate de manometru sunt cuprinse
între 0 şi 6 bar. Capacul rezervorului este special fabricat astfel încât să se realizeze o închidere
etanşă şi totodată o scădere a presiunii, fapt ce duce la o încălzire mai rapidă a fluidului şi la
creşterea ulterioară a presiunii, necesare vehiculării aburului.
89
parabolic
Fig.VI.2 Receptor cu presiune redusă
O altă îmbunătăţire adusă receptorului o reprezintă vopsirea acestuia în negru mat, lucru ce
duce la mărirea indicelui de absorbţie a radiaţiei solare şi implicit la scăderea indicelui de reflexie.
Inoxul este rezistent la coroziune, fiind cunoscut şi sub denumirea de oţel inoxidabil, un aliaj
al oţelului ce conţine cel puţin 11% Crom. Această rezistenţă la coroziune îi este conferită de
proprietăţile cromului, care permite crearea unei pelicule dure, invizibile pe suprafaţa oţelului,
capabilă să se refacă în cazul aplicării unor acţiuni mecanice sau chimice pe material.
Avantajele oferite de oţel în cadrul receptorului:
- rezistenţă la coroziune;
- durabilitate mai mare faţă de rezervoarele obişnuite;
- este uşor de întreţinut, datorită stratului de crom care protejează pereţii receptorului;
- are un aspect plăcut;
- este reciclabil (100%);
- prezintă Rezistenţă la căldură şi foc. Aliajele cu nichel nu suferă schimbări de dimensiune datorate
temperaturii şi îşi menţin duritatea la temperaturi ridicate.
V.3 Poziționarea receptorului şi a sistemului
Conform unui site online s-a realizat determinarea distanţei receptorului faţă de focarul
reflectorului şi modul de amplasare al acestuia, la o distanţă de 42,78 cm faţă de centrul
concentratorului parabolic.
90
parabolic
Fig.VI.3 Calcul teoretic de amplasare a receptorului
Acest mod de amplasare reprezintă un caz ideal, pentru o formă perfect parabolică, în
realitate poziţia receptorului fiind puţin deviată faţă de situaţia de mai sus, determinându-se
experimental cu ajutorul unei camere de termoviziune ce indică distribuţia câmpului de temperaturi.
Fig.VI.4 Determinarea exactă a focarului folosind camera de termoviziune
Pentru a se determina distribuţia câmpului de temperaturi s–a realizat mai întâi poziţionarea
reflectorului faţă de soare şi apoi poziţionarea receptorului în focarul în care este concentrată
radiaţia.
Poziţionarea concentratorului parabolic este foarte importantă din punct de vedere al randamentului
instalaţiei de producere a aburului. Această poziţionare se referă în principal la unghiurile de
montare a parabolicii şi la obstacolele ce pot produce umbrirea acesteia.
Deoarece soarele nu are aceeaşi traiectorie de-a lungul celor 365- 366 zile ale anului, este
necesară orientarea colectorului după două unghiuri:
- un unghi de înălţare (unghi de elevaţie)
- un unghi faţă de orizontală (azimut), luând ca referinţă Sudul geografic
91
parabolic
Fig.VI.5 Reprezentarea modului de reglare după unghiul de elevaţie şi azimut
Traiectoria pe care o urmează soarele, de la Est la Vest, diferă în funcţie de oră, zi şi lună,
influenţând deplasarea focarului în care este concentrată radiaţia solară. Pentru a fi mai clară această
afirmaţie s-a ataşat figura următoare, în care se observă traiectoria urmată de soare de-a lungul unei
zile, între orele 8:00 şi 16:00, în diverse perioade ale anului.
Fig.VI.6 Orientarea soarelui pe cer
Tot în Fig.VI.5 sunt reprezentate azimutul şi gradul de elevaţie ale unor obstacole ce pot fi
situate în apropierea sistemului solar. O importanţă deosebită o reprezintă poziţionarea captatorului
astfel încât să nu fie influenţat negativ de formele de relief sau alte obstacole. În situaţia în care
între soare şi captator se situează elemente de umbrire, randamentul instalaţiilor de producere a
aburului sau apei calde scade odată cu fluxul radiaţiei solare.
Receptorul absoarbe şi cedează căldură prin conducţie, convecţie şi radiaţie. O parte din
radiaţia solară ce ajunge la receptor, provine direct de la soare, iar o altă parte de la colectorul
parabolic, fiind concentrată pe receptor, în focarul colectorului. Se observă focalizarea acesteia pe
un cerc cu diametru de aproximativ 5cm, temperatura fiind distribuită circular şi descrescător din
centrul focarului către exterior
92
parabolic
Pentru a se observa evoluţia parametrilor sistemului reflector-receptor, pe baza încălzirii pereţilor
rezervorului şi a fluidului interior s-au făcut o serie de măsurători experimentale.
V.4 Măsurători experimentale
Pentru o temperatură a mediului ambiant text= 30ºC şi o umiditate xaer= 60% s-au efectuat
măsurători experimentale pe o faţă laterală a rezervorului cilindric, considerând emisivitatea ε=0,9
(oţel negru mat). Temperatura maximă obţinută în focar a fost de 300ºC, într-un timp de
aproximativ 10 minute, ţinând cont de viteza vântului de 8m/s, conform prognozei meteo din ziua
respectivă.
Variaţia temperaturii în timp este prezentată în figura următoare:
350
300
Temperatură [ºC]
250
200
150
100
50
0
0 100 200 300 400 500 600 700
Timp [secunde]
Fig.IV.7 Variația temperaturii în funcţie de timp
Fig.VI.8 Temperatura maximă măsurată cu ajutorul camerei de termoviziune
93
parabolic
Scăderea temperaturii pe anumite intervale de timp s-a datorat factorilor din mediul exterior
şi anume prezenţei norilor pe cer şi datorită schimbului termic prin convecţie, cu vântul.
Măsurătorile s-au efectuat, considerând momentul inițial de timp egal cu 0, moment în care
temperatura era egală cu 119º C.
Pentru a observa importanţa vopsirii în negru, s-au efectuat măsurători la nivelul părţii
inferioare a rezervorului, parte care nu a fost vopsită. Temperatura maximă măsurată a fost de 80ºC,
pentru un ε=0,5, cu 220º C mai puţin faţă de măsurătorile de pe feţele laterale.
Eficienţa colectorului s-a dovedit prin creşterea temperaturii agentului termic din interiorul
rezervorului, focalizând radiaţia solară pe o faţă laterală a rezervorului. Într-un timp de 30 minute,
temperatura unui volum de apă de 3 litri s-a ridicat de la 25ºC la 65ºC. Temperatura obţinută face
sistemul util pentru producerea apei calde menajere.
Transferul termic prin radiație se poate determina cu formula următoare:
𝑇 4
𝑄𝑅 = 𝑐 (100) · 𝐴 (VI.5)
𝑇 = 300º𝐶 = 573,15 𝐾
𝑚
𝑐 = 2,997 𝑋 108 [ ]
𝑠
𝐴 = 𝜋𝑟 2 = 25 · 10−4 (VI.6)
573,15 4
8
𝑄𝑅 = 2,997 · 10 ( ) · 25 · 10−4
100
𝑄𝑅 = 8,08 · 108 [W/m2]
Din relația (V.12) se poate calcula schimbul de căldură prin convecție, mai exact pierderile
de căldură pe care le are rezervorul datorită vântului:
𝑄𝐶𝑉 = 𝛼𝑆(𝜃𝑓 − 𝜃𝑠 ) (VI.7)
Se consideră : 𝛼 = 300
𝑄𝐶𝑉 = 300 · 25 · 10−4 (65 − 300) = −176,11 [W/m2]
94
parabolic
În afară de aceste transferuri termice există alte pierderi de căldură, mai ales atunci când
temperatura agentului termic din interiorul rezervorului depășește temperatura exterioară.
Concentratorul parabolic se poate utiliza şi la instalaţiile de încălzire, prin aducerea unui
aport de căldură, scăzând costurile de exploatare.
Fig.VI.9 Instalație de încălzire improvizată
Experimentele făcute pe rezervor demonstrează capacitatea acestuia de a produce abur, la

temperaturi de peste 120ºC şi presiuni mai mari de 2 bar. Pentru realizarea măsurătorilor, agentul
termic din interiorul rezervorului (apa) s-a încălzit cu ajutorul unui arzător. Temperatura şi
presiunea s-au măsurat cu ajutorul termometrului şi manometrului ataşate rezervorului.
Eficienţa de stingere a aburului s-a demonstrat prin stingerea unui incendiu, dintr-un spaţiu
închis, o machetă paralelipipedică, cu 5 feţe din OSB , de grosime 12mm şi o faţă din geam pentru a
se putea observa evoluţia incendiului şi eficienţa instalaţiei de stingere.
Fig.VI.10 Macheta pentru stingerea cu abur
95
parabolic
Refularea aburului pentru stingere s-a produs în urma deschiderii unui robinet de trecere,
situat pe conducta principală de abur. La o temperatură de peste 120º C - temperatura maximă
indicată cu ajutorul termometrului şi o presiune de 1,5 bar, a fost posibilă stingerea incendiului într-
un timp situat între 10 şi 20 de secunde din momentul dirijării aburului prin instalația de stingere.
96
parabolic
CONCLUZII
Lucrarea experimentală a demonstrat eficienţa concentratorului solar de tip parabolic pentru

producerea apei calde menajere, aducerea unui aport de căldură instalaţiilor clasice de încălzire si
aducerea unui aport de căldura în cazul rezervoarelor de producere a aburului. Aburul se poate
folosi ca agent termic sau poate produce curent electric prin intermediul turbinelor de gaze.
Capacitatea vaporilor încălziți de a crea o atmosfera inertă în spațiul incendiat, coroborata cu
o presiune corespunzătoare de evacuare în instalația de stingere, oferă posibilitatea stingerii
incendiilor în anumite spaţii, fără implicarea altor resurse şi mijloace de stingere.
Așadar, concentratorul solar de tip parabolic poate fi folosit cu succes într-o varietate de
domenii, energia produsă fiind infinită şi nepoluantă.
Dezavantajul principal îl reprezintă imposibilitatea folosirii acestor sisteme de concentrare a
radiației în situația condițiilor meteo nefavorabile.
Pentru o eficienţă maximă a sistemului, se recomandă poziționarea acestuia în zone în care
să nu existe obstacole ce ar putea sa reducă din intensitatea radiației luminoase. De asemenea pentru
randamente ridicate se pot folosi sisteme de urmărire a soarelui, astfel încât radiația concentrată în
focar să fie maximă.
97
parabolic
BIBLIOGRAFIE:
[1] http://www12.tuiasi.ro/users/112/C.Roman,%20C.Nejnaru-MCIM-curs.pdf
[2] http://elth.ucv.ro/student1/Cursuri/Bratu%20Cristian/SDPE/003%20-%20Curs%202%20-
%20SDPE%20-%20Sisteme%20solaro-termice.pdf
[3] http://www.e-rusu.ro/instalare.htm
[4] http://www.calorserv.ro/articole/panouri-solare/proiectare-dimensionarea-instalatiilor-solare
[5] http://www.satsupreme.com/showthread.php/76879-Totul-despre-instalare-antena-parabolica-
cu-motor-si-nu-numai-!
[6] http://www.dishpointer.com/
[7] http://www.satlex.ro/ro/azel_calc.html
[8] http://www.satlex.ro/ro/fdratio-params.html?diam=117&depth=20
[9] http://picasaweb.google.com/112161936216598059921/June8201202#5751725060886752098
[10] http://forum.softpedia.com/topic/851659-concentratoare-solare/page__st__90-explicatii
sisteme forum...mai
[11] http://webbut.unitbv.ro/teze/rezumate/2011/rom/VatasescuMariaMonica.pdf
[12] http://idd.univ-ovidius.ro/tutorials/cursuri/FIM/ING9/061TransferConductie.pdf
[13] http://www.retsproject.eu/UserFiles/File/pdf/respedia/09%20Concentrated%20solar%20power/
09-Solar-energy---Part-III---Concentrated-Solar-Power_RO.pdf
[14] http://www.termo.utcluj.ro/regenerabile/2_1_a.pdf
[15] https://ro.wikipedia.org/wiki/Lungime_de_und%C4%83
[16] http://www.scribd.com/doc/73862656/radiatia-solara#scribd
[17] http://energie-verde.ro/panouri-fotovoltaice
[18] http://www.ofertepanourisolare.eu/cumpara/boiler-solar-150l-4882655
[19] http://www.microledplus.ro/categorie-produs/felinare-solare
[20] http://ecology.md/md/page/automobil-solar
[21] http://zeus.east.utcluj.ro/~hvermesan/doctorat/cap1-1.html
[22] http://www.satlex.ro/ro/fdratio-params.html?diam=117&depth=20
[23] http://www.promacht.ro/solar/panouri.html
[24] http://www.21-eme-siecle.com/turnuri-solare-romanian.php
[25] http://www.ecomagazin.ro/turnul-solar-solar-tower-technology-istoric-si-viitor/
[26] http://www.termo.utcluj.ro/termonotedecurs/ciclulstirling.pdf
[27] http://www.ro-bul-ret.eu/images/stories/results/ret/modulul-3.pdf -
98
parabolic
[28] https://ro.wikipedia.org/wiki/Turbin%C4%83_cu_gaze
[29] http://www.calorserv.ro/articole/panouri-solare/proiectare-dimensionarea-instalatiilor-solare
[30] http://www.scrigroup.com/educatie/fizica/TRANSMITEREA-CALDURII-Conducti53511.php
[31] http://www.termo.utcluj.ro/master_er/sst/index.html
[32]http://lege5.ro/Gratuit/geydkmrsgq/hotararea-nr-1069-2007-privind-aprobarea-strategiei-
energetice-a-romaniei-pentru-perioada-2007-2020
[33] http://cadredidactice.ub.ro/gavrilalucian/files/2011/05/fdtou-curs-09.pdf
[34] http://www.responsabilitatesociala.ro/editoriale/despre-investitiile-in-energie-regenerabila.html
[35] http://ecology.md/md/page/energia-solara-si-a-dovedit-performanta-pe-timp-de-noapte
99

Licenta Final

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIA DE POLIŢIE “Alexandru Ioan Cuza”

Utilizarea energiei solare cu ajutorul

Prin prezenta, declar pe proprie răspundere că Lucrarea de diplomă cu titlul ,,Utilizarea

Autor:Sorin Marius Craioveanu

LISTĂ FIGURI ..................................................................................................................................7

GLOSAR DE TERMENI ................................................................................................................11

CAPITOLUL I. DEZVOLTAREA ŞI EVOLUŢIA SISTEMELOR CARE PRODUC

I.1.Începutul utilizării energiei solare .................................................................................16

II.1 Modul de funcţionare a sistemelor fotovoltaice ...........................................................28

III.1 Caracteristici generale.................................................................................................36

IV.1 Avantajele şi dezavantajele utilizării aburului............................................................59

V.1 Modul de realizare a transferului termic ......................................................................70

VI.1. Realizarea reflectorului..............................................................................................87

CONTENTS- ROMANIAN ................................................................. Error! Bookmark not defined.

CONTENTS .......................................................................................... Error! Bookmark not defined.

LIST OF FIGURES ...........................................................................................................................7

CHAPTER I. DEVELOPMENT AND EVOLUTION OF GREEN ENERGY PRODUCING

I.1. Early use of solar energy ..............................................................................................16

II.1 The operation of photovoltaic systems ........................................................................28

III.1 General characteristics ................................................................................................36

IV.1 Advantages and disadvantages of using steam ...........................................................59

CHAPTER V. THERMAL TRANSFER AT PARABOLIC CONCENTRATORS ..................70

V.1 Mode of thermal transfer at parabolic concentrators ...................................................70

VI. EXPERIMENTAL MODEL SETUP .......................................................................................87

VI.1. Making reflector ........................................................................................................87

Fig.I.1 Potenţialul României în domeniul producerii de energie verde .............................................20

Fig.I.2 Pierderile radiaţiei solare şi modul de propagare al acesteia ..................................................21

Fig.I.3 Harta solară a României .........................................................................................................22

Fig.I.4 Reprezentarea grafică a lungimii de undă ..............................................................................24

Fig.I.5 Spectrul luminos .....................................................................................................................25

Fig.I.6 Radiaţiile ultraviolet ...............................................................................................................26

Fig.II.1 Casă cu panouri fotovoltaice .................................................................................................28

Fig.II.2 Celula fotovoltaica ................................................................................................................28

Fig.II.3 Tipuri de celule fotovoltaice .................................................................................................29

Fig.II.4 Funcţionarea unui sistem fotovoltaic simplu ........................................................................30

Fig.II.5 Boiler solar ............................................................................................................................30

Fig.II.6 Modul de funcţionare a boilerului solar ................................................................................31

Fig.II.7 Încărcătoare solare pentru baterii diverse modele .................................................................32

Fig.II.8 Felinare solare .......................................................................................................................32

Fig.II.9 Aparat de taxare parcări ........................................................................................................33

Fig.II.10 Automobil solar ...................................................................................................................33

Fig.II.11 Automobilul solar Astrolab Venturi ....................................................................................34

Fig.II.12 Trecere de pietoni dotată cu sistem solar de avertizare (Bucureşti) ...................................34

Fig.III.2 Instalație solară de generare a energiei electrice cu turn solar ............................................38

Fig.III.3 Mod de funcţionare al turnurilor solare ...............................................................................38

Fig.III.4 Centrala solară Gelio Gemasolar .........................................................................................40

Fig.III.5 Schema constructivă a cuptorului solar de 1000 kW de la Odeillo (Franţa) .......................40

Fig.III.7 Cuptorul din Odeillo-Font Romeu, Franţa, situat în Pirinei ................................................42

Fig.III.8 Cuptoare cu arc - imagine ....................................................................................................42

Fig.III.9 Concentrator piramidal - principiu de funcţionare...............................................................44

Fig.III.10 Captator cu concentrator cilindro- parabolic– schemă de principiu ..................................44

Fig.III.11 Concentrator cilindro-parabolic .........................................................................................45

Fig.III.12 Captator cu concentrator cilindro-parabolic executat de Institutul de Cercetare ştiinţifică

Fig.III.13 Concentratorul sferic fix cu receptor mobil .......................................................................48

Fig.III.14 Poziţia receptorului la concentratorul sferic fix cu receptor mobil...................................49

Fig.III.15 Concentrator dublu parabolic .............................................................................................49

Fig.III.16 Captatorul cu concentrator paraboloid de revoluţie ...........................................................51

Fig.III.17 Schema funcţionării unei turbine cu gaze cu compresor axial ..........................................52

Fig.III.19 Randamentul real şi cel ideal în cazul ciclului Brayton .....................................................54

Fig.III.20 Sistem de producere a curentului electric de tip Dish- Stirling .........................................54

Fig.III.21 Motorul Stirling –transformări de stare .............................................................................56

Fig.IV.1 Programul CoolPack ............................................................................................................61

Fig.IV.2 Diagrama presiune-temperatura...........................................................................................61