Volumul I-Editia III - 10 Ian 2020

VOLUMUL I
Efectuarea măsurătorilor și observațiilor meteorologice,

codificarea datelor meteorologice
Cuprins:
Efectuarea observațiilor și măsurătorilor meteorologice
- Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice 1-268
Codul SYNOP
Instrucțiuni pentru transmiterea mesajelor CLIMAT I și II
– Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice 431-441
Indicații metodologice privind efectuarea observațiilor meteorologice
în sezonul rece al anului

442-444
– Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice
Instrucțiuni pentru crearea și transmiterea mesajului administrativ –
Partea I – Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice 445-459
Instrucțiuni pentru crearea și transmiterea mesajului administrativ –
Partea a II-a – Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice 462-473
Instrucțiuni de utilizare pentru transmisia de date tip SMS în caz de
incident – Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice 474-481
Notă metodologică referitoare la mesajul CLIMAT O.M.M.

ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE METEOROLOGIE
INSTRUCŢIUNI
PENTRU STAŢIILE METEOROLOGICE
BUCUREȘTI – 2017
Lucrare elaborată de Administrația Națională de Meteorologie
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Dr. Elena MATEESCU
ECHIPA DE REDACTARE:
Dr. Ancuța MANEA

Dr. Viorica DIMA, Dr. Alexandru DUMITRESCU
Paula MACO, Dr. Gina TIRON, Adelina POTRA
Ioana GOIA, Drd. George-Stelian TUDORACHE, Dr. Andrei Ionel BERGHEȘ
Dr. Cristian OPREA
Adrian RĂDULESCU
Elena TOMA, Cătălin DUMITRACHE
Cuprins
Partea A – Noțiuni introductive
A.1. Introducere ................................................................................................................................................. 1
A.2. Noțiuni generale ......................................................................................................................................... 2
A.2.1. Noțiuni generale referitoare la observațiile meteorologice .............................................................. 2
A.2.1.1. Necesitatea efectuării observațiilor meteorologice .............................................................. 2
A.2.1.2. Definiție și caracteristicile observației meteorologice………………………………………….. 2
A.2.1.3. Momentul efectuării observației meteorologice ................................................................... 2
A.2.1.4. Locul efectuării observației meteorologice ........................................................................... 3
A.2.2. Stația și platfoma meteorologică ..................................................................................................... 3
A.3. Întreținerea platformei și aparaturii meteorologice ..................................................................................... 7
A.3.1. Căile de acces în platformă și în interiorul acesteia……………………………………………………. 7
A.3.2. Întreținerea aparaturii meteorologice în cazul existenței stratului de zăpadă (fără gheață) ............ 8
A.3.3. Depuneri de gheață pe aparatura meteorologică ........................................................................... 11
A.3.3.1. Stâlpul stației automate, adăposturile clasice, ancorele stâlpului ........................................ 11
A.3.3.2. Ecranul de protecție radiație al casetei cu echipament a data-logger-ului, adăpostul
de temperatură-umezeală .................................................................................................................. 11
A.3.3.3. Panoul solar al stației meteorologice automate .................................................................... 12
A.3.4. Întreținerea ancorelor stației meteorologice automate .................................................................... 13
A.3.4.1. Sezonul rece ....................................................................................................................... 13
A.3.4.2. Sezonul cald ........................................................................................................................ 15
Partea B – Observații și măsurători meteorologice
B.1. Presiunea atmosferică ................................................................................................................................ 16
B.1.1. Noțiuni generale .............................................................................................................................. 16
B.1.2. Cerințe privind efectuarea măsurătorilor conform recomandărilor O.M.M. ...................................... 17
B.1.3. Metode de măsurare a presiunii atmosferice ................................................................................... 17
B.1.4. Întreținerea echipamentelor ............................................................................................................. 18
B.2. Radiația solară ............................................................................................................................................ 19
B.2.1. Noțiuni generale ............................................................................................................................... 19
B.2.2. Scopul efectuării măsurătorilor radiometrice ................................................................................... 19
B.2.3. Componentele bilanțului radiativ ...................................................................................................... 19
B.2.3.1. Radiația solară directă ......................................................................................................... 19
B.2.3.2. Radiația solară difuză ........................................................................................................... 19
B.2.3.3. Radiația globală (totală) ........................................................................................................ 19
B.2.3.4. Radiația reflectată ................................................................................................................. 20
B.2.3.5. Albedo ................................................................................................................................... 20
B.2.3.6. Radiația absorbită ................................................................................................................. 20
B.2.3.7. Radiația terestră ................................................................................................................... 20
B.2.3.8. Radiația atmosferică ............................................................................................................. 21
B.2.3.9. Radiația efectivă ................................................................................................................... 21
B.2.4. Efectuarea măsurătorilor ................................................................................................................. 21
B.2.4.1. Măsurarea radiației solare directe ....................................................................................... 21
B.2.4.2. Măsurarea radiației globale ................................................................................................. 21
B.2.5. Întreținerea traductorilor de radiație ................................................................................................ 22
B.3. Temperatura aerului .................................................................................................................................... 25
B.3.2. Efectuarea măsurătorilor asupra temperaturii aerului ...................................................................... 25
B.3.2.1. Amplasarea instrumentelor pentru efectuarea măsurătorilor de temperatura aerului .......... 25
B.3.2.2. Efectuarea măsurătorilor de temperatura aerului ................................................................. 26
B.3.2.2.1. Utilizarea traductorilor automați pentru determinarea temperaturii aerului .............. 26
B.3.3. Întreținerea aparaturii automate - traductorul de temperatură-umezeală ........................................ 27
B.3.3.1. Sezonul rece ......................................................................................................................... 27
B.3.3.2. Sezonul cald ......................................................................................................................... 27
B.4. Umezeala aerului ........................................................................................................................................ 28
B.4.2. Unități de măsură ............................................................................................................................. 28
B.4.3. Efectuarea măsurătorilor…………………………………………………………………………………... 29
B.4.3.1. Considerații generale privind amplasarea instrumentelor de măsură a umezelii aerului ...... 29
B.4.3.2. Efectuarea măsurătorilor de umezeala aerului ..................................................................... 29
B.4.3.2.1. Utilizarea traductorilor automați pentru determinarea umezelii aerului .................... 29
B.4.4. Întreținerea aparaturii automate - traductorul de temperatură-umezeală ........................................ 29
B.5. Temperatura și starea suprafeței solului sau a suprafeței subiacente ........................................................ 30
B.5.2. Expunerea instrumentelor ................................................................................................................ 30
B.5.3. Efectuarea observațiilor și măsurătorilor ......................................................................................... 31
B.5.4. Efectuarea observațiilor asupra stării solului ................................................................................... 31
B.5.5. Întreținerea aparaturii ....................................................................................................................... 31
B.6. Durata de strălucire a Soarelui ................................................................................................................... 32
B.6.2. Măsurarea duratei de strălucire a Soarelui ...................................................................................... 32
B.6.2.1. Traductorul de radiație globală ............................................................................................. 32
B.6.2.2. Traductorul de durată de strălucire a Soarelui ..................................................................... 32
B.6.2.3. Efectuarea înregistrărilor cu heliograful și descifrarea heliogramelor ................................... 33
B.6.3. Întreținerea aparaturii ....................................................................................................................... 37
B.6.3.1. Traductorii de radiație solară și de durată de strălucire a Soarelui ....................................... 37
B.7. Vântul .......................................................................................................................................................... 38
B.7.2. Unități de măsură ............................................................................................................................. 38
B.7.3. Amplasarea instrumentelor .............................................................................................................. 39
B.7.4. Măsurarea vitezei și direcției vântului .............................................................................................. 40
B.7.5. Întreținerea aparaturii meteorologice - traductorul de vânt (ultrasonic și cu cupe) .......................... 41
B.8. Norii ............................................................................................................................................................. 42
B.8.1. Definiții ............................................................................................................................................. 42
B.8.2. Sistemele noroase – caracteristici ................................................................................................... 42
B.8.3. Procesele de formare a norilor ........................................................................................................ 47
B.8.4. Elementele descriptive ale norilor .................................................................................................... 47
B.8.4.1. Dimensiunea ......................................................................................................................... 47
B.8.4.2. Forma ................................................................................................................................... 47
B.8.4.3. Structura ............................................................................................................................... 49
B.8.4.4. Textura .................................................................................................................................. 49
B.8.4.5. Luminanța ............................................................................................................................. 49
B.8.4.6. Culoarea ............................................................................................................................... 50
B.8.5. Criterii de clasificare a norilor .......................................................................................................... 50
B.8.5.1. Clasificarea morfologică ....................................................................................................... 51
B.8.5.1.1. Genuri ....................................................................................................................... 51
B.8.5.1.2. Specii ........................................................................................................................ 51
B.8.5.1.3. Varietăți .................................................................................................................... 51
B.8.5.1.4. Particularități suplimentare și nori anexă .................................................................. 52
B.8.5.1.5. Nori origine ............................................................................................................... 52
B.8.5.2. Clasificarea norilor după înălțime ......................................................................................... 55
B.8.5.2.1. Generalități ............................................................................................................... 55
B.8.5.2.2. Etajele ...................................................................................................................... 55
B.8.6. Definițiile norilor ............................................................................................................................... 56
B.8.6.1. Definițiile genurilor de nori .................................................................................................... 56
B.8.6.2. Definițiile speciilor de nori ..................................................................................................... 57
B.8.6.3. Definițiile varietăților noroase ................................................................................................ 58
B.8.6.4. Definițiile particularităților suplimentare și norilor anexă ....................................................... 59
B.8.6.4.1. Particularități suplimentare ....................................................................................... 59
B.8.6.4.2. Nori anexă ................................................................................................................ 60
B.8.6.5. Precizări ...................................................................................................................... 60
B.8.7. Descrierea norilor ............................................................................................................................ 61
B.8.7.1. Norii etajului superior - CIRRUS, CIRROSTRATUS, CIRROCUMULUS ............................. 61
B.8.7.1.1. Norii CIRRUS (Ci) ................................................................................................... 61
B.8.7.1.1.1. Constituţie fizică, mod de formare, formă ................................................... 61
B.8.7.1.1.2. Specii de nori Cirrus ................................................................................... 62
B.8.7.1.1.3. Varietăţi de nori Cirrus ................................................................................ 64
B.8.7.1.1.4. Particularităţi suplimentare şi nori anexă .................................................... 64
B.8.7.1.1.5. Note explicative; fenomene asociate .......................................................... 64
B.8.7.1.1.6. Deosebiri esenţiale între norii Cirrus şi nori asemănători de alte genuri .... 65
B.8.7.1.1.7. Norii Cirrus observați din avion ................................................................... 65
B.8.7.1.2. Norii CIRROCUMULUS (Cc) ................................................................................... 66
B.8.7.1.2.2. Specii de nori Cirrocumulus ........................................................................ 66
B.8.7.1.2.3. Varietăţi de Cirrocumulus ........................................................................... 68
B.8.7.1.2.6. Deosebiri esenţiale între norii Cirrocumulus şi nori asemănători de
alte genuri .................................................................................................... 69
B.8.7.1.2.7. Norii Cirrocumulus observați din avion ....................................................... 69
B.8.7.1.3. Norii CIRROSTRATUS (Cs) .................................................................................... 69
B.8.7.1.3.2. Specii de nori Cirrostratus .......................................................................... 70
B.8.7.1.3.3. Varietăţi de nori Cirrostratus ....................................................................... 70
B.8.7.1.3.6. Deosebiri esenţiale între norii Cirrostratus şi nori asemănători de
alte genuri ................................................................................................... 71
B.8.7.1.3.7. Norii Cirrostratus observați din avion .......................................................... 71
B.8.7.2. Norii etajului mijlociu - ALTOCUMULUS, ALTOSTRATUS, NIMBOSTRATUS .................... 72
B.8.7.2.1. Norii ALTOCUMULUS (Ac) .................................................................................... 72
B.8.7.2.1.2. Speciile de nori Altocumulus ....................................................................... 73
B.8.7.2.1.3. Varietăţile de nori Altocumulus ................................................................... 76
B.8.7.2.1.6. Deosebiri esenţiale între norii Altocumulus şi nori asemănători de
alte genuri ................................................................................................... 77
B.8.7.2.1.7. Norii Altocumulus observați din avion ......................................................... 78
B.8.7.2.2. Norii ALTOSTRATUS (As) ...................................................................................... 79
B.8.7.2.2.2. Specii de nori Altostratus ............................................................................ 80
B.8.7.2.2.3. Varietăţi de nori Altostratus .............................................................. 80
B.8.7.2.2.4. Particularităţi suplimentare şi nori anexă ......................................... 81
B.8.7.2.2.5. Note explicative; fenomene asociate ............................................... 81
B.8.7.2.2.6. Deosebiri esenţiale între norii Altostratus şi nori asemănători
de alte genuri ................................................................................... 82
B.8.7.2.2.7. Norii Altocumulus observați din avion .............................................. 83
B.8.7.2.3. Norii NIMBOSTRATUS (Ns) .................................................................................... 83
B.8.7.2.3.2. - B.8.7.2.3.3. Specii şi varietăţi de nori Nimbostratus ................................. 84
B.8.7.2.3.5. Note explicative .......................................................................................... 85
B.8.7.2.3.6. Deosebiri esenţiale între norii Nimbostratus şi nori asemănători
de alte genuri ............................................................................................. 86
B.8.7.2.3.7. Norii Nimbostratus observați din avion ....................................................... 86
B.8.7.3. Norii etajului inferior - STRATOCUMULUS, STRATUS, CUMULUS, CUMULONIMBUS .... 86
B.8.7.3.1. Norii STRATOCUMULUS (Sc) ................................................................................ 87
B.8.7.3.1.2. Specii de nori Stratocumulus ...................................................................... 88
B.8.7.3.1.3. Varietăţi de nori Stratocumulus ................................................................... 91
B.8.7.3.1.6. Deosebiri esenţiale între norii Stratocumulus şi nori asemănători de
alte genuri .................................................................................................. 92
B.8.7.3.1.7. Norii Stratocumulus observați din avion ..................................................... 93
B.8.7.3.2. Norii STRATUS (St) ................................................................................................ 93
B.8.7.3.2.2. Specii de nori Stratus ................................................................................ 94
B.8.7.3.2.3. Varietăți de nori Stratus ............................................................................. 94
B.8.7.3.2.4. Particularităţi suplimentare şi nori anexă ................................................... 96
B.8.7.3.2.6. Deosebiri esenţiale între norii Stratus şi nori asemănători de alte
genuri ........................................................................................................ 97
B.8.7.3.2.7. Norii Stratus observați din avion ................................................................ 97
B.8.7.3.3. Norii CUMULUS (Cu) .............................................................................................. 98
B.8.7.3.3.2. Specii de nori Cumulus .............................................................................. 98
B.8.7.3.3.3. Varietăţi de nori Cumulus ........................................................................... 101
B.8.7.3.3.6. Deosebiri esențiale între norii Cumulus și nori asemănători de
alte genuri .................................................................................................... 102
B.8.7.3.3.7. Norii Cumulus observați din avion ............................................................. 103
B.8.7.3.4. Norii CUMULONIMBUS (Cb) .................................................................................. 104
B.8.7.3.4.2. Specii de nori Cumulonimbus ..................................................................... 105
B.8.7.3.4.3. Varietăţi de nori Cumulonimbus .................................................................. 106
B.8.7.3.4.6. Deosebiri esențiale între norii Cumulonimbus și nori asemănători
de alte genuri ............................................................................................. 107
B.8.7.3.4.7. Norii Cumulonimbus observați din avion ................................................... 108
B.8.7.4. Nori orografici ....................................................................................................................... 108
B.8.7.4.1. Formarea, structura și aspectul norilor orografici ..................................................... 108
B.8.7.4.2. Forme de nori orografici ........................................................................................... 109
B.8.7.4.2.1. Nori orografici sub formă de bonetă sau căciulă ........................................ 109
B.8.7.4.2.2. Nori lenticulari ............................................................................................. 109
B.8.7.4.2.3. Flamuri de nori ............................................................................................ 110
B.8.7.4.2.4. Nori în rulouri .............................................................................................. 110
B.8.7.4.2.5. Nori cumuliformi .......................................................................................... 110
B.8.7.4.2.6. Mare de nori ................................................................................................ 110
B.8.7.4.3. Modificările formei și structurii sistemelor noroase sub influența
orografiei ................................................................................................................... 110
B.8.7.5. Nori speciali .......................................................................................................................... 111
B.8.7.5.1. Nori sidefii (MOHN 1893) ......................................................................................... 111
B.8.7.5.1.1. Constituție fizică .......................................................................................... 111
B.8.7.5.2. Nori nocturni luminoși (JESSE 1890) ....................................................................... 111
B.8.7.5.2.1. Constituţie fizică .......................................................................................... 111
B.8.7.5.3.Trene de condensare ................................................................................................ 112
B.8.7.5.4. Nori de cascadă de apă ........................................................................................... 112
B.8.7.5.5. Nori de incendii ......................................................................................................... 112
B.8.7.5.6. Nori de erupție vulcanică .......................................................................................... 112
B.8.7.5.7. Nori industriali ........................................................................................................... 113
B.8.7.5.8. Nori de explozie ........................................................................................................ 113
B.8.8. Observarea și identificarea norilor .................................................................................................. 113
B.8.8.1. Condiții de observare a norilor de la stațiile meteorologice de suprafață ............................. 113
B.8.8.2. Identificarea norilor ............................................................................................................... 114
B.8.8.2.1. Identificarea genului ................................................................................................. 114
B.8.8.2.2. Identificarea speciei, varietăților, particularităților suplimentare și a norilor
anexă ....................................................................................................................... 114
B.8.8.3. Observarea norilor de la stațiile de munte ............................................................................ 115
B.8.8.4. Simbolurile norilor corespunzătoare cifrelor de cod CL, CM, CH……………………………….. 117
B.9. Nebulozitatea și plafonul norilor…………………………………………………………………………………… 118
B.9.1. Noțiuni generale…………………………………………………………………………………………….. 118
B.9.2. Unități de măsură…………………………………………………………………………………………… 119
B.9.3. Efectuarea observațiilor……………………………………………………………………………………. 119
B.9.3.1. Nebulozitatea totală şi parțială……………………………………………………………………. 119
B.9.3.2. Plafonul norilor……………………………………………………………………………………… 120
B.9.3.3. Efectuarea observațiilor în cursul nopţii şi în condiţii deosebite………………………………. 121
B.10. Fenomene meteorologice………………………………………………………………………………………… 122
B.10.1. Definiții și precizări………………………………………………………………………………………… 122
B.10.2. Clasificarea generală a fenomenelor meteorologice………………………………………………….. 126
B.10.2.1. Hidrometeorii………………………………………………………………………………………. 126
B.10.2.2. Litometeorii………………………………………………………………………………………… 127
B.10.2.3. Fotometeorii……………………………………………………………………………………….. 127
B.10.2.4. Electrometeorii…………………………………………………………………………………….. 127
B.10.2.5. Tromba, norul de tornadă și tornada…………………………………………………………… 127
B.10.3. Reprezentarea schematică a fenomenelor meteorologice (meteorii, alții decât norii)…………….. 128
B.10.3.1. Simboluri de bază………………………………………………………………………………… 128
B.10.3.2. Simboluri suplimentare…………………………………………………………………………… 129
B.10.4. Definițiile și descrierea fenomenelor meteorologice (meteorii, alții decât norii)……………………. 131
B.10.4.1. Hidrometeorii………………………………………………………………………………………. 131
B.10.4.1.1. Generalități……………………………………………………………………………….. 131
B.10.4.1.2. Hidrometeorii constituiți dintr-o suspensie de particule de apă
în atmosferă…………………………………………………………………………….. 152
B.10.4.1.2.1. Ceaţa……………………………………………………………………………. 152
B.10.4.1.2.1.1. Definiție și generalități………………………………………………. 152
B.10.4.1.2.1.2. Deosebirea dintre ceaţă, aer ceţos și pâclă……………………… 152
B.10.4.1.2.1.3. Forme de ceaţă……………………………………………………… 152
B.10.4.1.3. Hidrometeorii constituiți dintr-o cădere a unui ansamblu de
particule de apă (precipitație)………………………………………………………….. 153
B.10.4.1.3.1. Generalităţi……………………………………………………………………... 153
B.10.4.1.3.2. Forme de precipitaţii…………………………………………………………… 156
B.10.4.1.3.3. Deosebirile dintre diferitele forme de precipitaţii…………………………… 164
B.10.4.1.3.4. Hidrometeori constituiți din ansambluri de particule de apă, lichide sau
solide, ridicate de vânt de pe suprafata terestră…………………………… 166
B.10.4.1.3.5. Hidrometeori constituiți dintr-o depunere de particule de apă sau gheață 169
B.10.4.1.3.5.1. Depuneri de particule lichide………………………………………. 169
B.10.4.1.3.5.2. Depuneri de particule îngheţate…………………………………… 171
B.10.4.1.3.5.3. Criterii de deosebire între diferitele depuneri de particule de
apă…………………………………………………………………….. 176
B.10.4.1.3.6. Alți hidrometeori………………………………………………………………... 177
B.10.4.1.3.7. Litometeori……………………………………………………………………… 179
B.10.4.1.3.7.1. Generalități…………………………………………………………… 179
B.10.4.1.3.7.2. Litometeori sub formă de suspensii de particule uscate în
atmosferă…………………………………………………………….. 180
B.10.4.1.3.7.3. Litometeorii constituiți din ansambluri de particule uscate
ridicate de vânt………………………………………………………. 182
B.10.4.1.3.8. Fotometeorii……………………………………………………………………. 186
B.10.4.1.3.9. Electrometeorii…………………………………………………………………. 197
B.10.4.1.3.10. Alte fenomene………………………………………………………………… 200
B.10.5. Aparatură automată folosită pentru determinarea stării timpului…………………………………….. 201
B.10.6. Întreținerea aparaturii automate pentru determinarea stării timpului………………………………... 201
B.11. Precipitațiile atmosferice………………………………………………………………………………………….. 203
B.11.1. Noțiuni generale…………………………………………………………………………………………… 203
B.11.2. Expunerea instrumentelor………………………………………………………………………………... 203
B.11.3. Efectuarea măsurătorilor cantităților de precipitații……………………………………………………. 204
B.11.3.1. Măsurarea cantităților de precipitații cu aparatura automată - pluviometrul cu cupe
basculante………………………………………………………………………………………… 204
B.11.3.2. Măsurarea cantităților de precipitații cu aparatura automată - pluviometrul cu cântărire…. 204
B.11.4. Întreținerea aparaturii…………………………………………………………………………………….. 205
B.11.4.1. În sezonul rece al anului…………………………………………………………………………. 205
B.11.4.2. În sezonul cald al anului…………………………………………………………………………. 207
B.12. Stratul de zăpadă…………………………………………………………………………………………………. 209
B.12.2. Amplasarea instrumentelor………………………………………………………………………………. 212
B.12.3. Efectuarea observațiilor și măsurătorilor meteorologice……………………………………………… 212
B.12.3.1. Stabilirea gradului de acoperire şi a caracteristicilor stratului de zăpadă…………………... 212
B.12.3.2. Determinarea grosimii stratului de zăpadă…………………………………………………….. 213
B.12.3.2.1. Măsurarea grosimii stratului de zăpadă cu aparatura automată…………………… 213
B.12.3.2.2. Măsurarea grosimii stratului de zăpadă cu riglele……………………………………. 213
B.12.3.3. Determinarea densităţii stratului de zăpadă…………………………………………………… 215
B.12.3.4. Determinarea densității zăpezii în timpul topirii sale………………………………………….. 218
B.12.3.5. Determinarea densității cu ajutorul pluviometrului…………………………………………….. 219
B.12.3.6. Determinarea echivalentului în apă al stratului de zăpadă…………………………………… 219
B.12.4. Întreținerea aparaturii…………………………………………………………………………………….. 220
B.13. Vizibilitatea orizontală…………………………………………………………………………………………….. 221
B.13.2. Măsurarea vizibilității orizontale…………………………………………………………………………. 221
B.13.2.1. Utilizarea aparaturii automate pentru determinarea vizibilității orizontale………………….. 221
B.13.2.2. Metoda vizuală de determinare a vizibilității orizontale……………………………………….. 221
B.13.3. Întreținerea aparaturii automate…………………………………………………………………………. 224
B.14. Depuneri de gheață……………………………………………………………………………………………….. 225
B.14.2. Stadiile depunerii gheții…………………………………………………………………………………... 227
B.14.3. Efectuarea observațiilor și măsurătorilor……………………………………………………………….. 228
Partea C – Metadate meteorologice…………………………………………………………………………………… 233
C.1. Noțiuni generale………………………………………………………………………………………………. 233
C.2. Tipuri de metadate……………………………………………………………………………………………. 234
Partea D - Definiții………………………………………………………………………………………………………... 239
Definiții………………………………………………………………………………………………………………. 239
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………….. 249
Anexe…………………………………………………………………………………………………………………….. 251
Anexa 1 - Presiunea atmosferică……………………………………………………………………………….. 251
Anexa 2 - Temperatura aerului………………………………………………………………………………….. 255
Anexa 3 - Umezeala aerului……………………………………………………………………………………… 256
Anexa 4 - Temperatura și starea suprafeței solului sau a suprafeței subiacente…………………………… 257
Anexa 5 – Vântul…………………………………………………………………………………………………… 260
Anexa 6 - Etimologia denumirii norilor…………………………………………………………………………… 264
Anexa 7 - Precipitațiile atmosferice………………………………………………………………………………. 266
Anexa 8 – Extras din recomandările O.M.M. referitoare la amplasarea unei stații meteorologice
în rețeaua de suprafață……………………………………………………………………………………………. 268
PARTEA A
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
CAPITOLUL A. 1. INTRODUCERE
Cercetarea legilor de dezvoltare a proceselor şi fenomenelor din atmosfera terestră care

determină starea timpului şi clima se poate realiza numai pe baza datelor rezultate din observaţiile şi
măsurătorile meteorologice obținute din sistemul meteorologic mondial de observare. Acesta este format
din două subsisteme:
- subsistemul bazat pe puncte de observație situate pe suprafața terestră
- subsistemul de observații efectuate din spațiu.
Pentru ca datele meteorologice să fie comparabile între ele, observaţiile şi măsurătorile se

execută pe întreg globul terestru, după metodologii unice – stabilite de Organizația Meteorologică
Mondială (O.M.M.) şi adaptate specificului naţional - cu aparate şi instrumente comparabile.
Observaţiile şi măsurătorile meteorologice cele mai complexe se execută în stratul inferior al
atmosferei, în cadrul subsistemului de puncte observaționale amplasate la suprafaţa globului terestru,
aparţinând serviciilor meteorologice naţionale.
Programul unitar al măsurătorilor şi observaţiilor meteorologice, precum şi experimentele
internaţionale şi alte activităţi meteorologice se asigură printr-o permanentă colaborare internaţională
coordonată de Comisiile Tehnice de specialitate ale Organizaţiei Meteorologice Mondiale.
În România, reţeaua de staţii meteorologice funcționează conform recomandărilor O.M.M. – fiind
administrată de Administrația Națională de Meteorologie.
Staţiile meteorologice din reţeaua naţională efectuează observaţii şi măsurători meteorologice
complexe, în mod continuu sau la anumite termene de observație în 24 de ore, folosind aparatură
automată la toate stațiile meteorologice.
Marea majoritate a măsurătorilor meteorologice se efectuează cu ajutorul echipamentelor
meteorologice automate, instalate gradual începând cu anul 2000. Informațiile meteorologice sunt
transmise automat de către stațiile meteorologice automate, fiind recepționate la nivelul stațiilor
meteorologice de către aplicații software tip consolă, la nivelul Centrelor Meteorologice de către aplicația
software RFC iar la nivel național de către aplicația software COF. La nivelul stațiilor meteorologice,
datele meteorologice prelevate se înscriu şi se validează primar în aplicația electronică tip registru
meteorologic. Această aplicație de la fiecare stație meteorologică este încărcată zilnic în mod automat
pe serverul Administrației Naționale de Meteorologie. Centrele Meteorologice Regionale, prin serviciile
meteorologice teritoriale, au astfel posibilitatea să efectueze zilnic o altă procedură de validare a datelor
meteorologice folosind aplicația de intercomparare a datelor elaborată de către Laboratorul de
Proiectare și Administrare Baze Date. Valorile parametrilor meteorologici astfel obţinute sunt utilizate
atât în activitatea de deservire meteorologică curentă, cât şi pentru constituirea fondului naţional de date
meteorologice, în scopul utilizării lor în lucrări și proiecte de cercetare specifică necesare fundamentării
ştiinţifice pentru diverse obiective şi activităţi socio-economice naţionale.
Prezentele instrucţiuni - ediţie revăzută, completată și actualizată a celor elaborate în 1995 - se
referă la metodologia de efectuare a măsurătorilor și observațiilor meteorologice în cadrul staţiilor
meteorologice din reţeaua naţională și are la bază cea mai recentă ediție a „Guide to Meteorological
Instruments and Methods of Observation” – WMO-No.8, lansată de O.M.M. la începutul anului 2017.
Principalele publicații O.M.M. care au stat la baza actualizărilor sunt:
– Guide to Meteorological Instruments and Methods of Observation – WMO-No.8;
– International Cloud Atlas – Volume I – Manual on the Observation of Clouds and other
Meteors – WMO-No.407;
– International Cloud Atlas - https://cloudatlas.wmo.int/stratocumulus-sc.html ;
– Guide to Hydrological Practices – Volume I – WMO-No.168;
– Manual on the Global Observing System – Volume I – WMO-No.544;
– Guide to the Global Observing System – WMO-No.488;
– Guide to Climatological Practices – WMO-No.100;
– WMO Solid Precipitation Measurement Intercomparison – WMO/TD-No.872;
– Guidelines on Climate Observation Networks and Systems – WMO/TD-No.1185.
1
CAPITOLUL A.2. NOȚIUNI GENERALE
A.2.1. NOȚIUNI GENERALE REFERITOARE LA OBSERVAȚIILE METEOROLOGICE
A.2.1.1. Necesitatea efectuării observațiilor meteorologice

Măsurătorile meteorologice sunt efectuate din mai multe motive, dintre acestea se pot menționa:
pregătirea în timp real a analizelor stării vremii, realizarea prognozelor meteorologice, prevederea
episoadelor de timp sever, elaborarea studiilor climatologice, deservirea activităților de transport rutier,
naval și aerian, utilizarea informațiilor meteorologice în activitatea de hidrologie, necesitatea cunoașterii
unor factori ai vremii pentru agricultură, cercetarea în meteorologie și climatologie. Pe plan internațional,
principalele recomandări ale Organizației Meteorologice Mondiale referitoare la bunele practici pentru
măsurătorile și observațiile meteorologice sunt cuprinse în lucrarea WMO-No.8 „Guide to Meteorological
Instruments and Methods of Observation”. (WMO-No.8)
A.2.1.2. Definiție și caracteristicile observației meteorologice

Observația meteorologică reprezintă măsurarea sau evaluarea unuia sau a mai multor elemente
meteorologice. Aceasta constă în măsurarea valorilor numerice ale elementelor meteorologice, a
variaţiei lor, precum şi în aprecierea caracteristicilor calitative ale fenomenelor care caracterizează
starea timpului la staţia meteorologică. Condiţia esenţială la care trebuie să răspundă observaţia
meteorologică este comparabilitatea datelor şi valorilor în timp, fie cu cele provenite de la alte
staţii meteorologice, fie între ele.
În funcţie de scop sau solicitări, observaţiile meteorologice pot fi: sinoptice, climatologice,
agrometeorologice, aeronautice, speciale etc.
Reprezentativitatea unei observații reprezintă gradul până la care această observație descrie în
mod corect valoarea unei variabile care este necesară pentru atingerea unui anumit scop. De aceea,
aceasta nu reprezintă o calitate fixă pentru toate tipurile de observații, ci rezultă din complexul de factori
determinați de instrumentele folosite, intervalele de timp de măsurare și expunerea/amplasarea
punctului de măsurare față de cerințele unor aplicații practice. De exemplu, în cazul observațiilor
sinoptice acestea ar trebui să fie reprezentative pentru o suprafață cu o rază de 100 km în jurul stației
meteorologice. Dar, pentru o scară mai redusă și pentru aplicațiile locale, se poate considera că
suprafața poate avea raza de 10 km sau mai puțin. (PART I, 1.1.2., WMO-No.8)
În funcție de tipul aplicației practice în care sunt incluse observațiile meteorologice, acestea
necesită o anumită scară de timp, o anumită extindere spațială, o densitate spațială a stațiilor
meteorologice și o rezoluție pentru fenomenele atmosferice. Astfel, în cazul prognozelor scările sunt în
strânsă conexiune cu scara temporală a fenomenelor atmosferice. În cazul prognozelor de scurtă durată
sunt necesare observații mai frecvente care sunt efectuate într-o rețea densă aflată pe o suprafață
limitată, cu scopul de a detecta orice fenomen meteorologic care se manifestă la scară redusă și care
prezintă o dezvoltare rapidă. (PART I, 1.1.2., WMO-No.8)
Observațiile meteorologice pot fi efectuate in-situ sau prin tehnici de teledetecție (inclusiv de
către sisteme amplasate în spațiu), în funcție de capabilitățile diferitelor sisteme de a măsura elementele
meterologice care sunt necesare. Sistemul Mondial de Observații – care a fost construit pentru a
răspunde cerințelor efectuării observațiilor meteorologice la nivel global, regional și național – este
compus din două subsisteme: subsistemul bazat pe puncte de observație situate pe suprafața terestră și
subsistemul de observații efectuate din spațiu. Primul subsistem cuprinde o gamă largă de tipuri de
stații, în funcție de tipul aplicațiilor practice pentru care sunt utilizate datele rezultate din observații.
Astfel, se pot enumera: stații sinoptice de suprafață, stații pentru măsurători aerologice, stații
climatologice etc. Cel de-al doilea subsistem este compus din aeronave care sunt dotate cu
echipamente specializate pentru astfel de măsurători. (PART I, 1.2, WMO-No.8)
A.2.1.3. Momentul efectuării observației meteorologice

Pentru a se obţine o imagine integrală asupra stării timpului, observaţia meteorologică se
efectuează simultan la toate staţiile dintr-o arie dată, la ore oficiale standard.
Ora sinoptică este ora, exprimată în timp universal Greenwich – UTC, la care sunt efectuate
simultan prin înţelegere internaţională observaţii meteorologice pe tot cuprinsul globului terestru.
2
Ora standard principală este ora la care se efectuează observaţia sinoptică ce face obiectul
schimbului de date la scară regională sau mondială; orele standard principale sunt: 00, 06, 12 şi
18 UTC.
Ora standard intermediară este ora la care se efectuează observaţia sinoptică ce face obiectul
unui schimb de date la scară naţională sau subregională; orele standard intermediare sunt: 03, 09, 15 şi
21 UTC.
Pe teritoriul României observaţiile sinoptice se efectuează atât la orele standard principale şi
intermediare, cât şi la toate celelalte ore dintre aceste termene.
Măsurarea presiunii atmosferice trebuie să se facă la orele standard fixate pentru observaţia
sinoptică, iar observarea celorlalte elemente trebuie să se facă în cele 10 minute care preced orele
standard fixate pentru observaţiile sinoptice de suprafață. Astfel momentul observaţiei sinoptice durează
10 minute şi se încheie întotdeauna cu măsurarea presiunii atmosferice. Deci toate fenomenele sau
elementele existente sau observate în acest interval de 10 minute trebuie considerate ca fiind în
momentul observaţiei. Pe teritoriul României, din motive generate de structura şi organizarea sistemului
intern de telecomunicaţii meteorologice şi a programului de schimb internaţional de date, observaţiile
sinoptice, deşi contează pentru ore standard întregi, se efectuează mai devreme cu 30 minute faţă de
ora standard.
A.2.1.4. Locul efectuării observației meteorologice

Observaţia meteorologică se efectuează în locuri special amenajate, denumite conform normelor
internaţionale staţii meteorologice.
Observațiile trebuie făcute de către observatori care au o vedere „normală” și au fost instruiți în
mod corespunzător. Observațiile trebuie realizate în mod normal fără dispozitive optice suplimentare
(binoclu, telescop, teodolit etc) și, de preferință, nu printr-o fereastră, mai ales atunci când obiectele sau
luminile sunt observate pe timp de noapte. Ochiul observatorului trebuie să fie la o înălțime normală
deasupra solului (aproximativ 1,5 m). Observațiile nu ar trebui să fie făcute de la etajele superioare ale
turnurilor de control sau ale altor clădiri înalte. Acest lucru este deosebit de important atunci când
vizibilitatea este slabă. (PART I, 9.2.1., WMO-No.8)
Observaţia meteorologică se efectuează pe platforma cu instrumente specifice. În ceea ce
priveşte observarea şi identificarea fenomenelor meteorologice şi a elementelor care definesc starea
timpului, acestea sunt considerate ca fiind la staţie numai atunci când se produc sau sunt sesizabile în
punctul din care se efectuează observaţia meteorologică, în caz contrar, fenomenele meteorologice vor
fi considerate la distanţă sau în orizontul staţiei (orizont = partea din suprafaţa terestră vizibilă dintr-un
punct degajat, de formă circulară, pe care aparent se sprijină bolta cerească).
Întrucât unele elemente meteorologice care formează obiectuI observaţiei meteorologice se
întind mult în suprafaţă (ca de exemplu: stratul de zăpadă, starea solului etc) ele trebuie determinate sau
apreciate cantitativ ori calitativ pentru zone învecinate staţiei meteorologice sau pe suprafeţe
reprezentative. Din acest punct de vedere, se vor considera ca zone învecinate tot terenul pe o
rază maximă de circa 500 m în jurul platformei meteorologice, iar ca suprafaţă reprezentativă
suprafaţa parcelei din platformă pe care se fac determinările de temperatura solului.
Nivelul ochiului observatorului, respectiv înălţimea medie de 1,50 m deasupra suprafeţei solului
(PART I, 9.2.1., WMO-No.8), constituie pentru staţiile meteorologice terestre limita de apreciere a
dezvoltării fenomenelor pe verticală. Din acest punct de vedere, fenomenele care se produc sub
această limită vor fi considerate la sol, iar cele care o depăşesc vor fi considerate la înălţime.
În cazul observaţiilor efectuate de pe mare, limita de înălţime faţă de care fenomenele
meteorologice se apreciază ca joase sau la înălţime este de 10 m.
A.2.2. STAȚIA ȘI PLATFORMA METEOROLOGICĂ

Reglementările legale referitoare la activitatea de meteorologie se regăsesc în Legea 139/2000,
privind activitatea de meteorologie – (republicată în 2014 și modificată cu Legea 281 din 18.11.2015).
Stația meteorologică este locul ales ca reprezentativ pentru o zonă dată, în care se amplasează
aparatura meteorologică și se efectuează observațiile meteorologice. Stația meteorologică este
constituită dintr-o parcelă de teren amenajată după normele standard – denumită platforma
meteorologică – pe care se instalează majoritatea aparaturii de observare și măsurare și, acolo unde
este cazul, dintr-o clădire în care se asigură condițiile de desfășurare a activității observatorilor (acolo
unde este cazul) și în care se instalează computerul și eventual unele aparate meteorologice.
3
Sub aspect funcțional, organizatoric și economic, stația meteorologică reprezintă o unitate
tehnico-ștințifică de bază care este administrată de Administrația Națională de Meteorologie. Stația
meteorologică este dotată cu instalațiile și aparatura necesare efectuării observațiilor meteorologice și
transmiterii acestora, precum și cu mijloace fixe, după caz (teren, clădire) și administrativ-gospodărești
de funcționare, după caz. Stația meteorologică poate fi încadrată cu personal de specialitate (acolo unde
este cazul) aflat sub coordonarea unui șef de stație. Activitatea se desfășoară după un program stabilit
de serviciul meteorologic căruia îi este arondată stația meteorologică și aprobat de Administrația
Națională de Meteorologie.
În funcție de zona în care sunt amplasate stațiile meteorologice, acestea pot fi terestre și marine.
Mai mult, în funcție de înălțimea și forma unității de relief pe care sunt amplasate, din punct de
vedere al clasificării geografice, stațiile meteorologice terestre pot fi: costiere sau de litoral, de câmpie,
de deal (pe vale, pe pantă), de podiș, de munte (amplasate de la 800 m altitudine: pe pantă, pe creastă,
în circuri glaciare).
Pentru scopuri sinoptice (în special pentru mesajele ALERT și alert pe praguri), stațiile
meteorologice se împart în trei categorii de altitudine: categoria 1 de altitudine – [0 ÷ 800) m; categoria a
2-a de altitudine – [800 ÷ 1800) m; categoria a 3-a de altitudine – cu înălțimea mai mare sau egală cu
1800 m.
Fiecare stație meteorologică va fi amplasată într-un loc ce permite expunerea instrumentelor
conform normelor tehnice și efectuarea observațiilor care nu necesită folosirea instrumentelor, în
vederea obținerii unor date de calitate. Stațiile meteorologice vor fi amplasate în așa fel încât să
furnizeze date meteorologice reprezentative pentru regiunea în care funcționează. Conform Legii
139/2000 privind activitatea de meteorologie, în jurul platformelor meteorologice se instituie zone de
protecție meteorologică absolută, a căror lățime este de 30 m. În zonele de protecție meteorologică
absolută, este interzisă executarea de instalații supraterane, de irigații și plantarea de culturi forestiere
sau culturi înalte. Pe o distanță de până la 500 m în jurul și în afara zonei de protecție absolută a
platformei meteorologice este permisă amplasarea de construcții mai înalte de 1/6 din distanța dintre
construcție și limita zonei de protecție, de rețele de înaltă tensiune sau de telecomunicații, de obiective
care emit în atmosferă fum și pulberi, de sisteme de irigații prin aspersie și plantarea de perdele
forestiere numai cu acordul prealabil al Administrației Naționale de Meteorologie.
În limita condițiilor reale din teren, platforma meteorologică va fi situată pe un loc deschis și tipic
pentru regiunea respectivă.
Conform recomandărilor O.M.M. din ghidul WMO-No.8, PART I, 2.2, pentru a obține o bună
reprezentativitate a datelor meteorologice, amplasarea platformei ar trebui:
- să fie departe de obstacole mari care pot influența direct indicațiile aparatelor;
- să fie la mai mult de 100 m de sursele de căldură sau de suprafețele care pot reflecta căldura
(clădiri, suprafețe de beton, parcări etc.);
- să fie la o distanță mai mare de 100 m de o întindere de apă (dacă aceasta - râu, lac, mare - nu
este semnificativă pentru regiune și cu excepția stațiilor speciale).
Exceptând cazurile particulare ale stațiilor de munte, platforma meteorologică nu trebuie
amplasată în apropierea unor văi adânci, a denivelărilor pronunțate de relief, a pantelor abrupte etc.
(PART I, 1.3.3.1., WMO-No.8,)
Pentru a se asigura o amplasare cât mai tipică și reprezentativă a platformei meteorologice,
amplasamentul ales pentru construcția acesteia va fi aprobat de comisia de omologare a Administrației
Naționale de Meteorologie.
Conform recomandărilor O.M.M. din ghidul WMO-No.8, PART I, 1.3.3.1. și PART II, 1.2, parcela
de teren pe care se amplasează platforma meteorologică ar trebui să aibă, de preferat, dimensiuni nu
mai mici de 25 x 25 m (cu laturile pe cât posibil îndreptate de la nord la sud și de la est la vest) în cazul
în care pe platformă se instalează mai mult echipament. Astfel, dimensiunile platformelor care
efectuează măsurători speciale pot fi mai mari, fiind stabilite în funcție de aparatura necesară efectuării
măsurătorilor speciale. În condiții reale, din cauza factorilor antropici, a particularității locului de
amplasare și a dezvoltării zonelor locuite sau datorită utilizării unui echipament meteorologic redus,
dimensiunile platformelor pot fi adaptate (restrânse) la condițiile specifice fiecărui amplasament.
Suprafața platformei trebuie să fie perfect nivelată, fără gropi, movile sau denivelări, iar solul va fi
acoperit cu iarbă scurtă. Există, de exemplu, și situațiile particulare pentru stațiile de munte – unde
platforma este amplasată pe rocă și stațiile costiere – unde platforma poate fi amplasată pe nisip.
Pentru păstrarea suprafeței platformei meteorologice în starea ei naturală, circulația în interiorul
platformei este permisă numai pe cărări special amenajate sau marcate. Este admisă asfaltarea sau
betonarea căilor de acces de pe platforma meteorologică cu condiția ca lățimea acestora să nu
4
depășească 50 cm și numai în cazurile în care terenul platformei este puternic umezit în anumite
perioade ale anului.
În scopul asigurării protecției aparaturii și instalațiilor și pentru semnalizarea efectuării unei
activități instituționale, platforma meteorologică trebuie împrejmuită cu un gard (cu excepția unor situații
prevăzute în lege) (PART I, 1.3.3.1., WMO-No.8,). Împrejmuirea platformei se face astfel încât aceasta
să nu constituie un obstacol în calea vântului și să nu favorizeze formarea troienelor de zăpadă. Astfel,
în unele cazuri, împrejmuirea platformei a fost realizată din rețele de sârmă, întinsă pe cadre metalice (în
astfel de situații, cadrele metalice au fost fixate pe țevi metalice implantate în sol, în socluri de ciment
sau prinse prin bride metalice de stâlpi de beton, după caz). Împrejmuirea trebuie să aibă înălțimea de
1,5 ÷ 2,0 m deasupra solului. Accesul în platforma meteorologică se face pe latura care corespunde
drumului cel mai scurt și accesibil între clădirea stației meteorologice și platformă.
Pentru identificare, toate staţiile meteorologice sunt definite prin următoarele elemente
(metadate), care descriu stația meteorologică respectivă:
– coordonatele geografice ale staţiei meteorologice, specificate în grade, minute și secunde de
arc;
– altitudinea stației meteorologice, exprimată în metri și sutime de metru;
– geopotenţialul nivelului de referinţă la care este redusă presiunea sau suprafaţa izobară de
referinţă al cărei geopotential este transmis, acolo unde este cazul (în cazul României, pentru stațiile
meteorologice cu altitudine mai mare sau egală cu 500 m);
– indicativul de staţie sinoptică terestră, atribuit de către ţara membră a O.M.M.; pe teritoriul
României, indicativele numerice ale staţiilor sinoptice sunt stabilite în intervalul 000 ÷ 499 şi sunt
distribuite în ordine crescătoare, latitudinaI, de la nord la sud şi longitudinal, de la vest la est; indicativul
internațional al României este 15;
– orele la care sunt efectuate observaţiile sinoptice (momentul observaţiei) şi la care sunt
transmise aceste observaţii.
Observatorii:
► au ca obligație ca pe parcursul turei efectuată la stația meteorologică să asigure efectuarea

veghei meteorologice permanente. Aceasta presupune efectuarea tuturor observațiilor vizuale și a
măsurătorilor meteorologice care temporar nu pot fi efectuate de către stația meteorologică automată,
necesare întocmirii mesajelor operaționale sinoptice, ALERT și a mesajului administrativ ; consemnarea
tuturor fenomenelor meteorologice care se produc la stația meteorologică și în raza acesteia în vederea
elaborării mesajelor CLIMAT II, conform instrucțiunilor; verificarea stării aparaturii în platforma
meteorologică și anunțarea superiorilor ierarhici în cazul apariției unui incident; preluarea informațiilor de
la posturile pluviometrice arondate în vederea transmiterii mesajelor PLUVIO și ALERT PLUVIO;
► au rolul de a efectua observațiile sinoptice și climatologice care nu sunt efectuate de către
aparatura automată;
► pe parcursul programului trebuie să asigure întreținerea instrumentelor, să realizeze
documentarea informațiilor de metadate și să mențină locul de observație în condiții cât mai bune;
► în situația indisponibilității parțiale sau totale a echipamentelor automate trebuie să efectueze,
în limita instrumentarului disponibil, măsurătorile și observațiile vizuale, să codifice și să transmită
mesajele meteorologice. Se atrage atenția că mesajul ALERT este prioritar față de mesajul sinoptic. În
cazul manifestării unui fenomen meteorologic periculos care poate fi descris în mesaj administrativ,
observatorul va compune și transmite și acest mesaj;
► au rolul de validare primară a datelor observate și măsurate. În acest sens, fiecare stație
meteorologică are în sarcină completarea registrului meteorologic unic în format electronic şi a celorlalte
sinteze meteorologice în format electronic (RM-7, TM-2, după caz);
► au obligația ca, în funcție de programul cu personal la stație, la orele principale 00, 06, 12,
18 UTC (în limita existenței și funcționării instrumentelor de back-up) să opereze termometrele aer și sol,
să verifice colectoarele de la pluviometre la orele 00, 03, 06, 09, 12, 15, 18, 21 UTC; la predarea turei,
observatorii sunt obligați să noteze în procesul verbal de predare-primire eventualele defecțiunii ale
aparaturii meteorologice automate și clasice sau alte evenimente administrative apărute cu care aceștia
s-au confruntat;
► au obligația de a asigura întreținerea platformei meteorologice, a căilor de acces și a aparaturii
meteorologice, conform instrucțiunilor de specialitate, instrucțiunilor de protecție a muncii și normelor de
sănătate și securitate în muncă.
5
În cazul stațiilor cu personal, stația meteorologică trebuie să dispună de:
● registrul de predare-primire a serviciului; în acest registru se vor completa procese verbale
de predare-primire a turei. Procesul verbal trebuie semnat de către ambii observatori. În cazul unor
evenimente care duc la deteriorarea stării platformei meteorologice, a echipamentelor meteorologice, a
clădirii stației, a căilor de acces etc. în diverse contexte, furtul aparaturii, intrarea prin efracție în clădirea
stației etc., se va descrie situaţia respectivă. Toate problemele apărute, și care sunt consemnate în
acest registru, se vor aduce cât mai repede posibil la cunoștința serviciului meteorologic căruia îi este
arondată stația meteorologică. Evenimentele care pot face obiectul unui mesaj adminsitrativ de tipul
“Alte situații deosebite” vor fi descrise în cadrul unui mesaj administrativ
● registrul cu istoricul stației (format pe hârtie și electronic); în acest registru se înscriu cu
indicarea datei și orei (atunci când este posibil) toate informațiile referitoare la funcționarea stației
meteorologice:
– data când au început observațiile meteorologice;
– schimbările programului de observații;
– schimbările aparaturii (scoaterea din uz, înlocuirea, repararea sau mutarea lor);
– schimbările amplasamentului stației (clădire și/sau platformă) care pot fi exemplificate și cu
fotografii, hărți etc;
– modificările apărute în jurul și în vecinătatea platformei meteorologice (de exemplu: construirea
unor noi clădiri, tăierea pădurii, inundații, irigații, incendii etc) care pot fi exemplificate și cu
fotografii, hărți etc;
– istoricul personalului etc..
A se vedea și Partea C – METADATE METEOROLOGICE a prezentei Instrucțiuni. Este
recomandat ca aceste informații să fie menținute și în format electronic pe computerul stației, cu
înştiinţarea și permisiunea inginerului de sistem. Şeful de staţie are obligaţia de serviciu de a completa la
zi acest fişier.
● dosarul cu procese verbale tip QMS (Calitate-Mediu-Sănătate); în acest dosar vor fi arhivate
toate procesele verbale tip QMS încheiate cu persoanele care coordonează activitatea stației
meteorologice.
● materiale documentare (inclusiv format electronic); din această categorie fac parte:
instrucțiunile, codurile, tabelele de transformare, atlasul de nori, grafice, hărți, acte meteorologice, acte,
documente administrative sau de specialitate buletine de verificare ale aparatelor, schema reperelor de
vizibilitate, schema reperelor pentru aprecierea înălțimii troienelor, publicații de specialitate etc.,
documente SMIQMS (proceduri, formulare, anexe, etc. - în format pe hârtie și/sau electronic) care au
aplicabilitate în cadrul activității stațiilor meteorologice. O parte din aceste materiale documentare se
găsesc în format electronic și sunt stocate în computerul stației, cu permisiunea inginerului de sistem.
● arhiva meteorologică (pe suport de hârtie și electronică); în aceasta sunt stocate și se
păstrează toate registrele de observații în format pe hârtie, diagramele aparatelor înregistratoare,
tabelele în format pe hârtie și alte materiale referitoare la activitatea stației meteorologice. Toate
registrele meteorologice și tabelele meteorologice în format electronic vor fi stocate pe computerul stației
meteorologice, respectându-se instrucţiunile inginerului de sistem, referitoare la organizarea
documentelor şi a fişierelor în calculator.
● registrul de evidență a documentelor și actelor primite și expediate.
Stația meteorologică automată conform cu ghidul WMO - No.8, PART II, 1.1.2:
– reprezintă stația meteorologică la care observațiile sunt efectuate și transmise în mod automat;
– favorizează creșterea densității punctelor de măsurare, datorită faptului că pot fi amplasate și în locuri
greu accesibile sau nelocuite de către oameni;
– furnizează informații continue pe tot parcursul zilei, în absența programului cu personal la stație;
– asigură omogenitatea și standardizarea rețelelor de măsurători meteorologice;
– satisface cerințe referitoare la tipuri noi de măsurători;
– ajută la reducerea erorilor umane în procesul de măsurare.
6
CAPITOLUL A.3. ÎNTREȚINEREA PLATFORMEI ȘI APARATURII
METEOROLOGICE
A.3.1. CĂILE DE ACCES ÎN PLATFORMĂ ȘI ÎN INTERIORUL ACESTEIA
Platforma meteorologică trebuie să fie supravegheată permanent de observatorul de serviciu și

menținută în perfectă stare de curățenie. În cazul în care platforma meteorologică și instalațiile de pe ea
suferă deteriorări, șeful stației va lua măsuri operative pentru remedierea situației. Dacă deteriorările
sunt mari și nu pot fi remediate de personalul stației, va fi anunțat imediat serviciul meteorologic la care
este arondată stația meteorologică, pentru a fi luate măsurile necesare. Atunci când iarba de pe
platforma meteorologică a crescut mai mult de 20 cm, aceasta trebuie cosită. Se va acorda o atenție
deosebită menținerii în bună stare a cablurilor electrice în timpul efectuării acțiunii de cosire a ierbii.
Toate schimbările survenite în jurul platformei meteorologice pe o rază de 200 ÷ 300 m (ridicări
de construcții ori instalații, demolări, defrișări, irigații etc) se vor nota în registrul meteorologic în format
electronic și în registrul cu istoricul stației și vor fi comunicate operativ serviciului meteorologic căruia îi
este arondată stația meteorologică.
Observatorul meteorolog are obligația, conform atât instrucțiunilor meteorologice în vigoare, cât
și normelor proprii de sănătate și securitate în muncă ale Administrației Naționale de Meteorologie, de a
menține degajate pe timp de iarnă căile de acces la platforma meteorologică și la aparatura (atât
automată, cât și de backup) din platforma meteorologică (Exemple în Figurile 1 ÷ 4). În timpul iernii nu
este permis să se distrugă sau să se modifice starea naturală a stratului de zăpadă pe platformă. Dacă
pe platforma meteorologică se formează troiene de zăpadă care schimbă mult grosimea stratului de
zăpadă lângă instrumente, în comparație cu împrejurimile stației meterologice, aceste troiene trebuie
retezate până la nivelul general al stratului de zăpadă. Surplusul de zăpadă trebuie scos afară din
platforma meteorologică. În asemenea cazuri se urmărește ca structura stratului de zăpadă rămas să nu
fie modificată prea mult. Înlăturarea troienelor de pe platformă va fi menționată în registrul meteorologic
în format electronic.
ATENȚIE ! Acțiunea de degajare a căilor de acces trebuie începută odată cu depunerea

primului strat de zăpadă și continuată pe tot parcursul sezonului rece.
În acest sens, de fiecare dată când ninge, se va asigura în mod obligatoriu un drum de
acces către stația meteorologică automată (inclusiv pluviometrul stației automate și traductorii
de radiație) și către celelalte aparate clasice din platformă.
Figura 1. Exemplu de cale de acces către platforma Figura 2. Exemplu de cale de acces către traductorul de
meteorologică, degajată de zăpadă radiație globală
7
Figura 3. Exemplu de cale de acces către Figura 4. Exemplu de căi de acces la aparatura
pluviometrul clasic meteorologică în interiorul platformei meteorologice
A.3.2. ÎNTREȚINEREA APARATURII METEOROLOGICE IN CAZUL EXISTENȚEI STRATULUI

DE ZAPADA (FARA GHEAȚA)
Pe parcursul sezonului rece, în cazul echipamentului automat, se va menține în jurul

stâlpului stației automate, pe o rază de 1 m, un strat de zăpadă care să nu depășească 50 cm în
înălțime. (Figurile 5 și 6)
Figura 5. Înălțimea maximă a stratului de zăpadă în jurul stâlpului stației automate pe o rază de 1 m
8
Figura 6. Exemplu privind începerea procesului de degajare a zăpezii în jurul stâlpului stației
automate. Atenție la cablurile electrice!
Acordați atenție cablurilor electrice în timpul acțiunii de dezăpezire în jurul stâlpului stației
și a celorlalte aparate!
ATENȚIE ! Pe tot parcursul sezonului rece, în timpul episoadelor cu precipitații sub formă
de ninsoare, aparatele și instrumentele din platformă se vor menține degajate de zăpadă.
Pluviometrele (clasice și automate), heliografele, aparatura actinometrică etc trebuie menținute

degajate de stratul de zăpadă. Astfel, distanța minimă dintre baza lor și suprafața stratului de zăpadă va
fi de 10 cm. (Figurile 7 ÷ 10). Pentru fiecare aparat și instrument din platforma meteorologică se va
asigura cale de acces, conform reglementărilor de la punctul A.3.1.
Figura 7. Menținerea pe o rază de 1 m în jurul stâlpului stației automate a unui strat de zăpadă care să nu
depășească înălțimea de 50 cm.
Pentru restul aparatelor, menținerea unei distanțe minime de 10 cm între baza acestora și suprafața stratului de
zăpadă.
9
Figura 8. Menținerea unei distanțe minime de 10 cm între baza pluviometrelor și suprafața stratului de zăpadă.
Se va asigura cale de acces la pluviometre
Figura 9. Menținerea unei distanțe minime de 10 cm între baza pluviometrului automat și suprafața stratului de
zăpadă. Se va asigura cale de acces la pluviometru
10
Figura 10. Menținerea unei distanțe minime de 10 cm între baza aparatelor și suprafața stratului de zăpadă.
Se va asigura cale de acces la heliograf
În cazul în care stratul de zăpadă depășește suprafața inferioară a adăposturilor clasice, zăpada
trebuie îndepărtată de pe acestea, asigurându-se libera circulație a aerului prin adăpost.
A.3.3. DEPUNERI DE GHEAȚĂ PE APARATURA METEOROLOGICĂ
În cazul în care au avut loc depuneri de gheață pe: stâlpul stației automate, adăpostul de
temperatură-umezeală al stației automate, ecranul de protecție radiație al casetei cu echipament a data-
logger-ului, adăposturile clasice, panoul solar al stației automate sau pe ancorele stâlpului, se va
proceda la îndepărtarea acestora.
ATENȚIE! Procedura de îndepărtare a gheții trebuie făcută cu grijă, încă din stadiul de
formare a acesteia, pentru a nu deterioara echipamentul.
A.3.3.1. Stâlpul stației automate, adăposturile clasice, ancorele stâlpului

Pentru a se efectua îndepărtarea stratului de gheață se va folosi un mai* de lemn sau de plastic.
* mai, maiuri, s.n. Nume pentru diferite unelte sau părți de unelte în formă de ciocan (de lemn), care servesc la bătut, îndesat,
nivelat (Sursă: DEX ’98)
A.3.3.2. Ecranul de protecție radiație al casetei cu echipament a data-logger-ului,

adăpostul de temperatură-umezeală
Pentru îndepărtarea depunerilor de gheață apărute pe ecranul de protecție radiație al casetei
cu echipament a data-logger-ului și pe adăpostul de temperatură-umezeală (încă din stadiul de
formare al acesteia) NU se va folosi un mai. În acest scop se poate utiliza o racletă de plastic (identică
sau asemănătoare cu cea folosită la îndepărtarea gheții de pe parbrizul autoturismului). (Figura 11)
11
Figura 11. Ecranul de protecție radiație al casetei cu echipament al data-logger-ului
A.3.3.3. Panoul solar al stației meteorologice automate

În cazul panoului solar al stației automate, procedura de îndepărtare a stratului de gheață va fi
efectuată numai în cazul în care la stație sunt simultan două persoane disponibile.
Acțiunea de îndepărtare a stratului de gheață de pe panoul solar va fi efectuată respectând
regulile de sănătate și siguranță în muncă, în sensul că, acțiunea nu se va desfășura în condiții de
vânt puternic, precipitații, descărcări electrice, condiții de alunecare pe sol din cauza stratului de
zăpadă/gheață etc.
Pentru a avea acces la suprafața panoului solar, observatorii vor folosi o scară dublă (un
exemplu în Figura 12) cu înălțimea de 2 m. Unul dintre observatori se va urca pe scară, iar celălalt va
asigura echilibrul scării și va gestiona materialele necesare debarasării panoului de depunerile de
gheață.
Figura 12. Exemplu de scară dublă
12
ATENȚIE! Scara nu va fi sprijinită de stâlpul stației automate. În timpul efectuării operației
de curățare a panoului solar trebuie să se evite lovirea/deteriorarea traductorilor aflați pe brațul
consolă al stației automate și a cablurilor electrice.
Operațiunea de curățare a panoului solar va fi efectuată în funcție de apariția depunerilor de
gheață pe acesta, cu respectarea instrucțiunilor de mai sus, pentru a nu fi pusă în pericol integritatea
fizică a observatorilor.
Pentru curățarea suprafeței panoului solar se vor folosi o racletă cu lamă de cauciuc (pentru a se
evita zgârierea suprafeței panoului solar) și un spray degivrant pentru parbrize auto.
ATENȚIE! Îndepărtarea stratului de gheață de pe panoul solar NU se va efectua prin lovire
/ ciocănire pentru a nu se sparge panoul.
În situația stațiilor dotate cu aparatură automată la care există un singur salariat, situația
depunerii de gheață de panoul solar va fi anunțată inginerului de sistem, în vederea remedierii.
A.3.4. ÎNTREȚINEREA ANCORELOR STAȚIEI METEOROLOGICE AUTOMATE
ATENȚIE! Toate operațiunile de tensionare sau detensionare a cablurilor ancorelor

stâlpului stației automate vor fi aduse la cunoștința inginerului de sistem!
A.3.4.1. Sezonul rece
Odată cu scăderea temperaturilor aerului sub pragul de 00C, se va proceda la verificarea

tensiunii din cablurile ancorelor stâlpului stației automate. În acest sens, în situația în care se constată că
firul este foarte tensionat, se va umbla la întinzătoarele ancorelor pentru detensionarea (întinderea,
alungirea) cablurilor. (Figura 13)
Figura 13. Poziționarea ecliselor și a întinzătoarelor
Pentru obținerea efectului de întindere a cablurilor, observatorul va roti cadrul

dreptunghiular al întinzătorului ancorei astfel încât cele două capete să se depărteze. (Figura 14)
13
Figura 14. Rotirea elementului dreptunghiular pentru apropierea sau depărtarea celor două capete
După efectuarea acestei operații de ajustare a lungimii cablurilor, se va verifica în mod

obligatoriu verticalitatea stâlpului stației automate. Observatorul se va plasa cât mai aproape de
stâlp și va verifica faptul că stâlpul nu a fost înclinat spre una dintre ancore. (Figura 15)
Figura 15. Observatorul se va plasa cât mai aproape de stâlpul stației automate
pentru a verifica verticalitatea acestuia
ATENȚIE! În situația depunerii stratului de zăpadă, se va asigura degajarea zăpezii până

la nivelul solului, astfel încât întinzătoarele ancorelor să fie disponibile. (Exemple în Figurile 16
și 17).
Odată la 3 luni se va asigura ungerea cu vaselină a întinzătoarelor ancorelor și a ecliselor.
14
Figura 16. Exemplu privind degajarea de Figura 17. Exemplu privind întinzătoarele ancorelor degajate de
zăpadă a întinzătoarelor ancorelor zăpadă
A.3.4.2. Sezonul cald
În timpul sezonului cald, cablurile ancorelor stâlpului stației automate trebuie reglate astfel încât
firele supuse dilatării să nu se detensioneze, adică să nu „facă burtă”. Pentru obținerea efectului de
strângere a cablurilor, observatorul va roti cadrul dreptunghiular al întinzătorului ancorei astfel încât cele
două capete să se apropie.
După efectuarea acestei operații de ajustare a lungimii cablurilor, se va verifica în mod obligatoriu
verticalitatea stâlpului stației automate (Figura 15). Observatorul se va plasa cât mai aproape de stâlp și
va verifica faptul că stâlpul nu a fost înclinat spre una dintre ancore. Pe timpul sezonului cald trebuie
avută în vedere degajarea de iarbă a întinzătoarelor ancorelor.
În cazul platformelor meteorologice cu sol înierbat, în sezonul cald trebuie avută în vedere
cosirea ierbii la intervale de timp rezonabile, pentru menținerea platformei meteorologice la standardele
impuse. ATENȚIE la cablurile electrice !!!
Pe tot parcursul anului, platforma meteorologică trebuie să fie menținută în stare de curățenie, să
fie înlăturate eventualele obiecte aduse accidental, de vânt de exemplu. Gardul și poarta de acces se
întrețin prin vopsire, prin reparații - dacă acestea se impun. Toate aparatele și instrumentele din
platforma meteorologică trebuie verificate periodic, pentru a fi siguri că poziția și funcționarea lor este
corectă, conform instrucțiunilor.
Odată la 3 luni se va asigura ungerea cu vaselină a întinzătoarelor ancorelor și a ecliselor.

ATENȚIE! În cazul în care cele două șuruburi nu mai permit rotirea cadrului
dreptunghiular, va fi anunțat inginerul de sistem.
15
PARTEA B
OBSERVAȚII ȘI MĂSURĂTORI
METEOROLOGICE
CAPITOLUL B.1. – PRESIUNEA ATMOSFERICĂ
B.1.1. NOȚIUNI GENERALE
Atmosfera reprezintă învelișul gazos al planetei noastre, format dintr-un amestec mecanic de
gaze, denumit „aer”.
Principalele componente ale aerului atmosferic sunt: azotul (N2), oxigenul (O2) și argonul (Ar), iar
componentele secundare sunt considerate a fi vaporii de apă (H2O) și bioxidul de carbon (CO2). Gazele
care intră în compoziția atmosferei au temperatura critică de lichefiere extrem de coborâtă, acesta fiind
motivul pentru care acest amestec își menține starea gazoasă în condițiile normale naturale din prezent.
În compoziția aerului se mai regăsesc și particule materiale sub formă de suspensii cu diferite
ordine de mărimi, cum ar fi: picăturile de apă din nori, cristale fine de gheață, particule de diferite
substanțe solide.
În condiții reale, aerul atmosferic prezintă următoarele variații în compoziția sa:
● variația cu latitudinea, care se datorează prezenței vaporilor de apă și a bioxidului de carbon
● variația cu înălțimea, care nu prezintă valori importante până la înălțimea de 20 ÷ 30 km. După
această înălțime se constată o scădere a oxigenului față de azot. La înălțimi de 100 ÷ 200 km, sub
acțiunea radiațiilor ultraviolete provenite de la Soare, se produce disocierea moleculelor de oxigen.
Același fenomen se întâmplă și cu moleculele de azot la peste 200 km în altitudine.
În mod normal, densitatea aerului scade odată cu creșterea înălțimii. Repartiția verticală a
densității aerului este în strânsă legătură cu repartiția în înălțime a parametrilor: presiunea atmosferică,
temperatura aerului și cantitatea de vapori de apă.
Atmosfera terestră se află în pemanență sub influența forței de atracție a Pământului, având deci
o greutate proprie.
Definiție
Efectul greutății aerului pe suprafața Pământului este exprimat prin „presiunea atmosferică”.
Presiunea atmosferică reprezintă forţa pe care atmosfera o exercită prin greutatea ei asupra
suprafeţei orizontale. Altfel spus, presiunea atmosferică este egală cu greutatea, pe unitatea de
suprafaţă (1 cm2), a coloanei verticale de aer care se întinde de la suprafaţa dată până la limita
superioară a atmosferei.
F  N 
p  
S  m2 
Unități de măsură ale presiunii atmosferice

► presiunea atmosferică este exprimată prin înălțimea coloanei de mercur (Hg) din tubul lui
Torricelli, unitatea de măsură fiind mmHg;
► în condiții normale (la nivelul mării și la temperatura de 00C – temperatura la care mercurul are
densitatea normală - pentru accelerația gravitațională normală la latitudinea de 45), o coloană de
mercur cu o înălțime de 760 mm și secțiune de 1 cm2 exercită o presiune de 1013,250 mbar; notația
mbar este echivalentă cu hPa.
Transformarea unităților de măsură ale presiunii atmosferice

Transformarea presiunii atmosferice din mmHg în mbar (sau hPa) și invers, se bazează pe
următoarea echivalență între aceste unități:
4
1 mmHg  mbar ( sau hPa) 1,33 mbar ( sau hPa)
3
și
3
1 mbar  mm Hg  0,75 mm Hg
4
16
B.1.2. CERINȚE PRIVIND EFECTUAREA MĂSURĂTORILOR CONFORM RECOMANDĂRILOR
ORGANIZAȚIEI METEOROLOGICE MONDIALE
Analiza câmpurilor de presiune reprezintă o necesitate fundamentală a științei meteorologice.

Măsurătorile asupra presiunii atmosferice trebuie făcute cu precizie, în funcție și de aparatura utilizată.
Astfel, aparatura meteorologică standard de măsurare a presiunii atmosferice conform
recomandărilor O.M.M. (PART I, 3.1.3., WMO-No.8) trebuie să îndeplinească următoarele:
– plaja de măsurare de la 500 la 1080 hPa, atât pentru presiunea la nivelul stației, cât și pentru
cea la nivelul mării;
– acuratețea reală: 0,1 hPa;
– rezoluția: 0,1 hPa;
– constanta de timp pentru măsurătorile efectuate cu senzor: 20 s.
– timpul de mediere a rezultatului: 1 minut.
Aceste condiții se consideră a fi îndeplinite numai de către barometrele noi (standard) aflate într-
un mediu controlat strict (mediul de laborator).
Pentru barometrele instalate într-un mediu operațional, constrângerile practice necesită
echipamente bine proiectate pentru ca Serviciile Meteorologic Naționale să poată menține aceste
condiții. precizie țintă. De asemenea, și expunerea barometrului necesită o atenție deosebită. Cu toate
acestea, performanța barometrului stației operaționale, calibrat față de un barometru standard a cărui
eroare de indexare este cunoscută și permisă, nu ar trebui să fie inferioară criteriilor menționate. (PART
I, 3.1.3., WMO-No.8)
Instrumentele cu care se măsoară presiunea atmosferică trebuie amplasate astfel încât să fie
ferite de influențe ale unor factori externi care pot genera erori de măsurare: vânt, radiație solară,
temperatură, șocuri și vibrații, fluctuații ale alimentării cu energie electrică, șocuri de presiune etc.
B.1.3. METODE DE MĂSURARE A PRESIUNII ATMOSFERICE
În scopuri meteorologice, presiunea atmosferică poate fi măsurată conform recomandărilor

O.M.M. cu mai multe tipuri de aparate: barometre cu mercur, barometre electronice, barometre aneroide,
hipsometre etc.
În continuare este descris principiul de funcționare a traductorului (de tip micromecanic –
BAROCAP) care este utilizat în cadrul stațiilor automate: detectarea modificărilor dimensiunilor în
interiorul unei membrane de silicon sub influența presiunii atmosferice. Odată cu modificarea presiunii
din atmosfera înconjurătoare (prin creșterea sau descreșterea acesteia), membrana se deformează.
Această deformare are ca rezultat creșterea sau descreșterea înălțimii spațiului vidat din interiorul
traductorului. Laturile paralele ale spațiului vidat se comportă ca niște armături ale unui condensator
electric. Capacitatea electrică a traductorului variază în funcție de distanța dintre acești electrozi.
Valoarea capacității electrice a traductorului este măsurată și convertită în valori ale presiunii
atmosferice. Astfel de traductoare au următoarele avantaje: elasticitate bună, histerezis redus,
repetabilitate foarte bună, dependență foarte mică de temperatură, stabilitate foarte bună pe timp lung.
Măsurarea presiunii atmosferice cu ajutorul barometrului cu Hg este descrisă în ANEXA 1.
Reducerea presiunii de la nivelul stației la nivelul mării/calculul înălțimii de geopotențial

Procedura de reducere a presiunii de la nivelul stației meteorologice la nivelul mării se aplică în
rețeaua națională pentru toate stațiile meteorologice care au altitudinea mai mică strict decât 500 m.
Stațiile automate au inclusă această facilitate în soft-ul data-logger-ului. În cazul determinărilor presiunii
atmosferice cu ajutorul barometrului cu mercur, se folosesc indicațiile din ANEXA 1.
Restul stațiilor meteorologice (cu altitudinea mai mare sau egală cu 500 m) folosește formulele
de calcul pentru determinarea înălțimii de geopotențial. Stațiile automate determină prin intermediul
soft-ului specializat înălțimea de geopotențial.
Ca metodă de back-up, stațiile meteorologice au fișiere de calcule personalizate pentru
determinarea presiunii la nivelul mării și a înălțimii de geopotențial.
17
Tendința barică
La stațiile meteorologice se determină și valoarea și caracteristica tendinței barice.
Valoarea tendinței barice reprezintă diferența dintre două determinări ale valorilor presiunii
atmosferice care au fost făcute: una la momentul orei de observație, iar cealaltă cu trei ore mai înainte.
Dacă presiunea atmosferică la ora de observație a fost mai mare decât cea stabilită cu trei ore
înainte, tendința barică se consideră pozitivă (+).
Dacă presiunea atmosferică la ora de observație a fost mai mică decât cea stabilită cu trei ore
înainte, tendința barică se consideră negativă (–).
În cazul în care valoarea presiunii atmosferice nu s-a schimbat în cursul ultimelor trei ore, atunci
valoarea tendinței barice va fi considerată 0,0 mbar.
Valoarea tendinței barice se exprimă în mbar și zecimi de mbar.
Stațiile automate calculează prin intermediul soft-ului specializat atât valoarea, cât și
caracteristica tendinței barice.
În cazul utilizării unui barometru cu mercur trebuie asigurate efectuarea corecției instrumentale,
cât și reducerea la temperatura de 0C (ANEXA 1).
Stabilirea caracteristicilor presiunii atmosferice constă în măsurarea la toate termenele de
observaţii a presiunii atmosferice la nivelul stației și determinarea celorlalți parametri derivați (presiunea
redusă la nivelul mării/înălțimea de geopotențial, tendința barică și valoarea acesteia).
B.1.4. ÎNTREȚINEREA ECHIPAMENTELOR
În sezonul rece, odată cu apariția stratului de zăpadă, pentru fiecare aparat și instrument din
platforma meteorologică se va asigura cale de acces.
În situații de vreme extremă (viscol foarte puternic) care conduc la crearea unui strat gros
de zăpadă, astfel încât traductorii stației meteorologice automate sunt acoperiți, se va proceda la
eliberarea acestora.
În cazul în care priza de presiune (situată sub caseta cu echipament a data-logger-ului) a fost
acoperită de zăpadă în cazul unui strat gros de zăpadă, imediat după efectuarea operațiunii de degajare
de zăpadă, priza de presiune va fi verificată pentru a preveni înfundarea cu zăpadă. (Figurile B.1.1 și
B.1.2.). Aceasta acțiune trebuie adusă la cunoștință inginerului de sistem.
Periodic se va verifica priza de presiune astfel încât să fie liberă de impurități (praf, insecte
etc.).
Figura B.1.9. Priza de presiune aflată sub caseta cu Figura B.1.2. Priza de presiune demontată pentru a fi
echipament a data-logger-ului verificată
18
CAPITOLUL B.2. RADIAȚIA SOLARĂ
Energia care susține sistemul climatic al Pământului provine de la Soare. Transferul energetic de
la Soare către Pământ se realizează prin intermediul undelor electromagnetice. Undele electromagnetice
sunt caracterizate prin faptul că nu au nevoie de un mediu suport pentru a se propaga. Unda
electromagnetică reprezintă oscilația câmpurilor electrice și magnetice. Undele electromagnetice
transportă prin spațiu energia electromagnetică pe distanțe foarte mari față de locul în care aceasta a
fost emisă. Propagarea energiei electromagnetice se numește și „radiație”.
Undele sunt caracterizate de: lungimea de undă, frecvență, viteza de propagare, perioadă și
amplitudine.
Undele electromagnetice se propagă cu viteza luminii: 3 x 108 m/s.
Lumina reprezintă radiația care este vizibilă pentru ochiul omului. 99% din radiația vizibilă pentru
om are lungimea de undă situată între 400 nm și 730 nm.
Radiația cu lungime de undă mai mică de 400 nm se numește radiație ultravioletă. Aceasta se
poate divide în:
– UV-A : 315 ÷ 400 nm
– UV-B : 280 ÷ 315 nm
– UV-C : 100 ÷ 280 nm.
Radiația cu lungimea de undă mai mare de 800 nm se numește radiație infraroșie.
B.2.2. SCOPUL EFECTUĂRII MĂSURĂTORILOR RADIOMETRICE
Conform ghidului WMO-No.8 (PART I, 7.1), efectuarea măsurătorilor asupra componentelor

bilanțului radiativ este importantă pentru:
- studiul transformărilor energetice care au loc în atmosfera planetei Pământ și variațiile energiei
în timp și spațiu;
- analiza proprietăților și distribuției atmosferei în ceea ce privește elementele constituente ale
acesteia (de exemplu: aerosolii, vaporii de apă, ozonul etc);
- studierea distribuției și variației radiației primite, radiației emise și a radiației nete;
- pentru a răspunde cerințelor ridicate în cadrul unor activități cum ar fi: biologia, medicina,
agricultura, arhitectura și activitățile industriale;
- pentru verificarea măsurătorilor radiative efectuate cu tehnicile satelitare și dezvoltarea de noi
algoritmi.
B.2.3. COMPONENTELE BILANȚULUI RADIATIV
Radiația poate fi clasificată în două categorii în funcție de originea acesteia: radiație solară și
radiație terestră.
B.2.3.1. Radiația solară directă

Radiația solară directă se referă la partea din radiația solară care ajunge nemodificată la
suprafața terestră sub forma unui fascicul de raze paralele. Lungimea sa de undă este între 0,29 µm și
3,0 µm. (undă scurtă)
B.2.3.2. Radiația solară difuză

Radiația solară difuză se referă la partea din radiația solară directă care ajunge din toate direcțiile
la suprafața terestră, după ce a fost difuzată de către particulele componente ale atmosferei (moleculele
gazelor, particulele solide și lichide aflate în suspensie în atmosferă).
B.2.3.3. Radiația globală (totală)

Radiația solară globală se referă la suma dintre radiația solară directă și radiația solară difuză
care ajung simultan pe suprafața terestră.
19
Intensitatea radiației solare globale este funcție de:
• înălțimea Soarelui deasupra orizontului, legată de geometria Pământ-Soare;
• transparența aerului;
• nebulozitate;
• latitudinea locului.
Radiația solară globală prezintă variații diurne și anuale.
Variația diurnă:
• valoarea maximă se înregistrează, de regulă, la amiază;
• valoarea minimă se înregistrează la momentele răsăritului și apusului.
Variația anuală:
- depinde de variația nebulozității;
- depinde de durata astronomică a zilei;
- se produce un maxim de vară, de regulă în luna iunie (luna solstițiului de vară);
- se produce un minim de iarnă, în luna decembrie (luna solstițiului de iarnă);
- în luna iunie cea mai mare valoare este înregistrată în zona de litoral al Mării Negre.
B.2.3.4. Radiația reflectată

Radiația reflectată se referă la partea din radiația solară globală căreia i se modifică sensul de
propagare după ce ajunge la suprafața terestră, datorită caracteristicilor fizice ale suprafeței terestre
(rugozitate, culoare etc) fără a se modifica spectrul radiativ.
Figura B.2.1. Componentele bilanțului radiativ al suprafeței terestre (după Măhăra, 2001)
B.2.3.5. Albedo
Capacitatea de reflexie a suprafețelor subiacente active poartă denumirea de albedo.
Matematic, albedoul se exprimă ca raport procentual între intensitatea fluxului radiației reflectate
și radiația globală încidentă la suprafața Pământului.
B.2.3.6. Radiația absorbită

Radiația absorbită reprezintă partea nereflectată din radiația globală incidentă.
B.2.3.7. Radiația terestră

Radiația terestră reprezintă radiația de undă lungă emisă în flux continuu de suprafața terestră
(suprafața subiacentă activă) după ce s-a încălzit datorită convertirii radiației solare directe (de undă
scurtă) în radiație calorică (de undă lungă) dar și de către aerosoli și nori.
Suprafața subiacentă activă este cea care se încălzește pe timpul zilei de la radiația solară.
Aerul atmosferic are o conductivitate termică redusă, energia solară care străbate atmosfera este
reținută numai într-o foarte mică măsură și numai în straturile superioare.
20
Atmosfera în cea mai mare parte a ei nu se încălzește direct de la radiația solară de undă
scurtă. Procesul de încălzire a atmosferei se produce datorită radiației calorice de undă lungă
emise de suprafața subiacentă activă.
B.2.3.8. Radiația atmosferică

Radiația atmosferică reprezintă partea din radiația terestră care este absorbită de atmosferă prin
vaporii de apă, aerosolii lichizi, bioxidul de carbon etc și care este redirecționată către suprafața terestră.
B.2.3.9. Radiația efectivă (netă)

Radiația efectivă reprezintă diferența dintre radiația atmosferică (descendentă provenită de la
Soare și cer) și radiația terestră (radiația reflectată de suprafața terestră).
B.2.4. EFECTUAREA MĂSURĂTORILOR
B.2.4.1. Măsurarea radiației solare directe

Radiația solară directă se măsoară cu ajutorul pirheliometrului. Acest instrument trebuie
amplasat astfel încât să nu existe obstacole în calea radiației solare care ajunge la el în nici o zi din an.
Mai mult, locul trebuie ales astfel încât frecvența de producere a fenomenelor atmosferice care reduc
vizibilitatea (ceața, pâcla, poluarea atmosferică) să fie reprezentativă pentru zona înconjurătoare.
Suprafața receptoare a pirheliometrului trebuie orientată astfel încât să fie într-o poziție
perpendiculară față de radiația solară. Construcția și montarea pirheliometrului trebuie să permită
ajustarea rapidă și simplă a azimutului și a unghiurilor de elevație. Pentru a se putea verifica reglajul
pirheliometrului, acesta prin construcție este prevăzut cu o fantă prin care intră un fascicul de lumină. Se
creează astfel o imagine în centrul unui marcaj/reper numai atunci când suprafața receptoare este
orientată corect, adică într-o poziție perpendiculară la radiația solară incidentă.
B.2.4.2. Măsurarea radiației globale

Radiația globală este formată din radiația solară directă și radiația difuză (radiația care suferă
fenomenul de dispersie în procesul de traversare a atmosferei). Instrumentul cu care se măsoară
radiația globală se numește piranometru. Acesta poate detecta radiație cu lungime de undă cuprinsă
între 300 și 3000 nm.
Piranometrul trebuie amplasat astfel încât să nu existe obstacole care să obtureze partea
receptoare a instrumentului. Instrumentul trebuie ferit și de eventualele umbre pe care obstacolele care
se află în vecinătatea locului în care se efectuează măsurătoarea le pot crea de-a lungul zilei. De
asemenea, instrumentul nu trebuie amplasat lângă contrucții de culoare deschisă sau alte obiecte care
pot reflecta radiația solară pe partea sa receptoare (conducând la măsurători supraevaluate ale
radiației).
Cu ajutorul piranometrului, când acesta este montat în poziție răsturnată față de planul orizontal,
se mai poate măsura și radiația globală reflectată. Dacă se efectuează măsurarea componentei difuze a
radiației, se utilizează un dispozitiv de umbrire care împiedică radiația solară directă să ajungă la
partea receptoare a piranometrului.
Piranometrele au în construcția lor un senzor care este termoelectric sau fotoelectric sau
piroelectric sau bimetalic. Deoarece piranometrele sunt amplasate în platformele meteorologice în aer
liber, construcția lor trebuie să fie foarte robustă, pentru a putea rezista în toate condițiile de vreme și de
coroziune (în special în zonele de litoral). Partea receptoare trebuie să fie bine etanșată sau carcasa
trebuie construită astfel încât să poată fi ușor îndepărtată în vederea curățării umezelii care poate să
apară în interior (de obicei, se folosește un material desicator silicagel pentru scăderea umezelii).
21
Figura B.2.2. Traductor de radiație globală (piranometru)
http://www.vaisala.com/en/roads/products/atmosphericsensors/Pages/QMS101.aspx)
Figura B.2.3. Traductor de radiație globală (piranometru) cu inel de umbrire pentru măsurarea radiației difuze
Aparatura automată folosită în rețeaua națională pentru măsurarea radiației solare globale
folosește ca piesă detectoare fie piranometru termoelectric, fie o fotodiodă care creează o tensiune de
ieșire proporțională cu intensitatea radiației care ajunge la ea. Măsurătorile sunt efectuate cu acuratețe și
consecvență în mod continuu. Sensibilitatea aparatului este proporțională cu cosinusul unghiului de
incidență a radiației.
În cazul radiației difuze, in faza de instalare traductorul se rotește pe raportorul suportului său
astfel încât să fie înclinat la paralela locului.
În cazul riglelor glisante ale inelului de umbrire, observatorul are la dispoziție tabele de
corecție a poziției acestora în funcție de data calendaristică. Observatorul are obligația de a
corecta poziția inelului de umbrire folosind tabelele.
În funcție de dotarea stației meteorologice, stabilirea caracteristicilor radiației constă în
măsurarea la toate termenele de observaţii a parametrilor radiativi (radiația globală, radiația netă,
radiația difuză etc.)
B.2.5. ÎNTREȚINEREA TRADUCTORILOR DE RADIAȚIE
În cazul în care s-a depus zăpadă (Atenție! numai fulgi de zăpadă și nu gheață și zăpadă) pe
traductorii stației automate pentru măsurarea radiației globale, radiației nete, radiației difuze și a duratei
de strălucire a Soarelui, aceasta va fi îndepărtată cu grijă folosindu-se o perie sau o pensulă cu păr
moale. (Exemple în Figurile B.2.4. și B.2.5.)
22
Figura B.2.4. Depunere de zăpadă (fară gheață) pe traductorul de radiație globală al stației automate
Figura B.2.5. Îndepărtarea zăpezii de pe traductorul de radiație globală al stației automate,

folosindu-se o pensulă cu păr moale
În cazul traductorului pentru radiație difuză, inelul de umbrire poate fi curățat de zăpadă cu o
perie cu păr mediu conform Figurii B.2.6.
Figura B.2.6. Exemplu de perie cu care se poate curăța inelul de umbrire,

brațul stației automate, ecranul de protecție al data-logger-ului și pluviometrul cu basculare acoperit
ATENȚIE! Se va folosi în exclusivitate o pensulă cu păr moale deoarece suprafața de sticlă

optică a traductorilor este foarte sensibilă la zgârieturi. Acțiunea de îndepărtare a fulgilor de
zăpadă trebuie începută odată cu prima ninsoare.
23
În situația în care este depus strat de gheață pe traductorii de radiație globală, radiație netă,
radiație difuză și de durată de strălucire a Soarelui observatorul NU va interveni pentru îndepărtarea
acestuia prin mijloace mecanice (adică prin lovire, ciocănire). Situația depunerii de gheață va fi
notată în registrul meteorologic electronic, menționându-se intervalul de timp pe care s-a produs și va fi
anunțat inginerul de sistem.
Observatorul poate încerca îndepărtarea stratului de gheață de pe traductorii de radiație folosind
o lavetă de microfibre moale care nu lasă scame și care este bine îmbibată în alcool sanitar.
Inelul de umbrire al traductorului de radiație difuză poate fi acoperit de strat de gheață. În aceste
cazuri observatorul poate încerca îndepărtarea stratului de gheață cu ajutorul unei perii conform Figurii
B.2.6.
ATENȚIE! Nu se va insista cu privire la îndepărtarea gheții de pe inelul de umbrire în cazul
în care se poate produce deteriorarea acestuia!
Figura B.2.7. Traductor de radiație cu strat de gheață
Modalitatea de întreținere a aparaturii este descrisă în Partea A.
24
CAPITOLUL B.3. TEMPERATURA AERULUI
Definiție
Conform definiției generale din ghidul WMO-No.8 (PART I, 2.1.1.) , temperatura reprezintă o
mărime fizică ce caracterizează agitația medie aleatoare a moleculelor într-un corp fizic.
Tot în ghidul WMO-No.8 (PART I, 2.1.1.) există și următoarea definiție: Temperatura aerului
este temperatura indicată de un instrument termometric1 poziționat la o anumită înălțime în aer și
ferit de radiația solară directă.
Temperatura aerului este mărimea care caracterizează starea de încălzire sau răcire a
atmosferei, măsurată în platforma meteorologică, în imediata apropiere a suprafeţei terestre. În
meteorologie, temperatura aerului este unul din cei mai importanţi parametri ai stării aerului, rezultat
direct al interacţiunii dintre procesele de circulaţie și radiaţie cu suprafaţa terestră.
Când două corpuri se află în contact termic, tendința acestora este să ajungă în final la aceeași
temperatură. Două sisteme care au aceeași temperatură sunt în echilibru termic. Dacă un sistem este în
echilibru termic cu un al doilea sistem și acesta se află în echilibru termic cu un al treilea sistem, atunci
primul și al treilea se află, de asemenea, în echilibru termic. Sistemele nu se află în echilibru termic când
au temperaturi diferite. Sistemul cu temperatura mai mare va ceda căldură celui cu temperatura mai
mică.
Unități de măsură
Unitatea de măsură a temperaturii este gradul. Altfel spus, gradul termometric este o
diviziune a unei scări de temperatură.
Gradul Celsius [C] este diviziunea scării de temperatură Celsius, care atribuie valoarea zero
punctului de topire a gheții și valoarea 100, punctului de fierbere a apei, ambele la presiunea de 1 atm.
Gradul Kelvin [K] este dimensiunea scării termodinamice de temperatură Kelvin, care are ca
interval aceeași mărime ca gradul Celsius. Valorile punctelor de reper ale scării Kelvin sunt diferite,
astfel că temperaturii de 0C îi corespunde valoarea 273,15 K, iar celei de 100C îi corespunde valoarea
373,15 K.
T K   tC   273,15
B.3.2. EFECTUAREA MĂSURĂTORILOR ASUPRA TEMPERATURII AERULUI
B.3.2.1. Amplasarea instrumentelor pentru efectuarea măsurătorilor de temperatura

aerului
Conform ghidului WMO-No.8 (PART I, 2.1.3.4), temperatura este unul dintre elementele
meteorologice care poate fi foarte influențat de modul de amplasare a instrumentelor. Astfel,
măsurătorile sunt foarte sensibile la elementele care compun mediul înconjurător: prezența vegetației,
existența clădirilor, tipul de acoperire a solului, forma adăpostului radiativ în care se găsește instrumentul
termometric etc. Din acest motiv, este esențial ca pentru fiecare stație meterologică să fie stocate
metadatele referitoare la amplasarea instrumentului termometric.
Așa cum a fost prezentat în capitolul anterior B.2, aerul nu se încălzește în mod direct de la
Soare. Radiația solară de undă scurtă este absorbită de către suprafața subiacentă, iar aerul se
încălzește de la aceasta prin radiația de undă lungă. Radiația solară, radiația provenită de la nori și alte
obiecte înconjurătoare străbat aerul fără a avea un efect apreciabil în ceea ce privește modificarea
temperaturii acestuia. Insă, dacă un instrument termometric este plasat fără protecție radiativă în aer,
acesta ca obiect va absorbi radiația provenită de la Soare, nori și alte obiecte înconjurătoare. Astfel,
indicația arătată de acest instrument termometric ar diferi de adevărata temperatură a aerului (în cazuri
extreme de expunere fără un adăpost radiativ, diferența poate să atingă 25C) (PART I, 2.1.4.1., WMO-
No.8).
1
Instrument termometric – un instrument cu care se măsoară temperatura (termometru cu mercur, traductor automat etc)
25
În practica meteorologică curentă, instrumentul termometric este plasat într-un adăpost radiativ,
care îi servește și ca suport. De asemenea, adăpostul previne udarea instrumentului termometric în
timpul precipitațiilor, îl protejează de deteriorări mecanice accidentale și asigură libera circulație a aerului
în jurul instrumentului.
Conform cu ghidul WMO-No.8 (PART I, 2.1.4.1.), pentru a se asigura comparabilitatea datelor de
temperatura aerului care sunt măsurate în diverse locuri pe glob și la diferite momente de timp, în mod
ideal, expunerea instrumentelor termometrice trebuie să respecte condițiile următoare:
- aerul să circule liber în jurul stației meteorologice pe o arie cât mai largă
- locul de amplasare să fie expus radiației solare și vântului
- locul de amplasare să nu fie în imediata apropiere a clădirilor, copacilor sau altor obstacole
- înălțimea deasupra solului să fie cuprinsă între 1,25 și 2,0 m. Această înălțime este foarte
importantă, deoarece imediat deasupra solului sunt gradienți mari de temperatură.
În acest sens, măsurătorile efectuate în special în mediul urban pe acoperișul clădirilor au o
semnificație îndoielnică din cauza gradientului termic vertical variabil și al efectului clădirii însăși asupra
distribuției temperaturii.
B.3.2.2. Efectuarea măsurătorilor de temperatura aerului

Stabilirea caracteristicilor temperaturii aerului constă în măsurarea temperaturii aerului la toate
termenele de observaţii, cât și a valorilor extreme (maxime și minime) produse între orele de observaţii.
B.3.2.2.1. Utilizarea traductorilor automați pentru determinarea temperaturii aerului

Aparatura automată folosită în prezent, utilizează traductori combinați temperatură-umezeală
(Figura B.3.1. a și b) care determină temperatura aerului prin convertirea valorilor variației unei
rezistențe electrice. Traductorii sunt foarte fiabili, asigurând posibilitatea măsurării temperaturii aerului în
mod continuu.
Figura B.3.1. a.Traductorul combinat temperatură-umezeală cu adăpost
Figura B.3.1. b. Traductorul combinat temperatură - umezeală

(http://www.vaisala.com/Vaisala%20Documents/Brochures%20and%20Datasheets/HMP155-Datasheet-
B210752EN-E-LoRes.pdf)
26
B.3.3. ÎNTREȚINEREA APARATURII AUTOMATE – TRADUCTORUL DE TEMPERATURĂ-
UMEZEALĂ
B.3.3.1. Sezonul rece

Zăpada depusă pe adăpostul traductorului de temperatură-umezeală va fi îndepărtată folosindu-
se o perie sau o pensulă cu păr moale. Această acțiune este necesară pentru a asigura circulația
aerului la traductor. (Exemple în Figura B.3.2.a și b).
Figura B.3.2.a. Depunere de zăpadă (fără gheață) Figura B.3.2.b. Îndepărtarea zăpezii de pe adăpostul
pe adăpostul de temperatură-umezeală al stației de temperatură-umezeală al stației meteorologice
meteorologice automate automate, folosindu-se o pensulă cu păr moale
B.3.3.2. Sezonul cald

În timpul sezonului cald, întreținerea traductorului de temperatură-umezeală se referă la
operațiunea de îndepărtare a pânzelor de păianjen, prafului, frunzelor etc. de pe adăpost, folosindu-se o
pensulă cu păr moale.
27
CAPITOLUL B.4. UMEZEALA AERULUI
Conform ghidului WMO-No.8 (PART I, 4.1.), măsurarea și, în cele mai multe cazuri, înregistrarea
continuă a umezelii atmosferice reprezintă o cerință importantă în cele mai multe domenii în care se
desfășoară activități de meteorologie. Utilitatea acestei măsurători derivă din faptul că permite evaluarea
modificărilor conținutului în apă al atmosferei.
Definiție
Umezeala aerului reprezintă cantitatea de vapori de apă conținută într-o unitate de măsură
a volumului de aer.
Umezeala aerului se caracterizează printr-o serie de mărimi, și anume: tensiunea vaporilor de

apă (tensiunea actuală a vaporilor de apă), raportul de amestec, umezeala relativă, deficitul de saturație,
temperatura punctulului de rouă etc.
a) Raportul de amestec: Raportul dintre masa vaporilor de apă și masa aerului uscat.
b) Umezeala specifică: Raportul dintre masa vaporilor de apă și masa aerului umed.
c) Tensiunea vaporilor de apă sau tensiunea actuală a vaporilor de apă este presiunea
parţială a vaporilor de apă într-un volum de aer dat, aflat în echilibru termodinamic cu o suprafaţă
evaporantă de apă sau gheață. În cazul în care volumul de aer este saturat în vapori de apă, presiunea
parţială a vaporilor este maximă, purtând denumirea de tensiune de saturație sau tensiune maximă.
d) Umezeala relativă exprimă raportul în procente (%) dintre tensiunea actuală a vaporilor de
apă și tensiunea maximă a vaporilor de apă, la aceeaşi temperatură.
Umezeala relativă (r) se poate calcula cu relaţia:
unde: e – tensiunea actuală a vaporilor de apă; E – tensiunea maximă a vaporilor de apă la temperatura
dată.
e) Deficitul de saturație este diferenţa dintre tensiunea maximă și cea actuală a vaporilor de
apă, la o temperatură și presiune date. Relaţia de calcul este:
d = E – e.
f) Temperatura punctului de rouă este temperatura la care aerul umed trebuie să se răcească
pentru ca să devină saturat în prezența apei pure, fără schimbarea presiunii și a raportului de amestec.
În situații în care vaporii de apă ajung la saturație (echilibru termodinamic cu suprafaţa

evaporantă), tensiunea vaporilor de apă devine egală cu tensiunea maximă, iar temperatura aerului
devine identică cu temperatura punctulului de rouă.
B.4.2. UNITĂȚI DE MĂSURĂ

g
Raportul de amestec și umezeala specifică se exprimă în .
kg
Tensiunea actuală a vaporilor de apă, tensiunea maximă a vaporilor de apă, deficitul de saturație
se exprimă în hPa (hectopascali).
Temperatura punctului de rouă se exprimă în grade Celsius (C).
Umezeala relativă se exprimă în procente (%).
28
B.4.3. EFECTUAREA MĂSURĂTORILOR
B.4.3.1. Considerații generale privind amplasarea instrumentelor de măsură a umezelii

aerului
(PART I, 4.1.4.2., WMO-No.8) Condițiile generale privind expunerea instrumentelor pentru
măsurarea umezelii atmosferice sunt similare cu cele pentru instrumentele de măsurare a temperaturii
aerului (a se vedea Capitolul B.3.).
Un adăpost bine amplasat care este utilizat pentru măsurarea temperaturii aerului poate fi utilizat
și pentru măsurarea umezelii atmosferice. În principiu, este necesară respectarea a două cerințe:
a) protecția de radiația solară directă, de contaminări cu reziduuri poluante din atmosferă, de
ploaie și vânt;
b) evitarea creării unui microclimat local în interiorul adăpostului în care sunt montate
instrumentele (evitarea folosirii unor materiale care absorb sau eliberează vaporii de apă).
B.4.3.2. Efectuarea măsurătorilor de umezeala aerului

B.4.3.2.1. Utilizarea traductorilor automați pentru determinarea umezelii aerului
Aparatura automată folosită în prezent, utilizează traductori combinați temperatură-umezeală
(Figura B.4.1. a. și b) care determină umezeala aerului prin convertirea variației unei capacități
electrice. Traductorii sunt foarte fiabili, asigurând posibilitatea măsurării umezelii aerului în mod continuu.
Figura B.4.1. a. Traductorul combinat temperatură-umezeală cu adăpost
Figura B.4.1. b. Traductorul combinat temperatură - umezeală

(http://www.vaisala.com/Vaisala%20Documents/Brochures%20and%20Datasheets/HMP155-Datasheet-
B210752EN-E-LoRes.pdf)
Stabilirea caracteristicilor umezelii aerului constă în măsurarea la toate termenele de observaţii a

umezelii relative a aerului și determinarea temperaturii punctului de rouă. La termenele principale se
determină valorile celorlalți parametri derivați (tensiunea vaporilor, deficitul de saturație etc).
B.4.4. ÎNTREȚINEREA APARATURII AUTOMATE – TRADUCTORUL DE TEMPERATURĂ –

UMEZEALĂ
Toate operațiunile de întreținere a traductorului de temperatură-umezeală sunt descrise în

Capitolul B.3. „Temperatura aerului”.
29
CAPITOLUL B.5. TEMPERATURA ŞI STAREA SUPRAFEŢEI SOLULUI
SAU A SUPRAFEȚEI SUBIACENTE
Starea de încălzire a solului este caracterizată prin temperatura suprafeţei solului și prin repartiţia
acesteia în adâncime.
Încălzirea și răcirea suprafeţei solului, capacitatea acestuia de absorbţie si emisie de căldură
depind de: structura acestuia, căldura specifică, conductibilitatea termică, culoarea, gradul de umectare,
unghiul sub care cad razele solare, anotimp și topografie (relief) etc. Deoarece aceste proprietăți diferă
de la un an la altul și temperatura suprafeţei solului va avea valori diferite chiar în sectoare învecinate.
Definiție
Temperatura suprafeţei solului reprezintă gradul de încălzire a particulelor componente
ale acestuia în locul în care este efectuată observaţia.
B.5.2. EXPUNEREA INSTRUMENTELOR
Temperatura la suprafața solului și în adâncime se măsoară în principal cu aparatură automată.

Pentru efectuarea măsurătorilor, în cadrul platformei meteorologice se rezervă o parcelă de teren
nivelat și descoperit (dezgolit de vegetație). Această parcelă trebuie să prezinte aceleași caracteristici ca
și suprafața de teren din mediul înconjurător al platformei meteorologice pentru a putea asigura
reprezentativitatea măsurătorilor asupra temperaturii solului. În general, în funcție de spațiul disponibil,
pentru parcela în care se vor efectua măsurătorile asupra temperaturii solului se vor rezerva 3 x 4 m, în
partea de sud a platformei meteorologice.
Traductorul automat pentru măsurarea temperaturii solului se instalează în centrul parcelei
dezgolite de vegetație, neumbrite. Personalul stației meteorologice trebuie să asigure în perioada
anului fără zăpadă îngrijirea parcelei astfel încât solul parcelei să fie săpat, afânat, greblat și nivelat,
urmărindu-se ca suprafaţa acesteia să fie la acelaşi nivel cu cel al platformei meteorologice. În cadrul
procedurilor de întreținere a parcelei, cât și a întregii platforme meteorologice, observatorii trebuie să
fie foarte atenți să nu deterioreze aparatura automată pentru măsurarea temperaturii solului (cablurile
și traductorul propriu-zis). Traductorul (sau traductorii, în funcție de model) care este fixat, îngropat în sol
- nu este mobil - nu trebuie să fie mutat de către observator.
a) b)
Figura B.5.1. Traductorul automat QMT 107 multinivel pentru măsurarea temperaturii solului (a)
și poziția sa de instalare în sol (b)
(http://www.livedata.se/images/Vaisala/MAWS/MAWS_sensors.pdf)
30
Figura B.5.2. Traductorul automat QMT 103/110 pentru măsurarea temperaturii solului
(http://www.vaisala.com/Vaisala%20Documents/Brochures%20and%20Datasheets/QMT110_datasheet_B211080
EN-A.pdf)
B.5.3. EFECTUAREA OBSERVAŢIILOR ŞI MĂSURĂTORILOR
Traductorul / traductorii automat/automați pentru măsurarea temperaturii solului la suprafață și în

adâncime măsoară și transmit datele la fiecare termen de observație. În situația existenței stratului de
zăpadă, se va aplica procedura descrisă în „Instrucțiuni pentru utilizarea aplicațiilor stațiilor automate”.
Temperatura suprafeței subiacente în cazul existenței stratului de zăpadă se va măsura conform
ANEXEI 4.
B.5.4. EFECTUAREA OBSERVAȚIILOR ASUPRA STĂRII SOLULUI
Observaţiile asupra stării suprafeţei solului se fac vizual, tot anul, zilnic la orele 06 și 18 UTC, în
funcție de programul cu personal la stația meteorologică.
În partea caldă a anului, până la depunerea stratului de zăpadă, observațiile referitoare la starea
suprafeței solului se efectuează pe parcela pentru termometrele de sol. În mesajul sinoptic tabela de cod
folosită pentru starea solului este COD 0901.
În partea rece a anului, până la topirea stratului de zăpadă sau de gheaţă observațiile asupra
stării suprafeței solului acoperit cu zăpadă sau gheață se efectuează într-un loc din apropierea
platformei meteorologice de unde împrejurimile staţiei meteorologice sunt vizibile. Acest loc va ramâne
mereu acelaşi. În mesajul sinoptic tabela de cod folosită pentru starea solului acoperit cu zăpadă sau
gheață măsurabilă este COD 0975.
B.5.5. ÎNTREȚINEREA APARATURII
Traductorii de sol de tipul QMT 103/110 și QMT 107

În cazul traductorilor de sol de tipul QMT 103/110 și QMT 107, în situația depunerii stratului
de zăpadă, aceasta nu va fi îndepărtată de pe traductori. Traductorii de sol (de tipul QMT103/110 și
QMT 107) nu vor fi mutați din locul în care au fost montați.
În situația în care pământul s-a tasat și traductorul QMT 103/110 sau QMT 107 nu mai este
în poziția de instalare corectă, observatorul va lua legătura cu inginerul de sistem și se va
proceda la îngroparea traductorului în pământ până la nivelul corect sau la așezarea acestuia în
poziția corectă. De asemenea, pe tot parcursul anului, observatorul va avea în vedere
supravegherea poziției traductorului.

31
CAPITOLUL B.6. DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI
Definiție
Durata efectivă de strălucire a Soarelui reprezintă intervalul de timp, din cursul unei zile, în
care Soarele a strălucit pe bolta cerului.
Durata posibilă (teoretică) de strălucire a Soarelui reprezintă intervalul de timp din cursul
unei zile între răsăritul și apusul astronomic al Soarelui.
Observaţiile asupra duratei de strălucire a Soarelui constau din determinarea numărului de ore în
cursul cărora Soarele a luminat platforma meteorologică și împrejurimile stației meteorologice.
La stațiile meteorologice observaţiile asupra duratei de strălucire a Soarelui se efectuează atât cu
aparatură automată (traductor de radiație globală din determinările căruia se calculează durata efectivă
de strălucire a Soarelui, traductor dedicat de strălucire a Soarelui), cât și cu heliograful.
B.6.2. MĂSURAREA DURATEI DE STRĂLUCIRE A SOARELUI
B.6.2.1. Traductorul de radiație globală

Traductorul de radiație globală (piranometrul) (Figura B.6.1.) este construit conform standardului
ISO 9060 pentru a efectua măsurători ale radiației cu lungimea de undă cuprinsă între 300 nm și 3000
nm (în această plajă valorică este cuprinsă și o parte a radiației infraroșie). Un traductor – piranometru –
pentru măsurarea radiației globale are următoarele părți componente principale:
 senzorul termoelectric – suprafața receptoare care poate fi de culoare neagră sau combinație
de negru cu alb;
 suprafețele semi-sferice de sticlă care au rolul de a proteja senzorul termoelectric;
 senzorul termic de referință care în cele mai multe cazuri este protejat de către un alt ecran
împotriva radiației solare.
Durata efectivă de strălucire a Soarelui se calculează din valorile radiației globale înregistrate de
traductorul de radiație globală.
Figura B.6.1. Traductorul de radiație globală CM6B – Zipp&Zonen

(ftp://ftp.campbellsci.com/pub/csl/outgoing/uk/manuals/cm6b_cm11.pdf)
B.6.2.2. Traductorul de durată de strălucire a Soarelui

Traductorul dedicat pentru măsurarea duratei de strălucire a Soarelui (Figura B.6.2.) este
construit conform recomandărilor O.M.M.
La atingerea pragului de radiație solară incidentă de 120 W/m2 (PART I, 8.1., WMO-no.8), se
înregistrează valoare pentru durata de strălucire a Soarelui. Pentru a putea funcționa pe toată durata
anului, există înglobat un element de încălzire pentru situațiile de ceață și îngheț.
32
Senzorul care înregistrează radiația solară incidentă este alcătuit din fotodiode. Lungimea de
undă a benzii pentru care traductorul este sensibil: 600 la 1050 nm.
Figura B.6.2. Traductorul de durată de strălucire a Soarelui model SD6

(http://www.logotronic.at/en/products-1/sensoren-fuer-die-meteorologie/sonnenscheindauer/124-163.htm)
B.6.2.3. Efectuarea înregistrărilor cu heliograful şi descifrarea heliogramelor
Funcţionarea heliografului se bazează pe proprietatea unei sfere de sticlă (cristal) de a concentra

în focarul său razele solare care cad pe suprafaţa sa și de a produce o arsură pe o diagramă
(heliogramă) plasată în spatele sferei.
Descrierea, instalarea, funcţionarea și întreținerea heliografelor este prezentată în amănunt în

I. D. 27-65.
Fig. B.6.3. Heliograf
33
Razele solare ce ating suprafaţa sferei heliografului sunt concentrate în focarul aflat în afara
sferei, producând pe heliogramă o arsură. Mişcarea aparentă a Soarelui pe bolta cerească, de la est la
vest, face ca arsura de pe heliogramă să capete forma unei dâre. În funcţie de lungimea acestei dâre
(sau a sectoarelor de urmă) se determină durata de strălucire a Soarelui.
Prin construcție, heliograful funcționează numai de la o anumită intensitate a radiaţiei solare

(120 W/m2). Pentru obţinerea unei înregistrări corecte este necesar ca heliograma să fie instalată în
montura heliografului exact în focarul sferei. Astfel înregistrarea va fi subţire, uşor de descifrat și cât mai
fidelă realității.
La instalarea heliografului se va avea obligatoriu în vedere ca suportul său să fie perfect
orizontal, iar centrul sferei heliografului să se afle la înălțimea de 1,60 m de la suprafaţa solului. De
asemenea, de foarte mare importanță este reglarea suportului heliogramei în funcţie de latitudinea
punctului în care se instalează aparatul. Reglarea corectă a acestuia asigură o înregistrare corectă în
partea centrală a heliogramei. Pentru instalarea corectă a heliografului, la montarea acestuia pe suport
este necesar să fie prezent atât şeful stației meteorologice, cât și un meteorolog de la serviciul
meteorologic. Reglarea heliografului pe meridian se face la ora amiezei (ora solară locală 12), având
grijă ca arsura să fie fix pe linia mediană a heliogramei, notată XII (sau 12). Atenție, a nu se confunda
„ora solară locală” cu ora oficială a României.
Pe toată durata funcţionării heliografului, sfera de sticlă va fi menținută în perfectă curăţenie.
Schimbarea heliogramelor se face zilnic, după apusul Soarelui, indiferent dacă heliograma
prezintă sau nu înregistrări. După scoaterea heliogramei, observatorul va nota pe spatele acesteia
denumirea stației meteorologice, ziua, luna, anul, ora și minutul fixării și scoaterii ei.
Deoarece deplasarea focarului sferei heliografului se face în sens invers față de cea a Soarelui,
heliogramele vor fi introduse în așa fel încât partea cu cifrele care corespund orelor de dimineaţă să fie
spre vest, iar cele cu orele de după-amiază spre est.
Heliogramele vor fi folosite astfel:

 heliograme pentru iarnă (curbă scurtă) din 23 octombrie până la 8 martie inclusiv (137 zile
sau 138 zile pentru an bisect);
 heliograme pentru primăvară (drepte) din 9 martie până la 22 aprilie inclusiv (45 zile);
 heliograme pentru vară (curbă lungă) din 23 aprilie până la 8 septembrie inclusiv (139 zile);
 heliograme pentru toamnă (drepte) din 9 septembrie până la 22 octombrie inclusiv (44 zile).
Pentru efectuarea unor înregistrări corecte, pe tot parcursul anului vor fi respectate următoarele
reguli:
 vor fi utilizate tipurile de heliogramă corespunzătoare sezonului respectiv;
 heliogramele vor fi aşezate corect în jgheabul heliografului, în funcţie de tipul aparatului și
exact pe linia verticală ce marchează ora 12;
 va fi verificată lunar orientarea heliografului față de meridianul locului, orizontalitatea și poziţia
în raport cu latitudinea;
 sfera va fi menținută în stare de curăţenie, iar în cazul depunerilor de gheață, acestea vor fi
înlăturate cu ajutorul unei lavete curate și moi, care nu produce zgârieturi pe suprafața de
sticlă, îmbibată în alcool medicinal. Heliogramele prinse în gheață, vor fi scoase prin turnarea
de alcool medicinal în jgheabul metalic;
 se vor efectua de mai multe ori pe lună, pe timp senin, determinări ale “orelor reale” de răsărit
și apus, notându-se pe spatele heliogramei timpul solar mediu local, când primele raze solare
(dimineaţa) și ultimele raze solare (seara) luminează heliograful.
După scoaterea de pe heliograf, heliogramele sunt descifrate, pentru calculul duratei efective
orare și zilnice de strălucire a Soarelui. Heliogramele sunt împărțite în intervale orare (linii lungi verticale)
și jumătăți de oră (linii scurte verticale).
Pentru fiecare interval de o oră se apreciază lungimea arsurii, în zecimi de oră, care se notează
în partea de jos a heliogramei, în dreptul orei respective.
34
Dacă înregistrarea este continuă și deci întreg intervalul de o oră de pe heliogramă prezintă
arsură, se înscrie 1.0.
Dacă numai o parte a intervalului este ars, se trece valoarea apreciată, în zecimi (ex. 0,1; 0,2
etc.).
Daca arsura este discontinuă, se determină durata fiecărei porţiuni în parte, iar pe heliogramă se
notează suma duratelor tuturor porţiunilor de arsură din ora respectivă.
La descifrare vor fi luate în considerare chiar și cele mai slabe urme de arsură. Urmele foarte
mici de mărimea unui punct se apreciază ca având durata de o zecime de ora (0,1), numai dacă
lungimea acestei urme este egală sau mai mare cu jumătate dintr-o zecime de oră (0,05).
Dacă arsurile punctiforme, izolate, sunt situate în diferite intervale orare, suma lor se apreciază la
o zecime de oră (0,1) și aceasta se înscrie într-unul din aceste intervale orare.
În cazul producerii unor arsuri foarte mici a căror lungime este mai mică decât o jumătate dintr-o
zecime de oră, acestea se iau în considerare, notându-se cu 0,1 numai în situația în care o arsura
reprezintă unica urmă a strălucirii Soarelui, din tot cursul unei zile. Un exemplu de heliogramă descifrată
este în Figura B.6.4.
După descifrarea heliogramei, valorile obținute și notate în partea de jos a heliogramei se

transcriu în registrul meteorologic în format electronic, conform instrucțiunilor.
Deoarece heliogramele pot conţine unele erori cauzate de aşezarea sau fixarea lor
necorespunzătoare, este necesar ca înainte de descifrarea lor propriu-zisă să se facă o verificare
amănunțită.
Se cercetează poziţia împunsăturii acului care fixează heliograma în jgheabul heliografului. Dacă
heliograma a fost fixată corect, vârful acului de fixare trebuie să perforeze exact pe linia care corespunde
orei 14 (sau XIV). Dacă împunsătura nu respectă această regulă, la prelucrarea heliogramei se va ține
seama de acest lucru, prin decalarea tuturor diviziunilor de pe heliogramă cu valoarea deplasării
perforării, în sensul respectiv.
La începutul fiecărui an, stațiile meteorologice vor primi valorile lunare ale duratei posibile de
strălucire a Soarelui din anul respectiv. Fracția lunară de insolație se determină prin împărțirea duratei
efective lunare la durata posibilă lunară: durata efectivă lunară de strălucire a Soarelui
durata posibilă lunară de strălucire a Soarelui
35
Figura B.6.4. Heliogramă descifrată
Figura B.6.5. Exemplu de descifrare a unei heliograme și transformarea intervalelor de oră locală în ore UTC
Interval orar Interval orar Ora UTC SYNOP la Valoarea orară a

conform orei transformat în oră care se raportează duratei de strălucire a
României (UTC+2) UTC Soarelui
08:31 – 09:30 06:31 – 07:30 UTC 08 UTC 0,2 zecimi de oră
09:31 –10:30 07:31 – 08:30 UTC 09 UTC 1,0 – o oră
Valoarea duratei efective de strălucire a Soarelui pentru exemplul din Figura B.6.5. = 0,2+1,0+0,2+0,2+0,5=2,1 ore și zecimi de oră
36
B.6.3.1. Traductorii de radiație solară și de durată de strălucire a Soarelui

În cazul în care s-a depus zăpadă (Atenție! numai fulgi de zăpadă și nu gheață și zăpadă) pe
traductorii stației automate pentru măsurarea radiației globale, radiației nete, radiației difuze și a duratei de
strălucire a Soarelui, aceasta va fi îndepărtată cu grijă folosindu-se o perie sau o pensulă cu păr moale.
(Exemple în Figurile B.6.6. și B.6.7.).
Figura B.6.6. Depunere de zăpadă (fără gheață) Figura B.6.7. Îndepărtarea zăpezii de pe traductorul de
pe traductorul de radiație globală al stației radiație globală al stației meteorologice automate,
meteorologice automate folosindu-se o pensulă cu păr moale
ATENȚIE! Se va folosi în exclusivitate o pensulă cu păr moale deoarece suprafața de sticlă

optică a traductorilor este foarte sensibilă la zgârieturi. Acțiunea de îndepărtare a fulgilor de zăpadă
trebuie începută odată cu prima ninsoare.
Heliografele și aparatura actinometrică trebuie menținute degajate de stratul de zăpadă. Astfel,
distanța minimă dintre baza lor și suprafața stratului de zăpadă va fi de 10 cm. (Figura B.6.8.). Pentru
fiecare aparat și instrument din platforma meteorologică se va asigura cale de acces, conform
reglementărilor.
În situația în care este depus strat de gheață pe traductorii de radiație globală, radiație netă, radiație
difuză și de durată de strălucire a Soarelui observatorul NU va interveni pentru îndepărtarea acestuia
prin mijloace mecanice (adică prin lovire, ciocănire). Situația depunerii de gheață va fi notată în
registrul meteorologic electronic, menționându-se intervalul de timp pe care s-a produs și va fi anunțat
inginerul de sistem.
Observatorul poate încerca îndepărtarea stratului de gheață de pe traductorii de radiație folosind o
lavetă de microfibre moale care nu lasă scame și care este bine îmbibată în alcool sanitar.
Figura B.6.8. Distanța minimă de 10 cm între instrumente și suprafața stratului de zăpadă
În sezonul cald se va efectua periodic operația de curățare cu o pensulă moale a traductorului de

radiație sau de durată de strălucire a Soarelui.
37
CAPITOLUL B.7. VÂNTUL
Definiție
Vântul reprezintă mişcarea aerului în raport cu suprafaţa terestră. De regulă, se are în
vedere componenta orizontală a acestei mişcări.
Conform cu ghidul WMO-No.8 (PART I, 5.1.1.), vântul la suprafața terestră va fi considerat ca o
mărime vectorială şi bidimensională. Vântul este definit prin două elemente (extrem de variabile în timp
şi spaţiu) care reprezintă viteza și direcția sa.
Vântul caracterizat prin fluctuaţii rapide este denumit „vânt în rafale”. Rafala este o variaţie
pozitivă sau negativă a vitezei vântului faţă de valoarea sa medie. Cea mai mare viteză a vântului la
rafală reprezintă valoarea maximă măsurată a rafalei în intervalul de o oră care precede momentul
observației.
În scopuri sinoptice se determină valoarea mediată vectorial a vântului (viteză și direcție) pe
intervale de 10 minute.
Vântul variabil pentru care nu se poate determina o valoare medie a direcției este considerat în
următoarele situații (PART I, 5.1.1, WMO-No.8):
- variația totală față de direcția medie a vântului în timpul ultimelor 10 minute este de 60 sau mai
mare, dar mai mică de 180 și viteza vântului este mai mică de 6 km / h (3 kt)
- variația totală față de direcția medie a vântului în timpul ultimelor 10 minute este de 180 sau
mai mult.
Conform cu ghidul WMO-No.8, viteza vântului se exprimă în metri pe secundă și trebuie să fie
măsurată cu o precizie de 0,5 m/s reprezentând, pentru scopuri sinoptice, o medie vectorială pe un
interval de 10 minute (PART I, 5.1.1. și 5.1.2, WMO-No.8):.
Transformarea din m/s în km/h:
O altă unitate de măsură pentru vânt este nodul (kt): 1 nod = 1,852 km/h, ceea ce reprezintă
0,515 m/s (PART I, 5.1.2, WMO-No.8).
Direcţia vântului este prin definiţie direcţia din care bate vântul şi se apreciază în sensul
deplasării acelor de ceas, pornind de la nordul geografic. Direcția vântului în scopuri sinoptice poate
fi codificată cu cifre de la 1 la 36, prin transformarea în coduri a valorilor măsurate în grade. Direcția
vântului trebuie să reprezinte o medie vectorială pe 10 minute. Codul 99 este desemnat pentru vânt cu
direcție variabilă.
Vântul se consideră „Calm” atunci când viteza medie a vântului este sub 1 nod (0,515 m/s) în
ghidul WMO-No.8 (PART I, 5.1.2.) și sub 0,5 m/s în WMO-No.544 (PART III, 3.3.5.5.).
Conform cu „Manualul de coduri” WMO-No.306 (I.1-C-42, Code table 0877), celor 36 de coduri
SYNOP, le corespund următoarele sectoare:
Cifră de cod Direcţia vântului Cifră de cod Direcţia vântului

00 calm 19 185 ÷ 194°
01 5 ÷ 14° 20 195 ÷ 204°
02 15 ÷ 24° 21 205 ÷ 214°
03 25 ÷ 34° 22 215 ÷ 224°
04 35 ÷ 44° 23 225 ÷ 234°
38
05 45 ÷ 54° 24 235 ÷ 244°
06 55 ÷ 64° 25 245 ÷ 254°
07 65 ÷ 74° 26 255 ÷ 264°
08 75 ÷ 84° 27 265 ÷ 274°
09 85 ÷ 94° 28 275 ÷ 284°
10 95 ÷ 104° 29 285 ÷ 294°
11 105 ÷ 114° 30 295 ÷ 304°
12 115 ÷ 124° 31 305 ÷ 314°
13 125 ÷ 134° 32 315 ÷ 324°
14 135 ÷ 144° 33 325 ÷ 334°
15 145 ÷ 154° 34 335 ÷ 344°
16 155 ÷ 164° 35 345 ÷ 354°
17 165 ÷ 174° 36 355 ÷ 04°
variabilă sau din
18 175 ÷ 184° 99
toate direcţiile
Conform convenției internaționale, stațiile meteorologice la care nu este posibilă determinarea

direcției vântului în decagrade, folosesc următoarele cifre de cod SYNOP:

00 calm 20 SSV
02 NNE 23 SV
05 NE 25 VSV
07 ENE 27 V
09 E 29 VNV
11 ESE 32 NV
14 SE 34 NNV
16 SSE 36 N
18 S 99 variabilă
Aparatura meteorologică automată furnizează pentru direcția vântului direcția în grade nerotunjite
și necodificate. Astfel, pentru a se asigura conversia gradelor în puncte cardinale, se folosește următorul
tabel:
Puncte cardinale Interval asociat - direcția în grade

N 349 ÷ 110
NNE 12 ÷ 33°
NE 34 ÷ 56°
ENE 57 ÷ 78°
E 79 ÷ 101°
ESE 102 ÷ 123°
SE 124 ÷ 146°
SSE 147 ÷ 168°
S 169 ÷ 191°
SSV 192 ÷ 213°
SV 214 ÷ 236°
VSV 237 ÷ 258°
V 259 ÷ 281°
VNV 282 ÷ 303°
NV 304 ÷ 326°
NNV 327 ÷ 348°
B.7.3. AMPLASAREA INSTRUMENTELOR
Conform ghidului WMO-No.8 (PART I, 5.9.1.), viteza vântului crește în mod considerabil odată cu
altitudinea, mai ales în cazul terenurilor cu rugozitate mare. Aceste considerente au stat la baza stabilirii
de către Organizația Meteorologică Mondială a convenției de măsurare în situația optimă / ideală a
39
vitezei și direcției vântului la înălțimea standard de 10 m deasupra nivelului solului pe teren deschis, prin
amplasarea corespunzătoare a instrumentelor. Pentru a se asigura condiții privind reprezentativitatea
măsurătorilor, conform Legii 139/2000 privind activitatea de meteorologie, în jurul platformelor
meteorologice se instituie zone de protecție meteorologică absolută, a căror lățime este de 30 m. Pe o
distanță de până la 500 m în jurul și în afara zonei de protecție absolută a platformei meteorologice este
permisă amplasarea de construcții mai înalte de 1/6 din distanța dintre construcție și limita zonei de
protecție, de rețele de înaltă tensiune sau de telecomunicații, de obiective care emit în atmosferă fum și
pulberi, de sisteme de irigații prin aspersie și plantarea de perdele forestiere numai cu acordul prealabil
al Administrației Naționale de Meteorologie.
O amplasare optimă / ideală pentru măsurarea vântului este aceea în care se obțin măsurători
valabile pentru o zonă de câțiva km în jurul punctului de măsurare sau în care se obțin valori care pot fi
corectate ușor pentru a deveni reprezentative pentru o zonă de câțiva km în jurul punctului de măsurare
(PART I, 5.9.1., WMO-No.8).
În practică, din diverse considerente legate de posibilitățile de amplasare a stației meteorologice
și a extinderii continue a suprafeței orașelor, în situațiile în care nu există posibilitatea instalării
instrumentelor pentru măsurarea vântului în condiții optime / ideale, instrumentul poate fi amplasat la o
astfel de înălțime care permite ca măsurătorile să nu fie foarte afectate de existența obstacolelor și să
genereze valori foarte apropiate de cele care ar fi măsurate la înălțimea de 10 m pe un teren deschis.
B.7.4. MĂSURAREA VITEZEI ȘI DIRECȚIEI VÂNTULUI
Cele mai utilizate aparate automate pentru măsurarea vitezei și direcției vântului sunt traductorul
cu cupe (Figura B.7.1.a.) și traductorul ultrasonic (Figura B.7.1.b.).
Traductorul cu cupe constă din două subansamble : rotorul (pentru măsurarea vitezei) și
ampenajul (pentru măsurarea direcției). Principiul de construcție are la bază relația dintre viteza
unghiulară de rotație cupelor și viteza vântului. Pana care determină direcția vântului trebuie să fie bine
echilibrată față de axul vertical.
Traductorul ultrasonic are ca principiu de măsurare determinarea timpului dintre emisia și
recepția unui fascicul de ultrasunete care străbate o distanță fixă. Acest tip de traductor nu are părți
mobile, iar acest tip de construcție prezintă avantajul de a-i asigura o fiabilitate mai mare.
a) b)
Figura B.7.1. a) Traductor de vânt cu cupe; b) Traductor ultrasonic de vânt.
Metodologia măsurării rafalei vântului în sistemul automat:
Organizația Meteorologică Mondială a ajuns în anul 1987 (PARTI I, 5.8.3., WMO-No.8 și WMO
„The Measurement of Gustiness at Routine Wind Stations: A Review”. Instruments and Observing
40
Methods Report No.31) la concluzia că durata rafalei vântului trebuie să fie mai mare de 3 secunde.
Rafala care durează mai mult de 3 secunde este echivalentă cu un „wind run” (deplasarea masei de aer)
pe o lungime de 50 ÷ 100 m, în condiții de vânt puternic (în acest caz, construcțiile obișnuite din zonele
urbane sunt afectate). Sistemul automat funcționează pe acest principiu: se iau eșantioane ale vitezei
vântului la o secundă, se calculează medii cu o fereastră de timp de 3 secunde alunecătoare din
secundă în secundă și cea mai mare dintre aceste medii, pe intervalul de 10 minute, este
considerată viteza rafalei.
Stabilirea caracteristicilor vântului constă în măsurarea la toate termenele de observaţii a direcției și
vitezei acestuia și a valorilor rafalei (în funcție de caz).
B.7.5. ÎNTREȚINEREA APARATURII METEOROLOGICE – TRADUCTORUL DE VÂNT

(ULTRASONIC ȘI CU CUPE)
În situația în care apar depuneri de gheață pe traductorii de vânt (atât cel ultrasonic, cât și cel cu
cupe) – Figura B.7.2. – observatorul NU va interveni.
Figura B.7.2. Depuneri de gheață pe traductorul ultrasonic de vânt
În această situație se consideră că traductorul este în indisponibilitate temporară. Situația va fi

notată în registrul meteorologic în format electronic, menționându-se intervalul de timp în care senzorul a
fost indisponibil și va fi anunțat inginerul de sistem. Pentru transmiterea datelor meteorologice se vor
urma indicațiile din Instrucțiuni pentru utilizarea softurilor stațiilor automate secțiunea B.4) Selectarea
unui senzor defect/indisponibil temporar.
41
CAPITOLUL B.8. NORII
B.8.1. DEFINIȚII
Norul este un hidrometeor constituit dintr-o suspensie de particule minuscule de apă

lichidă sau de gheață în atmosferă sau din ambele în același timp, care în general nu ating solul.
De asemenea, el mai poate să conțină particule de apă sau de gheață de dimensiuni mari, precum
și particule lichide neapoase sau particule solide, provenite, de exemplu, din vapori industriali,
fum sau pulberi.
Elementul meteorologic nor determină, în majoritatea cazurilor, aspectul vremii în zona deasupra
căreia există. Norul reprezintă unul dintre cele mai importante elemente care fac obiectul observației
meteorologice. Prin cantitatea, forma, înălțimea, asociațiile sau evoluția lor, norii reprezintă un indicator
prețios al proceselor termodinamice dominante în zona lor de existență. În plus, norii intervin direct în
activitatea economică a oamenilor prin fenomenele asociate, care îngreunează sau uneori periclitează o
serie de activități din cele mai diferite domenii.
Ca urmare a proceselor de formare, norii sunt asociați în sisteme noroase de dimensiuni
corespunzătoare intensității și mărimii acestor procese. În linii mari, se poate vorbi despre sisteme la
scară mare sau sinoptice și despre sisteme la scară medie și mică (locale).
Noțiunea de sistem noros este atribuită unei grupări sau unui ansamblu de nori, distinct și
durabil, constituit în general din mai multe zone diferențiate, denumite sectoare noroase, asamblate
într-o formă caracteristică, aspectul cerului prezentând particularități proprii fiecărui sector în parte.
În cadrul unui sistem noros, condițiile termodinamice sunt relativ omogene. În marea lor
majoritate, sistemele noroase sunt migratoare, însoțind perturbațiile barice cărora le sunt asociate;
durata lor de viață și modificările structurale sunt determinate direct de evoluția acestor perturbații.
B.8.2. SISTEMELE NOROASE – CARACTERISTICI
Sistemele noroase se caracterizează prin succesivitatea relativ ordonată a genurilor, formelor,

dimensiunilor și înălțimii norilor în timp și spațiu. În majoritatea cazurilor, sistemele noroase sunt bine
individualizate și separate între ele prin zone mai mult sau mai puțin senine, însă uneori sunt unite prin
fâșii sau benzi noroase, denumite zone de legătură. După dimensiuni sunt grupate în sisteme mari
(macrosisteme sau sisteme sinoptice), asociate depresiunilor barice și fronturilor aferente și în sisteme
mici, care nu depășesc 200 ÷ 300 km, denumite și mezosisteme sau sisteme locale, așa cum sunt
sistemele sau celulele orajoase.
Sistemele noroase frontale se dezvoltă pe suprafaţa de separare dintre două mase de aer cu
proprietăţi termodinamice diferite şi care sunt în mişcare. Asemenea suprafeţe de separare sunt
întotdeauna înclinate şi pe partea lor superioară se produce o ridicare generală a aerului. În cadrul
acestei ascendenţe generale la scară mare se formează nori, care sunt dispuşi în pânze sau straturi ce
se pot uni între ele prin îngroşare treptată sau datorită pânzelor de precipitaţii dense ce cad din straturile
noroase situate mai sus. Gradul de înclinare a zonei sau suprafeţei de separaţie dintre cele două mase
de aer, respectiv panta frontului, este diferit, în funcţie de natura masei care înaintează şi care de altfel
imprimă şi caracterul frontului. Astfel, aerul cald, mai puţin dens, determină o pantă frontală cu înclinare
mică, orientată peste masa de aer rece care se retrage; pe asemenea pante ascendenţa este generală,
însă lentă şi relativ uniformă şi norii care se formează în aceste condiţii sunt nori în pânze sau straturi de
dimensiuni mari. Prin contrast, aerul rece, mai dens, în înaintarea sa imprimă o înclinare mare a pantei
frontale şi prin aceasta determină mişcări ascendente mult mai intense şi rapide, asemănătoare în multe
privinţe cu cele de tip convectiv; norii formaţi în aceste condiţii, deşi păstrează în general structura şi dis-
punerea în straturi mai mult sau mai puţin succesive au şi pregnante caracteristici ale norilor convectivi
cu mare dezvoltare verticală.
Dacă peste aceste procese dominante nu se suprapun procese termodinamice sau influenţe
locale, sistemele noroase îşi conservă în general forma, în raport direct cu stadiul de evoluţie al
depresiunii sau perturbaţiei la care sunt asociate. Influenţa proceselor locale duce însă la modificări ale
sistemului noros iniţial, care se traduc fie prin reducerea nebulozităţii până la înseninare, fie prin apariţia
sau formarea unor noi genuri de nori.
După natura frontului la care sunt asociate, sistemele noroase pot fi: de front cald, de front
rece, de front oclus sau de front cvasistaţionar (Figurile B.8.3. și B.8.4.). Succesiunea tipică a norilor
în asemenea sisteme este ilustrată în secţiunile din Figura B.8.2.
42
Sistemele noroase din interiorul maselor de aer sunt generate de interacţiunea dintre
proprietăţile termodinamice specifice masei de aer respective şi caracteristicile suprafeţei
subiacente, respectiv intensitatea proceselor de radiaţie şi absorbţie a energiei solare. Caracterul
stratificării termodinamice verticale a masei de aer determină în final caracteristicile dominante ale
norilor care se formează. Astfel, pentru masele de aer stabile termodinamic sunt caracteristice sistemele
de Stratus şi Stratocumulus, care se îndesesc noaptea şi se destramă ziua (în special la latitudini
temperate şi polare). Pentru masele instabile termodinamic sunt caracteristice sistemele de nori
Cumulus şi Cumulonimbus, care se dezvoltă ziua şi se destramă noaptea deasupra continentelor, iar
deasupra mărilor şi oceanelor au o evoluţie inversă.
Figura B.8.1. Schema unui sistem noros frontal asociat unei depresiuni extratropicale mobilă (proiecție orizontală)
43
Figura B.8.2. Secțiuni transversale printr-un sistem noros frontal asociat unei depresiuni extratropicale mobile
44
Figura B.8.3. Schematizarea organizării sistemelor noroase frontale (secțiuni transversale ) – după Viant și Mezin
45
Figura B.8.4. Sistem noros ascociat unei ocluzii cu caracter de front cald (a) și cu caracter de front rece (b); sisteme noroase
asociate zonelor de legătură dintre elementele unei familii de formațiuni depresionare (c,d); Sistem noros asociat unui front
cvasistaționar (e).
46
B.8.3. PROCESELE DE FORMARE A NORILOR
Pentru personalul staţiilor meteorologice este foarte important să cunoască procesele

atmosferice care duc la constituirea diferitelor forme de nori, pentru a putea face identificarea lor cât mai
corectă.
Principala cale de formare a unui nor este răcirea adiabatică a aerului în cadrul unei mişcări
ascendente, proces prin care conţinutul în vapori de apă al aerului ascendent ajunge la saturaţie şi se
produce condensarea surplusului de apă. În atmosferă predomină două tipuri de mişcări ascendente
care duc la formarea norilor şi care imprimă caracteristica principală a formei lor:
 mişcări ascendente la scară mare, în care întreaga masă de aer se ridică, de regulă, de-a
lungul unei suprafeţe frontale sau în cazuri limitate—locale — de-a lungul unei pante;
 mişcări verticale convective care se realizează prin curenţi ascendenţi şi descendenţi,
individualizaţi şi relativ mici în raport cu dimensiunile unei mase de aer. De aici rezultă o primă
diferenţiere în forma norilor — cei rezultaţi din mişcările ascendente generale, de-a lungul unei
pante, sunt predominant stratiformi, adică sunt nori sub formă de pânze întinse, straturi sau
văluri, iar cei formaţi în curenţii ascendenţi convectivi sunt nori separaţi, cu aspect de grămezi
sau elemente bine individualizate, cunoscuţi şi descrişi sub denumirea generală de nori
cumuliformi.
În realitate, condiţiile termodinamice din atmosferă sunt mult mai complexe şi determină asociaţii
de nori care aparţin celor două familii. Acestea se observă, în special, în sistemele noroase ale
fronturilor ocluse şi ale fronturilor cu un grad accentuat de instabilitate, în care masa de nori predominant
stratiformi este străpunsă de aglomerări masive de nori cumuliformi, cu mare dezvoltare verticală,
formaţi pe seama unor puternici curenţi ascendenţi de tip convectiv. Pentru determinarea cât mai corectă
a norilor, observatorul trebuie să mai ţină seama şi de aspectul lor general, care este determinat de
natura, dimensiunile, numărul şi repartiţia particulelor constituente. În ultimă instanţă, aspectul unui nor
depinde de intensitatea şi culoarea luminii primită de nor, precum şi de poziţiile relative ale
observatorului şi ale sursei de lumină (astrul care luminează) în raport cu norul.
De fapt, elementele care sunt luate în considerare pentru descrierea unui nor sunt: dimensiunile,
forma, structura şi textura, luminanţa şi culoarea.
B.8.4. ELEMENTELE DESCRIPTIVE ALE NORILOR
B.8.4.1. Dimensiunea
Dimensiunile norilor variază în limite foarte mari, începând de la cele ale fragmentelor de-abia
observabile şi terminând cu cele ale straturilor sau pânzelor continue, care pot acoperi în întregime bolta
cerului vizibilă din punctul din care se efectuează observaţia.
Mărimea unui nor, legată direct de forma lui, este determinată de procesele termodinamice pe
seama cărora se formează norul respectiv şi practic se înscrie în limitele mişcărilor ascendente,
deasupra nivelului de condensare din atmosfera liberă. Nivelul de condensare reprezintă înălţimea
până la care trebuie să se ridice o masă de aer, pentru ca vaporii de apă pe care-i conţine să
devină saturanţi şi surplusul rezultat pe această cale să condenseze sau sublimeze.
B.8.4.2. Forma
Deşi variază foarte mult în timp şi spaţiu, uneori chiar rapid, forma pe care o poate căpăta
un nor nu depinde numai de procesele de condensare, ci şi de condiţiile în care au loc aceste
procese.
Ea se încadrează în limitele a două mari tipare:
 pânze, văluri sau straturi, mai mult sau mai puţin uniforme, cu dimensiuni orizontale mari care
pot depăşi orizontul vizibil al observatorului şi
 elemente bine individualizate, cu dimensiuni orizontale relativ mici.
Formele noroase din prima grupă caracterizează marea familie a norilor stratiformi, iar cele din
a doua grupă, familia la fel de numeroasă a norilor cumuliformi.
O altă caracteristică a acestora din urmă o constituie cea de a treia dimensiune — grosimea —
care la unele elemente noroase poate depăşi de mai multe ori dimensiunea orizontală, conferind astfel
norilor respectivi aspectul de grămezi, munţi sau turnuri uriaşe.
47
Pentru norii stratiformi, formele cel mai frecvent observate sunt:
 vălul (strat întins, cu grosime mică şi transparenţă relativ bună),
 pânza sau stratul,
 bancul şi uneori banda (fâşie noroasă îngustă cu lungime mare, care poate traversa uneori
întreaga boltă cerească, dintr-o parte în alta).
Norii cumuliformi, pe lângă formele menţionate mai sus, mai pot avea formă de:
– flocoane,
– fragmente,
– grămăjoare,
– dale sau pavele,
– lentile,
– suluri sau rulouri, unite sau nu între ele în bancuri sau organizate în şiruri (aspect mai greu
sesizabil de la suprafaţa terestră).
Condiţiile de formare a norilor imprimă particularităţile formei lor.

Astfel, norii formaţi în condiţii de turbulenţă au forma generală de strat sau pânză, relativ
subţire însă opacă şi mai mult sau mai puţin continuă. Suprafaţa superioară a acestor nori este bine
delimitată şi coincide cu limita superioară a stratului turbulent, care este marcată de regulă printr-o
inversiune termică. Aspectul ei este în general neted, uniform sau vălurit, iar în contrast cu aceasta,
baza norilor respectivi este difuză şi se prelungeşte în jos printr-un strat de aer ceţos sau pâclă. Norii cei
mai caracteristici pentru asemenea condiţii sunt: Stratus, Stratus fractus şi unele varietăţi de
Altocumulus, Stratocumulus şi Cirrocumulus.
Norii formaţi în condiţii de instabilitate au forma caracteristică norilor cumuliformi, adică de
elemente în general bine individualizate, bine conturate şi uneori dezvoltate pe verticală. Ca forme
particulare determinate de instabilitate sunt de menţionat speciile castellanus şi floccus şi particularitatea
suplimentară mamma.
Perturbarea circulaţiei orizontale a aerului de orografie are ca rezultat un complex de mişcări
ascendente şi descendente, multe de tip undă, care determină procese de condensare pe pantele
expuse vântului sau în creasta undelor şi evaporarea produselor de condensare pe pantele de „sub
vânt“ sau pe ramura descendentă a undelor. Forma cea mai tipică de nori formaţi în asemenea condiţii
este aglomerarea masivă de mase noroase, predominant stratiforme, pe partea din vânt (expusă
vântului) a munţilor, a căror margine depăşeşte puţin linia de creastă. Privite de la distanţă, de pe partea
opusă direcţiei vântului, aceste mase noroase au aspectul unui perete de nori situat de-a lungul crestei
muntoase (zid de foehn). Ca forme particulare generate de asemenea condiţii sunt de menţionat:
 norii în formă de capişon care îmbracă vârful obstacolelor izolate,
 norii în formă de flamură care se lipesc de vârful muntelui pe partea de sub vânt (formaţi pe
seama fileurilor ascendente de aer care urcă imediat sub creastă),
 norii în formă de lentile sau benzi fuziforme migdalate, dispuşi paralel cu creasta în partea de
sub vânt, situaţi la distanţe aproximativ egale şi, de regulă, la niveluri mai înalte decât cel al crestei
muntoase şi
 norii în formă de rulou izolat; cu poziţie staţionară însă cu aspect agitat, situat de obicei în văi,
sub nivelul crestei pe partea de sub vânt (norii rotori).
Norii cei mai caracteristici pentru aceste condiţii sunt Cumulus şi Stratocumulus orografici,
speciile lenticuIaris şi rotorii.
În straturile de aer stabil, în care se formează mase noroase stratiforme, pot exista frecvent
mişcări ondulatorii lente şi cu amplitudine mare (unde gravitaţionale interne sau inerţiale) de tip hulă,
care se produc cu precădere în zona suprafeţelor orizontale de separaţie dintre două straturi de aer cu
proprietăţi termodinamice diferite. Dacă norii formaţi sau deja existenţi în asemenea condiţii sunt groşi,
pe suprafaţa lor inferioară sau în masa lor se identifică porţiuni sau zone mai întunecate, care alternează
cu zone mai luminoase ce conferă norului un aspect vălurit. Norii caracteristici pentru asemenea condiţii
se încadrează în varietăţile undulatus. Un aspect particular îl reprezintă norii în formă de dale sau
pavele, care sunt rezultatul interferenţei unui sistem dublu de asemenea unde sau al prezenţei mişcărilor
convective inelare în stratul noros respectiv. Formele noroase ondulate sau cu aspect de dale se
organizează de obicei în bancuri; varietăţile noroase caracteristice pentru asemenea condiţii sunt
lacunosus şi perlucidus.
48
Benzile noroase sunt forme ce se observă frecvent; convenţional se consideră benzi noroase
toate formele de nori alungite, a căror lungime depăşeşte de mai multe ori lăţimea lor. O variantă a
benzilor o constituie filamentele, care sunt de asemenea forme alungite, însă înguste şi subţiri.
Trenele de condensare reprezintă o formă particulară a produselor de condensare, care apar la
niveluri mijlocii sau înalte, pe seama gazelor degajate de motoarele avioanelor (aport suplimentar de
vapori de apă şi nuclee de condensare care întrerup suprasaturarea eventual preexistentă). În stadiu
incipient, trenele de condensare au aspect de dâre uniforme, care se lăţesc treptat şi dispar; în condiţii
de instabilitate accentuată la nivelul lor de existenţă, trenele de condensare pot evolua şi, în final, se pot
transforma în veritabile genuri de nori, prin dezvoltarea unor înmuguriri cu aspect cumuliform. Acestea
au aspect de ciupercuţe răsturnate, aparent agăţate de partea superioară netedă a trenei propriu-zise.
B.8.4.3. Structura
Din punct de vedere al structurii, norii pot fi constituiţi în totalitate din cristale de gheaţă, din
picăturele de apă sau dintr-un amestec de cristale şi particule lichide. O categorie aparte o constituie
norii de particule neapoase, lichide sau solide, descrişi sub denumirea de nori speciali, care nu intră în
clasificarea norilor prezentată în această instrucțiune.
Elementele de identificare a structurii interne la norii observaţi sunt fenomenele optice şi în bună
măsură textura. Norii cu constituenţă predominant sau exclusiv cristalină au o textură fibroasă,
mătăsoasă şi produc fenomene optice (fotometeori) de tip halo (nori cirriformi), iar cei cu structură
predominant sau exclusiv lichidă dau fenomene optice de tip coroană.
B.8.4.4. Textura
Termenul de textură se referă la aparenţa generală, dispunerea şi dimensiunile relative ale
elementelor structurale ale maselor noroase sau ale elementelor noroase bine conturate şi extinse.
Variaţiile în tipul, grosimea şi înălţimea bazei şi vârfurilor norilor, toate la un loc fac ca norii sau masa
noroasă în ansamblu să pară netedă (cu contururi rotunjite sau înmugurite) ori fibroasă. Norii cu textura
netedă sunt în general stratiformi; structura cumuliformă a elementelor noroase le conferă o textură
neuniformă, înmugurită; norii Cirrus, care au frecvente variaţii de grosime, prezintă o textură fibroasă sau
mătăsoasă.
B.8.4.5. Luminanța
Ca definiţie, „luminanţa" unei suprafeţe luminoase într-o direcţie dată reprezintă partea din
intensitatea luminii emisă în direcţia respectivă de suprafaţa considerată, pe o arie în proiecţie
ortogonală situată într-un plan perpendicular pe această direcţie.
În consecinţă, luminanţa unui nor este determinată de cantitatea de lumină reflectată, difuzată şi
transmisă de particulele constituente ale norului. În majoritatea cazurilor, această lumină provine direct
de la Soare sau de la cer; la fel de bine, lumina mai poate proveni şi de la suprafaţa terestră în timpul
nopţilor cu nori joşi, când baza acestora este luminată de marile aglomerări urbane, industriale, de
incendii de mare amploare sau prin reflectarea luminii solare ori lunare de marile suprafeţe acoperite cu
zăpadă sau gheaţă.
Luminanţa unui nor poate fi modificată în prezenţa unor alţi meteori; astfel, un strat de pâclă
existent între observator şi nor reduce sau intensifică luminanţa norului în funcţie de grosimea pâclei şi
de direcţia luminii incidente. În plus, pâcla atenuează şi contrastele care pun în evidenţă forma, structura
şi textura norului. Fotometeorii, la rândul lor, pot modifica luminanţa unui nor. În timpul zilei, luminanţa
norilor este suficient de puternică pentru a fi uşor observabilă. Noaptea însă, mai ales atunci când nu
este Lună, sau Luna este în primul sau ultimul pătrar, norii sunt greu de distins sau chiar invizibili. În
asemenea situaţii, prezenţa lor este dedusă numai din lipsa stelelor de pe cer. În zonele intens luminate
artificial, păturile noroase relativ joase pot apărea ca un fond luminos difuz pe care se proiectează
umbrele fragmentelor de nori situaţi mai jos.
Luminanţa unui nor nu prea gros, situat între Soare sau Lună şi observator (luminat contre-jour)
este maximă în dreptul astrului luminos şi scade cu atât mai repede în jurul acestui punct cu cât norul
este mai subţire. În contrast cu aceasta, scăderea luminanţei în norii cu grosime optică apreciabilă este
mult mai lentă în jurul poziţiei aparente a astrului luminos. Grosimea optică a unui nor, termen care va fi
folosit frecvent în descrierea norilor, reprezintă gradul în care un nor împiedică trecerea luminii prin el;
grosimea optică depinde de constituţia fizică şi dimensiunile norului, motiv pentru care ea poate varia
chiar în limitele aceluiaşi nor. Variaţiile luminanţei norilor se observă mai ales atunci când ei se găsesc
sau trec prin faţa astrului care luminează. Norii cu grosime optică mare sunt practic opaci; când
49
asemenea nori sunt izolaţi şi se interpun între Soare sau Lună şi observator, ei apar ca mase întunecate
conturate de margini luminate strălucitor, iar când există şi un strat de pâclă sub ei, în jurul norilor
respectivi apar fascicule de umbre şi raze luminoase care radiază dinspre astru printre contururile
marginii norilor.
Neuniformitatea grosimii optice a unor pături sau elemente noroase determină variaţii importante
ale luminanţei lor, mai ales atunci când sunt situaţi la distanţe unghiulare mici faţă de Soare sau de Lună
şi ca urmare a deplasării lor. Printr-o pătură noroasă cu opacitate uniformă şi relativ mare este posibil să
se zărească poziţia astrului care luminează, dacă acesta nu este prea departe de zenit.
De regulă, cantitatea de lumină reflectată de un nor spre observator este maximă atunci când
norul este situat în partea opusă astrului care-l luminează. Luminanţa norului va fi cu atât mai mare cu
cât densitatea şi grosimea lui vor fi mai mari în direcţia razei vizuale. Când norul este suficient de dens şi
gros, el prezintă nuanţe cenuşii care pun în evidenţă un relief mai mult sau mai puţin accentuat; gama de
nuanţe cenuşii va fi cu atât mai extinsă cu cât iluminarea norului va fi mai razantă.
Mai trebuie reţinut că există diferenţe apreciabile de luminanţă între norii constituiţi din picăturele
de apă şi cei din cristale de gheaţă, care sunt în general mai transparenţi datorită grosimii mai mici şi
dispersiei particulelor constituente. Bancurile groase de nori din cristale de gheaţă apar alb strălucitoare
când sunt observate în lumină reflectată şi, din contră, prezintă umbre proprii când sunt luminaţi direct,
prin noţiunea de „umbre proprii“ înţelegându-se contrastele de luminanţă şi variaţiile de culoare la un loc.
B.8.4.6. Culoarea
Culoarea unui nor depinde în special de culoarea luminii pe care-o primeşte, pentru că difuzia
luminii prin nor este practic independentă de lungimea ei de undă. În plus, prezenţa unor meteori între
norul considerat şi observator modifică într-un sens sau altul culoarea norului. Astfel, pâcla are
tendinţa de a imprima nuanţe galbene, portocalii sau roşii norilor îndepărtaţi.
Culoarea norilor variază cu altitudinea şi poziţia relativă a lor în raport cu Soarele şi
observatorul.
În general, pentru înălţimi mari ale Soarelui pe boltă, norii sau părţile din nori care difuzează
lumina solară sunt albe sau cenuşii albăstrui. Când iluminarea de către Soare este extrem de slabă, norii
capătă o tentă asemănătoare celei a suprafeţei care se găseşte sub ei. Când Soarele se găseşte în
apropierea orizontului, culoarea norilor diferă în funcţie de nivelul şi poziţia lor faţă de Soare. Norii înalţi
par albicioşi, în timp ce norii situaţi la niveluri din ce în ce mai joase capătă o culoare portocalie sau
roşie, din ce în ce mai accentuată. Trebuie reţinut însă că norii de la acelaşi nivel apar mai puţin roşietici
când sunt situaţi într-o direcţie vecină celei a Soarelui, decât atunci când sunt observaţi în direcţie
opusă. Când Soarele este la orizont, adică în momentul în care norii sunt luminaţi de jos, suprafaţa
inferioară a lor capătă o nuanţă roşie, iar dacă această suprafaţă este neuniformă ea prezintă o
alternanţă de benzi şi pete luminoase (galbene sau roşietice) şi întunecate (de nuanţe cenuşii diferite),
care îi pun în evidenţă relieful. După coborârea Soarelui sub orizont, pentru un timp relativ scurt, norii
înalţi rămân în continuare albicioşi, cei de la nivelurile mijlocii capătă o nuanţă roz, iar cei joşi, situaţi în
umbra Pământului, devin cenuşii. Nuanţa cenuşie se instalează treptat la toţi norii pe măsură ce aceştia
intră sub unghiul de iluminare directă de către razele Soarelui, care coboară sub orizont. În timpul nopţii,
datorită luminanţei prea slabe nu se poate observa culoarea norilor, aceştia apărând cenuşii sau negri în
funcţie de nivelul şi grosimea lor. Lumina Lunii conferă norilor un aspect albicios, iar iluminarea supra-
feţei inferioare a norilor de către incendiile existente sau de marile aglomerări urbane ori industriale
determină o colorare în galben roşietic a acesteia.
B.8.5. CRITERII DE CLASIFICARE A NORILOR
Practica de observare a norilor a impus o sistematizare şi clasificare unică a multiplelor forme

noroase care pot apărea în câmpul vizual al unui observator meteorolog. Încercări în acest sens au fost
multiple şi s-au bazat pe criterii mai mult sau mai puţin obiective. S-a încercat astfel, să se grupeze norii
după constituţia fizică (nori apoşi şi nori de gheaţă), după fenomenele asociate (nori de aversă, nori de
grain, nori de undă, nori de uragan), după caracterul procesului de formare (nori de ascendenţă frontală,
nori de convecţie, nori sub inversiune), după cauzele generatoare (nori orografici, nori de cascadă, nori
de erupţie, nori de incendii, nori artificiali), după culoare sau luminanţă (nori argintii, nori sidefii şi nori
luminoşi), sau după modul de asociere (nori principali şi nori anexă).
În literatura de specialitate, termenul de picăturele se foloseşte pentru desemnarea
particulelor de apă cu dimensiuni foarte mici, care practic plutesc în atmosferă, iar termenul de
50
picături pentru particulele de apă cu dimensiuni mai mari, care în general cad sub formă de
precipitaţii.
B.8.5.1. Clasificarea morfologică

Criteriile enunţate mai sus nu au putut însă răspunde principalei condiţii impuse observaţiei şi
schimbului de informaţii meteorologice, adică comparabilităţii datelor şi, din acest motiv, s-au folosit
criteriile sistematicii, care se bazează în principal pe morfologia elementelor considerate.
Deşi sunt într-o permanentă evoluţie sau transformare ca oricare fenomen din natură, norii
prezintă totuşi o serie de forme predominant caracteristice, observabile în orice parte a globului,
care pot să constituie criterii de clasificare.
În final, O.M.M. a adoptat o schemă unică, ce permite deosebirea şi gruparea norilor după
unul sau mai multe din criteriile următoare: aspect sau formă, procese de formare, altitudine,
frecvenţă de apariţie, compoziţie particulară.
Această schemă, denumită clasificarea norilor grupează în cele trei unităţi sistematice
fundamentale: genuri, specii şi varietăţi, toţi norii observabili în mod obişnuit la staţiile meteorologice
care efectuează observaţii la nivelul suprafeţei terestre. Ea constituie elementul de bază în
descrierea, identificarea şi codificarea norilor în mesajele prin care se face schimbul de date
meteorologice în reţeaua mondială de observare.
În această schemă nu au fost incluse formele noroase intermediare sau de tranziţie, pentru că nu
sunt reprezentative, au o durată scurtă de viaţă şi, în general, aspectul lor nu diferă mult de cel al
formelor caracteristice. De asemenea, în această schemă nu au fost incluşi nici norii speciali, care se
observă rareori sau numai accidental, unii dintre ei fiind constituiţi în mare parte sau în totalitate din
particule lichide neapoase sau din particule solide.
B.8.5.1.1. Genuri
După gen, norii sunt clasificați în grupe de nori cu forme caracteristice principale, care se exclud
reciproc în schema sistemului de clasificare. Genul norilor, considerat ca diviziune sistematică
fundamentală, constituie baza clasificării prezentată în Anexa I a Regulamentului tehnic al O.M.M.
Atlasul Internaţional al Norilor şi folosită în practica de observare şi codificare a norilor.
După formă, norii sunt grupaţi în următoarele zece genuri: Cirrus (Ci), Cirrocumulus (Cc),
Cirrostratus (Cs), Altocumulus (Ac), Altostratus (As), Nimbostratus (Ns), Stratocumulus (Sc),
Stratus (St), Cumulus (Cu), Cumulonimbus (Cb).
B.8.5.1.2. Specii
Subdiviziune directă a genului, specia grupează norii de aceeaşi formă după trăsături şi
caracteristici comune; în determinarea speciei se ţine seama de una sau mai multe din următoarele
caracteristici:
● formă (bancuri, văluri, pânze, straturi),
● dimensiune (mărimea elementelor constituente, extindere pe verticală),
● structură internă (nori constituiţi din cristale de gheaţă, din picăturele de apă, micşti),
● procese fizice cunoscute sau presupuse ca determinante în formarea lor (nori orografici).
Specia păstrează în continuare caracteristica principală a genului, adică speciile aceluiaşi

gen se exclud reciproc. Prin aceasta trebuie să se înţeleagă că unui nor determinat nu i se poate
atribui decât un singur calificativ sau denumire de gen şi o singură denumire de specie.
Speciile de nori sunt: fibratus (fib), uncinus (unc), spissatus (spi), castellanus (cas), floccus (fio),
stratiformis (str), nebulosus (neb), lenticuIaris (len), fractus (fra), humilis (hum), mediocris (med),
congestus (con), calvus (cal), capiIlatus (cap).
B.8.5.1.3. Varietăți
Din punct de vedere sistematic, varietatea reprezintă un grup de indivizi sau elemente care se
diferenţiază în cadrul unei specii prin unele particularităţi morfologice. În cazul norilor, asemenea
particularităţi se referă la:
● diferite combinaţii ale elementelor macroscopice constituente, precum şi
● la gradul mai mic sau mai mare de transparenţă a norilor consideraţi în ansamblul lor.
51
Spre deosebire de specie, o varietate determinată poate fi comună mai multor genuri. Pe de altă
parte, acelaşi nor poate avea caracteristicile mai multor varietăţi, caz în care numele norului trebuie să
conţină toate denumirile corespunzătoare varietăţilor observate. Aceste denumiri sunt: intortus (in),
vertebratus (ve), undulatus (un), radiatus (ra), lacunosus (la), duplicatus (du), translucidus (tr), perlucidus
(pe), opacus (op).
Notă: Varietăţile translucidus şi opacus se exclud reciproc, iar varietatea perlucidus poate
fi observată simultan cu varietăţile translucidus sau opacus.
B.8.5.1.4. Particularități suplimentare și nori anexă

Indicarea genului, speciei sau a varietăţii nu este întotdeauna suficientă pentru a descrie
complet un nor determinat. În realitate, un nor poate prezenta particularităţi suplimentare care îi
sunt proprii sau poate fi însoţit de nori anexă, care sunt fie complet separaţi de masa sa
principală, fie parţial uniţi cu aceasta.
Prin particularităţi suplimentare trebuie să se înţeleagă acele elemente structurale, ataşate
de masa principală a unui nor, care pot avea formă sau aspect de mameloane suspendate pe faţa
lui inferioară, de trene de precipitaţii, de fâşii sau fragmente de nori joşi.
Denumirile acestor particularităţi sunt: mamma (mam), incus (inc), virga (vir), praecipitatio (pra),
arcus (arc), tuba (tub).
Norii anexă sunt nori de dimensiuni în general mici, care însoţesc unele genuri sau specii de nori,
fie separaţi de masa principală a acestora, fie parţial alipiţi de aceasta.
Norii anexă sunt: pileus (pil), velum (vel), pannus (pan).
Particularităţile suplimentare şi norii anexă pot coexista la un nivel oarecare al norului considerat,
deasupra sau sub acesta.
În practica zilnică la staţia meteorologică este foarte posibil să se observe simultan una sau mai
multe particularităţi suplimentare, ori unul sau mai mulţi nori anexă pentru acelaşi nor.
B.8.5.1.5. Nori origine

Norii se pot forma pe cer senin sau pot să se dezvolte din alţi nori preexistenţi, denumiţi nori
origine. În acest din urmă caz se pot observa următoarele două situaţii:
● o anumită parte a unui nor se poate dezvolta, dând naştere unor prelungiri, mai mult sau mai
puţin importante. Asemenea prelungiri, alăturate sau nu la norul origine, pot deveni nori de un
gen diferit de cel al norului din care s-au format. Observatorul le va atribui acestora din urmă
denumirea corespunzătoare genului nou format, urmată de numele genului origine, la care se
adaugă sufixul genitus (exemplu Cirrus altocumulogenitus);
● cea mai mare parte dintr-un nor sau masa unui nor în totalitate poate fi sediul unei transformări
interne de ansamblu, care determină în final transformarea norului respectiv în alt gen. În
acest caz, observatorul va atribui norului format pe această cale numele genului
corespunzător, urmat de denumirea genului din care s-a format (norul origine), la care se
adaugă sufixul mutatus (exemplu Cirrus cirrostratomutatus). Observatorul va avea însă grijă
să nu confunde o asemenea transformare internă a norilor cu modificările aspectului
cerului, rezultate din mişcarea relativă a norilor în raport cu poziţia observatorului.
Etimologiile și semnificațiile din cadrul Tabelului B.8.1. figurează în ANEXA 6. În situații mai
rare, pot fi observați și alți nori origine decât cei menționați în Tabelul B.8.1. Speciile, varietățile,
particularitățile suplimentare și norii anexă sunt enumerați aproximativ în ordine descrescătoare a
frecvenței lor de apariție. Norii origine sunt enumerați în aceeași ordine ca genurile.
Denumirile genurilor și abrevierile lor trebuie scrise întotdeauna cu o inițială majusculă.
52
Tabelul B.8.1. Clasificarea norilor
Particularități Nori origine
Genuri Specii Varietăți suplimentare și nori
anexă Genitus Mutatus
fibratus
intortus
uncinus Cirrocumulus
radiatus mamma
Cirrus spissatus Altocumulus Cirrostratus
vertebratus fluctus
castellanus Cumulonimbus
duplicatus
floccus
stratiformis
Cirrus
lenticularis undulatus virga
Cirrocumulus ---------------- Cirrostratus
castellanus lacunosus mamma
Altocumulus
floccus
Cirrus
fibratus duplicatus Cirrocumulus
Cirrostratus ------------------ Cirrocumulus
nebulosus undulatus Cumulonimbus
Altostratus
translucidus
stratiformis perlucidus
Cirrocumulus
lenticularis opacus virga
Cumulus Altostratus
Altocumulus castellanus duplicatus mamma
Cumulonimbus Nimbostratus
floccus undulatus fluctus
Stratocumulus
volutus radiatus
lacunosus
translucidus virga
opacus praecipitatio
Cirrostratus
Altostratus ------------- duplicatus pannus Altocumulus
Nimbostratus
undulatus mamma Cumulonimbus
radiatus
praecipitatio Altocumulus
Cumulus
Nimbostratus ------------- -------------- virga Altostratus
Cumulonimbus
pannus Stratocumulus
translucidus
stratiformis perlucidus
mamma Altostratus
lenticularis opacus Altocumulus
virga Nimbostratus
Stratocumulus castellanus duplicatus Nimbostratus
praecipitatio Cumulus
volutus undulatus Stratus
fluctus Cumulonimbus
floccus radiatus
lacunosus
opacus Nimbostratus
nebulosus praecipitatio
Stratus translucidus Cumulus Stratocumulus
fractus fluctus
undulatus Cumulonimbus
pileus
velum
humilis virga
mediocris praecipitatio Altocumulus Stratocumulus
Cumulus radiatus
congestus arcus Stratocumulus Stratus
fractus pannus
tuba
fluctus
praecipitatio
virga
pannus Altocumulus
incus Altostratus
calvus
Cumulonimbus -------------- mamma Nimbostratus Cumulus
capillatus
pileus Stratocumulus
velum Cumulus
arcus
tuba
53
Tabelul B.8.2. Abrevierile și simbolurile norilor
Genuri Specii
Denumire Abreviere Simbol Denumire Abreviere
Cirrus Ci
Cirrocumulus Cc
fibratus fib
Cirrostratus Cs
uncinus unc
spissatus spi
Altocumulus Ac castellanus cas
floccus flo
stratiformis str
Altostratus As nebulosus neb
lenticularis len
Nimbostratus Ns fractus fra
humilis hum
mediocris med
Stratocumulus Sc
congestus con
calvus cal
Stratus St capillatus cap
Cumulus Cu
Cumulonimbus Cb
Tabelul B.8.3. Particularități suplimentare și nori anexă

Denumire Abreviere Denumire Abreviere
intortus in incus inc
vertebratus ve mamma mam
undulatus un virga vir
radiatus ra praecipitatio pra
lacunosus la arcus arc
duplicatus du tuba tub
translucidus tr pileus pil
perlucidus pe velum vel
opacus op pannus pan
Tabelul B.8.4. Nori origine

Genitus Mutatus
Denumire Abreviere Denumire Abreviere
cirrocumulogenitus ccgen cirromutatus cimut
altocumulogenitus acgen cirrocumulomutatus ccmut
altostratogenitus asgen cirrostratomutatus csmut
nimbostratogenitus nsgen altocumulomutatus acmut
stratocumulogenitus scgen altostratomutatus asmut
cumulogenitus cugen nimbostratomutatus nsmut
cumulonimbogenitus cbgen stratocumulomutatus scmut
stratomutatus stmut
cumulomutatus cumut
54
În Tabelele B.8.2, B.8.3., B.8.4. genurile, speciile, varietățile etc. sunt dispuse în ordinea
descrescătoare a altitudinilor la care se situează cel mai frecvent.
B.8.5.2. Clasificarea norilor după înălțime

B.8.5.2.1. Generalități
Clasificarea norilor după înălţime necesită precizarea a trei noţiuni de referinţă: înălţimea,
altitudinea şi extinderea verticală a norilor.
Înălţimea unui punct, ca de exemplu înălţimea bazei sau a vârfului unui nor, este distanţa pe
verticală dintre nivelul locului de observaţie (care se poate afla la şes, pe o colină sau pe munte) şi
nivelul la care se află punctul considerat.
Altitudinea unui punct, ca de exemplu altitudinea bazei sau a vârfului norului, este distanţa pe
verticală dintre nivelul mediu al mării şi nivelul la care se află punctul considerat.
În observaţiile care se efectuează la staţiile meteorologice terestre se utilizează noţiunea de
înălţime, în timp ce în observaţiile efectuate din aeronave în zbor se întrebuinţează noţiunea de
altitudine. Excepţie fac staţiile de munte unde se determină atât înălţimea bazei norilor existenţi
deasupra nivelului staţiei, cât şi altitudinea vârfurilor sau a suprafeţei superioare a norilor situaţi sub nive-
lul staţiei.
Extinderea verticală a unui nor este distanţa pe verticală dintre nivelul bazei şi vârful norului.
B.8.5.2.2. Etajele
Observaţiile efectuate atât la nivelul solului, cât şi din aeronave în zbor, au demonstrat existenţa
norilor numai la altitudini cuprinse între nivelul mediu al mării şi nivelul tropopauzei (18 km în regiunile
tropicale, 13 km în regiunile temperate şi 8 km în regiunile polare).
Prin convenţie, partea din atmosferă în care se observă în mod curent norii, respectiv troposfera,
a fost divizată pe verticală în trei etaje, denumite: etajul superior, etajul mijlociu şi etajul inferior. Tre-
buie reţinut faptul că nici în această clasificare nu au fost luaţi în considerare norii luminoşi şi speciali.
Fiecare etaj este definit prin ansamblul nivelurilor la care se întâlnesc cel mai frecvent norii din
anumite genuri. Datorită faptului că norii se află într-o continuă mişcare şi transformare, limitele
acestor etaje nu sunt fixe, ele se suprapun şi oscilează pe verticală în funcţie de latitudine,
anotimp şi aparent de orografie (în zonele montane norii sunt aparent mai joşi).
Altitudinile aproximative ale acestor limite sunt indicate în tabelul următor, în funcţie de latitudine,
valorile cele mai mici fiind specifice sezonului rece.
Tabelul B.8.5. - Repartiţia genurilor de nori
Etaje Regiuni polare Regiuni temperate Regiuni tropicale
Superior de la 3 la 8 km de la 5 la 13 km de la 6 la 18 km
Mijlociu de la 2 la 4 km de la 2 la 7 km de la 2 la 8 km
Inferior de la suprafaţa solului la 2 km de la suprafaţa solului la 2 km de la suprafaţa solului la 2 km
Repartiţia normală a genurilor de nori în cele trei etaje este următoarea:

a) etajul superior conţine norii înalţi: Cirrus, Cirrocumulus şi Cirrostratus;
b) etajul mijlociu include norii Altocumulus;
c) etajul inferior conţine norii joşi Stratocumulus şi Stratus.
În ceea ce priveşte această repartizare a genurilor de nori pe cele trei etaje menţionate mai
sus sunt necesare următoarele precizări:
● norii Altostratus se întâlnesc de obicei în etajul mijlociu, însă uneori se extind şi în
etajul superior;
● norii Nimbostratus sunt aproape invariabil observaţi în etajul mijlociu, însă prin
îngroşare şi mai ales când devin precipitanţi se extind şi în celelalte etaje, îndeosebi în
cel inferior;
● norii Cumulus şi Cumulonimbus au în general bazele în etajul inferior, însă prezintă
frecvent o asemenea extindere verticală încât vârfurile lor pot pătrunde în etajul
mijlociu şi chiar în cel superior (Cumulonimbus).
55
Noţiunea de etaj este utilă pentru observator în identificarea norilor, pentru că atunci când este
determinată sau cunoscută altitudinea acestora, determinarea genului lor trebuie să se facă dintre
genurile care sunt situate în mod normal în etajele corespunzătoare altitudinilor respective.
În practica curentă, observatorul trebuie să ţină seama de faptul că repartizarea norilor pe
etaje se face întotdeauna luându-se în considerare masa principală a norilor, pentru că baza
acestora poate oscila frecvent în jurul limitei dintre două etaje.
Repartizarea diferitelor genuri de nori pe cele trei etaje în funcţie de înălţime corespunde
schemei de codificare a norilor observaţi, în grupa 8NhCLCMCH a codului FM-12 - SYNOP, ale cărei
litere simbolice au următoarele semnificaţii:
Nh — nebulozitatea norilor CL, sau în lipsa acestora nebulozitatea norilor CM (tabela de
cod SYNOP 2700);
CL — nori din genurile Stratocumulus, Stratus, Cumulus şi Cumulonimbus (tabela de cod
SYNOP 0513);
CM — nori din genurile Altocumulus, Altostratus si Nimbostratus (tabela de cod SYNOP
0515);
CH — nori din genurile Cirrus, Cirrocumulus si Cirrostratus (tabela de cod SYNOP 0509).
Dificultăţile în identificarea norilor văzuţi din aeronavele în zbor sau a celor observaţi sub
nivelul staţiilor de munte au condus la elaborarea şi folosirea unor coduri mai simplificate,
simbolizate prin literele C' şi Ct , primul conţinând cele zece genuri principale de nori, iar al doilea
precizând unele particularităţi structurale ale suprafeţei superioare a norilor observaţi şi a căror
bază este sub nivelul staţiei sau al ochiului observatorului (tabelele de cod SYNOP 0500 şi 0552).
B.8.6. DEFINIȚIILE NORILOR

Conform principiilor de bază ale sistematicii, clasificarea norilor grupează, aşa cum s-a arătat mai
sus, formele noroase în genuri, specii şi varietăţi, atribuind fiecăreia în parte o denumire latină, universal
accesibilă în orice parte a globului.
Etimologia fiecărei denumiri derivă din cuvintele lexicului latin care descriu sau sugerează cel mai
bine forma, caracteristicile principale, aspectul, densitatea sau organizarea elementelor noroase, aşa
cum apar ele privite de jos. Astfel, denumirea fiecărui nor observat este constituită, de regulă, din două
sau mai multe cuvinte latine, dintre care primul reprezintă întotdeauna genul din care face parte norul
respectiv, iar celălalt sau celelalte specia şi/sau varietatea. Explicarea (etimologia) denumirilor latine
ale norilor este dată în ANEXA 6.
B.8.6.1. Definițiile genurilor de nori

Definiţiile celor zece genuri de nori, expuse în continuare, sunt de fapt o descriere a tipurilor
principale şi a caracteristicilor esenţiale prin care se poate diferenţia un gen de nor determinat de
genurile cu aspect oarecum asemănător.
Cirrus. Nori separaţi, în formă de filamente albe şi delicate sau de bancuri ori benzi înguste, albe
sau în cea mai mare parte albe. Au aspect fibros (pletos) sau o strălucire mătăsoasă; în unele cazuri pot
avea ambele aspecte.
Cirrocumulus. Banc, pânză sau strat subţire de nori albi, fără umbre proprii, constituit din
elemente foarte mici în formă de granule, riduri, blană de miel, etc., unite sau nu între ele şi dispuse mai
mult sau mai puţin regulat; cea mai mare parte a elementelor au o lăţime aparentă1 mai mică de un grad.
Cirrostratus. Văl noros transparent şi albicios, cu un aspect fibros (pletos) sau neted, care
acoperă în întregime sau parţial cerul; în general dă naştere la fenomene de halo.
Altocumulus. Banc, pânză sau strat de nori albi sau cenuşii sau uneori alb-cenuşii, care au în
general umbre proprii; este constituit din lamele, dale, rulouri etc., cu aspect uneori parţial fibros sau
difuz, unite între ele sau nu; cea mai mare parte a elementelor mici, dispuse regulat, au o lăţime
aparentă2 cuprinsă între 1 şi 5 grade.
1
Această lățime aparentă este aceeași cu cea a degetului mic atunci când este privit cu brațul întins.
2
Această lățime aparentă este aceeași cu cea a trei degete privite atunci când brațul este întins.
56
Altostratus. Pânză sau strat noros, cenuşiu ori albăstrui, cu aspect striat, fibros sau uniform,
care acoperă în întregime sau parţial cerul şi are părţi suficient de subţiri prin care se poate zări cel puţin
vag Soarele, ca printr-o sticlă mată. Nu prezintă fenomene de halo.
Nimbostratus. Pătură noroasă cenuşie, adesea întunecată, al cărei aspect devine difuz datorită
căderilor mai mult sau mai puţin continue de ploaie sau ninsoare, care în cea mai mare parte ating solul.
Grosimea acestei pânze noroase este suficient de mare peste tot pentru a masca complet Soarele sau
Luna. Sub acest nor există frecvent nori joşi şi destrămaţi care pot fi uniţi sau nu cu baza lui.
Stratocumulus. Banc, pânză sau strat de nori cenuşii sau albicioşi, uneori gri-albicioşi, care
prezintă aproape întotdeauna părţi întunecate, constituit din elemente în formă de dale, plăci, rulouri,
unite sau nu între ele şi cu aspect nefibros (fără virga). Cea mai mare parte a elementelor mici, dispuse
regulat, au o lăţime aparentă mai mare de 5 grade.
Stratus. Strat noros în general cenuşiu, cu bază destul de uniformă, din care poate să cadă
burniţă, prisme de gheaţă sau ninsoare grăunţoasă. Când Soarele este vizibil prin acest strat, imaginea
lui este net conturată. Stratus nu dă loc la fenomene de halo, decât eventual la temperaturi foarte joase.
Uneori se prezintă sub formă de bancuri destrămate.
Cumulus. Nori separaţi, în general denşi şi cu contururi bine delimitate, care se dezvoltă vertical,
sub formă de mameloane, domuri sau turnuri; prin înmugurire, regiunea lor superioară capătă adesea
aspectul de conopidă. Părţile luminate de Soare ale acestor nori sunt cel mai adesea de un alb
strălucitor, iar baza lor, relativ întunecată, este aproape orizontală. Norii Cumulus sunt uneori destrămaţi.
Cumulonimbus. Nor dens şi puternic, cu extindere verticală considerabilă, în formă de munte
sau de turnuri enorme. Cel puţin o parte din regiunea sa superioară este în general netedă, fibroasă sau
striată şi aproape întotdeauna aplatizată; această parte se etalează adesea în formă de nicovală sau de
panaş vast. Sub baza acestui nor, adesea foarte întunecat, există frecvent nori joşi şi destrămaţi, uniţi
sau nu cu ea, şi precipitaţii uneori sub formă de virga.
B.8.6.2. Definițiile speciilor de nori

Particularităţile observate în forma norilor şi deosebirile în structura lor internă au condus la
subdivizarea majorităţii genurilor de nori în specii, care deşi se exclud reciproc în cadrul aceluiaşi gen,
unele dintre ele pot fi totuşi comune mai multor genuri. Când nici una dintre definiţiile de mai jos nu
se pot aplica unui nor observat, norul respectiv va primi numai denumirea genului în care se
încadrează.
Fibratus. Nori separaţi sau văl noros subţire, constituit din filamente aproape rectilinii sau
curbate, mai mult sau mai puţin neregulat şi care nu sunt terminate prin cârlige sau smocuri. Acest
termen se aplică în principal la Cirrus şi Cirrostratus.
Uncinus. Cirrus, adesea în formă de virgule, terminate în partea de sus printr-un cârlig sau
smoc, a cărui parte superioară nu are formă de protuberanţă rotunjită.
Spissatus. Cirrus a cărui grosime optică este suficientă pentru ca ei să apară cenuşii atunci
când sunt situaţi sau observaţi în direcţia Soarelui.
Castellanus. Norii prezintă, cel puţin într-o parte a regiunii lor superioare, protuberanţe
cumuliforme în formă de turnuri mici, care le dau un aspect crenelat. Aceste mici turnuleţe, dintre care
unele sunt mai mult înalte decât late, stau pe o bază comună şi par dispuse în linie. Caracterul
„castellanus" apare deosebit de evident atunci când norii sunt observaţi din profil. Specia castellanus se
întâlneşte la genurile Cirrus, Cirrocumulus, Altocumulus şi Stratocumulus.
Floccus. Specie în care fiecare element noros este constituit dintr-un mic smoc cu aspect
cumuliform, a cărui parte inferioară, mai mult sau mai puţin destrămată, este însoţită adesea de virga.
Acest termen se aplică la Cirrus, Cirrocumulus, Altocumulus și Stratocumulus.
Stratiformis. Nori etalaţi în strat sau în pânză orizontală, de mare întindere. Acest termen se
aplică la Altocumulus, Stratocumulus şi mai rar la Cirrocumulus.
Nebulosus. Nor care are aspectul unui strat sau văl nebulos şi care nu prezintă detalii aparente.
Acest termen se aplică îndeosebi la Cirrostratus şi Stratus.
Lenticularis. Nori în formă de lentile sau migdale, adesea foarte alungite, ale căror contururi
sunt, în general, bine delimitate; uneori ei prezintă irizaţii. Aceşti nori apar cel mai adesea în formaţiile
noroase de origine orografică, însă pot fi observaţi la fel de bine şi deasupra regiunilor fără orografie
importantă. Acest termen se aplică în special la Cirrocumulus, Altocumulus şi Stratocumulus.
57
Volutus Stratocumulus constituiți dintr-o masă noroasă lungă, orizontală, care iese în evidență,
în formă de tub și care adesea pare să se rostogolească încet pe o axă orizontală. De obicei apar ca
elemente singulare, dar sunt observate ocazional în benzi succesive de nori. Această specie de
Stratocumulus este rară.
Fractus. Nori în formă de fâşii neregulate, care au un aspect net destrămat. Acest termen se
aplică numai la Stratus şi Cumulus.
Humilis. Nori Cumulus care nu au decât o slabă extindere verticală şi par în general aplatizaţi.
Mediocris. Nori Cumulus cu extindere verticală moderată şi ale căror vârfuri prezintă
protuberanţe puţin dezvoltate.
Congestus. Nori Cumulus cu protuberanţe puternic dezvoltate şi care au adesea o extindere
verticală importantă; regiunile lor superioare înmugurite au frecvent aspectul unei conopide.
Calvus. Nor Cumulonimbus în care cel puţin câteva protuberanţe ale părţii lui superioare au
început să-şi piardă contururile cumuliforme, însă în care nu se poate distinge nici o parte cirriformă.
Protuberanţele şi înmuguririle au tendinţa să formeze o masă albicioasă cu striuri mai mult sau mai puţin
verticale.
Capillatus. Nor Cumulonimbus caracterizat prin prezenţa, îndeosebi în partea sa superioară, a
unor zone net cirriforme cu structură net fibroasă sau striată, care au frecvent forma unei nicovale, a
unui panaş sau a unor plete mai mult sau mai puţin dezordonate. Acest tip de nor dă, în general, averse
sau oraje, însoţite adesea de grain şi uneori de grindină; frecvent sub baza lui se observă virga foarte
nete.
Tabelul B.8.6. – Speciile care se observă cel mai frecvent la genurile de nori
Genuri
Specii
Ci Cc Cs Ac As Ns Sc St Cu Cb
fibratus (fib) + +
uncinus (unc) +
spissatus (spi) +
castellanus (cas) + + + +
floccus (flo) + + +
stratiformis (str) + + +
nebulosus (neb) + +
lenticularis (len) + + +
fractus (fra) + +
humilis (hum) +
mediocris (med) +
congestus (con) +
calvus (cal) +
capillatus (cap) +
B.8.6.3. Definițiile varietăților noroase

Îmbinarea diferită a elementelor macroscopice ale norilor consideraţi în ansamblul lor şi gradul lor
de transparenţă, criterii care stau la baza diferenţierii norilor în varietăţi, au condus şi la stabilirea
denumirilor acestora. Astfel, termenii :
● intortus, vertebratus, undulatus, radiatus, lacunosus şi duplicatus se referă la caracteristica
îmbinării elementelor macroscopice ale norilor,
● iar translucidus, perlucidus şi opacus la gradul lor de transparenţă.
Intortus. Nori Cirrus ale căror filamente sunt curbate foarte neregulat şi adesea par împletiţi în
mod capricios.
Vertebratus. Nori ale căror elemente sunt dispuse în aşa fel încât aspectul lor sugerează pe cel
al vertebrelor, coastelor sau scheletului unui peşte. Acest termen se aplică în principal la genul Cirrus.
Undulatus. Nori în bancuri, pânze sau straturi care prezintă ondulaţii. Aceste ondulaţii pot fi
observate într-o pătură noroasă destul de uniformă sau în nori constituiţi din elemente unite sau nu între
ele. Uneori este aparent un sistem dublu de ondulaţii. Termenul se aplică în principal la genurile
Cirrocumulus, Cirrostratus, Altocumulus, Altostratus, Stratocumulus şi Stratus.
58
Radiatus. Nori ce se prezintă sub formă de benzi late paralele sau sunt dispuşi în benzi paralele
care, ca urmare a efectului de perspectivă, converg aparent spre un punct al orizontului sau atunci când
benzile traversează tot cerul converg spre două puncte opuse ale orizontului, denumite „puncte de
radiaţie". Termenul se aplică în principal la genurile Cirrus, Altocumulus, Altostratus, Stratocumulus şi
Cumulus.
Lacunosus. Nori în bancuri, pânze sau straturi, în general, destul de subţiri, caracterizaţi prin
prezenţa unor spaţii senine şi rotunjite, repartizate mai mult sau mai puţin regulat şi dintre care multe au
margini destrămate. Elementele noroase şi spaţiile senine sunt adesea dispuse în aşa fel încât aspectul
lor sugerează pe cel al unei plase sau al unui fagure de miere. Acest termen se aplică în principal la
genurile Cirrocumulus şi Altocumulus; se poate aplica, însă foarte rar, şi la Stratocumulus.
Duplicatus. Nori în bancuri, pânze sau straturi suprapuse, situaţi la niveluri puţin diferite şi
câteodată parţial unite între ele. Termenul se aplică în principal la genurile Cirrus, Cirrostratus,
Altocumulus, Altostratus şi Stratocumulus.
Translucidus3 Nori în banc întins, pânză sau strat, din care cea mai mare parte este suficient de
transparentă pentru a lăsa să apară poziţia Soarelui sau a Lunii. Acest termen se aplică la genurile
Altocumulus, Altostratus, Stratocumulus şi Stratus.
Perlucidus4. Nori în banc întins, pânză sau strat, care prezintă spaţii bine marcate, însă uneori
foarte mici, între elementele lor. Aceste spaţii permit să se zărească Soarele, Luna, albastrul cerului sau
norii situaţi deasupra lor. Termenul se aplică la genurile Altocumulus şi Stratocumulus.
Opacus3. Nori în banc întins, pânză sau strat, din care cea mai mare parte este suficient de
opacă pentru a masca Soarele sau Luna complet. Termenul se aplică la genurile Altocumulus,
Altostratus, Stratocumulus şi Stratus.
Tabelul B.8.7. – Varietăți care se observă cel mai frecvent la genurile de nori
Genuri
Varietăți
intortus (in) +
vertebratus (ve) +
undulatus (un) + + + + + +
radiatus (ra) + + + + +
lacunosus (la) + + +
duplicatus (du) + + + + +
translucidus (tr) + + + +
perlucidus (pe) + +
opacus (op) + + + +
B.8.6.4. Definițiile particularităților suplimentare și norilor anexă

În unele situaţii, norii pot să prezinte unele particularităţi suplimentare alăturate părţii lor
principale sau pot fi însoţiţi de alţi nori de dimensiuni mai mici, denumiţi nori anexă, care pot fi separaţi
sau parţial uniţi cu ei.
Un nor observat pe cer poate să prezinte simultan una sau mai multe particularităţi
suplimentare şi unul sau mai mulţi nori anexă, ceea ce înseamnă că particularităţile suplimentare
şi norii anexă nu se exclud reciproc.
B.8.6.4.1. Particularități suplimentare

Incus. Regiunea superioară a unui nor Cumulonimbus etalată în formă de nicovală, cu aspect
neted, fibros sau striat.
Mamma. Protuberante care atârnă pe suprafaţa inferioară a unui nor şi care au aspect de
mameloane. Această particularitate suplimentară se observă cel mai frecvent la genurile Cirrus,
Cirrocumulus, Altocumulus, Altostratus, Stratocumulus şi Cumulonimbus.
3
Varietățile translucidus și opacus se exclud reciproc
4
Varietatea perlucidus poate fi observată simultan cu varietățile translucidus sau opacus.
59
Virga. Trene de precipitaţii, verticale sau oblice, care atârnă sub suprafaţa inferioară a unui nor
(baza norului), însă nu ating suprafaţa terestră. Această particularitate se observă cel mai frecvent la
genurile Cirrocumulus, Altocumulus, Altostratus, Nimbostratus, Stratocumulus, Cumulus şi
Cumulonimbus.
Praecipitatio. Precipitaţii (ploaie, ninsoare, granule de gheaţă, măzăriche, grindină, etc.) care
cad dintr-un nor şi ating suprafaţa terestră. Această particularitate suplimentară se observă cel mai
frecvent la genurile Altostratus, Nimbostratus, Stratocumulus, Stratus, Cumulus şi Cumulonimbus.
Arcuş. Rulou orizontal, dens, care are marginile mai mult sau mai puţin destrămate, situat
înaintea părţii inferioare a anumitor nori, iar atunci când este de dimensiuni mari (extins sub baza norului
Cb), capătă aspectul unui arc întunecat şi ameninţător. Această particularitate este frecvent observată la
genul Cumulonimbus şi foarte rar la Cumulus.
Tuba. Coloană noroasă sau con noros răsturnat, în formă de pâlnie, care iese din baza unui nor;
constituie manifestarea noroasă a unui turbion de vânt, mai mult sau mai puţin intens. Această
particularitate suplimentară se observă la genul Cumulonimbus şi extrem de rar la Cumulus.
B.8.6.4.2. Nori anexă

Pileus. Nor anexă de mică extindere orizontală, în formă de bonetă sau capişon; de regulă este
situat deasupra vârfului unui nor cumuliform sau este alăturat regiunii superioare a acestuia, care
adesea îl străpunge. Este posibil ca destul de frecvent să se observe mai mulţi pileus suprapuşi. Se
observă în principal la genurile Cumulus şi Cumulonimbus.
Velum. Văl noros anexă, de mare întindere orizontală, situat puţin deasupra vârfurilor unuia sau
mai multor nori cumuliformi, sau în imediata vecinătate a regiunii lor superioare, care adesea îl străpung.
Velum se observă în special la Cumulus şi Cumulonimbus.
Pannus. Fâşii sau fragmente noroase destrămate, care se formează sub alt nor şi care se pot
uni cu baza acestuia; prin îndesire pot forma uneori un strat continuu. Acest nor anexă se observă cel
mai adesea sub Altostratus, Nimbostratus, Cumulus şi Cumulonimbus.
Tabelul B.8.8. Particularitățile suplimentare și norii anexă care se observă cel mai frecvent la
genurile de nori
Particularități Genuri
suplimentare Ci Cc Cs Ac As Ns Sc St Cu Cb
incus (inc) +
mamma (mam) + + + + + +
virga (vir) + + + + + + +
praecipitatio (pra) + + + + + +
arcus (arc) + +
tuba (tub) + +
pileus (pil) + +
velum (vel) + +
pannus (pan) + + + +
B.8.6.5. Precizări
(i) Norii, prin natura şi particularităţile lor, depăşesc în suprafaţă punctul din care se efectuează
observaţia. Ei pot fi răspândiţi mai mult sau mai puţin ordonat sau pot acoperi în întregime bolta
cerească care delimitează orizontul staţiei meteorologice. În toate cazurile, elementele rezultate din
observarea norilor, efectuate de pe platforma meteorologică, vor fi considerate la staţie.
(ii) Observatorii de la staţiile meteorologice de munte vor nota şi codifica în Secţiunea 1 a
mesajului SYNOP numai norii observaţi deasupra nivelului staţiei meteorologice de munte; în
acest caz se determină cantitatea lor (nebulozitatea), genul, specia, varietatea şi înălţimea sau nivelul
bazei lor.
Când se observă nori sub nivelul staţiei meteorologice, aceştia se vor nota şi codifica în
Secţiunea a 4-a a mesajului SYNOP; în acest caz, în locul înălţimii bazei norilor, observatorii vor
60
determina sau aprecia, vor înscrie şi vor codifica altitudinea suprafeţei superioare a norilor observaţi
sub nivelul staţiei de munte.
(iii) Când se observă mare de nori, în aprecierea întinderii stratului noros respectiv se vor lua în
considerare şi porţiunile corespunzătoare vârfurilor sau masivelor muntoase izolate, care străpung
pătura noroasă continuă, ca fiind ocupate de aceiaşi nori.
B.8.7. DESCRIEREA NORILOR
B.8.7.1. Norii etajului superior — CIRRUS, CIRROSTRATUS, CIRROCUMULUS

Grupate după înălţimea domeniului lor de existenţă în familia norilor superiori, toate cele
trei genuri de nori cirriformi sunt caracterizare prin subţirime, transparenţă, culoare predominant
albă, adesea strălucitoare şi cu aspect mătăsos constituenţă cristalină şi structură net fibroasă
sau filamentoasă.
Elementele noroase cirriforme pot fi observate sub cele mai diferite forme, începând cu elemente
filamentoase răspândite la întâmplare sau organizate în benzi şi terminând cu bancuri sau pânze
noroase care pot acoperi în întregime bolta cerească. Din aceşti nori nu cad precipitaţii, însă sub unele
varietăţi ale lor se pot observa frecvent virga. Datorită grosimii relativ mici, a densităţii structurale
scăzute şi a transparenţei bune, prin aceşti nori se poate zări albastrul cerului şi se pot vedea aştrii mari
luminoşi, motiv pentru care, în timpul zilei, în prezenţa acestor nori, obiectele terestre pot avea umbră
proprie slabă. Structura cristalină determină fenomenul optic halo, care are aspectul unui inel mare,
luminos, specific numai norilor cirriformi; acest fenomen apare sub formă de inel complet numai pe
pânzele sau straturile continue de Cirrostratus. Frecvent, norii cirriformi se observă în asociaţii sau în
succesiuni caracteristice anumitor evoluţii sau schimbări ale aspectului vremii. De regulă, asemenea
asociaţii sau succesiuni de nori cirriformi sunt specifice sistemelor noroase mari, care însoţesc
în deplasarea lor perturbaţiile ciclonice, constituind prin prezenţa lor elemente de prognoză; pen-
tru acest motiv, este necesar ca după apariţia norilor cirriformi în orizontul staţiei meteorologice
să se urmărească atent evoluţia şi deplasarea lor pe bolta cerească, îndeosebi atunci când se
observă creşterea progresivă a nebulozităţii lor, îngroşarea elementelor noroase şi transformarea
treptată în pânze, simultan cu coborârea uşoară a bazei lor.
B.8.7.1.1. Norii CIRRUS (Ci)

Definiţie: Nori distincţi, în formă de filamente albe şi delicate sau de bancuri ori benzi
înguste albe sau în mare parte albe. Aceşti nori au un aspect fibros (pletos) şi/sau o strălucire
mătăsoasă.
B.8.7.1.1.1. Constituţie fizică, mod de formare, formă

Norii Cirrus sunt constituiţi exclusiv din cristale de gheaţă foarte mici, dimensiunea cristalelor şi
subţirimea elementelor noroase explicând transparenţa majorităţii acestor nori.
Procesul de bază în formarea norilor Cirrus este sublimarea vaporilor de apă, datorită răcirii
adiabatice a aerului în mişcările ascendente din troposfera superioară, caracteristice în special zonelor
frontale înalte.
Norii Cirrus se pot forma pe cer senin, ca elemente noroase cu aspect de flocoane cu partea
superioară rotunjită; partea inferioară a acestor flocoane se transformă treptat în trene fibroase, care pot
persista sub formă de filamente, mult timp după dispariţia flocoanelor din care s-au format. La fel de
bine, norii Cirrus, în special cei filamentoşi, se mai pot forma din bancurile dense de Cirrus, din
Altocumulus floccus şi castellanus, din evoluţia şi dezvoltarea trenelor de virga provenite din norii
Cirrocumulus sau Altocumulus (Ci cirrocumulogenitus sau Ci altocumulogenitus), din părţile superioare
ale norilor Cumulonimbus (Ci cumulonimbogenitus), iar la temperaturi foarte joase chiar din Cumulus
congestus (Ci cumulogenitus). Norii Cirrus pot rezulta de asemenea şi din transformarea unui
Cirrostratus cu grosime neuniformă ca urmare a evaporării părţilor mai subţiri ale acestuia (Ci
cirrostratomutatus).
Forma sub care se observă cel mai frecvent norii Cirrus sunt filamentele sau fibrele
subţiri, izolate, care nu formează pânze sau straturi.
61
B.8.7.1.1.2. Specii de nori Cirrus
Cirrus fibratus (Ci fib) – Filamente albe, aproximativ rectilinii sau curbate, mai mult sau mai
puţin neregulat; sunt întotdeauna subţiri şi nu sunt terminate prin cârlige sau smocuri. Filamentele sunt
în mare măsură separate unele de altele. (planșele 113 ÷ 116, 137 din Atlasul Internațional al Norilor –
ediția 1983).
(nori Cirrus fibratus – după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Cirrus uncinus (Ci unc) – Nori Cirrus care nu au părţi cenuşii, adesea în formă de virgule
terminate în sus printr-un cârlig sau printr-un smoc a cărui parte superioară nu este în formă de
protuberanţă rotunjită. (planșele 117,131 ÷ 136, 138 ÷ 139 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția
1983).
(nori Cirrus uncinus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
62
Cirrus spissatus (Ci spi) – Cirrus în bancuri, suficient de dense pentru a avea un aspect ceva
mai cenuşiu atunci când se găsesc în direcţia Soarelui; pot de asemenea să voaleze Soarele, schiţându-
i doar conturul sau mascându-l complet. Cirrus spissatus provin frecvent din partea superioară a norilor
Cumulonimbus. (planșele 118 ÷ 120, 125 ÷ 130 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
(nori Cirrus spissatus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Cirrus castellanus (Ci cas) – Nori Cirrus destul de denşi, în formă de mici turnuleţe sau de
mase foarte mici, rotunjite şi fibroase, care stau pe o bază comună şi uneori au un aspect crenelat.
Lăţimea aparentă a protuberanţelor în formă de turnuleţe mici poate fi mai mică sau mai mare de
un grad, atunci când sunt observate sub un unghi ce depăşeşte 30° deasupra orizontului (planșele 121 ÷
122 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
(nori Cirrus castellanus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
63
Cirrus floccus (Ci flo) – Cirrus în formă de flocoane mici, rotunjite, mai mult sau mai puţin
distanţate, însoţite frecvent de trene. Lăţimea aparentă a flocoanelor poate fi mai mică sau mai mare
de un grad, atunci când sunt observate sub un unghi ce depăşeşte 30° deasupra orizontului (planșele
123 ÷ 124 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
(nori Cirrus floccus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
B.8.7.1.1.3. Varietăţi de nori Cirrus

Cirrus intortus (Ci in) – Cirrus ale căror filamente sunt curbate foarte neregulat şi par adesea
împletite într-un mod capricios. (planșele 114, 116 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
Cirrus radiatus (Ci ra) – Cirrus dispuşi în benzi paralele care, datorită efectului de perspectivă,
converg aparent către unul sau două puncte opuse ale orizontului. Frecvent aceste benzi sunt constituite
parţial din Cirrocumulus sau Cirrostratus. (planșele 121 ÷ 122, 135 din Atlasul Internațional al Norilor –
ediția 1983).
Cirrus vertebratus (Ci ve) – Cirrus ale căror elemente sunt dispuse în aşa fel încât aspectul lor
sugerează pe cel al vertebrelor, coastelor sau al unui schelet de peşte. (planșa 115 din Atlasul
Internațional al Norilor – ediția 1983).
Cirrus duplicatus (Ci du) – Cirrus în straturi suprapuse, situate la niveluri puţin diferite şi uneori
parţial unite între ele. Cea mai mare parte a norilor Cirrus fibratus şi Cirrus uncinus aparţin acestei
varietăţi. (planșa 137 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
B.8.7.1.1.4. Particularităţi suplimentare şi nori anexă

Norii Cirrus prezintă uneori mamma (planșa 130 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
B.8.7.1.1.5. Note explicative; fenomene asociate

Bancurile de Cirrus denşi sau în flocoane conţin uneori cristale de gheaţă de dimensiuni mai
mari, care pot să capete o viteză de cădere suficientă pentru a determina formarea unor trene cu mare
64
extindere verticală. În cazuri foarte rare, partea inferioară a unor asemenea trene poate coborî mult
ajungând până în domeniul temperaturilor pozitive; în asemenea cazuri cristalele constituente se trans-
formă în picăturele de apă, iar zona respectivă a norului capătă o nuanţă cenuşie, care contrastează cu
restul masei noroase albă-strălucitoare.
Orientarea aparent haotică, înclinarea sau curbarea filamentelor şi în special a trenelor de Cirrus
este determinată de efectul variaţiilor verticale ale direcţiei şi vitezei vântului (forfecarea verticală) asupra
particulelor constituente, de dimensiuni şi densităţi diferite, din masa norilor respectivi. Datorită efectului
de perspectivă, norii Cirrus observaţi în depărtare nu apar paraleli cu linia orizontului; frecvent, bancurile
sau benzile de Cirrus converg aparent către unul sau două puncte opuse ale orizontului.
Din cauza înălţimii mari la care se situează, norii Cirrus sunt primii care se colorează şi devin
treptat strălucitori dimineaţa la răsăritul Soarelui şi ultimii care rămân luminoşi şi devin treptat cenuşii
după apus. Succesiunea nuanţelor este de la roşietic-portocaliu, galben-auriu la argintiu strălucitor
dimineaţa şi inversă seara. Observaţi la orizont, chiar şi în timpul zilei, au o nuanţă gălbuie, însă cu cât
sunt mai aproape de zenit au culoarea cea mai albă în comparaţie cu norii situaţi la niveluri mai joase.
Pe norii Cirrus se poate observa fenomenul de halo, însă niciodată sub formă de inel
complet.
În funcţie de anotimp şi latitudine, înălţimea bazei norilor Cirrus se situează aproximativ în medie
între 7 şi 10 km, mai rar sub 6 km sau peste 12 km la latitudini mijlocii; în zonele tropicale pot ajunge
frecvent până la 17 ÷ 18 km, iar la Poli coboară până în troposfera joasă (3 ÷ 4 km).
Grosimea stratului de nori Cirrus variază de la câteva sute de metri până la câteva mii de metri;
limitele superioară şi inferioară ale stratului sunt dificil de apreciat datorită dispersiei mari a cristalelor
constituente.
B.8.7.1.1.6. Deosebiri esenţiale între norii Cirrus şi nori asemănători de alte genuri
Norii Cirrus se deosebesc de Cirrocumulus prin aspectul lor predominant fibros sau mătăsos şi
prin absenţa micilor elemente în formă de mărgele sau granule. Specia Cirrus floccus poate fi
confundată uşor cu Cirrocumulus datorită formei flocoanelor; singurul criteriu de deosebire îl constituie
mărimea aparentă a flocoanelor, care de regulă este mai mare de un grad în cazul norilor Cirrus floccus
şi mai mică de un grad în cazul norilor Cirrocumulus.
Norii Cirrus se deosebesc de Cirrostratus prin structura lor discontinuă, iar atunci când sunt în
bancuri sau benzi, prin extinderea orizontală redusă sau îngustimea părţilor lor componente. Când norii
sunt observaţi în apropierea orizontului este dificil de apreciat dacă este vorba de Cirrus sau
Cirrostratus, datorită efectului de perspectivă.
Norii Cirrus se deosebesc de Altocumulus prin lipsa elementelor sub formă de lamele sau rulouri
şi prin aspectul lor predominant fibros.
Norii Cirrus denşi sau groşi se deosebesc de Altostratus prin întinderea lor orizontală mai redusă
şi prin aspectul lor mai alb decât al celorlalţi nori.
B.8.7.1.1.7. Norii Cirrus observați din avion

Norii Cirrus sunt în general situaţi la altitudini ce variază între 3 şi 8 km în regiunile polare, între 5
şi 13 km în regiunile temperate şi între 6 şi 18 km în regiunile tropicale. În zona temperată, norii Cirrus
observaţi în masele de aer de origine polară sunt situaţi la niveluri mai joase decât norii Cirrus din
masele de aer tropical. Văzuţi de jos, norii Cirrus se prezintă uneori sub formă de filamente albe şi
delicate sau de bancuri ori benzi înguste, albe sau în cea mai mare parte albe; frecvent aceşti nori nu au
structură aparent distinctă.
Norii Cirrus se deosebesc de Cirrocumulus prin absenţa elementelor mici rotunjite sau cu aspect
granular, dispuse regulat, iar de Cirrostratus se deosebesc prin faptul că, se prezintă sub formă de
elemente separate.
Norii Cirrus fiind constituiţi aproape exclusiv din cristale de gheaţă, observatorul poate să vadă
adesea sclipirea acestor cristale în lumina Soarelui. Atunci când există fenomene de halo, acestea se
limitează în general la un halo mic.
Văzuţi de sus în plină zi, norii Cirrus sunt întotdeauna de un alb strălucitor. Cirrus subţiri pot
prezenta un aspect asemănător suprafeţei superioare a unui strat de pâclă; Cirrus denşi au un aspect
mai mult sau mai puţin lăptos. Uneori prin nori Cirrus este posibil să se vadă norii situaţi la nivelurile
inferioare sau să se zărească solul. Pe suprafaţa lor superioară nu se observă nici gloria nici imaginea
Soarelui, însă uneori este posibil să se vadă în jurul umbrei avionului o mică zonă, ceva mai strălucitoare
decât restul norului.
65
B.8.7.1.2. Norii CIRROCUMULUS (Cc)
Definiţie: Banc, pânză sau strat subţire de nori albi, fără umbre proprii, constituit din
elemente foarte mici, în formă de granule, riduri etc., unite sau nu între ele şi dispuse mai mult
sau mai puţin regulat; cea mai mare parte a elementelor constituente are o lăţime aparentă mai
mică de un grad.

Norii Cirrocumulus sunt constituiţi aproape exclusiv din cristale de gheaţă şi în oarecare măsură
din picăturele de apă suprarăcită, care în general se transformă rapid în cristale de gheaţă.
În funcţie de anotimp şi latitudine, înălţimea bazei norilor Cirrocumulus se situează aproximativ
în medie între 7 şi 10 km, mai rar sub 6 km sau peste 12 km la latitudini mijlocii; în zonele
tropicale, aceşti nori pot ajunge frecvent până la 17 ÷ 18 km, iar la Poli coboară până în troposfera
joasă (3 ÷ 4 km).
Norii Cirrocumulus provin frecvent din transformarea norilor Cirrus (Cc cirromutatus) sau a norilor
Cirrostratus (Cc cirrostratomutatus), ori prin diminuarea elementelor unui banc sau pături de Altocumulus
(Cc altocumulomutatus).
Elementele noroase care constituie pătura de Cirrocumulus pot fi aranjate în şiruri, imprimând
cerului un aspect ridat; uneori aceşti nori au aspect de valuri sau dune mici, asemănătoare nisipului de
pe plajă. Destul de frecvent, partea centrală a unei pături de Cirrocumulus este mai groasă şi prezintă o
culoare albă strălucitoare, iar marginile ei sunt ondulate şi într-o continuă transformare, deşi aparent, în
ansamblul lor norii sunt neschimbaţi.
B.8.7.1.2.2. Specii de nori Cirrocumulus

Cirrocumulus stratiformis (Cc str) - Cirrocumulus în strat sau pânză relativ întinsă, care
prezintă uneori găuri, breşe sau fisuri. (planșele 150, 151, 153, 154 din Atlasul Internațional al Norilor –
ediția 1983).
(nori Cirrocumulus stratiformis - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Cirrocumulus lenticularis (Cc len) - Cirrocumulus în bancuri, care au formă de lentile sau
migdale, frecvent foarte alungite şi ale căror contururi sunt în general bine delimitate. Aceşti nori, mai
mult sau mai puţin izolaţi, sunt în mare parte netezi şi peste tot foarte albi. Pe aceşti nori se observă
uneori irizaţii. (planșa 152 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
66
(nori Cirrocumulus lenticularis - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Cirrocumulus castellanus (Cc cas) - Cirrocumulus, cu unele elemente dezvoltate pe verticală

sub formă de turnuri foarte mici, aşezate pe o bază orizontală comună. Lăţimea aparentă a acestor mici
turnuri este întotdeauna mai mică de un grad, atunci când sunt observate sub un unghi care depăşeşte
30° deasupra orizontului. Prezenţa acestor nori este un indiciu de instabilitate la nivelul lor. (planșa 155
din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
(nori Cirrocumulus catellanus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Cirrocumulus floccus (Cc fio) - Cirrocumulus constituiţi din flocoane cumuliforme foarte mici,
ale căror părţi inferioare sunt mai mult sau mai puţin destrămate. Lăţimea aparentă a acestor flocoane
este întotdeauna mai mică de un grad, atunci când sunt observate sub un unghi mai mare de 30
deasupra orizontului. Ca şi în cazul norilor Cirrocumulus castellanus, prezenţa acestor nori pe cer este
un indiciu de instabilitate la nivelul lor. Cirrocumulus floccus provin uneori din evoluţia norilor
Cirrocumulus castellanus a căror bază s-a destrămat. (planșa 155 din Atlasul Internațional al Norilor –
ediția 1983).
67
(nori Cirrocumulus floccus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
B.8.7.1.2.3. Varietăţi de Cirrocumulus

Cirrocumulus undulatus (Cc un) - Cirrocumulus care prezintă unul sau două sisteme de
ondulaţii. (planșa 150 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
Cirrocumulus lacunosus (Cc la) - Nori Cirrocumulus în banc, pânză sau strat, care conţin spaţii
senine mici şi rotunjite, repartizate mai mult sau mai puţin regulat, dintre care multe au margini
destrămate. Elementele noroase şi spaţiile senine sunt dispuse frecvent în aşa fel încât aspectul lor
sugerează pe cel al unei plase sau a unui fagure de miere. (planșele 153, 154 din Atlasul Internațional al
Norilor – ediția 1983).

Sub norii Cirrocumulus, îndeosebi sub speciile castellanus şi floccus, se pot observa mici virga.
Câteodată, norii Cirrocumulus prezintă mamma.

Norii Cirrocumulus în formă de lentile sau migdale pot proveni din ascendenţa locală a unei pături
de aer umed, determinată de orografie. De obicei la latitudini mijlocii şi înalte, norii Cirrocumulus sunt
asociaţi în spaţiu şi timp cu Cirrus sau Cirrostratus sau cu ambele genuri simultan, ceea ce la latitudini
joase se întâmplă mult mai rar.
Un nor nu trebuie denumit Cirrocumulus dacă este constituit numai dintr-un banc de
elemente mici, incomplet dezvoltate, ca cele care se observă uneori la marginea unui banc sau
pânze de Altocumulus sau care constituie bancurile distincte situate la acelaşi nivel cu norii
Altocumulus. Dacă există vreo îndoială, un nor nu trebuie considerat Cirrocumulus decât dacă el
provine din evoluţia norilor Cirrus sau Cirrostratus sau dacă între elementele noroase observate
există o legătură evidentă cu Cirrus sau Cirrostratus.
În prezenţa norilor Cirrocumulus se pot observa coroane sau irizaţii. La latitudini mijlocii şi în
funcţie de anotimp, înălţimea bazei lor variază între 6 şi 8 km, iar grosimea stratului nu depăşeşte
200 ÷ 400 m.
68
B.8.7.1.2.6. Deosebiri esenţiale între norii Cirrocumulus şi nori asemănători de alte genuri
Cirrocumulus se deosebesc de Cirrus şi Cirrostratus prin faptul că sunt ridaţi sau divizaţi
în elemente foarte mici; ei pot conţine totuşi părţi fibroase, mătăsoase sau netede, care însă nu
sunt predominante în ansamblul lor.
Norii Cirrocumulus pot fi confundaţi uneori cu Altocumulus, mai ales atunci când pe elementele
mai mici ale acestora din urmă se formează coroană sau irizaţii. Cirrocumulus se deosebesc de
Altocumulus, în primul rând, prin faptul că majoritatea elementelor noroase sunt foarte mici şi nu
au umbre proprii, iar atunci când provin din Cirrus sau Cirrostratus norii Cirrocumulus se observă în
asociaţie cu aceştia. Când există îndoieli asupra identităţii exacte a norilor observaţi, se va nota ca nor
Altocumulus numai pătura de nori cu margini formate din elemente mici care au umbre proprii şi sunt
asociate cu elemente mai mari ce cresc către zona centrală a păturii respective. De asemenea, nu se
vor considera Cirrocumulus nici acei nori cu aspect asemănător a căror formare nu este legată de
evoluţia şi transformarea norilor Cirrus sau Cirrostratus.
Uneori trenele de condensare lăsate de avioanele cu reacţie, în zbor la mare altitudine, pot
să se dezvolte şi să evolueze căpătând aspectul general de Cirrocumulus floccus sau undulatus;
de regulă, durata de existenţă a unor asemenea nori este scurtă.
B.8.7.1.2.7. Norii Cirrocumulus observați din avion

Norii Cirrocumulus sunt situaţi în general la peste 3 km în regiunile polare, peste 5 km în regiunile
temperate şi peste 6 km în cele tropicale.
Văzuţi de jos, norii Cirrocumulus au forma unui banc, a unei pânze sau pături subţiri, constituite
din elemente foarte mici, albe rotunjite, fără umbre proprii, unite sau nu între ele. Bazele acestor
elemente mai mult sau mai puţin orizontale sunt toate la acelaşi nivel.
Norii Cirrocumulus sunt constituiţi aproape exclusiv din cristale de gheaţă, însă pot conţine de
asemenea şi picăturele de apă puternic suprarăcite, care în general sunt înlocuite rapid de cristale de
gheaţă. În timpul zborului prin asemenea nori, observatorul are impresia că trece printr-o ceaţă puţin
densă. Haloul mic este singurul fenomen optic care poate fi observat.
Turbulenţa este slabă, cu excepţia norilor Cirrocumulus castellanus în care poate fi mai intensă.
Elementele de Cirrocumulus cu contururile lor delicate ca de vată, văzute de sus, sunt
asemănătoare ca formă şi dimensiuni cu Cumulus humilis văzuţi de la suprafaţa terestră. În cazul norilor
Cirrocumulus castellanus, elementele stau pe o bază comună şi sunt mai dezvoltate pe verticală. Nu se
observă imaginea Soarelui, reflectată pe suprafaţa lor.
B.8.7.1.3. Norii CIRROSTRATUS (Cs)

Definiţie: Văl noros transparent şi albicios, cu aspect fibros (pletos) sau neted, care
acoperă în întregime sau parţial cerul şi, în general, produce fenomene de halo.

Norii Cirrostratus sunt constituiţi, în principal, din cristale de gheaţă. Dimensiunile foarte mici
ale acestor cristale, dispersarea foarte mare şi faptul că norii în ansamblu au o grosime
moderată, explică transparenţa acestor nori, prin care este posibil să se vadă net conturul
Soarelui, în special atunci când acesta nu este prea jos, spre orizont. Se poate întâmpla ca în unii
nori Cirrostratus, cristalele de gheaţă să fie suficient de mari pentru a căpăta o viteză de cădere
apreciabilă; în asemenea cazuri se observă trene filamentoase, care conferă norului un aspect fibros.
Procesul de formare este sublimarea vaporilor de apă datorită răcirii adiabatice a aerului în
mişcarea ascendentă la scară mare, de-a lungul pantelor frontale în troposfera înaltă, proces
caracteristic în mod deosebit pentru partea anterioară a fronturilor calde.
Norii Cirrostratus se pot forma prin contopirea elementelor constituente ale norilor Cirrus sau
Cirrocumulus (Cs cirromutatus sau Cs cirrocumulomutatus). Pot de asemenea să se formeze şi prin
căderea cristalelor de gheaţă din norii Cirrocumulus (Cs cirrocumulogenitus), prin subţierea şi înălţarea
unui nor Altostratus (Cs altostratomutatus) sau prin etalarea vârfului (nicovalei) unui nor Cumulonimbus
bine dezvoltat (Cs cumulonimbogenitus).
Aşa cum reiese şi din definiţie, norii Cirrostratus au întotdeauna forma de strat mai mult
sau mai puţin uniform, care acoperă parţial sau în întregime bolta cerească; când nu acoperă
complet cerul, norii Cirrostratus au de obicei o margine netă, rectilinie sau franjurată de nori
Cirrus. Când pânza de Cirrostratus este groasă şi continuă poate fi uşor confundată cu Altostratus.
69
B.8.7.1.3.2. Specii de nori Cirrostratus
Cirrostratus fibratus (Cs fib) - Văl fibros de Cirrostratus care prezintă striuri fine. Cirrostratus
fibratus poate proveni din evoluţia norilor Cirrus fibratus sau Cirrus spissatus (planșele 142, 144, 147 din
Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
(nori Cirrostratus fibratus cu halou la 22 - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Cirrostratus nebulosus (Cs neb) - Văl nebulos de Cirrostratus care nu prezintă detalii aparente.
Aspectul acestui văl poate varia mult de la caz la caz; uneori este atât de subţire încât este abia vizibil,
însă în majoritatea cazurilor este relativ dens. (planșele 141, 143, 148 din Atlasul Internațional al Norilor
– ediția 1983).
(nori Cirrostratus nebulosus cu halou - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
B.8.7.1.3.3. Varietăţi de nori Cirrostratus

Cirrostratus duplicatus (Cs du) - Cirrostratus în pânze sau straturi suprapuse, situate la niveluri
diferite şi uneori parţial unite între ele.
Cirrostratus undulatus (Cs un) - Cirrostratus care prezintă ondulaţii. (planșele 145, 149 din
70
În cazul norilor Cirrostratus nu sunt de menţionat nici un fel de particularităţi suplimentare sau
nori anexă.

Uneori vălul de Cirrostratus poate fi atât de subţire încât pe albastrul cerului se observă
doar o nuanţă mai albicioasă; singurul indiciu sigur în acest caz rămâne fenomenul de halo, care
prin prezenţa sa pune în evidenţă existenţa pânzei subţiri de Cirrostratus.
Filamentele şi fibrele observate în structura speciei fibratus sunt de regulă aproape drepte sau
mai mult ori mai puţin curbate neregulat, foarte fine şi niciodată terminate prin croşete sau smocuri. Vălul
de Cirrostratus fibratus are o existenţă în general scurtă şi de regulă se transformă în Cirrostratus
nebulosus sau mai rar în Cirrocumulus. Cirrostratus fibratus provine din aglomerarea filamentelor de
Cirrus fibratus sau spissatus.
Vălurile de nori Cirrostratus nu sunt atât de dense încât să determine dispariţia umbrelor
obiectelor de pe sol; aceasta se întâmplă numai atunci când Soarele este aproape de orizont (sub 30°
elevaţie), datorită faptului că razele Soarelui parcurg un traseu mult mai lung prin masa noroasă,
pierzând astfel din intensitate. Precizările referitoare la nuanţele şi culorile pe care le pot căpăta norii
Cirrus în diferitele momente ale zilei se aplică în egală măsură şi la norii Cirrostratus.
Singurul fenomen asociat este haloul, care în multe cazuri reprezintă şi singurul indiciu
asupra prezenţei acestor nori pe cer.
În funcţie de anotimp şi latitudine, înălţimea bazei acestor nori se situează aproximativ în medie
între 6 şi 8 km (la latitudini mijlocii), iar grosimea stratului variază între o sută de metri şi câteva mii de
metri. Ca şi în cazul norilor Cirrus, limitele superioară şi inferioară ale pânzei de Cirrostratus sunt dificil
de stabilit, datorită dispersiei mari a cristalelor constituente.
B.8.7.1.3.6. Deosebiri esenţiale între norii Cirrostratus şi nori asemănători de alte genuri
Norii Cirrostratus se deosebesc de Cirrus prin faptul că se prezintă, în general, sub formă de văl
cu mare întindere pe orizontală şi omogenitate mai mare.
Norii Cirrostratus se deosebesc de Cirrocumulus şi Altocumulus prin absenţa unei structuri
macroscopice mai mult sau mai puţin regulată şi sub formă de granule, riduri, lamele, dale, rulouri, etc. şi
prin aspectul lor în general difuz.
Norii Cirrostratus se deosebesc de Altostratus prin grosimea lor mai redusă şi prin faptul
că produc fenomenul de halo. Când sunt situaţi în apropierea orizontului, norii Cirrostratus pot fi uşor
confundaţi cu Altostratus. Singurele criterii de diferenţiere faţă de norii Altostratus şi Stratus sunt
mişcarea aparentă lentă şi variaţia la fel de lentă a grosimii optice (a transparenţei) şi a
aspectului lor general.
Norii Cirrostratus pot fi confundaţi cu un Stratus foarte subţire, ale cărui părţi situate la mai puţin
de 45 faţă de Soare sunt uneori foarte albe. Norii Cirrostratus se deosebesc totuşi de Stratus prin
faptul că sunt în întregime albicioşi şi pot avea un aspect fibros; în plus, norii Cirrostratus
generează întotdeauna fenomenul de halo, specific numai norilor cirriformi, în timp ce norii Stra-
tus nu dau asemenea fenomene optice decât în cazuri excepţionale, la temperaturi foarte
scăzute.
Norii Cirrostratus se deosebesc de un văl de pâclă prin faptul că acesta din urmă este opalescent
sau prezintă o culoare galbenă murdară ori cenuşie; totuşi, este destul de dificil pentru observator să
discearnă prezenţa unui Cirrostratus printr-un strat mai dens de pâclă, mai ales către orizont.
B.8.7.1.3.7. Norii Cirrostratus observați din avion
Cirrostratus este situat în general peste 3 km în regiunile polare, peste 5 km în regiunile
temperate şi peste 6 km în cele tropicale.
Văzut de jos, Cirrostratus are aspectul unui văl alburiu şi transparent, mai mult sau mai puţin
omogen, care acoperă în întregime sau parţial cerul şi, în general, dă fenomene de halo. Baza acestui
nor este difuză şi destul de dificil de precizat.
Frecvent, Cirrostratus este constituit din mai multe văluri suprapuse. Structura cristalină a
particulelor sale constituente este adesea pusă în evidenţă prin scânteierea lor în lumina Soarelui. În
timpul zborului prin aceşti nori pot fi observate toate varietăţile de halo. În regiunea inferioară a norului,
în special în vecinătatea bazei sale, se poate întâlni o turbulenţă slabă.
71
Văzut de sus, Cirrostratus are un aspect aproape identic cu cel al norilor Cirrus, de care se
deosebesc însă prin faptul că acoperă o mare parte din bolta cerească. Suprafaţa sa superioară poate fi
net delimitată şi plată sau vaporoasă, cu mici părţi înmugurite, asemănătoare elementelor de
Cirrocumulus. Solul, de obicei vizibil printr-un văl subţire de Cirrostratus, este greu observabil printr-un
văl gros. Pe suprafaţa superioară a acestor nori este posibil să se observe imaginea Soarelui, însă
celelalte fenomene de halo sunt rare.
B.8.7.2. Norii etajului mijlociu — ALTOCUMULUS, ALTOSTRATUS, NIMBOSTRATUS
Deşi baza unora dintre elementele noroase clasificate în aceste trei genuri poate coborî sub
limita arbitrară de 2500 m înălţime, norii Altocumulus, Altostratus şi Nimbostratus sunt consideraţi ca nori
ai etajului mijlociu, datorită faptului că masa lor principală se situează întotdeauna între limitele de
înălţime ale acestuia.
Toţi reprezentanţii acestor genuri sunt nori de dimensiuni mai mari, constituiţi în bancuri sau
pânze, care destul de frecvent pot acoperi în întregime bolta cerească. Au constituenţa mixtă sau
predominant lichidă (picăturele de apă) şi pot da precipitaţii mai mult sau mai puţin continue, ori virga.
Elementele noroase sunt mult mai groase, dimensiunea predominantă rămânând însă cea orizontală; au
umbre proprii, textură netedă sau neuniformă, transparenţă variabilă, putând masca complet poziţia
Soarelui sau a Lunii. Datorită grosimii mai mari a elementelor şi a densităţii mai mari a particulelor
constituente, prin aceşti nori nu se mai zăreşte albastrul cerului, iar obiectele terestre nu mai au umbră
proprie, chiar dacă se mai zăreşte Soarele prin ei.
Alături de norii cirriformi, norii etajului mijlociu se înscriu şi ei în succesiunile caracteristice
anumitor evoluţii sau schimbări în aspectul vremii, motiv pentru care se recomandă şi în acest caz
urmărirea atentă şi continuă a evoluţiei norilor.
B.8.7.2.1. Norii ALTOCUMULUS (Ac)
Definiţie: Banc, pânză sau strat de nori albi sau cenuşii, uneori alb-cenuşii, care au în
general umbre proprii, constituiţi din lamele, dale, rulouri, etc. cu aspect uneori parţial fibros sau
difuz, unite sau nu între ele; cea mai mare parte a elementelor mici dispuse regulat au o lăţime
aparentă cuprinsă între unu şi cinci grade.
Cel puţin în mare parte, norii Altocumulus sunt aproape invariabil constituiţi din picăturele de apă.
Acest lucru este pus în evidenţă prin transparenţa relativ slabă a elementelor macroscopice şi prin faptul
că acestea din urmă, atunci când sunt separate, au contururi nete. Fără îndoială, atunci când
temperatura este foarte scăzută se pot forma şi cristale de gheaţă; dacă în această eventualitate
picăturelele se evaporă, norul devine în totalitatea sa un nor îngheţat şi elementele sale macroscropice
îşi pierd atunci claritatea contururilor. Apariţia cristalelor de gheaţă se poate produce în oricare dintre
speciile de Altocumulus, însă fenomenul este totuşi mai frecvent în Altocumulus castellanus şi floccus.
Pe părţile subţiri ale norilor Altocumulus se observă frecvent coroane sau irizaţii, fenomene
optice specifice structurilor apoase; formarea parheliilor sau a coloanelor luminoase este indiciul
prezenţei cristalelor de gheaţă sub formă de plăci.
Procesele de formare a norilor Altocumulus sunt mai variate şi pot fi grupate în câteva categorii
de condiţii, care însă au ca rezultat final condensarea vaporilor de apă şi apariţia norului:
- răcirea aerului în mişcările ondulatorii de la nivelul unei inversiuni de altitudine (în special în faţa
fronturilor reci şi ocluse);
- răcirea aerului şi condensarea vaporilor de apă în mişcările ondulatorii cu caracter orografic, formate în
partea de sub vânt a obstacolelor;
- răcirea aerului în ascendenţa la scară mare, de-a lungul pantelor frontale, combinată cu mişcări
ondulatorii sau convective secundare în stratul cuprins între 2 şi 5 km înălţime;
- răcirea aerului, în mişcările convective, existente în stratul cuprins între 2 şi 4 km (proces specific
speciilor castellanus şi floccus).
Norii Altocumulus se mai pot forma prin creşterea dimensiunilor sau din îngroşarea elementelor
unui banc sau pături de Cirrocumulus (Ac cirrocumulomutatus), prin fragmentarea unei pături de
Stratocumulus (Ac stratocumulomutatus); se mai pot forma de asemenea şi prin transformarea unui
Altostratus (Ac altostratomutatus) ori a unui Nimbostratus (Ac nimbostratomutatus) sau din etalarea
vârfurilor de Cumulus, care ajung în cursul dezvoltării lor până la un strat de aer stabil (Ac
cumulogenitus). Dacă dezvoltarea verticală nu este complet oprită de stratul stabil respectiv, după o
etalare temporară, cel puţin pe alocuri, norii Cumulus îşi continuă dezvoltarea pe verticală deasupra
72
stratului stabil; în asemenea cazuri, norii Altocumulus se formează şi se observă pe părţile laterale ale
anumitor nori Cumulus mai bine dezvoltaţi. La fel de bine se mai pot observa nori Altocumulus şi pe
părţile laterale ale norilor Cumulonimbus sau în imediata lor vecinătate. Deşi asemenea nori se
formează frecvent încă din momentul în care norul origine este în stadiul de Cumulus, ei vor fi notaţi
totuşi ca Altocumulus cumulonimbogenitus.
Aşa cum rezultă şi din definiţie, norii Altocumulus pot apărea în cele mai diferite forme, de la
banc, pânză sau strat de elemente noroase mai mult sau mai puţin regulate şi compacte, până la
elemente singulare în formă de dale, rulouri, lentile sau chiar flocoane. Elementele structurale
macroscopice au umbre proprii şi lăţimea aparentă între unu şi cinci grade. Când sunt organizate în
bancuri sau straturi, elementele noroase pot fi separate între ele prin spaţii cu cer senin, de formă
regulată rotunjită şi dispuse uniform, dând norului în ansamblu un aspect de reţea sau de fagure.
Transparenţa elementelor macroscopice este foarte variată, chiar şi în interiorul aceluiaşi banc
sau strat, putând ajunge până la opacitate completă.
Norii Altocumulus sunt într-o continuă transformare, motiv pentru care aspectul cerului în
prezenţa acestor nori se schimbă destul de repede. La începutul apariţiei lor au adesea un aspect neted
şi mai compact, apoi se divizează în elemente mai mici, dispuse mai mult sau mai puţin regulat.
B.8.7.2.1.2. Speciile de nori Altocumulus
Altocumulus stratiformis (Ac str) - Altocumulus în strat sau în pânză de mare întindere,
constituită din elemente separate sau unite între ele. Această specie este cea mai frecventă. (planșele
66 ÷ 69, 77, 79 ÷ 85 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Printre elementele macroscopice se poate vedea uneori albastrul cerului, iar atunci când aceste
elemente formează o pătură continuă, aceasta are un aspect mai întunecat; pe baza ei se pot observa
reliefuri pronunţate sub formă de valuri, riduri sau chiar de suluri alungite, separate uneori prin spaţii
senine.
(nori Altocumulus stratiformis - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
73
Altocumulus lenticularis (Ac len) - Banc de Altocumulus în formă de lentilă sau migdală,
adesea foarte alungit şi ale cărui contururi sunt în general bine delimitate. (planșele. 70 ÷ 76 din Atlasul
Internațional al Norilor – ediția 1983)
Un asemenea banc de nori este constituit din elemente mici foarte apropiate sau la fel de bine
poate fi constituit dintr-un singur element mai mult sau mai puţin neted; în acest ultim caz, norul are
umbră proprie şi uneori poate avea marginile irizate. Se formează în special în regiunile muntoase, ca
rezultat al mişcărilor ondulatorii existente în curentul de aer perturbat de orografie, motiv pentru care are
poziţie aparent staţionară, paralelă cu linia de creastă şi durată de existenţă relativ scurtă.
(nori Altocumulus lenticularis - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Altocumulus castellanus (Ac cas) - Altocumulus care prezintă, cel puţin într-o parte a regiunii
lor superioare, protuberanţe cumuliforme care au forma de turnuleţe mici, ceea ce conferă acestor nori
un aspect crenelat. Elementele cumuliforme stau întotdeauna pe o bază orizontală comună şi aparent
sunt dispuse în linii. Caracterul castellanus este vizibil mai ales atunci când norii sunt observaţi din profil.
(planșele 101÷ 103 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Prezenţa acestor nori constituie un indiciu de instabilitate la nivelul lor; ei sunt într-o continuă
transformare şi atunci când apar dimineaţa, dispar destul de repede, înainte de amiază. Când capătă o
extindere verticală foarte mare, Altocumulus castellanus se pot transforma în Cumulus congestus şi
uneori chiar în Cumulonimbus.
Altocumulus floccus (Ac flo) - Altocumulus constituiţi din flocoane mici cu aspect cumuliform,
ale căror părţi inferioare, mai mult sau mai puţin destrămate, sunt adesea însoţite de trene fibroase
(virga din cristale de gheată). (planșele 105 ÷ 107 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Aceşti nori, cu aspect de flocoane albe sau cenuşii, sunt răspândiţi la întâmplare pe cer şi îşi
schimbă mereu conturul. Prezenţa lor constituie de asemenea indiciul instabilităţii la nivelul lor. Spre
deosebire de norii Cumulus mici, cu care se aseamănă destul de bine, norii Altocumulus floccus
nu au baza orizontală, iar marginile lor sunt zdrenţuite şi prelungite cu virga. Ei pot proveni din
norii Altocumulus castellanus prin destrămarea bazei acestora şi la fel de bine se pot transforma în
Altocumulus castellanus prin unirea flocoanelor într-o bază comună. În ambele cazuri, aceste aspecte
indică o stare instabilă a timpului caracteristică sau premergătoare fenomenelor orajoase sau
vijeliilor.
74
(nori Altocumulus catellanus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
(nori Altocumulus floccus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
75
B.8.7.2.1.3. Varietăţile de nori Altocumulus
Altocumulus translucidus (Ac tr) - Altocumulus în banc, pânză sau strat, a cărui parte
principală este suficient de transparentă pentru a lăsa să apară poziţia Soarelui sau a Lunii. Această
varietate este specifică pentru speciile stratiformis şi lenticularis. (planșele 66 ÷ 69, 78, 80 ÷ 84, 97 din
Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
În acest caz, norii sunt constituiţi din elemente albe sau cenuşii, bine conturate cu aspect ovoidal,
de dale, suluri sau blană de miel. În majoritatea cazurilor, elementele constituente sunt ordonate în şiruri
sau rulouri, orientate într-una sau mai multe direcţii, căpătând uneori un aspect mai mult sau mai puţin
ondulat. Deşi în ansamblu sunt transparente, elementele macroscopice constituente sunt mai groase la
mijloc şi prezintă nuanţe cenuşii.
Altocumulus perlucidus (Ac pe) - Banc, pânză sau strat de Altocumulus care prezintă între
elementele lor spaţii care permit să se zărească Soarele, Luna, albastrul cerului sau norii situaţi
deasupra lor. Această varietate se observă frecvent la specia stratiformis. (planșele 66 ÷ 69, 79, 80 ÷ 83
din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
În ansamblul lor, aceşti nori au o nuanţă albicioasă şi elementele macroscopice constituente sunt
separate prin spaţii care permit să se vadă albastrul cerului, aştrii sau norii de deasupra lor; ca şi în
cazul varietăţii translucidus, elementele noroase pot fi aranjate în şiruri, rulouri etc.
Altocumulus opacus (Ac op) - Banc, pânză sau strat de Altocumulus, a cărui parte principală
este suficient de opacă pentru a masca complet Soarele sau Luna. Cel mai adesea, norii Altocumulus
din această varietate au o bază plană, iar divizarea aparentă a acestui nor în elemente sudate se
datoreşte neregularităţilor suprafeţei sale superioare. Uneori şi suprafaţa inferioară a acestui nor poate fi
neregulată, elementele constituente apărând astfel ca un veritabil relief. Această varietate se observă
frecvent la specia stratiformis. (planșa 99 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Aceşti nori formează o pătură mai mult sau mai puţin continuă şi groasă, care poate
acoperi uneori tot cerul, motiv pentru care pot fi confundaţi cu Altostratus opacus. Asemenea
nori pot să producă precipitaţii slabe care nu ating solul, se evaporă înainte de a atinge suprafața
terestră. Când sunt constituiţi din mai multe pături suprapuse, prin alipirea elementelor constituente se
pot transforma parţial într-o pânză de Altostratus, dublată de straturi de nori Altocumulus, situate la
înălţimi diferite.
O asemenea asociere de nori Altocumulus-Altostratus poate dura timp mai îndelungat, căpătând
un aspect general întunecat şi reducând vizibilitatea datorită pâclei care este aproape întotdeauna
prezentă în astfel de cazuri; pot da precipitaţii slabe, însă de regulă premerg sistemelor noroase
dominant precipitante.
Altocumulus duplicatus (Ac du) - Altocumulus care sunt constituiţi din două sau mai multe
pânze sau straturi suprapuse, aproximativ orizontale, situate la niveluri puţin diferite şi uneori parţial
unite între ele. Această varietate, caracteristică speciei stratiformis, se poate observa de asemenea şi în
bancurile de Altocumulus lenticularis. (planșele 90, 91 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Ca şi în cazul varietăţii anterioare, varietatea duplicatus poate fi asociată cu nori Altostratus,
asemenea alternanţe imprimând cerului un aspect schimbător.
Altocumulus undulatus (Ac un) - Altocumulus constituiţi din elemente alipite sau nu, fie
alungite şi aproximativ paralele, fie în şiruri şi linii după un sistem dublu de ondulaţii. (planșele 75, 76,
80, 83 ÷ 85 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Păturile, bancurile sau benzile noroase sunt formate din elemente macroscopice albe sau
cenuşii, mai mult sau mai puţin compacte.
Altocumulus radiatus (Ac ra) - Altocumulus dispuşi în benzi paralele şi aproape rectilinii care,
datorită efectului de perspectivă, converg aparent către unul sau două puncte opuse ale orizontului.
(planșele 74 ÷ 76, 81, 82, 83, 101 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Altocumulus lacunosus (Ac la) - Altocumulus în pânză, strat sau în banc, care prezintă spaţii
senine şi rotunjite, repartizate mai mult sau mai puţin regulat, dintre care multe au margini destrămate.
Elementele noroase constituente şi spaţiile senine sunt adesea astfel dispuse încât aspectul lor general
sugerează pe cel al unei plase sau al unui fagure de miere. Detaliile acestor nori se modifică rapid.
(planșa 77 din Atlasul Internațional al Norilor –ediția 1983)
76
Cea mai mare parte a norilor Altocumulus pot prezenta virga; norii Altocumulus floccus dispar
destul de repede, lăsând în urma lor să subziste trene foarte albe de cristale de gheaţă care sunt atunci
considerate ca Cirrus. Sub norii Altocumulus sunt uneori observate mamma.

În cursul stadiului iniţial de formare a lor, norii Altocumulus au frecvent aspectul de nori destul de
netezi, cu întindere orizontală moderată. Prin urmare, aceşti nori se divizează în elemente mici, dispuse
mai mult sau mai puţin regulat, care au forma de lamele sau dale. Norii Altocumulus în formă de lentile
sau de migdale se formează frecvent pe cer senin, ca urmare a ascendenţei orografice locale a unei
mase de aer umed. Frecvent norii Altocumulus pot fi observaţi în acelaşi moment la niveluri diferite şi
sunt destul de des asociaţi cu Altostratus; în asemenea cazuri, atmosfera este pâcloasă atât imediat sub
pânzele sau straturile de Altocumulus, cât şi între elementele lor constituente.
Când sunt constituiţi din elemente subţiri, mai mult sau mai puţin transparente, pe norii
Altocumulus se formează coroană în jurul poziţiei Soarelui sau a Lunii, ori numai irizaţii pe marginea
elementelor mai groase. Din unele specii sau varietăţi, constituite din elemente noroase masive şi
compacte de Altocumulus, pot să cadă precipitaţii slabe care se evaporă înainte de a atinge solul
(virga).
Înălţimea bazei norilor Altocumulus se situează aproximativ în medie între 2 şi 4 km, în funcţie de
anotimp şi latitudine, iar grosimea stratului variază între aproximativ 200 şi 700 m.
B.8.7.2.1.6. Deosebiri esenţiale între norii Altocumulus şi nori asemănători de alte genuri
Norii Altocumulus pot fi uneori confundaţi destul de uşor cu alţi nori, din toate cele trei etaje,
datorită aspectului lor general.
Elementele noroase sub care se observă trene fibroase descendente (virga) vor fi considerate
Altocumulus, nu Cirrus, atât timp cât cel puţin una din părţile lor nu au un aspect fibros sau o strălucire
mătăsoasă; în caz contrar, norii respectivi vor fi consideraţi ca Cirrus.
Deosebirea de Cirrocumulus constă în prezenţa sau absenţa umbrei proprii a elementelor
noroase, pentru că aşa cum rezultă şi din definiţie, numai norii Altocumulus au umbră proprie, chiar
dacă dimensiunea lor este suficient de mică pentru a putea fi confundaţi cu Cirrocumulus (lăţime
aparentă mai mică de un grad); elementele noroase subţiri, fără umbră proprie, dispuse regulat, vor fi
considerate ca Altocumulus numai dacă cea mai mare parte dintre ele au o lăţime aparentă cuprinsă
între unu şi cinci grade, atunci când sunt observate sub un unghi mai mare de 30° deasupra orizontului.
Pe lângă toate aceste criterii de identificare, observatorii vor mai ţine seama şi de faptul că pe
elementele noroase de Altocumulus se formează numai fenomene optice specifice norilor cu
constituenţă predominant apoasă (irizaţii sau coroană lunară ori solară), în timp ce pe elementele
cirriforme se formează fotometeori de tip halo; în plus, norii Altocumulus, la apusul şi răsăritul
Soarelui se colorează intens în nuanţe roşii-purpurii.
Atunci când formează bancuri sau straturi compacte cu mare extindere orizontală, norii
Altocumulus pot fi confundaţi cu Altostratus. Criteriul de deosebire între ei îl constituie prezenţa, cât
de vag exprimată, a reliefului bazei inferioare a norilor, determinată sau schiţată de prezenţa
elementelor macroscopice, proprii numai norilor Altocumulus; deci, atât timp cât observatorul va
putea identifica prezenţa elementelor sub formă de dale, lamele sau rulouri în bancul sau stratul
de nori prezenţi în etajul mijlociu, va considera aceşti nori ca Altocumulus şi nu Altostratus; în
plus va ţine seama şi de faptul că structura fibroasă a bazei norilor determinată de trenele de precipitaţii,
specifică norilor Altostratus, poate fi observată numai local în cazul norilor Altocumulus.
Norii Altocumulus care conţin elemente mari, întunecate pot fi confundaţi cu Stratocumulus, mai
ales atunci când sunt observaţi de la o staţie de munte, în acest caz, singurul criteriu de deosebire între
cele două genuri de nori rămîne tot dimensiunea elementelor macroscopice constituente; dacă cea mai
mare parte a elementelor noroase dispuse regulat au o lăţime aparentă cuprinsă între unu şi cinci grade,
atunci când sunt observate sub un unghi mai mare de 30° deasupra orizontului, norii respectivi trebuie
consideraţi ca Altocumulus.
Norii Altocumulus sub formă de flocoane distanţate pot fi confundaţi cu norii Cumulus humilis. În
acest caz, observatorul va ţine seama de faptul că flocoanele de Altocumulus prezintă trene fibroase
(virga), iar în ansamblu au dimensiuni mai reduse decât norii Cumulus şi în plus, în prezenţa norilor
Altocumulus floccus cerul are o culoare vânătă spălăcită.
77
B.8.7.2.1.7. Norii Altocumulus observați din avion
Norii Altocumulus sunt situaţi, în medie, la altitudini cuprinse între 2 şi 4 km în regiunile polare,
între 2 şi 7 km în regiunile temperate şi între 2 şi 8 km în regiunile tropicale. Pot fi observaţi sub mai
multe forme, dintre care cele mai importante sunt descrise în continuare:
a) Altocumulus în pânză sau în strat cu elemente separate (Altocumulus stratiformis).
Acest tip de Altocumulus are în general o grosime sub 500 m.
Văzuţi de jos, se prezintă sub forma unei pânze sau a unui strat discontinuu, cu găuri sau spaţii
libere. Elementele noroase componente pot fi transparente pe toată întinderea lor sau numai parţial
transparente şi în întregime de culoare albă sau alb-cenuşie.
Acest tip de Altocumulus este constituit din mici picăturele de apă însoţite uneori de cristale de
gheaţă. În timpul zborului prin ei, se poate observa un givraj slab, iar turbulenţa este slabă sau
moderată.
Văzuţi de sus, Altocumulus de acest tip se prezintă sub forma unei pânze sau a unui strat cu
aspect neted şi ondulat sau cu aspect mutonat (de grupuri de oițe). În ambele cazuri, spaţiile dintre nori,
mai mult sau mai puţin nete, permit să se întrevadă pentru scurte momente norii situaţi la niveluri mai
joase, sau să se zărească solul. Stratul noros poate fi uneori străpuns de vârfurile norilor cumuliformi cu
puternică dezvoltare verticală, care au luat naştere la un nivel inferior. În unele cazuri se pot întâlni
bancuri sau pânze subţiri situate la circa 100 ÷ 300 m deasupra păturii principale (Altocumulus
duplicatus). Pe elementele acestui nor se poate observa gloria, însoţită uneori de un curcubeu alb.
Imaginea Soarelui poate să apară în intervalele ceţoase care separă elementele noroase şi care conţin
numeroase cristale de gheaţă.
b) Altocumulus în pânză sau în strat cu elemente unite (Altocumulus stratiformis „sudat").
Acest tip de Altocumulus are în general o grosime sub 500 m. Aspectul uneori întunecat al
acestui nor îl poate determina pe observator să presupună că se află în prezenţa unui strat mult mai
gros, însă în asemenea cazuri norul este constituit în general din două sau mai multe pături; grosimea
totală de la baza ansamblului până la vârful păturii celei mai înalte este de obicei sub 2000 m.
Văzut de jos, acest tip de Altocumulus se prezintă sub forma unei pânze sau a unui strat, uneori
alb, cenuşiu sau în întregime cenuşiu, cu transparenţa neuniformă, mai mult sau mai puţin accentuată.
Când sunt observate din apropiere, elementele acestui nor par mari şi întunecate, cu aspect tipic
asemănător cu al unui Stratocumulus.
Altocumulus de acest tip sunt constituiţi din picăturele mici de apă însoţite uneori de cristale de
gheaţă. Vizibilitatea în interiorul lor prezintă uneori variaţii destul de importante; acestea se observă bine
în special noaptea în fasciculele luminoase ale proiectoarelor de pe avion. Givrajul în aceşti nori poate fi
foarte intens, însă turbulenţa este în general slabă sau uneori moderată.
Văzut de sus acest tip de Altocumulus se prezintă în general sub forma unei pânze sau a unui
strat aproape continuu, cu câteva fisuri care marchează conturul elementelor. Suprafaţa superioară a
acestui nor are un aspect neted şi ondulat sau prezintă un aspect mutonat (de grupuri de oițe). Este
posibil să se observe, uneori chiar simultan, fenomene de gloria, curcubeu alb şi imaginea Soarelui.
c) Altocumulus în bancuri de formă lenticulară (Altocumulus lenticuIaris).
Extinderea verticală a norilor Altocumulus lenticularis nu depăşeşte în general 200 m, însă uneori
poate avea o extindere verticală mult mai mare.
Văzuţi de jos, Altocumulus lenticularis au un aspect vaporos, frecvent parţial transparent. Sunt
albi în totalitate sau uneori albi cenuşii. Pot prezenta irizaţii foarte nete.
În interiorul norilor, turbulenţa este în general slabă, câteodată moderată.
Văzuţi de sus, Altocumulus lenticularis subţiri, deşi suficient de transparenţi pentru a lăsa să se
vadă solul, par destul de întunecaţi. Din contră, Altocumulus lenticularis groşi au o culoare albă şi pe
suprafaţa lor superioară pot fi observate fenomene de gloria deosebit de luminoase.
d) Altocumulus cu protuberanţe cumuliforme care stau pe o bază comună (Altocumulus
castellanus)
Văzuţi de jos, Altocumulus castellanus prezintă o bază mai mult sau mai puţin orizontală şi relativ
întinsă, asemănătoare cu cea a oricărui strat de Altocumulus. Imediat sub bază, vizibilitatea este redusă
de aerul ceţos. Turbulenţa creşte pe măsură ce avionul se apropie de nori.
Altocumulus castellanus au o constituţie fizică identică cu cea a celorlalte tipuri de Altocumulus.
În interiorul protuberanţelor sau al hornurilor celor mai dezvoltate, care constituie regiunea superioară a
acestor nori, turbulenţa este în general puternică şi se pot produce descărcări electrice. Vizibilitatea în
interiorul norului este variabilă şi se poate observa givraj.
78
Văzuţi de sus, Altocumulus castellanus seamănă foarte mult cu norii Cumulus bine dezvoltaţi, ale
căror baze se pierd într-un strat de aer ceţos sau într-o pătură noroasă cu aspect neted şi ondulat.
Extinderea verticală a protuberanţelor lor cumuliforme şi a hornurilor este foarte variabilă; se
întâmplă ca protuberanţele să se dezvolte până la stadiul de Cumulus congestus sau chiar de
Cumulonimbus, putând da naştere la oraje la mare altitudine.
e) Altocumulus în flocoane (Altocumulus floccus)
Văzute de jos, elementele de Altocumulus floccus au un aspect difuz. Aceste elemente sunt
alburii sau întunecate şi nu sunt situate toate exact la acelaşi nivel. Sub Altocumulus floccus turbulenţa
este slabă sau moderată.
În interiorul norilor se poate observa un givraj slab, iar turbulenţa este variabilă, de la slabă la
destul de intensă.
Văzute de sus, elementele noroase seamănă cu mici Cumulus înconjuraţi de o plajă cu aspect
alb lăptos pe care o depăşesc mai mult sau mai puţin în înălţime. Altocumulus floccus au o extindere
verticală cuprinsă în general între 500 şi 1000 m. Flocoanele cumuliforme pot să atingă uneori o
extindere verticală de la 2 la 3 km; în acest din urmă caz, ansamblul păturii noroase seamănă cu
Altocumulus castellanus văzut de sus.
B.8.7.2.2. Norii ALTOSTRATUS (As)

Definiţie: Pânză sau strat noros cenuşiu sau albicios, cu aspect striat, fibros sau uniform,
care acoperă parţial sau în întregime cerul şi prezintă părţi suficient de subţiri pentru a lăsa să se
vadă Soarele, mai mult sau mai puţin vag, ca printr-un geam mat. Altostratus nu prezintă
fenomene de halo.

În majoritatea cazurilor, norii Altostratus au o constituţie mixtă, din picăturele de apă şi cristale de
gheaţă. În general, este posibil să se deosebească în masa norului trei zone suprapuse:
a) o parte superioară constituită în totalitate sau în cea mai mare parte din cristale de gheaţă;
b) o parte centrală sau mediană constituită dintr-un amestec de cristale de gheaţă, cristale sau
fulgi de zăpadă şi picăturele de apă suprarăcită;
c) o parte inferioară constituită în totalitate sau în mare parte din picăturele de apă sau picături de
apă, suprarăcită sau nu.
În anumite cazuri, norul Altostratus poate fi constituit numai din două părţi:
d) o parte superioară cu constituenţă descrisă în a) şi o parte inferioară ca cea descrisă în b), sau
e) o parte superioară cu constituenţă ca cea descrisă în b) şi o parte inferioară ca cea descrisă
în c).
Mult mai rar, norul poate avea în întregime o constituenţă, fie ca cea descrisă în a), fie ca cea
descrisă în b).
În zona inferioară a norului Altostratus, particulele constituente ale norului sunt atât de
numeroase încât conturul Soarelui sau al Lunii apare întotdeauna estompat, iar observatorul de
la sol nu vede niciodată fenomenul de halo; zonele cele mai groase ale norului pot masca complet
poziţia astrului luminos.
Atât în interiorul norului, cât şi sub baza lui există frecvent picături de ploaie sau fulgi de
zăpadă. Când precipitaţiile ating suprafaţa terestră, ele au caracter continuu şi cad sub formă de
ploaie, ninsoare sau granule de gheaţă (WMO-No.407, PART II, II.3.5.7.).
Norii Altostratus se formează prin condensarea vaporilor de apă, determinată de răcirea masei
de aer în mişcare ascendentă la scară mare şi relativ lentă, de-a lungul pantelor frontale, în domeniul
troposferei mijlocii.
Norii Altostratus mai pot proveni din îngroşarea şi coborârea treptată a vălurilor de Cirrostratus
(As cirrostratomutatus), sau uneori din subţierea unui Nimbostratus (As nimbostratomutatus), cazuri
frecvent observate în timpul trecerii sistemelor noroase de front cald. La fel de bine, norii Altostratus pot
proveni dintr-un strat de Altocumulus, prin transformarea trenelor generalizate de cristale de gheaţă
(virga) care cad din aceşti nori (As altocumulogenitus). Câteodată, în special în regiunile tropicale,
Altostratus se formează prin etalarea părţii mediane sau superioare a unui Cumulonimbus (As
cumulonimbogenitus). Este de reţinut faptul că transformarea norilor Altocumulus în Altostratus este
reversibilă în marea majoritate a cazurilor observate şi în acelaşi timp este specifică mai ales varietăţii
Altocumulus opacus. Norii Altostratus se pot dezvolta dintr-un strat de nori Altocumulus.
79
Norii Altostratus se prezintă, aproape invariabil, sub forma unor pânze cu o mare întindere
orizontală (de ordinul sutelor de km) şi destul de des şi cu o grosime apreciabilă (de la câteva
sute la câteva mii de metri). Pot fi observaţi ca strat unic, mai mult sau mai puţin uniform sau în
mai multe straturi suprapuse, situate la niveluri puţin diferite şi parţial sudate; în acest ultim caz,
în masa norului se observă ondulaţii mari sau benzi paralele. Uneori, suprafaţa inferioară a norului
Altostratus are aspect destrămat sau mamelonat, iar în timpul precipitaţiilor, mai ales după începerea lor,
baza norului capătă un aspect difuz şi uniform, dând impresia de coborâre treptată pe măsură ce
precipitaţiile devin mai intense sau mai dense.
B.8.7.2.2.2. Specii de nori Altostratus

Datorită uniformităţii care îi caracterizează, atât în ceea ce priveşte aspectul, cât şi structura
generală, norii Altostratus nu sunt clasificaţi în specii.
B.8.7.2.2.3. Varietăţi de nori Altostratus

Altostratus translucidus (As tr) - Altostratus a cărui parte principală este suficient de
transparentă pentru a lăsa să apară poziţia Soarelui sau a Lunii. (planșele 55 ÷ 60 din Atlasul
Se observă întotdeauna sub forma unui strat sau pânză albicioasă, asemănătoare cu
Cirrostratus, însă mult mai densă, mai groasă şi mai cenuşie, decât acesta din urmă. Printr-un
Altostratus translucidus aştrii mari luminoşi (Soarele sau Luna) se zăresc ca printr-un geam mat,
iar în prezenţa lor obiectele terestre nu mai au umbră proprie. În majoritatea cazurilor, norii
Altostratus translucidus succed vălurile mai groase de Cirrostratus nebulosus. În general, această varie-
tate nu este observată cu nori anexă de tip pannus.
(nori Altostratus varietatea translucidus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Altostratus opacus (As op) - Altostratus a cărui parte principală este suficient de opacă pentru
a masca complet Soarele sau Luna. (planșele 61, 62 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Se observă sub forma unei pânze sau strat continuu şi omogen de culoare cenuşie pronunţată şi
cu aspect general fibros; uneori datorită densităţii neuniforme, Altostratus opacus prezintă variaţii de
nuanţă (de la albicios la cenuşiu întunecat), lăsând impresia că masa noroasă este constituită din
80
elemente de dimensiuni mari şi neuniforme, unite între ele. Această varietate este precipitantă şi în
marea majoritate a cazurilor, mai ales în timpul precipitaţiilor, este asociată cu nori anexă de tip pannus.
Precipitaţiile care cad din aceşti nori sunt în general slabe, cel mai adesea evaporate prin fenomenul de
virga.
(nori Altostratus varietatea opacus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Altostratus duplicatus (As du) - Altostratus constituit din două sau mai multe straturi suprapuse,
situate la niveluri puţin diferite şi uneori parţial sudate între ele.
Această varietate prezintă caractere asemănătoare sau comune celorlalte două varietăţi
anterioare.
Altostratus undulatus (As un) - Altostratus care prezintă ondulaţii.
În masa norului Altostratus, constituită sau nu din mai multe straturi suprapuse şi unite parţial
între ele, se observă ondulaţii sau benzi mari paralele.
Altostratus radiatus (As ra) - Altostratus care prezintă benzi late paralele care aparent converg
către un punct sau două puncte opuse ale orizontului (planșele 56, 60, 61 din Atlasul Internațional al
Norilor – ediția 1983).

Norii Altostratus prezintă frecvent particularităţile praecipitatio şi virga; din ei pot cădea
precipitaţii cu caracter continuu, sub formă de ploaie, ninsoare sau granule de gheaţă, care pot
să ajungă sau nu până la suprafaţa terestră.
Prezenţa precipitaţiilor împiedică uneori identificarea corectă a acestor nori, mai ales atunci când
ninsoarea ce cade din ei se evaporă complet înainte de a ajunge la sol; în asemenea cazuri, baza
norului Altostratus capătă un aspect destrămat sau mamelonat. În cazurile în care ninsoarea se
transformă repede în ploaie se poate distinge o bază a norului, pentru că vizibilitatea prin ploaie este mai
bună decât prin ninsoare. Baza norului apare net în cazul precipitaţiilor slabe, când densitatea picăturilor
sau a fulgilor este redusă.
Sub norii Altostratus precipitanţi se formează frecvent nori anexă de tip pannus. Aceştia apar ca
rezultat al evaporării precipitaţiilor ce cad din pânza de deasupra lor; la începutul precipitaţiilor apar sub
formă de fragmente izolate, împrăştiate la întâmplare şi situate la un nivel mult inferior norului
Altostratus. Pe măsură ce norul Altostratus se îngroaşă, baza lui coboară, precipitaţiile se intensifică şi
norii anexă se îndesesc (PART II, II.3.5.8., WMO-No.407).

De regulă, suprafaţa inferioară a unui nor Altostratus este relativ uniformă şi cu aspect
striat.
În cazul bancurilor sau pânzelor groase, din masa norilor respectivi pot să cadă precipitaţii
formate din componentele microstructurale cu dimensiuni mai mari; aceste precipitaţii, în foarte multe
81
cazuri se evaporă pe parcursul căderii lor, înainte de a ajunge la suprafaţa solului. Prezenţa lor sub baza
norului Altostratus determină o serie de modificări structurale mai mult sau mai puţin importante. Astfel,
dacă evaporarea se produce în imediata apropiere sub baza norului, acesta capătă aspectul mamelonat;
dacă precipitarea este mai intensă şi evaporarea se produce mai jos, sub baza norului se observă
numeroase virga; în cazul căderilor de precipitaţii care ajung până în apropierea solului sau chiar la sol
şi pe traseul respectiv trec de la temperaturi negative la temperaturi pozitive, zona de transformare a
fulgilor sau cristalelor de zăpadă în picături de ploaie este relativ uşor observabilă sub forma unei baze
false mai joase a norului, datorită faptului că în zona respectivă se produce şi o reducere apreciabilă a
vizibilităţii; în cazul unor precipitaţii mai intense această zonă nu mai este sesizabilă, iar baza norului în
ansamblu devine difuză şi aparent coborâtă.
Formarea norilor anexă de tip pannus sub norii Altostratus are loc numai în timpul
precipitaţiilor de durată mai mare şi se face pe seama proceselor de evaporare a picăturilor de
ploaie sau fulgilor de zăpadă în condiţiile de instabilitate de sub baza norului. Din observaţii
repetate, efectuate din avion sau de la staţii situate la înălţime mai mare s-a constatat că norii anexă de
tip pannus se formează, de regulă, în vecinătatea izotermei de 0°C, nivel la care răcirea aerului
determinată local de topirea cristalelor sau a fulgilor de zăpadă măreşte instabilitatea stratului de aer de
sub el.
În afară de precipitaţii şi virga, norii Altostratus pot produce fotometeori de tip coroană
lunară sau solară. În cazurile în care norul este uniform şi suficient de transparent, astrul luminos
se vede sub formă de disc, ca printr-un geam mat, iar în jurul lui se poate forma coroana; pe
măsură ce norul se îngroaşă şi devine mai neuniform, poziţia astrului luminos rămâne vizibilă
sub forma unei pete luminoase difuze, din ce în ce mai slabe, iar coroana dispare şi ea treptat.
Înălţimea bazei norilor Altostratus se situează în medie aproximativ între 3 şi 5 km, în
funcţie de anotimp şi latitudine, iar grosimea stratului variază între 1 şi 2 km. Înălţimile mai mari
se observă întotdeauna în sezonul cald sau la latitudini mai joase.
B.8.7.2.2.6. Deosebiri esenţiale între norii Altostratus şi nori asemănători de alte genuri
Putând fi observaţi într-o gamă destul de largă de dimensiuni, grosimi şi nuanţe, norii Altostratus
pot fi uneori confundaţi cu nori din alte genuri care au aspect asemănător.
În cazurile rare, în care pânzele sau straturile continue de Altostratus se destramă în bancuri
noroase, suficient de transparente, acestea pot fi confundate cu bancurile de Cirrus densus; criteriile de
deosebire între cele două genuri sunt întinderea orizontală, care întotdeauna este mare şi tenta
dominantă cenuşie în cazul bancurilor de Altostratus. În cazul vălurilor subţiri şi înalte de Altostratus,
pentru diferenţierea între acestea şi vălurile de Cirrostratus, observatorul va ţine seama de faptul că
în prezenţa norilor Altostratus obiectele terestre nu mai au umbră proprie, că pe norii Altostratus
se formează numai coroană, nu şi halo (fenomen optic specific numai norilor cirriformi) şi că prin
transparenţa norilor Altostratus, aştrii luminoşi mari (Soarele sau Luna) se văd ca printr-un geam
mat.
Dacă în pânza noroasă există spaţii, breşe sau fisuri, detalii structurale caracteristice cu
precădere norilor Altocumulus sau Stratocumulus, observatorul va ţine seama că spre deosebire
de norii din aceste două genuri menţionate, norii Altostratus sunt caracterizaţi prin aspectul lor
mai uniform.
Norii Altostratus se pot dezvolta dintr-un strat de nori Altocumulus. De obicei, pânza noroasă
care prezintă spaţii libere în interiorul ei, nu la margini, reprezintă o fază de trecere de la Altostratus la
Altocumulus şi în general se notează Altostratus-Altocumulus.
Dificultăţile cele mai frecvente în identificarea corectă a norilor Altostratus se datoresc
numeroaselor asemănări cu norii Nimbostratus. Spre deosebire de Nimbostratus, norii Altostratus,
chiar şi atunci când au aspect asemănător cu aceştia, prezintă părţi mai subţiri care lasă să se
vadă, sau ar putea să permită zărirea cel puţin vag a Soarelui; în plus, norul Altostratus are o
culoare cenuşie mai deschisă şi baza de obicei mai puţin uniformă decât norii Nimbostratus.
În timpul nopţilor fără Lună, când există asemenea îndoieli asupra genului pânzei de nori
observate, s-a convenit să se considere ca nor Altostratus pânza noroasă din care nu cade nici
un fel de precipitaţii.
Precipitaţii cu caracter continuu cad de regulă numai din nori Nimbostratus, caz în care
norul respectiv este dublat de o pătură inferioară, mai mult sau mai puţin continuă, de nori de tip
pannus.
În cazul unor posibile asemănări cu norii Stratus, prin faptul că se zăreşte Soarele ca printr-un
geam mat, observatorul va ţine seama că niciodată un nor Altostratus nu este atât de alb încât să
82
poată fi confundat cu un nor Stratus subţire sau eventual neuniform, observat în direcţia
Soarelui. În plus, eventualele precipitaţii observate vor fi numai sub formă de burniţă, ace de
gheaţă sau ninsoare grăunţoasă în cazul existenţei unui nor Stratus, în timp ce din Altostratus
cade numai ploaie sau ninsoare slabă, continuă.
B.8.7.2.2.7. Norii Altostratus observați din avion

În general, Altostratus este situat la altitudini cuprinse între 2 şi 4 km în regiunile polare, între 2 şi
7 km în regiunile temperate şi între 2 şi 8 km în regiunile tropicale. Cu toate acestea se întâmplă destul
de frecvent ca părţile cele mai înalte ale norilor Altostratus să depăşească limitele superioare indicate
mai sus. Grosimea norilor Altostratus poate varia de la 1.000 la peste 5.000 m.
Văzută de jos, baza norului Altostratus, aproape plană, are un aspect vaporos şi pâclos,
determinat de ploaia sau ninsoarea care cade din acest nor, fără ca totuşi să atingă în general
suprafaţa terestră. Stratul noros prezintă părţi suficient de subţiri care permit să se zărească vag
Soarele.
În interiorul unui nor Altostratus este posibil să se observe particule constituente de natură
diferită, în funcţie de regiunea norului care este traversată şi de poziţia avionului în raport cu nivelul
izotermei de 0°C: picăturele de apă (suprarăcite sau nu), picături de ploaie, cristale de gheaţă, cristale
sau fulgi de zăpadă. În regiunea norului care este constituită numai din cristale de gheaţă, numărul
acestor particule pe unitatea de volum este în general relativ redus. Observatorul din avion poate
distinge următoarele două tipuri de Altostratus, care diferă net prin structura lor internă:
(i) Altostratus din primul tip este constituit dintr-o pătură foarte omogenă a cărei suprafaţă
superioară atinge adesea niveluri înalte. Vizibilitatea într-un strat de acest tip este în general
bună în toate sensurile şi se poate zări suprafaţa terestră chiar printr-o grosime relativ mare a
acestui nor. Pot fi observate fenomene de halo, adesea luminoase.
Văzută de sus, suprafaţa superioară a norului Altostratus din primul tip este asemănătoare cu
cea a norului Cirrostratus.
(ii) Altostratus de tipul al doilea este alcătuit din mai multe bancuri, pânze sau straturi suprapuse
de nori constituiţi din picăturele de apă, uneori unite între ele prin virga sau perdele de
precipitaţii. Structura în straturi este adesea mascată de precipitaţii, astfel că Altostratus de
acest tip poate prezenta aparenţa unei pături noroase unice, de mare grosime, care conţine
vaste spaţii luminoase. Datorită acestui fapt, vizibilitatea în interiorul norului este foarte variabilă
de la un punct la altul, local ea putând fi mai mică de 100 m. Noaptea, spaţiile mai transparente
sunt uşor vizibile în fasciculele proiectoarelor de pe avion. Deasupra acestui tip de Altostratus
există în general bancuri de Altocumulus.
Văzută de sus, suprafaţa superioară a norului Altostratus din al doilea tip seamănă cu cea a
unei pături de Altocumulus.
În interiorul celor două tipuri de Altostratus, turbulenţa este în general slabă şi nu se
întâlneşte decât în părţile inferioare ale norului, totuşi poate fi puternică atunci când în
nor există mişcări de convecţie internă. Givrajul este în general slab.
Frecvenţa şi natura fenomenelor optice observate pe suprafaţa superioară a norilor Altostratus

sunt similare cu cele observate în cazuI norilor Cirrostratus şi Altocumulus.
Când masa de aer în care se dezvoltă Altostratus este instabilă sau devine instabilă,
mişcările convective interne dau naştere la protuberante cumuliforme care pot depăşi mult masa
principală a norului şi chiar să se dezvolte până la stadiul de Cumulonimbus.
Un alt caz în care se pot observa de asemenea vârfurile de Cumulus congestus şi
Cumulonimbus deasupra unei pături de Altostratus se întâlneşte când instabilitatea aerului subiacent
este suficientă pentru a genera curenţi convectivi destul de puternici ca să străpungă pătura de
Altostratus. Detalii asupra aspectelor specifice acestor situaţii sunt descrise în capitolele referitoare la
norii Cumulus şi Cumulonimbus (fenomene observate în jurul şi în interiorul acestor nori convectivi).
B.8.7.2.3. Norii NIMBOSTRATUS (Ns)

Definiţie: Strat noros cenuşiu, adesea întunecat, al cărui aspect este vaporos (difuz) din
cauza căderilor de precipitaţii mai mult sau mai puţin continue, sub formă de ploaie, lapoviță,
granule de gheață sau ninsoare, care în cea mai mare parte a cazurilor ajung la suprafaţa solului
prin cădere continuă. Grosimea acestui strat este peste tot suficient de mare pentru a masca
83
complet Soarele. Sub acest strat există frecvent nori joşi destrămaţi, sudaţi sau nu cu acesta.
(planșele 63, 64 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).

Norii Nimbostratus sunt constituiţi din picăturele de apă (uneori suprarăcită) şi picături de ploaie,
cristale sau fulgi de zăpadă, ori dintr-un amestec al acestor trei componente lichide şi solide. Datorită
concentraţiei puternice de particule constituente şi extinderii verticale mari (grosime mare a
stratului), norii Nimbostratus sunt opaci şi maschează complet poziţia aştrilor luminoşi.
Procesul principal de formare al norilor Nimbostratus este condensarea vaporilor de apă prin
răcirea adiabatică a masei de aer în mişcare ascendentă generală, la scară mare şi relativ lentă, de-a
lungul pantelor frontale, în straturile joase ale troposferei.
Aceşti nori provin, în general, din îngroşarea şi coborârea unui Altostratus (Ns altostratomutatus)
şi numai rareori din îngroşarea unei pături de Stratocumulus (Ns stratocumulomutatus) ori de
Altocumulus (Ns altocumulomutatus). Uneori, etalarea norilor Cumulonimbus poate da naştere unui
Nimbostratus (Ns cumulonimbogenitus); foarte rar, acelaşi proces poate să aibă loc în cazul etalării
norilor Cumulus congestus din care cad precipitaţii (Ns cumulogenitus). Transformarea păturilor de
Stratocumulus sau Altocumulus în Nimbostratus trebuie considerată completă din momentul în care
elementele macrostructurale ale acestora sunt complet sudate şi relieful aparent al suprafeţei lor
inferioare a dispărut, baza norului nou format pe această cale având un aspect difuz din cauza unei virga
generalizate.
Forma generală şi de altfel unică a acestui nor este cea de pânză cenuşie, adesea
întunecată, care acoperă cea mai mare parte sau în întregime bolta cerească şi are baza difuză,
vaporoasă, din cauza precipitaţiilor care cad din masa norului.
B.8.7.2.3.2. — B.8.7.2.3.3. Specii şi varietăţi de nori Nimbostratus

Din cauza uniformităţii sub care se observă întotdeauna, norii Nimbostratus nu prezintă nici
specii, nici varietăţi.
(nori Nimbostratus cu Stratus fractus dedesubt - după „Atlasul Internațional al Norilor”

https://www.wmocloudatlas.org/)
84
Principalele particularităţi suplimentare care se observă la norii Nimbostratus sunt praecipitatio şi
virga.
Precipitaţiile au întotdeauna un caracter continuu şi, în general, sunt de durată mai mare
(de la câteva ore la câteva zile).
Sub pânzele de Nimbostratus praecipitatio se formează întotdeauna nori destrămaţi de tip
pannus, care se îndesesc cu timpul şi în cazurile în care precipitaţiile durează mult, ajung să se
unească între ei şi formează o pătură continuă, care în final se poate uni cu baza reală a norului
Nimbostratus. Atâta timp cât fragmentele noroase sunt încă izolate, ele îşi schimbă rapid forma şi se
deplasează destul de repede sub acţiunea vântului, deseori în direcţie cu totul diferită de cea a
deplasării generale a sistemului sau ansamblului noros la care sunt asociaţi. Din această cauză, aceşti
nori anexă lasă impresia că se împrăştie şi în acelaşi timp se refac tot timpul. Ei se formează, aşa cum
s-a arătat la B.8.7.2.2.5., pe seama evaporării şi recondensării precipitaţiilor care cad din masa norilor
de deasupra lor.
Din nori de tip pannus nu cad precipitaţii.
B.8.7.2.3.5. Note explicative

În general, observatorul constată că norii Nimbostratus se dezvoltă sau rezultă din îngroşarea şi
coborârea treptată a norilor Altostratus. Din momentul în care norul devine opac şi capătă o culoare
cenuşie şi în acelaşi timp încep să cadă precipitaţii, norul respectiv poate fi considerat
Nimbostratus.
Deşi frecvent, baza aparentă a norului Nimbostratus coboară mult sub limita inferioară
arbitrară a etajului mijlociu (2.500 m), norii Nimbostratus sunt consideraţi şi codificaţi ca nori
mijlocii, datorită marii lor extinderi pe verticală, care situează masa principală a norului în limitele
acestui etaj.
Uneori, norii Nimbostratus lasă impresia că sunt luminaţi din interior, aspect datorat absenţei
picăturelelor de apă în partea inferioară a norului din cauza măturării lor de către precipitaţiile care cad
sau a evaporării lor ca urmare a prezenţei picăturilor de ploaie mai reci sau a fulgilor de zăpadă. Cu
toate că, în general, suprafaţa inferioară a norului Nimbostratus nu apare bine delimitată, totuşi uneori se
distinge o bază aparentă, care de fapt corespunde nivelului de topire sau de transformare a fulgilor de
zăpadă în picături de ploaie; aceasta se datoreşte faptului că vizibilitatea este mai bună prin pânza de
ploaie decât prin ninsoare. O asemenea limită este mai uşor de constatat atunci când norul este situat
mai jos şi precipitaţiile sunt mai slabe.
Norii anexă de tip pannus, aşa cum s-a menţionat mai înainte, se formează în aerul turbulent şi
umezit de sub baza norului Nimbostratus, pe seama evaporării parţiale a precipitaţiilor. La început sunt
rari şi distanţaţi între ei, înmulţindu-se pe măsură ce se intensifică precipitaţiile şi ajungând în final să se
contopească între ei. Deşi ei manifestă o tendinţă evidentă de transformare şi disipare rapidă, în special
datorită coalescenţei particulelor lor constituente cu picăturile de ploaie sau fulgii de zăpadă care îi
traversează, norii de tip pannus se formează în permanenţă. în cazul precipitaţiilor foarte puternice, norii
pannus sunt destrămaţi de picăturile de ploaie în cădere, mult mai repede decât se formează şi în
asemenea cazuri ei dispar treptat.
În regiunile tropicale, în special în perioadele de încetare a ploii, este posibil să se observe
scindarea norului Nimbostratus în mai multe straturi noroase distincte, care se reunesc rapid; în
asemenea cazuri, norul prezintă o tentă lividă foarte caracteristică, cu variaţii de luminanţă datorite
prezenţei lacunelor interne în masa principală a norului.
Înălţimea bazei norilor Nimbostratus este situată frecvent sub limita arbitrară de 2500 m;
mulţi autori citează limite cuprinse între câteva sute de metri deasupra solului şi 1000 metri. În
majoritatea cazurilor, observatorii constată o coborâre treptată a bazei acestor nori, înălţimile
cele mai mici fiind observate în apropierea liniei frontului la sol. Grosimea norului este în medie
de aproximativ 2 ÷ 3 km, însă poate depăşi frecvent 5 km; în zborurile de cercetare sau
aviosondaje, s-a constatat frecvent existenţa unui spaţiu lipsit de nori între suprafaţa superioară
a unui Nimbostratus şi pânza de Altostratus de deasupra lui, spaţiu care poate ajunge pe alocuri
până la 1.000 m grosime.
85
B.8.7.2.3.6. Deosebiri esenţiale între norii Nimbostratus şi nori asemănători de alte genuri
Când sunt încă subţiri, norii Nimbostratus pot fi confundaţi uşor cu Altostratus; diferenţierea se
face conform definiţiei, adică ţinând seama că întotdeauna norul Nimobostratus este opac de culoare gri-
închis şi maschează complet poziţia Soarelui sau a Lunii; în nopţile întunecoase, fără Lună, prin
convenţie se va nota Nimbostratus numai dacă ploaia sau ninsoarea ajunge la sol.
Pentru a deosebi un nor Nimbostratus de Altostratus, observatorul va avea întotdeauna în
vedere faptul că, pe lângă cele menţionate mai sus, precipitaţiile care cad din Nimbostratus sunt
continue şi de durată lungă, sub norii Nimbostratus cantitatea de nori de tip pannus este
întotdeauna apreciabilă, ajungând în unele cazuri să mascheze complet norul de deasupra lor.
Nimbostratus se deosebeşte de un strat gros de Altocumulus opacus sau Stratocumulus prin
lipsa elementelor structurale macroscopice bine delimitate şi prin faptul că nu are o bază net delimitată
ca norii respectivi.
Criteriul de diferenţiere între norii Stratus şi Nimbostratus îl constituie, pe de o parte, nivelul sau
înălţimea bazei aparente, care de regulă este mai mare în cazul norilor Nimbostratus, iar pe de altă
parte, forma precipitaţiilor, care au întotdeauna aspect de ploaie, lapoviţă, ninsoare sau granule de
gheaţă în prezenţa norilor Nimbostratus şi burniţă, prisme / ace de gheață sau ninsoare grăunţoasă în
cazul norilor Stratus.
Atunci când observatorul constată prezenţa unui nor cu aspect aparent asemănător cu cel al
norului Nimbostratus, însă însoţit de fulgere, tunete sau grindină, prin convenţie, un asemenea nor va
fi denumit Cumulonimbus, chiar dacă observatorul nu poate identifica şi alte elemente
caracteristice norilor Cumulonimbus.
B.8.7.2.3.7. Norii Nimbostratus observați din avion

Masa principală a norului Nimbostratus este aproape invariabil situată la altitudini cuprinse între 2
şi 4 km în regiunile polare, între 2 şi 7 km în regiunile temperate şi între 2 şi 8 km în cele tropicale.
Totuşi, foarte frecvent, baza acestui nor coboară sub 2 km şi nu rareori suprafaţa sa superioară este
întâlnită deasupra nivelurilor de 4 ÷ 7 km şi respectiv 8 km, indicate mai sus.
Nimbostratus este în general mai gros decât Altostratus, extinderea sa verticală fiind cel mai
frecvent cuprinsă între 2 şi 8 km.
Văzut de jos, norul Nimbostratus este cenuşiu şi adeseori întunecat, baza sa are un aspect
vaporos sau slab delimitat datorită prezenţei ploii sau ninsorii, care în general atinge suprafaţa
terestră. Când precipitaţiile sunt puternice este practic imposibil să se stabilească o bază
concretă pentru acest nor. Sub Nimbostratus există adesea nori anexă de tip pannus. Aceşti nori
sunt sediul unei turbulenţe mai puternice decât în interiorul masei principale de Nimbostratus
situată imediat deasupra lor.
Structura fizică a norului Nimbostratus este asemănătoare celei a norului Altostratus, însă
particulele sale constituente sunt în general mai mari şi concentraţia lor mai puternică. Din aceste motive
şi de asemenea datorită extinderii verticale, în general mari a norului Nimbostratus, acesta este destul
de întunecat în regiunea sa inferioară. Cu toate că Nimbostratus este un nor tipic stratiform, în
interiorul său se pot întâlni mase noroase cumuliforme de origine convectivă cu mare extindere
verticală.
În Nimbostratus vizibilitatea este în general slabă, pe alocuri adesea sub 50 m. Se poate observa
givraj de intensitate variabilă.
Cu toate că în general turbulenţa este moderată, ea poate deveni destul de puternică în
zonele cu convecţie internă.
Văzută de sus, suprafaţa superioară a norului Nimbostratus este în numeroase cazuri
asemănătoare cu cea a norilor Cirrostratus sau Altostratus. Ea are o aparenţă vaporoasă, destul de
netedă şi prezintă uneori un aspect plat, ondulat sau mutonat (de grupuri de oițe). În masele de aer
instabile, vârfurile norilor Cumulus congestus sau Cumulonimbus, formaţi în interiorul masei de
Nimbostratus, pot să depăşească cu mult suprafaţa superioară a acestui nor. Pe suprafaţa superioară a
norilor Nimbostratus se observă uneori fenomene optice ca gloria, curcubeul alb şi imaginea Soarelui.
B.8.7.3. Norii etajului inferior – STRATOCUMULUS, STRATUS, CUMULUS,

CUMULONIMBUS
Norii cu baza situată sub limita arbitrară de 2.500 m, denumiţi de obicei şi nori inferiori au forme
variate, de la grămezi, unde, valuri sau bancuri, până la pânze mai mult sau mai puţin omogene, care
86
pot acoperi tot cerul; sunt în general nori groşi, opaci, cu transparenţă redusă, prin care nu se vede
Soarele sau Luna; atunci când razele Soarelui pătrund printre elementele lor constituente, marginile
subţiri ale acestora capătă o strălucire deosebită, lăsând impresia că norul sau elementul noros
respectiv este tivit cu o bandă îngustă argintie; razele Soarelui străpung spaţiile înguste dintre aceşti
nori, sub formă de mănunchiuri sau fascicule luminoase, mai mult sau mai puţin conice ca dispunere,
care emană din baza generală a masei noroase şi se detaşează pe fondul umbrit mai întunecat de sub
nori. Sunt nori constituiţi în majoritate din picăturele de apă, iar când sunt situaţi în domeniul
temperaturilor negative, constituenţa lor este mixtă — picăturele suprarăcite în amestec cu cristale şi
fulgi de zăpadă. O parte dintre genurile de nori incluse în această grupare depăşesc frecvent limitele
superioare ale etajului inferior, ajungând în cazul norilor Cumulonimbus până la limita superioară a
troposferei; ei au fost grupaţi la un loc şi sunt codificaţi ca nori inferiori, datorită faptului că, în mod
constant, baza lor se situează între nivelul solului şi limita arbitrară de 2.500 m înălţime, domeniu care
reprezintă etajul inferior al troposferei.
B.8.7.3.1. Norii STRATOCUMULUS (Sc)

Definiţie: Banc, pânză sau strat de nori cenuşii sau albicioşi sau având ambele nuanţe
simultan, care prezintă aproape întotdeauna părţi întunecate, constituit din dale, pavele, rulouri
etc., cu aspect nefibros (fără virga), unite sau nu între ele; cea mai mare parte a elementelor
dispuse regulat au o lăţime aparentă mai mare de cinci grade.

Norii Stratocumulus sunt constituiţi din picăturele de apă, însoţite uneori de picături de ploaie sau
măzăriche moale (picături îngheţate) şi numai foarte rar de cristale şi fulgi de zăpadă; chiar dacă există
eventual cristale de gheaţă în masa norului, acestea sunt prea dispersate pentru a determina norului un
aspect fibros. Pe vreme excesiv de rece se poate întâmpla ca din norii Stratocumulus să cadă virga
abundente, formate din cristale de gheaţă, care pot fi însoţite şi de halo. Dacă grosimea norului
Stratocumulus nu este prea mare, pot fi observate irizații sau coroana.
Norii Stratocumulus se pot forma pe căi diferite, începând cu condiţii de cer senin şi terminând cu
transformarea altor nori preexistenţi; pentru acest motiv, observatorul este obligat să urmărească
evoluţia stării cerului şi caracterul eventualelor precipitaţii, pentru a putea identifica corect şi
codifica corespunzător norii Stratocumulus. Principalele procese de formare a norilor Stratocumulus
sunt:
● mişcările ondulatorii din straturile de sub inversiunile situate sub 2.000 m deasupra suprafeţei
solului; în acest caz, norii Stratocumulus se formează repede în condiţii de cer senin (în special
dimineaţa şi seara) şi au o durată de existenţă relativ scurtă, de câteva ore, dispărând la fel de repede
după destrămarea inversiunii sub care s-au format;
● mişcările ondulatorii care se formează în partea de sub vânt a obstacolelor (dealuri, munţi) care
determină apariţia formelor orografice de nori Stratocumulus;
● îngroşarea şi coborârea elementelor mici de Altocumulus (Sc altocumulomutatus);
● prezenţa turbulenţei sau mişcărilor convective sub baza unui Altostratus ori Nimbostratus, în
straturile de aer umezit prin evaporarea precipitaţiilor (Sc altostratogenitus sau nimbostratogenitus);
● transformarea unui nor Nimbostratus (Sc nimbostratomutatus);
● ridicarea unei pături de Stratus sau transformarea convectivă ori ondulatorie a unui Stratus, cu
sau fără modificarea înălţimii acestuia (Sc stratomutatus);
● destrămarea sau etalarea norilor Cumulus ori Cumulonimbus la nivelul unui strat de inversiune,
care opreşte curenţii verticali ce au determinat formarea acestor nori (Sc cumulogenitus sau
cumulonimbogenitus, forme reunite în denumirea anterioară Sc comulogenitus); norii convectivi care
ajung la nivelul unui asemenea strat stabil au tendinţa să se etaleze, dând naştere unui banc de Stra-
tocumulus, care în funcţie de viteza curenţilor ascendenţi şi a gradului de stabilitate a stratului superior
de aer, înconjoară trunchiurile cumuliforme ca un fel de platformă; se întâmplă uneori ca în asemenea
condiţii să rămână până la urmă numai nori Stratocumulus pe cer. La fel de bine se poate întâmpla ca
norii cumuliformi să străpungă stratul de inversiune şi respectiv bancul de Stratocumulus preexistenţi şi
în asemenea cazuri bancul de Stratocumulus se subţiază sau se întrerupe în jurul trunchiurilor
cumuliforme care îl străpung;
● transformarea norilor Cumulus sub efectul variaţiilor puternice ale vântului cu înălţimea;
● aplatizarea maselor cumuliforme ca urmare a încetării convecţiei, proces care duce la apariţia
unei forme particulare de nori Stratocumulus cumulogenitus cu durată scurtă de existenţă, de cel mult
trei-patru ore, şi a căror cantitate scade la fel de repede până la dispariţie completă. Uneori, după o
87
asemenea evoluţie, care însă nu ajunge până la dispariţia completă a acestor nori, observatorul poate
constata că norii Stratocumulus se regrupează, cresc cantitativ şi practic prezintă toate elementele
specifice proceselor de dezvoltare; aceasta se datoreşte apariţiei proceselor ondulatorii menţionate mai
sus şi observatorul va nota Sc cumulogenitus sau cumulonimbogenitus numai atât timp cât norii
respectivi sunt în evidentă legătură cu masele noroase din care au provenit şi prezintă în continuare
elemente evidente de destrămare; el va schimba denumirea speciei sau varietăţii şi respectiv codifi-
carea, de îndată ce norii Stratocumulus încep să se dezvolte din nou.
Formele sub care apar norii Stratocumulus sunt la fel de variate ca şi procesele de formare a lor.
Astfel, după aspectul exterior, pot fi observaţi sub formă de pături mai mult sau mai puţin întinse, bancuri
adeseori cu aspect lenticular, benzi sau bancuri formate din elemente neregulate şi cu aspect
cumuliform.
B.8.7.3.1.2. Specii de nori Stratocumulus

Stratocumulus stratiformis (Sc str) Rulouri sau plăci mari (galeţi) dispuse în strat sau pânză de
mare întindere. Aceste elemente sunt mai mult sau mai puţin aplatizate. (planșele 21 ÷ 27 din Atlasul
Este specia cea mai frecvent observată. Uneori se poate întâmpla, în special în zonele tropicale,
ca Stratocumulus stratiformis să fie observat numai sub forma unui singur rulou mare. În majoritatea
cazurilor, în această specie se observă toate formele de trecere dintre Stratocumulus şi norii
Altocumulus, Nimbostratus şi Stratus.
(nori Stratocumulus stratiformis – după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Stratocumulus lenticularis (Sc len) Stratocumulus în formă de lentile sau migdale. (planșa 27
(5, 6) din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Specie observată destul de rar, formată din unul sau mai multe elemente, dintre care majoritatea
au o lăţime aparentă mai mare de cinci grade atunci când sunt observate sub un unghi ce depăşeşte 30°
deasupra orizontului; elementele constituente sunt mai mult sau mai puţin netede şi de obicei
întunecate, cu poziţie aparent staţionară; se observă mai des în regiuni cu relief accentuat şi de regulă
apar şi dispar repede, indiferent de durata de existenţă.
88
(nori Stratocumulus lenticularis - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Stratocumulus castellanus (Sc cas) Stratocumulus constituiţi din mase mai mult sau mai puţin
cumuliforme, dispuse în linie şi aşezate pe o bază orizontală comună. Partea superioară a acestor nori,
mai mult sau mai puţin dezvoltată pe verticală, prezintă un aspect crenelat, care este cu atât mai evident
cu cât norii respectivi sunt priviţi din profil. (planșa 9 (4, 5) din Atlasul Internațional al Norilor–ediția 1983)
În unele cazuri, aceste mase noroase cumuliforme pot atinge dimensiuni foarte mari şi se pot
transforma în Cumulus congestus sau chiar Cumulonimbus. Ca şi celelalte genuri care prezintă specia
castellanus această specie de Stratocumulus poate fi premergătoare stării orajoase.
În practică este foarte dificil de deosebit elementele de nori Stratocumulus în formă de flocoane
(Stratocumulus floccus) de norii Cumulus mici.
(nori Stratocumulus castellanus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
89
Stratocumulus volutus (Sc vol) Stratocumulus constituiți dintr-o masă noroasă lungă,
orizontală, care iese în evidență, în formă de tub și care adesea pare să se rostogolească încet pe o axă
orizontală. De obicei apar ca elemente singulare, dar sunt observate ocazional în benzi succesive de
nori. Această specie de Stratocumulus este rară.
(nori Stratocumulus volutus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Stratocumulus floccus (Sc flo) Stratocumulus constituiți din flocoane mici cu aspect cumuliform;
părțile inferioare ale flocoanelor sunt în general zdrențuite și, la temperaturi foarte scăzute, sunt însoțite
de trene fibroase (virga din cristale de gheață). Stratocumulus floccus este un indiciu al instabilității la
acel nivel. Stratocumulus floccus se formează adesea ca rezultat al disipării bazei norului Stratocumulus
castellanus.
(nori Stratocumulus floccus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
90
B.8.7.3.1.3. Varietăţi de nori Stratocumulus
Stratocumulus translucidus (Sc tr) Stratocumulus în banc, pânză sau strat, fără nici o parte
foarte densă, a cărui masă principală este suficient de transparentă pentru a lăsa să se vadă poziţia
Soarelui sau a Lunii. Prin spaţiile de legătură dintre elementele lor constituente se poate zări slab chiar
albastrul cerului. (planșele 22, 23 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Această varietate se observă de obicei sub forma unei pături relativ subţiri, constituită din
elemente macroscopice foarte apropiate, aparent unite între ele; se observă cel mai frecvent la specia
stratiformis.
Stratocumulus perlucidus (Sc pe) Banc, pânză sau strat de nori Stratocumulus, care prezintă
între elementele lor constituente spaţii prin care se poate vedea Soarele, Luna, albastrul cerului sau norii
de deasupra lor. (planșa 21 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Elementele constituente au formă ovoidală, de rulouri sau dale mari; varietatea se observă
frecvent la specia stratiformis.
Stratocumulus opacus (Sc op) Stratocumulus denşi, sub formă de pânză sau strat, continuu
sau aproape continuu, constituit din rulouri mari sau dale mari întunecate (galeţi), din care cea mai mare
parte sunt suficient de opace pentru a masca complet Soarele sau Luna. (planșele 25 ÷ 27 din Atlasul
Baza acestor nori este uneori unită şi divizarea lor aparentă în elemente sudate se datoreşte
neregularităţii suprafeţei lor superioare; totuşi, cel mai adesea, suprafaţa inferioară a norilor
Stratocumulus opacus prezintă elemente care îi conferă un relief bine conturat. Această varietate se
observă frecvent tot la specia stratiformis.
Stratocumulus duplicatus (Sc du) Stratocumulus constituiţi din două sau mai multe pânze, sau
straturi suprapuse, aproximativ orizontale, situate la niveluri puţin diferite şi uneori parţial unite între ele.
Această varietate este comună atât speciei stratiformis, cât şi bancurilor de Stratocumulus
lenticuIaris.
Stratocumulus undulatus (Sc un) Strat constituit din elemente destul de groase şi adesea
cenuşii, dispuse după un sistem de linii aproximativ paralele. Uneori se observă un al doilea sistem de
linii transversale, care intersectează sistemul principal. (planșa 26 din Atlasul Internațional al Norilor –
ediția 1983)
Varietatea este comună speciei stratiformis.
Stratocumulus radiatus (Sc ra) Stratocumulus dispuşi în benzi late, aproximativ paralele care
datorită efectului de perspectivă, converg aparent către unul sau două puncte opuse ale orizontului.
(planșa 25 din Atlasul Internațional de Nori)
Această varietate se observă, de asemenea, la specia stratiformis şi observatorul trebuie să fie
atent la identificarea ei, pentru a nu confunda norii respectivi cu norii Cumulus dispuşi în şiruri
(„drumurile de nori").
Stratocumulus lacunosus (Sc la) Stratocumulus în pânză, în strat sau bancuri, care prezintă
spaţii senine şi rotunjite, repartizate mai mult sau mai puţin uniform şi dintre care multe au margini
destrămate. Elementele noroase şi spaţiile senine sunt adesea dispuse în aşa fel încât aspectul lor
general îl sugerează pe cel al unei plase sau al unui fagure de miere.
Detaliile acestor nori se modifică rapid; varietatea este comună speciei stratiformis.

Varietatea Stratocumulus opacus poate prezenta mamma; în acest caz, pe baza norului se
observă un relief bine conturat, cu aspect de mameloane sau domuri răsturnate, care uneori par că sunt
pe punctul de a se desprinde de masa noroasă principală. Stratocumulus mamma nu trebuie confundaţi
cu unele tipuri de Altostratus opacus cu aspect ridat.
Sub norii Stratocumulus, în special la temperaturi joase, se poate observa uneori virga.
Particularitatea praecipitatio se observă rar; atunci când se observă precipitaţii (ploaie, ninsoare
sau măzăriche moale) acestea au întotdeauna intensitate slabă şi durată scurtă.

Aspectul general al norilor Stratocumulus este asemănător cu cel al norilor Altocumulus, însă
datorită nivelului lor mai coborât, elementele constituente ale norilor Stratocumulus par mai groase şi
uneori mai netede decât cele de Altocumulus.
91
Elementele norilor Stratocumulus sunt adesea grupate sau dispuse în linii, prezentând ondulaţii
orientate în una sau două direcţii. Aceste elemente pot fi mai mult sau mai puţin distincte însă cel mai
adesea stratul noros este continuu, uneori cu găuri. În cazul unei pături continue, suprafaţa inferioară
este frecvent neuniformă şi prezintă un relief mai mult sau mai puţin accentuat, sub formă de riduri,
mamma etc.
În procesul de transformare a norilor Cumulus sau Cumulonimbus în Stratocumulus se pot
observa următoarele aspecte:
a) în timpul zilei, când normal există mişcări convective puternice pe seama cărora se dezvoltă
nori Cumulus mari, vârfurile norilor respectivi se lăţesc datorită prezenţei unui strat de inversiune la
nivelul lor, iar baza se îngustează progresiv până la dispariţia completă. La începutul acestui proces se
mai observă încă legătura netă dintre norii Stratocumulus şi norii Cumulus din care au provenit; în multe
cazuri, observatorul poate constata persistenţa vârfurilor cumuliforme deasupra păturii de Stratocumulus
cumulogenitus. La sfârşitul acestui proces, pătura de Stratocumulus capătă o mare extindere orizontală,
cu aspect de Stratocumulus opacus, elementele noroase au forma de valuri sau rulouri mari, care pe
alocuri pot prezenta mamma;
b) seara, la apusul Soarelui, vârfurile norilor Cumulus formaţi în timpul zilei se turtesc şi baza lor
se lăţeşte, norii respectivi transformându-se în elemente plate, alungite, cu margini destrămate, dispuse
sau nu în şiruri, care dispar destul de repede după apusul Soarelui (planșele 18, 19 din Atlasul
Baza norilor Stratocumulus se situează în medie între 500 şi 1.500 m, iar grosimea stratului
variază în medie între 200 şi 800 m.
Atunci când norii Stratocumulus sunt suficient de subţiri, în jurul poziţiei Soarelui sau Lunii se
formează coroană sau irizaţii. Destul de rar, din norii Stratocumulus pot să cadă precipitaţii foarte
slabe şi de durată scurtă – de ordinal zecilor de minute -, sub formă de picături mari şi rare de
ploaie, măzăriche moale ori fulgi izolaţi de zăpadă, la care se observă clar forma de steluţe.
Intensificarea precipitaţiilor, asociată cu îngroşarea şi uniformizarea păturii noroase, marchează
întotdeauna procesul de transformare a norilor Stratocumulus în alţi nori stratiformi precipitanţi.
B.8.7.3.1.6. Deosebiri esenţiale între norii Stratocumulus şi nori asemănători de alte

genuri
Datorită faptului că pe timp extrem de rece din norii Stratocumulus pot cădea virga abundente,
constituite din cristale de gheaţă însoţite uneori chiar de halo, pentru a nu-i confunda cu nori Cirrostratus
joşi, observatorul va urmări cu atenţie baza norului respectiv pentru a identifica prezenţa elementelor
macroscopice sub formă de rulouri, dale (galeţi), pavele mari, elemente caracteristice numai norilor
Stratocumulus; de asemenea, va avea în vedere şi faptul că opacitatea acestor nori este mult mai mare
decât cea a norilor Cirrostratus.
Norii Stratocumulus pot fi uneori confundaţi cu Altocumulus, atunci când aceştia din urmă au părţi
întunecate. Singurul criteriu de diferenţiere în acest caz rămâne dimensiunea aparentă a elementelor
macroscopice constituente ale masei noroase respective; observatorul va ţine seama că majoritatea
elementelor noroase dispuse regulat trebuie să aibă o lăţime aparentă mai mare de cinci grade în cazul
norilor Stratocumulus şi mai mică de cinci grade în cazul norilor Altocumulus, atunci când sunt privite
sub un unghi mai mare de 30° deasupra orizontului.
Diferenţierea între Stratocumulus pe de o parte şi Altostratus, Nimbostratus şi Stratus pe de altă
parte, se bazează pe faptul că în masele de Stratocumulus se poate distinge prezenţa elementelor unite
sau nu între ele. De fapt, contrar aspectului adesea fibros al norului Altostratus, aspectul norilor
Stratocumulus este întotdeauna nefibros cu excepţia cazurilor cu temperaturi extrem de scăzute. La
criteriile de mai sus se adaugă şi cele care se bazează pe caracterul precipitaţiilor şi natura particulelor
constituente ale acestora şi care, în majoritatea cazurilor, rămân singurul mijloc de identificare corectă a
norilor existenţi. Observatorul va ţine seama că din norii Stratocumulus, comparativ cu ceilalţi
menţionaţi în acest paragraf, cad precipitaţii destul de rar, cantitativ slabe şi de scurtă durată;
acestea sunt întotdeauna sub formă de picături de ploaie, fulgi rari de zăpadă sau boabe rare de
măzăriche moale.
Norii Stratocumulus se deosebesc de Cumulus, prin faptul că elementele lor constituente sunt de
obicei grupate în bancuri şi că în general vârfurile acestora sunt plate. În cazurile în care vârfurile norilor
Stratocumulus se prezintă sub formă de domuri, observatorul va constata întotdeauna că acestea din
urmă, contrar norilor Cumulus, apar aşezate pe o bază comună.
92
B.8.7.3.1.7. Norii Stratocumulus observați din avion
Norii Stratocumulus sunt situaţi în general la altitudini sub 2 km, grosimea lor fiind cel mai adesea
cuprinsă între 500 şi 1.000 m.
La fel ca Altocumulus, Stratocumulus pot fi observaţi sub mai multe forme, dintre care cele mai
importante sunt descrise în continuare.
a) Stratocumulus în pânză sau în strat cu elemente separate (Stratocumulus stratiformis)
Văzut de jos, acest tip de Stratocumulus se prezintă sub forma unei pânze sau a unui strat
compus din elemente destul de întinse, cenuşii sau albicioase, ori alb-cenuşii. Dată fiind grosimea lor
ceva mai mare şi conţinutul lor în apă ceva mai bogat, Stratocumulus sunt mai întunecaţi decât
Altocumulus.
Stratocumulus din acest tip sunt constituiţi din picăturele de apă amestecate uneori cu cristale de
gheaţă la temperaturi joase. Observatorul aflat la bordul avionului are impresia că zboară printr-o ceaţă
densă, cu variaţii de vizibilitate, când foarte slabe, când destul de importante. Givrajul este uneori destul
de puternic, iar turbulenţa, în general moderată, este adeseori mai puternică decât în Altocumulus de
acelaşi tip.
Văzuţi de sus, norii Stratocumulus au un aspect oarecum mutonat (grupuri de oițe) ca şi norii
Altocumulus cu elemente separate. Protuberanţele şi înmuguririle depăşesc uneori suprafaţa superioară
a stratului; înmuguririle provin din însuşi stratul noros sau sunt constituite din vârfurile norilor Cumulus
congestus sau CumuIonimbus, care traversează pătura noroasă de jos în sus. Frecvent, se remarcă
găuri mari sau fisuri. Este posibil să se observe pe suprafaţa lor superioară, uneori chiar simultan,
fotometeori ca gloria, curcubeu alb şi imaginea Soarelui.
b) Stratocumulus în pânză sau strat cu elemente sudate (Stratocumulus stratiformis „sudaţi”)
Văzută de jos, baza acestui tip de Stratocumulus este de obicei bine delimitată şi în general
prezintă neregularităţi; cu toate acestea, relieful bazei norului poate fi sesizabil numai prin
neuniformităţile luminanţei.
Stratocumulus de acest tip sunt constituiţi din picăturele de apă amestecate uneori cu cristale de
gheaţă la temperaturi joase; în interiorul acestor nori se pot întâlni şi picături de ploaie, măzăriche,
cristale sau fulgi de zăpadă. Observatorul are impresia că zboară printr-o ceaţă densă. Givrajul este
uneori moderat, iar turbulenţa este, de asemenea, în general moderată.
Văzută de sus, suprafaţa superioară a acestui tip de Stratocumulus este câteodată plată, însă cel
mai frecvent ea este mai mult sau mai puţin ondulată sau se prezintă sub formă de benzi lungi paralele.
Uneori se observă protuberanţe şi înmuguriri, iar imediat deasupra suprafeţei superioare a acestui nor,
aerul este adesea pâclos. Pe această suprafaţă este posibil să se observe, uneori chiar simultan o
gloria, un curcubeu alb şi imaginea Soarelui.
Pânza sau stratul noros îmbracă adesea forma accidentelor de teren. Adânciturile şi cocoaşele
care apar astfel, prin diferenţele lor de luminanţă (adânciturile — întunecate şi cocoaşele — luminoase)
reflectă destul de fidel particularităţile topografice (râuri, lacuri, coaste, coline, etc.), care pot fi uneori
zărite prin înseninările din pătura noroasă.
B.8.7.3.2. Norii STRATUS (St)

Definiţie: Strat noros în general cenuşiu, cu bază destul de uniformă, din care poate cădea
burniţă, ninsoare, fulgi mici de zăpadă sau ninsoare grăunţoasă. Atunci când Soarele este vizibil
datorită transparenţei norului, conturul astrului este net observabil. Norii Stratus nu dau
fenomene de halo decât la temperaturi foarte scăzute. Uneori norul Stratus se prezintă sub formă
de bancuri destrămate.

Norii Stratus sunt constituiţi în general din picăturele mici de apă; la temperaturi foarte joase, ei
pot conţine particule mici de gheaţă. Când este dens sau gros, norul Stratus poate conţine frecvent
picături de burniţă şi uneori fulgi de zăpadă sau ninsoare grăunţoasă; în asemenea cazuri, norul capătă
un aspect întunecat sau ameninţător.
Procesele principale care duc la formarea norilor Stratus sunt:

– răcirea aerului, relativ mai cald, în deplasarea lui peste o suprafaţă subiacentă rece;
– răcirea progresivă a stratului de aer în contact cu suprafaţa subiacentă, prin procese radiative
nocturne sau de durată mare;
– răcirea prin ascendenţa aerului de-a lungul pantelor line;
93
– umezirea şi răcirea aerului pe seama evaporării precipitaţiilor ce cad din norii situaţi la un nivel
mai înalt;
– transportul turbulent al vaporilor de apă în stratul de sub inversiune sau difuzia vaporilor de apă
din mase de aer umed de deasupra inversiunii şi condensarea surplusului de vapori în partea superioară
a stratului de aer situat sub inversiune;
– condensarea vaporilor de apă în masa de aer rece, care staţionează deasupra bazinelor de
apă caldă (lacuri) sau deasupra curenţilor marini calzi.
În acest din urmă caz, ca de altfel şi în condiţiile menţionate la primele două puncte, norii Stratus
se formează de regulă din ceaţa care se ridică. Ridicarea progresivă a păturii de ceaţă şi transformarea
ei în Stratus este determinată de încălzirea treptată a suprafeţei subiacente sau de intensificarea
circulaţiei la nivelul solului.
Norii Stratus se mai pot forma şi prin coborârea unei pături de Stratocumulus, proces în care
suprafaţa inferioară a acesteia îşi pierde relieful sau contururile aparente ale elementelor constituente,
din cu totul alte motive decât declanşarea precipitaţiilor (St stratocumulomutatus).
Norii Stratus fractus de timp rău sunt generaţi frecvent de norii Altostratus, Nimbostratus sau
Cumulonimbus, din care cad precipitaţii (St fra altostratogenitus, St fra nimbostratogenitus, St fra
cumulonimbogenitus); în condiţii similare, Stratus fractus mai poate proveni şi din norii Cumulus din care
cad precipitaţii (St fra cumulogenitus).
Norii Stratus se observă sub formă de pânze cenuşii, destul de uniforme cu aspect nebulos;
masa noroasă este uneori atât de joasă încât acoperă înălţimile mici sau partea superioară a
construcţiilor înalte (turnuri, coşuri). Cu excepţia pânzelor foarte subţiri, norii Stratus sunt opaci şi
maschează complet poziţia Soarelui sau a Lunii. Suprafaţa inferioară a acestor nori este de obicei bine
delimitată şi prezintă ondulaţii mari; în condiţiile unei circulaţii slabe şi ale existenţei unui aer umed în
stratul de sub nor, baza acestuia devine difuză şi este dificil pentru observator să aprecieze corect
plafonul.
Norii Stratus mai pot fi observaţi sub formă de fragmente cu margini destrămate, care prezintă
forme tranzitorii în procesul de formare sau destrămare a pânzelor continue de Stratus. Forme similare
se observă în cazul norilor anexă de tip pannus, care apar sub norii din care cad precipitaţii continue. În
timpul destrămării unei pânze de nori Stratus, formată în condiţii de stabilitate, Soarele şi Luna apar ca
un disc luminos bine conturat, însă fără raze; se poate observa frecvent albastrul cerului senin printre
fragmentele noroase.
În dimineţile calde de vară, fragmentele de nori Stratus purtate de vânt, rezultate din destrămarea
unei pânze continue, se pot transforma direct în nori Cumulus humilis. Acest proces are loc pe seama
curenţilor convectivi ascendenţi întâlniţi de fragmentele de Stratus.
B.8.7.3.2.2. Specii de nori Stratus
Stratus nebulosus (St neb) Pătură de Stratus, cu aspect nebulos, cenuşiu şi destul de uniform
(planșele 28 ÷ 30 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
Este specia observată cel mai frecvent, mai ales în sezonul rece şi la latitudini înalte. Are aspect
asemănător cu ceaţa şi atunci când baza norului este foarte joasă poate reduce mult vizibilitatea
orizontală.
Stratus fractus (St fra) Stratus care se prezintă sub formă de fâşii neregulate, care au un aspect
net destrămat şi ale căror contururi se modifică continuu şi adesea rapid (planșele 32÷35; 60; (8, 9) din
Atunci când provin din destrămarea unei pânze de ceaţă, de Stratus sau apar după ploaie în
regiunile de deal şi munte, norii Stratus fractus au culoare albă şi structură uneori fibroasă. Au durată de
existenţă scurtă şi de regulă se risipesc şi dispar repede sau se transformă în nori Cumulus, odată cu
încălzirea mai intensă a suprafeţei solului (planșa 32 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
B.8.7.3.2.3. Varietăți de nori Stratus
Stratus opacus (St op) Banc, pânză sau strat de Stratus, a cărui parte principală este opacă şi
maschează complet poziţia Soarelui sau a Lunii.
Această varietate este caracteristică speciei nebulosus şi se observă cel mai frecvent.
Stratus translucidus (St tr) Banc, strat sau pânză de Stratus a cărui principală parte este
suficient de transparentă pentru a permite observarea conturului Soarelui sau al Lunii (planșele 28, 31
Varietate caracteristică, de asemenea, speciei nebulosus.
94
Stratus undulatus (St un) Banc, strat sau pânză de Stratus care prezintă ondulaţii (planșa 30
Varietate caracteristică speciei nebulosus, observată destul de rar, atunci când norul s-a format
din Stratocumulus.
(nori Stratus nebulosus varietatea opacus – după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
(nori Stratus nebulosus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
95
(nori Stratus fractus de vreme bună - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)

Singura particularitate care se poate observa la norii Stratus este praecipitatio, atunci când din ei
cade burniţă, ninsoare sau ninsoare grăunţoasă.
Norii Stratus nu au nori anexă, însă pot fi observaţi ei ca nori anexă (Stratus fractus pannus) la
norii Altostratus, Nimbostratus şi Cumulonimbus (planșa 60 (8, 9) din Atlasul Internațional al Norilor –
ediția 1983).
Norii Stratus se formează prin efectul combinat pe de o parte al scăderii temperaturii
aerului în straturile cele mai joase ale atmosferei, iar pe de altă parte al turbulenţei datorate
vântului.
Pe continent, răcirea poate fi determinată de radiaţia nocturnă, care este deosebit de intensă pe
vreme senină şi cu vânt slab sau calm; răcirea se poate produce şi prin advecţia unei mase de aer
relativ mai cald peste un sol mai rece.
Pe mare, răcirea se datoreşte numai proceselor advective.
Norii Stratus se prezintă uneori sub formă de fragmente, mai mult sau mai puţin unite între ele,
cu dimensiuni şi luminanţă variabilă. În acest caz, elementele noroase reprezintă un stadiu tranzitoriu în
procesul de formare sau de destrămare a păturilor continue de Stratus; de regulă, asemenea stadii
tranzitorii au o durată scurtă de existenţă.
Atunci când se formează ca nori anexă (pannus) sub Altostratus, Nimbostratus, Cumulonimbus
sau Cumulus praecipitatio, norii Stratus fractus sunt rezultatul efectului turbulenţei care se manifestă în
păturile de aer umezit pe seama evaporării precipitaţiilor care cad din norii respectivi.
Din norii Stratus cad uneori precipitaţii slabe, întotdeauna sub formă de burniţă, ninsoare
(fulgi mici de zăpadă) sau ninsoare grăunţoasă. Atunci când sunt foarte subţiri pot forma coroană în
jurul Soarelui sau Lunii şi cu totul excepţional, numai la temperaturi foarte scăzute, pe aceşti nori se
poate observa chiar halo.
În timpul precipitaţiilor, vizibilitatea orizontală scade apreciabil sub norii Stratus.
În timpul verii, norii Stratus au o durată scurtă de existenţă şi odată cu încălzirea
suprafeţei terestre se ridică şi se risipesc repede sau se transformă în Cumulus. Iarna însă pot
acoperi complet cerul zile în şir.
Înălţimea bazei norilor Stratus, atunci când este bine observabilă şi nu se contopeşte cu
ceaţa de la sol, se situează în medie aproximativ între 100 şi 700 m, iar grosimea stratului variază, în
funcţie de sezon, în medie între 200 şi 800 m.
96
B.8.7.3.2.6. Deosebiri esenţiale între norii Stratus şi nori asemănători de alte genuri
Uneori, datorită vântului intens, norii Stratus fractus capătă pe alocuri un aspect fibros grosier,
care se deosebeşte de cel al norilor Cirrus prin aceea că este mult mai puţin alb (cu excepţia cazurilor
când norii sunt observaţi în direcţia Soarelui), nu este atât de vaporos şi că în general forma
fragmentelor se modifică rapid.
Un nor Stratus subţire poate fi confundat cu Cirrostratus. Pentru identificare corectă, observatorul
va ţine seama de faptul că norul Stratus în ansamblu nu are o culoare albă atât de pură ca Cirrostratus,
decât doar în cazurile în care este subţire şi observat în direcţia Soarelui; în asemenea cazuri,
observatorul va ţine seama de cel mai important criteriu de deosebire între aceşti nori, şi anume că pe
Stratus se poate forma numai coroană (menționăm că numai la temperature scăzute se poate forma
halo), iar pe Cirrostratus numai halo.
Stratus se deosebeşte de Altostratus prin faptul că nu estompează conturul Soarelui sau al Lunii,
adică nu produce efectul transparenţei de geam mat, caracteristic numai norilor Altostratus.
Destul de frecvent, un nor Stratus gros poate fi confundat cu Nimbostratus; criteriile de
diferenţiere între cele două genuri sunt următoarele:
a) în general, Stratus are o bază mai net delimitată şi mai uniformă decât Nimbostratus; în plus,
norul Stratus are un aspect uscat, care contrastează destul de puternic cu aspectul umed al norului
Nimbostratus;
b) o pătură de Stratus relativ subţire permite să se vadă conturul Soarelui sau al Lunii, cel puţin
prin părţile sale cele mai subţiri, în timp ce Nimbostratus, indiferent de variaţiile de grosime din masa sa,
maschează complet poziţia aştrilor luminoşi;
c) când norul observat este însoţit de precipitaţii, este relativ uşor pentru observator să
deosebească un Stratus de Nimbostratus, dacă îşi aminteşte că din norii Stratus cad numai precipitaţii
slabe sub formă de burniţă, fulgi rari de ninsoare sau ninsoare grăunţoasă, în timp ce din Nimbostratus
cade întotdeauna ploaie, lapoviţă, ninsoare sau granule de gheaţă. Dificultatea apare atunci când
precipitaţiile care cad dintr-un nor situat la un nivel mai înalt, traversează pătura de Stratus; în acest caz,
pătura întunecată şi uniformă de Stratus seamănă foarte bine cu Nimbostratus cu care poate fi foarte
uşor confundat;
d) norii Stratus se observă mai frecvent în condiţii de calm sau de vânt slab decât pe vânt
puternic, în timp ce Nimbostratus este asociat în general cu vânt moderat sau puternic; totuşi, acest
criteriu nu trebuie să fie unic pentru observator în identificarea sau deosebirea celor două genuri de nori;
e) o pătură groasă de Stratus apare cel mai adesea fără ca să existe nici un nor anterior, cel
puţin în etajele inferior şi mijlociu. În schimb, Nimbostratus urmează aproape întotdeauna după alţi nori,
care aparţin de regulă etajului mijlociu sau la fel de bine se pot forma dintr-un nor preexistent.
Criteriul de deosebire între Stratus şi Stratocumulus îl constituie absenţa oricărui indiciu al
prezenţei elementelor macroscopice constituente, unite sau nu între ele.
Norii Stratus fractus se deosebesc de Cumulus fractus prin faptul că primii sunt mai puţin albi şi
mai puţin denşi decât ultimii; de fapt, Stratus fractus are o dezvoltare mai slabă pe verticală, pentru că se
formează numai datorită turbulenţei şi în absenţa totală a convecţiei termice.
B.8.7.3.2.7. Norii Stratus observați din avion

Stratus este în general situat între suprafaţa terestră şi o altitudine de 2 km, grosimea sa putând
să se întindă de la câteva zeci de metri la câteva sute de metri.
Văzut de jos, Stratus în pânză sau bancuri este în general cenuşiu, uneori cu neuniformităţi de
luminanţă. De la caz la caz, baza sa poate fi net delimitată, vaporoasă sau destrămată. Când Soarele
este vizibil printr-un nor Stratus, conturul său nu este estompat şi astrul nu lasă impresia că ar fi văzut
ca printr-un geam mat.
Stratus este constituit din picăturele mici de apă, iar uneori şi din cristale de gheaţă; în interiorul
acestor nori mai pot fi întâlnite picături de burniţă, ninsoare sau ninsoare grăunțoasă.
Densitatea norului Stratus creşte pe măsură ce avionul se apropie de suprafaţa lui superioară, iar
în vecinătatea acesteia prezenţa unei mari cantităţi de picăturele foarte fine de apă reduce puternic
vizibilitatea până aproape la zero. Există de asemenea variaţii de densitate şi vizibilitate în plan orizontal.
Givrajul şi turbulenţa pot fi slabe sau moderate. Turbulenţa poate fi moderată sau intensă pe un strat
îngust la ieşirea din nor prin suprafaţa lui superioară, delimitată de regulă de inversiune termică.
97
Văzută de sus, suprafaţa superioară a norului Stratus este în general ondulată (cel mai adesea
cu ondulaţii apropiate) şi prezintă uneori protuberanţe.
În condiţii de vânt puternic, ondulaţiile sunt mai accentuate, iar adânciturile şi cocoaşele
suprafeţei superioare reflectă destul de fidel accidentele de teren (la fel ca în cazul norilor Stratocumulus
cu elemente unite). Imediat, deasupra suprafeţei superioare a acestui nor, aerul este adesea pâclos.
Este posibil să se observe, uneori chiar simultan o gloria, un curcubeu alb şi imaginea Soarelui.
B.8.7.3.3. Norii CUMULUS (Cu)

Definiţie: Nori separaţi, în general denşi şi cu contururi bine delimitate, care se dezvoltă pe
verticală sub formă de mameloane, domuri sau turnuri, a căror regiune superioară înmugurită
seamănă adesea cu o conopidă. Părţile luminate de Soare ale acestor nori sunt, cel mai adesea,
de un alb strălucitor; baza lor, relativ întunecată, este aproximativ orizontală. Uneori norii
Cumulus sunt destrămaţi.

Norii Cumulus sunt constituiţi în principal din picăturele de apă. Atunci când sunt mult dezvoltați
pe verticală, norii Cumulus pot produce averse de ploaie. Deoarece acești nori se dezvoltă mult pe
verticală, în părţile lor superioare, care ajung în domeniul temperaturilor negative, se pot forma şi cristale
de gheaţă pe seama picăturelelor de apă suprarăcită care se evaporă; dacă dezvoltarea pe verticală
continuă şi procesul de îngheţare la partea superioară a norului devine predominant, atunci norul
Cumulus se transformă în Cumulonimbus. Pe timp foarte rece, când toată masa norului Cumulus este la
o temperatură net sub 0°C, acest proces conduce la degenerarea norului, care în final se transformă în
trene difuze de ninsoare.
Norii Cumulus se formează în principal pe seama curenţilor verticali ascendenţi care se dezvoltă
în masele de aer instabile (convecţie); asemenea mişcări verticale la scară mică sunt determinate de
încălzirea stratului inferior de aer în contact cu suprafaţa subiacentă mai caldă. Procesul este
caracteristic pentru suprafeţele de uscat în sezonul cald şi ziua; pentru bazinele maritime mari şi ocea-
nice, procesul este mai uniform şi se produce îndeosebi în sezonul rece, noaptea şi mai ales în condiţii
de advecţie rece, deasupra curenţilor calzi.
Forma sub care pot fi observaţi norii Cumulus este foarte variată; aşa cum rezultă şi din definiţie,
forma tipică este cea de grămezi separate, mai mult sau mai puţin distanţate între ele, în general dense
cu contururi bine delimitate şi bază relativ orizontală; în majoritatea cazurilor, mai ales în cazul
elementelor noroase bine dezvoltate, înălţimea sau grosimea norului este cel puţin egală sau mai mare
decât lăţimea lui. Cu toate acestea, în stadiile incipiente de formare, norii Cumulus pot fi observaţi si sub
forma unor elemente mai plate, cu margini destrămate. În funcţie de condiţiile dominante în atmosfera
zonei în care sunt observaţi, observatorul poate constata prezenţa simultană a mai multor sau chiar a
tuturor speciilor de nori Cumulus, care de fapt reprezintă diferite stadii de dezvoltare a lor. Foarte rar,
sub pânzele de Altostratus, Nimbostratus sau Cumulonimbus se pot observa fragmente de nori Cumulus
ca nori anexă, care se formează în condiţii similare cu cele descrise pentru Stratus fractus pannus (Cu
fra altostratogenitus, Cu fra nimbostratogenitus, Cu fra cumulonimbogenitus sau cumulogenitus).
Formarea norilor Cumulus în condiţii de cer senin şi convecţie termică este precedată frecvent de
apariţia pe bolta cerească a unor plaje pâcloase, în interiorul cărora încep să se dezvolte norii.
În afară de condiţiile menţionate mai sus, norii Cumulus se mai pot forma sau pot proveni din
transformarea norilor Altocumulus, Stratocumulus sau Stratus preexistenţi (Cu altocumulogenitus, Cu
stratocumulogenitus, Cu stratocumulomutatus sau Cu stratomutatus), ultimul caz observându-se
frecvent dimineaţa deasupra continentului.
Forma norilor Cumulus variază într-o gamă destul de largă, începând cu cea a elementelor
noroase mici, aplatizate şi cu margini mici destrămate, mai mult sau mai puţin răspândite pe bolta
cerească şi terminând cu cea a elementelor noroase mari, cu aspect de domuri sau de conopide,
puternic înmugurite, aglomerate şi în agitaţie vizibilă, proces care le modifică rapid conturul.
B.8.7.3.3.2. Specii de nori Cumulus

Cumulus humilis (Cu hum) Cumulus caracterizaţi printr-o slabă extindere verticală şi care par în
general aplatizaţi. Cumulus humilis nu dau niciodată precipitaţii. (planșele 2, 3 din Atlasul Internațional al
Norilor – ediția 1983)
98
Se observă mai ales în zilele frumoase şi senine de vară, motiv pentru care mai sunt cunoscuţi şi
sub denumirea de Cumulus de timp frumos; apar în cursul dimineţii, au o evoluţie simplă în sensul că se
îndesesc treptat către amiază şi îşi măresc puţin dimensiunile, păstrându-şi în continuare aspectul
general plat, şi dacă nu se transformă în Cumulus mediocris dispar treptat către seară sau se transformă
în Stratocumulus cumulogenitus.
(nori Cumulus humilis - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Cumulus mediocris (Cu med) Cumulus cu extindere verticală moderată, ale căror vârfuri
prezintă protuberanţe şi înmuguriri puţin dezvoltate. Cumulus mediocris în general nu dau precipitaţii.
(planșele 4, 5 (1, 2, 3), 6, 7 (2) din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Aceşti nori reprezintă o formă de tranziţie între speciile humilis şi congestus; caracteristica
principală o constituie creşterea dimensiunilor verticale ale elementelor, care devin aproximativ egale cu
cele orizontale, contururile devin mai nete iar în partea superioară a elementelor noroase încep să se
dezvolte înmuguriri sau prelungiri insuficient conturate şi cu aspect clocotitor.
(nori Cumulus mediocris – după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
99
Cumulus congestus (Cu con) Cumulus puternic înmuguriţi, cu contururi bine decupate, care au
adesea o extindere verticală importantă. Regiunea lor superioară înmugurită are frecvent aspectul unei
conopide. (planșele 6 ÷ 12 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
Norii Cumulus congestus pot da precipitaţii, iar în regiunile tropicale pot da chiar averse
abundente. Uneori au formă de turnuri foarte înalte, ale căror vârfuri sunt constituite din umflături
noroase, care se pot detaşa succesiv de partea principală a norului; acestea sunt îndepărtate de vânt şi
se destramă mai mult sau mai puţin rapid, dând uneori virga.
Cumulus congestus provin din dezvoltarea norilor Cumulus mediocris, iar uneori din Altocumulus
sau Stratocumulus castellanus. Evoluţia lor poate urma două direcţii opuse; spre seară dispar treptat sau
se transformă în Stratocumulus cumulogenitus ori se dezvoltă în continuare şi se transformă în
Cumulonimbus, proces pus în evidenţă prin aspectul neted sau prin textura fibroasă ori striată a regiunii
lor superioare.
Frecvent, norii Cumulus congestus mari, bine dezvoltaţi sunt însoţiţi de pileus, care poate
înconjura vârful norului sau poate fi doar alăturat uneia din părţi le superioare ale acestuia.
Cumulus fractus (Cu fra) Cumulus mici, cu marginile destrămate, ale căror contururi se modifică
în permanenţă şi adesea rapid. (planșele 1, 4, 55, pentru pannus planșele 35, 36 din Atlasul
Apar de obicei pe vreme frumoasă, dimineaţa şi destul de frecvent reprezintă o formă de tranziţie
între Stratus şi Cumulus. Atunci când se formează sub norii Altostratus sau Nimbostratus din care cad
precipitaţii, fragmentele de Cumulus sunt mult mai întunecate şi sunt considerate ca nori anexă de tip
pannus.
(nori Cumulus congestus – după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
100
(nori Cumulus fractus – după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
B.8.7.3.3.3. Varietăţi de nori Cumulus

Cumulus radiatus (Cu ra) Cumulus care aparţin în general speciei mediocris, dispuşi în şiruri
aproximativ paralele cu direcţia vântului („drumuri de nori)" şi care datorită efectului de perspectivă
converg aparent către unul sau două puncte opuse ale orizontului. (planșele 7, 8, 9, 11 din Atlasul

Norii Cumulus mari, bine dezvoltaţi din specia congestus pot fi eventual însoţiţi de una sau mai
multe dintre următoarele particularităţi suplimentare şi/ sau nori anexă: pileus, velum, virga, praecipitatio,
arcus (rareori), pannus (rareori) şi tuba (extrem de rar).
La rândul lor, norii Cumulus fractus pot fi observaţi ca nori anexă de tip pannus, în condiţiile
menţionate anterior.

Norii Cumulus se formează în curenţii convectivi, care apar în condiţii de instabilitate, adică
atunci când scăderea verticală a temperaturii în straturile joase ale atmosferei este suficient de
puternică. Asemenea condiţii sunt consecinţa încălzirii puternice a stratului de aer din vecinătatea
suprafeţei terestre, sau a răcirii prin advecţia unui aer mai rece în altitudine ori a ridicării păturii de aer
asociată cu destindere adiabatică verticală. Pe continent, variaţia diurnă a cumulizării este în general
foarte pronunţată. Condiţiile cele mai favorabile sunt în zilele cu dimineţi senine, când Soarele încălzeşte
rapid suprafaţa solului; dacă scăderea verticală a temperaturii este mare şi umezeala relativă ridicată,
formarea norilor Cumulus poate începe devreme; cu cât aceste condiţii de la suprafaţa terestră şi din
altitudine se îndeplinesc mai greu, cu atât întârzie apariţia norilor cumuliformi.
În zilele foarte calde şi cu umiditate redusă, deşi curenţii convectivi se dezvoltă puternic, se poate
întâmpla să nu se formeze nici un nor Cumulus, datorită atât nivelului foarte înalt de condensare a
vaporilor de apă din atmosfera liberă, cât şi potenţialului de umiditate foarte redus. După ce ating apo-
geul dezvoltării lor în cursul după amiezii, norii Cumulus scad în dimensiune şi către seară dispar.
Deasupra oceanului sau a mărilor interioare, activitatea diurnă a proceselor de cumulizare este atât de
slabă încât existenţa sa este uneori îndoielnică; însă atunci când există, maximul acestei activităţi se
produce în ultimele ore ale nopţii. Inversarea activităţii de cumulizare deasupra mării se datoreşte
faptului binecunoscut, că apa având o căldură specifică şi capacitate calorică mult mai mare se răceşte
mult mai greu decât uscatul, motiv pentru care în timpul nopţii acţionează ca o suprafaţă subiacentă mai
caldă, instabilizantă pentru pelicula de aer cu care vine în contact direct.
101
Datorită faptului că suprafaţa mării sau a oceanului acţionează ca o suprafaţă uniformă în
comparaţie cu suprafaţa uscatului (care în afară de faptul că are un relief mult mai accidentat este
constituită dintr-un mozaic de suprafeţe cu proprietăţi calorice diferite), cumulizarea pe mare este mult
mai uniformă, atât în ceea ce priveşte dimensiunea elementelor noroase, cât şi în ceea ce priveşte
dispunerea lor spaţială; în condiţiile unei circulaţii slabe în toată grosimea stratului convectiv, norii
Cumulus sunt aranjaţi în celule convective aproape simetrice, fiecare nor materializând poziţia unui
curent ascendent şi fiecare spaţiu senin poziţia unui curent descendent; cu cât vântul este mai intens în
stratul convectiv, aşezarea norilor Cumulus se modifică, celulele dispar şi norii par aranjaţi în şiruri
paralele cu direcţia vântului. Condiţii similare se mai întâlnesc şi deasupra marilor câmpii continentale, în
sezonul cald şi numai în timpul zilei.
În apropierea litoralului, norii Cumulus se formează deasupra uscatului sub efectul brizei în timpul
zilei şi sub acelaşi efect deasupra mării în timpul nopţii, organizându-se într-un şir paralel cu linia
ţărmului, la distanţa la care practic se închide pe verticală circulaţia de briză.
Curenţii convectivi slăbesc sau chiar se opresc atunci când ajung la un strat de aer stabil
(inversiune sau izotermie). În majoritatea cazurilor, caracteristicile norilor Cumulus depind de distanţa
verticală dintre nivelul de condensare din atmosfera liberă şi baza unui asemenea strat de aer stabil,
precum şi de gradul de stabilitate şi grosimea acestuia; dacă stratul respectiv este gros şi cu stabilitate
accentuată, norii Cumulus care ajung la nivelul respectiv se etalează; dacă însă stratul stabil este destul
de subţire şi curenţii convectivi suficient de puternici, procesul de etalare a norilor Cumulus este mai
redus şi vârfurile unor elemente noroase bine dezvoltate pot să străpungă stratul respectiv, continuându-
şi dezvoltarea mai departe.
Un nivel de condensare jos şi o inversiune sau un strat stabil înalt favorizează dezvoltarea unor
curenţi convectivi puternici şi în final formarea norilor Cumulus mediocris şi congestus; dacă cele două
niveluri sunt vecine se formează numai nori Cumulus humilis, cu aspect aplatizat, care se pot transforma
în Altocumulus sau Stratocumulus, adesea foarte persistenţi. Dacă nivelul de condensare se ridică
progresiv în timpul zilei și îl depășește pe cel al stratului stabil, norii Cumulus nu se mai formează, iar cei
existenți dispar.
În regiunile tropicale, diferența de altitudine dintre nivelul de condensare și cel al stratului stabil
este în general foarte mare în comparație cu alte regiuni geografice, motiv pentru care în aceste zone
extinderea verticală a norilor Cumulus este mai mare decât în alte regiuni geografice.
Atunci când un nor Cumulus este observat în partea opusă Soarelui, reflexia difuză a luminii
solare pe suprafața norului conturează relieful protuberanțelor noroase prin diferențe de luminanță foarte
accentuate. Luminarea laterală a norului determină apariția umbrelor proprii, puternic contrastante; un
nor Cumulus, luminat din spate de Soare, pare relativ întunecat, cu o margine extrem de strălucitoare.
Atunci când norul Cumulus se detașează către orizont, pe un fond general de nori din cristale de gheață,
el apare mai puțin alb decât aceștia și marginile lui sunt mai cenușii, chiar dacă norul Cumulus este
luminat direct de Soare. În general, observatorul va constata că indiferent de luminare, baza norilor
Cumulus este întotdeauna cenușie.
La latitudini mijlocii, înălțimea bazei norilor Cumulus se situează, în medie, între aproximativ 800
și 1500 m, putând oscila destul de mult în afara acestor limite, în funcție de anotimp și de condițiile de
formare menționate anterior; în zona geografică a României, baza norilor Cumulus este mai joasă,
respectiv între 600 și 1.000 m primăvara și la începutul verii și peste 1.000 m în a doua parte a sezonului
cald. Grosimea elementelor noroase variază între o sută și câteva mii de metri, în funcție de condițiile
menționate anterior.
Din norii Cumulus pot să cadă precipitații mai mult sau mai puțin abundente și în general
de scurtă durată, care întotdeauna au caracter de aversă. Frecvent, observatorul poate remarca,
sub norii Cumulus mari, virga sau precipitații în câmpul vizual; în acest din urmă caz, dacă pânza
de precipitații este în partea opusă Soarelui, pe ea se formează curcubeu.
În general, aversele din norii Cumulus sunt sub formă de ploaie sau ninsoare; în timpul
iernii, aversele de ninsoare se pot succeda destul de des și sunt constituite din căderi de fulgi de
zăpadă, rari și destul de mari.
B.8.7.3.3.6. Deosebiri esențiale între norii Cumulus și nori asemănători de alte genuri
Observatorii pot fi în situația de a confunda norii Cumulus cu nori din genurile Stratocumulus,
Altocumulus, Nimbostratus, Cumulonimbus sau Stratus (fractus), atunci când nu urmăresc permanent
starea cerului și caracterul precipitațiilor sau al altor fenomene care însoțesc norii observați.
Diferența între norii Cumulus și majoritatea norilor din genurile Altocumulus și Stratocumulus se
bazează pe faptul că norii Cumulus sunt nori separați, care au formă de grămezi sau domuri, izolați între
102
ei prin spații libere. Atunci când sunt observați către orizont, norii Cumulus par uniți între ei, datorită
efectului de perspectivă, însă partea lor superioară rotunjită sau înmugurită rămâne pentru observator
indiciul principal de deosebire a lor de norii Altocumulus sau Stratocumulus. Identificarea corectă a
norilor Cumulus este mai dificilă atunci când vârfurile norilor Cumulus se etalează și se transformă în
Altocumulus cumulogenitus sau Stratocumulus cumulogenitus, ori din contră, pătrund sau străpung
păturile de nori preexistente sau se amestecă în masa noroasă a unui Altostratus ori Nimbostratus; în
toate aceste situaţii, observatorul va păstra denumirea de Cumulus, atât timp cât norii cumuliformi rămân
separaţi unii de alţii şi cât prezintă o extindere verticală relativ importantă.
Atunci când deasupra locului de observaţie există un nor Cumulus foarte mare, din care cad
precipitaţii şi care poate fi confundat cu un Altostratus sau Nimbostratus datorită extinderii orizontale
relativ mari, pentru identificarea corectă a norului, observatorul va ţine seama de caracterul
precipitaţiilor: acestea, în cazul norilor Cumulus, sunt numai de tip aversă, adică încep relativ brusc şi se
termină sau încetează la fel de brusc, indiferent dacă sunt sau nu abundente.
O dificultate frecvent întâlnită în practica de identificare a norilor o constituie momentele de
transformare sau formele de tranziţie de la genul Cumulus la Cumulonimbus, genuri care se pot succede
şi chiar pot coexista în procesul normal de dezvoltare şi evoluţie a norilor cumuliformi. Observatorul va
considera norii existenţi de gen Cumulus atât timp cât regiunile superioare înmugurite ale norilor îşi
păstrează peste tot contururile nete şi nu prezintă nici o structură fibroasă sau striată aparentă; dacă nu
este posibil să se urmărească aceste elemente, datorită densităţii mari a elementelor noroase de pe
bolta cerească, prin convenţie, observatorul va nota nori Cumulus numai dacă ei nu sunt însoţiţi de
fulgere, tunete sau căderi de grindină.
Norii Cumulus fractus se deosebesc de Stratus fractus prin extinderea lor verticală mai mare şi
prin aspectul lor mai alb şi mai puţin transparent; în plus, spre deosebire de Stratus fractus, Cumulus
fractus prezintă uneori vârfuri rotunjite sau au formă de mici domuri.
B.8.7.3.3.7. Norii Cumulus observați din avion

Dimensiunile şi gradul lor mare de dezvoltare variază mult de la Cumulus humilis, a căror
extindere verticală se limitează la câteva zeci sau sute de metri, până la Cumulus congestus a căror
extindere verticală depăşeşte uneori 5 km, trecând prin Cumulus mediocris a cărui extindere verticală
poate merge de la câteva sute de metri la aproape 2 km.
a) Cumulus humilis
Văzuţi de jos, Cumulus humilis prezintă de obicei o bază orizontală. Sub aceşti nori turbulenţa
este în general moderată.
Cumulus humilis sunt constituiţi din picăturele de apă suprarăcită. Când avionul zboară în aceşti
nori, observatorul are impresia că se găseşte într-o ceaţă densă, cu puternice variaţii de vizibilitate. Este
posibil să întâlnească curenţi ascendenţi de ordinul 2 la 5 m/s. Turbulenţa este uneori puternică, în
special în momentul formării norilor sau în cursul dezvoltării lor; ea se atenuează când norul încetează
să crească.
Văzuţi de sus, Cumulus humilis par adesea că plutesc într-o pătură de pâclă din care se ridică
vârfurile lor rotunjite, situate pentru cea mai mare parte dintre ei aproape la acelaşi nivel. Uneori, norii
sunt mult distanţaţi între ei, însă la fel de bine pot să fie apropiaţi unul de altul şi suficient de aplatizaţi
pentru a semăna cu bancurile de Stratocumulus.
Deasupra norilor Cumulus humilis de obicei nu există turbulenţă.
b) Cumulus mediocris
Văzuţi de jos, Cumulus mediocris au de obicei o bază orizontală ceva mai întunecată decât cea a
norilor Cumulus humilis. Sub aceşti nori, turbulenţa este adeseori puternică.
Cumulus mediocris sunt constituiţi din picăturele de apă, uneori suprarăcită. În ei vizibilitatea este
variabilă, uneori foarte redusă sau chiar nulă. Se poate întâlni givraj slab sau moderat. Viteza curenţilor
ascendenţi poate depăşi 5 m/s şi turbulenţa este destul de puternică.
Văzuţi de sus, norii Cumulus mediocris prezintă protuberanţe sau înmuguriri, dezvoltate puţin sau
moderat, ale căror dimensiuni pot varia mult de la un nor la altul. Deasupra norilor Cumulus mediocris se
observă uneori văluri noroase albe (pileus, velum). Cumulus mediocris pot fi uneori organizaţi în şiruri
orientate în direcţia vântului; când sunt observate de departe, aceste drumuri de nori seamănă cu
Stratocumulus.
Se adaugă de asemenea norilor Cumulus mediocris, norii cumuliformi cu dezvoltare verticală mai
mult sau mai puţin importantă, care se observă pe cerul de convecţie preorajoasă; aceşti nori au în
103
general o margine destrămată şi vârfuri răsucite. Ei ating rapid stadiul de Cumulonimbus după o trecere
de scurtă durată prin stadiul tranzitoriu de Cumulus congestus.
c) Cumulus congestus
Văzuţi de jos, Cumulus congestus, care prezintă un mare contrast de umbre şi lumină, au o bază
relativ întunecată. Sub această bază, sensibil orizontală şi destul de frecvent destrămată, vizibilitatea
este bună, cu excepţia intervalelor cu precipitaţii. Turbulenţa este în general puternică.
Cumulus congestus sunt constituiţi în principal din picăturele de apă; în părţile norilor unde
temperatura este mult sub 0°C pot să apară cristale de gheaţă. Uneori este posibil să se observe picături
de ploaie. Vizibilitatea, foarte variabilă, este în general foarte slabă. Givrajul poate fi destul de puternic
din cauza prezenţei masive a particulelor lichide suprarăcite. Curenţii ascendenţi depăşesc uneori 10
m/s şi turbulenţa este adesea foarte puternică. Se pot observa descărcări electrice.
Văzuţi de sus, Cumulus congestus luminaţi direct de Soare, apar mai strălucitori decât norii
Cumulus din celelalte tipuri. Regiunile lor superioare, cu protuberanţe şi înmuguriri bine delimitate, cu
umbre proprii puternice au forme de conopide gigantice, de hornuri imense sau turnuri. Vârfurile lor, care
pot atinge altitudini extrem de diferite, se ridică dintr-un strat de pâclă sau dintr-o pătură noroasă, mai
mult sau mai puţin continuă. În partea lor superioară se observă frecvent văluri noroase (pileus, velum),
care uneori unesc mai mulţi nori.
B.8.7.3.4. Norii CUMULONIMBUS (Cb)

Definiţie: Nori denşi şi puternici, cu extindere verticală considerabilă, în formă de munţi
sau turnuri enorme. Cel puţin o parte din regiunea lor superioară este în general netedă, fibroasă
sau striată şi aproape întotdeauna aplatizată; această parte se etalează adesea în formă de
nicovală sau de evantai vast.
Sub baza norului, adesea foarte întunecată, există frecvent nori joşi, destrămaţi, uniţi sau
nu cu aceasta şi precipitaţii, uneori sub formă de virga.

Norii Cumulonimbus au prin excelenţă o constituţie mixtă, datorită marii extinderi pe verticală. În
ansamblu, ei sunt formaţi din picături de apă, însă în partea lor superioară predomină cristale de gheaţă;
de asemenea, ei conţin picături mari de ploaie şi adesea fulgi de zăpadă, măzăriche moale sau tare ori
greloane de grindină. Datorită curenţilor verticali foarte puternici, existenţi în masa norului, picăturile de
apă şi picăturile de ploaie pot fi în stare intens suprarăcită.
Ca şi norii Cumulus, norii Cumulonimbus se formează pe seama curenţilor verticali ascendenţi, ei
reprezentând, în mare parte din cazuri, continuarea dezvoltării norilor Cumulus congestus sau apogeul
proceselor de cumulizare (planșele 47 ÷ 48 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
În condiţii de instabilitate accentuată, norii Cumulonimbus se pot forma uneori din dezvoltarea
norilor Altocumulus castellanus (Cb altocumulogenitus) sau Stratocumulus castellanus (Cb
stratocumulogenitus), în primul caz baza lor fiind anormal de înaltă.
Norii Cumulonimbus mai pot rezulta de asemenea şi din transformarea sau dezvoltarea unei părţi
a unui nor Altostratus sau Nimbostratus, proces destul de frecvent observat în sistemele noroase
frontale compacte, mai ales în zonele de ocludere, când norii Cumulonimbus sunt complet mascaţi, în
masa noroasă, predominant stratiformă şi precipitantă (Cb altostratogenitus sau nimbostratogenitus).
În majoritatea cazurilor menţionate, evoluţia norilor către Cumulonimbus se face prin stadiul
intermediar de Cumulus congestus, chiar dacă acest stadiu are o durată foarte scurtă de existenţă.
Aşa cum rezultă şi din definiţie, norii Cumulonimbus sunt nori de dimensiuni mari, cu aspect de
munţi sau grămezi uriaşe cu vârfurile cirriforme. Pot fi observaţi ca nori izolaţi sau dispuşi în şiruri ori linii
continue, care privite de la distanţă pot avea aspectul unui zid ameninţător. Datorită dimensiunilor foarte
mari, norii Cumulonimbus pot acoperi destul de des întreaga boltă cerească, făcând uneori dificilă
identificarea lor corectă.
Cea mai reprezentativă parte a lor, atunci când sunt observaţi la distanţă, este cea superioară,
caracterizată atât prin structura fibroasă cirriformă, cât şi prin forma de nicovală sau evantai imens. Baza
lor este întotdeauna întunecată, destul de neuniformă datorită trenelor de virga sau a fragmentelor
noroase ataşate de ea; privită de la distanţă, poate prezenta uneori aspectul unui arc sau rulou imens şi
ameninţător, care parcă atinge suprafaţa solului, aspect determinat de efectul rafalelor puternice de vânt
şi de curenţii verticali deosebit de intenşi care preced apropierea norului respectiv.
104
B.8.7.3.4.2. Specii de nori Cumulonimbus
Cumulonimbus calvus (Cb cal) Cumulonimbus în care înmuguririle regiunii superioare, mai mult
sau mai puţin distincte şi aplatizate prezintă aspectul unei mase albicioase fără contururi nete. Pe acest
nor nu se observă nici o parte cu aspect fibros sau striat. De obicei din norii Cumulonimbus calvus
cad precipitaţii, care atunci când ating solul au caracter de aversă. (planșele 13 ÷ 17 din Atlasul
Internațional al Norilor – ediția 1983) (în asociaţie cu Cumulonimbus capillatus în planșa 41 din Atlasul
Reprezentând un stadiu intermediar către dezvoltarea maximă a norilor cumuliformi,
Cumulonimbus calvus păstrează încă părţi caracteristice genului din care provine şi, în acelaşi timp,
prezintă particularităţi structurale noi, observabile în special în partea lui superioară; conturul norului
devine în ansamblu mai difuz, apar filamente noroase periferice care dau impresia că marginile norului
fumegă, iar îngheţarea rapidă a părţii superioare a norului determină apariţia averselor.
(nori Cumulonimbus calvus – după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
Cumulonimbus capiIlatus (Cb cap) Cumulonimbus caracterizat prin prezenţa unor părţi
cirriforme cu structură evident fibroasă sau striată în partea lor superioară, care are frecvent forma unei
nicovale (Cumulonimbus capillatus-incus), a unui evantai sau a unor vaste plete, mai mult sau mai puţin
dezordonate. În masele de aer foarte reci, structura fibroasă se extinde practic în tot norul. Din Cumulo-
nimbus capillatus cad de obicei averse, însoţite adesea de descărcări electrice (oraje), vijelii şi uneori de
grindină; sub baza norilor Cumulonimbus capillatus se observă frecvent virga foarte distincte. (planșele
41 ÷ 47 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)
În unele cazuri, producerea fulgerelor, tunetelor sau a grindinei reprezintă singurul indiciu
al prezenței norilor Cumulonimbus. În situația în care nu se poate stabili cu precizie specia,
convențional se va considera Cumulonimbus capillatus.
105
(nori Cumulonimbus capillatus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
(nori Cumulonimbus capillatus - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
B.8.7.3.4.3. Varietăţi de nori Cumulonimbus

Datorită multitudinii de particularităţi şi caracteristici comune, observate frecvent la majoritatea
reprezentanţilor acestui gen, norii Cumulonimbus nu prezintă varietăţi.
106
Norii Cumulonimbus, în special specia capillatus, sunt însoţiţi frecvent de una sau mai multe
dintre următoarele particularităţi şi nori anexă: praecipitatio şi virga (cel mai frecvent observate), pannus,
incus, mamma (particularitate care se observă atât pe baza norului cât şi pe suprafaţa inferioară a
cornului nicovalei cirriforme, ultimul caz fiind mai frecvent), pileus, velum, arcus şi rareori tuba (mai ales
în regiunile europene). (planșele 45, 46, 50 ÷ 54, 191 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983)

Condiţiile de apariţie a norilor Cumulonimbus sunt similare celor favorabile dezvoltării norilor
Cumulus congestus. Momentul transformării unui Cumulus congestus în Cumulonimbus este marcat de
apariţia particulelor de gheaţă în partea sa superioară, care datorită acestui fapt, pe alocuri îşi pierde
netezimea contururilor sau prezintă cel puţin parţial o textură fibroasă ori striată. Atunci când densitatea
elementelor noroase este mare sau norii Cumulonimbus sunt în asociaţie cu alţi nori, predominant
stratiformi, este dificil pentru observator să sesizeze acest moment de tranziţie; în acest din urmă caz, se
va ţine seama de prezenţa sau absenţa trenelor de virga, a precipitaţiilor sau fenomenelor orajoase,
pentru identificarea corectă a norilor cumuliformi existenţi.
Sub baza norilor Cumulonimbus apar frecvent nori destrămaţi şi joşi (pannus), care la început
sunt separaţi unii de alţii, apoi treptat se unesc între ei formând în final o pânză continuă, care poate
masca complet baza reală a norului Cumulonimbus.
Norii Cumulonimbus pot fi consideraţi ca o veritabilă fabrică de nori, pentru că din evoluţia lor
ulterioară poate rezulta o mare varietate de elemente noroase din toate cele trei etaje. Astfel, din părțile
superioare, fie sub acțiunea vântului intens de la acest nivel, fie ca urmare a proceselor de dezagregare
sau involuție a norului, se detașează pânze sau bancuri, mai mult sau mai puțin groase de Cirrus
spissatus, la nivel mijlociu bancuri de Altocumulus sau Altostratus cumulonimbogenitus, iar în etajul
inferior Stratocumulus cumulonimbogenitus. Cu excepția norilor Cirrus spissatus, care pot persista multă
vreme și pot ajunge la distanțe considerabile de norul sau zona în care s-au format, ceilalți nori proveniți
din destrămarea unui Cumulonimbus au durată de existență relativ scurtă; în plus, nu în toate cazurile se
observă formarea tuturor genurilor menționate anterior, datorită proceselor de destrămare mai rapidă la
unele niveluri din masa noroasă. În condiții de circulație slabă, în troposfera înaltă, respectiv la nivelul
părții superioare a norului Cumulonimbus, vârful acestuia se etalează, formând în final un profil simetric
de nicovală; dacă însă vântul este intens la nivelul respectiv, viteza lui crescând progresiv cu înălțimea,
vârful norului se etalează în sensul direcției vântului, devenind asimetric și căpătând fie forma unei
jumătăți de nicovală, fie forma unui vast panaș; în acest din urmă caz, marginea superioară a norului
situată în partea de unde bate vântul are un contur net, bine delimitat și rotunjit.
Frecvența, ca și dimensiunile norilor Cumulonimbus scade cu latitudinea. Înălțimea bazei lor, la
latitudini mijlocii, se situează în medie între aproximativ 400 și 1.000 m, iar grosimea sau extinderea lor
pe verticală oscilează foarte mult.
De obicei, la aceste latitudini, vârful norilor Cb atinge frevent 3.000-4.000 m, însă la fel de bine,
mai ales în situații frontale, partea superioară a norului Cb (partea cirriformă) se poate extinde până la
limita superioară a troposferei. La latitudini polare, baza norilor Cb se situează în medie între 300 ÷ 400
m, iar la latitudini tropicale baza norilor Cb se situează în medie între 1.000-1.500 m și vârfurile pot
ajunge până la 14 ÷ 18 km.
Așa cum s-a mai amintit, fenomenele asociate norilor Cumulonimbus sunt precipitațiile cu
caracter de aversă la stațiile meteorologice sau în câmpul vizual, însoțite sau nu de descărcări electrice
(fenomene orajoase), vijelii, căderi de grindină și uneori trombe. Când pânzele de precipitații sau trenele
de virga sunt situate în partea opusă Soarelui, pe ele se poate observa curcubeul. În cazuri rare, mai
ales în zonele tropicale, cantitățile de apă rezultate din aversele ce cad din acești nori sunt foarte mari și
determină unde de viitură, datorită timpului relativ scurt în care se produc.
B.8.7.3.4.6. Deosebiri esențiale între norii Cumulonimbus și nori asemănători de alte

genuri
În afară de forma caracteristică de nor bine dezvoltat, cu aspect amenințător în majoritatea
cazurilor, observatorul va ține seama de toate elementele descrise în paragrafele anterioare, prin care
se caracterizează norii Cumulonimbus, acestea constituind criteriile de bază în identificarea corectă a
lor.
107
În ceea ce privește posibilitățile de confuzie între ei și norii Nimbostratus, atunci când norii
existenți acoperă cea mai mare parte din boltă și nu se pot identifica detaliile părților laterale sau
superioare ale lor, observatorul va ține seama de caracterul precipitațiilor și de prezența sau absența
fenomenelor orajoase și a căderilor de grindină; dacă cel puțin precipitațiile care cad din norii existenți, în
absenţa altor fenomene asociate, au caracter de aversă, atunci norul va fi considerat Cumulonimbus.
Criteriile de deosebire dintre norii Cumulus congestus şi Cumulonimbus, atunci când întreaga
masă a norului este vizibilă, sunt în primul rând de ordin structural; dacă partea superioară a norului îşi
pierde conturul, adică prezintă aspectul unei mase albicioase aplatizate şi cel puţin parţial capătă o
textură fibroasă sau striată, norul respectiv trebuie considerat Cumulonimbus; la acest criteriu se adaugă
şi celelalte legate de prezenţa sau absenţa fenomenelor caracteristice asociate, menţionate mai sus, în
special pentru cazurile în care nu este posibilă urmărirea sau identificarea modificărilor în structura părţii
superioare a norului.
B.8.7.3.4.7. Norii Cumulonimbus observați din avion

Baza norilor Cumulonimbus se situează în general la altitudini mai mici de 2 km, însă vârful lor
poate să ajungă la altitudini mai mari de 10 km. Extinderea verticală a norilor Cumulonimbus poate varia
de la 3 la 15 km.
Văzuţi de jos, norii Cumulonimbus au o bază în general întunecată. Sub această bază, deseori
destrămată, se întâlnesc fragmente sau fâşii noroase destrămate (pannus). Atunci când norul
Cumulonimbus, sau ansamblul de nori Cumulonimbus, este însoţit în deplasarea sa de puternice
rafale de vânt, norii fragmentaţi de tip pannus se aglomerează în partea anterioară a masei
noroase principale; împreună cu praful ridicat de vânt şi de curenţii ascendenţi foarte puternici,
aceştia formează sub baza norului un vălătuc întunecat (arcus), care pare că se rostogoleşte între
norul Cumulonimbus şi suprafaţa terestră.
În zonele cu precipitaţii, vizibilitatea este redusă (averse puternice de ploaie, ninsoare sau
grindină), iar turbulenţa este adeseori foarte puternică.
Norii Cumulonimbus sunt constituiţi în mare parte din picăturele de apă, însă în regiunile
lor superioare predomină cristalele de gheaţă. Ei conţin de asemenea picături mari de ploaie şi
frecvent cristale sau fulgi de zăpadă, măzăriche, boabe de grindină. Apa din picăturele şi
picăturile de ploaie poate fi puternic suprarăcită.
Frecvent se întâmplă ca această apă suprarăcită să fie în mare cantitate, ceea ce declanşează
formarea rapidă a unui depozit de gheaţă pe aeronavele care traversează asemenea zone; acest caz
este întâlnit în special atunci când în masa norului coexistă picături de apă suprarăcită şi cristale de
gheaţă.
În regiunile inferioare şi centrale ale norilor Cumulonimbus este practic întuneric, iar vizibilitatea
este foarte slabă, adeseori nulă; în regiunile lor superioare, luminozitatea poate fi intensă însă
vizibilitatea este în general slabă. Este posibil să se întîlnească curenţi verticali (ascendenţi şi
descendenţi) care depăşesc frecvent 15 m/s; curenţii descendenţi sunt observaţi îndeosebi în
zonele unde se produc precipitaţii puternice. Turbulenţa este foarte puternică. Este posibil să se
observe descărcări electrice (fulgere) care par a fi mai frecvente în regiunile norilor în care
temperatura este cuprinsă între 0° şi —2°C.
Văzuţi de sus, în funcţie de stadiul lor de dezvoltare, norii Cumulonimbus au aspectul fie de
Cumulus congestus, cu puternicele lor contraste de luminanţă, fie de Cirrus denşi, care au adesea forma
de panaşe vaste sau nicovale, cu părţi ondulate sau înmugurite. Când sunt luminaţi direct de Soare, norii
Cumulonimbus au un aspect alb orbitor şi prezintă mari contraste de luminanţă. Partea principală a
norilor Cumulonimbus se ridică uneori dintr-o pătură de nori Stratiformi. Văluri noroase mai mult sau mai
puţin întinse (pileus, velum) înconjoară uneori aceşti nori. Pe CumuIonimbus de obicei nu se observă
halo.
B.8.7.4. Nori OROGRAFICI

B.8.7.4.1. Formarea, structura şl aspectul norilor OROGRAFICI
Norii orografici se formează într-un curent de aer, iniţial laminar, perturbat la trecerea peste un
obstacol, constituit dintr-o colină, un munte izolat, o insulă muntoasă izolată sau de un lanţ de munţi; ei
se situează sub, la nivelul, sau deasupra obstacolului, putând să se extindă mai mult sau mai puţin pe
verticală, în funcţie de condiţiile de stabilitate din atmosferă, existente în momentul formării lor.
Clasificarea acestor nori într-o grupă aparte se datoreşte faptului că, în marea majoritate a cazurilor,
aspectul şi forma lor se abat mult de la cele ale norilor obişnuiţi, clasificaţi în cele zece genuri; cu toate
108
acestea, mulţi dintre ei, după formă şi nivel de existenţă, aparţin genurilor Altocumulus, Stratocumulus şi
Cumulus.
În ansamblu, constituţia fizică a norilor orografici este asemănătoare cu cea a norilor care aparţin
genului în care sunt clasificaţi. Dimensiunile şi concentraţia picăturilor de apă sau a particulelor de
gheaţă, ca şi intensitatea eventualelor precipitaţii sunt mai mari în zonele în care orografia provoacă
mişcări ascendente puternice ale masei de aer şi scad rapid până la dispariţie completă în zonele de
descendenţă orografică.
Fiind legaţi de relief, norii orografici sunt în general staţionari sau, se deplasează foarte lent, deşi
vântul la nivelul lor este foarte puternic. în unele cazuri, intensitatea circulaţiei orizontale a aerului, la
nivelul norului, este pusă în evidență de deplasarea detaliilor reperabile sau a elementelor constituente
macroscopice, care sunt deplasate cu mare viteză de la o margine la cealaltă a norului. În asemenea
cazuri, evoluţia permanentă a structurii interne a norului este adesea foarte evidentă. Grosimea unui nor
orografic devine maximă, de regulă în zona în care curentul de aer atinge punctul culminant al
ascendenţei şi scade către marginile norului. Acest aspect se datoreşte faptului că perturbarea
curentului de aer iniţial laminar se produce sub forma unor unde (sau valuri), care au o ramură sau pantă
ascendentă şi una descendentă, în raport cu planul orizontal de-a lungul căruia se deplasa curentul de
aer înainte de a ajunge la obstacolul orografic respectiv; asemenea mişcări ondulatorii se pot propaga
mult pe verticală deasupra obstacolului şi în direcţia în care se deplasează masa de aer care
escaladează obstacolul, putând ajunge uneori până la limita superioară a troposferei. Local, în limitele
acestor mişcări ondulatorii, pe ramura sau panta lor ascendentă se atinge un nivel de condensare în
atmosfera liberă, deasupra căruia începe condensarea vaporilor de apă din masa de aer respectivă şi
formarea norului; odată cu coborârea fileuIui de aer pe panta descendentă a undei, sub nivelul de
condensare, procesele de formare a norului încetează şi, din acest motiv, norul orografic există numai
între aceste două limite fizice din atmosferă şi are grosimea maximă situată aproximativ de-a lungul liniei
de simetrie a elementelor noroase constituente.
B.8.7.4.2. Forme de nori orografici

Norii orografici pot îmbrăca o multitudine de forme şi aspecte, caracteristice în mod deosebit
zonei geografice în care se formează. Ei pot fi ataşaţi obstacolului care îi determină sau pot fi separaţi
de acesta (planșele 157 ÷ 167 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
B.8.7.4.2.1. Nori orografici sub formă de bonetă sau căciulă

Nori cu baza sub nivelul unui vârf muntos, pe care îl acoperă parţial sau în întregime şi cu
suprafaţa superioară netedă, situată de obicei la câteva sute de metri deasupra obstacolului. În
majoritate, ei se situează pe panta din vânt a muntelui, unde pot genera şi precipitaţii slabe. Marginea lor
din partea de sub vânt a obstacolului este staţionară şi privită de jos, din vale, are un aspect asemănător
unui banc sau zid cu prelungiri fibroase care aparent se scurg pe pantă. Uneori, aceşti nori au aspect de
suluri care aparent se rostogolesc deasupra liniei de creastă pe panta de sub vânt; alteori, marginea
superioară a lor dublează conturul coamelor muntoase, reproducând forma muntelui (planșa 165 din
B.8.7.4.2.2. Nori lenticulari

Nori foarte caracteristici şi frecvent observaţi în zonele de munte, norii lenticulari se formează în
creasta undelor determinate de liniile de creastă, în condiţiile unui vânt destul de intens şi cu direcţie
aproximativ perpendiculară pe creastă. Ei se situează întotdeauna în partea de sub vânt a obstacolului şi
au formă de lentile aplatizate sau de migdale, aşezate în şiruri paralele cu linia de creastă sau cu
orientarea generală a lanţului muntos. Când obstacolul care determină formarea lor este un lanţ lung de
munţi, aceşti nori apar sub formă de benzi alungite, paralele şi separate între ele prin spaţii senine; în
medie, distanţa dintre şirurile de nori variază între 4 şi 20 km, reprezentând practic lungimea de undă a
curentului de aer perturbat.
Ca toţi norii orografici, norii lenticulari sunt nori staţionari şi pe marginile lor se observă o
structură fibroasă. Ei pot apare la un singur nivel sau simultan la niveluri diferite, formând adesea straturi
suprapuse sau teancuri de nori. În funcţie de nivelul la care se formează, norii lenticulari pot fi din
genurile Stratocumulus, Altocumulus sau Cirrocumulus (planșele 152,159,160 din Atlasul Internațional al
Norilor – ediția 1983). Culoarea lor variază de la alb, cu pronunţate irizaţii sau nuanţe de galben-
portocaliu, până la cenuşiu întunecat.
109
B.8.7.4.2.3. Flamuri de nori
Formă noroasă observată relativ rar şi cu caracter strict local, flamura de de nori are forma unei
mase fibroase, cu aspect de ceaţă, care apare agăţată de vârful muntelui, deşi îşi schimbă forma destul
de repede (planșa 164 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
B.8.7.4.2.4. Nori în rulouri

Mase de nori formate în aer umed şi instabil, sub formă de bancuri dense şi cu structură
predominant cumuliformă; lungimea lor poate atinge 1 ÷ 2 km; au aspect de rulouri staţionare, situate
întotdeauna pe partea de sub vânt, în imediata vecinătate a obstacolului care determină formarea lor.
Frecvent, asemenea nori sunt descrişi şi sub denumirea de rotori. De obicei, baza acestor nori se
situează destul de aproape de nivelul crestei sau sub acesta şi ei se extind destul de mult pe verticală,
contopindu-se uneori cu norii situaţi deasupra lor.
Spre deosebire de norii lenticulari, norii în rulouri sau rotori pun în evidenţă o turbulenţă puternică
la nivelul şi în masa lor. Deşi staţionari ca toţi norii orografici, rotorii aparent se rostogolesc, partea lor
superioară mişcându-se în sensul direcţiei vântului, iar cea inferioară înapoi către panta muntelui,
datorită faptului că ei se formează întotdeauna în turbioanele staţionare şi cu axa orizontală, care apar în
straturile joase sub efectul frecării la nivelul crestelor (planșa 160 din Atlasul Internațional al Norilor –
ediția 1983).
B.8.7.4.2.5. Nori cumuliformi

În condiţiile circulaţiei locale de briză se intensifică mult mişcările convective şi de-a lungul
crestelor; pe pantele expuse către Soare se formează nori Cumulus, cu baze relativ înguste, însă cu
extindere verticală mare. Au poziţie staţionară, ca toţi norii orografici şi în cazul intensificării vântului la
nivelul vârfurilor noroase, acestea se abat în direcţia curentului. Când aerul este foarte uscat, aceşti nori
se formează la înălţimi mari (care pot depăşi 5000 m), capătă o structură cristalină şi se destramă
repede sau se transformă într-un văl cirriform filamentos.
Norii cumuliformi formaţi în condiţiile brizei de litoral pot fi consideraţi, de asemenea, tot ca o
formă de nori orografici.
B.8.7.4.2.6. Mare de nori

Aspect observabil numai de la staţiile de munte sau din avion, marea de nori reprezintă o
aglomerare de mase noroase, mai mult sau mai puţin continue, pe văile şi depresiunile intramontane sau
în zonele periferice, plate, ale unui lanț sau masiv muntos, formată sub nivelul unei inversiuni mai înalte.
În marea majoritate a cazurilor este constituită din nori stratiformi sau chiar Stratus; de regulă, în timpul
zilei, odată cu ridicarea Soarelui pe bolta cerească, marea de nori cu aspect stratiform, uneori ondulat,
se subțiază și chiar dispare sau în unele cazuri partea superioară a ei este străpunsă de înmuguriri
cumuliforme, care indică începutul transformării elementelor ei constituente.
B.8.7.4.3. Modificările formei și structurii sistemelor noroase sub influența orografiei

Când un sistem noros ajunge deasupra unei regiuni cu relief accidentat, elementele noroase
constituente își modifică forma și structura, datorită perturbării curentului de aer care îl deplasează;
aceste modificări, determinate pe topografia suprafeței subiacente se pot extinde pe verticală până la
înălțimi ce depășesc de mai multe ori înălțimea obstacolului care le-a determinat.
În masele noroase, situate la altitudini comparabile cu cele ale obstacolului se pot observa
următoarele modificări de structură sau de formă:
- deasupra unei coline sau a unui munte, pe partea din vânt și la mică distanță de creastă, norii capătă
frecvent o extindere verticală foarte mare, mai ales în cazurile în care deja există înmuguriri sau
protuberanțe în masa noroasă; norii devin denși și în majoritatea cazurilor încep să cadă precipitații sau
dacă acestea deja existau, se intensifică;
- pe panta de sub vânt a crestelor, norii se subțiază sau dispar complet, iar precipitațiile existente
slăbesc rapid în intensitate sau încetează;
În masele noroase situate la niveluri mai înalte decât cel al obstacolelor orografice, modificările
observate pot fi următoarele:
- deasupra munților, norii se pot disipa, dând loc la înseninări paralele cu linia de creastă denumite breșe
de foehn, reapărând la o distanță oarecare de linia crestei în partea de sub vânt; distanța la care se
formează din nou norii în aceste condiții este direct proporțională cu înălțimea obstacolului și viteza
curentului de aer care-l traversează;
110
- în condiții de foehn pe linia de creastă se observă întotdeauna când se privește din vale sau de la
distanță, din partea de sub vânt, o formație noroasă caracteristică, cu aspect de zid amenințător, care
pare că se prăbușește pe panta muntelui (planșa 160 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
- în condiții similare, se poate întâmpla ca să se formeze bancuri noroase lenticulare, etajate adesea la
niveluri diferite.
B.8.7.5. NORI SPECIALI

B.8.7.5.1. Nori sidefii (MOHN 1893)
Definiție: Nori asemănători cu Cirrus sau Altocumulus lenticularis, care prezintă irizații foarte
evidente, asemănătoare sidefului; culorile irizațiilor au strălucirea maximă când Soarele se află la câteva
grade sub orizont (planșele 197, 198 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
B.8.7.5.1.1. Constituție fizică
Constituţia fizică a acestor nori este încă necunoscută. Totuşi, apariţia simultană a diverselor
culori de difracţie, dispuse mai mult sau mai puţin regulat, sugerează prezenţa unor particule minuscule.
S-a emis ipoteza că aceste particule pot fi picăturele de apă sau particule sferice de gheaţă.

Norii sidefii se observă rar şi se pare că nu apar decât în anumite regiuni ca Scoţia şi
Scandinavia, însă uneori au fost semnalaţi în Franţa şi în Alaska, în perioadele de iarnă caracterizate
printr-un puternic şi vast curent de aer omogen din vest sau nord-vest. După măsurătorile efectuate de
Stormer, norii sidefii observaţi în sudul Norvegiei se situează la altitudini cuprinse între 21 şi 30 km.
Ziua, norii sidefii au adesea aspect palid de Cirrus, însă după apusul Soarelui sunt caracterizaţi
prin culori vii, care sunt mai extinse şi mai intense, asemănătoare cu irizaţiile locale ce apar adesea pe
marginile norilor troposferici subţiri (de exemplu Altocumulus lenticuIaris). Strălucirea irizaţiilor trece
printr-un maxim când Soarele se găseşte la câteva grade sub orizont. Mai târziu, când Soarele coboară
mai mult sub orizont, diferitele nuanţe sunt înlocuite treptat de o coloraţie generală ce trece de la
portocaliu la roz, contrastând puternic cu tenta din ce în ce mai întunecată a cerului; în continuare norii
devin treptat cenuşii, apoi culorile reapar, însă mult atenuate înainte de a dispărea complet. La două ore
după apus este încă posibil să se distingă norii sidefii, sub formă de nori cenuşii fini care se detaşează
pe cerul înstelat, iar când este Lună plină, ei pot fi observaţi chiar toată noaptea.
Înainte de zori, succesiunea aspectelor descrise mai sus se repetă, însă în ordine inversă. Când
după apusul Soarelui, pe cer coexistă nori Cirrus şi nori sidefii, aceştia din urmă mai au încă culori
strălucitoare, atunci când norii Cirrus sunt deja cenuşii.
Norii sidefii sunt staţionari sau se deplasează foarte lent, însă acest amănunt nu constituie un
indiciu că viteza vântului la nivelul lor este neapărat slabă.
B.8.7.5.2. Nori NOCTURNI LUMINOŞI (JESSE 1890)

Definiţie: Nori asemănători cu Cirrus fini, care în general au o tentă albăstruie sau argintie, uneori
portocalie sau roşie; ei se detaşează pe fondul întunecat al cerului nocturn. (planșa 199 din Atlasul
B.8.7.5.2.1. Constituţie fizică

Constituţia fizică a norilor luminoşi nu este încă cunoscută. După Stormer şi Vestine există unele
motive de a crede că sunt constituiţi din pulberi cosmice foarte fine.

Norii nocturni luminoşi au fost observaţi foarte rar, doar în partea nordică a zonei de la latitudini
mijlocii din emisfera boreală, în timpul verii, când Soarele era între 5° şi 13° sub orizont. Măsurătorile au
arătat că norii nocturni luminoşi se situează la altitudini de 75 ÷ 90 km. Norii nocturni luminoşi devin
vizibili, aproximativ în acelaşi moment cu stelele de prima mărime. La început, ei apar sub forma unor
nori cenuşii, pentru ca apoi să devină din ce în ce mai strălucitori, pe măsură ce noaptea avansează şi
sfârşesc prin a căpăta o tentă alb albăstruie, asemănătoare argintului mat. Mai târziu, în noapte, aceste
modificări succesive ale aspectului lor se repetă în ordine inversă. Atunci când sunt situaţi în vecinătatea
imediată a orizontului pot avea uneori nuanţe roşiatice.
111
Norii nocturni luminoşi se observă mai frecvent şi sunt mai strălucitori după miezul nopţii.
Observaţiile au arătat că aceşti nori se deplasează de obicei dinspre NE sau E, cu viteze de la 50 la
peste 250 m/s.
B.8.7.5.3.Trene de condensare
Trenele de condensare sunt nori care se formează în urma avionului, când atmosfera, la nivelul
de zbor, este suficient de rece şi umedă. (planșele 200, 201 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția
1983).
Când ele sunt recent formate, au aspectul unor linii de un alb strălucitor, însă la scurt timp după
aceasta prezintă umflături ce atârnă, ca nişte ciuperci răsturnate. Adesea, existenţa acestor trene este
scurtă, însă în special în prezenţa norilor Cirrus sau Cirrostratus, ele pot persista mai multe ore. Trenele
persistente se lăţesc progresiv şi se transformă adesea în bancuri mari, cu aspect de vată sau fibre
caracteristice norilor Cirrus, bancurilor de Cirrocumulus şi Cirrostratus; de fapt, uneori este foarte dificil
să se mai facă vreo deosebire între norii din aceste genuri şi trenele de condensare vechi.
Trenele de condensare pot da loc la fenomene de halo, ale căror culori sunt deosebit de pure.
Factorul principal care intervine în formarea trenelor de condensare este răcirea puternică, prin
destindere a gazului de eşapament, cu bogat conţinut în vapori de apă şi nuclee de condensare.
Asemenea procese au loc cu precădere în urma avioanelor turboreactoare.
Trene de condensare de un tip diferit de cel deja descris, însă de durată mult mai scurtă, apar
uneori ca urmare a destinderii aerului în turbioanele ce se formează la extremităţile palelor de elice şi
vârfurile aripilor.
B.8.7.5.4. Nori de CASCADĂ DE APĂ

Cascadele de apă care au o mare înălţime de cădere sunt generatoare de picături fine de apă,
care saturează practic aerul cu umiditate. Mişcările descendente ale aerului, provocate de căderile de
apă, sunt adesea compensate în imediata lor vecinătate prin curenţi ascendenţi care antrenează cu ei
aerul saturat cu umiditate şi dau astfel naştere, deasupra cascadei, unui nor cu aspect de Cumulus.
Prezenţa picăturilor fine de apă poate produce curcubee în culori vii. (planșa 202 din Atlasul Internațional
al Norilor – ediția 1983)
B.8.7.5.5. Nori de INCENDII

Produsele de ardere ce provin din marile incendii (incendii de păduri, depozite de carburanţi), au
adesea aspectul de nori denşi, întunecaţi şi înmuguriţi, care se dezvoltă vertical până la mari înălţimi;
aceşti nori pot conserva aspectul înmugurit până la vârf sau se pot etala la un anumit nivel. Cu toată
similitudinea de formă care există între aceşti nori de incendii şi norii formați prin convecţie naturală
(Cumulus congestus şi Cumulonimbus), norii de incendiu se deosebesc uşor de aceştia din urmă prin
rapiditatea dezvoltării lor, ca şi prin culoarea lor întunecată.
Norii de incendiu se împrăştie adesea în atmosfera ambiantă, determinând apariţia litometeorilor
fum sau pâclă. Produsele de ardere, ca cele ce provin din incendiile de păduri sau marile focuri din
savana tropicală, pot fi antrenate de vânt la mari distanţe de locul lor de emisie. În acest caz, ele capătă
aspectul de văluri noroase stratiforme, subţiri; acestea din urmă, deşi uneori greu, se deosebesc de
vălurile noroase stratiforme de origine naturală, prin tenta lor cenuşie caracteristică şi eventual, prin
culoarea albăstruie pe care o împrumută Soarelui sau Lunii, când acestea se văd prin ei, sau în final
chiar prin mirosul lor înţepător (planșa 203 din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983).
Incendiile, care eliberează suficienţi vapori de apă şi care degajă o mare cantitate de căldură, pot
declanşa de asemenea formarea unor veritabili nori Cumulus sau Cumulonimbus. Aceşti nori, adesea
antrenaţi de vânt departe de locul incendiului, se dezvoltă în continuare în funcţie de condiţiile
atmosferice locale, putând să dea precipitaţii şi oraje. în unele cazuri (de exemplu în incendiile de
savană), degajarea de fum este foarte slabă şi nu se observă decât nori convectivi.
B.8.7.5.6. Nori de ERUPŢIE VULCANICĂ

Norii proveniţi din erupţiile vulcanice seamănă în general cu norii Cumuliformi puternic dezvoltaţi
prin protuberanţele care cresc rapid. Ei pot să se etaleze, la altitudine mare şi să acopere regiuni vaste;
în acest caz, cerul capătă o tentă caracteristică ce poate persista mai multe săptămâni (planșa 204 din
Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983). Aceşti nori pot da naştere la violente manifestări electrice.
Norii de erupţie vulcanică sunt constituiţi, în mare parte, din particule de praf sau din alte
particule solide de dimensiuni diferite. De asemenea, aceşti nori pot avea şi părţi constituite aproape în
112
întregime din picăturele de apă şi uneori pot da precipitaţii. Unii vulcani, cu lavă păstoasă, silicată, emit
filamente sticloase a căror cădere, când este observată de la o distanţă suficient de mare, poate avea
aspectul unei averse de ninsoare.
B.8.7.5.7. Nori INDUSTRIALI

Sunt nori cu origini foarte diferite. Cu titiu de exemplu se pot cita, dintre norii observaţi cel mai
frecvent, norii de fum şi vapori de apă care se formează deasupra zonelor puternic industrializate, norii
de condensare care se formează iarna deasupra turnurilor de răcire ale termocentralelor, norii de fum
artificiali pentru protejarea culturilor împotriva îngheţului, norii de gaze sau pulberi insecticide aruncate în
regiunile agricole.
B.8.7.5.8. Nori de EXPLOZIE

O violentă explozie este însoţită, în general, de un nor de praf şi fum. Deasupra acestui nor este
adesea posibil să se observe un velum sau un pileus. Uneori, propagarea undelor de şoc se manifestă
prin apariţia în masa norului a unor inele sau benzi întunecate, ce se deplasează cu viteză foarte mare.
B.8.8. OBSERVAREA ȘI IDENTIFICAREA NORILOR
B.8.8.1. Condiţii de observare a norilor de la staţiile meteorologice de suprafaţă

Definiţiile norilor descrişi în capitolele anterioare se referă la observaţii efectuate în condiţiile
următoare:
● observatorul se situează la suprafaţa globului terestru, fie pe uscat în regiuni fără un relief prea
accentuat, fie pe mare;
● atmosfera este transparentă, adică vizibilitatea nu este redusă de prezenţa nici unui fenomen
ca ceaţa, pâcla, praful, fumul etc;
● Soarele este destul de ridicat pe bolta cerească pentru ca luminanţa şi culoarea norilor să fie
normale;
● norii sunt suficient de înalţi deasupra orizontului, pentru ca efectul de perspectivă să fie
neglijabil.
În funcţie de situaţie, rămâne la latitudinea observatorului să adapteze definiţiile respective la
condiţiile reale de observare; astfel, frecvent se poate face o asemenea adaptare în timpul nopţilor cu
Lună, când aceasta are un rol comparabil cu al Soarelui, în ceea ce priveşte luminarea norilor.
Observarea norilor trebuie să înceapă cu identificarea tuturor elementelor noroase, existente pe
cer în momentul observaţiei. În continuare, observatorul trebuie să determine sau să estimeze
nebulozitatea, înălţimea bazei norilor sau plafonul norilor, iar în cazuri deosebite direcţia şi viteza lor de
deplasare, precum şi grosimea lor optică. Aşa cum s-a menţionat şi mai înainte, o observare corectă a
norilor implică o supraveghere cvazicontinuă a stării cerului, datorită faptului că norii, în perpetua lor
evoluţie, pot căpăta o varietate infinită de forme. Pe această cale, observatorul are posibilitatea să
identifice corect formele noroase dificile, pe baza aspectelor anterioare deja identificate. La fel de utilă se
dovedeşte această procedură şi la stabilirea norilor origine. În unele cazuri, deşi norii nu sunt bine
vizibili, identificarea lor corectă este mult uşurată de aspectul general al cerului sau de prezenţa
anumitor fenomene, aşa cum se întâmplă în majoritatea situațiilor orajoase din timpul nopţii.
Observatorul mai trebuie să ţină seama şi de faptul că în situaţii meteorologice diferite, norii care
aparţin aceloraşi genuri, specii şi varietăţi, cu nebulozităţi de aceeaşi mărime şi situaţi la aceleaşi
niveluri, pot produce impresii diferite; astfel, de exemplu, pe un fond de instabilitate, în timpul unei invazii
de aer rece polar, norii de la toate nivelurile par mai viguros conturaţi decât norii similari, asociaţi unei
invazii de aer tropical instabil; formele lor diferă în acelaşi mod: norii sunt mai masivi în aerul polar şi se
dezvoltă în formă de turnuri în aerul tropical. La aceste aspecte se mai adaugă şi cele determinate de
variaţia verticală a vântului cu înălţimea; dacă circulaţia este relativ uniformă în toată grosimea stratului
noros, norii par mai grei, dacă însă în stratul respectiv există o variație rapidă a vântului cu altitudinea,
norii capătă o înclinare în sensul vântului (ca de exemplu Cumulus de alizeu).
Doar cu titlu informativ, se menţionează recomandările din documentele O.M.M. referitoare la
mijloace şi metode suplimentare de observare a norilor în diferite condiţii de lumină; astfel se recomandă
folosirea ochelarilor cu lentile polarizante de culoare roşie ori galben închis sau în lipsa acestora,
113
folosirea unor oglinzi (oglinzi nefoscopice), de culoare neagră pentru observaţiile de zi şi argintii pentru
observaţiile de noapte; o asemenea oglindă atenuează efectul de orbire al Soarelui şi permite
observarea cu uşurinţă a unui văl fin de Cirrus, care se detaşează greu pe fondul albastru al cerului sau
în condiţiile unui strat de pâclă existent între observator şi nor.
În timpul nopţii, observaţiile trebuie efectuate dintr-un loc umbrit (întunecos), suficient de
îndepărtat de sursele luminoase şi numai după ce ochii observatorului s-au adaptat la condiţiile de
întuneric.
În final, indiferent de momentul zilei, observatorul trebuie să se ferească de şablonizarea
observaţiilor asupra norilor şi să noteze corect fiecare gen, specie sau varietate de nor, aşa cum îl
observă pe cer.
B.8.8.2. Identificarea norilor
Identificarea norilor constă în determinarea genului, speciei, varietăţilor, a eventualelor
particularităţi suplimentare şi nori anexă la norii existenţi în momentul observaţiei, conform definiţiilor şi
criteriilor descrise în capitolele anterioare. Aceasta va fi completată şi cu compararea norilor observaţi cu
planşele din Atlasul Internațional al Norilor – ediția 1983 și din ediția on-line, precum şi cu identificarea
fenomenelor asociate şi aprecierea sau cunoaşterea plafonului norilor respectivi, pentru că în situaţii
dificile, genurile norilor pot fi determinate mai uşor şi corect după fenomenele existente în momentul
observaţiei sau după plafonul la care se situează, în medie, un gen oarecare.
B.8.8.2.1. Identificarea genului

Identificarea genului trebuie să se bazeze în principal pe definiţiile şi descrierile expuse în
capitolul B.8.6. Definițiile norilor—B.8.7. Descrierea norilor din această Instrucțiune, precum şi pe
compararea norilor observaţi cu planşele fotografice corespunzătoare din Atlasul Internaţional de Nori –
ediția 1983 și ediția on-line. Această operaţiune este uşurată şi prin examinarea succesivă a diferitelor
criterii care figurează în Tabelul ghid B.8.8.1.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, cunoaşterea înălţimii norilor observaţi poate facilita identificarea
genului unui nor dificil de identificat, prin alegerea unuia dintre genurile care se pot observa în mod
normal la înălţimea apreciată sau determinată de observator. Mai este de reţinut că, pe cer pot fi
observaţi simultan nori care aparţin mai multor genuri diferite.
B.8.8.2.2. Identificarea speciei, varietăţilor, particularităţilor suplimentare şl a norilor anexă

Ca şi în cazul determinării genului, identificarea celorlalte elemente caracteristice ale unui nor
observat se bazează pe aceeaşi metodologie, adică în principal pe descrierile şi definiţiile respective,
completate cu compararea norilor observaţi cu planşele corespunzătoare din Atlasul Internaţional al
Norilor – ediția 1983 și ediția on-line.
În afară de aceste generalităţi, observatorul va ţine seama şi de următoarele:
– dacă un nor observat nu prezintă nici una din caracteristicile vreuneia din speciile definite şi
descrise în această Instrucțiune, nu va atribui nici o denumire de specie norului respectiv; trebuie să se
menţioneze numai varietăţile recunoscute cu certitudine, atunci când un nor prezintă caracteristici
corespunzătoare mai multor varietăţi;
– pe cer pot exista simultan mai mulţi nori de acelaşi gen, care însă nu aparţin în mod obligatoriu
aceleiaşi specii;
– un nor observat poate prezenta simultan una sau mai multe particularităţi suplimentare şi unul
sau mai mulţi nori anexă;
– determinarea unui nor origine, din care se presupune că s-a format norul observat, implică
cunoaşterea evoluţiei reale a norilor în intervalul precedent, ceea ce se bazează aşa cum s-a subliniat
mai sus pe o observare cvasicontinuă a stării cerului. Norul origine se va menţiona pentru norul observat
(genitus sau mutatus), numai în cazurile în care există certitudine deplină asupra provenienţei norului
respectiv;
– identificarea fenomenelor asociate norilor observaţi se va face pe baza definiţiilor şi a descrierii
lor, din Capitolul B.10. a acestei Instrucțiuni. Prezenţa lor se va nota în directă concordanţă cu norii la
care sunt asociate, pentru că pe de o parte aceste fenomene reprezintă un indiciu preţios asupra
proceselor fizice sau termodinamice existente în masa norului, iar pe de altă parte pot constitui criterii
decisive în identificarea corectă a anumitor genuri de nori.
114
B.8.8.3. Observarea norilor de la staţiile de munte
Datorită înălţimii mari la care se situează, la staţiile de munte pot fi întâlnite condiţii de observare
mult diferite de cele în care se desfăşoară observaţiile la staţiile meteorologice de câmpie sau la cele
situate în zone cu relief puţin accidentat. În general, aceste condiţii pot fi rezumate astfel:
 baza norilor se situează deasupra nivelului staţiei meteorologice de munte, situaţie care practic
nu diferă cu nimic faţă de condiţiile de observare de la staţiile meteorologice situate la altitudini mici;
observatorul va determina şi codifica toate elementele referitoare la norii existenţi, ghidându-se după
înălţimea vârfurilor cunoscute din zonă pentru aprecierea plafonuIui; În asemenea situații, norii din etajul
mijlociu, pentru care o stație meteorologică de câmpie codifică h=9, pot fi observați la înălțimi mai mici
de 2.500 m deasupra stației meteorologice de munte. Observatorul va folosi pentru litera de cod h cifra
de cod corespunzătoare înălțimii reale apreciate sau determinate pentru norii respectivi;
 masele noroase, în ansamblu se situează la înălţimi sub nivelul staţiei meteorologice, caz în
care observatorul trebuie să identifice, să menţioneze şi să codifice o serie de elemente caracteristice
suprafeţei superioare a norilor. În acest caz, dacă norii acoperă toate văile şi depresiunile din orizontul
staţiei meteorologice prezentând aspectul caracteristic mării de nori, din care apar din loc în loc vârfuri
izolate de munţi mai înalţi, în aprecierea întinderii orizontale a păturii noroase respective, el va considera
suprafeţele ocupate de aceste vârfuri ca fiind acoperite de aceeaşi masă noroasă. Particularităţile
suprafeţei superioare ale masei noroase, care se urmăresc şi se notează, sunt: uniformitatea suprafeţei
respective (absenţa sau prezenţa ondulaţiilor) şi prezenţa sau absenţa vârfurilor cumuliforme care pot
străpunge sau se dezvoltă din această suprafaţă;
 punctul de observaţie, respectiv staţia meteorologică de munte poate fi în nori, caz în care
observatorul nu are posibilitatea să determine nici genul sau specia norului, nici gradul de acoperire şi
nici plafonul; dacă nu se cunoaşte evoluţia reală a maselor noroase, se notează ceaţă cu cer invizibil; în
cazurile când pe lângă ceaţă se mai observă şi alte fenomene caracteristice anumitor genuri de nori, ca
de exemplu precipitaţii sau oraje, se notează fenomenele respective şi genul norilor care le generează
de obicei.
Tabelul ghid B.8.8.1. Ghid pentru identificarea genurilor de nori

Genurile care prezintă asemenea
Caracteristici distinctive caracteristici distinctive
Forma generală Separați, cu un aspect aplatizat P
și dispunerea
Mai mult sau mai puțin dezvoltați pe verticală - separați P P P P O O
norilor sau a
elementelor Mai mult sau mai puțin dezvoltați pe verticală – așezați pe o bază P P P P
constituente comună
Filamente fine și separate O
Fini, terminați în jerbe sau terminați în sus printr-un cârlig sau O
printr-un smoc
Etalați în banc, în – mai mică de 1 grad (această mărime E
pânză sau în strat, aparentă este aceeași cu cea a degetului
divizați în lamele sau mic atunci când este privit la distanța
în dale dispuse mai brațului întins)
mult sau mai puțin
– între 1 și 5 grade O
regulat ; lățimea celor
mai multe dintre – mai mare de 5 grade (această mărime E
elemente fiind : aparentă este aceeași cu cea a trei degete
privite când brațul este întins)
Etalați în văl care acoperă în întregime sau parțial cerul E E E O
Structură și Strălucire mătăsoasă O P P S
textură
Fibroasă (pletoasă) O P P P S
Granulară O P
Ondulată sau ridată O P P P P P
Destrămată P P
Bază uniformă O O O O O P
Bază vaporoasă (nedistinctă) P O P P
115
Genurile care prezintă asemenea
Caracteristici distinctive caracteristici distinctive
Grosime optică Nori fini, care lasă să se vadă discul Soarelui sau al Lunii O O E P P P P
Nori transparenți care nu lasă să apară decât poziția Soarelui sau P P 0 0 P P P
a Lunii
Nori opaci P O E O O O E
Umbre proprii Fără umbre proprii O E O P P P P
Pe alocuri cu umbre proprii P P O P P O P O O
Umbre proprii generalizate P O O P O P
Particularități Incus S
suplimentare și
Mamma P P P P P P
nori anexă
Virga P P O O P P P
Praecipitatio – Precipitații uniforme (continue sau intermitente) P O P P
Praecipitatio – Precipitații sub formă de aversă P O
Arcus P P
Tuba P P
Pileus P P
Velum P P
Pannus P O P O
Hidrometeori Ploaie P O P P O
Burniță P
Ninsoare P P P P P P
Măzăriche moale P P P
Ninsoare grăunțoasă P
Granule de gheață P P
Măzăriche tare P
Grindină P
Fotometeorii Fenomene de halo P O P P S
Coroană P P O P P P P
Irizații P P P
Curcubeu P P
Electrometeori Fulgere, tunete sau oraj P
Simbolurile care figurează în coloana „Genurile care prezintă asemenea caracteristici distinctive” au
semnificația următoare:
E – caracterul considerat este esențial pentru genul respectiv
O – caracterul este obișnuit pentru genul respectiv
P – caracterul este posibil pentru genul respectiv
S – caracterul nu apare decât la vârful sau în partea superioară a norului.
116
B.8.8.4. Simbolurile norilor corespunzătoare CIFRELOR DE COD CL , CM , CH
Norii care corespund diferitelor cifre ale codurilor CL , CM , CH pot fi reprezentați prin simbolurile indicate în
tabelul următor:
117
CAPITOLUL B.9. NEBULOZITATEA ȘI PLAFONUL NORILOR
În cadrul observaţiilor făcute asupra norilor la stația meteorologică, pentru programul sinoptic se
determină: nebulozitatea totală, nebulozitatea parțială, felul și înălțimea plafonului norilor cei mai joși
observați.
Observațiile meteorologice referitoare la nori și la înălțimea plafonului norilor cei mai joși observați
deasupra suprafeței terestre sunt de importanță în special pentru domeniul aviației, dar și pentru alte
aplicații operaționale meteorologice.
În majoritatea cazurilor, norul determină aspectul vremii în zonele deasupra căreia există. El
reprezintă unul din cele mai importante fenomene care fac obiectul observaţiei meteorologice.
Definiție
Norul este un hidrometeor constituit dintr-o suspensie de particule minuscule de apă lichidă
sau de gheață în atmosferă, sau din ambele în acelaşi timp, care în general nu ating solul.
De asemenea, norul mai poate să conţină particule de apă lichidă sau de gheață de dimensiuni
mari, precum și particule lichide neapoase sau particule solide, provenite, de exemplu, din vapori industriali,
fum sau pulberi, cenuşă etc.
Dimensiunea cea mai mare a unei particule lichide din care e constituit norul este de 200 μm, peste
această dimensiune se poate vorbi de picături de ploaie sau burniță.
Norii se formează în majoritatea cazurilor prin condensarea vaporilor de apă pe nucleele de
condensare care se găsesc în atmosferă. Formarea norilor are loc în cadrul mișcării pe verticală a aerului,
în convecție, în ascensiunea forțată peste formele înalte de relief sau în mișcarea pe verticală la scară
mare asociată cu depresiunile și fronturile. Deoarece activitățile umane, ca de exemplu aviația și industria,
au ca rezultat adăugarea de nuclee de condensare în atmosferă, și acestea pot fi menționate ca având un
rol în formarea norilor. La temperaturi care se situează sub 0°C, particulele norilor reprezintă în mod
frecvent aproape numai picături de apă suprarăcită de aproape – 10°C în cazul norilor stratiformi și de
aproape – 25°C în cazul norilor convectivi. La temperaturi care se situează sub aceste limite aproximative,
dar nu mai joase de – 40°C, cei mai mulți dintre nori au o structură mixtă, cu cristale de gheață în secțiunea
cu temperaturi joase.
Definiții
Aşadar, totalitatea norilor de pe bolta cerească și în sens mai restrâns, gradul de acoperire al
bolții cereşti cu nori, formează nebulozitatea atmosferică.
Nebulozitatea totală reprezintă gradul de acoperire a cerului cu toţi norii existenți în
momentul observaţiei.
Nebulozitatea inferioară reprezintă gradul de acoperire a cerului numai cu nori a căror bază
este situată în etajul inferior.
Nebulozitatea parțială a norilor reprezintă porțiunea din bolta cerului acoperită de toți norii CL
prezenți sau în lipsa norilor CL , de toți norii CM prezenți.
În mod convenţional, partea din atmosferă în care se observă în mod curent norii, respectiv
troposfera, a fost divizată pe verticală în trei etaje, denumite: etajul superior, etajul mijlociu și etajul inferior
(a se vedea Capitolul B.8. „Norii”).
Fiecare etaj este definit prin ansamblul nivelurilor la care se întâlnesc cel mai frecvent norii din
anumite genuri. Datorită faptului că norii se afla într-o continuă mişcare și transformare, limitele acestor
etaje nu sunt fixe, ele se suprapun și oscilează pe verticală în funcţie de latitudine, anotimp și aparent de
orografie (în zonele montane norii sunt aparent mai joși). Limitele altitudinale aproximative pentru regiunile
temperate sunt:
a) etajul superior de la 5 la 13 km;
b) etajul mijlociu de la 2 la 7 km;
c) etajul inferior de la suprafaţa solului la 2 km.
După aspectul lor exterior, priviţi de jos, norii au fost grupaţi pe genuri, care la rândul lor se subdivid
în specii și varietăți (a se vedea Capitolul B.8. „Norii”).
118
1. Cirrus Ci
2. Cirrocumulus Cc
3. Cirrostratus Cs
4. Altocumulus Ac
5. Altostratus As
6. Nimbostratus Ns
7. Stratocumulus Sc
8. Stratus St
9. Cumulus Cu
10. Cumulonimbus Cb
Repartiţia normală a genurilor de nori în cele trei etaje este următoarea:
a) etajul superior conţine norii înalți Cirrus, Cirrocumulus și Cirrostratus;
b) etajul mijlociu include norii Altocumulus;
c) etajul inferior conţine norii joși Stratocumulus și Stratus.
În ceea ce priveşte această repartizare a genurilor de nori pe cele trei etaje menţionate mai sus sunt
necesare următoarele precizări:
– norii Altostratus se întâlnesc de obicei în etajul mijlociu, însă uneori se extind şi în etajul superior;
– norii Nimbostratus sunt aproape invariabil observaţi în etajul mijlociu, însă prin îngroşare şi mai
ales când devin precipitanţi se extind şi în celelalte etaje, îndeosebi în cel inferior;
– norii Cumulus şi Cumulonimbus au în general bazele în etajul inferior, însă prezintă frecvent o
asemenea extindere verticală încât vârfurile lor pot pătrunde în etajul mijlociu şi chiar în cel superior
(Cumulonimbus).
În practica curentă, observatorul trebuie să țină seama de faptul că repartizarea norilor pe etaje se
face întotdeauna luându-se în considerare masa principală a norilor, pentru că baza acestora poate oscila
frecvent în jurul limitei dintre două etaje.
Pentru scopuri sinoptice, determinarea felului norilor, adică a genului speciei și varietății se face la
stațiile meteorologice prin aprecieri vizuale, concomitent cu aprecierea nebulozităţii totale, nebulozității
parțiale și a înălțimii plafonului norilor cei mai joși observați.
În stabilirea cât mai exactă a felului norilor un rol foarte important îi are clasificarea internaţională a
norilor, expusă în „Atlasul Internaţional de Nori” și în Capitolul B.8. „Norii”.
În realizarea unei observaţii cât mai fidele, este obligatorie confruntarea sistematică a norilor
existenți pe cer cu planşele Atlasului menționat.
Determinarea genului, speciei și varietății norilor se face pentru toți norii care se văd pe bolta
cerească, chiar și atunci când aceştia ocupă o parte foarte mică a acesteia.
Se admite să nu se determine felul norilor care se află până la 5 ÷ 6 deasupra orizontului; cu
excepţia norilor cu contururile clare (de ex. Cu, Cb și uneori Ci). Această regulă se aplică la stațiile
meteorologice de munte cu acoperire mare a orizontului. Determinarea genului, speciei și varietății norilor
trebuie începută cu norii care ocupă partea cea mai mare a bolții cereşti. Apoi se fac determinările pentru
ceilalţi nori, în ordinea descreşterii nebulozităţii lor. Atunci când în „momentul observaţiei” se poate
determina existența unui proces de transformare a norilor dintr-un gen în altul, observatorul va lua în
considerare ambele genuri.
Unitatea de măsură pentru nebulozitate este optimea, reprezentând 1/8 din bolta cerească
acoperită cu nori, așa cum este văzută de către observator. Nebulozitatea totală și nebulozitatea parțială se
exprimă în optimi din bolta cerească.
Unitatea de măsură pentru înălțimea bazei norilor este metrul.
B.9.3. EFECTUAREA OBSERVAȚIILOR
B.9.3.1. Nebulozitatea totală şi parțială

Observaţiile asupra nebulozităţilor totală și parțială se efectuează de pe platforma meteorologică.
Aprecierea acestora trebuie să se facă întotdeauna dintr-un loc de unde este posibil să se vadă întreaga
boltă cerească; dacă o parte din bolta cerească este mascată de obstacole naturale, pâclă, ceaţă sau fum,
aprecierea nebulozităţilor totală și parțială se face numai pentru partea de boltă degajată sau vizibilă.
119
Datorită efectului de perspectivă, observatorul nu poate sesiza şi aprecia spaţiile libere sau senine
existente între norii situaţi către orizont şi de aceea, în estimarea valorilor nebulozităţilor totală și parțială va
ţine seama numai de intervalele dintre nori, vizibile din punctul de observaţie. La aprecierea nebulozităţilor
totală și parțială nu se iau în considerare spațiile dintre elementele constitutive ale norilor (filamente,
grămăjoare, benzi), care sunt caracteristice pentru unele genuri de nori, cum ar fi norii Cirrrus,
Cirrocumulus și unele varietăți de Altocumulus și Stratocumulus.
Atunci când un sector al bolţii cereşti este mascat de o pânză de precipitaţii, acesta trebuie
considerat ca fiind acoperit de norul din care cad precipitaţii.
Pentru stabilirea nebulozităţii totale, bolta cerească se împarte imaginar în opt părți egale (optimi) și
apoi se apreciază câte din acestea sunt acoperite cu nori.
Se consideră că nebulozitatea totală este 0, când cerul este complet senin.
Când este acoperită o optime din bolta cerească sau mai puțin – însă nu cer senin -, nebulozitatea
totală este o optime; când sunt acoperite 2/8 sau 3/8 din cer, nebulozitatea totală este 2 sau respectiv 3 și
așa mai departe.
Când cerul este complet acoperit, nebulozitatea totală este 8.
Când, printre nori, se observă spărturi a căror suprafaţa totală este cu mult mai mică de 1/8,
nebulozitatea totală este tot 8.
În scopuri sinoptice, la toate termenele de observație – în funcție de programul cu personal -,
concomitent cu nebulozitatea totală se determină și nebulozitatea parțială, prin aprecierea în optimi a
porţiunilor din bolta cerească acoperite cu toți norii CL prezenți sau în lipsa norilor CL, de toți norii CM
prezenți.
Ca metodă de validare a datelor meteorologice, la efectuarea observaţiilor asupra nebulozităţii
trebuie să se aibă în vedere că, prin definiţie, nebulozitatea parțială este mai mică sau cel mult egală cu
cea totală.
B.9.3.2. Plafonul norilor

Definiție
Prin înălțimea plafonului se înțelege înălțimea deasupra solului a bazei norilor cei mai joși
observați.
Altitudinea plafonului norilor se raportează la nivelul locului de observație.
Limita inferioară a norilor prezintă de cele mai multe ori neregularități, fiind posibile combinaţii de
straturi de nori, la diferite niveluri sau ondulaţii ale bazei aceluiaş nor.
Determinarea plafonului norilor se face numai pentru norii inferiori și mijlocii dacă aceştia se găsesc
la altitudini mai mici de 2.500 m deasupra nivelului stației meteorologice. În toate cazurile, se va determina,
la toate termenele de observație – în funcție de programul cu personal -, plafonul celor mai joşi nori cu o
precizie de 50 m. Pentru norii etajului superior, înălțimea plafonului este considerată mai mare de 2.500 m.
Când înălțimea plafonului norilor este apreciată vizual, este recomandabil să se identifice întâi genul
norului observat, pentru că în funcţie de condiţiile locale, înălţimea bazei unui nor oarecare poate oscila
între limite destul de mari, în comparaţie cu nivelurile medii între care se situează baza norilor din genul
respectiv. Pentru orientare, observatorul poate folosi limitele indicate în capitolele în care sunt descrise
genurile de nori (a se vedea Capitolul B.8. „Norii”).
Deoarece determinarea vizuală a înălțimii bazei norilor prezintă dificultăți, se impune ca aceasta să
fie făcută cu multă atenție. În cazul în care la stațiile meteorologice se fac și măsurători instrumentale
(baloane de plafon, proiectoare de nori, ceilometre, telemetre etc), observatorii au posibilitatea de a le
compara cu aprecierile vizuale, dobândind astfel experienţă în practica acestor determinări. De asemenea,
în cazul norilor foarte joși, dacă în apropierea stației meteorologice se află antene de radio, clădiri înalte
etc, înălțimea plafonului norilor poate fi apreciată după înălțimea de la care acestea nu mai sunt vizibile.
La stațiile meteorologice situate în văi și pe pante, înălțimea plafonului norilor poate fi apreciată și
după poziţia bazei lor față de înălțimile înconjurătoare.
Astfel, când observatorul de la o staţie meteorologică situată la altitudine de 350 m constată că
vârful unui deal a cărui cotă este 930 m este acoperit de baza unui nor, prin simpla scădere a altitudinii
staţiei meteorologice din cea a vârfului respectiv va obţine valoarea 580 m, corespunzătoare înălţimii bazei
norului. Un alt reper de ajutor, pentru cazurile când norul acoperă mult din vârful munţilor, este înălţimea
cunoscută a limitei superioare a pădurii în zona respectivă. Toate aceste cote pot fi notate pe schema
reperelor de vizibilitate a staţiilor meteorologice respective.
La stațiile meteorologice care au în program măsurători cu balonul pilot, la principalele termene de
observaţii, înălțimea plafonului norilor poate fi apreciată și după timpul care s-a scurs din momentul lansării
și până în momentul intrării acestuia în baza norilor (începutul opacizării balonului).
120
Tabelul B.9.1. – Înălțimea bazei norilor deasupra nivelului solului în regiunile temperate
(după ghidul WMO-No.8, PART I, 15.2.3.)
Genul norilor Intervalele în care se încadrează baza Intervalul mai mare în care se poate
norului a încadra baza norului în situații deosebite.
Observații
Stratul inferior
Stratus suprafață ÷ 600 m suprafață ÷ 1.200 m
Stratocumulus 300 ÷ 1.350 m 300 ÷ 2.000 m
Cumulus 300 ÷ 1.500 m 300 ÷ 2.000 m
Cumulonimbus 600 ÷ 1.500 m 300 ÷ 2.000 m
Stratul mijlociu
Nimbostratus suprafață ÷ 3.000 m Pentru scopuri sinoptice Ns este considerat
un nor care aparține stratului mijlociu, deși se
poate extinde și în celelalte straturi.
Altostratus 2.000 ÷ 6.000 m Norul As se poate îngroșa pe măsură ce
baza lui coboară și devine Ns.
Altocumulus 2.000 ÷ 6.000 m
Stratul superior
Cirrus 6.000 ÷ 12.000 m Nori Ci care provin din nori Cb care se
disipează se pot întâlni și sub nivelul de 6000
m în timpul iernii.
Cirrostratus 6.000 ÷ 12.000 m Norii Cs pot să se transforme în As.
Cirrocumulus 6.000 ÷ 12.000 m
aPentru stațiile cu altitudinea peste 150 m deasupra nivelului mării, baza norilor joși va fi adesea la înălțime
mai mică față de cea indicată.
B.9.3.3. Efectuarea observațiilor în cursul nopţii şi în condiţii deosebite

Pentru ca observaţiile efectuate în cursul nopţii asupra norilor să fie cât mai reale, trebuie să se
urmărească continuu toate schimbările ce se produc în evoluţia acestora, încă din timpul seriii.
Atunci când observatorul execută observații asupra norilor pe timpul nopții, trebuie să își acorde
timp suficient pentru ca ochii săi să se acomodeze cu întunericul.
În cazul în care caracterul norilor este destul de stabil și genul lor nu se schimbă repede,
observaţiile prealabile, mai ales a celor de după apusul soarelui, pot fi de folos la determinarea în timpul
nopţii a nebulozităţii totale și parțiale, felului și a înălțimii plafonului norilor. Totuşi, la termenele de observaţii
din cursul nopţii, observatorul trebuie să sesizeze nebulozitățile totală și parțială după stelele vizibile,
considerând acoperite cu nori acele părți ale cerului în care stelele nu se văd. Se va ține seama că există
genuri de nori transparenţi (Ci, Cs, As - translucidus etc.), prin care stelele se văd uşor opacizate și în acest
caz, porţiunile de cer acoperite cu astfel de nori, vor fi luate în considerare la aprecierea nebulozităţii. Se
vor lua în considerare, de asemenea, și spărturile dintre elementele constitutive ale anumitor genuri de nori
prin care stelele se văd clar.
La determinarea felului norilor, observatorul trebuie să se ghideze dupa aspectul morfologic atât cât
poate fi apreciat, ceea ce presupune o temeinică cunoaştere a clasificării lor. De asemenea, observatorul
trebuie să se ghideze după fenomenele meteorologice (hidrometeori, fotometeori, electrometeori)
caracteristici anumitor genuri de nori. De un real folos în identificarea felului norilor, mai ales a celor joși,
sunt luminile terestre (ale oraşelor mari, gărilor, fabricilor etc).
Pentru observațiile din cursul nopții asupra nebulozității, se impune stingerea luminilor din imediata
apropiere a locului de observație și asigurarea timpului necesar acomodării ochiului la condițiile respective.
Un caz cu totul special îl constituie în timpul nopţii cerul complet acoperit cu nori denși, care creează
condiţii de întuneric, încât atât felul norilor, cât și nebulozitatea parțială nu pot fi determinate. Observatorul
poate aprecia numai nebulozitatea totală, care în acest caz este 8.
În anumite situații create de existența unor fenomene meteorologice ca: ceața, viscolul, pâcla,
furtuna de praf etc sau în cazul întunericului sau al unor lumini foarte puternice, cerul poate deveni parţial
sau complet invizibil și deci caracteristicile nebulozităţii nu pot fi determinate cu precizie, sau deloc. În
această situație nebulozitatea totală este considerată imposibil de determinat și se notează cu 9, iar
înălțimea bazei norilor se notează cu / (bară oblică).
121
CAPITOLUL B.10. FENOMENE METEOROLOGICE
B.10.1. DEFINIŢII ŞI PRECIZĂRI
Meteorul este un fenomen meteorologic observat în atmosferă sau la suprafaţa terestră. Un

asemenea fenomen poate fi constituit dintr-o suspensie, o precipitaţie sau un depozit de particule lichide
sau solide, apoase sau neapoase, de asemenea, el poate consta dintr-o manifestare de natură optică sau
electrică.
Monitorizarea si determinarea stării vremii (de exemplu timpul pe prezent și timpul pe trecut,
conform cerințelor sinoptice) are ca prim scop asigurarea posibilității descrierii calitative a aspectului vremii
(realizarea diagnozelor). Această activitate este necesară în primul rând datorită impactului pe care îl are
aspectul vremii asupra activităților umane și a siguranței transporturilor. O altă utilitate a acestor observații
este reprezentată de înțelegerea sistemului de factori ai vremii în vederea realizării prognozelor
meteorologice.
Conform precizărilor O.M.M. (PART I, 14.1.4., WMO-No.8), în momentul de față numai un
observator uman bine instruit are capacitatea de a observa (vizual și auditiv) toate tipurile de fenomene
meteorologice. Totuși, pentru a reduce costurile aferente observațiilor meteorologice, au fost produse
aparate automate care pot detecta o parte din fenomenele meteorologice. În rețeaua națională de
observații și măsurători sunt implementate echipamente automate pentru monitorizarea timpului prezent.
DEFINIREA MOMENTULUI OBSERVAȚIEI, TIMPULUI PREZENT, TIMP PE TRECUT ȘI

ORĂ PRECEDENTĂ
Conform precizărilor O.M.M., în scopul de a asigura uniformitatea efectuării observațiilor

meteorologice au fost definite:
Ora standard de efectuare a observației (WMO-No.544) în UTC.
► Astfel, orele standard principale pentru observațiile sinoptice de suprafață sunt: 00:00 UTC,
06:00 UTC, 12:00 UTC, 18:00 UTC. A se vedea și punctul A.2.1.3.
► Orele standard intermediare pentru observațiile sinoptice de suprafață sunt: 03:00 UTC, 09:00
UTC, 15:00 UTC, 21:00 UTC. (WMO-No.544). A se vedea și punctul A.2.1.3.
► Orele standard vizuale pentru observațiile sinoptice de suprafață sunt: 01:00 UTC, 02:00 UTC,
04:00 UTC, 05:00 UTC, 07:00 UTC, 08:00 UTC, 10:00 UTC, 11:00 UTC, 13:00 UTC, 14:00 UTC,
16:00 UTC, 17:00 UTC, 19:00 UTC, 20:00 UTC, 22:00 UTC, 23:00 UTC.
Ora planificată de efectuare a observației (WMO-No.488). În practica meteorologică actuală din
România, acestă oră planificată este decalată cu 30 de minute față de ora standard a observației. Astfel, de
exemplu, observația care este raportată la ora standard 04:00 UTC este efectuată la ora planificată de
observație 03:30 UTC. A se vedea și punctul A.2.1.3.
Momentul real al efectuării observației reprezintă timpul la care este efectuată cu adevărat
observația la stația meteorologică. Acest moment real al efectuării observației trebuie să fie într-o marjă de
doar câteva minute diferență față de ora planificată de efectuare a observației. La stația meteorologică
trebuie procedat astfel încât datele variabilelor meteorologice cele mai importante să fie determinate la ora
planificată de efectuare a observației.
Măsurarea presiunii atmosferice trebuie să se facă la orele standard fixate pentru observaţia
sinoptică, iar observarea celorlalte elemente trebuie să se facă în cele 10 minute care preced orele
standard fixate pentru observaţiile sinoptice de suprafață. Astfel momentul observaţiei sinoptice durează 10
minute şi se încheie întotdeauna cu măsurarea presiunii atmosferice. Deci toate fenomenele sau
elementele existente sau observate în acest interval de 10 minute trebuie considerate ca fiind în momentul
observaţiei. Pe teritoriul României, din motive generate de structura şi organizarea sistemului intern de
telecomunicaţii meteorologice şi a programului de schimb internaţional de date, observaţiile sinoptice, deşi
contează pentru ore standard întregi, se efectuează mai devreme cu 30 minute faţă de ora standard.
Ora precedentă se definește ca intervalul de timp de 50 de minute cuprins între momentul măsurării
presiunii atmosferice pentru ora HH și începerea celor 10 minute ale momentului observației pentru ora
(HH+1). Sau conform cu Codul SYNOP, ora precedentă reprezintă intervalul de timp care începe cu o oră
înainte de momentul măsurării presiunii atmosferice și se termină cu 10 minute înainte de momentul
măsurării presiunii atmosferice.
Timpul pe trecut, în funcție de ora standard a observației este:
– o oră pentru orele standard vizuale 01:00 UTC, 02:00 UTC, 04:00 UTC, 05:00 UTC, 07:00 UTC,
08:00 UTC, 10:00 UTC, 11:00 UTC, 13:00 UTC, 14:00 UTC, 16:00 UTC, 17:00 UTC, 19:00 UTC,
20:00 UTC, 22:00 UTC, 23:00 UTC;
122
– trei ore pentru orele standard intermediare 03:00 UTC, 09:00 UTC, 15:00 UTC, 21:00 UTC;
– șase ore pentru orele standard principale 00:00 UTC, 06:00 UTC, 12:00 UTC, 18:00 UTC.
Astfel, perioada caracterizată drept timp pe trecut începe cu 1, 3 sau 6 ore înainte de momentul
măsurării presiunii atmosferice. Sfârșitul perioadei de timp pe trecut se consideră în toate cazurile,
starea timpului observată înaintea celor 10 minute anterioare măsurării presiunii atmosferice.
Observarea fenomenelor meteorologice (meteorii, alţii decât norii), constă în identificarea lor,
măsurarea elementelor lor caracteristice (atunci când aceasta este posibil pentru unele dintre ele) şi
identificarea norilor cu care sunt asociaţi, înscrierea datelor referitoare la aceştia în registru trebuie să
conţină indicarea intensităţii, formei, orelor de început şi sfârşit sau dispariţie, precum şi toate modificările
importante survenite în timpul perioadei lor de existenţă. Cu acest prilej se reaminteşte încă o dată
importanţa observării continue a stării timpului. Unele dintre aceste fenomene, prin natura sau variaţiile în
intensitate, pot fi periculoase pentru activitatea economică în general, sau pentru anumite ramuri ori
activităţi economice în special. În cazul observării unor asemenea fenomene se emite şi un mesaj de tip
ALERT, conform instrucţiunilor în vigoare, pentru asemenea proceduri.
Deşi prezintă caracteristici foarte diferite, fenomenele meteorologice pot fi clasificate după natura
particulelor constituente sau după natura proceselor fizice care intervin în formarea lor; în funcţie de aceste
criterii au fost stabilite următoarele grupe de fenomene meteorologice: hidrometeorii, litometeorii,
fotometeorii, electrometeorii, fenomene diverse.
Hidrometeorul este fenomenul meteorologic constituit dintr-un ansamblu de particule de apă,

lichide sau solide, în suspensie sau în cădere în atmosferă, ridicate de vânt de pe suprafaţa terestră sau
depuse pe obiectele de pe sol ori din atmosfera liberă.
Hidrometeorii pot fi observaţi sub forma unei suspensii de particule în atmosferă (ca de exemplu
ceaţă), de precipitaţii (de tipul: ploaie, burniţă, ninsoare, grindină, lapoviță), de particule ridicate de vânt
(transport de zăpadă, bură marină) sau sub formă de depunere (rouă, brumă, chiciură, polei). Când se
observă precipitaţii, trebuie menţionat caracterul acestora (intermitent, continuu sau sub formă de aversă).
Pentru caracterele intermitent și sub formă de aversă a se vedea punctul B.10.4.1.3.1. al prezentei
instrucțiuni. Precipitațiile care nu se încadrează la caracter de aversă sau intermitent vor fi implicit încadrate
la caracter continuu.
Definirea gradelor de intensitate a precipitațiilor este funcție de caracterul precipitațiilor și de tipul
acestora. (PART I, 14.2.1.1., WMO-No.8)
În cazul căderilor de grindină de mărime excepţională, se recomandă cântărirea, măsurarea şi în
funcţie de posibilităţi fotografierea greloanelor, fotografiere care se face atât pentru greloane întregi cât şi
pe greloane secţionate. În cazul observării unor asemenea fenomene se emite şi un mesaj de tip ALERT
și/sau administrativ, conform instrucţiunilor în vigoare, pentru asemenea proceduri.
Fotografierea hidrometeorilor sub formă de depunere în cazuri excepționale prezintă de asemenea
interes deosebit, mai ales pentru studiu.
În cazul depunerilor de chiciură sau polei trebuie măsurată grosimea stratului depus, conform
instrucţiunilor de folosire a chiciurometrului. În cazul observării unor asemenea fenomene se emite şi un
mesaj de tip ALERT și/sau administrativ, conform instrucţiunilor în vigoare, pentru asemenea proceduri.
Când se observă tornadă sau trombă, va trebui să se noteze în registrul meteorologic în format
electronic înălţimea, diametrul, sensul de rotaţie şi traiectoria coloanei noroase (tuba); în asemenea cazuri
este de dorit să se obţină informaţii asupra pagubelor produse de trecerea acestor fenomene. În cazul
observării unor asemenea fenomene se emite şi un mesaj de tip ALERT și/sau administrativ, conform
instrucţiunilor în vigoare, pentru asemenea proceduri. (Fiind un fenomen deosebit este recomandabil să fie
menţionat şi în jurnalul cu istoricul staţiei meteorologice).
Litometeorul este un fenomen meteorologic constituit dintr-un ansamblu de particule, dintre care
cea mai mare parte sunt solide şi de natură terestră (praf, nisip, fum). Aceste particule pot exista în
atmosferă sub formă de suspensii mai mult sau mai puţin stabile sau pot fi ridicate de vânt de pe sol.
Litometeorii se pot observa sub formă de particule ridicate de vânt de pe sol (transport de praf sau
de nisip, furtună de praf sau de nisip), sau sub formă de particule în suspensie (pâclă, fum). În măsura în
care este posibil, observarea unui litometeor trebuie să conţină indicaţii asupra: înălţimii atinsă de acesta şi
eventualei coloraţii anormale a lui, notându-se în în registrul meteorologic în format electronic.
În cazul litometeorilor care se produc la distanţă şi se deplasează către locul de observaţie se
notează în registrul meteorologic în format electronic direcţia din care apar.
Pentru caracterizarea intensităţii furtunilor de praf sau de nisip, observatorul va ţine seama de
intensitatea vântului, de densitatea, mărimea şi înălţimea până la care sunt transportate particulele
123
antrenate de vânt, de variaţia vizibilităţii orizontale, care în cazul furtunilor puternice în timp de noapte poate
deveni chiar nulă, de variaţia vizibilităţii verticale.
Când se observă vârtejuri sau turbioane de praf, observatorul va nota în registrul meteorologic în
format electronic direcţia sau sectorul de orizont în care se observă şi direcţia în care se deplasează,
precum şi înălţimea până la care se dezvoltă. În situații în care manifestarea fenomenului produce efecte
deosebite se emite şi un mesaj de tip ALERT și/sau administrativ, conform instrucţiunilor în vigoare, pentru
asemenea proceduri.
Fotometeorul este un fenomen meteorologic luminos produs prin reflexia, refracţia, difracţia sau
interferenţa luminii solare sau lunare.
Fotometeorii importanţi sau cei care prezintă un caracter excepţional, pot face obiectul unei
descrieri din partea observatorului în registrul meteorologic în format electronic.
Electrometeorul este o manifestare vizibilă şi/sau sonoră a electricităţii atmosferei; un asemenea

fenomen meteorologic corespunde atât descărcărilor electrice discontinue (fulgerul, tunetul), cât şi
descărcărilor electrice lente, mai mult sau mai puţin continue, cum sunt focul Sfântului Elmo şi aurorele
polare (PART I, 14.4.1., WMO-No.8).
În ceea ce priveşte frecvenţa fulgerelor, observatorul va fi atent să nu confunde fulgerele propriu-
zise cu eventualele reflectări ale lor pe nori sau pe bancuri de pâclă.
Atunci când se observă focul Sfântului Elmo va trebui să se menţioneze în registrul meteorologic
în format electronic dacă fenomenul s-a produs în nor, în condiţii de precipitaţii sau în aer transparent.
Aurorele polare, fenomene rar observate la latitudinea României, se vor nota în registrul
meteorologic în format electronic ca fenomene excepţionale şi vor face obiectul unei descrieri
amănunţite, din care nu trebuie să lipsească direcţia în care s-au observat, unghiul de înălţime deasupra
orizontului, intervalul de timp în care s-au produs, intensitatea, culoarea, condiţiile meteorologice
dominante.
Fenomenele de natură optică (fotometeorii) și cele de natură electrică cu excepția fulgerelor, sunt
indicatori ai unor condiții particulare ale atmosferei și pot fi înregistrate/consemnate la nivelul stației
meteorologice. Totuși, această categorie de fenomene are o semnificație redusă în ceea ce privește
caracterizarea timpului prezent sau cel pe trecut atunci când se realizează codificarea observațiilor
meteorologice.
În limbajul curent, denumirea unor fenomene este folosită uneori într-un sens mai puţin restrictiv
decât cel corespunzător definiţiilor de mai sus.
În acest sens, în limbajul tehnic de specialitate este necesară utilizarea termenilor adecvaţi pentru a
se evita crearea unor confuzii. Astfel, de exemplu, în limba română, prin termenul ninsoare se înţelege
fenomenul de cădere a precipitaţiei solide din nori. Acestui fenomen îi este asociat verbul a ninge. Prin
termenul de zăpadă este desemnat rezultatul producerii precipitaţiilor solide, şi anume stratul de zăpadă
(ansamblul de particule care acoperă solul).
În contextul zăpezii depuse pe sol apar fenomenele de transport de zăpadă la sol şi transport de
zăpadă la înălţime (expresia folosită anterior a fost zăpadă spulberată de vânt).
În situaţii de ninsoare însoţită de vânt, se produce fenomenul de viscol. Fenomenul de viscol nu
este similar cu transportul de zăpadă, deoarece fenomenul de viscol presupune în afară de transportul de
zăpadă şi existenţa precipitaţiilor solide.
Termenul de furtună este folosit numai în contextele : furtună de praf sau furtună de nisip, care
nu presupun existenţa unui fenomen electric.
Termenul de oraj se foloseşte pentru a desemna un electrometeor, care reprezintă o manifestare
sonoră a electricităţii (tunet) însoţit de o manifestare vizibilă a electricităţii (fulger). Fenomenul se consideră
ca oraj, chiar dacă se aude numai tunetul, iar fulgerul nu se vede. (PART I, 14.2.3.1., WMO-No.8)
Termenul de polei se referă la peliculă de gheaţă care se produce în timpul căderii precipitaţiilor
lichide care îngheaţă în contact cu solul.
Termenul de gheaţă pe sol se referă la crearea unui strat de gheaţă după încetarea precipitaţiilor
sau din topirea şi reîngheţarea stratului de zăpadă.
Termenul de troian de zăpadă este sinonim cu termenul de nămete de zăpadă şi reprezintă
formarea unei denivelări din zăpadă care apare sub acţiunea vântului, mai înaltă faţă de restul stratului
depus.
În literatura de specialitate, termenul de picăturele se foloseşte pentru desemnarea particulelor de
apă cu dimensiuni foarte mici, care practic plutesc în atmosferă, iar termenul de picături pentru particulele
de apă cu dimensiuni mai mari, care în general cad sub formă de precipitaţii.
124
Pentru scopuri sinoptice, observațiile care se efectuează asupra aspectului timpului prezent și a
timpului pe trecut includ fenomene de precipitații (ploaie, burniță, ninsoare, granule de gheață, ninsoare
grăunțoasă, ace de gheață și grindină), reducerea vizibilității atmosferice și a fenomenelor generate de
existența particulelor în suspensie în atmosferă (pâclă, praf, fum, aer cețos, ceață, transport de zăpadă,
viscol, furtuni de praf sau de nisip), tornade, trombe și fulgere. Pentru descrierea caracteristicilor timpului
prezent este necesar să se noteze toate fenomenele care se produc la stația meteorologică sau în raza
stației meteorologice la momentul obervației. În mesajele sinoptice, în situația în care nu există precipitații
la momentul observației se vor lua în considerare fenomenele produse în timpul orei precedente,
selectându-se o cifră de cod sinoptic corespunzătoare.
În registrul meteorologic în format electronic, observatorul va nota toate fenomenele meteorologice
pe care le observă în timpul programului de lucru la stația meteorologică, folosind codurile din următorul
tabel (utilizate la elaborarea mesajului CLIMAT II):
COD
DENUMIREA FENOMENULUI DENUMIREA FENOMENULUI COD FF
FF
HIDROMETEORI LITOMETEORI
Ploaie 60 Pâclă 05
Aversă de ploaie 80 Transport de praf sau nisip la sol 20
Burniță 50 Transport de praf sau nisip la înălțime 21
Ninsoare 70 Furtună de praf sau nisip 22
Aversă de ninsoare 85 Vârtej de praf sau nisip 23
Ninsoare grăunțoasă 77 Perdea de praf sau de nisip 07
Lapoviță 68 Fum 04
Aversă de lapoviță 83
FOTOMETEORI
Măzăriche tare 87
Măzăriche moale 88 Miraj 24
Granule de gheață 79 Coroană solară 00
Grindină 89 Halo solar 01
Ace de gheață 76
ELECTROMETEORI
Aer cețos 10
Ceață joasă 46 Fulger 13
Ceață la distanță 40 Oraj 17
Ceață în bancuri 41 Tunet 99
Ceață cu cer vizibil 42
FENOMENE DIVERSE
Ceață cu cer invizibil 43
Ceață înghețată cu cer vizibil 44 Vânt tare 25
Ceață înghețată cu cer invizibil 45 Vijelie 18
Transport de zăpadă la sol 36
Transport de zăpadă la înălțime 29
Rouă 91
Brumă 26
Chiciură moale 28
Chiciură tare 48
Chiciură transparentă 49
Polei 27
Trombă 19
Nivelul ochiului observatorului, conform WMO-No.8 (PART I, 9.2.1.), este înălțimea de 1,5 m
deasupra nivelului solului.
125
B.10.2. CLASIFICAREA GENERALĂ A FENOMENELOR METEOROLOGICE
B.10.2.1. Hidrometeorii
Hidrometeorul este fenomenul meteorologic constituit dintr-un ansamblu de particule de apă,
lichide sau solide, în suspensie sau în cădere în atmosferă, ridicate de vânt de pe suprafaţa terestră
sau depuse pe obiectele de pe sol ori din atmosfera liberă.
(i) Hidrometeorii constituiţi dintr-o suspensie de particule în atmosferă sunt: norii, ceaţa, aerul ceţos
şi ceaţa îngheţată.
(ii) Hidrometeorii sub forma unei căderi de particule (precipitaţie) sunt: ploaia, burniţa, ninsoarea,
ninsoarea grăunţoasă, măzărichea moale, acele de gheaţă, grindina, măzărichea tare şi
granulele de gheaţă, lapovița; asemenea fenomene sunt generate (cu excepția acelor de
gheață) de nori ale căror genuri sunt indicate în Tabelul B.10.1.
Tabelul B.10.1. Genurile de nori și tipurile de precipitații generate

Hidrometeori Nori
As Ns Sc St Cu Cb fără nori
Ploaie + + + + +
Burniță +
Ninsoare + + + + + +
Ninsoare grăunțoasă +
Măzăriche moale + + +
Ace de gheață +
Grindină +
Măzăriche tare +
Granule de gheață + +
Aceste particule pot atinge suprafaţa solului sau se pot evapora pe parcursul căderii lor din nori.
Atunci când particulele care cad din nori ating locul de observaţie este foarte uşor de determinat
natura lor; ca urmare a asocierii strânse care există între hidrometeorii de acest tip (precipitaţii) şi anumite
genuri de nori, identificarea particulelor constituente ale acestora uşurează de multe ori, mai ales în timpul
nopţii, identificarea norilor existenţi pe cer în momentul observaţiei, Tabelul B.10.1. putând constitui un
ghid de identificare a norilor în asemenea cazuri.
În timpul nopţii, când observarea norilor este mai dificilă, caracterul precipitaţiilor poate constitui
un indiciu de bază pentru determinarea genurilor de nori existenţi în momentul observaţiei.
Căderile de particule de apă, lichide sau solide, pot avea caracter intermitent , continuu sau
caracter de aversă.
Aversele sunt caracterizate prin :
● începutul şi sfârşitul lor brusc şi prin variaţiile în general rapide, uneori chiar brutale, ale
intensităţii precipitaţiilor;
● picăturile şi particulele solide care cad în timpul averselor sunt în general mai mari decât
cele care se observă în cazul precipitaţiilor care nu au caracter de aversă, în funcţie de natura
norului din care provin;
● norii din care cad averse sunt nori întunecaţi, de origine convectivă (în majoritatea
cazurilor Cumulonimbus, rareori Cumulus).
Norii din care cad precipitaţii ce nu au caracter de aversă sunt nori stratiformi (în majoritatea
cazurilor Altostratus sau Nimbostratus).
(iii) Hidrometeorii constituiţi dintr-un ansamblu de particule de apă, solide sau lichide, ridicate de
vânt de pe suprafaţa solului sunt: transportul de zăpadă şi bura marină.
Asemenea fenomene se observă numai în straturile joase ale atmosferei, respectiv în stratul din
imediata vecinătate a solului.
(iv) Hidrometeorii constituiţi dintr-un depozit sau depunere pot fi:
— sub formă de picături de apă, ca depozit de picăturele de ceaţă şi rouă;
126
— sub forma unui ansamblu de particule de gheaţă, mai mult sau mai puţin discernabile
individual, deoarece sunt în general lipite unele de altele: roua îngheţată, bruma şi chiciura;
— sub formă de strat de gheaţă omogen şi neted, în care nu se poate distinge nici o structură
granulară, aşa cum este poleiul depus în timpul căderii precipitațiilor.
Prin convenţie, apa sau zăpada care acoperă suprafaţa solului după precipitaţii nu sunt
considerate ca hidrometeori.
B.10.2.2. Litometeorii
Litometeorul este un fenomen meteorologic constituit dintr-un ansamblu de particule, dintre
care cea mai mare parte sunt solide şi de natură terestră (praf, nisip, fum). Aceste particule pot
exista în atmosferă sub formă de suspensii mai mult sau mai puţin stabile sau pot fi ridicate de vânt
de pe sol.
(i) Litometeorii care au mai mult sau mai puţin caracterul de suspensie în atmosferă sunt: pâcla,
pâcla de nisip şi fumul; aceştia sunt constituiţi din particule foarte mici de praf sau din săruri de
origine marină, ori din particule provenite din diferite arderi (incendii de păduri, activitate
industrială sau vulcanică).
(ii) Litometeorii determinaţi de acţiunea vântului asupra suprafeţei terestre sunt: transportul de praf
sau de nisip, furtuna de praf sau de nisip, turbionul de praf sau de nisip (vârtejul).
B.10.2.3. Fotometeorii
Fotometeorul este un fenomen meteorologic luminos produs prin reflexia, refracţia, difracţia
sau interferenţa luminii solare sau lunare.
Fotometeorii pot fi observaţi:

— pe suprafaţa sau în interiorul norilor, ca fenomene de halo, coroană, irizaţii şi gloria;
— pe suprafaţa sau în interiorul altor hidrometeori sau unor litometeori, ca fenomene de halo,
coroană, gloria, curcubeu, inelul lui Bishop şi raze crepusculare;
— sau într-o masă de aer mai mult sau mai puţin transparentă, ca fenomene de miraj, tremurături,
scânteieri, rază verde şi culori crepusculare.
B.10.2.4. Electrometeorii
Electrometeorul este o manifestare vizibilă şi/sau sonoră a electricităţii atmosferei; un
asemenea fenomen meteorologic corespunde atît descărcărilor electrice discontinue, ca fulgerul şi
tunetul, cât şi descărcărilor electrice lente, mai mult sau mai puţin continue, cum sunt focul
Sfântului Elmo şi aurorele polare.
B.10.2.5. Tromba, norul de tornadă și tornada

O categorie aparte de fenomene meteorologice o constituie trombele, norii de tornadă și tornadele.
Când o trombă se produce pe mare, se manifestă printr-o coloană sau un con noros şi un „tufiş"
constituit din picături de apă ridicate de pe suprafaţa mării ; în acest caz, trombele se încadrează în grupa
hidrometeorilor, ca o a cincea categorie.
Atunci când vortexul se produce pe uscat, „tufişul" este constituit din particule solide, de origine
neapoasă, motiv pentru care fenomenul nu ar mai putea fi inclusă în grupa hidrometeorilor. Cu toate
acestea, datorită prezenţei coloanei sau conului noros, care constituie un criteriu fundamental de
clasificare, în Atlasul Internaţional al Norilor (Volumul II, Ediția 1983, planșa 214; Volumul I – WMO-
No.407, Ediția 1975, paginile 118 ÷ 119) fenomenul este inclus în grupa hidrometeorilor, clasificare
adoptată şi în România. Detalii se găsesc la punctul B.10.4.1.3.6. în prezenta Instrucțiune.
127
B.10.3. REPREZENTAREA SCHEMATICĂ A FENOMENELOR METEOROLOGICE (METEORII,
ALŢII DECÂT NORII)
B.10.3.1. Simboluri de bază

Conform Manualului Internațional de Nori WMO-No.407, fiecare fenomen meteorologic inclus în
cele patru mari categorii menţionate la punctele B.10.2.1. - B.10.2.5. este reprezentat printr-un simbol sau
semn convenţional, conform Tabelului B.10.2.
Tabelul B.10.2. Simbolurile fenomenelor meteorologice

Grupa: Hidrometeorilor
Denumirea meteorilor Simbolurile Denumirea meteorilor Simbolurile
a) Constituiți dintr-o suspensie c) Constituiți din ansambluri de
de particule în atmosferă particule ridicate de vânt
Ceață Transport de zăpadă
Aer cețos Transport de zăpadă la sol
Ceață înghețată Transport de zăpadă la înălțime

Bură marină
b) Constituți din precipitarea

d) Constituiți din depozite de particule
unui ansamblu de particule
Ploaie Depozit din picăturele de ceață
Ploaie suprarăcită (care depune

Rouă
polei)
Burniță Rouă propriu-zisă
Burniță suprarăcită (care depune

Abureala (condens)
polei)
Ninsoare Rouă înghețată
Ninsoare grăunțoasă Brumă
Măzăriche moale Brumă propriu-zisă
Ace (prisme) de gheață Abureală înghețată
Grindină Chiciură
Măzăriche tare Chiciură moale
Granule de gheață Chiciură tare
Chiciură transparentă
Polei
Trombă
128
Tabelul B.10.2. – Simbolurile fenomenelor meteorologice
Grupa: Litometeorilor
a) Constituiți dintr-o suspensie b) Constituiți din ansambluri de particule
de particule în atmosferă ridicate de vânt
Pâclă Transport de praf sau nisip
Praf în suspensie Transport de praf sau nisip la sol
Fum Transport de praf sau nisip la înălțime
Furtună de praf sau nisip
Zid de praf sau nisip
Turbion de praf sau nisip
Grupa: Fotometeorilor
Fenomenul de halo solar Inelul lui Bishop
Fenomenul de halo lunar Miraj
Coroană solară Tremurătură
Coroană lunară Scintilație

Irizații Raza verde Nu a fost adoptat nici un
simbol
Gloria Culori crepusculare
Curcubeu Raze crepusculare

Curcubeu alb
Grupa: Electrometeorilor
Simbolurile Denumirea meteorilor Simbolurile Denumirea meteorilor
Orajul Focul Sfântului Elmo
Fulgerul Aurora polară

Tunetul
Alte fenomene
Vijelia
Vântul tare
B.10.3.2. Simboluri suplimentare

La simbolurile de bază, reprezentate în Tabelul B.10.2. , se adaugă câteva simboluri suplimentare
prin care se exprimă unele caracteristici, variaţiile în timp faţă de momentul observaţiei şi poziţia unor
fenomene meteorologice în raport cu locul observaţiei meteorologice. De asemenea, prin combinarea mai
129
multor simboluri de acelaşi fel, se poate reprezenta caracterul continuu sau discontinuu, precum şi
intensitatea anumitor fenomene. Prin combinarea a două sau trei simboluri de bază diferite este posibilă
indicarea prezenţei simultane a mai multor fenomene meteorologice, aşa cum sunt: precipitaţiile mixte,
orajul însoţit de precipitaţii, furtuna de praf sau nisip. Câteva exemple de combinare a simbolurilor de bază
şi de simboluri suplimentare sunt date în Tabelul B.10.3.
Tabelul B.10.3. Simboluri suplimentare
Caracterul precipitației intermitent continuu
Intensitatea precipitației: slab
Intensitatea precipitației: moderat
Intensitatea precipitației: puternic
Simbol Semnificație
aversă slabă
aversă moderată sau puternică
fenomenul s-a intensificat sau a început în cursul orei precedente
fenomenul a slăbit în cursul orei precedente
fenomenul a existat în cursul orei precedente, însă nu se mai observă în

momentul observației
fenomenul se observă în orizontul stației la o distanță mai mică de 5 km
de locul observației, însă nu la stație
fenomenul se observă în orizontul stației la o distanță estimată mai mare
de 5 km, însă nu la stație
precipitație observată în orizontul stației, care nu atinge suprafața solului
130
B.10.4. DEFINIŢIILE Şl DESCRIEREA FENOMENELOR METEOROLOGICE (METEORII, ALŢII
DECÂT NORII)
B.10.4.1. Hidrometeorii
B.10.4.1.1. Generalităţi
Definiţia generală a hidrometeorilor, dată la punctul B.10.1., presupune numai prezenţa particulelor
de apă lichidă sau solidă în atmosferă; în realitate însă apa este prezentă în mediul gazos terestru sub
toate cele trei forme de agregare sau faze ale sale; în acest fel, apa se constituie ca un element circulant,
datorită schimbărilor permanente de fază, care au loc în contextul unor procese termodinamice specifice,
ce tind să menţină o stare de echilibru în amestecul de gaze care constituie aerul atmosferic.
Trebuie reţinut însă că toţi hidrometeorii şi norii, care se pot observa în atmosfera terestră,
totalizează o parte foarte mică din volumul total de apă atmosferică şi că ei nu ar putea exista sau apare
fără cea de a treia formă de agregare a apei — vaporii. Indiferent de formă, apa este distribuită neuniform
în atmosferă. Sub aspect volumetric, circa 90% din masa totală de apă atmosferică este concentrată în
atmosfera joasă şi mijlocie, iar restul de 10% scade rapid cu înălţimea. Sursa de apă pentru atmosferă o
constituie suprafaţa terestră, respectiv oceanul, de unde prin evaporare apa trece în aer, motiv pentru care
și forma predominantă de existenţă o constituie vaporii (circa 95% din masa totală de apă din atmosferă).
Coexistând în cel puţin două sau în toate cele trei forme de agregare, ca urmare a schimbului
molecular, se produce o permanentă trecere a apei dintr-o formă în alta, până în momentul în care se
ajunge la o stare de echilibru; aceasta se menţine atât timp cât nu intervine o cauză exterioară care să
modifice condițiile de echilibru ale mediului respectiv.
Componentă minoră a amestecului de gaze care este aerul, vaporii de apă reprezintă numai 0,3—
0,4% din masa totală a atmosferei; în această calitate, vaporii de apă exercită o presiune parţială, care
împreună cu toate celelalte presiuni parţiale ale celorlalte componente gazoase ale aerului, totalizează
presiunea atmosferică. Presiunea parţială a vaporilor de apă, denumită şi tensiunea vaporilor de apă, se
notează cu litera e; mărimea ei este funcţie directă de temperatură, în raport cu celelalte două forme de
agregare existente; valoarea ei maximă (E), care reprezintă de fapt tensiunea de saturare a aerului cu
vapori faţă de apa lichidă sau de gheaţă, creşte direct cu creşterea temperaturii aerului. Această funcţie se
poate reprezenta grafic astfel (Figura B.10.1.).
Figura B.10.1. Reprezentarea grafică a variaţiei tensiunii de saturare a aerului cu vapori de apă funcţie de
temperatură
131
E – corespunde stării de echilibru între vaporii de apă și suprafața evaporantă (apă sau gheață) și se mai numește
tensiune de saturație sau tensiune de echilibru a vaporilor (când se atinge această valoare evaporarea
încetează);
Ew – tensiunea de saturație în raport cu apa lichidă;
Ei – tensiunea de saturație în raport cu gheața;
t – temperatura aerului (grade Celsius);
Pmb – presiunea parțială în mb.
Această mărime se mai poate exprima şi sub forma raportului de amestec de saturaţie:
e w (t 0 )
r  0,622
P0  e w (t 0 )
care reprezintă masa maximă efectivă de vapori de apă pe care o poate conţine unitatea de masă de aer
uscat la o presiune şi temperatură date (P0, t0).
Stările de echilibru şi fazele apei, determinate de procesele de evaporare-condensare, topire-
îngheţare depind de temperatura aerului şi a apei, de tensiunea vaporilor de apă (e) corespunzătoare
temperaturii măsurate deasupra apei şi/sau a gheţii (ew , ei) şi de tensiunea maximă a vaporilor de apă (E).
Din Figura B.10.1. rezultă că, deşi E scade cu temperatura, la temperaturi negative Ei <EW, amănunt foarte
important în procesele de condensare, precipitare, creştere a picăturilor sau a cristalelor şi în final în
formarea norilor. Curba AB reprezintă tensiunea de saturaţie a vaporilor de apă, segmentul Ei
corespunzând stării de echilibru între gheaţă şi vapori, iar linia de 0°C — stării de echilibru dintre apă şi
gheaţă. Conform acestei diagrame, apa poate exista în formă lichidă numai în condiţiile corespunzătoare
sectorului de deasupra segmentului OA al curbei de echilibru; în realitate, apa poate exista în forma lichidă
şi la temperaturi negative, adică în condiţiile care se încadrează în spaţiul delimitat de segmentele OB şi
OB’ ale curbei de echilibru, fază care este denumită în practica curentă „apă suprarăcită" şi care în realitate
se poate întâlni până la temperaturi de –10°C.
Atingerea stării de echilibru în condiţii naturale presupune încetarea sau egalizarea proceselor de
evaporare-condensare şi/sau topire-îngheţare, iar depăşirea acestei stări de echilibru duce la predominarea
proceselor de condensare. Practic, în condiţii naturale, declanşarea acestor procese necesită îndeplinirea
unor condiţii suplimentare, care alături de starea de saturaţie cu vapori de apă trebuie să asigure şi un
suport material pentru trecerea vaporilor în picăturele de apă lichidă. Suportul material îl constituie
particulele solide şi cu proprietăţi higroscopice, existente în aerul atmosferic, denumite nuclee de
condensare sau nuclei Aitken, după numele celui care le-a descoperit; în lipsa acestor nuclee de
condensare, starea de suprasaturare poate ajunge pînă la 400%.
Condiţiile de saturare şi condensare se realizează în atmosferă pe următoarele căi:
● prin răcire izobară, atunci când temperatura aerului scade însă presiunea rămâne constantă;
aceasta se realizează în condiţii de radiaţie sau advecţie (în asemenea condiţii se formează ceaţa, roua,
bruma);
● prin destindere adiabatică, atunci când temperatura aerului scade ca urmare a scăderii
presiunii, ceea ce se întâmplă în mişcările ascendente, fie pe pantele frontale, fie în curenţii convectivi
(condiţia dominantă de formare a norilor);
● prin aport de vapori de apă, atunci când temperatura aerului este mai mică decât cea a unei
suprafeţe de apă, ceea ce permite evaporarea (condiţie în care se formează ceaţa de evaporare);
● prin amestec și turbulență, condiții care se pot realiza simultan sau individual astfel:
(i) amestecul particulelor de aer aproape saturate, însă cu temperaturi puţin diferite, proces ce
se realizează fără variaţii de presiune;
(ii) turbulenţă, care omogenizează prin amestec masa de aer umed; răcirea asociată cu
creşterea conţinutului de vapori de apă, realizate pe această cale, determină saturarea şi
condensarea surplusului de vapori, care în realitate se materializează prin apariţia norilor joşi
cu baza difuză şi cu variaţii mici de înălţime (Stratus, Stratus fractus pannus, Cumulus
fractus pannus).
Procesele de condensare şi sublimare din atmosferă determină apariţia suspensiilor de particule de
apă minuscule, lichide sau solide, ori formarea depunerilor de picături sau cristale pe suprafeţele plane şi
mai mult sau mai puţin orizontale. Declanşarea precipitaţiilor necesită însă existenţa unor procese şi condiţii
de creştere a picăturilor de apă în suspensie ce formează norii, până la dimensiuni care să le asigure
căderea liberă sub influenţa forţei de gravitaţie. Simpla condensare pe nuclee Aitken duce la apariţia
picăturelelor cu diametre între 1 şi 20 microni, dimensiuni care asigură pe de o parte menţinerea
suspensiei, iar pe de altă parte permite existenţa particulelor de apă lichidă în stare suprarăcită până la
temperaturi de –10°C.
132
Creşterea picăturelelor de apă peste aceste dimensiuni se poate realiza în natură pe trei căi diferite,
care pot exista şi simultan:
(i) efectul Bergeron sau creşterea picăturii prin transfer de vapori, care se realizează atunci când în
nor există simultan cristale şi picături suprarăcite, condiţie în care vaporii sunt saturanţi în raport
cu gheaţa, însă nesaturanţi în raport cu apa; în acest caz, se produce evaporarea picăturelelor
de apă suprarăcite, ceea ce determină suprasaturarea în raport cu gheaţa şi o condensare
solidă (sublimare), care în final duce la creşterea cristalelor de gheaţă pe seama picăturelelor
suprarăcite. Procesul este lent şi asigură o creştere a diametrului până la 2 mm în 4 ore; el este
caracteristic norilor stratiformi, formaţi prin mişcări ascendente lente şi de lungă durată, aşa cum
se întâlnesc pe pantele suprafeţelor frontale, sau la trecerea maselor de aer peste obstacole
înalte (pe pantele munţilor);
(ii) coalescenţa sau alipirea mai multor picăturele pe o picătură sau cristal, care joacă rol de nucleu;
acest proces este mai rapid, fiind favorizat de mişcările turbulente sau curenţii din masa norului,
caracteristic norilor cumuliformi. Deci, creşterea picăturii este mai rapidă decât în cazul efectului
Bergeron şi declanşarea precipitaţiilor este de asemenea mai rapidă, căpătând frecvent
caracteristicile aversei;
(iii) prezenţa nucleelor gigant, care prin proprietăţile higroscopice determină apariţia unor picături cu
masa suficient de mare ca să poată cădea liber din masa norului; procesul este caracteristic
zonelor cu activitate industrială intens poluantă, sau cu activitate vulcanică mai mult sau mai
puţin intensă.
Forma precipitaţiilor, considerată din punct de vedere al particulei de apă în cădere liberă din masa
norului, variază în funcţie de condiţiile de formare şi în special de temperatură. în cazul precipitaţiilor lichide,
forma generală a picăturii este sfera, care se observă cel mai bine la picăturile mici de ploaie şi burniţă.
Odată cu creşterea diametrului picăturilor peste 3 ÷ 5 mm, forma sferică se modifică treptat, pe
măsură ce viteza de cădere creşte, picăturile devenind piriforme sau aplatizate.
O varietate infinită de forme se întâlneşte la precipitaţiile solide, determinate în special de
temperatură. În cazul cristalelor de gheaţă, este însă de reţinut că, în ciuda marii diversităţi de forme, forma
de bază în care cristalizează în mod normal apa este prisma sau lamela hexagonală; toate celelalte forme
cristaline sunt combinaţii de excrescenţe, prelungiri sau alipiri de cristale, dispuse mai mult sau mai puţin
regulat pe această structură hexagonală de bază.
Din numeroasele încercări de sistematizare şi clasificare a fulgilor de zăpadă şi cristalelor
de gheaţă este reprodusă în Tabelul B.10.4. clasificarea propusă de Katsuhiro Kikuchi cu
clasificarea zăpezii și pagina de internet cu cristalele de zăpadă –
http://www.its.caltech.edu/~atomic/snowcrystals/class/class.htm.
În afară de forma cristalină, care stă la baza structurii fulgilor de zăpadă şi a depunerilor solide, în
această mare diversitate a precipitaţiilor specifice domeniului temperaturilor negative, se întâlnesc frecvent
şi forme granulare, rezultate în urma depunerii picăturelelor suprarăcite pe fulgii de zăpadă. Transformarea
fulgului cu structură cristalină într-un grăunte de gheaţă se realizează după depunerea pe cristalul de bază
a unei cantităţi suficiente de picături din masa norului.
Creşterea cristalelor de zăpadă și formarea noilor centre de creştere sunt determinate în primul rând
de temperatura mediului exterior şi de existenţa stării de suprasaturaţie a vaporilor de apă. Cristalele de
zăpadă se formează cu precădere în partea superioară a norului. Căzând prin masa norului, cristalele se
măresc pe seama celor două procese de creştere a particulei (condensarea vaporilor nesaturaţi în raport cu
apa lichidă la temperaturi negative şi coalescenţa), transformându-se în cristale sau fulgi de diferite tipuri.
Prin depunerea în continuare a picăturelelor suprarăcite din masa norului pe cristalele de gheaţă sau pe
fulgii formaţi astfel, se dezvoltă forme noi grăunţoase sau măzărate, care la rândul lor prin unirea cu alte
cristale sau între ele duc la apariţia unor agregate de zăpadă cu dimensiuni mari şi forme complicate.
Forma acestor agregate, dependentă de condiţiile de formare, variază de la cea sferică, sferoidală, până la
cea alungită.
Fulgii de zăpadă au forme, structuri interne, mase şi viteze de cădere foarte diferite. În timpul
căderii, ei se dezagregă, se contopesc, sau se acoperă cu picăturele suprarăcite din masa norului.
Măzărichea, asemănătoare cu ploaia îngheţată, reprezintă stadiul final al transformării fulgului în granulă de
gheaţă, prin depunerea masivă de picăturele suprarăcite. În natură, ploaia îngheţată se formează în timpul
iernii în condiţiile existenţei unei inversiuni puternice de temperatură. Particulele de măzăriche sau fulgii de
zăpadă formaţi în partea superioară a norului, traversând în cădere stratul de aer cu temperaturi pozitive se
topesc şi se transformă în picături lichide, care căzând în continuare pătrund în stratul de aer cu
temperaturi negative din vecinătatea solului şi îngheaţă din nou, transformându-se în boabe mici de gheaţă
fără o structură cristalină netă, însă cu formă aproape sferică.
133
Un tip aparte de precipitaţie solidă îl constituie grindina, datorită pe de o parte condiţiilor
deosebite de formare, iar pe de altă parte formelor şi dimensiunilor, uneori neobişnuit de mari. Grelonul de
grindină se formează în norii cu mare dezvoltare verticală (Cumulonimbus), pe seama curenţilor verticali
puternici din masa norului; picăturile din partea inferioară a norului, care se dezvoltă de regulă la
temperaturi pozitive sau uşor negative, sunt antrenate rapid către partea superioară a norului respectiv, în
zona temperaturilor negative (de multe ori sub –10°C); pe acest traseu, parcurs repede, particula sau
picătura de apă îngheaţă şi în acelaşi timp îşi măreşte considerabil dimensiunile prin coalescenţă. Din
cauza mărimii şi a curenţilor descendenţi din masa norului, picătura îngheţată coboară din nou în zona
temperaturilor pozitive şi pe parcursul căderii prin nor suferă o topire parţială sau totală; cu cât procesul se
repetă mai mult în interiorul norului Cumulonimbus, cu atât cresc mai mult dimensiunea şi complexitatea
structurală a grelonului de grindină. Acesta părăseşte masa norului în momentul în care viteză lui de cădere
îl scoate de sub influenţa puternicilor curenţi verticali, pe seama cărora s-a format. Grelon de grindină, în
funcţie de dimensiuni, poate fi sferic, elipsoidaI sau plat, piriform sau neregulat, constituit practic din mai
multe boabe lipite între ele; suprafaţa greloanelor este şi ea diferită, de la netedă până la suprafaţa cu
protuberanţe şi adâncituri de diferite mărimi; protuberanţele şi adânciturile se formează fie prin alipirea altor
greloane mai mici, fie prin îngheţarea peliculei de apă lichidă de pe suprafaţa grelonului în cădere.
Dimensiunile lor variază, însă cel mai frecvent se observă greloane (sau în limbaj popular „pietre") cu
diametre între 0,1 şi 3 cm. Structura internă a greloanelor de grindină este stratificată; secţiunile
transversale, observate atât în lumină directă, cât şi în lumină polarizată, pun în evidenţă prezenţa unui
nucleu central, înconjurat de straturi concentrice de gheaţă cu densităţi şi structuri diferite; de regulă, se
evidenţiază o alternanţă de straturi de gheaţă poroasă cu straturi de gheaţă netedă, cristalină sau uneori cu
pelicule de apă lichidă, destul de frecvent, chiar nucleul central al grelonului poate fi constituit dintr-o
picătură de apă lichidă. Porozitatea straturilor de gheaţă din greloanele de grindină se datoreşte cavităţilor
cu aer, închise în procesul de îngheţare rapidă a peliculei exterioare de apă lichidă.
Formele cele mai interesante şi în acelaşi timp spectaculoase le au cristalele de gheaţă din
structura hidrometeorilor constituiţi dintr-un depozit de particule. Acestea pot fi: sferice mici, rezultate din
îngheţarea picăturelelor de apă suprarăcită existente într-o masă de ceaţă, sau aciculare simple, formate
prin sublimarea vaporilor şi dentritice complexe, aşa cum se pot observa în depunerile de chiciură moale
sau chiar în structura florilor de gheaţă formate pe ferestre.
Tabelul B.10.4. Clasificarea fulgilor de zăpadă şi cristalelor de gheaţă (Katsuhiro Kikuchi -

http://www.its.caltech.edu/~atomic/snowcrystals/class/class.htm)
Nivel general Nivel intermediar Nivel elementar Imagini
a. Ac
1. Cristale tip ac b. Mănunchi de ace
C Grupul cristalelor
c. Combinație de ace
tip coloană
a. Teacă
2. Cristale tip teaca
b. Mănunchi de teci
134
c. Combinație de teci
a. Coloană solidă
b. Schelet de coloană
c. Coloană schelet cu
3. Cristale tip coloană
suluri
d. Coloană lungă solidă
e. Combinație de coloane
(Rozetă de coloane)
a. Piramidă
b. Glonț solid
4. Cristale tip glonț
c. Schelet de glonț
d. Combinație de gloanțe
(rozetă de gloanțe)
a. Plăci
P Cristale plane 1. Cristale tip placă
b. Placă solidă groasă
135
c. Schelet de placă
a. Porțiune
2. Cristale tip porțiune
b. Brațe largi
a. Stea
3. Cristale tip dendrite b. Dendrită
c. Ferigă
a. Stea cu plăci
b. Stea cu porțiuni
c. Dendrită cu placi
4. Cristale tip compozit

plan
d. Dendrită cu porțiuni
e. Placă cu brate
f. Placă cu porțiuni
136
g. Placă cu dendrite
a. Două brațe
b. Trei brațe
c. Patru brațe
5. Cristale tip dendrite

multiple separate
d. 12 brațe
e. 18 brațe
f. 24 brațe
a. Placă cu porțiuni
spațiale
b. Placă cu dendrite
spațiale
6. Cristale tip
ansamplu spațial de
plăci
c. Dendrite cu porțiuni
spațiale
d. Dendrite cu dendrite
spațiale
7. Cristale tip
a. Ansamblu de plăci
ansamblu radiant de
radiant
placi
137
b. Ansamblu de dendrite
radiant
a. Placă asimetrică
8. Cristale tip plăci

asimetrice
b. Plăci multiple complexe
a. Coloană cu plăci
1. Cristale tip coloane

b. Coloană cu dendrite
plafonate
c. Coloană cu multiple
planuri
a. Glonț cu placă
CP Grupul
combinațiilor de
cristale tip plane și
b. Glonț cu dendrite
coloană
2. Cristale tip
combinație de gloanțe
și plăci
c. Combinație de gloanțe
cu placi
d. Combinație de gloanțe
cu dendrite
a. Dendrite cu ace
3. Cristale tip plan cu

coloane
b. Dendrite cu coloane
138
c. Dendrite cu suluri
d. Placă cu ace
e. Placă cu coloane
f. Placă cu suluri
a. Plăci încrucișate
4. Cristale tip planuri

b. Plăci încrucișate legate
incrucisate
c. Ansamblu de plăci
incrucișate radiant
5. Cristale tip a. Combinație neregulată

combinație neregulată de coloane, gloanțe si
de coloane și planuri plăci incrucișate
a. Schelet de tetragon
b. Schelet de tetragon
policristalin
6. Cristal scheletic
c. Schelet de tetragon
multiplu
d. Schelet de poligon
complex
139
e. Combinație de schelet
de coloane și plăci
incrucișate
f. Combinație de schelet
de gloanțe și tetragon
g. Combinație de schelet
de poligon
h. Structură complexă de
prismă de plăci
a. Gohei dublu
b. Gohei dublu cu
c. Gohei dublu cu plăci

încrucișate
7. Cristal tip gohei d. Gohei dublu compus

dublu din coloane multiple
e. Gohei dublu dublu

simetric
f. Gohei dublu sloi de

gheață
g. Gohei dublu pastile

multiple
8. Cristal tip cap de

a. Cap de suliță
suliță
140
b. Cap de suliță cu
c. Cap de suliță cu plăci

incrucișate
d. Cap de suliță multiplu
a. Pescăruș cu plăci
atașate în interiorul
aripilor
b. Pescaruș cu plăci
atașate în exteriorul
aripilor
c. Pescăruș cu plăci
9. Cristal tip pescăruș atașate pe ambele părți
ale aripilor
d. Pescăruș cu cristale
înguste în interiorul
aripilor
e. Pescăruș cu cristale
înguste în exteriorul
aripilor
1. Cristale tip agregate a. Agregat de combinații

de coloane de coloane și gloanțe
A Grupul
2. Cristale tip agregate a. Agregat de combinații
agregatelor de
de plăci de plăci și dendrite
cristale de zăpadă
a. Agregat de combinații
3. Cristale tip agregate
de coloane, plăci și plăci
de coloane și plăci
încrucișate
R Grupul cristalelor
1. Cristale ridate a. Coloană ridată
de zăpadă înrămate
141
b. Placă ridată
c. Dendrită ridată
d. Brațe spațiale ridate
a. Coloane dens ridate
b. Plăci dens ridate
2. Cristale dens ridate
c. Dendrite dens ridate
d. Brațe spațiale dens

ridate
a. Zăpadă tip măzăriche

cu forma hexagonală
3. Măzariche ca b. Zăpadă tip măzăriche

zăpada cu formă de nod
c. Zăpadă tip măzariche

cu brațe neridate
a. Măzăriche hexagonală
4. Măzăriche
b. Măzăriche tip nod
142
c. Măzăriche conică
a. Cristal de gheață
coloană
1. Cristale de gheață
tip coloane
b. Cristal de gheață
lamelă
a. Cristal de gheață placă
2. Cristale de gheață b. Cristal de gheață

tip placă nehexagonal
c. Cristal de gheață
dendrită
G Grupul cristalelor
tip germeni de
gheață
a. Cristal de gheață
poliedru cu 14 fețe
3. Cristale de gheață
tip poliedru
b. Cristal de gheață
poliedru cu 20 de fețe
a. Ansamblu de cristale
de gheață hexagonale
4. Cristale de gheață b. Complex de cristale de

tip policristaline gheață plăci încrucișate
c. Cristal de gheață
neregulat
I Grupul particulelor
de zăpadă 1. Particule de gheață a. Particulă de gheață
neregulate
143
2. Particule de zăpadă a. Particulă de zăpadă

ridate ridată
3. Particule de zăpadă a. Particulă de zăpadă

sparte spartă
a. Particulă de nor
înghețată
1. Particulă de b. Particule de nor

hidrometeor înghețată înghețate legate
c. Picătură de ploaie mică

înghețată
H Grupul altor
precipitații solide
2. Particulă de lapoviță a. Particulă de lapoviță
3. Granulă de gheață a. Granulă de gheață
4. Grindină a. Grindină
144
a b
c d
Planșa 1. a-c Depozit de picături de rouă pe vegetație, pe fire de păianjen și pe animale; picături de ploaie pe fire de iarbă (a4, 6, 8)
d cristale de brumă și boabe de măzăriche tare și moale (d5; 7; 8; 9)
145
a b
c d
Planșa 2. A-b Brumă (cristale aciculare sau columnare și netede (2) și chiciură (b 2,3,4,8);
c Forme de gheață pe suprafața apei (dendritică 1, nucleară 2-3, 5, 7, 8, flori de gheață 4, 6) și brumă pe gheață (9)
d polei pe vegetație; ace de gheață pe suprafața apei (4, 7, 8)
146
a b
c d
Planșa 3. Flori de gheață pe geam
147
a b
c d
Planșa 4. Cristale de zăpadă

a cristal de formă hexagonală, cu cavități simetrice;
b-d forme simple lamelare, aciculare, prismatice și stelate.
148
a b
c d
Planșa 5. Forme tipice de cristale și fulgi de zăpadă
149
1 2
Planșa 6. Boabe de grindină de diferite forme și mărimi (1)ș boabe de grindină secționate, văzute în lumină directă (2a, 3a) și în lumină polarizată 2b, 3b), se observă structura
în straturi concentrice de densități diferite, în jurul unui nucleu central.
150
1 2
3 4
Planșa 7. Secțiuni transversale prin boabe de grindină în lumină directă și polarizată; se observă structura în straturi concentrice alternative de gheață poroasă și gheață
sticloasă și o structură lacunară, dispusă radiar pe nucleul central (după Mason)
151
B.10.4.1.2. Hidrometeori constituiţi dintr-o suspensie de particule de apă în atmosferă
B.10.4.1.2.1. Ceaţa
B.10.4.1.2.1.1. Definiție și generalități
Suspensie în atmosferă de picăturele de apă foarte mici, în general de dimensiuni
microscopice, care reduc vizibilitatea la suprafaţa solului.
Reducerea vizibilităţii orizontale depinde de structura ceţii, în special de concentraţia volumetrică şi

de distribuţia picăturelelor de diferite mărimi. Această structură depinde la rândul său de natura aerosolului
atmosferic, de modul de formare a ceţii şi de vechimea acesteia. În zonele urbane şi industriale, condiţiile
rezultate din existenţa simultană a ceţii şi a unei puternice poluări a aerului care determină adevărate reacţii
chimice între picăturelele de apă din ceaţă şi agenţii poluanţi, sunt desemnate frecvent prin cuvântul smog,
rezultat din combinarea prescurtărilor termenilor smoke şi fog care înseamnă fum şi ceaţă.
În practica de observare meteorologică curentă se folosesc termenii ceaţă şi aer ceţos, pentru a
indica diferenţa de intensitate a fenomenului.
Termenul aer ceţos este sinonim cu ceaţa slabă şi se foloseşte numai atunci când
vizibilitatea orizontală este cel puţin egală sau mai mare de 1.000 m.
În consecinţă, termenul de ceaţă se foloseşte numai atunci când vizibilitatea la suprafaţa
terestră este mai mică de 1.000 m (condiţia sau cauza esenţială necesară fiind prezenţa picăturelelor de
apă sau cristalelor de gheaţă în suspensie în stratul de aer din imediata vecinătate a solului). Atunci când
sunt privite într-un fascicul luminos (lumina farurilor), particulele individuale de ceaţă sunt frecvent vizibile
cu ochiul liber şi lasă impresia că se agită dezordonat; în ceaţă, aerul dă o senzaţie de umezeală rece şi
pătrunzătoare.
În mod obişnuit, ceaţa formează un voal albicios, care acoperă peisajul; atunci când conţine
particule de praf sau fum, ea capătă o nuanţă uşor cenuşie sau slab colorată; aerul ceţos formează un voal
cenuşiu, în general mai puţin dens, care acoperă peisajul.
Pe continent, la temperaturi mai scăzute de -10°C se poate forma uneori o ceaţă constituită din
cristale de gheaţă, rezultate în general prin îngheţarea picăturelelor, care poate genera fenomene optice
similare cu cele produse de acele de gheaţă.
(Ceața - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/)
152
B.10.4.1.2.1.2. Deosebirea dintre ceaţă, aer ceţos și pâclă
Aşa cum rezultă din cele de mai sus, un prim criteriu de diferenţiere între ceaţă şi aer ceţos sau
pâclă îl constituie densitatea particulelor de apă în suspensie, care trebuie să reducă transparenţa
aerului în vecinătatea solului, respectiv vizibilitatea orizontală, sub 1000 m.
În prezenţa ceţii, umiditatea relativă este apropiată sau egală cu 100% şi aerul dă senzaţia de
umezeală rece şi pătrunzătoare; aerul ceţos are aspectul unui văl cenuşiu, care nu atenuează prea
mult culorile peisajului, în timp ce pâcla care este mult mai uscată imprimă peisajului şi chiar cerului un
aspect tulbure opalescent. Datorită difuziei luminii pe particulele constituente ale pâclei, obiectele capătă
nuanţe albăstrui când sunt privite pe un fond mai întunecat al orizontului, sau gălbui-portocaIii când sunt
proiectate pe un fond luminos (nori la orizont în direcţia Soarelui, discul Soarelui în apropierea liniei
orizontului, munţii acoperiţi cu zăpadă).
B.10.4.1.2.1.3. Forme de ceaţă

În practica curentă, observatorul poate întâlni diferite forme de suspensii de particule de apă în
atmosferă, corespunzătoare condiţiilor care au generat existenţa lor. A fost stabilită următoarea clasificare,
bazată pe densitatea, grosimea, continuitatea şi transparenţa verticală a acestor suspensii:
(i) Aer ceţos
Suspensie de particule de apă în atmosferă care nu reduce vizibilitatea orizontală sub
1000 m.
(ii) Ceaţă joasă
Strat subţire de ceaţă, a cărui grosime nu depăşeşte 2 m deasupra suprafeţei solului, sau
10 m deasupra suprafeţei mării.
Se produce în special dimineaţa deasupra suprafeţelor umede sau pe văi; are durată de existenţă
scurtă şi dispare repede după răsăritul Soarelui. Poate fi observată fie sub formă de fâşii destrămate ce se
deplasează lent de-a lungul văilor, (care se notează ca ceaţă joasă în bancuri), fie sub forma unui văl, în
general continuu, format deasupra suprafeţelor umede; în ambele cazuri, vizibilitatea orizontală deasupra
stratului de ceaţă joasă este mai mare de 1 km.
O variantă aparte de ceaţă joasă o constituie ceaţa de evaporare, care se formează în timpul
toamnei deasupra râurilor, mlaştinilor sau lacurilor neîngheţate, ca un „abur” destul de dens; fenomenul se
produce mai ales în condiţiile existenţei unui aer mai rece peste suprafeţele mai calde de apă şi, spre
deosebire de celelalte variante de ceaţă joasă, ceaţa de evaporare nu se împrăştie pe suprafeţe mai mari,
ci staţionează deasupra suprafeţelor de apă peste care s-a format; chiar în condiţiile unui vânt mai puternic,
ceaţa de evaporare se deplasează pe distanţe mici deasupra uscatului, în vecinătatea locului de formare.
(iii) Ceaţă la distanţă, sau în câmpul vizual
Vălul de ceaţă nu acoperă punctul de observaţie (staţia meteorologică) însă este observabil
la o distanţă oarecare de acesta, sub forma unui perete sau strat albicios-lăptos, mai înalt de 2 m,
care reduce vizibilitatea orizontală sub 1.000 m în direcţia respectivă; în celelalte sectoare ale
orizontului, în care nu se observă prezenţa unui alt fenomen, vizibilitatea orizontală este mai mare de 1 km.
(iv) Ceaţă în bancuri
În orizontul punctului de observaţie (staţia meteorologică) se văd fâşii de ceaţă, mai groase
de 2 m, care de obicei sunt târâte de vânt şi de multe ori se succed cu regularitate. Vizibilitatea
orizontală aparentă prin bancurile de ceaţă este mai mică de 1000 m.
(v) Ceaţă cu cer vizibil
Suspensie de particule de apă în atmosferă, care depăşeşte 2 m grosime şi reduce
vizibilitatea orizontală sub 1.000 m în toate direcţiile; este suficient de subţire pentru a permite să se
observe — datorită transparenţei — norii existenţi pe cer, aştrii sau albastrul cerului; dacă vizibilitatea
orizontală nu este redusă sub 1 km în toate direcţiile, fenomenul se va nota ca ceaţă în bancuri.
(vi) Ceaţă cu cer invizibil
Suspensie de particule de apă în atmosferă care prezintă aceleaşi particularităţi ca şi în cazul
precedent, cu deosebirea că datorită grosimii mari vizibilitatea verticală este redusă şi nu mai este
posibil să se vadă norii, aştrii sau albastrul cerului, pânza de ceaţă fiind netransparentă.
(vii) Ceaţă care depune chiciură
153
În condiţii de ceaţă şi temperaturi negative, pe obiectele terestre se poate depune chiciură, ca
urmare a îngheţării picăturelelor de apă suprarăcite care se lovesc de suprafaţa obiectelor, fie sub acţiunea
mişcării lor dezordonate (în condiţii de calm), fie sub acţiunea vântului; În rubrica de fenomene a registrului
meteorologic în format electronic se vor înscrie separat fenomenele (ceață, chiciură) cu momentele de
apariție și încetare. Se va ține cont de felul ceții (cu cer vizibil sau invizibil) și al depunerii de chiciură
(moale, tare).
(viii) Ceaţă îngheţată
Suspensie de particule foarte mici şi numeroase de gheaţă în atmosferă, care reduc
vizibilitatea la suprafaţa terestră.
Se observă de obicei la latitudini înalte, pe timp senin şi calm, când temperatura coboară sub –
30°C.
Se formează atunci când vaporii de apă rezultaţi în principal din activităţi umane pătrund în
atmosferă; aceşti vapori condensează în picăturele de apă care îngheaţă rapid şi se transformă în particule
de gheaţă care nu au o formă cristalină bine definită. Diametrul acestor particule variază aproximativ între
2 şi 30 microni, fiind cu atât mai mici cu cât temperatura scade între –40° și –50°C. Datorită formei lor,
aceste particule nu dau naştere la fenomene de halo; asemenea fenomene se pot produce în ceaţa
îngheţată numai atunci când aceasta conţine ace de gheaţă.
VizibiIitatea orizontală este în general mult redusă în ceaţa îngheţată, mai ales în zonele locuite,
unde practic poate scădea sub 50 m.
B.10.4.1.3. Hidrometeori constituiţi dintr-o cădere a unui ansamblu de particule de apă

(precipitaţie)
B.10.4.1.3.1. Generalitiţi
Se consideră precipitaţii numai particulele de apă lichide, solide sau în amestec, care cad din
nori şi ating suprafaţa solului.
Clasificate în funcție de caracter, precipitaţiile pot fi: sub formă de aversă, intermitente și continue.
Precipitațiile sub formă de aversă sunt asociate cu prezența norilor convectivi.
Aversele sunt caracterizate prin începerea şi încetarea aproape bruscă şi prin variaţii de intensitate
rapide, uneori violente; au durată în general scurtă şi pot da cantităţi mari de apă, însă la fel de bine pot da
şi cantităţi neînsemnate. Fenomene caracteristice norilor cumuliformi de mare dezvoltare verticală
(Cumulonimbus, mai rar Cumulus), aversele sunt însoţite în marea majoritate a cazurilor de variaţii
importante de nebulozitate; în cadrul sistemelor noroase frontale, când norii Cumulonimbus sunt mascaţi în
masa noroasă predominant stratiformă, caracterul de aversă este pus în evidenţă pe de o parte prin
alternanţele rapide de nori cu aspect întunecat, ameninţător şi nori stratiformi mai luminoşi, iar pe de altă
parte prin intensificările rapide sau bruşte ale precipitaţiilor şi prin dimensiunile mai mari ale particulelor în
cădere; în asemenea cazuri, un indiciu suplimentar de identificare a caracterului de aversă îl mai constituie
prezenţa fenomenelor orajoase care însoţesc aversele în majoritatea cazurilor.
Precipitaţiile care cad din norii stratiformi au, în general, o durată mai lungă şi se prezintă sub formă
de picături de ploaie, burniţă sau fulgi de zăpadă, de dimensiuni mici sau mijlocii.
Observatorii și instrumentele folosite pentru detectarea fenomenelor atmosferice clasifică
precipitațiile și în funcție de intensitatea acestora: slabe, moderate și puternice. Această categorisire se
efectuează în conformitate cu cantitățile de precipitații căzute și/sau cu alți factori (ca de exemplu
vizibilitatea orizontală) (PARTI I, 14.2.1.1., WMO-No.8).
Cea de-a treia caracteristică a precipitațiilor care poate fi observată este tipul precipitațiilor (ploaie,
burniță, ninsoare, grindină). În timpul observațiilor asupra ploii și burniței care se produc la temperaturi
scăzute trebuie să se facă distincția dacă aceste precipitații depun sau nu polei (dacă sunt precipitații care
îngheață). Precipitațiile solide se produc sub formă de ace de gheață, ninsoare grăunțoasă, cristale
izolate de gheață sub formă de stea, granule de gheață, grindină, măzăriche tare, măzăriche moale
și ninsoare (PARTI I, 14.2.1.1., WMO-No.8)..
În cadrul Comisiei pentru Instrumente și Metode de Observație și al Comisiei pentru Sisteme
de Bază au fost organizate întâlniri ale echipelor de experți cu scopul de a elabora tabele referitoare
la o relație cu grad de universalitate între observațiile calitative supuse unui anumit subiectivism
din partea observatorului și cantitățile măsurate de către echipamentele meteorologice automate.
154
Astfel, Organizația Meteorologică Mondială propune următorul tabel rezultat al expertizei
Grupului de Experți pe problema Automatizării Observațiilor Vizuale și Subiective (WMO Expert
Meeting on Automation of Visual and Subjective Observations) și al Grupului de lucru pe problema
Măsurătorilor de Suprafață (WMO Working Group on Surface Measurements):
Tabelul B.10.5. – Criterii pentru intensitatea precipitațiilor (WMO-No.8, ANNEX. Criteria for light, moderate
and heavy precipitation intensity)
Tipul precipitației Interval Intensitatea
Intensitate < 0,1 mm/h Slabă
Burniță 0,1 mm/h ≤ intensitate < 0,5 mm/h Moderată
Intensitate ≥ 0,5 mm/h Puternică
Intensitate < 2,5 mm/h Slabă
2,5 mm/h ≤ intensitate < 10,0 mm/h Moderată
Ploaie (inclusiv averse)
10,0 mm/h ≤ intensitate < 50,0 mm/h Puternică
Intensitate ≥ 50,0 mm/h Violentă / extremă
Intensitate < 1,0 mm/h (echivalent în apă) Slabă
Ninsoare (inclusiv averse) 1,0 mm/h ≤ intensitate < 5,0 mm/h (echivalent în apă) Moderată
Intensitate ≥ 5,0 mm/h (echivalent în apă) Puternică
Valorile intensității se bazează pe o perioadă de măsurare de 3 minute.

Acest tabel este în principal utilizat în elaborarea softurilor pentru stațiile meteorologice
automate și în prelucrările ulterioare ale datelor meteorologice. În lipsa unor echipamente automate
adecvate, observatorul uman va efectua clasificarea intensității precipitațiilor în principal în funcție
de efectele acestora asupra vizibilității orizontale și/sau în funcție de caracterul căderii acestora
(intermitent, continuu, sub formă de aversă) și/sau în funcție de tipul acestora (ploaie, burniță,
ninsoare, lapoviță, grindină) și/sau de cantitatea de apă colectată şi raportată la unitatea de timp
etc.
Gradul de intensitate denumită violentă în Tabelul B.10.5., conform precizărilor O.M.M., poate
conduce la confuzii. Din acest motiv, termenul poate fi înlocuit cu extremă.
În cazul precipitațiilor mixte (combinație de ploaie și ninsoare), criteriile de stabilire a intensității sunt
aceleași ca și în cazul ninsorii.
În cazul căderilor de grindină, criteriile de stabilire a intensității sunt aceleași ca în cazul ploii.
Pentru granulele de gheață, criteriile de stabilire a intensității sunt aceleași ca și în cazul ninsorii.
În cazul precipitațiilor care îngheață se aplică aceleași criterii ca și în cazul precipitațiilor care nu
îngheață.
O.M.M. propune următorul ghid de aproximare a intensității căderilor de ninsoare :
(i) ninsoare slabă – fulgii de zăpadă sunt mici și rari ; în absența altor fenomene care pot reduce
vizibilitatea orizontală, căderea de ninsoare slabă nu reduce vizibilitatea orizontală sub 1.000 m.
(ii) ninsoarea moderată – fulgi de zăpadă de dimensiuni mai mari, densitatea acestora este mai
mare și care pot produce reducerea vizibilității orizontale între 400 și 1000 m.
(iii) ninsoare puternică – densitate mare a fulgilor de zăpadă de dimensiuni diferite, putând reduce
vizibilitatea orizontală sub pragul de 400 m.
(PART I, ANNEX. Criteria for light, moderate and heavy precipitation intensity, WMO-No.8)
Aparatura meteorologică automată trebuie să fie capabilă să furnizeze caracterul căderii precipitațiilor
(continuu, intermitent, sub formă de aversă).
Caracterul de „intermitent” în cazul aparaturii automate poate fi definit astfel : nu s-a produs nici o cădere
de precipitații într-un interval de până la 10 minute între două evenimente consecutive de precipitații.
Caracterul de „intermitent” mai poate fi explicat astfel în cazul aparaturii automate: dacă în ultima oră există
o perioadă de 10 minute fără precipitații într-un interval alunecător de 10 minute de contorizare a
precipitațiilor, atunci caracterul precipitațiilor poate fi definit ca „intermitent”.
Pentru observatorul uman, caracterul „intermitent” al precipitațiilor va fi considerat identic cu
prevederile O.M.M. pentru echipamentul automat, în vederea uniformizării observațiilor.
Evenimentele consecutive de precipitații care se produc la intervale mai mari de 10 minute se
consideră fenomene distincte.
155
Un alt caracter posibil al precipitaţiilor, determinat sub aspectul cantitativ, este caracterul torenţial.
Se consideră că o precipitaţie are caracter torenţial numai dacă intensitatea acesteia (cantitatea de apă ce
litri / m 2
cade în unitatea de timp) este mai mare sau egală cu: 0,17
min
B.10.4.1.3.2. Forme de precipitaţii

În funcţie de temperatură, condiţii de formare şi sistem noros, precipitaţiile pot fi observate sub
următoarele forme:
(1) Ploaie
Precipitaţie sub formă de picături de apă, care cade dintr-un nor.
Comentarii
Diametrul şi concentraţia picăturilor de ploaie variază considerabil în funcţie de intensitatea
precipitaţiei şi după caracterul ei (ploaie continuă, aversă de ploaie, ploaie cu oraj etc). Este posibil ca
uneori norii precipitanţi să conţină o cantitate foarte mare de particule solide, de origine terestră, ca praf,
nisip, ridicate până la înălţimea maselor noroase în timpul unor furtuni. Antrenate în cădere de picăturile de
ploaie până la suprafaţa solului, aceste precipitaţii pot căpăta un aspect deosebit, transformându-se în
adevărate ploi de noroi; de regulă asemenea fenomene se întâlnesc la distanţe mari de locul de unde au
fost ridicate particulele de sol.
(Picături de ploaie - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/. Densitatea și distribuția

picăturilor de ploaie variază considerabil cu intensitatea și natura fenomenului)
156
(2) Ploaie suprarăcită
Ploaie ale cărei picături au temperatură mai mică de 0°C.
Comentarii
Picăturile de ploaie suprarăcită (cu temperaturi negative), formează în momentul ciocnirii lor cu
suprafaţa solului sau cu obiectele de pe sol, ori cu aeronavele în zbor, un amestec de apă şi gheaţă la
temperatura de 0°C. Când se formează pe obiectele de pe sol, fenomenul este cunoscut sub denumirea de
polei, iar când se formează pe aeronavele în zbor este denumit givraj.
(Ploaie suprarăcită- după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
157
(3) Burniţă
Precipitaţie destul de uniformă, caracterizată prin picături foarte fine de apă şi foarte
apropiate între ele, care cade dintr-un nor.
Comentarii
Burniţa este o precipitaţie lichidă ale cărei picături au în general diametrul mai mic de 0,5 mm.
Aceste picături, datorită dimensiunilor foarte mici şi vitezei reduse decădere par că aproape plutesc, şi prin
aceasta pun în evidenţă cele mai slabe mişcări ale aerului care le imprimă o deplasare mai dezordonată.
Burniţa cade întotdeauna dintr-o pătură noroasă continuă, relativ densă şi în majoritatea cazurilor joasă,
care în unele cazuri poate atinge suprafaţa solului (ceaţă) şi care nu poate fi decât un nor Stratus. În zonele
de litoral şi de munte, burniţa poate da cantităţi destul de importante de apă, care totalizează pînă la 1 mm
pe oră.
Picăturile observate la marginea unei zone de ploaie, sau în timpul unei ploi slabe, pot fi la fel de
mici ca cele de burniţă, datorită evaporării lor parţiale pe parcursul căderii din nor; asemenea picături se
deosebesc de cele de burniţă prin faptul că sunt mult mai rare. În plus, în timpul zilei, sau atunci când este
posibilă identificarea corectă a norilor precipitanţi, existenţi în momentul observaţiei, nu este posibilă
confuzia între burniţă şi ploaia slabă, pentru că este bine stabilit că burniţa nu cade decât din norii Stratus.
(Picături de burniță - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/. Picăturile de

burniță au diametrul de obicei mai mic de 0,5 mm. Picăturile par să plutească aproape, făcând aproape vizibile
mișcările ușoare ale aerului).
(4) Burniţă suprarăcită

Burniţă ale cărei picături au temperatura mai mică de 00C.
Comentarii
Ca şi în cazul ploii suprarăcite, picăturile de burniţă suprarăcită formează un amestec de apă şi
gheaţă la temperatura de 0°C, în momentul ciocnirii lor cu suprafaţa solului, cu obiectele de pe sol sau cu
aeronavele în zbor.
În rubrica de fenomene a registrului meteorologic în format electronic se vor înscrie separat
fenomenele (burniță, polei) cu momentele de apariție și încetare. Fenomenul de polei va fi menținut deschis
pe toată durata menţinerii depozitului de gheaţă, până la topirea completă sau căderea de pe conductori
sau alte obiecte.
158
(5) Ninsoare
Precipitaţie sub formă de cristale de gheaţă, izolate sau unite între ele, care cade dintr-un
nor.
Comentarii
Forma, dimensiunile şi concentraţia cristalelor de gheață variază considerabil în funcţie de
temperatura la care s-au format şi de condiţiile în care s-a produs creşterea lor. În timpul unei ninsori pot fi
observate diferite tipuri de cristale sau fulgi de zăpadă, iar în unele cazuri este posibil să fie identificate
chiar toate tipurile cunoscute. În procesul de formare şi creştere a cristalelor şi fulgilor de zăpadă,
picăturelele de apă suprarăcită din masa norului se pot congela pe aceste cristale; atât timp cât numărul
acestor picăturele este mic, structura cristalină a particulelor de zăpadă în cădere se păstrează şi este
destul de uşor vizibilă. Atunci când temperatura în masa norului este mai mare de –5°C, cristalele de
gheaţă sunt aglomerate în fulgi mari. Forma cristalelor şi structura fulgilor de zăpadă este predominant
hexagonală, aşa cum s-a arătat la punctul B.10.4.1.1.
Ninsoarea, ca şi ploaia, cade din acelaşi tip de nori, adică din norii predominant stratiformi, însă la
fel ca şi ploaia, poate prezenta aceleaşi caracteristici, atât sub aspectul cantitativ, cât şi prin modul cum
începe şi se termină; astfel, se pot observa ninsori continue sau intermitente, ninsori abundente şi averse
de ninsoare. În cazul averselor, fulgii care cad din norii Cumulonimbus au dimensiuni mari şi nu sunt însoţiţi
întotdeauna de intensificări de vânt; de regulă, aversele de ninsoare cad din nori Cumulonimbus calvus,
specia capillatus fiind mult mai rară în sezonul rece la latitudini mijlocii şi înalte.
(Fulgi de ninsoare - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/. Forma, mărimea

și concentrația cristalelor de gheață diferă considerabil în funcție de temperatura și suprasaturația la care se dezvoltă.
O cădere de ninsoare include, de obicei, diverse tipuri de cristale de gheață. Se poate afirma că aproape toate tipurile
de cristale de gheață pot fi observate în timpul unei singure căderi de ninsoare. Picături mici de apă înghețată sunt
adesea atașate la cristale de gheață. Dacă sunt prezente în număr mare, acestea pot obtura structura cristalină a
zăpezii. La temperaturi mai mari de aproximativ -5 °C, cristalele se lipesc înntre ele, formând fulgi de ninsoare).
159
(6) Lapoviţă
Precipitaţie constituită dintr-un amestec de picături de ploaie şi fulgi de zăpadă, care cade
dintr-un nor, la temperaturi apropiate de 0°C.
Comentarii
Prezintă aceleaşi particularităţi ca şi ploaia sau ninsoarea, adică poate fi continuă sau intermitentă,
ori poate avea caracter de aversă. Fenomenul nu trebuie confundat cu ninsoarea care se topeşte în contact
cu suprafaţa solului sau cu obiectele de pe sol.
(7) Ninsoare grăunţoasă
Precipitaţie sub formă de particule de gheaţă foarte mici, albe şi opace, care cade dintr-un
nor. Aceste particule au formă aproximativ plată sau alungită şi diametrul lor este în general mai
mic de 1 mm.
Comentarii
Atunci când astfel de granule cad pe sol, ele nu ricoşează. Cu excepţia zonelor de munte,
asemenea precipitaţii cad în cantităţi mici. Ele cad din norii Stratus sau din ceaţă şi niciodată nu au
caracter de aversă. Într-un fel, această precipitaţie corespunde burniţei şi se produce la temperaturi
cuprinse între aproximativ 0° şi -10°C.
(Ninsoare grăunțoasă - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
160
(8) Măzăriche moale
Precipitaţie sub formă de particule de gheaţă albă şi opacă, ce cade dintr-un nor; în general,
particulele sunt conice sau rotunjite, iar diametrul lor poate atinge 5 mm.
Comentarii
Particulele de măzăriche moale sunt casante (se sparg uşor); când cad pe sol dur ele sar, ricoşează
şi adesea se sparg. Măzărichea moale are în general caracter de aversă şi este amestecată cu fulgi
de zăpadă. De obicei, asemenea precipitaţii sunt observate atunci când temperatura în vecinătatea solului
este apropiată de 0°C.
Boabele de măzăriche moale sunt constituite dintr-un nucleu central, acoperit de picăturele
noroase îngheţate. Din cauza spaţiilor existente între nucleu şi picăturelele îngheţate, masa volumetrică a
boabelor de măzăriche moale este destul de redusă, de regulă sub 0,8 g cm-3. Procesul de formare a
particulelor de măzăriche moale se bazează pe captarea picăturelelor de apă suprarăcită din nor de către o
particulă de gheaţă sau un cristal existent, pe care picăturelele respective îngheaţă rapid. Dacă se
analizează atent boabele de măzăriche moale, colectate în timpul căderii, se poate observa frecvent
existenţa cristalelor care nu sunt complet înconjurate de picăturele îngheţate şi care constituie stadii
intermediare între cristalul de zăpadă şi măzărichea moale.
(Măzăriche moale - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
161
(9) Ace de gheaţă
Precipitaţie care cade pe timp senin sub formă de cristale de gheaţă foarte mici, adesea atât
de subţiri încât par că plutesc în atmosferă.
Comentarii
Acele de gheaţă se observă în regiunile polare şi în interiorul continentelor numai în condiţii
de timp senin, rece şi calm. Precipitaţia se formează la temperaturi mai coborâte de -10°C, într-o masă
de aer care se răceşte rapid ; în general, aceasta este constituită din cristale bine dezvoltate, în majoritate
sub formă de plachete, al căror diametru variază între 30 şi 200 microni, mărimea cea mai frecvent întâlnită
fiind 100 microni. Aceste cristale, bine vizibile atunci când strălucesc în razele Soarelui, dau frecvent
fenomene de halo, în general bine conturate. Vizibilitatea orizontală în această precipitaţie este foarte
variabilă, însă întotdeauna mai mare de 1 km.
(Ace de gheață - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
(10) Grindina
Precipitaţie sub formă de particule de gheaţă (greloane), fie transparente, fie parţial sau în
totalitate opace, în general de formă sferoidală, conică sau neregulată (al căror diametru variază în
general între 5 şi 50 mm) care cad dintr-un nor, fie separate, fie aglomerate în blocuri de formă
neregulată.
Comentarii
Căderile de grindină au întotdeauna caracter de aversă şi se observă, în general, în timpul
orajelor puternice. Greloanele se dezvoltă de regulă în jurul unui nucleu, care însă nu constituie
întotdeauna şi centrul lor geometric. Aceste nuclee, al căror diametru variază între câţiva milimetri şi un
centimetru, au formă sferică sau conică şi sunt constituite din gheaţă transparentă sau opacă, ultima
varietate fiind mai frecvent observată.
Este destul de dificil de schematizat structura greloanelor din cauza numărului foarte mare de forme
sub care se prezintă, chiar şi în cazul greloanelor de aceeaşi formă şi dimensiune, culese în timpul
aceleiaşi căderi de grindină. Anumite structuri sunt totuşi mai frecvente, aşa cum sunt cele caracterizate
162
prin prezenţa unui nucleu înconjurat de straturi alternative de gheaţă opacă şi gheaţă transparentă. Această
structură în „foaie de ceapă" nu se observă la toate greloanele, unele dintre ele fiind constituite numai din
gheaţă transparentă sau opacă. Cu excepţia greloanelor de dimensiuni foarte mari, la care se observă
până la 20 de straturi alternative de gheaţă opacă şi transparentă, în majoritatea cazurilor nu se constată
mai mult de cinci straturi într-un grelon obişnuit. Parţial, greloanele pot fi constituite din gheaţă spongioasă,
care este un amestec de gheaţă, apă lichidă şi aer, dispus pe un schelet de gheaţă umplut cu apă şi bule
de aer; în unele cazuri, cavităţile cu aer au dimensiuni destul de mari. Masa volumetrică a greloanelor
oscilează în majoritatea cazurilor între 0,85 şi 0,92 g cm-3, însă în cazul greloanelor cu cavităţi mari cu aer,
aceasta poate fi mai mică de 0,85 g cm-3. Aşa cum s-a arătat în paragraful introductiv, grelonul se formează
pe seama unui nucleu mare, care captează picăturelele noroase sau picăturile de ploaie existente în masa
norului. Până în prezent, nu s-a ajuns la un punct comun de vedere asupra naturii acestui nucleu, însă
există tendinţa de a se admite că, în general, este vorba de un bob de măzăriche tare care s-a format în
jurul unei particule de măzăriche moale.
(Greloane de grindină - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
(11) Măzărichea tare

Precipitaţie sub formă de particule de gheaţă translucidă, care cade dintr-un nor. Aceste
particule sunt aproape întotdeauna sferice şi prezintă uneori vârfuri conice. Diametrul lor poate
atinge şi chiar depăşi 5 mm.
Comentarii
În general, boabele de măzăriche tare nu sunt fragile şi, atunci când cad pe sol tare, sar sau
ricoşează şi se aude zgomotul produs de căderea lor. Ca şi în cazul grindinei, căderile de măzăriche
tare au întotdeauna caracter de aversă.
Boabele de măzăriche tare sunt constituite dintr-o particulă de măzăriche moale, îmbrăcată parţial
sau total într-un strat de gheaţă ale cărei spaţii sunt pline fie cu gheaţă, fie cu un amestec de apă şi gheaţă.
Masa volumetrică a boabelor de măzăriche tare este destul de mare, putând să oscileze între 0,8 g cm -3 şi
cu totul excepţional 0,99 g cm-3.
163
Ele se formează prin pătrunderea apei lichide în cavităţile unei particule cte măzăriche moale, apă
care poate proveni fie din captarea picăturelelor din masa norului, fie prin topirea parţială a particulei
respective de măzăriche moale. De fapt, majoritatea autorilor consideră că bobul de măzăriche tare
reprezintă un stadiu intermediar între măzărichea moale şi grelonul de grindină. Ea se deosebeşte
de particula de măzăriche moale prin suprafaţa sa parţial netedă şi prin masa volumetrică mai mare,
iar de grindină numai prin dimensiunile ei mai mici.
(12) Granule de gheaţă
Precipitaţie constituită din particule de gheaţă transparentă, care cade dintr-un nor; aceste
particule au, în general, formă sferoidală sau neregulată, rareori conică, iar diametrul lor este mai
mic de 5 mm.
Comentarii
În general, granulele de gheaţă nu se sparg uşor; când cad pe sol tare sar sau ricoşează şi se poate
auzi zgomotul produs de căderea lor. Granulele de gheaţă cad de obicei din norii Altostratus sau
Nimbostratus.
Ele pot fi parţial lichide şi masa lor volumetrică este în general apropiată de cea a gheţii
(0,92 g cm-3) sau puţin mai mare.
(Granule de gheață - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
B.10.4.1.3.3. Deosebirile dintre diferitele forme de precipitaţii

În ceea ce priveşte precipitaţiile lichide, criteriile de diferenţiere sunt:
- mărimea picăturii,
- viteza de cădere şi
- genul norilor din care cad.
Astfel, precipitaţiile constituite din picături mici (0,5 mm), care cad încet din nori Stratus sunt burniţe,
iar cele constituite din picături mai mari de 1 mm, care au şi viteză mai mare de cădere sunt ploi.
Diferenţierea între ploaie, mai mult sau mai puţin continuă şi aversa de ploaie se face în funcţie de:
- felul în care a început precipitaţia respectivă,
- norul din care cade - observatorul va ţine seama întotdeauna că aversele cad numai din nori
cumuliformi (Cumulonimbus calvus sau capiIlatus, uneori şi din Cumulus congestus) și
- prezenţa sau absenţa fenomenelor orajoase
- aversele încep şi se termină relativ brusc, au variaţii bruşte în intensitate şi frecvent sunt însoţite
de fenomene orajoase.
164
Precipitațiile solide se pot produce sub formele: ace de gheață, ninsoare grăunțoasă, cristale
izolate de gheață sub formă de stea, granule de gheață, grindină, măzăriche tare, măzăriche moale
și ninsoare.
La latitudinea României, toate formele de precipitaţii solide se observă numai în sezonul rece,
exceptând grindina care este caracteristică sezonului cald, în special pentru zonele de joasă altitudine.
Spre deosebire de celelalte precipitaţii solide care cad numai din nori, acele de gheaţă se observă în
condiţii de cer senin.
Posibilităţi de confuzie există numai în cazul precipitaţiilor solide, asemănătoare ca formă sau
dimensiune. Astfel, observatorul va ţine seama că o precipitaţie sub formă de particule granulare de
dimensiuni sub 1 cm, poate fi măzăriche, zăpadă grăunţoasă sau granule de gheaţă. Pentru diferenţiere va
ţine seama de următoarele criterii de identificare:
- boabele de măzăriche moale sunt albe şi mate, asemănătoare cu zăpadă, se sparg uşor în
contact cu solul sau obiectele de pe sol şi se observă frecvent în aversele de ninsoare;
- boabele de măzăriche tare sunt transparente sau translucide, când ating solul sar sau ricoşează
şi nu se sparg, iar zgomotul produs de căderea sau lovirea lor de sol este uşor perceptibil;
însoţesc întotdeauna aversele de ploaie;
- ninsoarea grăunţoasă, deşi la fel de albă şi mată ca măzărichea moale, are dimensiuni mici
(diametru sub 1 mm), nu ricoşează când cade pe sol tare şi nu se sparge, cantitatea de apă
măsurată rezultată din aceste precipitaţii este mică; ninsoarea grăunţoasă cade numai din nori
Stratus sau eventual din ceaţă;
- granulele de gheaţă, deşi asemănătoare cu boabele de măzăriche, sunt mai mici ca acestea,
mai transparente sau translucide, ricoşează la contactul cu solul tare şi se sparg ca şi
măzărichea moale, însă spărturile sunt transparente, asemănătoare cu gheaţa. Granulele de
gheață sunt mai mici şi mai transparente decât cele de măzăriche tare şi nu conţin nucleul
caracteristic bobului de măzăriche. Granulele de gheaţă se observă, în general, în timpul ploilor
mai calde, care cad din norii Altostratus sau Nimbostratus, când temperatura la sol este sub
0°C;
- grindina, precipitaţie solidă de dimensiuni mari, caracteristică norilor Cumulonimbus, se observă
numai în anotimpul cald, în timp ce măzărichea (care are de regulă dimensiuni mult mai mici)
este o precipitaţie specifică sezonului cu temperaturi negative la suprafaţa solului.
165
B.10.4.1.3.4. Hidrometeori constituiţi din ansambluri de particule de apă, lichide sau solide,
ridicate de vânt de pe suprafaţa terestră
Sub acţiunea mecanică a vântului, exercitată în primul rând prin frecare cu suprafaţa terestră,
particulele de apă solide, care nu sunt bine fixate pe suprafaţa solului şi cele lichide din pelicula superficială
a suprafeţelor de apă sau din creasta valurilor, sunt antrenate în primul strat de aer din vecinătatea solului,
până la înălţimi diferite, care în unele cazuri pot atinge câteva zeci de metri. Principalii hidrometeori
generaţi de această cauză sunt:
(1) Transportul de zăpadă
Ansamblu de particule de zăpadă ridicate de pe sol de un vânt suficient de turbulent şi
puternic.
Comentarii
Apariţia acestui hidrometeor depinde de mobilitatea stratului superficial de zăpadă care acoperă
solul, de vechimea acestui strat şi de condiţiile de vânt (viteză şi turbulenţă): după înălţimea până la care
sunt antrenate particulele de zăpadă se pot observa două feluri de transport de zăpadă.
(a) Transport de zăpadă la sol
Ansamblu de particule de zăpadă ridicate de vânt de pe suprafaţa solului, până la nivelul
ochiului observatoriului.
Comentarii
Obstacolele joase sunt voalate sau mascate de zăpada în mişcare, iar traiectoria particulelor de
zăpadă este aproape paralelă cu suprafaţa solului.
Vizibilitatea verticală nu este redusă şi de asemenea nici vizibilitatea orizontală la nivelul ochiului
observatorului nu este redusă de acest hidrometeor. (Atlasul Internațional de Nori – planșa 213 a). În
anumite cazuri, în special la stațiile de munte, este posibil să ningă. Transportul la sol cu ninsoare nu
reprezintă viscol.
Notă: conform ghidului WMO No.8 nivelul ochiului observatorului se consideră o înălțime de
aproximativ 1,5 m deasupra nivelului solului.
(Transport de zăpadă la sol - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
166
(b) Transport de zăpadă la înălţime
Ansamblu de particule de zăpadă ridicate de vânt de pe suprafaţa solului, peste nivelul
ochiului observatorului.
Comentarii
Concentraţia particulelor de zăpadă este mai mare ca în cazul menţionat mai sus şi uneori este
suficientă pentru a voala cerul şi chiar Soarele. Particulele de zăpadă sunt puternic agitate de vânt şi
vizibilitatea verticală este cu atât mai redusă cu cât fenomenul este mai intens. De asemenea şi vizibilitatea
orizontală, la nivelul ochiului observatorului, este în general foarte redusă. Atunci când fenomenul este
violent, practic nu este posibil de stabilit dacă este vorba numai de zăpadă transportată de pe sol sau în
acelaşi timp şi de ninsoare (Atlasul Internațional de Nori – planșa 213 b). În situația în care fenomenul de
transport la înălțime este însoțit de ninsoare, devine viscol.
În concluzie, pentru identificarea corectă a acestui hidrometeor, observatorul va ţine seama de
următoarele:
- particulele de zăpadă spulberate de vânt sunt de pe sol şi nu din precipitaţie (ninsoare);
- fenomenul se dezvoltă într-un strat de aer a cărui grosime depăşeşte nivelul ochiului său
(circa 1,50 m).
(Transport de zăpadă la înălțime - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
167
(2) Bura (embrun/spray)
Ansamblu de picăturele de apă smulse de vânt de pe o suprafaţă întinsă de apă, în general
de pe crestele valurilor, şi transportate la distanţă mică în atmosferă.
Comentarii
Atunci când suprafaţa apei este suficient de agitată, aceste picăturele de apă pot fi însoţite de
pachete de spumă, smulse din crestele valurilor (Atlasul Internațional de Nori – planșa 215 a).
În timpul rafalelor puternice de vânt, care coboară de pe pantele munţilor peste suprafaţa lacurilor
montane (furtuni de föhn), ansamblul picăturelelor de apă smulse de pe suprafaţa agitată a lacurilor (bura),
poate căpăta local forma de turbioane migratoare.
(Spray - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
168
B.10.4.1.3.5. Hidrometeori constituiţi dintr-o depunere de particule de apă sau gheaţă
Hidrometeorii din această grupă se produc pe suprafaţa solului sau pe obiectele de pe sol. Apariţia
lor se datorează condensării sau sublimării directe a vaporilor de apă conţinuţi în aerul ambiant, care se
află în contact direct cu suprafaţa solului sau cu obiectele de pe sol, răcite prin radiaţie, sau depunerii şi /
sau îngheţării picăturilor de apă suprarăcite, în urma ciocnirii lor cu obiectele de pe sol sau cu suprafaţa
solului.
Principalele forme de hidrometeori constituiţi dintr-un depozit de particule de apă sau gheaţă sunt:
B.10.4.1.3.5.1. Depuneri de particule lichide
(1) Depunere de picăturele de ceaţă

Depunere de picăturele nesuprarăcite de ceaţă (sau de nori) pe obiecte a căror suprafaţă are
o temperatură mai mare de 0°C.
Comentarii
Acest hidrometeor se observă mai ales în zonele înalte, unde sunt frecvent observaţi nori orografici.
Intensitatea depozitului depinde de durata şi granulometria ceţii sau norilor, precum şi de viteza de ciocnire
a picăturelelor cu suprafaţa obiectelor. De asemenea, depunerea este favorizată şi de umectabilitatea şi
coeficientul de captare al obiectelor, acest coeficient fiind deosebit de ridicat pentru frunzele de conifere
(brazi).
Când fenomenul este destul de intens, picăturelele captate se coagulează şi picură de pe obiecte
pe sol; în unele regiuni, apa care cade în acest fel din arbori într-o singură noapte poate echivala cu cea pe
care o dă o aversă moderată.
(Depunere de picăturele de ceață - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
169
(2) Depunere de picături de apă pe obiecte, provenită din condensarea directă a vaporilor de apă
Depunere de picături de apă pe obiecte, provenită din condensarea directă a vaporilor de apă
conţinuţi în mediul ambiant.
Comentarii
În practică, se observă două feluri de rouă: roua şi abureala.
a) Roua
Depunere de picături de apă care se formează pe obiectele a căror suprafaţă este suficient de
răcită, de obicei prin radiaţie nocturnă, pentru a provoca condensarea directă a vaporilor de apă
conţinuţi în aerul ambiant.
Comentarii
Roua se depune de obicei pe obiectele de pe sol sau din imediata vecinătate a solului, îndeosebi pe
suprafeţele lor orizontale. Fenomenul se observă numai în perioada caldă a anului, când aerul este
calm şi cerul senin.
Acest hidrometeor nu trebuie confundat cu depunerea de picături de ceaţă joasă, formată pe
obiecte; când este vorba de plante, observatorul va trebui să fie atent şi să facă deosebirea între picăturile
de rouă şi picăturile de apă rezultate din procesul de transpiraţie normală a plantelor, fenomen cunoscut
sub denumirea de „gutaţie” şi care se produce frecvent cam în acelaşi timp cu roua, însă la fel de bine
poate apare şi izolat. De asemenea, observatorul trebuie să facă deosebirea între rouă şi bruma topită care
lasă apă pe obiecte; în acest caz, observatorul trebuie să cunoască mersul temperaturii aerului şi la
suprafaţa solului, ţinând seama de faptul că roua se produce numai în condiţii de temperatură pozitivă atât
în aer, cât şi pe suprafaţa solului şi va urmări prezenţa cristalelor de brumă încă netopite în masa de
picături.
(Rouă - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
170
b) Abureala
Depunere de picături de apă, formată pe obiectele a căror suprafaţă este suficient de rece
pentru a provoca condensarea directă a vaporilor de apă conţinuţi în aerul care intră în contact cu
această suprafaţă, în general ca urmare a unui proces de advecţie.
Comentarii
Abureala se depune în principal pe suprafeţele verticale ale obiectelor şi se observă mai ales în
sezonul rece al anului, când aerul relativ mai cald şi umed invadează progresiv o regiune după o perioadă
de îngheţ moderat. Fenomenul nu trebuie confundat cu depunerea de picături de ceaţă şi în plus, nu
trebuie confundat cu pseudo-abureala care se observă pe vreme umedă pe unele obiecte, a căror
suprafaţă este acoperită cu o peliculă fină de substanţe higroscopice.
Spre deosebire de rouă, abureala se produce, în general, pe vreme mai noroasă şi cu vânt slab
până la moderat, atât în timpul zilei cât şi în timpul nopţii; depunerea se formează cu precădere pe partea
obiectelor expusă vântului.
(3) Roua îngheţată
Depunere de picături de rouă îngheţate.
Comentarii
Datorită scăderii continue a temperaturii aerului şi implicit a temperaturii suprafeţelor pe care s-a
depus roua, picăturile îngheaţă şi formează o depunere solidă, care uneori poate fi confundată cu o formă
amorfă de brumă.
(Rouă înghețată - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
B.10.4.1.3.5.2. Depuneri de particule îngheţate

(1) Depunere de gheaţă care se formează pe obiectele a căror suprafaţă este suficient de rece
pentru a provoca „sublimarea” vaporilor de apă
Comentarii
Ca şi în cazul precedent al depunerii de picături de apă pe suprafaţa obiectelor sau a solului, se pot
observa două feluri de astfel de depuneri: bruma şi abureala îngheţată.
171
a) Bruma
Depunere de gheaţă care îmbracă cel mai frecvent forma de solzi, ace, pene sau evantaie şi
care se formează pe obiectele de pe sol sau din imediata vecinătate a solului a căror suprafaţă este
suficient de răcită, de obicei prin radiaţie nocturnă, pentru a provoca direct „sublimarea” vaporilor
de apă conţinuţi în aerul ambiant.
Comentarii
Bruma se depune de obicei pe obiectele de pe sol sau din imediata vecinătate a solului, în
special pe suprafeţele lor orizontale. Fenomenul se observă numai în sezonul rece al anului, când aerul
este calm şi cerul senin. Depunerea de gheaţă formată de acest hidrometeor are grosime mică, în mod
obişnuit cuprinsă între 1 şi 3 mm, depăşind rareori 5 mm.
Sublimarea are loc când temperatura suprafeţei obiectelor devine negativă şi este mult mai
scăzută decât cea a aerului cu care vine în contact; fenomenul se observă chiar şi la temperaturi uşor
pozitive ale aerului (+2, +3°C măsurate de stație), însă frecvenţa şi intensitatea cea mai mare a brumei
se constată la temperaturi ale aerului de -2, -3°C. Bruma cea mai abundentă se produce pe
suprafeţele superioare orizontale sau puţin înclinate ale obiectelor mari şi plate, situate în special în
vecinătatea locurilor umede. Pe obiectele subţiri se poate observa brumă pe ambele suprafeţe,
depunerea de pe suprafaţa lor inferioară fiind mai mică. Formarea depunerii de brumă mai este favorizată
şi de culoarea şi netezimea suprafeţelor pe care se depune, precum şi de dimensiunea obiectelor,
fenomenul apărând în primul rând pe suprafeţele de culoare mai închisă sau cu asperităţi. Cu cât obiectele
sunt mai subţiri, cu atât este mai redusă prezenţa brumei pe ele (conductori, fire de iarbă).
Condiţiile dominante, necesare formării brumei sunt:
- vânt slab (până la 2 m/s) sau calm,
- umezeală relativă măsurată mai mare de 80% şi
- nebulozitate foarte redusă sau prezenţa norilor foarte subţiri şi transparenţi, care favorizează
radiaţia nocturnă.
Uneori, bruma se depune şi în condiţii de umiditate relativă măsurată scăzută (sub 50%), atunci
când temperatura aerului este 0°C, iar temperatura solului coboară până la -10°C. În condiţiile unei răciri
puternice şi rapide, bruma poate să se depună şi pe unele părţi verticale ale obiectelor.
Momentul de formare cel mai frecvent este imediat după apusul sau răsăritul Soarelui, însă la fel de
bine se poate observa apariţia brumei şi în cursul nopţii, iar uneori chiar în timpul zilei.
(Brumă - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
172
b) Abureala îngheţată
Depunere de gheaţă care îmbracă cel mai frecvent forma cristalină şi care se formează pe
obiectele a căror suprafaţă este suficient de rece pentru a provoca „sublimarea" vaporilor de apă
conţinuţi în aerul care intră în contact direct cu această suprafaţă, în general ca urmare a unui
proces de advecţie.
Comentarii
Abureala îngheţată se formează în condiţii aproximativ similare cu cele de producere a aburelii
propriu-zise. Acest hidrometeor se depune, în principal, pe suprafeţele verticale expuse vântului în perioada
rece a anului, când aerul relativ cald şi umed invadează progresiv o regiune, după o perioadă lungă de
îngheţ puternic.
(2) Chiciura
Depunere de gheaţă, provenită în general din îngheţarea picăturelelor de ceaţă sau de nor, în
stare suprarăcită, pe obiecte a căror suprafaţă are temperatura negativă sau puţin mai mare de 00C.
Comentarii
În practică se pot observa trei feluri de chiciură: chiciură moale, chiciură tare şi chiciură
transparentă.
a) Chiciura moale
Chiciură fragilă, constituită mai ales din ace fine sau solzi de gheaţă.
Comentarii
Acest hidrometeor se produce pe timp geros şi calm sau în condiţii de vânt slab. În apropierea
solului sau pe soi, el se depune pe feţele obiectelor expuse, şi se scutură uşor la atingerea lor. Depunerea
este mai mare pe părţile proeminente sau ascuţite, expuse circulaţiei aerului. De regulă, grosimea
depunerii, mai ales pe conductori sau cabluri subţiri, nu depăşeşte 1 cm, însă pot fi observate cazuri când
depunerea depăşeşte chiar şi 5 cm, atunci când procesul durează mai multe zile în şir (în special în zonele
de munte). Structura cristalină poate îmbrăca cele mai diferite forme, de la cristale simple aciculare până la
ramificaţii cristaline cu aspect de frunză de ferigă, ciucuri, tufe.
Condiţiile de depunere a acestui hidrometeor sunt prezenţa ceţii sau a norului la nivelul staţiei,
prezenţa picăturelelor de apă suprarăcită în masa de ceaţă sau în masa norului, temperatura aerului
negativă, de regulă sub -8°C, vântul calm sau slab (2÷3 m/s); intensitatea fenomenului de depunere creşte
direct proporţional cu scăderea temperaturii, frecvenţa sau intensitatea cea mai mare observându-se în
domeniul temperaturilor mai mici de -15°C. Pe vreme extrem de geroasă (temperaturi mult sub -8°C),
fenomenul poate fi observat chiar în lipsa ceţii, însă depunerea este foarte lentă, are aspect pufos şi se
scutură uşor.
(Chiciură moale - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
173
b) Chiciură tare
Chiciură granulară, în general albă, ornată cu ramificaţii cristaline, constituită din granule de
gheaţă, mai mult sau mai puţin separate prin incluziuni de aer.
Comentarii
Se depune pe suprafaţa obiectelor de pe sol sau din apropierea solului, expuse la un vânt de
intensitate cel puţin moderată. În direcţia de unde suflă vântul, grosimea depozitului poate creşte foarte
mult, căpătând aspect de pană, flamură, lamă lată, în funcţie de dimensiunile sau diametrul obiectelor pe
care se depune. În atmosfera liberă, chiciura tare constituie una din formele de givraj care se depune pe
părţile avioanelor expuse curentului.
Hidrometeorul se formează prin îngheţarea rapidă a picăturelelor de apă rămase în stare lichidă
după încetarea stării de suprarăcire, ceea ce determină îngheţarea lor mai mult sau mai puţin individuală,
lăsând între ele spaţii cu aer.
Spre deosebire de chiciura moale, chiciura tare aderă destul de puternic de obiectele pe care
se depune şi nu se desface de pe acestea decât prin raclaj. Temperatura la care se formează cel mai
frecvent este cuprinsă între -2° şi -10°C.
Intensitatea depunerii de gheaţă creşte direct proporţional cu creşterea vitezei vântului, grosimea
depunerii putând depăşi în asemenea cazuri, în special în zonele de munte, dimensiunea de 1 m. Prin
aceasta, chiciura tare se constituie ca un fenomen periculos, prin pagubele ce le provoacă, mai ales la
liniile de transport al energiei electrice. Din observaţii rezultă că în zonele mai înalte, depunerile de chiciură
pe conductori ating frecvent grosimi de 20÷30 cm, ceea ce corespunde unei supraîncărcări de 4÷6 kg pe
metru liniar a conductorilor; grosimea depunerii este în general mai mică pe conductori cu diametru mare
(Atlasul Internațional de Nori – planșa 212 a).
În procesul de formare a chiciurei tari, o importanţă deosebită o are dimensiunea picăturelelor de
apă din masa de ceaţă sau din masa norului. Caracterul predominant granular al depunerii este determinat
de prezenţa picăturelelor de dimensiuni medii sau mari, care îngheaţă mai repede şi prin aceasta îşi
păstrează forma sferică. La începutul procesului de depunere, când stratul este încă subţire, aspectul
depunerii este mărgelat, iar dacă în masa de ceaţă sau nor predomină picăturelele de dimensiuni mari,
apropiate de cele ale burniţei, aspectul depunerii este asemănător cu cel al poleiului. Cantitatea de chiciură
tare creşte cu înălţimea deasupra solului, datorită creşterii vitezei vântului ca urmare a scăderii efectului de
frecare.
(Chiciură tare - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
174
c) Chiciura transparentă
Chiciură compactă şi netedă, în general transparentă şi destul de amorfă, care prezintă o
suprafaţă neuniformă si morfologic asemănătoare cu poleiul.
Comentarii
Chiciura transparentă se depune îndeosebi pe obiectele expuse vântului, de pe sol sau din
vecinătatea solului. Ea se observă mai ales în regiunile muntoase, în atmosfera liberă, chiciura
transparentă constituie o altă formă de givraj, care se depune pe părţile aeronavelor expuse curentului.
Această formă de chiciură apare în urma îngheţării lente a apei rămasă în stare lichidă după
încetarea suprarăcirii, ceea ce permite pătrunderea acesteia între spaţiile libere dintre particulele de gheaţă
care s-au format mai înainte.
Hidrometeorul respectiv, aderă foarte puternic la obiectele pe care se depune şi nu poate fi
desfăcut de pe acestea decât prin spargere sau topire.
Varianta transparentă a chiciurei se formează întotdeauna când temperatura aerului este cuprinsă
între 0°C şi -3°C.
Procesele care favorizează formarea diferitelor forme de chiciură se produc uneori simultan,
însă cel mai frecvent alternează unul după altul. Datorită acestui fapt pot fi observate depozite
complexe, foarte eterogene care aparţin diferitelor stadii succesive de formare.
(3) Poleiul
Depunere de gheaţă, compactă şi netedă, în general transparentă, care provine din
îngheţarea picăturilor de ploaie sau de burniţă suprarăcite, pe obiectele a căror suprafaţă are o
temperatură negativă sau puţin mai mare de 0°C.
Comentarii
Poleiul acoperă toate părţile obiectelor expuse precipitaţiilor şi este în general destul de omogen,
morfologic fiind asemănător cu chiciura transparentă.
Fenomenul se formează şi pe sol şi în vecinătatea imediată a solului, atunci când picăturile de
ploaie sau burniţă traversează un strat de aer suficient de gros şi a cărui temperatură este negativă. Prin
impactul cu suprafaţa solului sau a diferitelor obiecte, suprafaţă care poate avea temperatura uşor pozitivă,
picăturile suprarăcite se sparg şi se transformă într-o peliculă de gheaţă. Dacă prin schimbul de căldură
dintre pelicula de gheaţă şi suprafaţa pe care se depune nu se ajunge la o temperatură uniform negativă,
depozitul de gheaţă se topeşte la scurt timp după formare.
În atmosfera liberă, poleiul se formează şi se observă pe aeronave sub formă de givraj când
acestea traversează zone cu precipitaţii suprarăcite.
Poleiul poate continua să se formeze şi să crească în grosime şi prin îngheţarea lentă a apei
rămasă în stare lichidă după încetarea stării de suprarăcire, ceea ce permite acesteia să pătrundă în
spaţiile libere dintre particulele de gheaţă formate anterior.
Se mai consideră polei şi depunerea de gheaţă care rezultă din îngheţarea picăturilor de ploaie sau
burniţă nesuprarăcite, în urma lovirii lor de obiectele a căror temperatură este net negativă.
Poleiul de pe sol nu trebuie confundat cu gheaţa de pe sol, formată prin unul din următoarele
procese:
● apa rezultată din precipitaţii lichide (ploaie sau burniţă) care a îngheţat ulterior pe suprafaţa
solului;
175
● apa provenită din topirea parţială sau totală a stratului de zăpadă care a acoperit solul şi care a
îngheţat din nou;
● zăpada care acoperă solul a devenit compactă şi tare (bătătorită şi alunecoasă) datorită circulaţiei
rutiere.
Se pot observa două forme de polei: una mată, care îmbracă aspecte diferite, însă în acelaşi timp
destul de asemănătoare cu formele de tranziţie către chiciura granulară. În asemenea cazuri, depunerea de
gheaţă este mai puţin densă şi mai puţin compactă şi se formează atunci când temperatura aerului este
mai coborâtă, iar picăturile precipitaţiei sunt de dimensiuni mici. Cealaltă este poleiul transparent sau
sticlos, care are forma unei depuneri de gheață groasă, densă și transparentă, ce îmbracă obiectele în
special pe părțile expuse vântului. În asemenea cazuri, crusta de gheață poate avea grosimi considerabile,
putând ajunge până la zeci de cm, în situații excepționale, determinând ruperea suporturilor mai fragile prin
greutatea masei de gheaţă (conductori electrici, crăci, arbori). Această variantă de polei se poate observa
atât în regiunile muntoase, cât şi în zonele de câmpie. Fenomenul se produce cu o frecvenţă maximă la
temperaturi uşor negative, începând să se observe de la +0,1°C, şi devenind din ce în ce mai rar observabil
la temperaturi mai scăzute. Sub -10°C practic fenomenul nu se mai produce sau se observă extrem de rar.
O formă de depunere de gheaţă, asemănătoare cu chiciura tare sau poleiul, este zăpada umedă
îngheţată, care se formează prin îngheţarea zăpezii umede sau lapoviţei ce cade la temperaturi ale aerului
cuprinse aproximativ între +0,3 şi +2°C, condiţii în care aceasta aderă puternic pe obiectele de pe sol. Prin
scăderea temperaturii aerului imediat după încetarea ninsorii respective, stratul de zăpadă umedă îngheaţă
şi se transformă într-o masă de gheaţă, care prin aspectul exterior seamănă cu chiciura tare sau cu poleiul.
În asemenea cazuri, observatorul va nota depunerea respectivă ca depunere sau strat de zăpadă, nu de
chiciură.
(Polei - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
B.10.4.1.3.5.3. Criterii de deosebire între diferitele depuneri de particule de apă

În cazul în care observatorul nu este sigur, sau nu poate identifica cu uşurinţă depunerea de
particule de apă existentă în momentul observaţiei, va căuta să se lămurească în primul rând asupra
condiţiilor, atât premergătoare apariţiei fenomenului, cât şi existente în momentul respectiv. Astfel, în cazul
depunerilor sub formă de picături lichide, va ţine seama că roua se depune întotdeauna numai la
temperaturi pozitive, că bruma în majoritatea cazurilor dispare prin evaporare şi foarte rar ajunge în stare
176
de topire. În acest caz, în masa de picături se pot observa cristale de gheaţă încă netopite, iar în ceea ce
priveşte mersul temperaturii în intervalul precedent de câteva ore se va constata o creştere a temperaturii
de la valori negative la valori pozitive.
Roua se depune în sezonul cald, în condiţii de calm sau circulaţie slabă, de cer senin sau acoperit
cu nori transparenţi din etajul superior, acoperind în special suprafeţele orizontale; abureala se observă în
sezonul rece al anului, şi acoperă mai ales suprafeţele verticale ale obiectelor expuse vântului.
Depunerea de picături din ceaţă sau nor presupune existenţa ceţii sau a norului la nivelul staţiei
meteorologice, în momentul sau cel puţin în ora precedentă observaţiei respective.
Bruma se depune pe suprafeţe orizontale sau puţin înclinate, prin sublimarea vaporilor de apă
existenţi în aerul ambiant, motiv pentru care depunerea respectivă are un caracter net cristalin. Condiţiile
de formare sunt asemănătoare cu cele pentru rouă, adică vreme senină şi calmă, însă cu temperaturi
negative cel puţin la nivelul solului. Bruma se depune pe obiecte cu suprafaţă în general uscată, spre
deosebire de gheaţa aciculară, care se depune numai pe obiecte cu suprafaţă umedă şi expusă unui curent
de aer.
Diferenţierea între brumă şi chiciura moale, cu care se aseamănă uneori, se face tot pe baza
condiţiilor de vreme existente atît în timpul depunerii cît şi în momentul observaţiei respective. Observatorul
va ţine seama că bruma se depune în special pe suprafeţe orizontale, pe cînd chiciura se depune pe
suprafeţele verticale şi în prezenţa ceţii sau a norilor la nivelul staţiei; creşterea depunerii de chiciură se
face întotdeauna în direcţia de unde suflă vîntul, deci pe părţile obiectelor expuse vîn-tului, în timp ce
bruma creşte pe suprafeţele orizontale şi nu se depune pe obiectele subţiri (cu diametru mic) cum sînt
firele.
Chiciura moale se deosebeşte de chiciura tare prin aspectul predominant cristalin şi prin fragilitate;
chiciura tare cu aspect granular, mult mai aderentă şi mai rezistentă la scuturare (poate rezista pînă la
viteza de 40 m/s), prezintă frecvent variaţii de densitate, puse în evidenţă prin alternanţa straturilor depuse
succesiv, dintre care unele pot avea consistenţă sau aspect asemănător poleiului.
Nu rareori observatorul este în dilemă în faţa unei depuneri de gheaţă cu aspect mat-granular,
particularitate comună atît chiciurei tari cît şi poleiului mat. în asemenea cazuri, observatorul va trebui să-şi
reamintească faptul esenţial că poleiul se depune din precipitaţii, iar chiciura din ceaţă; în plus, poleiul chiar
mat, are totuşi un aspect predominant sticlos, este mai omogen, se rupe, se deformează mai puţin la
apăsare şi se fărâmiţează mult mai greu decât chiciura şi spre deosebire de aceasta poate da straturi
groase şi în zonele joase de cîmpie, nu numai la munte.
B.10.4.1.3.6. Alţi hidrometeori
Tromba
Fenomen constituit dintr-un turbion de vânt, adesea intens, a cărui prezenţă se manifestă
printr-o coloană noroasă sau un con noros răsturnat, cu formă de pâlnie, care iese din baza unui
nor Cumulonimbus și atinge suprafața apei. „Tufişul" este format din picături de apă ridicate de la
suprafaţa mării.
Comentarii
Aşa cum s-a precizat şi în partea introductivă a acestui capitol, tromba a fost inclusă în categoria
hidrometeorilor, datorită prezenţei picăturilor de apă ridicate de coloana noroasă de pe suprafaţa mării sau
a altor suprafeţe de apă peste care trece.
Axa coloanei noroase poate fi verticală, înclinată sau uneori sinuoasă, în funcţie de gradul de
forfecare verticală a vântului în stratul de aer în care se manifestă fenomenul. În interiorul trombei, aerul are
o mişcare turbionară rapidă, cel mai adesea în sens ciclonic (adică de la dreapta la stânga), mişcare ce
poate fi observată până la o distanţă oarecare în jurul coloanei noroase şi a „tufişului" de la suprafaţa apei.
La distanţă mai mare de acestea, aerul poate fi adeseori chiar calm. Diametrul coloanei noroase, care este
normal de ordinul a zece metri, poate ajunge uneori la câteva sute de metri. De asemenea, este posibil să
se observe mai multe coloane noroase sub baza aceluiaşi nor. Zonele cele mai afectate de trombe sunt
localizate în regiunile în care se observă de regulă cicloni tropicali, însă acest fenomen poate fi observat
uneori chiar şi în zona geografică a României. Fenomenul este deosebit de periculos, deosebit de
păgubitor şi în toate cazurile, efectele lui distructive se pot constata pe o fâşie lungă şi îngustă, care
urmăreşte traseul deplasării lui, uneori pe distanţe de câteva sute de km, şi a cărei lăţime nu depăşeşte 5
km. Deşi viteza de mişcare a aerului în interiorul conului, în jurul axului propriu-zis de rotaţie, este foarte
mare, putând atinge uneori 100 m/s, viteza de deplasare a trombei în ansamblu este relativ redusă şi
coincide cu cea a norului Cumulonimbus la care este asociată (circa 30 ÷ 40 km/h) (planșa 214 din Atlasul
Internațional de Nori). Trombe de intensitate slabă pot fi foarte rar observate și sub nori Cumulus.
177
Norul de tornadă și tornada
Norii de tornadă reprezintă un fenomen meteorologic constituit dintr-un vârtej cel mai adesea
cu caracter violent care este asociat cu prezența unui vârtej (vortex) noros în formă de coloană sau
pâlnie care coboară din baza unui nor Cumulonimbus.
Norul de tornadă se poate extinde până aproape de suprafața terestră, dar fără să ajungă la
aceasta. În acestă situație, apa, praful și alte obiecte sunt ridicate de pe sol. Diametrul vârtejului
poate varia de la câțiva metri la câteva sute de metri.
Un astfel de nor sub formă de pâlnie este considerat bine dezvoltat dacă coloana de aer aflată
în rotație violentă atinge solul sau suprafața apei. Un nor în formă de pâlnie în forma dezvoltată
(când atinge solul sau suprafața apei) este considerat tornadă dacă se produce deasupra uscatului
și trombă dacă se produce deasupra unei suprafețe de apă. Cele mai violente tornade pot să aibă
asociate viteze ale vântului de până la 150 m/s.
(Nor de tornadă dezvoltat care atinge solul - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
178
B.10.4.1.3.7. Litometeori
B.10.4.1.3.7.1. Generalităţi
Litometeorii reprezintă ansambluri de particule de origine terestră, în majoritate solide şi
uscate (praf, nisip, fum, pulberi industriale, cenuşă vulcanică). Prin modul în care aceste particule
sunt antrenate în primul strat de aer din vecinătatea solului şi în continuare în straturile mai înalte,
litometeorii sunt grupaţi în două categorii: suspensii şi particule transportate.
În primul caz, adică al suspensiilor, mecanismul de antrenare şi pătrundere a lor în atmosferă îl
constituie mişcările turbulente; în prima etapă acţionează turbulenţa la scară moleculară care antrenează
particule fine, de dimensiuni moleculare, din stratul de sol în direct contact cu aerul; mişcările turbulente
acţionează în continuare la aceeaşi scară, în condiţii de stabilitate şi, în final, reuşesc să determine o
dispersare relativ uniformă a particulelor solide de origine terestră într-un strat de aer, mai mult sau mai
puţin gros, din vecinătatea solului. În zilele calde de vară, când suprafaţa terestră se încălzeşte puternic
prin insolaţie, apar şi se dezvoltă mişcările convective, care antrenează particulele solide până la înălţimi
mari, respectiv până la limita superioară a stratului convectiv. Prezenţa litometeorilor în primul strat din
vecinătatea solului determină o scădere a vizibilităţii orizontale, proporţională cu densitatea suspensiei de
particule solide; antrenarea acestor particule de către curenţii convectivi în straturile mai înalte de aer deter-
mină o creştere a vizibilităţii la nivelul solului şi o scădere progresivă a transparenţei orizontale a aerului cu
înălţimea, vizibilitatea cea mai redusă fiind constatată la limita superioară a stratului convectiv. În plus,
prezenţa acestor particule în suspensie în atmosferă determină, atât la nivelul solului, cât şi în straturile de
aer mai înalte, anumite fenomene optice specifice difuziei luminii solare, iar în unele cazuri chiar o colorare
specifică a peisajului.
În cel de-al doilea caz, adică al particulelor transportate, mecanismul de antrenare a lor îl constituie
efectul dinamic şi de frecare, exercitate de vânt asupra suprafeţei solului. Efectul de frecare creşte direct
proporţional cu viteza vântului şi ca urmare particulele mobile de pe suprafaţa solului sunt antrenate într-o
mişcare iniţial turbionară; datorită neuniformităţii şi asperităţilor suprafeţei terestre, se dezvoltă la început
mici turbioane cu axa orizontală, care se amplifică şi cresc în diametru, pe măsură ce creşte şi viteza
vântului (Figura B.10.2.); depăşind înălţimea de 1÷2 metri deasupra suprafeţei solului, partea superioară a
acestor turbioane pătrunde practic în zona vântului mai uniform, mai intens şi din ce în ce mai puţin
perturbat de frecarea cu suprafaţa solului şi practic, ea este deformată sau chiar distrusă. Particulele solide,
antrenate de pe sol de asemenea turbioane, ajunse la această zonă de interferenţă cu curenţii mai mult sau
mai puţin laminari, sunt antrenate într-o deplasare orizontală, care le transportă la distanţe mari de locul de
origine. În egală măsură, mişcările turbulente caracteristice circulaţiilor rapide din primele straturi de aer din
vecinătatea solului favorizează pătrunderea particulelor ridicate de pe sol până la înălţimi, care nu rareori
depăşesc şi o mie de metri, aşa cum se observă în cazul furtunilor de praf sau de nisip (Figura B.10.2.) -
(planșele 215, 216 din Atlasul Internațional de Nori). În afară de turbioanele cu ax orizontal, dezvoltate sub
acţiunea vântului, în unele zone se observă frecvent turbioane destul de puternice cu axul vertical, care
deşi au durată scurtă de existenţă sunt capabile să antreneze în stratul de aer în care se dezvoltă, particule
mobile, de dimensiuni destul de mari, de pe suprafaţa solului.
A Zona vântului aproximativ laminar B
Figura B.10.2. Schema formării şi dezvoltării turbioanelor cu ax orizontal

care favorizează declanşarea transportului de praf sau nisip
Ca şi în cazul suspensiilor de particule solide, particulele transportate reduc vizibilitatea orizontală,

direct proporţional cu intensitatea fenomenului de transport, în cazul furtunilor violente de praf sau nisip
aceasta fiind practic nulă.
179
B.10.4.1.3.7.2. Litometeori sub formă de suspensii de particule uscate în atmosferă
(1) Pâcla uscată

Suspensie în atmosferă, de particule uscate extrem de mici, invizibile cu ochiul liber şi
suficient de numeroase pentru a da aerului un aspect opalescent.
Comentarii
Pâcla imprimă o nuanţă gălbuie sau roşiatică obiectelor îndepărtate, strălucitoare sau luminate, în
timp ce obiectele întunecate, în prezenţa acestui litometeor, capătă o tentă albăstruie. Acest efect este
determinat în principal de difuzia luminii pe particulele constituente ale pâclei, care la rândul lor pot avea şi
ele propria lor culoare ce contribuie de asemenea la colorarea peisajului. Prin aceste particularităţi, precum
şi prin valorile reduse ale umezelii relative observate în prezenţa pâclei, aceasta se deosebeşte de aerul
ceţos; în plus, observatorul va ţine seama că în prezenţa pâclei, vizibilitatea orizontală poate varia în limite
foarte largi, putând coborî frecvent şi sub limita de 1 km, în funcţie de densitatea suspensiei.
(Pâcla uscată - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
180
(2) Pâcla de nisip/praf
Suspensie în atmosferă de pulberi sau particule mici de nisip care au fost ridicate de pe sol,
înainte de momentul observaţiei, de o furtună de praf sau de nisip.
Comentarii
Furtuna de praf sau de nisip, care a determinat ridicarea particulelor respective de pe sol, poate să
fi avut loc, fie la staţie sau în vecinătatea acesteia, fie la mare depărtare de locul observaţiei.
Ca şi pâcla propriu-zisă, pâcla de nisip determină peisajului aceeaşi coloraţie gălbui-roşiatică. În
timpul zilei, discul Soarelui apare pal şi fără raze, iar când coboară către orizont, acesta devine roşu-
portocaliu. Dacă în prezenţa unui asemenea litometeor cad precipitaţii lichide (ploaie sau burniţă), acestea
capătă o consistenţă noroioasă, care se observă cel mai bine pe suprafaţa obiectelor de pe sol, expusă
precipitaţiilor; dacă precipitaţiile sunt sub formă de ninsoare, atunci pe stratul proaspăt depus se observă şi
un strat fin de praf de culoare galben-cafenie. Când suspensia conţine particule suficient de mari, stratul de
praf depus pe suprafaţa obiectelor de pe sol sau chiar pe sol devine vizibil şi în lipsa precipitaţiilor.
(Pâcla de nisip/praf - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
181
(3) Fum
Suspensie în atmosferă de particule mici, provenite din diferite arderi.
Comentarii
Acest litometeor poate fi observat atât în vecinătatea suprafeţei terestre, cât şi în atmosfera liberă.
În prezenţa fumului în atmosferă, Soarele capătă la răsărit şi la apus, o culoare roşie intensă, iar la
amiază o tentă portocalie. Fumul provenit din oraşe relativ apropiate de locul de observaţie poate fi de
culoare cafenie, cenuşiu închis sau neagră. Straturile vaste de fum, provenite din incendii de păduri
apropiate, determină prin difuzia luminii solare o colorare a cerului într-o nuanţă galben-verzuie; fumul
incendiilor foarte îndepărtate se repartizează uniform în atmosferă şi prezintă în general o tentă slab
cenuşie sau albăstruie. În cazurile în care fumul este foarte abundent, prezenţa lui poate fi identificată şi
prin miros.
Prin convenţie, litometeorul fum în atmosfera liberă se deosebeşte de norii de fum (nori de incendii
sau nori industriali) prin aspectul său difuz şi prin absenţa oricărui contur.
(Fum - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
B.10.4.1.3.7.3. Litometeorii constituiţi din ansambluri de particule uscate ridicate de vânt
(1) Transport de praf sau nisip

Ansamblu de particule de praf sau de nisip, ridicate de pe sol la înălţimi mici sau moderate,
din locul observaţiei sau din vecinătatea acestuia, de un vânt suficient de puternic şi turbulent.
Comentarii
Condiţia esenţial necesară pentru producerea acestui tip de litometeor este ca suprafaţa solului să
fie uscată şi friabilă, neacoperită cu vegetaţie şi uşor de mobilizat sub acţiunea vântului.
După înălţimea până la care se dezvoltă, aceste fenomene pot fi grupate în două categorii:
transport de praf sau de nisip la sol (jos) şi transport de praf sau de nisip la înălţime.
182
(a) Transport de praf sau de nisip la sol (jos)
Praf sau nisip ridicat de vânt la înălţime mică deasupra solului. Vizibilitatea orizontală nu este
prea redusă la nivelul ochiului observatorului.
Comentarii
În prezenţa acestui litometeor, suprafaţa solului şi obiectele joase sunt voalate sau mascate de
praful sau nisipul în mişcare. Traiectoria particulelor purtate de vânt este aproape paralelă cu suprafaţa
solului (planșa 215 b din Atlasul Internațional de Nori).
(Transport de praf sau de nisip la sol - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
(b) Transport de praf sau de nisip la înălţime

Praf sau nisip ridicat de vânt până la înălţimi mari deasupra solului; vizibilitatea orizontală la
nivelul ochiului observatorului este destul de redusă.
Comentarii
În prezenţa acestui fenomen, praful sau nisipul este ridicat de pe sol până la înălţimi destul de mari
şi într-o concentraţie suficientă pentru a voala uneori cerul sau chiar Soarele; vizibilitatea, atât cea
orizontală cât şi cea verticală, sunt uneori puternic reduse.
(2) Furtună de praf sau furtună de nisip
Ansamblu de particule de praf sau de nisip ridicate cu putere de pe sol de un vânt puternic şi
turbulent, până la înălţime mare.
Comentarii
Furtunile de praf sau de nisip se produc, în general, în locurile sau în regiunile în care solul este
acoperit cu praf sau cu nisip mobil. De obicei, asemenea fenomene se propagă la distanţe considerabile de
locul de origine, putând fi observate în regiuni cu condiţii de sol şi vegetaţie complet diferite.
(3) Zid de praf sau de nisip

Partea anterioară a unei furtuni de praf sau de nisip văzută de la distanţă, are aspectul unui
zid imens care înaintează, mai mult sau mai puţin rapid.
Comentarii
Asemenea ziduri de praf sau de nisip însoţesc adesea un nor Cumulonimbus, care poate fi mascat
de praful ridicat de vânt mult mai sus decât nivelul bazei norului, în zonele tropicale, mai rar în zonele
temperat-continentale. Fenomenul se poate produce şi în absenţa completă a norilor, situaţie observată în
special de-a lungul marginii anterioare a unei invazii reci (planșa 216 din Atlasul Internațional de Nori).
183
(Furtună de praf sau de nisip - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
(4) Turbion de praf sau de nisip

Ansamblu de particule de praf sau de nisip, însoţite uneori de mici resturi, ridicate de pe sol
sub forma unei coloane turbionare şi de înălţime variabilă, cu axul aproximativ vertical şi diametrul
mic.
Comentarii
Spre deosebire de fenomenele descrise mai sus, acest litometeor se produce în absenţa
vântului sau în condiţii de vânt slab şi vreme caldă, însorită. Cauza principală care declanşează
fenomenul este instabilitatea aerului din imediata vecinătate a solului, datorită puternicei încălziri a
suprafeţei subiacente prin insolaţie. Mişcarea turbionară cu ax vertical are durată scurtă de
existenţă, de ordinul a câteva minute, şi nu se extinde mult pe verticală. Numai rareori depăşeşte
câteva zeci de metri şi aceasta în cazul când există şi vânt.
184
(Turbion de praf sau de nisip - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
185
B.10.4.1.3.8. Fotometeorii
Fenomenele optice generate de reflexia, refracţia, difuzia sau difracţia luminii, pot fi
observate în atmosferă sub formă de inele, pete luminoase sau numai ca simple modificări ale
aspectului obiectelor terestre privite pe fondul orizontului.
(1) Fenomene de halo

Grup de fenomene optice care au forma de inele, arcuri, coloane sau pete luminoase,
determinate de refracţia sau reflexia luminii pe cristalele de gheaţă în suspensie în atmosferă (nori
cirriformi, ace de gheaţă, ceaţă îngheţată).
Comentarii
După natura astrului în jurul căruia se produc, fenomenele de halo pot fi solare sau lunare. Haloul
determinat de refracţia luminii solare poate fi uneori colorat, în timp ce haloul lunar este întotdeauna
alb.
Fiind vorba de un grup de fenomene, acestea pot fi observate, în general, individual sau mai multe
odată. Foarte rar se întâmplă să se observe simultan întregul grup de fenomene de tip halo. Principalele
variante observabile individual sau simultan sunt:
(a) Haloul mic, fenomen optic observat cel mai frecvent sub forma unui inel luminos, alb sau în cea
mai mare parte alb, cu rază de 22° şi situat concentric în jurul astrului luminos. În general, haloul mic
prezintă pe marginea sa interioară o nuanţă roşie, slab vizibilă, iar în cazuri foarte rare o coloraţie violetă pe
marginea sa exterioară. Sectorul de cer cuprins în interiorul inelului este mult mai întunecat decât restul
cerului.
(b) Haloul mare, observabil mult mai rar, are tot formă circulară însă cu raza de 46°, centrat de
asemenea în jurul astrului luminos. Spre deosebire de haloul mic, haloul cu raza de 46° este mai puţin
luminos şi apare destul de frecvent sub forma unui cerc incomplet, din cauza discontinuităţii pânzei noroase
cirriforme pe care se formează.
Modalitatea de apreciere sau verificare a mărimii razei unghiulare aparente a haloului observat este
destul de simplă şi se rezumă la întinderea mâinii în direcţia astrului luminos, cu palma plasată
perpendicular pe braţul întins, în aşa fel încât să mascheze Soarele sau Luna; dacă cercul luminos al
haloului se înscrie pe extremitatea degetelor, atunci haloul este de 22°, în caz contrar, fenomenul trebuie
considerat ca fiind cu raza de 46° (Figura B.10.3.).
Figura B.10.3. Schema diferitelor forme de fenomene tip halo (a) și de apreciere a mărimilor (b)
S – Soare; O – poziția observatorului; a – halo de 220; b – halo de 460; c – arcuri tangente superioare la halo de 220; d
– arcuri tangente inferioare la halo de 220; e, e’, f, f’ – parhelii; h – arc circumzenital; i, i’ – arcuri tangente infralaterale;
u, u’ – coloană luminoasă; m, m’ – cerc parhelic.
186
Procesele de formare a acestor două tipuri de halo sunt refracţia şi reflexia luminii solare sau lunare,
care traversează cristalele de gheaţă ce constituie norii Cirrostratus, sau acele de gheaţă. Aceste procese
sunt favorizate de forma cristalelor de gheaţă, formă care se înscrie în sistemul romboedric, de tip prismă
sau lamelă hexagonală (ace şi lamele). Datorită geometriei prismelor de gheaţă, razele luminoase suferă o
reflexie totală dacă unghiul prismelor este mai mare de 99°31' sau numai o deviere dacă acest unghi este
mai mic. În cazul prismelor cu unghi de 60°, deviaţia minimă este de aproximativ 22°. În consecinţă, nici
una din prismele de gheaţă, indiferent de orientare, nu va dirija raze luminoase către ochiul unui observator
situat în punctul 0 (Figura B.10.4.b), în interiorul unui con de revoluţie în jurul direcţiei OS a razelor
incidente şi cu semiunghi la vârf de 22°. Acest lucru este schematizat în Figura B.10.4.c, din care rezultă
că toate cristalele existente între AB nu trimit nici o rază luminoasă către observatorul din 0.
De fapt, fiecare lumină monocromatică are un unghi propriu de deviaţie, ca de exemplu lumina roşie
21°36' , iar cea violetă 22°22’, motiv pentru care observatorul poate percepe, în cazul haloului solar, o
coloraţie roşie pe marginea interioară a inelului luminos şi o coloraţie albăstrui-violetă pe marginea
exterioară a acestuia, aşa cum demonstrează schema din Figura B.10.5.a.
Haloul mare sau haloul de 46° are origine similară cu cea a haloului mic, însă refracţia se produce
prin prisma de 90°, care determină o deviaţie minimă de 46°, ceea ce explică şi valoarea unghiulară a razei
inelului luminos format în jurul astrului. Fenomenul se observă mult mai rar, pentru că prismele hexagonale
aciforme se termină la capete prin mici piramide hexagonale, în loc de baze plane şi în asemenea cazuri
acestea nu mai joacă rol de prisme optice de 90°.
Figura B.10.4. Schema formării haloului de 22°; a) — geometria cristalelor de gheaţă, sub formă de prismă sau
lamelă hexagonală; b) — schema perceperii haloului de către observatorul situat în 0; c) — schematizarea procesului
de refracţie a razei luminoase la trecerea prin cristalul hexagonal de gheaţă
187
Figura B.10.5. Schematizarea dispunerii culorilor în haloul de 220 și a perceperii lor
de către observatorul situat în punctul O
Fenomenele de halo de 22° şi 46° nu pot fi explicate decât prin prezenţa prismelor optice de gheaţă,
orientate în toate direcţiile şi reciproc, existenţa unor asemenea prisme în masa norului nu poate produce
decât fenomene optice de formă circulară. Celelalte forme luminoase, apar ca urmare a unei orientări
generale particulare a prismelor optice, constituite din cristale de gheaţă de forme diferite.
(Halo - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
188
(c) Coloana luminoasă albă, de forma unei trene de lumină, continuă sau discontinuă, este o altă
variantă de fotometeor de tip halo, care poate fi observată în asociaţie cu forma inelară a fenomenului, la
verticala Soarelui sau a Lunii deasupra sau sub poziţia astrului. Coloanele luminoase sunt determinate de o
reflexie simplă a luminii pe faţetele orizontale ale unor cristale de gheaţă care se balansează în jurul axei
verticale; modul de formare este similar cu cel al trenelor luminoase produse de razele Soarelui pe o
suprafaţă de apă uşor agitată.
(d) La exteriorul inelelor luminoase ale haloului mic sau mare pot fi observate uneori arcuri
tangente luminoase; aceste arcuri ating haloul circular în punctul său cel mai înalt şi de asemenea în
punctul cel mai jos, motiv pentru care sunt denumite şi arcuri tangente superior şi inferior. Forma acestor
arcuri diferă în funcţie de înălţimea astrului deasupra orizontului. Uneori ele sunt atât de scurte încât se
reduc practic la dimensiunile unei pete luminoase pe marginea exterioară a inelului. Ele se produc prin
refracţia razelor luminoase în prisme optice de 60°, orientate într-o poziţie vecină celei corespunzătoare
minimului de deviaţie şi care au muchiile orizontale. Asemenea prisme sunt constituite din cristale aciculare
care cad în poziţie orizontală. (Figura B.10.6.)
Figura B.10.6. Tipuri de cristale de gheață cu formă complexă, care pot produce fenomene secundare de halo
(e) Uneori este posibil să se observe un arc circumzenital superior şi un arc circumzenital
inferior, situate în plan orizontal.
Arcul circumzenital superior este un arc cu curbură accentuată, ca a unui segment de cerc mic
orizontal, vizibil în vecinătatea zenitului.
Arcul circumzenital inferior are forma unui arc larg deschis, ca un segment de cerc orizontal cu rază
mare, observabil în vecinătatea orizontului, (Figura B.10.3.)
Arcul superior se poate vedea numai dacă înălţimea unghiulară a astrului deasupra orizontului este
mai mică de 32°, iar arcul inferior devine vizibil numai pentru înălţimi unghiulare ale astrului mai mari de
58°. Arcul superior poate atinge inelul haloului mare numai la o înălţime unghiulară a astrului de aproximativ
22°, iar arcul inferior atinge acelaşi halo la o înălţime a astrului de aproximativ 68°. Arcurile circumzenitale
se îndepărtează din ce în ce mai mult de haloul mare, pe măsură ce înălţimea unghiulară a astrului se înde-
părtează de valorile indicate mai sus. Aceste arcuri pot fi observate şi în lipsa haloului mare. Formarea lor
este explicată prin refracţia razelor luminoase în prisme optice cu muchii orizontale de 90°, de forma celor
din Figura B.10.6.a, b, c. Raritatea arcului circumzenital inferior este explicată nu numai prin înălţimea
unghiulară a astrului deasupra orizontului, ci şi prin numărul mai mic de prisme optice simple, fără lamelă
superioară, din masa norului.
(f) Cercul parhelic este un cerc luminos alb, orizontal, situat la aceeaşi înălţime unghiulară ca
Soarele (Figura B.10.3. m, m'). În anumite puncte de pe cercul parhelic pot apare pete sau nuclee
luminoase, situate frecvent în imediata vecinătate a haloului mic şi deseori viu colorate, (Figura B.10.3. e,
e', f, f'). Nuclee luminoase similare pot fi observate de asemenea, însă mult mai rar, la o distanţă
azimutală de 1200 faţă de Soare (paranthelii), sau foarte rar în partea opusă Soarelui (antehelii); când
parheliile, parantheliile sau anteheliile sunt deosebit de strălucitoare sunt denumite şi Sori falşi, iar în cazul
fenomenelor similare determinate de lumina Lunii sunt denumite şi Luni false (cerc paraselenic,
paraselenii şi anteselenii). Parheliile şi paraseleniile sunt uneori legate de haloul mic prin arcuri dispuse
oblic, denumite şi arcurile lui Löwitz.
Parheliile şi cercurile parhelice se formează pe cristale aciculare asociate cu una sau două lamele la
capete, ca cele din Figura B.10.6. a, b, c. care cad cu axul lung în poziţie mai mult sau mai puţin verticală.
Arcurile lui Löwitz se produc pe cristale de forma a şi b din aceeaşi figură, care pot balansa mai bine în plan
189
vertical. Parheliile sunt formate prin refracţia razelor luminoase în prisme optice de 90° cu muchii verticale,
iar după observaţiile lui Dobrowolski se pare că asemenea fenomene sunt generate de prezenţa maclelor
prismatice (mai multe cristale unite între ele, ca cel din Figura B.10.7.a.), constituite din patru prisme
situate în acelaşi plan, ale căror axe formează între ele unghiuri de 90°.
Fig. B.10.7. Maclă constituită din patru cristale hexagonale dispuse în cruce: a) care determină formarea anteheliilor
(după Dobrowolski) și b) lamela hexagonală simplă care favorizează apariția cercului circumzenital
Aceste steluţe cu patru raze, prin cădere în poziţie orizontală, determină reflexia luminii solare,
simultan pe două faţete verticale, perpendiculare între ele şi dau o imagine opusă Soarelui. Asamblarea
cristalelor sau prismelor aciculare într-un număr mai mic şi la unghiuri de 120° sau 45° determină formarea
parantheliilor tot prin dublă reflexie a luminii solare pe faţetele plane verticale ale acestora.
(g) Imaginea Soarelui este tot un fenomen de halo, determinat de reflexia luminii solare pe
cristalele de gheaţă existente în anumiţi nori. Această imagine apare la verticală şi sub poziţia Soarelui, ca
o pată albă şi strălucitoare, asemănătoare imaginii Soarelui formată pe o suprafaţă calmă de apă. Această
imagine este vizibilă numai privită de sus în jos, respectiv dintr-un avion în zbor, sau mai rar de pe vîrful
unui munte înalt (la latitudinea României numai în sezonul rece).
(2) Coroana
Una sau mai multe serii (foarte rar mai mult de trei) de inele colorate cu rază relativ mică,
concentrice în jurul Soarelui sau al Lunii.
Comentarii
În fiecare serie de inele, inelul interior este întotdeauna violet sau albastru, iar cel exterior este roşu,
între ele putând să se observe şi celelalte culori ale spectrului. Seria cea mai apropiată de astru are de
regulă un inel exterior bine conturat, de culoare roşiatică sau castanie, denumit aureolă şi a cărui rază este
în general mai mică de 5°.
Fenomenul este determinat de difracţia luminii provenite de la astrul în jurul căruia se formează,
care traversează un strat de aer ceţos sau de ceaţă ori un nor subţire constituit dintr-un amestec de
particule foarte mici de apă lichidă sau de gheaţă. Razele aureolei şi ale inelelor roşii succesive,
aproximativ echidistante, sunt cu atât mai mari cu cât particulele de apă care determină difracţia sunt mai
mici. În afară de cazurile în care aceste particule sunt de dimensiuni foarte uniforme, culorile coroanelor
sunt în general mai puţin pure şi mai puţin numeroase decât cele din curcubeu. Coroanele formate pe nori
au uneori forme neregulate sau sunt incomplete, datorită dimensiunilor diferite, atât ale particulelor
constituente ale norului, cât şi formei şi grosimii diferite a macroelementelor structurale ale păturii noroase.
De asemenea, atunci când Luna nu este plină, coroanele cu rază mică pot fi deformate ca urmare a formei
convexe sau în creştere a astrului. Norii pe care se observă în general coroane sunt din genurile
Altocumulus şi Stratocumulus, foarte rar din genurile Cirrocumulus, Cirrostratus sau Stratus.
190
(3) Irizații
Culori observate pe nori, fie amestecate, fie cu aspect de benzi aproximativ paralele cu
contururile norilor. Culorile predominante sunt verde şi roz, adesea cu nuanţe de pastel.
Comentarii
Culorile irizaţiilor sunt adesea strălucitoare, asemănătoare sidefului. Până la o distanţă de circa 10°
de Soare, procesul principal de formare a irizaţiilor este difracţia; peste această distanţă, procesul
predominant de formare a lor este interferenţa. Irizaţiile pot fi observate uneori până la distanţe unghiulare
ce pot depăşi 40° faţă de Soare, distanţă la care culorile lor pot fi destul de strălucitoare.
Norii pe care se formează irizaţii la latitudinea României sunt Cirrocumulus şi unele varietăţi de
Altocumulus. Formarea irizaţiilor prin difracţie până la distanţe aşa mari de Soare a condus la concluzia că
norii respectivi sunt constituiţi din particule de formaţie recentă, nemodificate prin procese secundare. Acest
lucru a fost confirmat de altfel şi de observaţii, pentru că asemenea fenomene se produc cu frecvenţa cea
mai mare pe norii în care există procese de transformare rapidă şi a căror durată de existenţă este
efemeră.
(4) Gloria
Una sau mai multe serii de inele colorate, văzute de observator în jurul umbrei sale,
proiectată pe un nor constituit din numeroase picăturele mici de apă, sau pe un banc de ceaţă, ori
foarte rar chiar pe rouă.
Comentarii
Fenomenul este datorat tot difracţiei luminii şi inelele colorate sunt dispuse la fel ca în coroane.
Fenomenul poate fi văzut şi de observatorii de pe avioanele în zbor, în jurul umbrei avionului proiectată pe
norii de sub el. Condiţiile cele mai favorabile de formare şi observare a acestui fenomen se întâlnesc în
regiunile muntoase.
Când norul sau bancul de ceaţă este destul de apropiat de observator sau de avionul în zbor, umbra
proiectată pe acesta apare foarte mărită şi uneori lipsită de inelele colorate; în asemenea cazuri, fenomenul
este menţionat şi sub denumirea de spectrul lui Brocken. Mărirea umbrei se poate face atât în sens vertical
cât şi în sens orizontal, aşa cum rezultă din Figura B.10.8., unde dimensiunea observatorului este
schematizată prin dreapta AB. Condiţia necesară în asemenea cazuri este ca fascicolul de raze luminoase,
care determină umbra respectivă să fie conic, cu o deschidere la vârf egală cu diametrul aparent al
Soarelui, adică de 32'. Umbra rezultată este schematizată prin dreapta A'B', care reprezintă de fapt ecranul
noros. Dacă acest plan este înclinat, atunci umbra se alungeşte în plan vertical. Simpla explicare a
producerii fenomenului numai prin difracţie nu este suficientă. Difracţia razelor luminoase în particulele
lichide justifică formarea inelelor colorate, însă pentru ca imaginea acestorasă ajungă la ochiul
observatorului, care se găseşte situat între Soare şi fenomenul respectiv, mai trebuie să acţioneze şi un
proces suplimentar de reflexie care să dirijeze imaginea înapoi către observator.
Figura B.10.8. Schematizarea procesului de formare a fenomenului “Gloria”
(5) Curcubeul
Grup de arcuri concentrice, ale căror culori merg de la violet la roşu, determinat de lumina
solară sau lunară pe un „ecran" de picături de apă din atmosferă (picături de ploaie, picăturele de
burniţă sau ceaţă).
Cometarii
Fenomenul este determinat în principal de refracţia şi reflexia luminii; în cazul luminii solare, culorile
curcubeului sunt în general destul de intense, însă în cazul luminii lunare culorile sunt mult atenuate, uneori
191
chiar inexistente, fenomenul fiind materializat numai printr-un cerc alb-cenuşiu. Arcurile colorate formate pe
fondul picăturilor de apă luminate de Soare sunt situate întotdeauna în partea opusă astrului, în raport cu
poziţia observatorului. Fenomenul în ansamblu, fiind format din mai multe arcuri colorate, observatorul va
deosebi în majoritatea cazurilor un curcubeu principal şi cel puţin încă unul secundar, iar în unele cazuri
chiar şi câteva arcuri supranumerare; de asemenea, mai poate fi observată şi o variantă deosebită,
necolorată, denumită curcubeu alb.
(a) Curcubeul principal
Are forma unui arc semicircular colorat, mai mult sau mai puţin continuu, care apare pe un ecran de
picături de apă, luminate direct de Soare sau Lună. Arcul colorat apare în partea opusă astrului respectiv şi
are centrul situat pe dreapta care uneşte poziţia observatorului cu poziţia astrului (Figura B.10.9.), ceea ce
explică de ce curcubeul poate fi observat chiar sub forma unui inel, mai mult sau mai puţin complet, atunci
când este privit dintr-un punct mai înalt sau dintr-un avion în zbor.
Foarte rar sunt observate toate culorile spectrului, denumite şi culorile curcubeului: roşu, portocaliu,
galben, verde, albastru, indigo şi violet. Culorile observate de obicei şi lăţimea benzilor pe care le ocupă
depind de dimensiunile picăturilor sau picăturelelor de apă. In toate cazurile, culoarea violet se situează
în interiorul inelului (cu raza de 40°), iar roşul la exterior (cu raza de 42°). Culoarea cerului este mai
întunecată în exteriorul curcubeului, decât în sectorul cuprins în interiorul lui. Schematizarea traseului
parcurs de raza luminoasă în interiorul picăturii, a dispunerii culorilor şi justificarea faptului că cerul apare
mai luminos în interiorul curcubeului este dată în Figura B.10.10.
(b) Curcubeul secundar
Simultan cu curcubeul principal poate fi observat încă un arc colorat, mai puţin luminos decât arcul
principal şi cu lăţime aproape dublă. În acest arc secundar, plasat în afara arcului principal, culorile sunt
aranjate invers, adică roşu la interior (corespunzător unei raze de 50°) şi violetul la exterior (la o rază de
54°).
Figura B.10.9. Schematizarea formării curcubeului
Formarea celui de al doilea arc colorat este determinată de aceleaşi fenomene optice, adică de o
dublă reflexie interioară a razelor de lumină în picătura de apă şi în plus existenţei unui al doilea minim de
deviaţie pentru o incidenţă convenabilă, aşa cum este schematizat în Figura B.10.11.
Faptul că cel de-al doilea arc este mai puţin luminos decât primul se datoreşte slăbirii intensităţii
razelor luminoase care-l produc, ca urmare a dublei reflexii suferite în interiorul picăturilor de apă. Din
schema b. din Figura B.10.10. rezultă că picăturile de apă situate deasupra punctului B, adică peste limita
superioară a primului arc, nu trimit nici un fel de lumină către ochiul observatorului, la fel ca şi picăturile
situate sub punctul C din schema Figura B.10.11., adică sub limita inferioară a celui de al doilea arc.
Aceasta explică în final întunecarea aparentă a cerului între cele două arcuri colorate, atunci când sunt
observate simultan. În plus, schema c. din Figura B.10.11. demonstrează că arcul principal nu poate fi
observat decât dacă înălţimea Soarelui deasupra orizontului este mai mică de 42°02', iar aceeaşi schemă
din Figura B.10.11. arată că arcul secundar este vizibil numai la înălţimi ale Soarelui mai mici de 50°24',
192
ceea ce explică de ce la latitudinea României, curcubeul nu este vizibil în orele din jurul amiezii, în timpul
verii.
(c) Arcuri supranumerare
Curcubeul poate fi mărginit de arcuri înguste şi colorate (verzi, violete sau portocalii) datorate
fenomenelor de interferenţă, denumite arcuri supranumerare. Acestea sunt situate în interiorul arcului
principal, sau la exteriorul arcului secundar, însă în acest din urmă caz sunt observate mult mai rar.
Formarea acestor arcuri supranumerare nu mai poate fi explicată prin teoria geometrică a propagării
rectilinii a luminii, prin care se explică uşor arcul principal şi cel secundar; explicarea lor se poate face
numai pe baza teoriei ondulatorii a luminii. Arcurile supranumerare sunt cu atât mai distanţate şi în
consecinţă cu atât mai distincte, cu cât dimensiunea picăturilor pe care se formează este mai mică; de
regulă, ele sunt bine vizibile atunci când lumina solară este intensă şi luminează picături de dimensiuni
mijlocii.
(d) Curcubeul alb
Curcubeul alb este un curcubeu principal, datorit refracţiei şi reflexiei şi într-o mai mică măsură
difracţiei luminii solare si/sau lunare pe picăturele foarte mici de apă. De regulă, un asemenea curcubeu se
formează pe un banc de ceaţă sau de aer ceţos dens. Fenomenul poate fi observat sub forma unei benzi
albe, mărginită în cea mai mare parte de un franj roşu exterior şi unul albastru interior. Ca şi arcurile
supranumerare, curcubeul alb este explicat teoretic tot prin natura ondulatorie a luminii. Conform acestei
teorii, picăturelele de apă cu diametrul uniform de 25 microni dau o structură complexă a curcubeului alb,
care în acest caz este format dintr-o suprapunere de arcuri elementare albe şi colorate. În practică s-a
observat că pentru formarea unui asemenea fenomen este necesară prezenţa picăturelelor de apă cu
diametre de cel puţin 30 microni, care produc amestecul culorilor spectrale, din care rezultă banda albă a
arcului.
Uneori se observă şi un curcubeu alb fals care nu este altceva decât un curcubeu alb obişnuit,
însă foarte puţin luminos, motiv pentru care observatoruI nu mai percepe şi franjurile colorate.
(6) Inelul lui Bishop

Inel albicios, centrat în jurul Soarelui sau al Lunii, care prezintă o coloraţie slabă albăstruie în
interior şi brun-roşcată la exterior.
Comentarii
Fenomenul este datorat difracţiei luminii care traversează un nor de praf sau pulberi extrem de fine
de origine vulcanică, existent uneori în atmosfera înaltă. Raza aparentă a inelului este de aproximativ 22°.
Culorile, inelului nu sunt foarte nete; ele sunt în general slabe, mai ales în inelele observate în jurul Lunii,
cazuri în care este vizibil numai un franj roşu pal.
Fenomenul a fost observat şi descris prima dată, de către Bishop în 1883, după catastrofala erupţie
a vulcanului Krakatoa. După acest eveniment, fenomenul a putut fi observat în toate ţările lumii, până în
anul 1886.
Fenomen optic care se manifestă în special prin perceperea obiectelor îndepărtate sub formă
de imagini stabile sau mişcătoare, simple sau multiple, drepte sau răsturnate, mărite sau reduse în
plan vertical.
Obiectele percepute într-un miraj apar uneori deasupra sau sub orizont, nu aşa cum sînt ele în
realitate; această îndepărtare de la poziţia lor reală poate ajunge pînă la 10°. Într-un miraj este posibil să se
observe obiecte situate sub orizont sau mascate de munţi, în timp ce alte obiecte, care în mod normal sînt
vizibile, dispar în condiţiile apariţiei acestui fenomen, descris şi sub denumirea de „Fata morgana".
(7) Mirajul
Mirajele sînt determinate de curbarea razelor luminoase care traversează straturi de aer cu indici de
refracţie diferiţi şi care variază puternic cu înălţimea, ca urmare a diferenţelor de densitate a aerului. În
consecinţă, fenomenele de miraj se vor observa întotdeauna atunci cînd temperatura suprafeţei solului
diferă mult de cea a straturilor joase de aer. în practică se pot observa două tipuri principale de miraj:
mirajul inferior, care se manifestă deasupra întinderilor de apă, soluri, plaje sau şosele puternic încălzite
prin insolaţie; mirajul superior care se observă deasupra câmpurilor de zăpadă, a mărilor foarte reci şi în
general deasupra suprafeţelor reci în comparaţie cu stratul de aer de deasupra lor. Mirajul este foarte
frecvent în zonele de deşert şi polare, însă poate fi observat destul de des chiar şi în România, mai ales
vara, pe timp cald şi uscat, deasupra plajelor de nisip şi pe şosele; în ultimul caz, fenomenul este perceput
sub forma unor pete umede pe asfaltul şoselei, care dispar pe măsură ce ne apropiem de ele.
193
(8) Tremurătura
Agitaţie aparentă a obiectelor de la suprafaţa terestră, atunci cînd sînt văzute într-o direcţie
aproape orizontală.
Fenomenul se manifestă în special pe uscat şi este provocat de fluctuaţiile cu perioadă scurtă ale
indicelui de refracţie al straturilor joase ale atmosferei. Tremurătura poate reduce sensibil vizibilitatea
orizontală.
Figura B.10.10. Schematizarea traseului razei luminoase prin picătura de ploaie a) și a dispunerii și perceperii
culorilor în curcubeul principal b) de către observatorul situat în punctul O; demonstrarea faptului că primul arc nu
poate fi observat decât atunci când înălțimea Soarelui deasupra orizontului este mai mică de 42,2 0
194
Figura B.10.11. Schematizaea formării curcubeului secundar (a,b) și demonstrarea faptului că arcul secundar este
mai vizibil numai la înălțimi ale Soarelui seasupra orizontului mai mici de 50 024’
Figura B.10.12. Schema traiectoriei razelor luminoase în fenomenele de miraj:

a) raze care nu se întretaie; b) raze care se întretaie
(9) Scânteierea
Variaţii rapide ale strălucirii stelelor sau luminilor terestre, care au adesea caracterul unor
pulsaţii.
Strălucirea aparentă, culoarea şi poziţia stelelor sau luminilor suferă variaţii determinate de fluctuaţiile
indicelui de refracţie a diferitelor straturi atmosferice traversate de razele luminoase, motiv pentru care
fenomenul este similar cu cel descris mai înainte („tremurătura"). Scînteierea este cu atît mai intensă cu cît
traiectoria parcursă de lumină prin atmosferă este mai lungă. Datorită acestui fapt, scînteierea stelelor din
apropierea orizontului este mai puternică decît a celor văzute la zenit; din motive similare, scînteierea
luminilor terestre situate în câmpie este mult mai intensă decît a celor văzute pe vîrf de munte.
(10) Raza verde

Culoarea în dominantă verde şi de scurtă durată, adesea sub forma unei străluciri scurte,
observată în momentul în care extremitatea marginii superioare a unui astru (Soare, Lună, uneori
chiar o planetă) dispare sub orizont, sau apare deasupra orizontului.
În practică s-au observat licăriri a căror înălţime unghiulară a atins cîteva grade. Cu toate că verdele
195
este culoarea dominantă a fenomenului, atunci cînd atmosfera este transparentă se pot observa de
asemenea şi nuanţe albastre sau violet. Fenomenul este observabil numai dacă orizontul este net vizibil,
ceea ce explică frecvenţa mai mare de observare a lui pe mare decât pe uscat; el se poate observa totuşi,
însă mult mai rar, şi atunci cînd Soarele dispare în spatele unui obstacol relativ apropiat aşa cum sînt
munţii, marginea superioară a unui banc de nori situat în apropierea orizontului, sau chiar acoperişul unei
case.
Producerea fenomenului nu a fost încă explicată satisfăcător, însă se acceptă ideia că indicele de
refracţie diferit pentru diversele lungimi de undă joacă un rol important în formarea acestui fenomen.
(11) Culori crepusculare

Coloraţii diferite ale cerului şi ale vîrfurilor muntoase la apusul sau răsăritului Soarelui.
Culorile crepusculare sînt datorate refracţiei, dispersiei şi absorbţiei selective a razelor solare în
atmosferă. Atunci cînd cerul este curat şi fără nori, se pot observa următoarele fenomene:
a) o licărire, denumită licărire purpurie, ce se observă în direcţia Soarelui care apune. Fenomenul se
prezintă sub forma unui segment de disc mare, luminos, care apare deasupra orizontului. Licărirea
purpurie se ridică treptat, trece printr-un maxim simultan în suprafaţă şi luminanţă, atunci cînd
Soarele este situat la 3° ÷ 4°sub orizont, apoi scade şi dispare treptat cînd Soarele este la
aproximativ 6° sub orizont (sfîrşitul crepusculului civil). După dispariţia acestei prime manifestări,
fenomenul se mai poate repeta, însă cu o intensitate mai slabă;
b) umbra Pămîntului şi arcul anticrepuscular opus Soarelui. Umbra terestră se ridică treptat deasupra
orizontului, în partea opusă Soarelui; ea se prezintă sub forma unui segment de disc de culoare
albastru închis, uneori cu tentă violetă. Umbra este frecvent mărginită la limita sa superioară, de o
fîşie roz-violet, care a fost denumită arc anticrepuscular. Deasupra acestui arc se poate observa
uneori şi o slabă licărire purpurie sau galbenă;
c) roşeaţa munţilor („Alpengluhen"). Soarele la apus, invizibil pentru un observator de la câmpie,
poate lumina încă direct vîrfurile munţilor înalţi, care capătă o coloraţie roz sau galbenă; fenomenul
este frecvent în regiunile cu munţi înalţi şi a fost descris prima dată pentru munţii Alpi. Coloraţia
crestelor muntoase nu durează mult şi treptat se transformă într-o nuanţă albastru închis, în
momentul în care umbra Pământului ajunge la nivelul lor, când practic fenomenul dispare sau
încetează. Destul de des se poate observa fenomenul succesiv de două sau trei ori în aceeaşi
seară, ca urmare a iluminării cîmpurilor de zăpadă de prima sau a doua licărire purpurie;
d) raze crepusculare. Se observă uneori sub formă de benzi de culoare albastru închis, care radiază
de la Soare şi traversează licărirea purpurie. în realitate, aceste benzi întunecate, denumite raze
crepusculare, nu sînt altceva decît umbrele norilor situaţi la orizont sau sub acesta. în unele cazuri,
aceste umbre traversează tot cerul şi devin din nou vizibile în vecinătatea „punctului anticolor"
(raze anti-crepusculare).
Notă: Denumirea de raze crepusculare este folosită la fel de bine, fără a fi însă generalizată, şi în
cazul umbrelor proiectate de nori pe un strat de pâclă, indiferent de momentul zilei.
196
B.10.4.1.3.9. Electrometeorii
Starea electrică a aerului îşi are originea în două surse principale. Prima sursă şi cea mai importantă
este ionizarea aerului în toată masa atmosferei prin radiaţia cosmică şi solară, proces care produce ioni
mici, iar a doua este prezenţa substanţelor radioactive din scoarţa terestră, care produc ioni mari şi sunt
responsabile de întreţinerea sarcinii electrice superficiale a Pământului şi a câmpului electric
corespunzător. Electricitatea atmosferică variază în timp şi spaţiu, fiind dependentă de condiţiile
meteorologice. În mare parte, în zonele cu timp frumos sau stabil, manifestările sale reprezintă o stare
oarecum staţionară şi nu sunt detectabile decât instrumental; pe timp instabil sau orajos, se produc
acumulări mari de sarcini electrice în norii convectivi (în special Cumulonimbus), care modifică puternic şi
rapid valoarea absolută a câmpului electric terestru şi prezenţa lor se face simţită sub forma descărcărilor
lente sau rapide, care intensifică considerabil transportul de sarcini electrice între atmosferă şi Pământ.
Prin timp orajos sau stare orajoasă se înţelege prezenţa norilor Cumulonimbus, în general, însoţiţi şi
de precipitaţii, care modifică starea electrică normală a aerului, modificare ce se înregistrează până la
distanţe considerabile, chiar şi în cazurile când norul respectiv nu a ajuns încă în orizontul vizibil al staţiei
meteorologice. Norii de oraj, ca de altfel toţi norii în general, nu sunt corpuri bune conducătoare de
electricitate, datorită faptului că ionii care se formează în masa norului se fixează pe cristalele de gheaţă şi
pe picăturile de apă existente în norul respectiv. Este în general admisă structura bipolară a norului de oraj,
caracterizată prin acumularea de sarcini de un anumit semn în partea superioară a norilor şi de semn opus
în partea lor inferioară. Se consideră că, în totalitatea lor norii de oraj existenţi în atmosferă menţin diferenţa
de potenţial dintre sol şi atmosferă; ei sunt încărcaţi cu sarcini negative în partea inferioară şi pozitive în
partea superioară, pe care le cedează către Pământ şi ionosferă. Plecând de la acest considerent, I. I.
Frenkel a emis ideea că şi electricitatea atmosferică se manifestă, în linii generale, ca un proces în circuit
închis între sol şi atmosferă, proces care se închide prin nori; după părerea sa, separarea şi acumularea
sarcinilor electrice în atmosferă şi îndeosebi în masa norilor este un proces care se produce sub influenţa
gravitaţiei. Picăturile sau cristalele fixează ionii negativi iar aerul înconjurător rămîne încărcat pozitiv; prin
căderea sau acumularea acestor particule în partea inferioară a norului, odată cu ele se transferă şi
sarcinile electrice în zona respectivă. Mişcările convective puternice din norii orajoşi amplifică mult acest
proces şi în final declanşează manifestările electrice, care formează cea mai mare parte a electro-
meteorilor din troposferă. Acestea sunt manifestări vizibile sau sonore, corespunzătoare unor descărcări
continue sau discontinue.
(1) Orajul
Una sau mai multe descărcări bruşte de electricitate atmosferică, ce se manifestă printr-o
lumină scurtă şi intensă (fulger) şi printr-un zgomot sec sau printr-un bubuit surd (tunet).
Fenomenul se consideră ca oraj, chiar dacă se aude numai tunetul, iar fulgerul nu se vede. (WMO-
No.8 I.14-6)
Cometarii
Orajele sunt asociate norilor de convecţie şi sunt în general însoţite de precipitaţii care, atunci când
ating solul, au caracter de aversă şi pot fi sub formă de ploaie, ninsoare, măzăriche moale sau tare, ori
grindină.
(2) Fulgerul
Manifestare luminoasă care însoţeşte o descărcare bruscă de electricitate atmosferică.
Această descărcare poate pleca dintr-un nor, sau se poate produce în interiorul norului; ea se poate
declanşa, însă mult mai rar, din clădirile înalte sau din vârful unui munte.
Cometarii
Se pot observa trei tipuri principale de fulgere:
(a) Descărcările la sol, sau în limbaj curent trăznete. Acest tip de fulger are forma unei scântei
imense care se formează între nor şi sol, ce urmează o traiectorie sinuoasă şi de obicei prezintă
ramificaţii orientate în jos, care pleacă dintr-un canal principal net conturat (fulger în linie sau
bandă).
(b) Descărcări interne, denumite în limbajul curent fulgere în pânză. Acest tip de fulger se
produce în interiorul norului orajos şi se manifestă printr-o iluminare difuză în care nu este
posibil să se identifice un canal net. Fulgerele denumite în general „fulgere de căldură“ intră tot
în această categorie; ele constau din iluminări sau licăriri difuze observate la orizont şi provin de
la focare orajoase îndepărtate.
(c) Descărcări atmosferice. Acest tip de fulger se observă sub forma unor descărcări sinuoase,
adesea ramificate, care pleacă dintr-un canal bine conturat ce porneşte dintr-un nor orajos, fără
ca să atingă solul. Asemenea fulgere prezintă frecvent o parte relativ lungă şi aproximativ
197
orizontală. Descărcarea atmosferică mai este denumită uneori şi fulger liniar.
Imediat după un trăznet, s-a observat uneori un glob de foc, care a fost denumit fulger globular.
După descrierile ocazionale ale acestui fenomen, diametrul globului ar fi în general de 10 ÷ 20 cm, însă
s-au semnalat şi cazuri când un asemenea glob a atins dimensiunea de 1 m. Fulgerul globular se
deplasează lent în atmosferă sau pe sol şi dispare brusc, producând de regulă o explozie violentă.
Descărcarea electrică în sine este rezultatul procesului de ionizare a aerului; în norii de oraj, ca
urmare a existenţei unor câmpuri electrice considerabile, electronii eliberaţi prin ionizarea naturală nu se
mai fixează pe molecule neutre pentru a forma ioni negativi, ci capătă energii cinetice suficiente pentru ca
împreună cu ionii pozitivi să determine o ionizare intensă a aerului. Descărcările bruşte din atmosferă, aşa
cum sunt percepute, încep însă printr-o descărcare lentă, de intensitate slabă şi invizibilă (descărcare pilot
sau leader), constituită din electronii liberi ce se formează în partea inferioară a norului, în condiţiile unor
câmpuri electrice de 25.000 ÷ 30.000 V/m. Această descărcare lentă de electroni către Pământ se repetă şi
se intensifică progresiv, în salturi, până ce ating suprafaţa solului. În momentul când atinge solul,
intensitatea câmpului electric devine suficientă pentru a da naştere unui flux pozitiv îndreptat către nor,
adică a descărcării principale sub forma în care este percepută de observator. O asemenea descărcare nu
se poate forma în nor pentru că acesta nu este bun conducător de electricitate, spre deosebire de Pământ
care are o conductivitate ce permite un debit important de electroni, fără o scădere rapidă a potenţialului.
Ramificaţiile fulgerelor sunt explicate prin forţa repulsivă ce se naşte în frontul avalanşei de electroni care
coboară din nor şi determină devierea unora dintre aceştia de la traseul principal.
(Oraj - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
(3) Tunetul
Zgomot sec sau bubuitură surdă care însoţeşte fulgerul.
Cometarii
Când descărcarea electrică se produce în apropierea locului de observaţie, tunetul se manifestă
printr-un zgomot sec şi violent, cu durată scurtă. Dacă descărcarea Ia sol sau trăznetul se produce în
vecinătatea observatorului, acesta aude mai întâi un zgomot extrem de scurt, ca cel de hârtie care se rupe,
urmat de un fel de şuierătură care precede troznitura seacă finală.
198
În cazul unei descărcări îndepărtate, tunetul se manifestă printr-o bubuitură sau huruială surdă, sau
printr-un mormărit prelungit care slăbeşte sau se intensifică alternativ. Cu excepţia regiunilor muntoase
unde se suprapune şi efectul de ecou, durata lunetelor depăşeşte foarte rar 30 ÷ 40 secunde.
Ca urmare a diferenţei enorme dintre viteza de propagare a luminii şi cea a sunetului, întotdeauna
mai întâi se vede fulgerul şi apoi se aude tunetul corespunzător. Intervalul de timp care le separă creşte pe
măsură ce creşte distanţa dintre locul în care s-a produs descărcarea şi observator. Dacă această distanţă
depăşeşte 20 km, tunetul nu se mai aude. Această distanţă nu este strict limitată, uneori tunetul nefiind
auzibil de la distanţe mult mai mici, din cauza refracţiei undelor sonore în straturile joase ale atmosferei.
După intervalul de timp care separă fulgerul de tunet se poate aprecia distanţa la care se situează focarul
orajos, înmulţind numărul de secunde cu 340 (cifră ce reprezintă viteza sunetului în atmosferă).
(4) Focul Sfântului Elmo

Descărcare electrică luminoasă în atmosferă; această descărcare de intensitate slabă sau
moderată, emană fie din obiecte înalte situate pe suprafaţa terestră (paratrăznete, aparate
anemometrice, catarge de nave, etc.) fie de pe aeronave în zbor (vârfurile aripilor, elice etc).
Cometarii
Acest fenomen se observă atunci când câmpul electric devine intens în vecinătatea suprafeţei
obiectelor. Focul Sfântului Elmo se manifestă, în general, sub formă de panaşe sau egrete violete ori
verzui, net vizibile pe timp de noapte.
(Focul Sfântului Elmo - după „Atlasul Internațional al Norilor” https://www.wmocloudatlas.org/.)
(5) Aurore polare

Fenomene luminoase în atmosfera înaltă, care apar sub formă de arcuri, benzi, draperii sau
perdele.
Cometarii
Aurorele polare sunt datorite prezenţei particulelor încărcate cu electricitate, emise de Soare în
timpul erupţiilor cromosferice şi care acţionează asupra gazelor rarefiate din atmosfera foarte înaltă. Aceste
particule sunt canalizate de câmpul magnetic terestru, motiv pentru care aurorele polare sunt observate cel
mai frecvent deasupra regiunilor vecine polilor magnetici. Măsurătorile au arătat că altitudinea limitei
inferioare a aurorelor polare este de circa 100 km (uneori poate coborî până la 60 km), în timp ce limita lor
superioară se situează între 100 ÷ 400 km, putând ajunge până la 1000 km.
Luminanţa aurorelor polare este foarte variabilă; ea este adesea comparabilă cu cea a norilor
luminaţi de Lună, însă uneori poate fi mult mai intensă. În majoritatea cazurilor, aurorele polare au o
culoare albă cu o tentă verzuie sau galben-verzuie, însă se poate întâmpla uneori ca nuanţa galben-verzuie
să fie predominantă, cu excepţia franjurilor inferioare care sunt roşii.
199
Când fenomenul durează un timp mai îndelungat, se observă o succesiune a formelor; la început
predomină arcurile luminoase ce se mişcă puţin, şi care sunt înlocuite cu timpul de raze luminoase; către
sfârşitul evoluţiei, fenomenul se observă sub formă de pete difuze şi slab luminoase. O dinamică similară
se constată şi în intensitatea culorilor dominante. Intensitatea luminoasă creşte şi devine maximă către
mijlocul perioadei de activitate, moment când pe lângă dominanta galben-verzuie mai apar şi nuanţe de
roşu sau violet, după care luminanţa scade şi culorile se sting treptat.
B.10.4.1.3.10. Alte fenomene

(1) Vijelia
Deşi în actuala versiune a Atlasului Internaţional de Nori WMO-No.407 acest fenomen nu mai este
definit, datorită faptului că în zona geografică a României fenomenul este destul de frecvent, s-a considerat
necesară descrierea lui.
Vijelia se caracterizează printr-o puternică variaţie a vântului; viteza vântului creşte brusc
pentru o perioadă scurtă, uneori de ordinul minutelor, însoţită şi de o schimbare de direcţie în
majoritatea cazurilor la fel de rapidă. Momentul declanşării vijeliei corespunde cu cel de producere
a creşterii bruşte de presiune şi umezeală relativă şi de scădere a temperaturii aerului. Terminarea
fenomenului este la fel de bruscă, adică scăderea vitezei vântului se produce într-un interval de
timp scurt şi nu mai este însoţită de schimbarea direcţiei. În timpul vijeliei, vântul bate în rafale, iar
viteza lui poate depăşi 100 km/oră.
- dacă viteza vântului este măsurată: o creştere bruscă a vitezei vântului la rafală cu cel
puţin 8 metri pe secundă (16 noduri) viteza la rafală atingând 11 metri pe secundă (22 noduri) sau
mai mult şi creşterea să se menţină cel puţin un minut,
- dacă utilizăm scara Beaufort în estimarea vitezei vântului: o creştere bruscă a vitezei
vântului la rafală de cel puţin trei grade pe scara Beaufort, viteza vântului la rafală atingând tăria 6
sau mai mult şi se menţine cel puţin un minut.
Cometarii
Vijelia precede sau însoţeşte norii orajoşi şi se înscrie în toată gama de variaţii bruşte ale
elementelor meteorologice care se observă la trecerea unui oraj puternic sau a unei linii de instabilitate
(grain). Momentul declanşării vijeliei corespunde cu cel de producere a creşterii bruşte de presiune
şi umezeală relativă şi de scădere a temperaturii aerului. Din cauza prafului ridicat de pe sol, vizibili-
tatea orizontală scade mult în timpul vijeliei. Privit de la distanţă, frontul sau linia de vijelie are aspectul unui
zid sau vălătuc de praf care înaintează, iar cerul capătă un aspect întunecat, ameninţător în direcţia
respectivă. Din cauza prafului ridicat şi transportat până la înălţimi considerabile, baza norului orajos nu mai
este vizibilă.
Pentru a se face deosebire între vijelie şi vânt tare, observatorul va ţine seama că vântul tare începe
treptat, durează mult, uneori câteva zile în şir şi în general nu îşi schimbă direcţia, în timp ce caracteristicile
vijeliei sunt începutul şi sfârşitul brusc, durata, relativ scurtă (în cele mai multe cazuri nu depăşeşte
jumătate de oră) şi schimbarea bruscă a direcţiei vântului; la toate acestea se mai adaugă şi
variaţiile la fel de rapide ale celorlalte elemente meteorologice, menţionate mai sus.
( 2) Vântul tare
Se notează la orele de observații cât și între acestea când viteza medie a vântului este egală
sau mai mare de 15,5 m/s.
200
B.10.5. APARATURĂ AUTOMATĂ FOLOSITĂ PENTRU DETERMINAREA STĂRII TIMPULUI
Conform ghidului WMO-No.8, instrumentele automate pentru determinarea stării timpului se

concentrează în cea mai mare parte pe identificarea tipului de precipitație. Sistemele automate folosesc
metode optice sau radar pentru a detecta tipurile principale de precipitații – cu excepția precipitațiilor foarte
slabe sub formă de ninsoare sau burniță – cu rata de succes de cel puțin 90%. În cazul precipitațiilor cu
intensitate foarte slabă, rata de detectare a precipitațiilor poate să scadă la 2%. Pentru a transpune
măsurătoarea efectuată prin metode optice sau radar în cifre de cod meteorologic care fac diferențierea
între diferitele tipuri de precipitații, se folosesc algoritmi foarte complecși care au fost dezvoltați de-a lungul
timpului. Una dintre provocările din domeniu a fost reprezentată de diferențierea dintre zăpada umedă și
ploaie.
Fig. B.10.13. Vaisala – Traductorul de timp prezent și vizibilitatea orizontală - PWD22

(http://www.vaisala.com/Vaisala%20Documents/Brochures%20and%20Datasheets/MET-RDS-PWD-Family-brochure-
B210385EN-D-LOW-v1.pdf)
Traductorii de timp prezent folosiți în rețeaua națională sunt capabili să determine tipul precipitațiilor
(pentru 7 tipuri de precipitații: ploaie, ploaie care îngheață, burniță, burniță care îngheață, lapoviță,
ninsoare, granule de gheață), să estimeze cantitatea acumulată de zăpadă, să indice reducerea vizibilității
orizontale și cauza care o determină (tipul fenomenului meteorologic: ceață, aer cețos, fum etc).
Traductorul furnizează raportul în coduri meteorologice - tabelele de cod 4680 și 4531 (SYNOP) și are
capacitatea de a opera între limitele de temperatură de la -400C la +600C. Tipul precipitațiilor este
determinat prin utilizarea unor algoritmi complecși care iau în considerare, în principal, conținutul în apă al
precipitațiilor, dimensiunea picăturilor de apă și temperatura.
B.10.6. ÎNTREȚINEREA APARATURII AUTOMATE PENTRU DETERMINAREA STĂRII

TIMPULUI
Observatorul poate efectua asupra traductorului de timp prezent următoarele acțiuni de întreținere:
 În timpul sezonului cald, se va avea în vedere degajarea părții receptoare de eventualele pânze
de păianjen sau alte impurități din atmosferă, folosindu-se numai lavete foarte moi care nu zgârie și având
grijă să nu se deterioreze traductorul.
 În timpul sezonului rece, în timpul și după fenomenul de ninsoare, se va proceda la înlăturarea
cu grijă, folosindu-se o pensulă cu păr moale, a zăpezii depuse pe carcasa traductorului.
201
Figura B.10.14. Traductor de timp prezent în timpul sezonului rece
Figura B.10.15. Traductor de timp prezent în timpul sezonului rece
202
CAPITOLUL B.11. PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE
Definiție
Prin precipitaţii atmosferice se înțeleg toate produsele de condensare și cristalizare a vaporilor
de apă din atmosferă, care cad de obicei din nori și ajung la suprafaţa pământului sub formă lichidă,
solidă sau sub ambele forme în acelaşi timp. Cantitățile se măsoară pentru: ploaie (inclusiv averse),
ninsoare (inclusiv averse), lapoviță (inclusiv averse) și burniță. Cantitățile provenite din ceață, rouă,
brumă, chiciură etc. nu se vor include de către observator în cantitățile de precipitații măsurate.
Observaţiile asupra precipitaţiilor atmosferice constau din determinarea vizuală a felului, duratei
(începutul și sfârșitul) și intensității lor, precum și în măsurarea și înregistrarea continuă a cantității de
apă căzută. Aprecierea felului precipitaţiilor, intensității și a intervalului de timp în care acestea cad, se
fac conform indicaţiilor din Capitolul B.10. „Fenomene atmosferice” al prezentei Instrucțiuni. Problema
generală a reprezentativității măsurătorilor meteorologice are un aspect mai acut pentru măsurătorile de
precipitații. Astfel, acest tip de măsurătoare este foarte sensibil la expunerea instrumentelor, la vânt și
topografie. În acest sens, pentru utilizatorii datelor meteorologice sunt foarte importante metadatele care
descriu circumstanțele în care au fost efectuate măsurătorile.
Unități de măsură
Cantitatea de apă din precipitaţiile care cad într-un loc se măsoară după grosimea stratului de
apă (exprimat în mm) care s-ar aduna pe o suprafaţă orizontală, din acestea, considerând că apa nu se
infiltrează, nu se scurge și nu se evaporă. Unui mm de apă îi corespunde o cantitate de 1 litru pe m2
(1 mm = 1 l/m2) sau 1kg pe m2.
Măsurarea cantităților de apă se efectuează atât cu aparatură automată, cât și cu pluviometrul
(și eprubeta pluviometrică). Descrierea, instalarea, funcţionarea și întreținerea pluviometrelor și a
eprubetei pluviometrice sunt redate în „Instrucţiuni pentru stațiile meteorologice I. D. 27-65”. Conform
ghidului WMO-No.8 precizia de măsurare a cantităților zilnice de precipitații trebuie să fie cel
puțin de 0,2 mm, dacă este posibil este recomandat 0,1 mm. Măsurarea cantităților de precipitații
trebuie efectuată la aceleași momente de timp în întrega rețea de stații meteorologice. Cantitățile
de precipitații mai mici de 0,1 mm sunt considerate „picături”. Intensitatea precipitațiilor este
exprimată ca milimetri pe oră. În general, măsurarea cantităților de precipitații se efectuează
orar, la trei ore sau zilnic. În cazul unor situații speciale este necesară o rezoluție temporală mai
mare, la producerea unor cantități mari de precipitații în intervale scurte de timp.
B.11.2. EXPUNEREA INSTRUMENTELOR
Instrumentele pentru măsurarea cantităților de precipitații atmosferice trebuie amplasate astfel

încât suprafața receptoare să se afle la distanță față de suprafața superioară a stratului de zăpadă în
sezonul rece și să fie ferită de stropirea de la sol în cazul precipitațiilor lichide. În cazul precipitațiilor
solide se poate monta în jurul pluviometrului un paravan pentru protecție împotriva vântului. Conform
ghidului WMO-No.8, în funcție de condițiile climatice ale fiecărei țări, suprafața receptoare a
pluviometrului poate fi amplasată între 0,50 și 1,50 m deasupra suprafeței solului. În Romania
standardul de amplasare a suprafeței receptoare a pluviometrului este de 1,50 m deasupra suprafeței
solului.
Conform ghidului WMO-No.8 (PART I, 6.1.4.1), procesul de măsurare a precipitațiilor este
sensibil la anumiți factori. Astfel, vântul poate crea condiții care conduc în unele cazuri la diminuarea
cantității recepționate de pluviometru, iar în altele la supraevaluarea cantității. Suprafața platformei pe
care este amplasat instrumentul de măsurare a cantităților de precipitații trebuie să fie acoperită cu
iarbă scurtă (eventual pietriș foarte fin în situații de amplasare speciale, cu excepția stațiilor de munte și
litoral, conform precizărilor din Partea A). Trebuie evitată amplasarea instrumentelor pe suprafețe dure
(ex : beton) pentru a nu favoriza stropirea de la sol.
Măsurarea precipitațiilor atmosferice efectuată punctiform la stațiile meteorologice reprezintă
sursa primară de date în vederea unei analize spațiale. Totuși, conform ghidului WMO-No.8 (PART I,
6.1.4.1), chiar și cele mai bine efectuate măsurători de precipitații într-un punct de măsurare sunt
reprezentative numai pentru o zonă limitată. Dimensiunea zonei de reprezentativitate este funcție de
perioada de acumulare a cantității de precipitații, caracteristicile fizico-geografice ale regiunii (topografia
203
locului etc) și procesul de producere a precipitațiilor. În acest context, măsurătorile efectuate cu ajutorul
radarelor și a tehnicilor satelitare sunt utilizate pentru a defini și cuantifica distribuția spațială a
precipitațiilor.
B.11.3. EFECTUAREA MĂSURĂTORILOR CANTITĂȚILOR DE PRECIPITAȚII
B.11.3.1. Măsurarea cantităților de precipitații cu aparatura automată – pluviometrul cu

cupe basculante
Pluviometrul cu cupe basculante (Figura B.11.1.) are un principiu de funcționare simplu care
realizează înregistrarea continuă a cantităților de precipitații lichide. Un dispozitiv constituit din două
cupe este menținut într-un echilibru instabil față de axa orizontală. În poziția normală, dispozitivul are
una dintre cupe înclinată, cealaltă fiind ridicată pentru a recepționa precipitațiile lichide astfel încât
acestea să nu se scurgă în lateral. Precipitațiile lichide sunt canalizate prin pâlnia pluviometrului la cupa
care este în poziție ridicată. În momentul în care aceasta a recepționat o anumită cantitate (egală cu
rezoluția pluviometrului, de exemplu 0,2 mm), poziția de echilibru se modifică. Fiecare basculare care
se produce reprezintă un impuls electric care este transmis data-logger-ului, astfel fiind stocată
informația referitoare la măsurarea cantității respective. Cantitatea totală de precipitații lichide
înregistrată în timpul unui eveniment reprezintă suma basculărilor individuale succesive.
Forma pluviometrului automat cu cupe basculante este una aerodinamică ce asigură
minimizarea influenței vântului asupra măsurătorii de precipitații. Materialul din care este confecționat
este un plastic rezistent la radiațiile UV. Acest tip de instrument este folosit numai pentru măsurarea
precipitațiilor lichide. În sezonul rece se aplică măsurile de protejare descrise la punctul B.9.4. De
asemenea, reglementări referitoare la procedura aplicată în sezonul rece se găsesc în „Instrucțiuni
pentru utilizarea aplicațiilor stațiilor meteorologice automate”.
Figura B.11.1. Pluviometrul cu cupe basculante demontat pentru a se evidenția mecanismul de basculare;
complet montat în platforma meteorologică
B.11.3.2. Măsurarea cantităților de precipitații cu aparatura automată – pluviometrul cu

cântărire
Pluviometrul cu cântărire (Figura B.11.2.) :
- reprezintă un instrument meteorologic care realizează în mod continuu înregistrarea greutății
tuturor tipurilor de precipitații atmosferice acumulate.
- acest tip de instrument are capacitatea de a măsura toate tipurile de precipitații, atât lichide, cât
și solide.
- în general, un astfel de instrument nu este dotat cu canal de evacuare a cantității de precipitații
acumulate, fiind necesară operarea manuală pentru îndepărtarea precipitațiilor colectate
- acest tip de instrument este foarte util pentru măsurarea cantităților de precipitații specifice
sezonului rece, provenite din ninsoare și lapoviță.
- în sezonul rece al anului, în funcție de cantitatea așteptată de precipitații, se introduce antigel
pentru a facilita măsurarea precipitațiilor solide.
- principiul de măsurare a pluviometrului cu cântărire este piezoelectric sau electrodinamic.
- de asemenea gura pluviometrului poate avea un sistem de încălzire (rezistență electrică).
204
Figura B.11.2. Pluviometrul automat cu cântărire
În scopuri sinoptice, raportarea cantităților de precipitații se face la toate termenele de observație

– în funcție de programul cu personal, în funcție de caz – pentru cantități pe o oră, 3 ore, 6 ore, 12 ore și
24 de ore (în funcție de ora sinoptică).
B.11.4.1. În sezonul rece al anului
În cazul stațiilor meteorologice dotate cu pluviometru cu cupe basculante care este acoperit în
timpul sezonului rece se va efectua operația de îndepărtare a zăpezii depuse pe pluviometru. (Exemple
în Figurile B.11.3.și B.11.4.).
Figura B.11.3. Depunere de zăpadă - Figura B.11.4. Îndepărtarea depunerii de zăpadă

pluviometrul cu cupe basculante acoperit de pe pluviometrul cu cupe basculante acoperit,
folosindu-se o perie cu păr mediu
Pluviometrele clasice și automate trebuie menținute degajate de stratul de zăpadă. Astfel,

distanța minimă dintre baza lor și suprafața stratului de zăpadă va fi de 10 cm. (Figurile B.11.5, B.11.6.,
B.11.7.). Pentru fiecare aparat și instrument din platforma meteorologică se va asigura cale de acces.
205
Figura B.11.5. Menținerea pe o rază de 1 m în jurul stâlpului stației automate a unui strat de zăpadă care să nu
depășească înălțimea de 50 cm.
Pentru restul aparatelor, menținerea unei distanțe minime de 10 cm între baza acestora și
suprafața stratului de zăpadă.
Figura B.11.6. Menținerea unei distanțe minime de 10 cm între baza pluviometrelor și suprafața stratului de
zăpadă. Se va asigura cale de acces la pluviometre.
206
Figura B.11.7. Menținerea unei distanțe minime de 10 cm între baza pluviometrului automat și suprafața stratului
de zăpadă. Se va asigura cale de acces la pluviometru.
B.11.4.2. În sezonul cald al anului
Pluviometrul cu cupe basculante trebuie verificat cu regularitate pentru a preveni acumularea de

impurități în sita superioară a acestuia. Dacă sita superioară este îmbâcsită, aceasta se va spăla sub jet
de apă.
Pluviometrul cu cupe basculante trebuie curățat în interior înainte de a fi acoperit odată cu
sezonul rece, pentru a fi pregătit de utilizare la începutul sezonului cald. Acțiunea de curățare se va
face după ce acesta fost bifat ca fiind defect în aplicația software specializată, pentru a preveni
introducerea unor cantități eronate de precipitații în baza de date. Astfel, se vor desface cele trei
șuruburi. (Figura B.11.8.)
Figura B.11.8. Poziția în care se găsesc șuruburile pluviometrului cu cupe basculante (după Vaisala)
207
ATENȚIE! Șuruburile se vor depozita într-un loc sigur pentru a nu se pierde! Se ridică cu grijă structura de
plastic (cele două pâlnii). ATENȚIE! Dopul și sita din partea superioară vor fi depozitate cu grijă astfel încât să nu
se piardă. Dacă sita superioară este îmbâcsită, aceasta se va spăla sub jet de apă. Pentru a fi curățat mecanismul
de basculare se aduc lavete, periuțe cu păr moale și o sticlă cu apă caldă (nu fierbinte). Se toarnă apă pe rând în
cele două cupe și cu ajutorul periuțelor cu păr moale și a unor lavete (din material moale) se curăță cu multa grijă,
pentru a nu se deteriora pârghia, interiorul celor două cupe. Sita din partea inferioară a traductorului se va curăța
cu o periuță. Ansamblul format din cele două pâlnii se va spăla pe cât de mult posibil în interiorul clădirii stației
meteorologice. După terminarea acțiunii de curățare se pune la loc partea formată din cele două pâlnii și se
montează cele trei șuruburi.
În cazul pluviometrului cu cântărire înaintea începerii sezonului rece, acțiunea de pregătire a acestuia
(turnarea de antigel în vasul colector al pluviometrului) va fi efectuată de către inginerul de sistem împreună cu
observatorul de la stația meteorologică. Periodic, observatorul va efectua o analiză vizuală astfel încât
pluviometrul să fie liber de obiecte și corpuri străine.
208
CAPITOLUL B.12. STRATUL DE ZĂPADĂ
Prin cădere pe suprafaţa solului cu temperatură negativă sau foarte apropiată de 0°C, fulgii de
zăpadă, acele, cristalele sau granulele de gheaţă formează un strat care creşte treptat, atât timp cât
durează precipitaţia respectivă; acest strat acoperă solul, mai mult sau mai puţin uniform, în funcţie de
viteza vântului în timpul formării lui.
Definiție
Pătura (învelișul) de zăpadă depusă pe suprafaţa solului sau a gheţurilor, care se
formează în urma ninsorilor, constituie “stratul de zăpadă”.
Zăpada se depune sub forma unui strat continuu, pe timp calm, dacă temperatura scoarţei
terestre și a straturilor de aer învecinate acesteia este mai mică decât 0°C.
Sub influența vântului și a neuniformității terenului, repartiţia stratului de zăpadă devine
neomogenă, caracterizată uneori prin prezența troienelor (nămeților).
Topirea stratului de zăpadă este determinată de creşterea temperaturii aerului, a solului și de
căderea precipitaţiilor lichide. În general, procesul de topire se realizează treptat în cursul lunilor de
primavară și uneori brusc, chiar în timpul iernii, sub influența invaziilor de aer cald.
Stratul de zăpadă are o mare importanță pentru agricultură, constituind o rezervă de apă pentru
sol și, în acelaşi timp, un înveliș protector, care reduce adâncimea de pătrundere a înghețului în sol.
Stratul de zăpadă se caracterizează prin: grosime, uniformitate, structură şi densitate, ultimele
două fiind direct interdependente. Principalele caracteristici ale stratului de zăpadă care se măsoară la o
stație meteorologică sunt grosimea și densitatea, pe baza cărora se determină și rezerva de apă
(echivalentul în apă al stratului de zăpadă).
Grosimea stratului de zăpadă este determinată, în principal, de durata şi abundenţa ninsorii.
În zona geografică a României, grosimea stratului de zăpadă variază în limite foarte largi, de la
câţiva cm în zonele de câmpie, până la câteva sute de cm în zonele montane.
Grosimea stratului de zăpadă prezintă variaţii în timp. De regulă, scade lent după încetarea
ninsorii; poate să crească prin adăugare după o nouă ninsoare, sau poate să scadă rapid în locurile
degajate expuse vântului puternic şi să crească (sub formă de troiene) în locurile adăpostite faţă de vânt.
Stratul de zăpadă mai poate să scadă rapid şi sub influenţa ploilor calde, moderate sau intense, sau a
vântului cald de tipul föhn-ului.
Uniformitatea stratului de zăpadă este rezultatul direct al efectului vântului în timpul ninsorii. Cu
cât acesta este mai intens şi în rafale, cu atât stratul de zăpadă este mai vălurit, mai neuniform ca
grosime, cu troiene ce pot depăşi de mai multe ori grosimea medie a stratului. Tot neuniform se depune
zăpada şi după o ninsoare slabă, pe un sol cu temperatură apropiată de 0°C, sau cu vegetaţie înaltă şi
deasă.
Cel mai complex proces de depunere a stratului de zăpadă se întâlneşte în zonele împădurite şi
în golurile alpine, unde acţiunea modelatoare a vântului este esenţială. În pădure, coronamentul arborilor
reţine o parte din zăpadă şi, în acelaşi timp, atenuează sau intensifică local viteza vântului (în luminişuri,
şei sau deschideri de văi). Crengile masive de conifere reţin cel mai mult zăpada. În golurile alpine,
neuniformitatea stratului de zăpadă şi diversitatea aspectelor suprafeţei lui sunt extrem de mari. Astfel,
pe distanţe mici, variaţiile în grosimea stratului pot oscila între zero cm şi mult peste 100 cm, iar aspectul
neuniformităţilor suprafeţei lui poate îmbrăca cele mai variate forme, de la troiene de diferite mărimi, la
valuri, dune cu suprafaţa netedă sau crestată, şanţuri şi solzi, până la cornişe agăţate de troienele mari
fixate sau direct de creasta muntelui.
După aspect, suprafaţa stratului de zăpadă poate fi în stadiul iniţial curată, albă-strălucitoare,
compactă sau afânată; pe măsură ce se învecheşte, aceasta împrumută amprenta proceselor şi
influenţelor care duc la îmbătrânirea stratului în ansamblu şi capătă aspect granular cu cristale mari de
gheaţă, poros, umed sau foarte umed, cu nuanţe cenuşii, alb-murdare. În stadiul final, suprafaţa stratului
de zăpadă prezintă un microrelief accentuat, determinat de topirea superficială neuniformă, cu plăci sau
209
creste de gheaţă de culoare brun murdară.
Deşi stratul de zăpadă se comportă ca un mediu pasiv, chiar din momentul formării, între
suprafaţa solului şi stratul respectiv se instalează un complicat proces de interacţiune, ce are ca rezultat
final metamorfismul zăpezii depuse.
În mare, aceste procese se pot grupa în două categorii principale:
• procese uscate specifice în majoritatea perioadelor reci de formare a stratului şi
• procese umede, specifice perioadelor de topire sau cu precipitaţii lichide.
Se poate afirma că, aproape în totalitate, acestea sunt condiţionate de temperatură. În prima
etapă care începe imediat după încetarea ninsorii, apar modificări strict locale ce tind să reducă energia
liberă existentă în suprafaţa dendritică mare a fulgilor şi cristalelor de zăpadă; acest proces este denumit
metamorfism distructiv sau izotermal şi are ca rezultat transformarea elementelor structurale ale stratului
într-un material granular fin.
Pe măsură ce creşte gradientul termic în stratul de zăpadă (ceea ce se poate întâmpla chiar
imediat după încetarea ninsorii) apare gradientul constructiv sau de metamorfism, caracterizat prin
creşterea anumitor cristale în dauna scăderii numărului total de cristale pe unitatea de volum şi prin
dezvoltarea faţetelor netede pe cristalele mari, cu formarea de intrânduri. În această etapă, stratul de
zăpadă are albedo mare, densitate redusă şi permeabilitate redusă pentru aer. Albedoul, sau
coeficientul de reflexie a radiaţiei solare vizibile, nu este legat strict de suprafaţa superioară a stratului de
zăpadă. La determinarea mărimii lui participă toată pătura superficială, prin structura sa. Energia solară
ce pătrunde în această pătură este reflectată înapoi în spaţiu prin reflexie directă sau multiplă, pe
suprafeţele interioare sau exterioare ale cristalelor şi prin dispersia pe muchiile, colţurile sau rotunjimile
acestora. Deci, cu cât structura superficială a stratului de zăpadă este mai cristalin-granulară, cu atât
albedoul acestuia va fi mai mare. Astfel, din diferite determinări, albedoul stratului proaspăt depus este
în medie 0,85 ÷ 0,90. Valoarea acestuia scade relativ repede prin învechirea stratului, ajungând în
perioada de topire la valori apropiate de 0,40, datorită prezenţei crustei, aerosolilor sau materiilor
organice depuse pe suprafaţa zăpezii.
Faptul că albedoul este rezultatul structurii păturii superficiale şi nu al suprafeţei superioare a
zăpezii este demonstrat şi de valoarea mai redusă a acestui parametru în cazul unui strat proaspăt,
subţire, depus direct pe sol, datorită absorbţiei parţiale a radiaţiei solare de către suprafaţa subiacentă.
Gradientul de metamorfism se bazează în principal pe difuzie şi este dependent de porozitatea
stratului. Într-un asemenea mediu poros au loc frecvente procese de evaporare-condensare a
particulelor de gheaţă, datorită faptului că tensiunea vaporilor este aproximativ la valoarea de saturaţie
în raport cu temperatura medie în strat. Prin schimbul de căldură dintre atmosferă, sol şi stratul de
zăpadă, efectuat în special în condiţii de insolaţie, pe suprafaţa superioară a acestuia au loc procese de
topire şi îngheţare repetate, care duc la formarea unei cruste cu structură granular-sticloasă, ce se
îngroaşă lent.
Schimbul total de căldură prin stratul de zăpadă se realizează prin următoarele componente:
radiaţia solară de undă scurtă, radiaţia de undă lungă, energia convectivă şi advectivă (căldura
sensibilă) condensarea şi eventualele precipitaţii lichide cu temperatură pozitivă, ultimele două fiind
relativ minore în comparaţie cu celelalte.
În ponderea cu care acţionează fiecare din factorii enumeraţi, intervine şi caracteristica
ecosistemului din zona considerată. Astfel, în pădure, mare parte din radiaţia directă de undă scurtă
incidenţă este absorbită în proporţie de aproximativ până la 80% de către masa forestieră. În zonele
împădurite mai ales cu conifere, care reţin multă zăpadă pe coronamente, datorită albedoului general
ridicat, schimbul de radiaţie de undă scurtă este redus la jumătate. În zonele de câmpie, bilanţul termo-
energetic este diferit de cel din zonele împădurite, pentru că aici radiaţia solară directă ajunge în
totalitate la stratul de zăpadă şi absorbţia ei este direct proporţională cu albedoul stratului. Schimbul de
radiaţie de undă lungă este la fel de complicat, în funcţie de ecosistem. În zonele împădurite, aceasta se
efectuează direct între masa forestieră şi stratul de zăpadă.
După formarea crustei, metamorfozarea stratului de zăpadă continuă prin procese umede şi de
tasare, care duc la scăderea lentă a grosimii şi creşterea la fel de lentă a densităţii. Pe o mare parte din
cristalele situate în zona stratului cu temperatură apropiată de 0°C se formează o peliculă de apă lichidă,
care se adună în intrândurile formate de faţetele cristalelor învecinate.
210
Figura B.12.1. Poziția izotermei de 00C în stratul de zăpadă și formarea lentilelor și conurilor de gheață
Conţinutul de apă în echilibru este dependent de densitatea zăpezii, de mărimea şi forma

granulelor de gheaţă, de suprafaţa specifică interioară a mediului poros din strat, de mărimea porilor şi
de numărul de contacte dintre granule. Zăpada constituită din granule fine, având o suprafaţă specifică
interioară mai mare, conţine mai multă apă în echilibru decât zăpada cu granule mari.
Circulaţia apei în stratul de zăpadă se realizează prin flux vertical, ca printr-un filtru granular-
poros, prin care circulă apă peliculară perigranulară. Metamorfismul umed al stratului de zăpadă începe
odată cu procesele active de topire a elementelor componente. Părţile proeminente ale cristalelor
(muchii, vârfuri) se topesc primele, datorită expunerii lor la fluxul de căldură, determinând rotunjirea
cristalelor. Procesul este complex şi reversibil. În condiţii cvasi izoterme, granulele cresc prin
reîngheţarea apei rezultate din topire, prin contactul direct cu zăpada mai rece. Declanşarea
metamorfismului umed este determinată de penetrarea radiaţiei solare în stratul de zăpadă şi de efectele
radiaţiei de undă lungă asupra „stratului activ". Modificările structurale ale particulelor componente duc
implicit la scăderea albedoului şi respectiv la creşterea cantităţii de energie calorică ce se propagă în
stratul de zăpadă (Figura B.12.1.).
Figura B.12.2. Surse de căldură care determină topirea stratului de zăpadă
Pe măsură ce izoterma de 0°C se situează în profunzimea stratului de zăpadă, procesul de topire

a granulelor se intensifică, apa rezultată se infiltrează gravitaţional în porii şi spaţiile libere dintre granule.
Pătrunzând sub nivelul de îngheţ, această apă formează lentile şi conuri de gheaţă, care modifică
complet structura stratului. (Figura B.12.2.)
Aceste procese de transformare nu sunt continue. Ele pot fi întrerupte de o ninsoare nouă, care
determină reluarea lor în aceeași ordine. Acest lucru este evident în orice strat de zăpadă vechi (mai
ales către sfârșitul iernii), care în secțiune are aspectul unei felii de tort, datorită alternanței de zone
granulare și cruste suprapuse. Grosimea crustelor mai vechi, situate în profunzimea stratului, este direct
proporțională cu durata lor de formare, iar grosimea zonelor granulare este direct proporțională cu
cantitatea de zăpadă nou căzută peste cruste.
211
B.12.2. AMPLASAREA INSTRUMENTELOR
Grosimea stratului de zăpadă se măsoară pe parcele reprezentative, având în vedere caracterul

uneori neuniform al depunerii stratului de zăpadă. Astfel, în situațiile în care amplasamentul permite, în
apropierea platformei meteorologice se poate alege o parcelă de teren, cât mai reprezentativă pentru
zona respectivă, pe care riscul formării de troiene este redus. Alegerea parcelei se face de către şeful
staţiei meteorologice şi meteorologii din cadrul Serviciilor Meteorologice teritoriale Aceştia au obligaţia să
facă descrierea amanunțită și o schiţă de plan a parcelei alese. În descriere, trebuie precizat neaparat
caracterul suprafeţei parcelei (degajată sau adăpostită) și să fie indicate amănunțit toate obstacolele
aflate pe o rază de 0,5 km (construcții, livezi, obstacole naturale etc.). Planul care se întocmește la scara
de 1:5.000, trebuie să aibă precizate punctele unde se instalează riglele de zăpadă.
În condițiile în care suprafața platformelor meteorologice dispune de o amplasare care nu
favorizează formarea troienelor, riglele fixe se vor amplasa în interiorul platformei meteorologice.
Măsurarea grosimii stratului de zăpadă se face cu rigle fixe, instalate în vârfurile unui triunghi
echilateral, cu latura de 10 m și numerotate cu cifrele 1, 2 și 3. Locul de instalare a acestora și
numerotarea lor trebuie să rămână aceleaşi de la un an la altul.
În situații deosebite în care stratul de zăpadă în locul în care sunt instalate riglele fixe devine
nereprezentativ pentru zona învecinată stației meteorologice, măsurătorile se vor efectua cu ajutorul
riglelor mobile, pe o suprafață aflată în imediata vecinătate a stației meteorologice cu strat de
zăpadă reprezentativ pentru zonă (stabilită anterior cu reprezentanți din cadrul Serviciilor
Meteorologice teritoriale).
Traductorii specializați ai stației automate pentru măsurarea grosimii stratului de zăpadă sunt
instalați în puncte fixe, ținând cont de specificațiile de mai sus.
B.12.3. EFECTUAREA OBSERVAȚIILOR ȘI MĂSURĂTORILOR METEOROLOGICE
Observaţiile asupra stratului de zăpadă încep din momentul depunerii acestuia și continuă până
în momentul topirii totale și se grupează în:
1. Observaţii zilnice, care constau, atât din stabilirea gradului de acoperire și a caracteristicilor de
aşezare a stratului de zăpadă, cât și din determinarea grosimii acestuia.
2. Observaţii pentadice, care constau din determinarea densității și a echivalentului în apă al
stratului de zăpadă.
Determinările și măsurătorile asupra stratului de zăpadă se fac atât vizual, cât și instrumental.
Vizual se stabilesc:
● gradul de acoperire cu zăpadă și
● caracteristicile de aşezare a stratului de zăpadă.
Instrumental se măsoară:
● grosimea acestuia, cu ajutorul riglelor nivometrice și
● densitatea stratului de zăpadă cu ajutorul densimetrului.
Prin calcul se determină echivalentul în apă al stratului de zăpadă.
Descrierea, instalarea și întreținerea acestor instrumente se găsesc în Capitolul 5 din
„Instrumente meteorologice I. D. 27-65”.
B.12.3.1. Stabilirea gradului de acoperire şi a caracteristicilor stratului de zăpadă
Observaţii asupra gradului de acoperire cu zăpadă se fac zilnic la ora 06 UTC sau imediat
după ce se luminează, totdeauna din acelaşi punct, de obicei cel mai ridicat din apropierea
platformei stației meteorologice.
Acestea se fac vizual asupra întregii suprafeţe din împrejurimile stației meteorologice (denumită
în mod convenţional „orizont vizibil al stației”) și constau din:
– determinarea gradului de acoperire cu zăpadă a suprafeţei solului;
– aprecierea modului de aşezare a stratului de zăpadă.
Prin “orizontul vizibil al stației” trebuie să se înțeleagă, zona din jurul stației meteorologice
pe o rază maximă de 500 m și nu întreaga suprafaţă vizibilă cuprinsă între locul de efectuare a
observaţiei și linia de orizont care o mărgineşte.
212
Pentru stabilirea gradului de acoperire cu zăpadă a suprafeţei solului, orizontul vizibil al stației
meteorologice se împarte convenţional (imaginar), în zece părți egale (zecimi). Observatorul trebuie să
aprecieze vizual a câta parte din imprejurimile vizibile ale stației meteorologice este acoperită cu zăpadă.
Aprecierea se face în numere de la zero (0) la zece (10), cifra zece (10) reprezentând întregul orizont
vizibil al stației meteorologice.
La stațiile meteorologice de pe litoral se va lua în considerare numai suprafaţa solului, iar la
stațiile din apropierea pădurilor se va ține seama numai de suprafaţa terenurilor deschise.
Când întregul orizont vizibil al stației meteorologice este complet acoperit cu zăpadă (grad de
acoperire 10), se apreciază și modul de aşezare al acesteia, prin caracteristici referitoare la caracterul și
uniformitatea stratului de zăpadă (în Codul SYNOP, grupa 928S7S’7 , tabelele de cod SYNOP 3765 și
3775). Prin strat neuniform trebuie să se înţeleagă numai stratul cu troiene, dune sau alte neregularităţi
accentuate ale suprafeţei, determinate de acţiunea vântului; stratul de zăpadă care redă mai mult sau
mai puţin fidel relieful minor al suprafeţei solului (muşuroaie, şanţuri, adâncituri, perniţe de iarbă) nu
trebuie considerat ca strat neuniform.
B.12.3.2. Determinarea grosimii stratului de zăpadă
B.12.3.2.1. Măsurarea grosimii stratului de zăpadă cu aparatura automată

Aparatura automată folosită pentru determinarea grosimii stratului de zăpadă are ca principiu de
funcționare sistemul radar (cu utilizarea ultrasunetelor), o metodă care nu presupune contactul dintre
aparatul de măsură și stratul de zăpadă.
Traductorul transmite pulsuri de unde sonore de frecvență înaltă. În cazul în care unda sonoră
întălnește un obiect care poate să o reflecte, cum ar fi stratul de zăpadă, este întoarsă către suprafața
receptoare a traductorului. Traductorul măsoară timpul pe care l-a parcurs unda până la obiect și înapoi.
Folosind ca reper în calcul viteza sunetului (o constantă cunoscută), se determină distanța până la
obiect (în acest caz, stratul de zăpadă). Cunoscându-se distanța față de sol (inițială) la care este
amplasat traductorul, se determină grosimea stratului de zăpadă.
Fig. 12.4. Măsurarea grosimii stratului de zăpadă cu traductor ultrasonic IRU9429

(http://www.vaisala.com/Vaisala%20Documents/Brochures%20and%20Datasheets/IRU9429_datasheet_2010-11-
11.pdf)
B.12.3.2.2. Măsurarea grosimii stratului de zăpadă cu riglele
Efectuarea măsurătorilor asupra grosimii stratului de zăpadă se efectuează în fiecare zi, la orele
principale 00, 06, 12 și 18 UTC (ținându-se cont și de existența programului cu personal la stațiile
meteorologice unde măsurătorile asupra grosimii stratului de zăpadă sunt efectuate de către
observatori). Echipamentul meteorologic automat efectuează măsurarea stratului de zăpadă în mod
213
automat la toate orele.
În perioada anului în care este solicitată de către Centrul Național de Prognoză măsurarea orară
a grosimii stratului de zăpadă, grosimea acestuia va fi măsurată la toate orele sinoptice de către toate
stațiile meteorologice, în funcție de programul cu personal.
Riglele de zăpadă se instalează toamna, cu aproximativ o lună înainte de data medie a căderii
primei zăpezi și se ridică primavara, când condiţiile atmosferice nu mai pot fi favorabile depunerii
stratului de zăpadă. La ridicarea riglelor trebuie să se marcheze locurile, pentru ca în anul următor
acestea să se instaleze în aceleaşi puncte.
Grosimea stratului de zăpadă se determină cu ajutorul citirilor făcute la cele trei rigle. Citirea
trebuie făcută de la o distanță de cel puţin doi-trei metri de riglă (Figura B.12.3.c.), observatorul
apropiindu-se totdeauna, din aceeaşi direcţie. În momentul citirii, ochiul observatorului trebuie să se
găsească cât mai aproape de suprafaţa stratului de zăpadă. Pe rigle se citeşte în centimetri întregi, acea
diviziune până la care ajunge nivelul stratului de zăpadă.
Figura B.12.3. Citirea corectă a grosimii stratului de zăpadă. În cazul spulberării (a) și în cazul troienirii (b).
Înălțimea corectă a stratului de zăpadă este dată în ambele cazuri de linia punctată.
La determinarea grosimii stratului de zăpadă, trebuie să se aibă în vedere că este posibilă:

– lipirea zăpezii pe riglele nivometrice și în acest caz zăpada de pe acestea trebuie înlăturată cu
un băț lung, având la capăt o plăcuță;
– spulberarea zăpezii din jurul riglei și atunci citirea se va face conform indicaţiilor din
Figura B.12.3. a;
– troienirea zăpezii în jurul riglei și în această situație citirea se va face conform indicaţiilor din
Figura B.12.3.b. Se menționează că citirea la rigle se face zilnic, chiar daca nu a mai nins și grosimea
stratului de zăpadă nu s-a mai schimbat în ultimele 24 de ore.
Prin strat discontinuu (sss=998, tabela de cod SYNOP 3889) trebuie să se înţeleagă un strat de
zăpadă care, în momentul observaţiei, nu acoperă complet solul, atât pe platforma pe care se
efectuează măsurătorile asupra stratului de zăpadă, cât şi în împrejurimile staţiei meteorologice, fie că
este vorba de un strat în topire, fie că este vorba de un strat proaspăt depus după o ninsoare slabă cu
vânt moderat sau tare.
Când riglele pentru măsurarea stratului de zăpadă sunt rupte, deteriorate sau înclinate din diferite
motive, ori sunt depăşite în înălţime de troiene, măsurarea stratului trebuie considerată ca imprecisă sau
imposibilă şi folosită cifra de cod SYNOP sss=999 a tabelei de cod 3889.
214
B.12.3.3. Determinarea densităţii stratului de zăpadă
Densitatea apei compusă din doi atomi de hidrogen și unul de oxigen este 999,97 kg/m³.
kg 103 g g
999,97 3
 999,97 2 3
 0,99997 3
m (10 cm) cm
Prin convenție se poate considera că în condiții normale de temperatură și presiune apa are
densitatea 1 g/cm3.
Apa are proprietatea de a-și micșora densitatea și de a-și mări volumul odată cu procesul de
înghețare.
Densitatea zăpezii este direct dependentă de structură. Practic, factorii care determină structura
zăpezii ca: schimbul caloric rezultat din procesele radiative de convecție și condensare, presiunea
zăpezii suprapuse, vântul, variațiile temperaturii în interiorul stratului de zăpadă și infiltrarea apei de
topire îi determină densitatea. În cele mai multe cazuri, densitățile observate variază între 0,01 ÷ 0,30
g/cm3 pentru zăpada proaspătă, între 0,40 ÷ 0,65 g/cm3 pentru zăpada înghețată și poate ajunge până la
0,7 g/cm3 pentru zăpada în topire.
După măsurarea grosimii stratului de zăpadă, atunci când grosimea este de cel puţin 5 cm, se
face determinarea densității acestuia, o dată la cinci zile (în zilele de 5, 10,15, 20, 25 ale lunii și în ultima
zi a lunii), pe parcela unde sunt instalate riglele fixe, rezervându-se în acest scop o suprafaţă de cel
puţin 50 m2. Pentru determinarea densității zăpezii se iau trei probe, totdeauna numai din locurile cu
stratul de zăpadă intact. După aceasta, locurile se vor marca distinct, pentru a se evita luarea probelor
din aceleaşi puncte.
a) b)
Figura B.12.5.a. Densimetrul de zăpadă și lopățica; b. Modul de asamblare a balanței
Determinarea densității stratului de zăpadă se face cu densimetrul (Figura B.12.5.a. și b). Cu o

jumătate de oră înainte de observaţie, densimetrul de zăpadă se scoate afară din biroul stației
meteorologice, pentru ca astfel să ajungă la temperatura aerului. Dacă această regulă nu se respectă,
zăpada se va lipi de pereţii cilindrului. Înainte de efectuarea observaţiilor, trebuie verificat echilibrul
cântarului cu cilindrul gol agățat de el. Dacă balanţa va ramâne în stare de echilibru, după ce potrivim ca
liniuțele greutății să coincidă cu diviziunea zero a scalei, aparatul este în bună stare de funcţionare.
Dacă pentru poziţia de echilibru linia de marcare a greutății mobile nu coincide cu diviziunea zero, atunci
noua poziţie a liniei trebuie considerată zero (Figura B.12.6.), iar după observaţie urmează să se
determine cauza defectării.
După verificarea punctului zero al cântarului, cilindrul se înfige vertical prin împingere în zăpadă,
cu marginea sa ascuțită în jos. Dacă grosimea stratului de zăpadă este mai mică de 60 cm, zăpada se
taie până la suprafaţa solului. Apoi se citeşte, în centimetri întregi, grosimea stratului de zăpadă, pe
scara de pe partea exterioară a cilindrului. Se dă la o parte cu lopățica zăpada dintr-o parte a cilindrului
(Figura B.12.7.), apoi lopățica se introduce sub marginea sa inferioară (Figura B.12.8.). Ridicând
cilindrul împreună cu lopățica i se pune capacul și apoi se răstoarnă cu marginea inferioară în sus. Apoi
cilindrul se curăță de zăpada lipită pe partea sa exterioară și se agață de cântar. Așezându-se cu
spatele spre vânt, observatorul aduce balanţa în stare de echilibru. După aceea, ținând balanţa la nivelul
ochilor se citeşte diviziunea de pe braţul balanţei care coincide cu liniuța de pe marginea teşită a
215
ferestrei greutății mobile (Figra B.12.9.). Apoi, proba de zăpadă se aruncă alături de locul de unde a fost
luată (pentru ca zăpada aruncată să nu împiedice luarea probelor ulterioare) și cilindrul se curăță bine de
resturile de zăpadă. Înainte de a fi luată o a doua probă se va controla din nou poziţia de echilibru
a cântarului.
Dacă grosimea stratului de zăpadă depăşeşte înălțimea cilindrului, atunci întreaga coloană de
zăpadă nu se ia dintr-o singură măsurătoare, ci din mai multe.
Exemplu: Grosimea stratului de zăpadă este de 95 cm. Se ia prima probă, adâncindu-se cilindrul
aproximativ până la 50 cm. Se curăță din toate părţile zăpada în jurul cilindrului scufundat, deoarece ea
poate să cadă în locul în care urmează să fie înfipt cilindrul pentru luarea probei din stratul următor.
Pentru a doua măsurătoare se ia proba începând de la suprafaţa până la care a fost tăiată prima probă
și până la suprafaţa solului.
Dacă grosimea stratului depăşeşte înălțimea cilindrului cu 10 ÷ 20 cm, atunci în cazul unei zăpezi
afânate, proba pentru densitate se poate lua într-o singură etapă presându-se bine cilindrul de zăpadă.
În calcul va fi introdusă grosimea reală a stratului de zăpadă, nu înălțimea densimetrului.
La luarea probei, în cazul zăpezii întărite, cu crustă de zăpadă (când cilindrul densimetrului
pătrunde greu în zăpadă) acesta trebuie cufundat prin apăsare și rotire, dar în nici un caz prin lovire,
deoarece în acest fel aparatul se defectează denaturând valorile densității stratului de zăpadă.
Figura B.12.6. Exemplu privind situația în care în poziţia Figura B.12.7. Cilindrul este înfipt în stratul de zăpadă,
de echilibru linia de marcare a greutății mobile nu iar cu lopățica se dă la o parte zăpada dintr-o parte a
coincide cu diviziunea zero. In acest caz abaterea este cilindrului
de 0,4.
216
Figura B.12.8. Cilindrul este scos din stratul de Figura B.12.9. Poziția de echilibru și citirea diviziunilor
zăpadă, poziționându-se lopățica sub cilindru de masă pe scala gradată. In acest caz pozitia de
echilibru este la 2,0 diviziuni.
Dacă crusta de zăpadă de pe suprafaţa stratului de zăpadă este atât de tare încât ea nu poate fi
tăiată cu buza inferioară ascuțită a cilindrului, atunci cilindrul de zăpadă se așează pe suprafaţa crustei
de zăpadă și în jurul său crusta se taie cu o daltă sau cu un cuțit. Odată cu scufundarea cilindrului,
crusta de zăpadă tăiată va pătrunde în interiorul cilindrului și va fi luată în considerare la determinarea
densității.
În cazul în care crusta de zăpadă se găsește în interiorul stratului de zăpadă și nu la suprafaţa
acestuia, se iau două probe de zăpadă. Prima probă se ia de la suprafaţa stratului de zăpadă până la
crusta de zăpadă, a doua de la crusta de zăpadă (în prealabil curățată de zăpadă și spartă, așa cum s-a
arătat anterior) până la sol. Dacă însă la suprafaţa solului există crustă de gheață, atunci proba pentru
densitate se ia fără această crustă de gheață.
Pentru fiecare probă, se determină densitatea stratului de zăpadă folosind formula:

m
d
h
Exemple de calcul:
I. În cazul în care balanța se echilibrează la diviziunea 0 (zero).
Prima probă de zăpadă are înălțimea de 15 cm și diviziunea de greutate citită în poziția de
echilibru a fost 2,1.
2,1 g
d1   0,14
15 cm3
A doua probă de zăpadă are înălțimea de 17 cm și diviziunea de greutate citită în poziția de
echilibru a fost 2,3.
2,3 g
d2   0,14
17 cm3
A treia probă de zăpadă are înălțimea de 16 cm și diviziunea de greutate citită în poziția de
echilibru a fost 2,0 (Figura B.12.9)
2,0 g
d3   0,13
16 cm3
217
II. În cazul în care balanța nu se echilibrează la diviziunea 0 (zero). In acest exemplu,
consideram abaterea balanței în poziția de echilibru a fi de 0,3 diviziuni.
Prima probă de zăpadă are înălțimea de 7 cm și diviziunea de greutate citită în poziția de
echilibru a fost 2,2. Ținând cont de abaterea balanței, numărul de diviziuni corespunzătoare primei probe
este:
2,2  0,3 1,9
1,9 g
d1   0,27
7 cm3
A doua probă de zăpadă are înălțimea de 7 cm și diviziunea de greutate citită în poziția de
este:
2,3  0,3  2,0
2,0 g
d2   0,29
7 cm3
A treia probă de zăpadă are înălțimea de 8 cm și diviziunea de greutate citită în poziția de
este:
2,5  0,3  2,2
2,2 g
d3   0,28
8 cm3
III. În cazul în care stratul de zăpadă depășește înălțimea densimetrului, iar balanța se
echilibrează la diviziunea 0 (zero).
Pentru prima poziție, se iau două probe de zăpadă:
● cu înălțimea de 47 cm și diviziunea de greutate citită în poziția de echilibru de 28,7
28,7  26,2 g
d1   0,70
(47  31) cm 3
Pentru a doua poziție, se iau două probe de zăpadă:
29,7  27,0 g
d2   0,70
(49  32) cm 3
Pentru a treia poziție, se iau două probe de zăpadă:
27,7  26,8 g
d3   0,69
(47  32) cm 3
B.12.3.4. Determinarea densității zăpezii în timpul topirii sale

În timpul topirii zăpezii, primăvara sau iarna în zilele de dezgheţ, dacă se constată existența apei
în stratul inferior al zăpezii, probele pentru densitatea zăpezii se iau prin scufundarea cilindrului numai
până la nivelul apei și nu până la suprafaţa solului.
În paralel cu măsurarea densității stratului de zăpadă, observatorul trebuie să mai facă
218
următoarele determinări:
• grosimea crustei de gheata de la suprafaţa solului;
• grosimea totală a crustelor de gheață din stratul de zăpadă;
• grosimea stratului de apă de sub stratul de zăpadă.
Toate aceste caracteristici se măsoară cu o riglă obişnuită și se exprimă în milimetri (mm).
B.12.3.5. Determinarea densității cu ajutorul pluviometrului

Aceasta măsurătoare cu pluviometrul se face numai în situaţia lipsei ori deteriorării densimetrului.
În acest caz este obligatorie cântarirea cilindrului colector al pluviometrului (fără capac și
dispozitiv de zăpadă) și înscrierea greutății pe vas. Cilindrul colector al pluviometrului se scufundă cu
gura în jos în zăpadă, exact ca vasul cilindrului densimetrului, respectându-se întocmai condiţiile impuse
acestuia. Cilindrul colector, împreună cu zăpada din el, se recântărește. În același timp, cu ajutorul unei
rigle se măsoară grosimea stratului de zăpadă în locul unde s-a ridicat proba.
Pentru calculul densității, din greutatea colectorului cu zăpadă se scade tara colectorului
(greutatea colectorului gol), înscrisă pe acesta. Se obţine o greutate egală cu un număr de grame „m” și
aceasta se împarte la 200 x h (h = grosimea stratului de zăpadă).
Exemplu de calcul:
– Cilindrul colector al pluviometrului cântărit gol, fără zapadă, (tara colectorului) = 450 g.
– Cilindrul colector al pluviometrului cântărit după scufundarea în zăpadă = 800 g
– Greutatea zăpezii colectate = 800 g – 450 g = 350 g
– Înălțimea probei de zăpadă măsurată cu rigla = 25 cm
– Calcularea densității
350 g
d  0,07
200 * 25 cm 3
B.12.3.6. Determinarea echivalentului în apă al stratului de zăpadă
Echivalentul în apă al stratului de zăpadă reprezintă cantitatea de apă ce ar rezulta din topirea
stratului de zăpadă, de înălțime “h”, situat pe o suprafaţă de 1 m2.
Determinarea lui se poate face prin măsurare sau prin calcul. În practica meteorologică din
rețeaua națională se folosește metoda calculului echivalentului în apă.
Prin măsurare, determinarea echivalentului în apă al stratului de zăpadă se face cu ajutorul
densimetrului sau al pluviometruiui, după determinarea densităţii acestuia. Zăpadă din cilindru se lasă să
se topească lent, departe de surse de încălzire, într-un vas oarecare. După ce întreaga cantitate de
zăpadă s-a topit, apa rezultată se tornă cu grijă în eprubeta pluviometrică, citindu-se cu exactitate
diviziunile de pe eprubetă.
În cazul în care determinarea s-a făcut cu pluviometrul, cantitatea de apă măsurată reprezintă
echivalentul în apă, iar în cazul folosirii densimetrului, valorile citite la eprubeta pluviometrică se vor
înmulți cu 4, deoarece densimetrul are o suprafaţă colectoare de 50 cm2, iar eprubeta este gradată
pentru o suprafaţă colectoare de 200 cm2.
Prin calcul, echivalentul în apă al stratului de zăpadă se află cu ajutorul următoarei

formule:
E = d x h x 10
unde:
• E – echivalentul de apă exprimat în litri pe metru pătrat (l/m2);
• d – densitatea medie a celor trei probe de zăpadă, exprimată în grame pe centimetru cub
(g/cm3);
d1  d 2  d 3 
d
3
219
• h – înălțimea (grosimea) stratului de zăpadă exprimată în centimetri, calculată ca medie
aritmetică a înălţimii celor trei probe ale stratului de zăpadă luate pentru determinarea densității;
h1  h2  h3 
h
3
• 10 - constanta.
Valoarea echivalentului în apă al stratului de zăpadă se rotunjeşte în milimetri întregi.
Exemplu de calcul:
1. Valorile celor trei densități ale probelor de zăpadă sunt:
g g g
d1  0,014 3
, d 2  0,014 3
, d 3  0,013
cm cm cm 3
Densitatea medie: d 
d1  d 2  d 3  =0,014 g
3 cm 3
Valorile celor trei înălțimi ale probelor de strat de zăpadă sunt:
h1  15 cm , h2 17 cm , h3  16 cm
Înălțimea medie: h 
h1  h2  h3  = 16 cm
3
Valoarea echivalentului în apă al stratului de zăpadă:
E = d x h x 10 = 0,013 x 16 x 10 mm = 2,24 mm
2. Valorile celor trei densități ale probelor de zăpadă sunt:

g g g
d1  0,27 , d 2  0,29 , d3  0,28
cm 3 cm 3 cm3
Densitatea medie: d 
d1  d 2  d 3  =0,28 g
3 cm 3
Valorile celor trei înălțimi ale probelor de strat de zăpadă sunt:
h1  15 cm , h2 17 cm , h3  16 cm
Înălțimea medie: h 
h1  h2  h3  = 16 cm
3
Valoarea echivalentului în apă al stratului de zăpadă:
E = d x h x 10 = 0,28 x 16 x 10 mm = 44,8 mm
Pe timpul sezonului rece se va înlătura zăpada acumulată de pe partea superioară a carcasei

traductorului cu o pensulă cu păr moale.
220
CAPITOLUL B. 13. VIZIBILITATEA ORIZONTALĂ
Definiție
Vizibilitatea meteorologică (la stația meteorologică) reprezintă starea optică a
atmosferei și se defineşte ca fiind distanța maximă la care un obiect având caracteristici
definite poate fi identificat și văzut cu uşurinţă.
Starea optică a atmosferei este determinată de starea timpului, care alterează condiţiile de
transparență a atmosferei. Vizibilitatea diferitelor obiecte depinde de: transparența aerului, de
culoarea, dimensiunile, gradul de iluminare și depărtarea lor de la punctul de observaţie.
În funcţie de unghiul sub care se determină, vizibilitatea meteorologică poate fi: orizontală,
oblică și verticală.
La staţiile meteorologice se determină, de regulă, vizibilitatea orizontală.
Vizibilitatea orizontală se determină la toate orele de observaţie pentru stațiile dotate cu
aparatură automată și se apreciază vizual, în funcție de programul cu personal, la stațiile
meteorologice care nu au traductor specializat pentru măsurarea vizibilității orizontale.
B.13.2. MĂSURAREA VIZIBILITĂȚII ORIZONTALE

B.13.2.1. Utilizarea aparaturii automate pentru determinarea vizibilității orizontale
Fig. B.13.1. Traductorul PWD timp prezent și vizibilitate orizontală
Traductorul PWD măsoară parametrul denumit intervalul optic meteorologic (MOR –

meteorological optical range), în funcție de tipul acestuia, până la 2000 m sau 50 km. Codificarea
sinoptică a valorilor măsurate ale vizibilităţii orizontale în cazul aparaturii automate se face
după tabela de cod SYNOP 4377, cu cifre de cod de la 00 la 89.
B.13.2.2. Metoda vizuală de determinare a vizibilității orizontale

Vizibilitatea orizontală este distanţa maximă până la care, pentru o transparenţă oarecare a
aerului, un obiect absolut negru, cu mari dimensiuni unghiulare (peste 20 minute unghiulare),
proiectat pe fondul cerului aproape de orizont, se contopeşte cu acel fond şi principalele sale
221
caracteristici nu mai pot fi determinate. În natură nu există obiecte absolut negre ideale şi de aceea
toate obiectele reale (munţi, păduri, clădiri etc.), de care observatorii se folosesc la staţii pentru
determinarea vizibilităţii meteorologice, au o culoare mult mai deschisă şi prin urmare, devin invizibile
pe fondul cerului, pentru o vizibilitate meteorologică puţin mai mare decât distanţa până la ele.
Dacă la staţia meteorologică se iau în considerare obiectele de culoare închisă şi de mari
dimensiuni, situate la distanţe standard, eroarea de determinare a vizibilităţii meteorologice va fi
neînsemnată.
Noaptea vizibilitatea obiectelor de culoare închisă depinde în mare măsură de gradul de
iluminare al regiunii, care denaturează vizibilitatea meteorologică. Din acest motiv, noaptea,
transparenţa aerului se determină cu ajutorul observaţiilor asupra vizibilităţii luminilor.
Valoarea vizibilităţii meteorologice noaptea, indică pentru transparenţa existentă, la ce
distanţă ar putea fi văzut un corp mare, absolut negru, dacă în loc de noapte ar fi fost zi.
Aprecierea vizibilităţii orizontale pentru observatorul uman se face după tabela de cod
SYNOP 4377, cu cifre de cod de la 90 la 99.
Vizibilitatea orizontală fiind influenţată de o serie de factori ce introduc erori sistematice sau
accidentale, fiecare treaptă (grad) reprezintă un interval în limitele căruia se situează valoarea reală a
vizibilităţii. Mărimea acestor intervale creşte odată cu creşterea cifrei de cod.
Metoda de determinare orizontală a vizibilităţii meteorologice poate fi aplicată ziua şi noaptea.
După apusul Soarelui şi în partea întunecoasă a zilei, această metodă nu permite să se determine
exact vizibilitatea meteorologică chiar şi atunci când, la prima vedere, lumina pare să fie suficientă.
Pentru determinarea vizuală a vizibilităţii orizontale ziua, la fiecare staţie meteorologică
trebuie să existe un număr cât mai mare de repere (9) de culoare închisă, aşezate la diferite distanţe.
Observaţiile asupra vizibilităţii efectuate în partea întunecoasă a zilei se fac cu foarte multă
atenţie, ele reprezentând o apreciere convenţională a transparenţei aerului. Pentru observaţiile de
noapte, trebuie să se aleagă cât mai multe repere luminoase.
Deoarece în câmpul vizual al staţiei meteorologice vizibilitatea orizontală poate prezenta
fluctuaţii, se alege cea mai mică distanţă ce se observă pe unul din sectoarele câmpului vizual. Din
acest considerent, alegerea reperelor după care se determină vizibilitatea trebuie să satisfacă
următoarele criterii:
– să existe cel puţin câte un reper corespunzător fiecărei trepte de vizibilitate care se codifică;
– să fie situate în aşa fel încât să acopere întregul orizont vizibil al staţiei meteorologice.
Locul de pe care se fac observaţiile asupra vizibilităţii orizontale se alege concomitent cu
alegerea reperelor. El trebuie ales astfel încât observatorul să poată vedea întregul orizont vizibil al
staţiei (adică toate reperele).
Determinarea vizibilităţii meteorologice presupune că observatorul are vederea normală;
observatorii miopi vor face observaţiile numai cu ochelari, iar prezbiţii fără ochelari.
Distanţele până la reper pot să difere de distanţele standard cu cel mult 20%, ele situându-se
în limitele indicate în Tabelul B.13.1.
Tabelul B.13.1. Abaterile admise pentru distante pana la reper.

Distanţele standard până la reper Distanţele admise (de la până la)
50 m 40 ÷ 60 m
200 m 160 ÷ 240 m
500 m 400 ÷ 600 m
1 km 0,8 ÷ 1,2 km
2 km 1,6 ÷ 2,4 km
4 km 3,2 ÷ 4,8 km
10 km 8 ÷ 12 km
20 km 16 ÷ 24 km
50 km 40 ÷ 60 km
Reperele de vizibilitate orizontală trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

● să fie de culoare închisă şi să nu-şi schimbe strălucirea în cursul anului;
● să se proiecteze pe fondul cerului, munţilor, pădurilor, etc., dar numai atunci când ele au
contururi clare şi când fondul este situat la o distanţă de două ori mai mare decât distanţa
obiectului de la locul de observare;
● să fie vizibile de la locul de observaţie, sub un unghi de cel puţin 5 ÷ 6° faţă de orizont.
222
Anumite obiecte, deşi într-o vizibilitate perfectă care pot fi văzute clar de la distanţe mari, nu
vor fi luate în considerare decât pentru anumite limite. De exemplu, un stâlp de telefon, deşi într-o
vizibilitate perfectă se poate vedea de la mare distanţă, va fi folosit ca reper numai pentru distanţele
de 50 şi 200 m. O clădire izolată, fără etaj sau un copac mare izolat, se poate folosi ca reper de
vizibilitate pentru cel mult 1 km.
Pentru observaţiile de noapte, ca repere se aleg surse luminoase izolate, care trebuie să fie
cât mai punctiforme să nu prezinte efecte de difuzie şi să nu radieze lumina monocromatică.
După alegerea reperelor, se va măsura distanţa până la ele şi dimensiunile unghiulare ale
acestora. Eroarea în determinarea distanţelor nu trebuie să depăşească 5%.
În final, fiecare reper se numerotează indicându-se pentru ce grad de vizibilitate este folosit.
După alegerea reperelor şi determinarea distanţelor la staţiile meteorologice se va întocmi
schema reperelor de vizibilitate (Figura B.13.2.), care va fi afişată în biroul staţiei meteorologice.
Figura B.13.2. Schema reperelor de vizibilitate orizontală
Schema reperelor de vizibilitate va fi însoţită de un tabel cu descrierea reperelor, în ordinea

crescândă a distanţelor. De exemplu, dacă la o staţie s-au ales ca repere un stâlp de telegraf, un
semafor C.F.R., o clădire izolată, un turn de apă etc., descrierea lor se va face după modelul din
Tabelul B.13.2.
Tabelul B.13.2.- Descrierea reperelor de vizibilitate orizontală
Nr. Distanța Vizibil pe timp Fondul pe care se
Denumirea Direcția Caracteristica reperului
Crt. (m) de noapte proiectează
1 Antenă telex SE 50 NU Stâlp metalic ancorat Cer
2 Antenă telex E 100 NU Stâlp metalic ancorat Cer
Bilă albă și schelet
3 Radar NNV 100 DA Cer
metalic roșu
4 Casă NV 200 NU Acoperiș tablă Vegetație
5 Casă SSE 150 NU Acoperiș țiglă Vegetație
223
Nr. Distanța Vizibil pe timp Fondul pe care se
Denumirea Direcția Caracteristica reperului
Crt. (m) de noapte proiectează
6 Pădure N 300 NU Foioase, 8-10 metri Cer
Vârf de clădire de
7 Casa Presei S 3300 DA Cer
culoare deschisă
Antena
8 V 600 DA Schelet metalic alb-roșu Cer
telecomunicații
Inscripție luminoasă pe
9 Siveco S 600 DA Cer
clădire
10 Sky Tower SSE 4200 DA Clădire turn de birouri Cer
Șosea înălțată cu
11 Pasaj suprateran NE 300 DA Cer
iluminat public
Reperele vizibile sunt considerate acelea care pot fi distinse pe fondul cerului său al aerului
ceţos chiar sub forma unei pete slab vizibile
Aşa cum s-a arătat, vizibilitatea meteorologică reprezintă limita maximă până la care un obiect
se distinge clar. De aceea, observaţia vizuală are ca principiu găsirea celui mai îndepărtat reper care
se distinge clar. Întrucât această alegere se face folosind ochiul observatorului, este obligatorie, atât
ziua, cât şi noaptea, adaptarea acestuia la lumina mediului. De aceea, la efectuarea observaţiilor de
vizibilitate se va ieşi cu cel puţin 10 minute mai devreme din clădirea stației meteorologice pentru a
permite ochiului adaptarea la mediu.
Noaptea, se vor stinge obligatoriu luminile din imediata vecinătate a observatorului (toate
luminile situate sub 50 m). Dacă acest lucru nu este posibil observatorul se va plasa astfel încât
sursele de lumină să se afle în spatele său. El va fi însoţit de schema reperelor de vizibilitate la
punctul fix ales pentru determinări şi va identifica pe teren cel mai îndepărtat reper trecut pe schema
analizând claritatea cu care acesta se distinge. În caz ca acesta nu poate fi identificat sau distins clar,
se trece la următorul (de la cel mai îndepărtat la cel mai apropiat) operaţie repetabilă până la găsirea
reperului clar. Acesta va fi folosit la determinarea vizibilităţii orizontale, distanta până la el constituind
vizibilitatea orizontală, încadrată în trepte (gradul) de vizibilitate, conform Tabelului B.13.1.
În cazul când pentru aceeaşi treaptă de vizibilitate în câmpul vizual sunt mai multe repere în
direcţii diferite, se vor identifica şi acestea. Dacă unul dintre ele nu se distinge clar, înseamnă că în
acea direcţie vizibilitatea este mai redusă şi obligatoriu se analizează reperele corespunzătoare
treptei următoare.
Dacă stația meteorologică nu are decât un reper pentru fiecare treaptă, la efectuarea
observaţiei pentru a se asigura că nu există vizibilităţi orizontale mai reduse, observatorul va analiza
întregul câmp vizual.
Noaptea, observaţia se efectuează la fel ca ziua, folosindu-se sursele luminoase. Dacă
acestea nu mai au aspect punctiform, ci de pată difuză, nu pot fi considerate ca se disting clar.
În cazul când în câmpul vizual al stației meteorologice, pentru anumite trepte de vizibilitate
orizontală nu există surse luminoase se pot folosi şi alte corpuri, numai dacă acestea, iluminate
natural, au contururi clare.
În situaţia vizibilităţii orizontale mari, lipsind reperele, observatorul va folosi ultimul reper
existent, analizând în funcţie de celelalte fenomene meteorologice şi gradul de vizibilitate existent.
În cazul vizibilităţii orizontale reduse, în lipsa reperelor de vizibilitate pentru una sau mai multe
trepte, această apreciere dintre reperele alăturate existente. În funcţie de acestea şi de celelalte
fenomene meteorologice, observatorul va determina, pe cât posibil, vizibilitatea orizontală.
Întrucât observaţiile asupra vizibilităţii orizontale prezintă o importanţă deosebită pentru
asigurarea protecţiei transporturilor, stațiile meteorologice vor face tot posibilul pentru găsirea de
repere la distanţe mai mici de 2 km.
B.13.3. ÎNTREȚINEREA APARATURII AUTOMATE
Modalitatea de întreținere a aparaturii automate a fost descrisă în capitolul B.10. „Fenomene

atmosferice”.
224
CAPITOLUL B.14. DEPUNERI DE GHEAȚĂ
B.14.1 NOȚIUNI GENERALE
Prin “depuneri de gheață” pe conductorii aerieni se înțelege acoperirea acestora cu gheață de

diferite feluri (de la cea transparent - sticloasă la cea cristalină), precum și cu lapoviță sau zăpadă care
îngheață.
Depunerile de gheață pot afecta diferite domenii de activitate, cel mai mult fiind influențate
telecomunicaţiile, liniile electrice aeriene și transporturile.
Depunerea gheții pe conductorii aerieni duce la modificarea condiţiilor de trecere a curentului
electric, provocând perturbaţii în funcţionarea lor normală. Depunerea asimetrică a gheții pe conductorii
aerieni determină tensionarea și intrarea lor în vibrație. În cazuri cu depuneri groase se produc tensionări
mecanice care pot merge până la rupere, dacă aceste depuneri sunt însoțite și de vânt puternic.
Figura B.14.1. Depunere de gheață pe linii electrice

(http://wt.nau.edu.ua/img/TAD2PG-6_Ice1.jpg,
http://photo.accuweather.com/photogallery/size/72305/ice+storm+in+kentucky)
Formarea gheții pe conductorii aerieni are loc prin îngheţarea apei supraracite existentă în aer
(sub formă de ceață, aer ceţos, burniţă, ploaie) prin procesul de sublimare și prin aderarea și îngheţarea
fulgilor de zăpadă sau a lapoviței.
Figura B.14.2. Procesul de formare a ploii suprarăcite

(http://ww2010.atmos.uiuc.edu/(Gh)/guides/mtr/cld/prcp/zr/frz.rxml)
225
Depunerile de polei au loc în contextul înghețării ploii suprarăcite la contactul cu suprafețe
reci. Ploaia suprarăcită se întâlnește cel mai frecvent într-o zonă îngustă rece a unui front cald
(Figura B.14.2.a.). unde temperaturile se situează în jurul punctului de îngheț. În Figura B.14.2.b. este
înfățișat profilul tipic al temperaturii în situația producerii precipitațiilor care îngheață. Linia verticală din
dreptul lui 00C reprezintă linia de îngheț. Temperaturile situate în stânga liniei de îngheț au valori sub
punctul de îngheț, cele din dreapta au valori deasupra punctului de îngheț. Graficul temperaturii mediului
înconjurător pe verticală este desenat cu linia roșie. Fenomenul de ploaie care depune polei începe prin
căderea precipitației sub formă de ninsoare care traversează un strat atmosferic cu aer cald cu grosime
îndeajuns de mare pentru ca fulgii de zăpadă să se topească și să devină picături de ploaie. În căderea
lor, picăturile de ploaie întâlnesc în apropierea suprafeței subiacente un strat subțire de aer rece. În
cadrul acestui strat picăturile de ploaie se răcesc până la temperaturi sub punctul de îngheț, dar nu
îngheață. Din acest motiv această precipitație se numește ploaie suprarăcită. Atunci când picăturile de
ploaie suprarăcită ating suprafețe cu temperaturi scăzute (la punctul de îngheț sau sub acesta), îngheață
instantaneu, formând un strat de gheață.
Pe timp geros, depunerea gheții pe conductori poate avea loc și prin înghețarea stropilor fini de
apă aduşi de vânt dintr-un bazin de apă apropiat (de pe mare, lac, râu).
Ca urmare a modului diferit de formare, depunerile de gheață pe conductorii aerieni sunt de mai
multe feluri, după cum urmează:
● polei (termenul de polei se referă la peliculă de gheaţă care se produce în timpul căderii
precipitaţiilor lichide care îngheaţă în contact cu solul) ;
● chiciură tare (chiciura este o depunere de gheaţă, provenită în general din îngheţarea
picăturelelor de ceaţă sau de nor, în stare suprarăcită, pe obiecte a căror suprafaţă are temperatura
negativă sau puţin mai mare de 00C. Chiciura tare este chiciură granulară, în general albă, ornată cu
ramificaţii cristaline, constituită din granule de gheaţă, mai mult sau mai puţin separate prin incluziuni de
aer);
● chiciură moale (chiciura este o depunere de gheaţă, provenită în general din îngheţarea
picăturelelor de ceaţă sau de nor, în stare suprarăcită, pe obiecte a căror suprafaţă are temperatura
negativă sau puţin mai mare de 00C. Chiciura moale este o chiciură fragilă, constituită mai ales din ace
fine sau solzi de gheaţă);
● lapoviță care îngheață (lapovița este o precipitaţie constituită dintr-un amestec de picături de
ploaie şi fulgi de zăpadă, care cade dintr-un nor, la temperaturi apropiate de 0°C. Depunerea înghețată
de lapoviță se produce atunci când aceasta îngheață pe conductori sau alte obiecte din mediul
înconjurător). (Figura B.14.3);
● zăpadă care îngheață (ninsoarea este o precipitaţie sub formă de cristale de gheaţă, izolate
sau unite între ele, care cade dintr-un nor. Fulgii de zăpadă se pot depune și îngheța pe conductori sau
alte obiecte din mediul înconjurător). (Figura B.14.3);
Descrierea acestor fenomene meteorologice este redată în Capitolul B.10.
Figura B.14.3. Lapoviță și zăpadă înghețate
226
Mărimea și densitatea depunerii depind de dimensiunile picăturilor suprarăcite, de intensitatea
fenomenelor meteorologice (ceață, ploaie, ninsoare, lapoviță), de temperatura și umezeala aerului, de
direcţia și viteza vântului.
În cazul depunerilor formate prin aderarea și înghețarea fulgilor de zăpadă și a lapoviței, acestea
devin stabile numai la temperaturi negative și din ce in ce mai joase, menținându-se timp îndelungat
chiar și pe timp vântos. De asemenea, pe măsura scăderii temperaturii, depunerea de gheață prin
aderarea lapoviței capată o structură neomogenă, având aspect de gheață transparentă în stratul de pe
suprafaţa conductorului și de zăpadă cristalină în stratul superior. Căderea zăpezii la temperaturi
negative nu prea scăzute, dar în prezența ceții dense, dă naştere la depunerea fulgilor de zăpadă sudaţi
prin formarea concomitentă a chiciurei tari. O astfel de depunere se consideră drept chiciură tare.
În funcţie de modificarea condiţiilor atmosferice, depunerile de gheață pe conductori pot fi simple
sau compuse (mixte).
O depunere este simplă atunci când tot stratul de gheață a rezultat din acţiunea unui singur
fenomen.
Când gheața este formată din două sau mai multe straturi de depuneri simple, avem de-a face
cu o depunere compusă (mixtă).
De exemplu: peste stratul de polei se poate depune un strat de chiciură tare. Sau peste lapovița
înghețată pot cădea și îngheța fulgii de zăpadă. De asemenea, pe măsura scăderii temperaturii și
reducerii vitezei vântului, chiciura tare se transformă în chiciură moale și invers, pe măsura creşterii
temperaturii (până la 0°C) și a măririi picăturilor de ceață, chiciura moale se transformă în polei.
Observaţiile asupra depunerii de gheață pe conductorii aerieni se fac cu ajutorul unei instalații
numite chiciurometru și a altor dispozitive auxiliare (piese anexe), a căror descriere, instalare și
întrebuințare este redată în „Instrumente meteorologice - I.D.27-65”.
Trebuie însă subliniată folosirea unei perechi de conductori (nord și est), denumiţi suplimentari,
care se instalează la un nivel imediat superior față de perechile de conductori existente (ficşi și mobili).
B.14.2. STADIILE DEPUNERII GHEŢII
În perioada rece a anului, în funcţie de condiţiile meteorologice, pot avea loc depuneri succesive
de gheață. Un caz de depunere este considerat din momentul apariţiei și până în momentul dispariţiei
gheții de pe conductori, durata lui putând varia de la câteva zeci de minute până la un număr de n zile
(consecutiv).
Se consideră moment al apariţiei depunerii atunci când gheața se depune pe unul din
conductori.
Se consideră moment al dispariţiei depunerii atunci când acestea nu mai există pe nici unul
din conductori. Este posibil ca depunerea să dispară de pe conductori, dar să se mențină pe obiectele
din mediul înconjurător. Măsurători se fac doar dacă există depunere de gheață pe conductorii
chiciurometrului.
Un “caz de depunere” a gheții pe conductorii chiciurometrului parcurge trei stadii:
STADIUL 1: creşterea depunerii sau stadiul de creştere;
STADIUL 2: menţinerea depunerii sau stadiul de menţinere;
STADIUL 3: descreşterea și dispariţia depunerii sau stadiul de dispariţie.
În cursul aceluiaşi „caz de depunere” a gheții pe conductori, unele din stadiile de mai sus se pot
repeta, durata fiecărui stadiu putând varia de la câteva minute până la cateva zile.
Depunerea gheții pe conductori se produce în anumite condiţii meteorologice specifice fiecărui fel
de depunere. Odată cu schimbarea condiţiilor timpului, creşterea încetează, dar depunerile (în
majoritatea cazurilor) continuă să se menţină pe conductori. La câtva timp după încetarea creşterii,
depunerea începe să descrească și apoi să dispară.
STADIUL 1. Stadiul de creştere reprezintă perioada de la apariţia depunerii, în care se

observă sporirea continuă a gheții pe conductori.
De obicei primul stadiu de creştere constă în acoperirea conductorilor cu un singur fel de
depunere și mult mai rar cu două feluri, cum este cazul în timpul ninsorii (depunerea zăpezii) când
prezență ceții determină și depunerea de chiciură.
Mărimea creşterii depunerii în timp depinde atât de felul depunerii (polei, chiciura tare, chiciura
227
moale, lapoviță sau zăpadă), cât și de evoluţia unor elemente meteorologice. Uneori, în stadiul de
creştere a unor feluri de depunere (chiciură moale, zăpadă, lapoviță) se pot produce scuturări sau
distrugeri parţiale, provocate de vânt, care nu trebuie considerate ca stadiu de descreștere.
STADIUL 2. Stadiul de menţinere reprezintă perioada în care depunerea de pe conductorii

chiciurometrului nu- și schimba forma și dimensiunile.
Acest stadiu poate fi observat, fie între două stadii de creştere, fie după încetarea creşterii și
înainte de începutul stadiului de descreștere.
În stadiul de menţinere, depunerea își poate modifica forma, sub acţiunea de şlefuire lentă a
vântului care nu trebuie considerată stadiu de descreștere.
STADIUL 3. Stadiul de descrestere și dispariţie reprezintă perioada de diminuare treptată a

dimensiunilor depunerii gheții pe conductorii chiciurometrului, până la dispariţia totală a
acestuia.
Descreşterea și dispariţia depunerii pe conductorii chiciurometrului se poate produce mai lent,
prin evaporare și topire sau mai brusc prin căderea crustei de gheață, fie datorită greutății proprii
(micşorarea rezistenței), fie din cauza vântului. În acest stadiu, în unele cazuri, depunerea de pe unele
porţiuni ale conductorilor poate să dispară complet, dar se menţin pe altele. Este posibil ca depunerea
să dispară de pe conductori, dar să se mențină pe obiectele din mediul înconjurător.
Mai este posbil și cazul în care toate stadiile depunerii să fie observate numai pe obiectele
din mediul înconjurător, dar nu și pe chiciurometru.
B.14.3. EFECTUAREA OBSERVAŢIILOR ŞI MĂSURĂTORILOR
Observaţiile asupra depunerilor de gheață se efectuează pe platforma meteorologică, cu ajutorul

chiciurometrului (Figura B.14.4.).
Chiciurometrul este format din trei stâlpi, aşezaţi pe două direcţii perpendiculare, astfel încât unul
este aşezat în vârful unghiului drept, altul spre nord și notat cu „N”, iar celalalt spre est și notat cu „E”. Pe
aceşti stâlpi sunt fixaţi suporții metalici în care se prind conductorii la înălțimi diferite, formând între ei de
asemenea unghiuri drepte. Astfel, conductorii orientați de la nord la sud se numesc meridionali și se
notează cu „N”, iar cei îndreptați de la est la vest sunt denumiţi latitudinali și se notează cu „E”.
În total pe stâlpii chiciurometrului se instalează trei perechi de conductori (N și E), după cum
urmează:
Figura B.14.4. Chiciurometru în platforma meteorologică
228
1. prima pereche denumită conductori ficşi, la înălţimea de 190 cm, deasupra suprafeţei solului
(în suporţi lungi);
2. a doua pereche denumită conductori mobili (demontabili) la înălțimea de 220 cm (în suporţi
scurţi);
3. a treia pereche denumită conductori suplimentari la înălțimea de 240 cm (în suporţi lungi).
În prezența stratului de zăpadă cu grosime cuprinsă între 50 și 100 cm, conductorii se mută la
înălțimi mai mari și anume: perechea de conductori ficşi la înălțimea de 240 cm (în suporţi lungi),
perechea de conductori mobili – la înălțimea de 270 cm (în suporţi scurţi), iar perechea de conductori
suplimentari – la înălțimea de 290 cm (în suporţi lungi). Diametrul conductorilor este de 5 mm.
În cazuri excepţionale, când depunerea se formează în prezența unui strat de zăpadă ce
depăşeşte 100 cm, conductorii ficşi se mută la înălțimea de 290 cm (suporţi lungi), iar cei mobili la
înălțimea de 320 cm (suporţi scurţi). Perechea de conductori suplimentari, se va muta în acest caz la un
nivel mai jos, adică la 270 cm (suporţi scurţi).
La statiile de munte, în lunile în care se cunoaşte că stratul de zăpadă poate depăși 1 m, de la
început observaţiile se vor efectua la conductorii de la înălțimea de 240 ÷ 270 cm, iar cei suplimentari la
290 cm.
În timpul unui caz de depunere, perechile de conductori sunt folosiţi după cum urmează:
– pe cei ficşi se urmăreşte evoluţia în timp, prin măsurarea periodică a dimensiunilor;
– pe cei mobili se fac măsurători de dimensiuni și greutate pe unitatea de lungime la sfârșitul
stadiului de creştere și începutul stadiului de menţinere;
– iar pe cei suplimentari se urmăreşte mersul depunerii.
Observaţiile asupra depunerilor de gheață pe conductorii chiciurometrului se fac după

timpul solar mediu local, ziua considerându-se între orele 00 și 24. În fișierul RM-7 și în registrull
meteorologic în format electronic se fac înscrierile în ore UTC.
În timpul unui caz de depunere se execută atât observaţii continue oră de oră, cât și observaţii și
măsurători la diferite momente de timp caracteristice ale evoluţiei depunerii, în funcție de aspectul
vremii.
În cadrul observaţiilor continue se urmăreşte evoluţia depunerii cu ajutorul perechii de conductori
suplimentari, prin curățarea oră de oră a unei porţiuni de 20 cm, de la marginea conductorilor dinspre
stâlpul din vârful unghiului drept și prin stabilirea prezenței sau absenței, ca și a felului depunerii în
intervalul orar precedent.
Curățarea se face de regulă cu ajutorul unui cârlig sau cu cleştele patent când depunerea este
densă.
Observaţiile și măsurătorile care se efectuează în diferite momente caracteristice ale evoluţiei
depunerii constau din:
1. La începutul cazului de depunere:
- examinarea vizuală a conductorilor;
- determinarea felului depunerii
- curățarea de gheață a conductorilor suplimentari (20 cm);
- efectuarea observaţiilor și măsurătorilor asupra elementelor și fenomenelor meteorologice.
2. La momentele de încetare a stadiilor de creştere și de începere a celor de menţinere:
- examinarea conductorilor și curățarea de gheață a celor suplimentari (20 cm);
- observaţii și măsurători asupra elementelor și fenomenelor meteorologice;
- măsurarea dimensiunilor depunerilor pe conductorii ficşi și mobili;
- instalarea conductorilor de rezervă în locul celor scoși (pe poziţia celor mobili).
3. La sfârșitul cazului de depunere (dispariţia totală):
- examinarea conductorilor;
- observaţii și măsurători asupra elementelor și fenomenelor meteorologice.
Observaţiile și măsurătorile care se efectuează la începutul unei noi faze de depunere, precum și
la orele 00, 06, 12 și 18 UTC de la apariţia și până Ia dispariţia depunerii constau din:
- examinarea conductorilor și respectiv curățarea celor suplimentari;
- determinarea felului depunerii;
- măsurarea dimensiunilor depunerilor pe conductorii ficşi;
- observaţii si măsurători asupra elementelor și fenomenelor meteorologice.
229
Se atrage atenția că, în cazuri excepţionale, când depunerea s-a scuturat parţial sau a căzut
brusc de pe conductori, indiferent de stadiul în care se afla cazul de depunere, se vor efectua, până la
ora sinoptică principală următoare, măsurători orare asupra dimensiunilor depunerilor pe conductorii
ficşi, precum și asupra elementelor și fenomenelor meteorologice.
Dimensiunile depunerilor de gheață se măsoară atât pe conductorii ficşi la 00, 06, 12 și 18

UTC, la începutul unei noi faze de depunere, precum și la ambele perechi de conductori (ficşi și mobili),
la momentele de încetare a stadiilor de creştere și de începere a celor de menţinere. Ele se exprimă prin
două mărimi care caracterizează grosimea manşonului de gheață pe conductori. Aceste două mărimi,
denumite diametrul mare și diametrul mic, se măsoara în mm, pe două direcţii perpendiculare.
Diametrul nu poate fi niciodată mai mic decât grosimea conductorului (cel mult egal). Din dimensiunea
măsurată, se va efectua scăderea diametrului conductorului chiciurometrului pentru a se afla
adevărata dimensiune a depunerii înghețate. Această dimensiune reală este folosită pentru
înscrierea în RM-7 în format electronic și pentru calculele ulterioare.
În oricare din cele trei stadii, în situația în care are loc căderea bruscă a depunerilor (totală), dar
cazul de depunere continuă, se va nota în fișierul RM-7 în coloanele „Dimensiuni” și „Specificaţii”. Acest
lucru se va menționa și în registrul meteorologic la rubrica „Observaţii”. La primul termen de observaţii
principale 00, 06, 12 și 18 UTC se vor nota dimensiunile măsurate în acel moment.
În cazul în care scuturarea are loc la sfârșitul cazului, se notează această situație numai în
rubrica „Specificaţii” din fișierul RM-7.
Deoarece manşonul de gheață care acoperă conductorii poate avea forme extrem de diferite,
măsurarea diametrelor trebuie să se facă cu multă atenție și după o examinare a întregii depuneri pe
conductori. A se avea în vedere întotdeauna scăderea diametrului conductorului din dimensiunea
măsurată, în vederea determinării dimesiunii reale a depunerii înghețate. Această dimensiune
reală este folosită pentru înscrierea în RM-7 în format electronic și pentru calculele ulterioare.
În Figura B.14.5. sunt date câteva exemple de forme de depuneri și de apreciere a diametrelor.
Prin diametrul mare se înțelege extinderea maximă a depunerii în jurul conductorului pe direcţia
principală a creşterii acesteia. Dacă depunerea de gheață pe conductor este inapreciabilă (sub 0,5
mm) diametrul mare va fi notat cu 0,5 dar această situație va fi menționată la rubrica „Specificaţii”
din fișierul RM-7.
Prin diametrul mic se înţelege extinderea maximă a depunerii, dar perpendiculară pe direcţia
principală a creşterii depunerii, deci pe diametrul mare, nefiind obligatorie și cuprinderea diametrului
conductorului. A se avea în vedere întotdeauna scăderea diametrului conductorului din
dimensiunea măsurată, în vederea determinării dimesiunii reale a depunerii înghețate.
Fig. B.14.5. Exemple de forme de depuneri și de apreciere a diametrelor. Din valoarea măsurată cu șublerul, se
scade diametrul conductorului pentru a se afla numai dimensiunea depunerii înghețate
Măsurarea diametrelor se face, de regulă, la mijlocul conductorului (aproximativ), dar porţiunile
230
cu extindere maximă se vor alege în așa fel încât să se omită proeminențele izolate (ace, turtiri, etc),
adică cele distanțate cu mai mult de 2 cm, una de alta. Dacă totuşi acestea sunt mai apropiate, trebuie
luate în considerare la măsurarea diametrelor.
Atât diametrul mare al depunerii, cât și cel mic pot avea orice înclinare. Diametrul mare nu poate
fi niciodată mai mic decât diametrul mic, cel mult egale (în cazul unei depuneri cu secţiune rotundă).
În cazul unei depuneri neînsemnate și numai pe o parte a conductorilor, diametrul mic poate fi
chiar mai redus decât diametrul conductorului. Aceasta situație trebuie menționată la rubrica
„Specificaţii” din fișierul RM-7. A se avea în vedere întotdeauna scăderea diametrului conductorului
din dimensiunea măsurată, în vederea determinării dimesiunii reale a depunerii înghețate.
Măsurarea dimensiunilor depunerii se face cu ajutorul șublerului, după cum urmează:
● se desface cursorul în așa fel încât deschiderea șublerului să fie mai mare decât grosimea
depunerii
● se va apropia cursorul încet până când șublerul va cuprinde exact depunerea, după care se
citeşte pe vernier diametrul depunerii în mm.
Operaţia de măsurare trebuie făcută cu foarte multă precauție, pentru a nu deteriora (sau
scutura) depunerea de pe conductori.
Dacă pe conductorii pe care se fac măsurătorile de dimensiuni (ficşi și mobili) depunerea este
deteriorată pe porţiuni din mijlocul acestora, atunci cele două măsurători se vor executa acolo unde
manşonul de gheață este cel mai puţin distrus.
În situația în care încetarea stadiului de creştere și începerea celui de menţinere nu are loc
simultan pe ambii conductori suplimentari, măsurarea diametrelor se va face în momentul în care
aceasta se constată pe ultimul conductor.
Greutatea pe unitatea de lungime a depunerilor de gheață se determină numai în momentele

de încetare a stadiilor de creştere și de începere a celor de menţinere pe unul din conductorii mobili,
dacă dimensiunea reală a depunerii de gheață este mai mare sau egală cu 2 cm.
Greutatea pe unitatea de lungime a depunerilor de gheață se exprimă în grame pe metru liniar de
conductor.
Din motive tehnice, greutatea pe unitatea de lungime se determină indirect cu ajutorul volumului
de apă rezultat din topirea depunerii (1 cm3 de apă distilată cântărește un gram. A se vedea explicațiile
din Capitolul B.12. punctul B.12.3.3.).
După stabilirea dimensiunilor se trece la determinarea greutății, motiv pentru care se alege
conductorul mobil pe care s-a constatat valoarea cea mai ridicată a diametrului mare.
I. Dacă pe conductor se găsește o depunere afânată (cum e, de exemplu, chiciura moale), atunci
se procedează astfel:
– de pe acest conductor (aproximativ la mijlocul lui), se alege o porţiune din depunere de 25 cm;
– sub conductor se pune cada1 deschisă (cu capacul ridicat), care se apropie de conductor de jos
în sus astfel încât acesta să intre în scobiturile pereţilor laterali ai căzii. În continuare capacul
se închide și se fixează, cada rămânând suspendată pe conductor;
– conductorul împreună cu cada se scot din suporţi și se aduc în biroul stației, după ce în
prealabil, capetele libere ale conductorului au fost curățate.
II. Dacă pe conductor se găsește o depunere densă (cum este, de exemplu, poleiul) măsurarea
greutății se face după cum urmează: se desprinde conductorul de pe chiciurometru și se aduce în biroul
stației. Se așează în poziție verticală în cadiță1 și se lasă gheața să se topească. În formula de calcul se
va avea în vedere toată lungimea conductorului, inclusiv lungimea părților laterale dacă și pe acestea a
existat strat de gheață.
III. Dacă dintr-o cauză oarecare, o parte din stratul depus înainte de determinarea greutății s-a
distrus și pe conductor nu a rămas nici o porţiune de depunere lungă de 25 cm, iar depunerea este
afânată, atunci cada1 se va prinde pe cea mai lungă porţiune rămasă intactă. Se va avea în vedere
măsurarea lungimii pe care a existat depunerea pe conductor.
Dacă lungimea porţiunii intacte este mai scurtă de 10 cm, greutatea pe unitatea de
1 În situația în care stația meteorologică nu mai are în dotare cădița originală, se poate încerca, în scopul colectării depunerii,
folosirea a unui recipient (casoletă cu capac) cu lungimea între 20 și 30 cm. În formula de calcul se va avea în vedere lungimea
conductorului pe care a existat stratul de gheață ce s-a topit (inclusiv lungimea părților laterale, dacă este cazul).
231
lungime a depunerii nu se determină.
După ridicarea conductorului pentru determinarea greutății, se înlocuiesc ambii conductori mobili
(N și E) cu cei de rezervă.
În biroul stației meteorologice sau într-o altă încăpere încălzită, se așează orizontal cada cu
conductorul ridicat, iar după ce depunerea s-a topit, se deschide capacul căzii și se scutură în ea
picăturile de apă de pe conductor.
În situația în care nu mai există cădița originală, se procedează așa cum este scris mai sus.
Trebuie menționat că topirea gheții nu trebuie accelerată în mod artificial, pentru a nu se produce
pierderi de apă prin evaporare.
Apa rezultată din topire se toarnă cu multă atenție în eprubeta pluviometrică, la care se citeşte
numărul de diviziuni indicat de volumul apei (o diviziune = 0,1 mm).
În continuare se efectuează calculul depunerii pe metru liniar de conductor, ce rezultă din relaţia:
200 x N d
G ( g / m)
L
în care:
G = greutatea depunerii de gheață pe un metru liniar de conductor;
Nd = numărul de diviziuni ale eprubetei (1 diviziune = 0,1 mm), dat de nivelul apei rezultat din topirea
depunerii;
L = lungimea în centimetri a porţiunii de conductor de pe care s-a luat depunerea. ATENȚIE! A se
vedea precizările de mai sus.
Dacă lungimea probei luate este de 25 cm, relaţia dată capată forma:
200 x N d
G  8 x N d ( g / m)
25
Adică, în acest caz, greutatea pe unitatea de lungime a depunerii este egală cu numărul
diviziunilor eprubetei x 8.
Exemple:
1. Dacă apa rezultată din depunerea luată în cadă / casoletă și măsurată cu eprubeta
pluviometrică este de 63 de diviziuni (respectiv 6,3 mm) prin aplicarea formulei rezultă:
G = 8 x 63 = 504 g/m
2. Dacă apa provenită din depunere este de 6 diviziuni (respectiv 0,6 mm) rezultă:
G = 8 x 6 = 48 g/m
În cazul în care proba luată cu cada are o lungime mai mică de 25 cm, relaţia G = 8 x Nd nu mai
poate fi aplicată și deci se va folosi formula generală, în care “L” va fi egal cu lungimea probei
respective.
De exemplu, dacă apa provenită din topirea depunerii totalizează 15 diviziuni (respectiv 1,5 mm),
iar lungimea probei luate a fost numai de 20 cm, greutatea pe unitatea de lungime rezultă din calcul
după cum urmează:
200 x15
G 10 x15 150 g / m .
20
G
Densitatea depunerii:   (g/cm3)
Dmax * d max
unde Dmax și dmax sunt valorile maxime măsurate pentru dimensiunile depunerii pe conductorii mobili
(exprimate în mm) la chiciurometru.
232
PARTEA C
METADATE
METEOROLOGICE
CAPITOLUL C. METADATE METEOROLOGICE
C.1. NOȚIUNI GENERALE
Una dintre modalitățile prin care se asigură validitatea observațiilor este prin standardizare.
Scopul publicațiilor O.M.M. este acela de a face disponibile recomandări privind expunerea
instrumentelor, tipul acestora, modalitatea de exploatare și întreținere astfel încât să fie asigurată
omogenitatea și comparabilitatea datelor măsurate și observate. Totodată, resursele locale și
circumstanțele pot cauza deviații de la expunere și standardele propuse privind instrumentația.
Un exemplu tipic este o regiune cu căderi masive de zăpadă, unde instrumentele sunt montate
mai sus decât în mod obișnuit, astfel încât să fie utile atât iarna, cât și vara.
Cel mai des, utilizatorii observațiilor meteorologice au nevoie să cunoască expunerea, tipul
echipamentului și starea de funcționare; în unele cazuri și circumstanțele în care a fost efectuată
observația. Un aspect particular semnificativ în studiul climatului îl reprezintă existența unui istoric
detaliat al stației meteorologice ale cărei date urmează să fie studiate. Metadatele (informația despre
dată) privind înființarea unei stații, problemele de administrare ale acesteia, schimbări ce ar putea
apărea (calibrări, istoricul întreținerii stației meteorologice automate etc), schimbări ale expunerii precum
și schimbările de personal ar trebui consemnate (WMO/TD-No.1186).
Metadatele sunt importante în special pentru elementele sensibile la expunere (precipitații, vânt
și temperatură). O formă de metadată elementară este informația despre existența, disponibilitatea și
calitatea datelor meteorologice și a metadatelor despre ele.
Metadatele mai includ și informaţii cu privire la locul și timpul unde s-au colectat datele
meteorologice. În mod ideal ”Istoria unei stații meterologice” presupune o bază completă de metadate
care cuprinde înregistrări cu toate schimbările care s-au petrecut la o staţie meteorologică în perioada în
care aceasta a funcţionat.
Lipsa de omogenitate a datelor poate fi prevenită într-o măsură destul de mare prin aplicarea
procedurilor specifice de control care utilizează metadate. Controlul calităţii datelor presupune existenţa
unei baze de metadate cu ajutorul căreia datele meteorologice pot fi interpretate, putând face astfel
posibilă depistarea eventualelor neomogenităţi în şirurile de date.
Pe plan internaţional, metodologia de tratare a metadatelor este reglementată prin două publicaţii
apărute sub egida Organizaţiei Meteorologice Mondiale: Guidance on Metadata and Homogeneization
(Ghidul referitor la metadate şi omogenizare) de Eric Aguilar şi alţii şi Maintenance of Accurate Metadata
for all Automatic Weather Station Installations (Administrarea unei baze de metadate precise pentru
toate instalările staţiilor meteorologice automate) de Igor Zahumensky. Metadatele cu privire la stațiile
meteorologice sunt solicitate de către Organizația Meteorologică Mondială pentru completarea și
actualizarea permanentă a publicației Volumul A. Nu în ultimul rând, activitatea cuprinsă în cadrul
acestei teme este necesară şi utilă pentru a răspunde cerinţelor directivei INSPIRE (mai 2007) a Uniunii
Europene, în cadrul căreia există documentul INSPIRE Metadata Regulation. Scopul final al acestei
Directive este crearea unei infrastructuri pentru informaţiile spaţiale la nivelul continentului european.
Această infrastructură va ajuta Comunitatea Europeană să dezvolte politicile legate de mediu şi impactul
asupra mediului.
În cazul studiilor climatologice, certitudinea că variaţiile care au fost identificate în seria de timp
se datorează în exclusivitate variaţiilor şi schimbărilor intrinsece ale climei, realizându-se un nivel sporit
de încredere în procesarea statistică a datelor meteorologice. Acest proces de reconstituire a
metadatelor este important pentru asigurarea calităţii datelor meteorologice.
Pentru a studia schimbările climatice și variabilitatea înregistrărilor recordurilor climatice,
metadatele sunt esențiale deoarece acestea sunt baza pentru evaluarea tendințelor și a variabilității
climei.
233
C.2. TIPURI DE METADATE
În continuare putem exemplifica unele tipuri de metadate care se referă la stațiile meteorologice:
 felul staţiei (clasică, automată);
 tipul stației (costieră, de șes, de deal, de podiș, de munte etc);
 modul de funcționare a stației (complet autonom, automată cu personal, numai cu personal);
 dotarea stației meteorologice (data logger, extensie de memorie , module de comunicaţie –
MOD 1 dintre staţie şi PC, MOD 2 dintre staţie şi traductori , aparatura pentru direcţia și
viteza vântului, aparatura pentru temperatura aerului, aparatura pentru umiditatea relativă a
aerului, aparatura pentru presiunea atmosferică, aparatura pentru cantitatea de precipitaţii,
aparatura pentru temperatura solului la diferite cote (+5 cm deasupra solului , suprafata
solului ; –5 cm în sol ; –10 cm în sol ; –20 cm în sol ; –50 cm în sol ; –100 cm in sol ),
aparatura pentru radiaţia netă, globală şi difuză etc);
 formulele de calcul care se folosesc în prelucrarea datelor (exemplu : calculul duratei efective
de strălucire a Soarelui din datele de radiație globală etc);
 tipul mesajelor meteorologice pe care stația meteorologică le transmite (sinoptic, CLIMAT
OMM , ALERT etc) ;
 modalitatea de codificare a mesajelor meteorologice (codul SYNOP, codul BUFR, date brute
etc);
 programul de transmisii ale stației meteorologice;
 istoricul cu încadrarea personalui stației meteorologice etc.
La nivel central a fost creată aplicaţia web de METADATE care permite actualizarea permanentă
a metadatelor şi accesul controlat la acestea. S-a trecut la verificarea aplicaţiei și la încărcarea
metadatelor istorice pentru fiecare staţie meteorologică şi post pluviometric care a activat de-a lungul
timpului în România.
Fig. C.1. – Captură de ecran cu interfața aplicației web de metadate a Administrației Naționale de Meteorologie,
stația meteorologică București-Băneasa informații generale
234
Fig. C.2. – Captură de ecran cu interfața aplicației web de metadate a Administrației Naționale de Meteorologie,
stația meteorologică București-Băneasa istoricul aparaturii de la stație
Informațiile despre stațiile meteorologice sunt menținute în format electronic și sub forma unor
jurnale ale stației care au următoarea structură pe capitole:
1. Istoricul stației meteorologice (amplasament)
2. Repere de acces. Încadrarea în reţeaua naţională
3. Descriere fizico-geografică şi a activităţilor umane
4. Istoricul platformei meteorologice
5. Istoricul reperelor de vizibilitate
6. Istoricul situaţiei de patrimoniu
7. Istoricul încadrării cu personal
8. Fotografii
9. Imagini satelitare acoperind împrejurimile staţiei
235
10. Documente vechi cu referire la staţia meteorologică
236
237
238
PARTEA D
DEFINIȚII
A
Abureala. Depunere de picături de apă, formată pe obiectele a căror suprafaţă este suficient de rece pentru a provoca
condensarea directă a vaporilor de apă conţinuţi în aerul care intră în contact cu această suprafaţă, în general ca urmare a unui proces de
advecţie.
Abureala îngheţată (fel de brumă). Depunere de gheaţă care îmbracă cel mai frecvent forma cristalină şi care se formează pe
obiectele a căror suprafaţă este suficient de rece pentru a provoca „sublimarea" vaporilor de apă conţinuţi în aerul care intră în contact direct
cu această suprafaţă, în general ca urmare a unui proces de advecţie.
Ace de gheaţă. Precipitaţie care cade pe timp senin sub formă de cristale de gheaţă foarte mici, adesea atât de subţiri încât par că
plutesc în atmosferă.
Aer ceţos. Suspensie de particule de apă în atmosferă care nu reduce vizibilitatea orizontală sub 1000 m.
Albedo. Capacitatea de reflexie a suprafeţelor subiacente active.
Altitudinea unui punct, ca de exemplu altitudinea bazei sau a vârfului norului, este distanţa pe verticală dintre nivelul mediu al mării
şi nivelul la care se află punctul considerat.
Altocumulus. Banc, pânză sau strat de nori albi sau cenuşii sau uneori alb-cenuşii, care au în general umbre proprii; este constituit
din lamele, dale, rulouri etc., cu aspect uneori parţial fibros sau difuz, unite între ele sau nu; cea mai mare parte a elementelor mici, dispuse
regulat, au o lăţime aparentă cuprinsă între 1 şi 5 grade.
Altostratus. Pânză sau strat noros, cenuşiu ori albăstrui, cu aspect striat, fibros sau uniform, care acoperă în întregime sau parţial
cerul şi are părţi suficient de subţiri prin care se poate zări cel puţin vag Soarele, ca printr-o sticlă mată. Nu prezintă fenomene de halo.
Arcul circumzenital superior (fotometeor) este un arc cu curbură accentuată, ca a unui segment de cerc mic orizontal, vizibil în
vecinătatea zenitului.
Arcul circumzenital inferior (fotometeor) are forma unui arc larg deschis, ca un segment de cerc orizontal cu rază mare, observabil
în vecinătatea orizontului.
Arcuri tangente luminoase (fotometeori). Arcuri situate la exteriorul inelelor luminoase ale haloului mic sau mare care ating haloul
circular în punctul său cel mai înalt şi de asemenea în punctul cel mai jos, motiv pentru care sunt denumite şi arcuri tangente superior şi
inferior. Forma acestor arcuri diferă în funcţie de înălţimea astrului deasupra orizontului.
Arcuri supranumerare. Curcubeul poate fi mărginit de arcuri înguste şi colorate (verzi, violete sau portocalii) datorate fenomenelor
de interferenţă, denumite arcuri supranumerare. Acestea sunt situate în interiorul arcului principal, sau la exteriorul arcului secundar, însă în
acest din urmă caz sunt observate mult mai rar.
Arcus. Rulou orizontal, dens, care are marginile mai mult sau mai puţin destrămate, situat înaintea părţii inferioare a anumitor nori,
iar atunci când este de dimensiuni mari (extins sub baza norului Cb), capătă aspectul unui arc întunecat şi ameninţător. Această
particularitate este frecvent observată la genul Cumulonimbus şi foarte rar la Cumulus.
Aurore polare. Fenomene luminoase în atmosfera înaltă, care apar sub formă de arcuri, benzi, draperii sau perdele.
Aversele sunt caracterizate prin începerea şi încetarea aproape bruscă şi prin variaţii de intensitate rapide, uneori violente; au
durată în general scurtă şi pot da cantităţi mari de apă, însă la fel de bine pot da şi cantităţi neînsemnate.
B
Banc de nori. Nor sau ansamblu continuu, ori aproape continuu, de nori de acelaşi gen, situaţi aproximativ la acelaşi nivel, care
acoperă numai o fracţiune în general mică din bolta cerească. Norii au însă dimensiuni orizontale importante.
Baza norului este zona cea mai joasă a unui nor, în care opacizarea evoluează rapid de la cea corespunzătoare unei atmosfere
transparente sau a pâclei la cea corespunzătoare prezenţei picăturilor de apă sau a cristalelor de gheaţă.
Bruma. Depunere de gheaţă care îmbracă cel mai frecvent forma de solzi, ace, pene sau evantaie şi care se formează pe
obiectele de pe sol sau din imediata vecinătate a solului a căror suprafaţă este suficient de răcită, de obicei prin radiaţie nocturnă, pentru a
provoca direct „sublimarea" vaporilor de apă conţinuţi în aerul ambiant.
Burniţă. Precipitaţie destul de uniformă, caracterizată prin picături foarte fine de apă şi foarte apropiate între ele, care cade dintr-un
nor.
Bură (embrun). Ansamblu de picăturele de apă smulse de vânt de pe o suprafaţă întinsă de apă, în general de pe crestele
valurilor, şi transportate la distanţă mică în atmosferă.
Burniţă suprarăcită. Burniţă ale cărei picături au temperatura mai mică de 00C.
239
C
Calvus. Nor Cumulonimbus în care cel puţin câteva protuberanţe ale părţii lui superioare au început să-şi piardă contururile
cumuliforme, însă în care nu se poate distinge nici o parte cirriformă. Protuberanţele şi înmuguririle au tendinţa să formeze o masă
albicioasă cu striuri mai mult sau mai puţin verticale.
Capillatus. Nor Cumulonimbus caracterizat prin prezenţa, îndeosebi în partea sa superioară, a unor zone net cirriforme cu
structură net fibroasă sau striată, care au frecvent forma unei nicovale, a unui panaş sau a unor plete mai mult sau mai puţin dezordonate.
Acest tip de nor dă, în general, averse sau oraje, însoţite adesea de grain şi uneori de grindină; frecvent sub baza lui se observă virga.
Castellanus. Norii prezintă, cel puţin într-o parte a regiunii lor superioare, protuberanţe cumuliforme în formă de turnuri mici, care le
dau un aspect crenelat. Aceste mici turnuleţe, dintre care unele sunt mai mult înalte decât late, stau pe o bază comună şi par dispuse în
linie. Caracterul „castellanus" apare deosebit de evident atunci când norii sunt observaţi din profil. Specia castellanus se întâlneşte la
genurile Cirrus, Cirrocumulus, Altocumulus şi Stratocumulus.
Coroana. Una sau mai multe serii (foarte rar mai mult de trei) de inele colorate cu rază relativ mică, concentrice în jurul Soarelui
sau al Lunii.
Ceaţă. Suspensie în atmosferă de picăturele de apă foarte mici, în general de dimensiuni microscopice, care reduc vizibilitatea la
suprafaţa solului.
Ceaţă care depune chiciură. În condiţii de ceaţă şi temperaturi negative, pe obiectele terestre se poate depune chiciură, ca urmare
a îngheţării picăturelelor de apă suprarăcite care se lovesc de suprafaţa obiectelor, fie sub acţiunea mişcării lor dezordonate (în condiţii de
calm), fie sub acţiunea vântului.
Ceaţă cu cer vizibil. Suspensie de particule de apă în atmosferă, care depăşeşte 2 m grosime şi reduce vizibilitatea orizontală sub
1000 m în toate direcţiile.
Ceaţă cu cer invizibil. Suspensie de particule de apă în atmosferă care prezintă aceleaşi particularităţi ca şi în cazul precedent, cu
deosebirea că datorită grosimii mari vizibilitatea verticală este redusă şi nu mai este posibil să se vadă norii, aştrii sau albastrul cerului,
pânza de ceaţă fiind netransparentă.
Ceaţă îngheţată. Suspensie de particule foarte mici şi numeroase de gheaţă în atmosferă, care reduc vizibilitatea la suprafaţa
terestră.
Ceaţă joasă. Strat subţire de ceaţă, a cărui grosime nu depăşeşte 2 m deasupra suprafeţei solului, sau 10 m deasupra suprafeţei
mării.
Ceaţă la distanţă, sau în câmpul vizual. Vălul de ceaţă nu acoperă punctul de observaţie (staţia meteorologică) însă este
observabil la o distanţă oarecare de acesta, sub forma unui perete sau strat albicios-lăptos, mai înalt de 2 m, care reduce vizibilitatea
orizontală sub 1000 m în direcţia respectivă. În celelalte sectoare ale orizontului, în care nu se observă prezenţa unui alt fenomen,
vizibilitatea orizontală este mai mare de 1 km.
Ceaţă în bancuri. În orizontul punctului de observaţie (staţia meteorologică) se văd fâşii de ceaţă, mai groase de 2 m, care de
obicei sunt târâte de vânt şi de multe ori se succed cu regularitate. În prezenţa acestui fenomen, vizibilitatea orizontală este mai mică de
1000 m în bancurile de ceaţă.
Cercul parhelic este un cerc luminos alb, orizontal, situat la aceeaşi înălţime unghiulară ca Soarele. În anumite puncte de pe cercul
parhelic pot apare pete sau nuclee luminoase, situate frecvent în imediata vecinătate a haloului mic şi deseori viu colorate.
Chiciură. Depunere de gheaţă, provenită în general din îngheţarea picăturelelor de ceaţă sau de nor, în stare suprarăcită, pe
obiecte a căror suprafaţă are temperatura negativă sau puţin mai mare de 00C.
Chiciură moale. Chiciură fragilă, constituită mai ales din ace fine sau solzi de gheaţă.
Chiciură tare. Chiciură granulară, în general albă, ornată cu ramificaţii cristaline, constituită din granule de gheaţă, mai mult sau
mai puţin separate prin incluziuni de aer.
Chiciură transparentă. Chiciură compactă şi netedă, în general transparentă şi destul de amorfă, care prezintă o suprafaţă
neuniformă si morfologic asemănătoare cu poleiul.
Cirrocumulus. Banc, pânză sau strat subţire de nori albi, fără umbre proprii, constituit din elemente foarte mici în formă de granule,
riduri, blană de miel, etc., unite sau nu între ele şi dispuse mai mult sau mai puţin regulat; cea mai mare parte a elementelor au o lăţime
aparentă mai mică de un grad.
Cirrostratus. Văl noros transparent şi albicios, cu un aspect fibros (pletos) sau neted, care acoperă în întregime sau parţial cerul; în
general dă naştere la fenomene de halo.
Cirrus. Nori separaţi, în formă de filamente albe şi delicate sau de bancuri ori benzi înguste, albe sau în cea mai mare parte albe.
Au aspect fibros (pletos) sau o strălucire mătăsoasă; în unele cazuri pot avea ambele aspecte.
Coloana luminoasă albă. De forma unei trene de lumină, continuă sau discontinuă, este o altă variantă de fotometeor de tip halo,
240
care poate fi observată în asociaţie cu forma inelară a fenomenului, la verticala Soarelui sau a Lunii deasupra sau sub poziţia astrului.
Coloanele luminoase sunt determinate de o reflexie simplă a luminii pe faţetele orizontale ale unor cristale de gheaţă care se balansează în
jurul axei verticale; modul de formare este similar cu cel al trenelor luminoase produse de razele Soarelui pe o suprafaţă de apă uşor agitată.
Congestus. Nori Cumulus cu protuberanţe puternic dezvoltate şi care au adesea o extindere verticală importantă; regiunile lor
superioare înmugurite au frecvent aspectul unei conopide.
Culori crepusculare. Coloraţii diferite ale cerului şi ale vârfurilor muntoase la apusul sau răsăritului Soarelui. Culorile crepusculare
sunt datorate refracţiei, dispersiei şi absorbţiei selective a razelor solare în atmosferă. Atunci cînd cerul este curat şi fără nori, se pot observa
următoarele fenomene:
a) licărirea purpurie, ce se observă în direcţia Soarelui care apune;
b) umbra Pământului şi arcul anticrepuscular opus Soarelui;
c) roşeaţa munţilor („Alpengluhen");
d) raze crepusculare.
Cumulonimbus. Nor dens şi puternic, cu extindere verticală considerabilă, în formă de munte sau de turnuri enorme. Cel puţin o
parte din regiunea sa superioară este în general netedă, fibroasă sau striată şi aproape întotdeauna aplatizată; această parte se etalează
adesea în formă de nicovală sau de panaş vast. Sub baza acestui nor, adesea foarte întunecat, există frecvent nori joşi şi destrămaţi, uniţi
sau nu cu ea, şi precipitaţii uneori sub formă de virga.
Cumulus. Nori separaţi, în general denşi şi cu contururi bine delimitate, care se dezvoltă vertical, sub formă de mameloane, domuri
sau turnuri; prin înmugurire, regiunea lor superioară capătă adesea aspectul de conopidă. Părţile luminate de Soare ale acestor nori sunt cel
mai adesea de un alb strălucitor, iar baza lor, relativ întunecată, este aproape orizontală. Norii Cumulus sunt uneori destrămaţi.
Curcubeul. Grup de arcuri concentrice, ale căror culori merg de la violet la roşu, determinat de lumina solară sau lunară pe un
„ecran" de picături de apă din atmosferă (picături de ploaie, picăturele de burniţă sau ceaţă).
Curcubeul alb este un curcubeu principal, datorat refracţiei şi reflexiei şi într-o mai mică măsură difracţiei luminii solare şi/sau
lunare pe picăturele foarte mici de apă.
Curcubeu principal. Are forma unui arc semicircular colorat, mai mult sau mai puţin continuu, care apare pe un ecran de picături de
apă, luminate direct de Soare sau Lună. Arcul colorat apare în partea opusă astrului respectiv şi are centrul situat pe dreapta care uneşte
poziţia observatorului cu poziţia astrului, ceea ce explică de ce curcubeul poate fi observat chiar sub forma unui inel, mai mult sau mai puţin
complet, atunci când este privit dintr-un punct mai înalt sau dintr-un avion în zbor.
Curcubeu secundar. Simultan cu curcubeul principal poate fi observat încă un arc colorat, mai puţin luminos decât arcul principal şi
cu lăţime aproape dublă. În acest arc secundar, plasat în afara arcului principal, culorile sunt aranjate invers, adică roşu la interior
(corespunzător unei raze de 50°) şi violetul la exterior.
D
Deficitul de saturaţie este diferenţa dintre tensiunea maximă şi cea actuală a vaporilor de apă, la o temperatură şi presiune date.
Depuneri de gheaţă pe conductorii aerieni. Acoperirea acestora cu gheaţă de diferite feluri (de la cea transparent - sticloasă la cea
cristalină), precum şi cu lapoviţă sau zăpadă care îngheaţă.
Depunere de picăturele de ceaţă. Depunere de picăturele nesuprarăcite de ceaţă (sau de nori) pe obiecte a căror suprafaţă are o
temperatură mai mare de 0°C.
Duplicatus. Nori în bancuri, pânze sau straturi suprapuse, situaţi la niveluri puţin diferite şi câteodată parţial unite între ele.
Termenul se aplică în principal la genurile Cirrus, Cirrostratus, Altocumulus, Altostratus şi Stratocumulus.
Durata efectivă de strălucire a Soarelui reprezintă intervalul de timp, din cursul unei zile, în care Soarele a strălucit pe bolta cerului.
Durata posibilă (teoretică) de strălucire a Soarelui reprezintă intervalul de timp din cursul unei zile între răsăritul şi apusul
astronomic al Soarelui.
E
Echivalentul în apă al stratului de zăpadă reprezintă cantitatea de apă ce ar rezulta din topirea stratului de zăpadă, de înălţime “h”,
situat pe o suprafaţă de 1 m2.
Electrometeorul este o manifestare vizibilă şi/sau sonoră a electricităţii atmosferei; un asemenea fenomen meteorologic
corespunde atât descărcărilor electrice discontinue, ca fulgerul şi tunetul, cât şi descărcărilor electrice lente, mai mult sau mai puţin continue,
cum sunt focul Sfântului Elm şi aurorele polare.
Etaj de nori. Parte din atmosferă, cuprinsă între două niveluri, în care se situează de obicei norii anumitor genuri. Atmosfera a fost
divizată pe verticală în trei etaje, ale căror limite se suprapun puţin în funcţie de latitudine, corespunzător regiunilor polare, temperate şi
tropicale.
241
Extinderea verticală a unui nor este distanţa pe verticală dintre nivelul bazei şi vârful norului.
F
Fibratus. Nori separaţi sau văl noros subţire, constituit din filamente aproape rectilinii sau curbate, mai mult sau mai puţin neregulat
şi care nu sunt terminate prin cârlige sau smocuri. Acest termen se alică în principal la Cirrus şi Cirrostratus.
Floccus. Specie în care fiecare element noros este constituit dintr-un mic smoc cu aspect cumuliform, a cărui parte inferioară, mai
mult sau mai puţin destrămată, este însoţită adesea de virga. Acest termen se aplică la Cirrus, Cirrocumulus şi Altocumulus.
Focul Sfântului Elm. Descărcare electrică luminoasă în atmosferă; această descărcare de intensitate slabă sau moderată, emană
fie din obiecte înalte situate pe suprafaţa terestră (paratrăznete, aparate anemometrice, catarge de nave, etc.) fie de pe aeronave în zbor
(vârfurile aripilor, elice etc).
Fotometeorul este un fenomen meteorologic luminos produs prin reflexia, refracţia, difracţia sau interferenţa luminii solare sau
lunare.
Fractus. Nori în formă de fâşii neregulate, care au un aspect net destrămat. Acest termen se aplică numai la Stratus şi Cumulus.
Fulger. Manifestare luminoasă care însoţeşte o descărcare bruscă de electricitate atmosferică. Această descărcare poate pleca
dintr-un nor, sau se poate produce în interiorul norului; ea se poate declanşa, însă mult mai rar, din clădirile înalte sau din vârful unui munte.
Se pot observa trei tipuri principale de fulgere:
– descărcările la sol, sau în limbaj curent trăznete = fulgere de forma unei scântei imense care se formează între nor şi
sol, ce urmează o traiectorie sinuoasă şi de obicei prezintă ramificaţii orientate în jos, care pleacă dintr-un canal principal net
conturat (fulger în linie sau bandă);
– descărcări interne, denumite în limbajul curent fulgere în pânză = fulgere care se produc în interiorul norului orajos şi
se manifestă printr-o iluminare difuză în care nu este posibil să se identifice un canal net;
– descărcări atmosferice = tip de fulger care se observă sub forma unor descărcări sinuoase, adesea ramificate, care
pleacă dintr-un canal bine conturat ce porneşte dintr-un nor orajos, fără ca să atingă solul.
Fum. Suspensie în atmosferă de particule mici, provenite din diferite arderi.
Furtună de praf sau furtună de nisip. Ansamblu de particule de praf sau de nisip ridicate cu putere de pe sol de un vânt puternic şi
turbulent.
G
Genul norilor. Grupă de nori cu forme caracteristice principale.
Gloria. Una sau mai multe serii de inele colorate, văzute de observator în jurul umbrei sale, proiectată pe un nor constituit din
numeroase picăturele mici de apă, sau pe un banc de ceaţă, ori foarte rar chiar pe rouă.
Gradul Celsius [oC] este diviziunea scării de temperatură Celsius, care atribuie valoarea zero punctului de topire a gheţii şi
valoarea 100, punctului de fierbere al apei, ambele la presiunea de 1 atm.
Gradul Kelvin [K] este dimensiunea scării termodinamice de temperatură Kelvin, care are ca interval aceeaşi mărime ca gradul
Celsius. Valorile punctelor de reper ale scării Kelvin sunt diferite, astfel că temperaturii de 0 oC îi corespund 273,15 K, iar celei de 100 oC îi
corespund 373,15 K.
Granule de gheaţă. Precipitaţie constituită din particule de gheaţă transparentă, care cade dintr-un nor; aceste particule au, în
general, formă sferoidală sau neregulată, rareori conică, iar diametrul lor este mai mic de 5 mm.
Grindina. Precipitaţie sub formă de particule de gheaţă (greloane), fie transparente, fie parţial sau în totalitate opace, în general de
formă sferoidală, conică sau neregulată (al căror diametru variază între 5 şi 50 mm) care cad dintr-un nor, fie separate, fie aglomerate în
blocuri de formă neregulată.
Grosimea optică a unui nor, reprezintă gradul în care un nor împiedică trecerea luminii prin el; grosimea optică depinde de
constituţia fizică şi dimensiunile norului, motiv pentru care ea poate varia chiar în limitele aceluiaşi nor.
H
Haloul mic, fenomen optic observat cel mai frecvent sub forma unui inel luminos, alb sau în cea mai mare parte alb, cu rază de
22° şi situat concentric în jurul astrului luminos. În general, haloul mic prezintă pe marginea sa interioară o nuanţă roşie, slab vizibilă, iar în
cazuri foarte rare o coloraţie violetă pe marginea sa exterioară. Sectorul de cer cuprins în interiorul inelului este mult mai întunecat decât
restul cerului.
Haloul mare, observabil mult mai rar, are tot formă circulară însă cu raza de 46°, centrat de asemenea în jurul astrului luminos.
Spre deosebire de haloul mic, haloul cu raza de 46° este mai puţin luminos şi apare destul de frecvent sub forma unui cerc incomplet, din
cauza discontinuităţii pânzei noroase cirriforme pe care se formează.
242
Hidrometeorul este fenomenul meteorologic constituit dintr-un ansamblu de particule de apă, lichide sau solide, în suspensie sau
în cădere în atmosferă, ridicate de vânt de pe suprafaţa terestră sau depuse pe obiectele de pe sol ori din atmosfera liberă.
Humilis. Nori Cumulus care nu au decât o slabă extindere verticală şi par în general aplatizaţi.
I
Imaginea Soarelui este un fenomen de halo, determinat de reflexia luminii solare pe cristalele de gheaţă existente în anumiţi nori.
Această imagine apare la verticală şi sub poziţia Soarelui, ca o pată albă şi strălucitoare, asemănătoare imaginii Soarelui formată pe o
suprafaţă calmă de apă. Această imagine este vizibilă numai privită de sus în jos, respectiv dintr-un avion în zbor, sau mai rar de pe vârful
unui munte înalt (la latitudinea României numai în sezonul rece).
Incus. Regiunea superioară a unui nor Cumulonimbus etalată în formă de nicovală, cu aspect neted, fibros sau striat.
Inelul lui Bishop. Inel albicios, centrat în jurul Soarelui sau al Lunii, care prezintă o coloraţie slabă albăstruie în interior şi brun-
roşcată la exterior.
Intortus. Nori Cirrus ale căror filamente sunt curbate foarte neregulat şi adesea par împletiţi în mod capricios.
Irizaţii. Culori observate pe nori, fie amestecate, fie cu aspect de benzi aproximativ paralele cu contururile norilor. Culorile
predominante sunt verde şi roz, adesea cu nuanţe de pastel.
Î
Prin înălţimea plafonului se înţelege înălţimea deasupra solului a bazei norilor cei mai joşi observaţi.
Înălţimea unui punct, ca de exemplu înălţimea bazei sau a vârfului unui nor, este distanţa pe verticală dintre nivelul locului de
observaţie (care se poate afla la şes, pe o colină sau pe munte) şi nivelul la care se află punctul considerat.
L
Lacunosus. Nori în bancuri, pânze sau straturi, în general, destul de subţiri, caracterizaţi prin prezenţa unor spaţii senine şi
rotunjite, repartizate mai mult sau mai puţin regulat şi dintre care multe au margini destrămate. Elementele noroase şi spaţiile senine sunt
adesea dispuse în aşa fel încât aspectul lor sugerează pe cel al unei plase sau al unui fagure de miere. Acest termen se aplică în principal la
genurile Cirrocumulus şi Altocumulus; se poate aplica, însă foarte rar, şi la Stratocumulus.
Lapoviţă. Precipitaţie constituită dintr-un amestec de picături de ploaie şi fulgi de zăpadă, care cade dintr-un nor, la temperaturi
apropiate de 0°C.
Lenticularis. Nori în formă de lentile sau migdale, adesea foarte alungite, ale căror contururi sunt, în general, bine delimitate;
uneori ei prezintă irizaţii. Aceşti nori apar cel mai adesea în formaţiile noroase de origine orografică, însă pot fi observaţi la fel de bine şi
deasupra regiunilor fără orografie importantă. Acest termen se aplică în special la Cirrocumulus, Altocumulus şi Stratocumulus.
Litometeorul este un fenomen meteorologic constituit dintr-un ansamblu de particule, dintre care cea mai mare parte sunt solide şi
de natură terestră (praf, nisip, fum). Aceste particule pot exista în atmosferă sub formă de suspensii mai mult sau mai puţin stabile sau pot fi
ridicate de vânt de pe sol.
Lumina reprezintă radiația care este vizibilă pentru ochiul omului. 99% din radiaţia vizibilă pentru om are lungimea de undă situată
între 400 nm şi 730 nm.
Luminanţa unui nor. Cantitatea de lumină reflectată, difuzată şi transmisă de particulele constituente ale norului.
M
Mamma. Protuberante care atârnă pe suprafaţa inferioară a unui nor şi care au aspect de mameloane. Această particularitate
suplimentară se observă cel mai frecvent la genurile Cirrus, Cirrocumulus, Altocumulus, Altostratus, Stratocumulus şi Cumulonimbus.
Mare de nori. Strat continuu de nori, situat sub nivelul punctului de observație, a cărui suprafaţă superioară are ondulaţii, mai mult
sau mai puţin aparente, de lăţimi foarte diferite şi al căror ansamblu sugerează valurile oceanului.
Măzăriche moale. Precipitaţie sub formă de particule de gheaţă albă şi opacă, ce cade dintr-un nor; în general, particulele sunt
conice sau rotunjite, iar diametrul lor poate atinge 5 mm.
Măzăriche tare. Precipitaţie sub formă de particule de gheaţă translucidă, care cade dintr-un nor. Aceste particule sunt aproape
întotdeauna sferice şi prezintă uneori vârfuri conice. Diametrul lor poate atinge şi chiar depăşi 5 mm.
Mediocris. Nori Cumulus cu extindere verticală moderată şi ale căror vârfuri prezintă protuberanţe puţin dezvoltate.
243
Meteorul este un fenomen meteorologic observat în atmosferă sau la suprafaţa terestră. Un asemenea fenomen poate fi constituit
dintr-o suspensie, o precipitaţie sau un depozit de particule lichide sau solide, apoase sau neapoase, de asemenea, el poate consta dintr-o
manifestare de natură optică sau electrică.
Miraj. Fenomen optic care se manifestă în special prin perceperea obiectelor îndepărate sub formă de imagini stabile sau
mişcătoare, simple sau multiple, drepte sau răsturnate, mărite sau reduse în plan vertical.
Momentul standard al observaţiei – reprezintă momentul specificat în Manual on the Global Observing System No. 544 pentru
efectuarea observaţiilor meteorologice (se foloseşte Coordinated Universal Time – UTC).
N
Nebulosus. Nor care are aspectul unui strat sau văl nebulos şi care nu prezintă detalii aparente. Acest termen se aplică îndeosebi
la Cirrostratus şi Stratus.
Nebulozitate. Totalitatea norilor de pe bolta cerească şi în sens mai restrâns, gradul de acoperire al bolţii cereşti cu nori, formează
nebulozitatea atmosferică.
Nebulozitatea inferioară reprezintă gradul de acoperire a cerului numai cu nori a căror bază este situată în etajul inferior.
Nebulozitatea parţială a norilor reprezintă porţiunea din bolta cerului acoperită de toţi norii CL prezenţi sau în lipsa norilor CL , de
toţi norii CM prezenţi.
Nebulozitatea totală reprezintă gradul de acoperire a cerului cu toţi norii existenţi în momentul observaţiei.
Nimbostratus. Pătură noroasă cenuşie, adesea întunecată, al cărei aspect devine difuz datorită căderilor mai mult sau mai puţin
continue de ploaie sau ninsoare, care în cea mai mare parte ating solul. Grosimea acestei pânze noroase este suficient de mare peste tot
pentru a masca complet Soarele sau Luna. Sub acest nor există frecvent nori joşi şi destrămaţi care pot fi uniţi sau nu cu baza lui.
Ninsoare. Precipitaţie sub formă de cristale de gheaţă, izolate sau unite între ele, care cade dintr-un nor.
Ninsoare grăunţoasă. Precipitaţie sub formă de particule de gheaţă foarte mici, albe şi opace, care cade dintr-un nor. Aceste
particule au formă aproximativ plată sau alungită şi diametrul lor este în general mai mic de 1 mm.
Norul este un hidrometeor constituit dintr-o suspensie de particule minuscule de apă lichidă sau de gheaţă în atmosferă sau din
ambele în acelaşi timp, care în general nu ating solul. De asemenea, el mai poate să conţină particule de apă sau de gheaţă de dimensiuni
mari, precum şi particule lichide neapoase sau particule solide, provenite de exemplu din vapori industriali, fum sau pulberi.
Norul de tornadă reprezintă un fenomen meteorologic constituit dintr-un vârtej cel mai adesea cu caracter violent care este asociat
cu prezenţa unui vârtej (vortex) noros în formă de coloană sau pâlnie care coboară din baza unui nor Cumulonimbus dar nu atinge solul sau
suprafaţa de apă. Un nor în formă de pâlnie în forma dezvoltată (când atinge solul sau suprafaţa apei) este considerat tornadă dacă se
produce deasupra uscatului şi trombă dacă se produce deasupra unei suprafeţe de apă.
O
Observaţia meteorologică reprezintă evaluarea sau măsurarea unuia sau a mai multor elemente meteorologice (WMO-No.49
„Meteorological observation”).
Opacus. Nori în banc întins, pânză sau strat, din care cea mai mare parte este suficient de opacă pentru a masca complet Soarele
sau Luna. Termenul se aplică la genurile Altocumulus, Altostratus, Stratocumulus şi Stratus.
Ora sinoptică este ora, exprimată în timp universal Greenwich - UTC, la care sunt efectuate simultan prin înţelegere internaţională
observaţii meteorologice pe tot cuprinsul globului terestru.
Ora standard intermediară este ora sinoptică la care se efectuează observaţii sinoptice ce fac obiectul unui schimb de date la
scară naţională sau subregională; orele standard intermediare sunt: 03, 09, 15 şi 21 UTC.
Ora standard principală este ora la care se efectuează observaţia sinoptică ce face obiectul schimbului de date la scară regională
sau mondială; orele standard principale sunt: 00, 06, 12 şi 18 UTC.
Oraj. Una sau mai multe descărcări bruşte de electricitate atmosferică, ce se manifestă printr-o lumină scurtă şi intensă (fulger) şi
printr-un zgomot sec sau printr-un bubuit surd (tunet). Fenomenul se consideră ca oraj, chiar dacă se aude numai tunetul, iar fulgerul nu se
vede.
Orizontul vizibil al staţiei. Zona din jurul staţiei meteorologice pe o rază maximă de 500 m şi nu întreaga suprafaţă vizibilă cuprinsă
între locul de efectuare a observaţiei şi linia de orizont care o mărgineşte.
244
P
Pannus. Fâşii sau fragmente noroase destrămate, care se formează sub alt nor şi care se pot uni cu baza acestuia; prin îndesire
pot forma uneori un strat continuu. Acest nor anexă se observă cel mai adesea sub Altostratus, Nimbostratus, Cumulus şi Cumulonimbus.
Pădure de nori. Aspect particular al suprafeţei superioare a norilor, care se observă atunci când această suprafaţă prezintă
înmuguriri şi protuberanţe dese, care au formă de turnuri. Ambele aspecte (mare şi pădure de nori) sunt observabile numai de la unele staţii
de munte sau din avioane în zbor.
Pâcla de nisip. Suspensie în atmosferă de pulberi sau particule mici de nisip care au fost ridicate de pe sol, înainte de momentul
observaţiei, de o furtună de praf sau de nisip.
Pâcla uscată. Suspensie în atmosferă, de particule uscate extrem de mici, invizibile cu ochiul liber şi suficient de numeroase
pentru a da aerului un aspect opalescent.
Pânză de nori. Dispunere particulară a norilor care formează un strat continuu de grosime relativ redusă, însă cu extindere
orizontală foarte mare.
Perlucidus. Nori în banc întins, pânză sau strat, care prezintă spaţii bine marcate, însă uneori foarte mici, între elementele lor.
Aceste spaţii permit să se zărească Soarele, Luna, albastrul cerului sau norii situaţi deasupra lor. Termenul se aplică la genurile Altocumulus
şi Stratocumulus.
Picăturele. Particule de apă cu dimensiuni foarte mici, care practic plutesc în atmosferă.
Picături. Particulele de apă cu dimensiuni mai mari, care în general cad sub formă de precipitaţii.
Pileus. Nor anexă de mică extindere orizontală, în formă de bonetă sau capişon; de regulă este situat deasupra vârfului unui nor
cumuliform sau este alăturat regiunii superioare a acestuia, care adesea îl străpunge. Este posibil ca destul de frecvent să se observe mai
mulţi pileus suprapuşi. Se observă în principal la genurile Cumulus şi Cumulonimbus.
Ploaie. Precipitaţie sub formă de picături de apă, care cade dintr-un nor.
Ploaie suprarăcită. Ploaie ale cărei picături au temperatură mai mică de 0°C.
Polei. Depunere de gheaţă, compactă şi netedă, în general transparentă, care provine din îngheţarea picăturilor de ploaie sau de
burniţă suprarăcite în timpul căderii acestora, pe obiectele a căror suprafaţă are o temperatură negativă sau puţin mai mare de 0°C.
Praecipitatio. Precipitaţii (ploaie, ninsoare, granule de gheaţă, măzăriche, grindină, etc.) care cad dintr-un nor şi ating suprafaţa
terestră. Această particularitate suplimentară se observă cel mai frecvent la genurile Altostratus, Nimbostratus, Stratocumulus, Stratus,
Cumulus şi Cumulonimbus.
Precipitaţii atmosferice. toate produsele de condensare şi cristalizare a vaporilor de apă din atmosferă, care cad de obicei din nori
şi ajung la suprafaţa pământului sub formă lichidă, solidă sau sub ambele forme în acelaşi timp. Cantităţile se măsoară pentru: ploaie,
ninsoare, lapoviţă şi burniţă.
Precipitaţiile uniforme au, în general, o durată mai lungă şi cad din norii stratiformi, sub formă de picături de ploaie, burniţă sau
fulgi de zăpadă, de dimensiuni mici sau mijlocii.
Presiunea atmosferică reprezintă forţa pe care atmosfera o exercită prin greutatea ei asupra suprafeţei orizontale. Altfel spus,
presiunea atmosferică este egală cu greutatea, pe unitatea de suprafaţă (1 cm 2), a coloanei verticale de aer care se întinde de la suprafaţa
dată până la limita superioară a atmosferei.
R
Radiatus. Nori ce se prezintă sub formă de benzi late paralele sau sunt dispuşi în benzi paralele care, ca urmare a efectului de
perspectivă, converg aparent spre un punct al orizontului sau atunci când benzile traversează tot cerul converg spre două puncte opuse ale
orizontului, denumite „puncte de radiaţie". Termenul se aplică în principal la genurile Cirrus, Altocumulus, Altostratus, Stratocumulus şi
Cumulus.
Radiaţia absorbită reprezintă partea nereflectată din radiaţia globală incidentă.
Radiaţia atmosferică reprezintă partea din radiaţia terestră care este absorbită de atmosferă prin vaporii de apă, aerosolii lichizi,
bioxidul de carbon etc şi care este redirecţionată către suprafaţa terestră.
Radiaţia efectivă reprezintă diferenţa dintre radiaţia terestră şi radiaţia atmosferică.
Radiaţie infraroșie. Radiaţia cu lungimea de undă mai mare de 800 nm.
Radiaţia reflectată se referă la partea din radiaţia solară globală căreia i se modifică sensul de propagare după ce ajunge la
suprafaţa terestră, datorită caracteristicilor fizice ale suprafeţei terestre (rugozitate, culoare etc) fără a se modifica spectrul radiativ.
245
Radiaţia solară difuză se referă la partea din radiaţia solară directă care ajunge din toate direcţiile la suprafaţa terestră, după ce a
fost difuzată de către particulele componente ale atmosferei (moleculele gazelor, particulele solide și lichide aflate în suspensie în
atmosferă).
Radiaţia solară directă se referă la partea din radiaţia solară care ajunge nemodificată la suprafaţa terestră sub forma unui fascicul
de raze paralele. Lungimea sa de undă este între 0,29 µm şi 3,0 µm.
Radiaţia solară globală se referă la suma dintre radiația solară directă şi radiaţia solară difuză care ajung simultan pe suprafaţa
terestră.
Radiaţia terestră reprezintă radiaţia de undă lungă emisă în flux continuu de suprafaţa terestră (suprafaţa subiacentă activă) după
ce s-a încălzit datorită convertirii radiaţiei solare directe (de undă scurtă) în radiaţie calorică (de undă lungă) dar şi de către aerosoli şi nori.
Radiaţie ultravioletă. Radiaţia cu lungime de undă mai mică de 400 nm.
Raport de amestec. Raportul dintre masa vaporilor de apă şi masa aerului uscat.
Rază verde. Culoarea în dominantă verde şi de scurtă durată, adesea sub forma unei străluciri scurte, observată în momentul în
care extremitatea marginii superioare a unui astru (Soare, Lună, uneori chiar o planetă) dispare sub orizont, sau apare deasupra orizontului.
Reprezentativitatea unei observaţii reprezintă gradul până la care această observaţie descrie în mod corect valoarea unei variabile
care este necesară pentru atingerea unui anumit scop.
Rouă. Depunere de picături de apă care se formează pe obiectele a căror suprafaţă este suficient de răcită, de obicei prin radiaţie
nocturnă, pentru a provoca condensarea directă a vaporilor de apă conţinuţi în aerul ambiant.
Roua îngheţată. Depunere de picături de rouă îngheţate.
S
Scânteiere. Variaţii rapide ale strălucirii stelelor sau luminilor terestre, care au adesea caracterul unor pulsaţii.
Sistemul noros este o grupare sau un ansamblu de nori, distinct şi durabil, constituit în general din mai multe zone diferenţiate,
denumite sectoare noroase, asamblate într-o formă caracteristică, aspectul cerului prezentând particularităţi proprii fiecărui sector în parte.
Specia. Grup de nori de aceeaşi formă, cu trăsături şi caracteristici comune.
Spissatus. Cirrus a cărui grosime optică este suficientă pentru ca ei să apară cenuşii atunci când sunt situaţi sau observaţi în
direcţia Soarelui.
Staţia meteorologică este locul ales ca reprezentativ pentru o zonă dată, în care se amplasează aparatura meteorologică şi se
efectuează observaţiile meteorologice. Staţia meteorologică este constituită dintr-o parcelă de teren amenajată după normele standard –
denumită platforma meteorologică – pe care se instalează majoritatea aparaturii de observare şi măsurare şi dintr-o clădire în care se
asigură condiţiile de desfăşurare a activităţii observatorilor (acolo unde este cazul) şi în care se instalează computerul şi eventual unele
aparate meteorologice.
Staţie sinoptică – reprezintă o staţie la care se efectuează observaţii sinoptice. (WMO-No.544).
Staţie de suprafaţă - reprezintă o locaţie pe suprafaţa Pământului din care se efectuează observaţii de suprafaţă (WMO-No.544).
Starea cerului. Termen de folosinţă curentă pentru desemnarea stării atmosferei în funcţie de nebulozitatea, genul, înălţimea
norilor prezenţi, care poate fi apreciat şi exprimat astfel:
– cer senin = cer pe care nu se observă nici un nor sau a cărui nebulozitate este mai mică de o optime;
– cer puţin noros = cer a cărui nebulozitate este egală cu una sau două optimi;
– cer semi-noros = cer a cărui nebulozitate este cuprinsă între 3 şi 5 optimi;
– cer mai mult noros = cer cu nebulozitate 6 ÷ 7 optimi;
– cer acoperit = cer cu nebulozitate egală cu 8 optimi.
Strat de nori. Dispunere particulară a norilor în aşa fel ca fiecare dintre ei să aibă aproximativ aceleaşi niveluri inferioare şi
superioare.
Strat de zăpadă. Pătura (învelişul) de zăpadă depusă pe suprafaţa solului sau a gheţurilor, care se formează în urma ninsorilor.
Stratul de zăpadă se caracterizează prin: grosime, uniformitate, structură şi densitate, ultimele două fiind direct interdependente.
Strat de zăpadă discontinuu. Strat de zăpadă care, în momentul observaţiei, nu acoperă complet solul, atât pe platforma pe care
se efectuează măsurătorile asupra stratului de zăpadă, cât şi în împrejurimile staţiei meteorologice, fie că este vorba de un strat în topire, fie
că este vorba de un strat proaspăt depus după o ninsoare slabă cu vânt moderat sau tare.
Stratiformis. Nori etalaţi în strat sau în pânză orizontală, de mare întindere. Acest termen se aplică la Altocumulus, Stratocumulus
şi mai rar la Cirrocumulus.
Stratocumulus. Banc, pânză sau strat de nori cenuşii sau albicioşi, uneori gri-albicioşi, care prezintă aproape întotdeauna părţi
246
întunecate, constituit din elemente în formă de dale, plăci, rulouri, unite sau nu între ele şi cu aspect nefibros (fără virga). Cea mai mare
parte a elementelor mici, dispuse regulat, au o lăţime aparentă mai mare de 5 grade.
Stratus. Strat noros în general cenuşiu, cu bază destul de uniformă, din care poate să cadă burniţă, prisme de gheaţă sau
ninsoare grăunţoasă. Când Soarele este vizibil prin acest strat, imaginea lui este net conturată. Stratus nu dă loc la fenomene de halo, decât
eventual la temperaturi foarte joase. Uneori se prezintă sub formă de bancuri destrămate.
Ş
Şir (drum) de nori. Norii dispuşi în şiruri aproximativ paralele cu direcţia vântului de la nivelul lor şi care aparent converg către un
punct sau două puncte opuse ale orizontului; norii care constituie cel mai frecvent şirurile de nori sunt Cumulus din specia mediocris.
T
Temperatura reprezintă o mărime fizică ce caracterizează agitaţia medie aleatoare a moleculelor într-un corp fizic.
Temperatura aerului este mărimea care caracterizează starea de încălzire sau răcire a atmosferei, măsurată în platforma
meteorologică, în imediata apropiere a suprafeţei terestre.
Temperatura punctului de rouă este temperatura la care aerul umed trebuie să se răcească pentru ca să devină saturat în
prezenţa apei pure, fără schimbarea presiunii şi a raportului de amestec.
Temperatura suprafeţei solului reprezintă gradul de încălzire a particulelor componente ale acestuia în locul în care este efectuată
observaţia.
Tensiunea vaporilor de apă sau tensiunea actuală a vaporilor de apă este presiunea parţială a vaporilor de apă într-un volum de
aer dat, aflat în echilibru termodinamic cu o suprafaţă evaporantă de apă sau gheaţă. În cazul în care volumul de aer este saturat în vapori
de apă, presiunea parţială a vaporilor este maximă, purtând denumirea de tensiune de saturaţie sau tensiune maximă.
Translucidus. Nori în banc întins, pânză sau strat, din care cea mai mare parte este suficient de transparentă pentru a lăsa să
apară poziţia Soarelui sau a Lunii. Acest termen se aplică la genurile Altocumulus, Altostratus, Stratocumulus şi Stratus.
Transport de praf sau nisip. Ansamblu de particule de praf sau de nisip, ridicate de pe sol la înălţimi mici sau moderate, din locul
observaţiei sau din vecinătatea acestuia, de un vânt suficient de puternic şi turbulent.
Transport de praf sau de nisip la sol. Praf sau nisip ridicat de vânt la înălţime mică deasupra solului (până la nivelul ochiului
observatorului). Vizibilitatea orizontală nu este prea redusă la nivelul ochiului observatorului.
Transport de praf sau de nisip la înălţime. Praf sau nisip ridicat de vânt până la înălţimi mari deasupra solului (peste nivelul ochiului
observatorului); vizibilitatea orizontală la nivelul ochiului observatorului este destul de redusă.
Transport de zăpadă. Ansamblu de particule de zăpadă ridicate de pe sol de un vânt suficient de turbulent şi puternic.
Transport de zăpadă la sol. Ansamblu de particule de zăpadă ridicate de vânt de pe suprafaţa solului, până la nivelul ochiului
observatorului (1,5 m).
Transport de zăpadă la înălţime. Ansamblu de particule de zăpadă ridicate de vânt de pe suprafaţa solului, peste nivelul ochiului
observatorului (1,5 m).
Tremurătură. Agitaţie aparentă a obiectelor de la suprafaţa terestră, atunci când sunt văzute într-o direcţie aproape orizontală.
Trombă. Fenomen constituit dintr-un turbion de vânt, adesea intens, a cărui prezenţă se manifestă printr-o coloană noroasă sau un
con noros răsturnat, cu formă de pâlnie, care iese din baza unui nor Cumulonimbus şi atinge suprafaţa apei. „Tufişul" este format din picături
de apă ridicate de la suprafaţa mării.
Tuba. Coloană noroasă sau con noros răsturnat, în formă de pâlnie, care iese din baza unui nor; constituie manifestarea noroasă
a unui turbion de vânt, mai mult sau mai puţin intens. Această particularitate suplimentară se observă la genul Cumulonimbus şi extrem de
rar la Cumulus.
Tunet. Zgomot sec sau bubuitură surdă care însoţeşte fulgerul.
Turbion de praf sau de nisip. Ansamblu de particule de praf sau de nisip, însoţite uneori de mici resturi, ridicate de pe sol sub
forma unei coloane turbionare şi de înălţime variabilă, cu axul aproximativ vertical şi diametrul mic.
247
U
Umezeala aerului reprezintă cantitatea de vapori de apă conţinută într-o unitate de măsură a volumului de aer.
Umezeala relativă exprimă raportul în procente (%) dintre tensiunea actuală a vaporilor de apă şi tensiunea maximă a vaporilor de
apă, la aceeaşi temperatură.
Umezeala specifică. Raportul dintre masa vaporilor de apă şi masa aerului umed.
Uncinus. Cirrus, adesea în formă de virgule, terminate în partea de sus printr-un cârlig sau smoc, a cărui parte superioară nu are
formă de protuberanţă rotunjită.
Undulatus. Nori în bancuri, pânze sau straturi care prezintă ondulaţii. Aceste ondulaţii pot fi observate într-o pătură noroasă destul
de uniformă sau în nori constituiţi din elemente unite sau nu între ele. Uneori este aparent un sistem dublu de ondulaţii. Termenul se aplică
în principal la genurile Cirrocumulus, Cirrostratus, Altocumulus, Altostratus, Stratocumulus şi Stratus.
V
Varietatea. Grup de indivizi sau elemente care se diferenţiază în cadrul unei specii prin unele particularităţi morfologice.
Văl de nori. Pânză de nori suficient de transparentă pentru a permite identificarea poziţiei Soarelui sau a Lunii.
Vântul reprezintă mişcarea aerului în raport cu suprafaţa terestră. De regulă, se are în vedere componenta orizontală a acestei
mişcări.
Vânt în rafale. Vântul caracterizat prin fluctuaţii rapide ale vitezei.
Vârful norului este nivelul cel mai înalt din atmosferă la care, pentru un nor sau un strat noros determinat, aerul conţine o cantitate
perceptibilă de particule noroase.
Velum. Văl noros anexă, de mare întindere orizontală, situat puţin deasupra vârfurilor unuia sau mai multor nori cumuliformi, sau în
imediata vecinătate a regiunii lor superioare, care adesea îl străpung. Velum se observă în special la Cumulus şi Cumulonimbus.
Vertebratus. Nori ale căror elemente sunt dispuse în aşa fel încât aspectul lor sugerează pe cel al vertebrelor, coastelor sau
scheletului unui peşte. Acest termen se aplică în principal la genul Cirrus.
Vijelia se caracterizează printr-o puternică variaţie a vântului; viteza vântului creşte brusc pentru o perioadă scurtă, uneori de
ordinul minutelor, însoţită şi de o schimbare de direcţie în majoritatea cazurilor la fel de rapidă. Momentul declanşării vijeliei corespunde cu
cel de producere a creşterii bruşte de presiune şi umezeală relativă şi de scădere a temperaturii aerului. Terminarea fenomenului este la fel
de bruscă, adică scăderea vitezei vântului se produce într-un interval de timp scurt şi nu mai este însoţită de schimbarea direcţiei. În timpul
vijeliei, vântul bate în rafale, iar viteza lui poate depăşi 100 km/oră.
Virga. Trene de precipitaţii, verticale sau oblice, care atârnă sub suprafaţa inferioară a unui nor (baza norului), însă nu ating
suprafaţa terestră. Această particularitate se observă cel mai frecvent la genurile Cirrocumulus, Altocumulus, Altostratus, Nimbostratus,
Stratocumulus, Cumulus şi Cumulonimbus.
Viscol. Transport de zăpadă la înălţime (peste nivelul ochiului observatorului), însoţit de ninsoare.
Vizibilitatea meteorologică (la staţia meteorologică) reprezintă starea optică a atmosferei şi se defineşte prin distanţa maximă la
care un obiect având caracteristici definite poate fi identificat şi văzut cu uşurinţă.
Vizibilitatea orizontală este distanţa maximă până la care, pentru o transparenţă oarecare a aerului, un obiect absolut negru, cu
mari dimensiuni unghiulare (peste 20 minute unghiulare), proiectat de fondul cerului aproape de orizont, se contopeşte cu acel fond şi
principalele sale caracteristici nu mai pot fi determinate. În natură nu există obiecte absolut negre ideale şi de aceea toate obiectele reale
(munţi, păduri, clădiri etc.), de care observatorii se folosesc la staţii pentru determinarea vizibilităţii meteorologice, au o culoare mult mai
deschisă şi prin urmare, devin invizibile pe fondul cerului, pentru o vizibilitate meteorologică puţin mai mare decât distanţa până la ele.
Z
Zid de praf sau de nisip. Partea anterioară a unei furtuni de praf sau de nisip văzută de la distanţă, are aspectul unui zid imens
care înaintează, mai mult sau mai puţin rapid.
248
Bibliografie:
1. WMO-No.8, Guide to Meteorological Instruments and Methods of Observation

2. WMO-No.100, Guide to Climatological Practices
3. WMO-No.168, Guide to Hydrological Practices – Volume I
4. WMO-No.306, Manual on Codes
5. WMO-No.407, International Cloud Atlas – Volume I – Manual on the Observation of Clouds and other Meteors
6. WMO-No. 407, International Cloud Atlas – Volume II
7. WMO-No.488, Guide to the Global Observing System
8. WMO-No.544, Manual on the Global Observing System – Volume I
9. WMO/TD-No.872, WMO Solid Precipitation Measurement Intercomparison
10. WMO/TD-No.1185, Guidelines on Climate Observation Networks and Systems
11. WMO/TD-No.1186, Guidance on Metadata and Homogeneization (Eric Aguilar și colaboratorii)
12. WMO - The Measurement of Gustiness at Routine Wind Stations: A Review. Instruments and Observing Methods
Report No.31
13. CIMO/OPAG-SURFACE/ET ST&MT-1 /Doc.4.3., Maintenance of Accurate Metadata for all Automatic Weather
Station Installations (Igor Zahumensky)
14. Măhăra, Gh. (2001), Meteorologie, Edit. Universităţii din Oradea, Oradea
15. Instrucțiuni pentru observarea, identificarea și codificarea norilor și a fenomenelor meteorologice (meteorii),
Institutul de Meteorologie și Hidrologie, București 1966
16. http://www.sciencedaily.com/terms/solar_radiation.htm
17. http://eesc.columbia.edu/courses/ees/climate/lectures/radiation/
18. http://www.pveducation.org/pvcdrom/properties-of-sunlight/solar-radiation-at-earths-surface
19. http://eesc.columbia.edu/courses/ees/climate/lectures/radiation/em_energy.html
20. http://www.its.caltech.edu/~atomic/snowcrystals/class/class.htm
21. http://www.sciencedaily.com/terms/solar_radiation.htm
22. http://eesc.columbia.edu/courses/ees/climate/lectures/radiation/
23. http://www.pveducation.org/pvcdrom/properties-of-sunlight/solar-radiation-at-earths-surface
24. http://eesc.columbia.edu/courses/ees/climate/lectures/radiation/em_energy.html
25. http://www.vaisala.com/en/roads/products/atmosphericsensors/Pages/QMS101.aspx)
26.http://www.vaisala.com/Vaisala%20Documents/Brochures%20and%20Datasheets/HMP155-Datasheet-
B210752EN-E-LoRes.pdf
27. http://www.livedata.se/images/Vaisala/MAWS/MAWS_sensors.pdf
28.http://www.vaisala.com/Vaisala%20Documents/Brochures%20and%20Datasheets/QMT110_datasheet_B211080E
N-A.pdf
29. ftp://ftp.campbellsci.com/pub/csl/outgoing/uk/manuals/cm6b_cm11.pdf
30. http://www.logotronic.at/en/products-1/sensoren-fuer-die-meteorologie/sonnenscheindauer/124-163.htm
31.http://www.vaisala.com/Vaisala%20Documents/Brochures%20and%20Datasheets/MET-RDS-PWD-Family-
brochure-B210385EN-D-LOW-v1.pdf
32. http://www.vaisala.com/Vaisala%20Documents/Brochures%20and%20Datasheets/IRU9429_datasheet_2010-11-
11.pdf
33.http://wt.nau.edu.ua/img/TAD2PG-6_Ice1.jpg
34.http://photo.accuweather.com/photogallery/size/72305/ice+storm+in+kentucky
35. http://ww2010.atmos.uiuc.edu/(Gh)/guides/mtr/cld/prcp/zr/frz.rxml
36. http://www.vaisala.com/en/products/windsensors/Pages/WA15.aspx
37. http://www.vaisala.com/en/products/windsensors/Pages/WMT52.aspx
38. http://www.vaisala.com/en/products/windsensors/Pages/WMT700.aspx
39. http://www.vaisala.com/en/products/windsensors/Pages/WA25.aspx
40. http://www.vaisala.com/en/products/windsensors/Pages/WM30.aspx
41. http://www.vaisala.com/en/products/presentweathersensors/pages/default.aspx
249
42. http://www.vaisala.com/Vaisala%20Documents/Brochures%20and%20Datasheets/IRU9429_datasheet_2010-11-
11.pdf
43. http://www.echipot.ro/istrumente-meteo/radiatia-solara/masurarea-radiatiei-solare/radiometre-nete-753.html
44. https://cloudatlas.wmo.int
45. Singh, Pratop (2005), Snow Density, Water Encyclopedia, Wiley, DOI 10.1002/047147844x.me356, 4:333-334
46. Judson, Arthur si Doesken, Nolan (2000), Density of Freshly Fallen Snow in the Central Rocky Mountains, Bulletin
of the American Meteorological Society, Vol. 81, No. 7, July 2000, 1577-1587.
250
ANEXE
ANEXA 1.
PRESIUNEA ATMOSFERICĂ
Măsurarea presiunii atmosferice folosindu-se barometrul cu mercur

Descrierea, instalarea, întreţinerea şi funcţionarea barometrului cu mercur sunt redate în „Instrucţiuni
pentru staţiile şi posturile meteorologice, Vol. V - Instrumente meteorologice I. D. 27-65”.
Măsurătorile efectuate la barometrul cu mercur se fac în următoarea ordine:
1. Citirea termometrului alipit, cât mai rapid posibil, pentru ca prezența observatorului să nu modifice valoarea
temperaturii. Citirea se face în grade întregi, în scopul calculării reducerii presiunii la 0 0C.
2. Lovirea ușoară a monturii metalice a aparatului fir în apropierea meniscului mercurului, fie în apropierea
rezervorului, în scopul stabilizării suprafeței sale.
3. Manevrarea vernierului, cu ajutorul șurubului astfel încât baza acestuia să fie tangentă la meniscul
mercurului.
4. Citirea diviziunilor de pe vernier și de pe scala barometrului, cu o precizie de 0,1 mm sau mbar. La citire,
ochiul observatorului trebuie să fie în poziția în care marginile (anterioară și posterioară) ale vernierului
sunt pe aceeași linie de vizare, tangentă la meniscul mercurului.
La citirea diviziunilor, barometrul nu trebuie atins cu mâna. După citire, se recomandă să nu se schimbe
poziția vernierului, deoarece totdeauna la măsurătoarea următoare se verifică citirea făcută anterior.
În cazul în care în încăperea în care se găsește instalat barometrul, temperatura aerului este mai scăzută
decât limitele scalei termometrului alipit, se așează alături de acesta alt termometru cu scala mai extinsă la care se
fac citirile.
După fiecare măsurătoare, ușa cutiei barometrului se închide.
Transformarea presiunii atmosferice din mm Hg în mb (hPa)
Milimetri 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Hg Milibari
500 666.6 667.9 669.3 670.6 671.9 673.3 674.6 675.9 677.3 678.6
510 679.9 681.3 682.6 683.9 685.3 686.6 687.9 689.3 690.6 691.9
520 693.3 694.6 695.9 697.3 698.6 699.9 701.3 702.6 703.9 705.3
530 706.6 707.9 709.3 710.6 711.9 713.3 714.6 715.9 717.3 718.6
540 719.9 721.3 722.6 723.9 725.3 726.6 727.9 729.3 730.6 731.9
550 733.3 734.6 735.9 737.3 738.6 739.9 741.3 742.6 743.9 745.3
560 746.6 747.9 749.3 750.6 751.9 753.3 754.6 755.9 757.3 758.6
570 759.9 761.3 762.6 763.9 765.3 766.6 767.9 769.3 770.6 771.9
580 773.3 774.6 775.9 777.3 778.6 779.9 781.3 782.6 783.9 785.3
590 786.6 787.9 787.3 790.6 791.9 793.3 794.6 795.9 797.3 798.6
600 799.9 801.3 802.6 803.9 805.3 806.6 807.9 809.3 810.6 811.9
610 813.3 814.6 815.9 817.3 818.6 819.9 821.3 822.6 823.9 825.3
620 826.6 827.9 829.3 830.6 831.9 833.3 834.6 835.9 837.3 838.6
630 839.9 841.3 842.6 843.9 845.3 846.6 847.9 849.3 850.6 851.9
640 853.3 854.6 855.9 857.3 858.6 859.9 861.3 862.6 863.9 865.3
650 866.6 867.9 969.3 870.6 871.9 873.3 874.6 875.9 877.3 878.6
660 879.9 881.3 882.6 883.9 885.3 886.6 887.9 889.3 890.6 891.9
670 893.3 894.6 895.9 897.3 898.6 899.9 901.2 902.6 903.9 905.2
251
Milimetri 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Hg Milibari
680 906.6 907.9 909.2 910.6 911.9 913.2 914.6 915.9 917.2 918.6
690 919.9 921.2 922.6 923.9 925.2 926.6 927.9 929.2 930.6 931.9
700 933.2 934.6 935.9 937.2 938.6 939.9 941.2 942.6 943.9 945.2
710 946.6 947.9 949.2 950.6 951.9 953.2 954.6 955.9 957.2 958.6
720 959.9 961.2 962.6 963.9 965.2 966.6 967.9 969.2 970.6 971.9
730 973.2 974.6 975.9 977.2 978.6 979.9 981.2 982.6 983.9 985.2
740 986.6 987.9 989.2 990.6 991.9 993.2 994.6 995.9 997.2 998.6
750 999.9 1001.2 1002.6 1003.9 1005.2 1006.6 1007.9 1009.2 1010.6 1011.9
760 1013.2 1014.6 1015.9 1017.2 1018.6 1019.9 1021.2 1022.6 1023.9 1025.2
770 1026.6 1027.9 1029.2 1030.6 1031.9 1033.2 1034.6 1035.9 1037.2 1038.6
780 1039.9 1041.2 1042.6 1043.9 1045.2 1046.6 1047.9 1049.2 1050.6 1051.9
790 1053.2 1054.6 1055.9 1057.2 1058.6 1059.9 1061.2 1062.6 1063.9 1065.2
Zecimi de milimetri Hg
Milimetr 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
i
Zecimi de milibari (hPa)
Hg
0 0.0 0.1 0.3 0.4 0.5 0.7 0.8 0.9 1.1 1.2
1 1.3 1.5 1.6 1.7 1.9 2.0 2.1 2.3 2.4 2.5
o 2.7 2.8 2.9 3.1 3.2 3.3 3.5 3.6 3.7 3.9
3 4.0 4.1 4.3 4.4 4.5 4.7 4.8 4.9 5.1 5.2
4 5.3 5.5 5.6 5.7 5.9 6.0 6.1 6.3 6.4 6.5
5 6.7 6.8 6.9 7.1 7.2 7.3 7.5 7.6 7.7 7.9
6 8.0 8.1 8.3 8.4 8.5 8.7 8.8 8.9 9.1 9.2
7 9.3 9.5 9.6 9.7 9.9 10.0 10.1 10.3 10.4 10.5
8 10.7 10.8 10.9 11.1 11.2 11.3 11.5 11.6 11.7 11.9
9 12.0 12.1 12.3 12.4 12.5 12.7 12.8 12.9 13.1 13.2
10 13.3 13.5 13.6 13.7 13.9 14.0 14.1 14.3 14.4 14.5
Operația de reducere a presiunii atmosferice de la nivelul stației la nivelul mării se face cu ajutorul
corecțiilor cuprinse în tabelul de mai jos sau folosindu-se fișierul Excel de calcule, personalizat pentru fiecare stație
meteorologică în parte. Tabelul de mai jos este calculat pentru temperaturi cuprinse între – 350C ÷ 350C (din grad
în grad) și pentru valorile presiunii atmosferice din 20 în 20 mbar.
Cu citirea barometrului corectată cu corecția instrumentală rotunjită din 20 în 20 de mbar și citirea
termometrului alipit, se caută în tabel corecția corespunzătoare, care se află la intersecția coloanei presiunii
atmosferice cu rândul corespunzător temperaturii. Aceste corecții au valoare negativă pentru temperaturi mai mari
de 00C și valori pozitive pentru temperaturi ale aerului aflate sub 00C.
Notă: Pentru temperaturi pozitive, aceste corecţii se scad; pentru temperaturi negative, corecţiile se adună.
252
Corecţiile de reducere a presiunii atmosferice la 0°C
640 660 680 700 720 740 760 780 800 820 840 860 880 900 920 940 960 980 1000 1020 1040 1060
Celsius
eratura
Temp
1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1
2 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4
3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5
4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.6 0.6 0.6 0.6 0.6 0.6 0.6 0.7
5 0.5 0.6 0.6 0.6 0.6 0.6 0.6 0.7 0.7 0.7 0.7 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 0.9 0.9 0.9 0.9
() 0.7 0.7 0.7 0.7 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 0.9 0.9 0.9 0.9 0.9 0.9 1.0 1.0 1.0 1.0 1.0 1.1
7 0.8 0.8 0.8 0.8 0.9 0.9 0.9 0.9 0.9 1.0 1.0 1.0 1.0 1.0 1.1 1.1 1.1 1.1 1.1 1.2 1.2 1.2
8 0.8 0.8 0.9 0.9 0.9 0.9 1.0 1.0 1.0 1.0 1.1 1.1 1.1 1.1 1.2 1.2 1.2 1.2 1.2 1.3 1.3 1.3
9 0.9 1.0 1.0 1.0 1.1 1.1 1.1 1.2 1.2 1.2 1.2 1.3 1.3 1.3 1.4 1.4 1.4 1.5 1.5 1.5 1.6 1.6
10 1.1 1.1 1.2 1.2 1.2 1.3 1.3 1.3 1.4 1.4 1.4 1.4 1.4 1.5 1.5 1.5 1.6 1.6 1.6 1.7 1.7 1.8
11 1.2 1.2 1.3 1.3 1.3 1.4 1.4 1.4 1.4 1.5 1.5 1.6 1.6 1.6 1.7 1.7 1.7 1.8 1.8 1.8 1.8 1.9
12 1.2 1.2 1.3 1.3 1.4 1.4 1.5 1.5 1.6 1.6 1.6 1.7 1.7 1.8 1.8 1.9 1.9 1.9 2.0 2.0 2.1 2.1
13 1.3 1.4 1.4 1.5 1.5 1.6 1.6 1.7 1.7 1.8 1.8 1.8 1.9 1.9 1.9 2.0 2.0 2.1 2.1 2.2 2.2 2.2
14 1.5 1.5 1.6 1.6 1.7 1.7 1.8 1.8 1.8 1.9 1.9 2.0 2.0 2.0 2.1 2.1 2.2 2.2 2.3 2.3 2.4 2.4
15 1.6 1.7 1.7 1.8 1.8 1.8 1.9 2.0 2.0 2.1 2.1 2.2 2.2 2.2 2.3 2.3 2.4 2.4 2.5 2.5 2.6 2.7
16 1.6 1.7 1.7 1.8 1.8 1.9 1.9 2.0 2.1 2.1 2.2 2.2 2.3 2.3 2.4 2.4 2.5 2.6 2.6 2.7 2.7 2.8
17 1.7 1.8 1.8 1.9 2.0 2.0 2.1 2.1 2.2 2.2 2.3 2.3 2.4 2.4 2.5 2.6 2.6 2.7 2.8 2.8 2.9 2.9
18 1.9 1.9 2.0 2.0 2.1 2.2 2.2 2.3 2.3 2.4 2.4 2.5 2.5 2.6 2.7 2.7 2.8 2.8 2.9 2.9 3.0 3.0
19 2.0 2.1 2.1 2.2 2.2 2.3 2.4 2.4 2.5 2.6 2.6 2.7 2.8 2.8 2.9 2.9 3.0 3.1 3.1 3.2 3.2 3.3
20 2.1 2 2 2.3 2.3 2.4 2.4 2.5 2.6 2.6 2.7 2.8 2.8 2.9 3.0 3.0 3.1 3.1 3.2 3.3 3.3 3.4 3.4
21 2.1 2.2 2.3 2.3 2.4 2.5 2.6 2.6 2.7 2.8 2.8 2.9 3.0 3.0 3.1 3.2 3.2 3.3 3.4 3.4 3.5 3.6
22 2.3 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.7 2.8 2.9 3.0 3.0 3.1 3.2 3.2 3.3 3.4 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8 3.8
23 2.4 2.5 2.6 2.6 2.7 2.8 2.9 2.9 3.0 3.1 3.2 3.2 3.3 3.4 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8 3.8 3.9 4.0
24 2.5 2.6 2.7 2.8 2.8 2.9 3.0 3.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.4 3.5 3.6 3.7 3.7 3.8 3.9 4.0 4.0 4.1
25 2.7 2.8 2.8 2.9 3.0 3.0 3.1 3.2 3.3 3.3 3.4 3.5 3.6 3.6 3.7 3.8 3.9 4.0 4.0 4.1 4.2 4.2
26 2.7 2.8 2.9 2.9 3.0 3.1 3.2 3.3 3.4 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8 3.9 4.0 4.1 4.2 4.2 4.3 4.4 4.5
27 2.8 2.9 3.0 3.1 3.2 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8 3.9 3.9 4.0 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 4.6
28 2.9 3.0 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.5 3.6 3.7 3.8 3.9 4.0 4.1 4.2 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 4.7 4.8
29 3.1 3.2 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8 3.9 4.0 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 4.7 4.8 4.8 4.9 5.0
30 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8 3.9 4.0 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 4.7 4.8 4.9 5.0 5.1 5.2
31 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8 3.9 4.0 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 4.7 4.8 4.9 5.0 5.1 5.2 5.3
32 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8 3.9 4.0 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 4.7 4.8 4.9 5.0 5.1 5.2 5.3 5.4
33 3.5 3.6 3.7 3.8 3.9 4.0 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 4.7 4.8 4.9 5.0 5.1 5.2 5.3 5.4 5.5 5.6
34 3.6 3.7 3.8 3.9 4.0 4.1 4.2 4.4 4.5 4.6 4.7 4.8 4.9 5.0 5.1 5.2 5.3 5.4 5.5 5.6 5.7 5.8
35 3.8 3.9 4.0 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 4.7 4.8 4.9 5.0 5.1 5.2 5.3 5.4 5.5 5.6 5.8 5.9 6.0
253
Presiunea atmosferică mai poate fi măsurată și cu barometrul aneroid, procedându-se astfel:
1. Se face citirea pe termometrul alipit aneroidului, cu o precizie de 0,10C;
2. Se ciocănește ușor geamul aneroidului pentru stabilizarea acului indicator;
3. Se citește poziția acului pe scală, cu o precizie de 0,1 mm. După fiecare citire, se va închide
capacul cutiei aparatului.
Pentru a se obține valoarea presiunii atmosferice se aplică corecțiile de scală, de temperatură și
cea suplimentară, indicate în certificatul de etalonare al aparatului.
254
ANEXA 2
TEMPERATURA AERULUI
Utilizarea termometrelor pentru determinarea temperaturii aerului
Pentru măsurarea temperaturii aerului au fost utilizate instrumente cu citire directă (termometrul ordinar cu
mercur, termometrul de maximă cu mercur, termometrul de minimă cu alcool etc) și aparate înregistratoare
(termograful etc), instalate în adăposturile meteorologice.
Amplasarea termomerelor în adăpost
Pentru realizarea unei citiri corecte, exacte a valorilor de temperatură, observatorul trebuie să aibă o
poziţie a corpului care să-i permită ca nivelul ochilor să se afle la aceeaşi înălțime cu capătul coloanei de mercur a
termometrului. Raza vizuală ce porneşte din ochiul observatorului va fi astfel perpendiculară pe scala
termometrului, la capătul coloanei de mercur. Din cauza sensibilității mari a termometrelor, la citirea acestora se va
observa mai întâi poziţia capătului coloanei de mercur, apoi, apropiind pentru un moment ochiul si reţinând
respiraţia, se citesc și întâi zecimile de grad și apoi gradele întregi. Pentru evitarea greşelilor, este necesar ca,
dupa efectuarea primei citiri a termometrelor, să se facă o citire de control a gradelor întregi. La temperaturi mai
mici de -36°C (temperatura la care mercurul devine solid) temperatura aerului nu se mai măsoară cu termometrul
uscat, ci cu ajutorul termometrului de minimă, valoarea temperaturii aerului fiind citită la capătul coloanei de alcool.
255
ANEXA 3
UMEZEALA AERULUI
Utilizarea higrometrului pentru determinarea umezelii aerului
De-a lungul timpului, pentru măsurarea umezelii aerului a fost utilizat ca instrument cu citire directă
higrometrul instalat în adăposturile meteorologice. Principul de măsurare al higrometrului cu fir de păr este bazat
pe proprietățile higroscopice ale firului de păr uman. Observația propriu-zisă constă în citirea, pe scala aparatului, a
diviziunii în dreptul căreia se află acul indicator. Determinarea umezelii relative a aerului se face cu precizie de 1%
chiar dacă scala este divizată din 5 în 5%. Aceasta atrage obligația ce revine observatorului de a executa citirea
cu multă atenție. Pentru aceasta, observatorul va adopta o poziție a corpului său care să-i permită să privească
higrometrul de la același nivel cu scala instrumentului, privirea sa fiind perpendiculară pe scală, în dreptul acului
indicator.
Deoarece instrumentul este deosebit de sensibil, va fi menținut în perfectă stare de curățenie și nu va fi
bruscat. Pe parcursul anului, higrometrul va fi verificat la valoarea de 100%, în zilele de 1, 11, 21 ale fiecarei luni.
Modul de verificare a higrometrului este descris amanunțit în I. D. 27-65.
Amplasarea higrometrului în adăpost
256
ANEXA 4
TEMPERATURA ŞI STAREA SUPRAFEŢEI SOLULUI SAU A SUPRAFEȚEI SUBIACENTE
EXPUNEREA INSTRUMENTELOR
Temperatura la suprafața solului și în adâncime se măsoară atât cu aparatură automată, cât și cu

termometrele (ordinar, de maximă și de minimă).
Pentru efectuarea măsurătorilor, în cadrul platformei meteorologice se rezervă o parcelă de teren nivelat și
descoperit (dezgolit de vegetație). Această parcelă trebuie să prezinte aceleași caracteristici ca și suprafața de
teren din mediul înconjurător al platformei meteorologice pentru a putea asigura reprezentativitatea măsurătorilor
asupra temperaturii solului. În general, în funcție de spațiul disponibil, pentru parcela în care se vor efectua
măsurătorile asupra temperaturii solului se vor rezerva 3 x 4 m, în partea de sud a platformei meteorologice.
Cele trei termometre se instalează în centrul parcelei dezgolite de vegetație, neumbrite. Personalul stației
meteorologice trebuie să asigure în perioada anului fără zăpadă îngrijirea parcelei astfel încât solul parcelei să fie
săpat, afânat, greblat și nivelat, urmărindu-se ca suprafaţa acesteia să fie la acelaşi nivel cu cel al platformei
meteorologice. În cadrul procedurilor de întreținere a parcelei destinată termometrelor de sol, cât și a întregii
platforme meteorologice, observatorii trebuie să fie foarte atenți să nu deterioreze aparatura automată pentru
măsurarea temperaturii solului (cablurile și traductorul propriu-zis). În unele cazuri, traductorul (sau traductorii, în
funcție de model) este fixat în sol, nu este mobil, iar observatorul nu trebuie să efectueze operațiuni de mutare a
acestuia. Orice operațiune care implică acest traductor trebuie adusă la cunoștința inginerului de sistem.
Spre a evita bătătorirea solului parcelei din fața termometrelor, în perioada observaţiilor, se așează pe
suporţi un podeţ de șipci. Suporții se bat în pământ mai la nord de termometre, astfel încât podeţul să se găsească
la o distanță de cel puţin 30 cm de termometre. Capetele suprafeţelor rămân deasupra solului cu cel mult 5 cm.
Imediat după citirea termometrelor, podețul trebuie să fie ridicat și dat la o parte .
Iarna, parcela se menţine în condiţii naturale, iar în cazul existentei stratului de zăpadă,
termometrele se instalează pe acesta cu rezervoarele îngropate pe jumătate în zăpadă. În această situație
se monitorizează temperatura suprafeței subiacente, adică acea suprafață care este în contact direct cu
atmosfera.
La instalarea termometrelor se va ține seama:

- să fie aşezate la est față de termometrele de adâncime;
- să fie aşezate pe parcelă în următoarea ordine: termometrul ordinar, termometrul de minimă și apoi cel
de maximă;
- să păstreze distanța de 5 ÷ 6 cm între ele, iar rezervoarele să fie îndreptate spre est;
- să fie îngropate pe jumătate în sol, astfel încât rezervoarele să aibă contact direct cu acesta, iar partea
exterioară a termometrelor să rămână liberă și perfect curată, pentru a se putea efectua citirile;
- termometrul de maximă să aibă o poziţie uşor înclinată, rezervorul fiind mai jos decât restul
termometrului, cu un unghi de aproximtiv 5°.
257
De asemenea, anumite stări ale timpului, specifice fiecărui anotimp, impun condiţii diferite de instalare a
termometrelor pe sol. Astfel, iarna în situația în care solul este acoperit cu zăpadă, se marchează cu bețișoare
locul unde se găsesc termometrele, pentru a evita spargerea în cazul acoperirii cu zăpadă.
Instalarea termometrelor pe stratul de zăpadă
EFECTUAREA OBSERVAŢIILOR ŞI MĂSURĂTORILOR
Traductorul / traductorii automat pentru măsurarea temperaturii solului la suprafață și în adâncime măsoară
și transmit datele la fiecare termen de observație. În situația existenței stratului de zăpadă, se va aplica
procedura: temperatura suprafeței subiacente (ordinară, minimă, maximă), în cazul existenței stratului de zăpadă,
se va măsura cu ajutorul termometrelor la orele 00, 06, 12 și 18 UTC, în funcție de programul cu personal la stație
(procedură descrisă și în „Instrucțiuni pentru utilizarea aplicațiilor stațiilor automate”).
Citirea termometrelor de pe suprafaţa solului cu o precizie se 0,1°C se face la cele 4 termene de observaţii
(după efectuarea observaţiilor asupra nebulozităţii) 00, 06, 12 și 18 UTC, în funcție de programul cu personal la
stație. Pentru citire, observatorul trebuie să se apropie de termometre dinspre nord și nu le va ridica de la locul lor,
decât în cazurile descrise anterior.
În primul rând se citeşte termometrul ordinar, apoi termometrul de minimă, și în cele din urmă termometrul
de maximă.
În cazul ninsorii, în funcție de programul cu personal la stație, observatorul va avea grijă ca ele să nu fie
acoperite cu zăpadă. Imediat după încetarea ninsorii (între termenele de observaţie), termometrele se scot și se
reinstalează pe suprafaţa neatinsă a stratului de zăpadă.
În caz de viscol, cel târziu cu 10 minute înaintea observaţiei, termometrele se scot din zăpadă și se
reinstalează în condiţiile descrise anterior, observaţia efectuându-se normal la termen.
Primăvara căldura ce se primește de la suprafața zăpezii se consumă pentru topirea acesteia și
deși aerul poate fi la înălțime destul de încălzit, stratul acestuia, aflat în imediatată apropriere de stratul de
zăpadă, rămâne la o temperatură apropriată de 0C. Din această cauză, când începe topirea zăpezii (la
temperaturi ale aerului > de -3C, mai multe zile), termometrele de suprafaţa solului se instalează cu 10
minute înainte de termenul de observaţie, pe un loc unde suprafaţa zăpezii este netedă, urmărindu-se ca
rezervoarele lor să fie pe jumătate îngropate în zăpadă, pentru a menţine contactul direct cu aceasta.
258
Atunci când zăpada s-a topit pe cea mai mare parte din platformă, termometrele se vor instala pe
un loc fără zăpadă.
În situația în care temperatura suprafeţei solului sau a zăpezii se apropie de -36C, termometrul ordinar și
cel de maximă vor fi ridicate de pe parcelă, citirile făcându-se doar la termometrul de minimă.
În perioada caldă a anului și în alte cazuri când temperatura aerului depăşeşte 20C termometrul de
minimă se ridică de pe parcelă după observaţia de la ora 06 UTC și se reinstalează cu 30 de minute înaintea
observaţiei de la ora 18 UTC. Aceasta se face pentru ca termometrul de minimă să nu fie supus încălzirii puternice
de către razele solare, deoarece printr-o răcire ulterioară se creează condiţii favorabile condensării alcoolului în
partea de sus a capilarului.
Dacă pe locul unde sunt instalate termometrele bălteşte apa sau este mult noroi, ele se vor reinstala pe o
suprafaţă mai puţin umedă.
Instalarea corectă a termometrelor se controlează zilnic. Dacă termometrele ordinar și cel de minimă sunt
prăfuite, ele se şterg cu o lavetă din material moale care nu va deteriora instrumentele. Rezervorul termometrului
de maximă va fi șters cu cârpa numai ulterior citirii sale. Rezervoarele termometrelor nu trebuie atinse în timpul
operării.
Dupa efectuarea citirilor, se operează termometrele de maximă și de minimă.
ÎNTREȚINEREA APARATURII
Termometrele de suprafață sol
În situația existenței stratului de zăpadă, se va sigura amplasarea pe suprafața zăpezii a termometrelor de

sol. Acestea vor fi mutate pe stratul de zăpadă nou depusă, de fiecare dată când este cazul, conform metodologiei
în vigoare. Se va asigura cale de acces la termometrele de sol.
Modul de întreținere a aparaturii meteorologice clasice se găsesc în „Instrucțiuni I.D.-27 -65”.
259
ANEXA 5
VÂNTUL
Efectuarea observațiilor și măsurătorilor cu girueta
Observaţiile asupra direcţiei şi vitezei vântului se fac cu girueta cu placă uşoară (care indică viteze de până
la 20 m/s şi girueta cu placă grea (care indică viteze de până la 40 m/s).
Descrierea, instalarea, funcţionarea şi întreţinerea instrumentelor de vânt sunt tratate în amănunt în
„Instrumente meteorologice I. D. 27-65”.
Caracteristica vântului din punct de vedere al vitezei:
a) uniform – când viteza vântului în timpul observaţiei (două minute pentru măsurătorile efectuate cu
girueta) fie că rămâne mai mult sau mai puţin constantă, fie că oscilaţiile plăcii la girueta cu placă uşoară
se limitează între doi dinţi învecinaţi, fie că placa oscilează în dreptul unui singur dinte.
b) în rafale – când viteza vântului se schimbă brusc în timpul observaţiei, adică oscilaţiile plăcii uşoare
depăşesc intervalul dintre trei dinţi consecutivi, iar la girueta cu placă grea, intervalul dintre doi dinţi
consecutivi.
Atât vântul tare, cât şi cel slab poate avea caracteristica „în rafale”, „uniform”, „variabil” sau „constant”.
Caracteristica vântului din punct de vedere al direcţiei:

a) constant - dacă în timpul observaţiei (două minute pentru măsurătorile efectuate cu girueta) indicatorul
direcţiei vântului se menţine în limitele uneia din cele 16 direcţii ale rozei vântului.
b) variabil - dacă în timpul observaţiei (două minute pentru măsurătorile efectuate cu girueta) indicatorul
direcţiei vântului depăşeşte limitele unei direcţii (22°30') din cele 16 posibile.
Observaţiile asupra vântului, la staţia meteorologică la care se folosește girueta clasică constau din
determinarea:
• direcţiei mediate într-un interval de doua minute;
• vitezei mediate într-un interval de doua minute;
• caracteristicii vântului;
• vitezei rafalei, adică cea mai mare viteză instantanee dintr-un interval de două minute.
La efectuarea observaţiilor trebuie să se respecte următoarea ordine:

1. Se apreciază direcţia mediată a vântului (pe două minute) şi caracteristica direcţiei (constant sau
variabil);
2. Se determină viteza mediată a vântului (pe două minute), caracteristica vitezei (uniformă sau în rafale)
şi cea mai mare viteza instantanee din intervalul de două minute (viteza rafalei).
Oscilațiile indicatorului direcției vântului
Pentru a determina direcţia vântului, observatorul se apropie de stâlpul giruetei clasice, se aşează sub
indicatorul direcţiei şi observând oscilaţiile acestuia timp de două minute apreciază vizual direcţia vântului (adică
260
poziţia medie a acestor oscilaţii). Aprecierea direcţiei vântului se face după cele 16 puncte cardinale ale rozei
vânturilor.
Dacă în timpul oscilaţiilor sale contragreutatea - indicator al direcţiei vântului, în poziţia sa medie, va părea
de pe sol că atinge una din vergele, atunci acea vergea reprezintă direcţia vântului. Dacă în poziţia sa medie,
indicatorul direcţiei vântului nu atinge nici una din vergele, direcţia vântului se va nota cu trei litere.
Pentru determinarea vitezei vântului, observatorul se va depărta de stâlpul giruetei clasice şi se va aşeza
pe o direcţie perpendiculară faţă de poziţia ampenajului giruetei, fiind obligat să observe timp de două minute
oscilaţiile plăcii și să noteze numărul dintelui sau al dinţilor pe lângă care. sau între care, s-a situat, în medie,
poziţia plăcii. Numărătoarea dinţilor se face de jos în sus (începând de la 0, până la 7). Dintele cu numărul 0
coincide cu poziţia verticală a plăcii (pe timp calm). Dinţii scurţi sunt notaţi cu numere impare, iar cei lungi cu
numere pare (cu soţ). Ultimul dinte (superior) poartă numărul 7.
Citirea indicațiilor plăcilor ușoară și grea ale giruetelor

Oscilaţiile plăcii giruetei Viteza vântului (m/s) la giruetă
cu placă uşoară cu placă grea
în dreptul dintelui 0 0 0
între dinţii 0 şi 1 1 2
între dinţii 1 si 2 3 6
In dreptul dintelui 6 14 28
Peste dintele 7 >20 >40
Aprecierea vitezei vântului, în funcţie de poziţia medie a plăcii se face conform tabelului.
Exemple de apreciere a vitezei vântului:
1. Dacă, în cazul vântului uniform, placa uşoară oscilează (în intervalul de două minute) în dreptul
dintelui 3, viteza vântului este de 6 m/s iar dacă oscilează între dinţii 3-4 viteza este de 7 m/s.
Oscilațiile giruetei cu placă ușoară în cazul vântului uniform (a,b) și în cazul vântului în rafale (c,d).
261
2. Dacă, în cazul vântului în rafale, placa ușoară oscilează (în intervalul de două minute) între dinții 3 și 6
iar poziția ei medie este între dinții 4 și 5, atunci viteza vântului este de 9 m/s, iar rafala este de 14 m/s.
3. Dacă, în cazul vântului în rafale, placa ușoară oscilează (în intervalul de două minute) între dinții 1 și 5,
iar poziția ei medie este în dreptul dintelui 3, atunci viteza vântului este de 6 m/s, iar rafala este de
10 m/s.
4. Dacă, în cazul vântului puternic, placa depășește ultimul dinte se notează valoarea corespunzătoare
acestuia (20 m/s) – atunci când stația meteorologică are numai giruetă cu placă ușoară, sau 40 m/s
când stația meteorologică are giruetă cu placă grea, înscriindu-se în fața valorii respective semnul >
(mai mare).
5. Convenția de transformare a punctelor cardinale în grade, în condițiile în care observațiile se efectuează
cu girueta clasică (precizie redusă față de stația meteorologică automată):
Direcţia Cifra de cod Transformarea Direcţia Cifra de cod Transformarea

vântului în grade vântului în grade
calm 00 0 SSV 20 200
NNE 02 200 SV 23 230
NE 05 500 VSV 25 250
ENE 07 700 V 27 270
E 09 900 VNV 29 290
ESE 11 1100 NV 32 320
SE 14 1400 NNV 34 340
SSE 16 1600 N 36 360
S 18 1800 variabilă 99 990
indisponibilă / /
Observaţiile la girueta cu placă uşoară se fac până la viteze ale vântului de 9 m/s inclusiv, iar la girueta cu
placă grea începând de la 10 m/s.
– rafala (viteza maximă instantanee) se determină după poziţia cea mai ridicată a plăcii (in intervalul de
două minute).
La staţia meteorologică determinări asupra vitezei vântului se pot efectua și cu anemometrul (la înalţimea
de 2 m), la cele patru termene de observaţii climatologice. Diferite tipuri de anemometre sunt prezentate în
“Instrucţiuni pentru staţiile şi posturile meteorologice, „Instrumente meteorologice I. D. 27-65”.
În funcţie de tipul de anemometru existent, observaţiile se vor efectua după cum urmează:
– la tipurile de anemometru care măsoară viteza instantanee, la termenele de observaţii se va aprecia
viteza mediată pe două minute (ca şi la giruetă).
– la tipurile de anemometre care apreciază viteza mediată pe 100 secunde se vor citi şi nota direct
indicaţiile acestuia.
– la anemometrele la care se calculează viteza mediată pe o perioadă de timp oarecare şi se efectuează
citirile contoarelor la începutul şi sfârşitul intervalului respectiv se va determina viteza mediată pe 120 secunde
(două minute).
Numai în cazuri excepţionale în care instrumentele de vânt nu sunt în stare de funcţionare, observaţiile
asupra vitezei şi direcţiei acestuia se fac indirect, după efectele sale.
262
Determinarea vitezei vântului după efectele produse de vânt
(conform cu ghidul WMO-No.8)
Gradul de Efectele produse de vânt Caracteristica Echivalentul Viteza

tărie în vântului vitezei la medie în
scara înălțimea m/s
Beaufort standard de 10
m în m/s
0 Aer cu totul liniștit, frunzele arborilor nu se Calm 0,0 ÷ 2,0 0
mișcă, fumul de la coșuri se ridică vertical
1 Fumul se ridică aproape vertical, frunzele se Mișcare slabă a 0,3 ÷ 1,5 0,9
mișcă prea puțin. Girueta este staționară. aerului
2 Adierea se simte pe obraji, frunzele tremură. Adiere 1,6 ÷ 3,3 2,4
Girueta se pune în mișcare.
3 Întreține mișcarea continuă a frunzelor arborilor Vânt slab 3,4 ÷ 5,4 4,4
sau tufișurilor, încrețește ușor suprafața apelor
stătătoare.
4 Mișcă ramurile mici ale arborilor, ridică praful și Vânt potrivit 5,5 ÷ 7,9 6,7
bucățile de hârtie.
5 Mișcă ramurile mai mari ale arborilor, determină Vânt tăricel 8,0 ÷ 10,7 9,3
mici valuri pe apele stătătoare.
6 Mișcă ramuri mai groase sau arbori mai mici, Vânt tare 10,8 ÷ 13,8 12,3
începe să fie auzit din casă, determină valuri pe
apele stătătoare care pe alocuri prezintă spumă
pe creastă, mișcarea firelor telefonice devine
vizibilă și este însoțită de șuerat. Folosirea
umbrelelor devine dificilă.
7 Mișcă arbori de dimensiuni potrivite, face valuri Vânt foarte tare 13,9 ÷ 17,1 15,5
pe apele stătătoare cu creste spumegânde,
mersul împotriva vântului se face cu greutate.
8 Mișcă arbori mai mari, rupe ramuri sau crăci de Vânt violent 17,2 ÷ 20,7 18,9
mărimi mici. Mersul omului contra vântului se
face cu foarte mare greutate.
9 Aruncă lucruri ușoare de pe acoperișuri (țigle, Vânt foarte 20,8 ÷ 24,4 22,6
olane), rupe crăci de dimensiuni mari. violent
10 Dezrădăcinează arbori, descoperă case, Furtună 24,5 ÷ 28,4 26,4
dărâmă coșuri.
11 Produce stricăciuni mari, deteriorarea Furtună foarte 28,5 ÷ 32,6 30,5
construcțiilor în ansamblul lor. violentă
12 Produce ravagii de mari proporții. Uragan ≥ 32,7 ≥ 34,8
263
ANEXA 6
Etimologia denumirii norilor
NORII
1. Genuri
CIRRUS - de la latinescul cirrus, care înseamnă bucle de păr, tufă de crini, pană de pasăre
CIRROCUMULUS - nume compus din cirrus și cumulus
CIRROSTRATUS - nume compus din cirrus și stratus
ALTOCUMULUS - nume compus din latinescul altum, care înseamnă locuri înalte, înălțime, partea de sus
a atmosferei și cumulus
ALTOSTRATUS - nume compus din altum și stratus
NIMBOSTRATUS - nume compus din latinescul nimbus, care înseamnă ploios și stratus
STRATOCUMULUS - nume compus din stratus și cumulus
STRATUS - de la latinescul stratus, participiul trecut al verbului sternere, care înseamnă întindere,
etalare, aplatizare, acoperire
CUMULUS - de la latinescul cumulus, care înseamnă grămadă, morman, îngrămădeală, stivuire
CUMULONIMBUS - nume compus din cumulus și nimbus
2. Specii
FIBRATUS - de la latinescul fibratus, care înseamnă fibros , constituit din fibre, sau din filamente
UNCINUS - de Ia latinescul uncinus, care înseamnă cârlig, curbat
SPISSATUS - de la latinescul spissatus, participiul trecut al verbului spissare, care înseamnă a îngroşa,
condensa, a deveni mai gros sau mai compact
CASTELLANUS - de la latinescul castellanus, derivat de la castellum, care înseamnă castel puternic,
incinta unui oraş fortificat
FLOCCUS - de la latinescul floccus, care înseamnă smoc de lână, păr sau puful unei stofe
STRATIFORMIS - nume compus din stratus şi forma
NEBULOSUS - de la latinescul nebulosus, care înseamnă plin de pâclă, acoperit de ceaţă, cu aspect
nebulos
LENTICULARIS - de la latinescul lenticuIaris, diminutivul cuvântului lens, care înseamnă lentilă
FRACTUS - de la latinescul fractus, participiul trecut al verbului frangere, care înseamnă a sparge, a
rupe, a fractura, a destrăma, a face în bucăţi
HUMILIS - de la latinescul humilis, care înseamnă puţin înalt, jos, de talie mică
MEDIOCRIS - de la latinescul mediocris, care înseamnă mijlociu, care ţine mijlocul, de categorie medie
CONGESTUS - de la latinescul congestus, participiul trecut al verbului congere, care înseamnă a îngră-
mădi, a aduna, a stivui, a acumula
CALVUS - de la latinescul calvus, care înseamnă chel şi prin extindere se spune despre ceva că
este jupuit, dezbrăcat, sau despuiat
CAPILLATUS - de la latinescul capillatus, care înseamnă păros; derivat de la capillus, care înseamnă
păr, coadă de cometă.
3. Varietăți
INTORTUS - de la latinescul intortus, participiul trecut al verbului intorquere, care înseamnă a răsuci, a
întoarce, a împleti
VERTEBRATUS - de la latinescul vertebratus, care înseamnă că are vertebre, sau este în formă de
vertebre
UNDULATUS - de la latinescul undulatus, care înseamnă că prezintă unde sau ondulaţii; derivat de la
unduia, diminutivul cuvântului unda, care înseamnă undă, val
RADIATUS - de la latinescul radiatus, derivat din verbul radiare care exprimă ideea de iradiere, de a fi
radiant
LACUNOSUS - de la latinescul lacunosus, care înseamnă a avea găuri; derivat de la lacuna, care
înseamnă gaură, cavitate, interstiţiu (spaţiu între elemente componente), lacună
DUPLICATUS - de la latinescul duplicatus, participiul trecut al verbului duplicare, care exprimă ideea de
dublare, de repetare, de a fi dublu
TRANSLUCIDUS - de la latinescul translucidus, care înseamnă transparent, diafan
PERLUCIDUS - de la latinescul perlucidus, care înseamnă că lasă să se vadă prin transparenţă, care
permite luminii să treacă
OPACUS - de la latinescul opacus, care însermnă întunecat, sumbru, gros, opac
264
4. Particularități suplimentare și nori anexă
INCUS - de la latinescul incus , care înseamnă nicovală
MAMMA - de la latinescul mamma, care înseamnă mamelă
VIRGA - de la latinescul virga, care înseamnă baghetă, ramură, vargă
PRAECIPITATIO - de la latinescul praecipitatio, care înseamnă cădere (într-o râpă)
ARCUS - de la latinescul arcuş care înseamnă arc, arcadă, boltă
TUBA - de la latinescul tuba, care înseamnă trompetă şi prin extindere tub, conductă
PILEUS - de la latinescul pileus care înseamnă bonetă
VELUM - de la latinescul velum, care înseamnă pânză de corabie
PANNUS - de la latinescul pannus, care înseamnă bucată de stofă, bucată, fâşie, zdreanţă
265
ANEXA 7
PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE
Măsurarea cantităților de precipitații cu aparatura clasică – pluviometrul și eprubeta pluviometrică
În reţeaua meteorologică națională măsurarea cantităților de precipitaţii atmosferice se poate

efectua cu ajutorul pluviometrului tip I.M.C. numai în cazul defectării temporare a aparaturii automate
specifice sau în timpul sezonului rece la stațiile meteorologice dotate cu pluviometru automat cu
basculare.
În sistem clasic cu măsurători efectuate de către observator, în funcție de programul cu personal la stația
meteorologică, cantitățile de apă se măsoară zilnic, la orele sinoptice principale și intermediare 00, 03, 06, 09, 12,
15, 18, 21 UTC și ori de câte ori situația o impune (la solicitarea Centrului Național de Prognoză Meteorologică și
numai la „pluviometrul avertizor”).
Măsurătoarea se efectuează cu ajutorul celor două vase / cilindri ale pluviometrului, care sunt puse în
funcţiune alternativ, prin scoaterea capacului (în cazul căderii precipitaţiilor).
În cazul precipitaţiilor lichide, pentru măsurarea cantităților la termenul de observaţie se procedează astfel:
– se ia capacul de la cilindrul de rezervă al pluviometrului și se instalează pe cilindrul care a fost în
funcţiune;
– se scoate colectorul din cilindrul care a fost în funcţiune prin îndepărtarea barei de susţinere, cu
deosebită atenție pentru ca să nu se verse;
– se toarnă apa din colector în eprubeta pluviometrică, în așa fel încât să nu se piardă nici o picătură.
În cazul precipitaţiilor solide, în ambele vase / cilindri ale pluviometrului, trebuie să se instaleze
dispozitivele speciale de zăpadă (crucea de zăpadă), iar pentru măsurarea cantităților, la termenul de observaţie,
se procedează astfel:
Amplasarea dispozitivului pentru zăpadă în interiorul pluviometrului
– se ia capacul așezat pe cilindrul de rezervă al pluviometrului și se acoperă cu el cilindrul pluviometrului

care a fost în funcţiune;
– deoarece precipitațiile solide, cât și cele mixte, se depun și în cilindrul pluviometrului și numai o parte din
ele ajung în colector, se scoate cu totul din suportul fixat pe stâlp cilindrul pluviometrului care a fost în
funcţiune și se duce în biroul stației unde se lasă să se topească precipitaţiile solide colectate. Numai în
situația în care nu este destul timp până la momentul transmisiei mesajului meteorologic pentru a se topi întreaga
cantitate de precipitații solide, se poate aplica următoarea procedură: se măsoară în eprubeta pluviometrică o
cantitate suficientă de apă rece, de exemplu până la gradația 8.0. Această apă este turnată în cilindrul
pluviometrului peste precipitațiile solide, astfel încât acestora să le fie favorizată topirea și scurgerea în colectorul
pluviometrului. După aceea, se extrage colectorul pluviometrului și se toarnă cantitatea de apă în eprubeta
pluviometrică în vederea măsurării cantității. Din cantitatea totală măsurată astfel se scade 8.0, apa rece folosită la
topirea precipitațiilor solide.
ATENȚIE! Nu se va folosi niciodată apă fierbinte pentru a nu favoriza evaporarea cantităților de precipitații
și apariția unei măsurători eronate.
– se scoate colectorul din cilindrul pluviometrului, iar apa rezultată din topire se toarnă în eprubeta
pluviometrică.
266
Pentru determinarea cantității de apă, eprubeta se așează pe o suprafaţă perfect orizontală. Se citeşte
apoi pe eprubetă (în mm și zecimi de mm) nivelul până la care s-a ridicat apa. Pentru ca citirea să fie cât mai
precisă, trebuie ca ochiul observatorului să se afle exact la nivelul apei din eprubetă. În figura de mai jos se
prezintă modul corect de efectuare a citirilor.
În figură se indică valoarea corespunzătoare a fiecărei diviziuni a eprubetei.
Dacă apa din eprubetă ajunge de exemplu, până la linia AB care coincide cu diviziunea a șasea, înseamnă
că apa din eprubetă ajunge până în dreptul liniei CD sau EF, ea va corespunde, respectiv la 2,0 mm sau la
8,4 mm.
Când cantitatea de precipitații depăşeşte 10 mm, eprubeta se umple de mai multe ori până la nivelul de
10 mm, măsurându-se apoi și cantitatea de apă rămasă. Cantitatea totală de apă căzută va fi în acest caz suma
cantităților precipitaţiilor, măsurate succesiv. De exemplu, dacă eprubeta a fost umplută de două ori până la 10 mm
și apoi, ultima oară, până la 8,9 mm cantitatea totală de apa este:
10,0 + 10,0 + 8,9 mm = 28,9 mm
Uneori, când roua este abundentă sau când ceața este deasă (densă), în pluviometru pot fi găsite mici
cantități de apă. Acestea nu se vor măsura în vederea raportării ca și cantitate de precipitații.
În cazul observării depunerilor solide pe părţile interioare a pluviometrului se va proceda la
îndepărtarea lor.
În vederea efectuării unor măsurători corecte, observatorul este obligat, ca la fiecare termen de observaţie,
să respecte și următoarele indicaţii:
• să controleze starea de curăţenie a părtii receptoare a vasului pluviometrului în funcţiune și a
colectorului respectiv și, dacă este cazul, să procedeze la curățirea lor;
• să controleze dacă vasul colector este în perfectă stare, iar în cazul semnalării fisurilor se iau măsurile
necesare pentru repararea acestuia;
• să verifice orizontalitatea suprafeţei receptoare a vaselor pluviometrului și în cazul constatării inclinării
acesteia să procedeze la eliminarea cauzelor ei.
De asemenea, trebuie avut în vedere să se efectueze măsurători suplimentare atât în cazul averselor de
ploaie, ce se produc în zilele cu temperaturi deosebit de ridicate, pentru evitarea pierderilor de apă prin evaportare,
cât și în cazul averselor puternice de ninsoare, când între două termene de observaţii, partea receptoare a vasului
în funcţiune poate fi umplută complet de zăpadă.
Citirea diviziunilor pe eprubeta pluviometrică
267
ANEXA 8.
EXTRAS DIN RECOMANDĂRILE O.M.M. REFERITOARE LA

AMPLASAREA UNEI STAȚII METEOROLOGICE ÎN REȚEAUA DE SUPRAFAȚĂ
Extras din recomandările O.M.M. din Ghidul WMO-No.8 (Ediția 2014) – Exemplu de poziționare a
instrumentelor meteorologice în platforma meteorologică a unei
stații meteorologice din emisfera nordică prezentând distanța minimă între instrumente
268
INSTRUCŢIUNI
BUCUREȘTI – 2017
Dr. Elena MATEESCU
Echipa de redactare:
Dr. Ancuța MANEA

Gabriela BĂNCILĂ
Dr. Viorica DIMA
Paula MACO, Dr. Gina TIRON, Adelina POTRA
Elena TOMA
Cuprins
Prefață………………………………………………………………………………………………………. 269
Introducere…………………………………………………………………………………………………. 270
Reguli pentru utilizarea Codului SYNOP………………………………………………………………... 273
1. Generalități………………………………………………………………………………………… 273
2. Folosirea secțiunilor………………………………………………………………………………. 275
3. Schema mesajelor pentru diferite ore de observație transmise de către o stație
meteorologică terestră…………………………………………………………………………..... 276
3.1. Stații meteorologice clasice…………………………………………………………….... 276
3.2. Stații meteorologice automate fără traductor de radiație solară…………………...... 279
3.3. Stații meteorologice automate cu traductori de radiație solară………………………. 280
Lista tabelelor de cod……………………………………………………………………………………… 286
Definiții………………………………………………………………………………………………………. 289
SECȚIUNEA 0……………………………………………………………………………………………… 291
Conținutul și semnificația mesajului………………………………………………………………... 291
1.1. Grupa MiMiMjMj …………………………………………………………………………… 291
1.2. Grupa D... D** …………………………………………………………………………….. 291
1.3. Grupa A1bwnbnbnb***) ……………………………………………………………………... 291
1.4. Grupa YYGGiw ……………………………………………………………………………. 292
1.5. Grupa IIiii ………………………………………………………………………………….. 292
1.6. Grupele 99 LaLaLa Qc L0L0L0 L0*1) ………………………………………………………. 294
SECȚIUNEA 1……………………………………………………………………………………………… 295
2.1. Grupa iRixhVV …………………………………………………………………………………… 295
2.2. Grupa Nddff …………………………………………………………………………………….. 300
2.3 Grupa 00fff ………………………………………………………………………………………. 302
2.4. Grupa 1snTTT ………………………………………………………………………………….. 302
2.5. Grupa 2snTdTdTd (29UUU) ……………………………………………………………………. 303
2.6. Grupa 3P0 P0 P0P0 ……………………………………………………………………………... 303
2.7. Grupa 4PPPP (4a3hhh) ………………………………………………………………………... 304
2.8. Grupa 5appp ……………………………………………………………………………………. 305
2.9. Grupa 6RRRtR ………………………………………………………………………………….. 306
2.10. Grupa 7wwW 1W 2 sau 7wawaW a1W a2 ………………………………………………………... 307
2.11. Grupa 8NhCLCMCH ……………………………………………………………………………. 335
Folosirea schemelor – ghid cu indicații asupra modului de alegere corectă a cifrelor
de cod CL , CM , CH .............................................................................. 357
SECȚIUNEA 2……………………………………………………………………………………………… 360
3.1. Grupa 222Dsvs .................................................................................................................. 360
3.2. Grupa 0ssTwTwTw .............................................................................................................. 361
3.3. Grupele 1PwaPwaHwaHwa 2PwPwHwHw (70HwaHwaHwa) ........................................................ 361
3.4. Grupele 3dw1dw1dw2dw2 , 4 PW1PW1HW1HW1 , 5 PW2PW2HW2HW2 ........................................... 362
3.5. Grupa 6IsEsEsRs ............................................................................................................... 362
3.6.Grupa ICE +  în clar sau ciSibiDizi  .............................................................................. 363
SECȚIUNEA 3……………………………………………………………………………………………… 367
4.1. Grupa 333 ........................................................................................................................ 367
4.2 Grupa 0.............................................................................................................................. 367
4.3. Grupa 1snTx Tx Tx ............................................................................................................. 367
4.4. Grupa 2snTnTnTn ............................................................................................................... 367
4.5. Grupa 3EsnTgTg (3Ejjj) ...................................................................................................... 367
4.6. Grupa 4 E’sss ................................................................................................................... 368
4.7. Grupa 5j1j2j3j4 (j5j6j7j8j9) ...................................................................................................... 370
4.8. Grupa 6RRRtR .................................................................................................................. 374
4.9 Grupa 7R24R24R24R24 ......................................................................................................... 374
4.10. Grupa 8NsChshs .............................................................................................................. 374
4.11. Grupa 9SpSpspsp ............................................................................................................. 376
Decada 900 ÷ 909 : Timp şi variabilitate ......................................................................... 376
Decada 910 ÷ 919 : Vânt şi vijelie ................................................................................... 378
Decada 920 ÷ 929 : Starea mării, fenomenul de îngheţ şi stratul de zăpadă ................ 380
Decada 30 ÷ 39: Cantitatea de precipitaţii sau depuneri ................................................. 384
Decada 40 ÷ 49 : Nori ..................................................................................................... 387
Decada 50 ÷ 59 : Situaţia norilor deasupra munţilor şi trecătorilor, ori în văi sau
câmpii, observaţi de la o staţie situată la nivel mai înalt..................... 389
Decada 60 ÷ 69 : Vremea în prezent şi pe trecut ............................................................ 391
Decada 70 ÷ 79: Poziţia şi deplasare fenomenelor ......................................................... 394
Decada 80 ÷ 89 : Vizibilitatea .......................................................................................... 395
Decada 90 ÷ 99 : Fenomene optice şi de altă natură ...................................................... 396
SECȚIUNEA 4……………………………………………………………………………………………… 398
5.1. Grupa 444 ........................................................................................................................ 398
5.2. Grupa N’C’H’H’Ct .............................................................................................................. 399
SECȚIUNEA 5……………………………………………………………………………………………… 402
6.1. Indicații privind întocmirea și transmiterea mesajelor meteorologice speciale ................. 402
6.2. Fenomene meteorologice periculoase care fac obiectul mesajelor ALERT ..................... 405
6.3. Structura mesajelor ALERT ............................................................................................. 415
6.4. Fenomenul de vânt tare ................................................................................................... 418
6.5. Dispoziții finale ................................................................................................................. 419
6.6. Mesajele ALERT transmise de către posturile meteorologice ......................................... 420
6.7. Mesajele PLUVIO – zilnice și decadale ........................................................................... 425
6.8. Grupele din mesajele SYNOP care se transmit în Secțiunea 5 prin decizie
națională ......................................................................................................................... 427
6.9. MESAJE AGRO ............................................................................................................... 428
Prefață
În cadrul Programului de „veghe meteorologică internaţională” elaborat şi coordonat de

Organizaţia Meteorologică Mondială (O.M.M.), procedura de codificare a informaţiilor meteorologice are
menirea de a permite utilizarea rapidă şi eficientă de către beneficiari, a unui volum important de date
măsurate în puncte situate pe toată suprafaţa globului terestru şi din atmosferă.
Codificarea datelor şi includerea lor în mesaje meteorologice reprezintă rezultatul creşterii
volumului acestor date şi diversificării tehnicilor de prelevare, prelucrare şi transfer a informaţiilor
meteorologice.
Codurile meteorologice alfanumerice FM-12. XII.Ext SYNOP şi FM-13. XII.Ext SHIP au fost astfel
concepute pentru a răspunde cerinţelor de transport al datelor meteorologice corespunzătoare ultimelor
decade ale secolului XX. Codurile alfanumerice sunt constituite dintr-o serie de forme simbolice şi
coduri alfanumerice, formate din litere simbolice (sau grupe de litere simbolice) care reprezintă
elemente meteorologice sau valori ale acestora.
În mesajele meteorologice semnificaţia literelor simbolice se exprimă prin cifre, pe baza
specificațiilor elaborate pentru diferitele litere simbolice.
Explicaţia cifrelor de cod se regăseşte în tabele de cod, fiecare dintre acestea purtând un număr
de ordine stabilit pe baza criteriilor de numerotare internaţională a codurilor meteorologice. O serie de
cifre sau grupe de cifre simbolice sunt folosite ca denumiri de cod, cuvinte de cod, prefixuri simbolice
sau grupe indicatoare.
Această ediţie a Codului SYNOP prezintă codurile FM-12. XII.Ext SYNOP şi FM-13. XII. Ext
SHIP, incluse în volumul de coduri internaţionale ale O.M.M., completate conform amendamentelor la
WMO–No.306 „Manual on Codes, Internaţional Codes” și conform cu Resolution 28 (Cg-XIV) – „Role
and operation of National Meteorological and Hydrological Services”. Codurile alfanumerice FM-12.
XII.Ext SYNOP şi FM-13. XII. Ext SHIP sunt prezentate în această publicație conținând toate cerinţele
internaţionale, regionale şi naţionale, utilizând în acest scop o structură pe secţiuni.
Până la momentul introducerii în uz a codurilor meteorologice binare, codurile SYNOP-SHIP au
asigurat în egală măsură includerea în mesaj a maximului posibil de date şi informaţii, precum şi
limitarea lungimii mesajului la strictul necesar pentru evitarea aglomerării sistemului de transmisiuni,
ţinând cont că sunt vehiculate date provenite de la staţii meteorologice terestre, costiere şi maritime.
În prezent, în rețeaua națională meteorologică a României, toate stațiile meteorologice dispun de
echipamente automate și de softuri meteorologice dedicate. De la nivelul stațiilor meteorologice datele
sunt transmise în mesaje de date brute către nivelurile superioare de colectare (regionale și național).
Afișarea mesajului meteorologic orar la nivelul interfeței softurilor specializate în format
structurat în grupe SYNOP a fost păstrată numai pentru a facilita observatorului citirea datelor
incluse în mesaj, deoarece mesajul de date brute este greu de descifrat vizual de către un
observator uman. Transmiterea mesajelor meteorologice orare cu date brute asigură posibilitatea
transportării unui volum mai mare de informații și cu precizie sporită, răspunzând capacităților superioare
de măsurare ale echipamentelor meteorologice automate. Mesajele meteorologice orare care sunt
transmise în internațional sunt codificate în format binar BUFR (Binary Universal Form for the
Representation of meteorological data). Această procedură a fost implementată în conformitate cu
recomandările O.M.M. de trecere de la codurile alfanumerice la codurile binare pentru mesajele SYNOP
și CLIMAT până în noiembrie 2014. În acest sens, O.M.M. a difuzat materiale informative și pregătitoare,
cum ar fi, de exemplu, „Guide to WMO Table Driven Code Forms:FM 94 BUFR and FM 95 CREX” și
toate amendamentele aduse codurilor binare în WMO–No.306 „Manual on Codes, Internaţional Codes”.
Prezenta ediție este utilă pentru a ajuta observatorul la codificarea elementelor determinate
vizual, pentru a facilita citirea de către observatorul uman a mesajelor structurate în grupe SYNOP
afișate la nivelul interfețelor softurilor specializate și pentru crearea și transmiterea de către observator a
mesajelor ALERT naționale modificate astfel încât să răspundă cerințelor actuale ale societății.
269
Introducere
La nivel global, datele rezultate din observaţiile sinoptice de suprafaţă, efectuate la staţii
meteorologice terestre sau de pe mare, sunt incluse în schimbul naţional şi internaţional de date
meteorologice prin mesaje codificate în format alfanumeric, binar sau sub formă de date brute (la nivel
național).
Forma simbolică a codului alfanumeric, cunoscută în activitatea operativă sub denumirea de
„Codul SYNOP”, a fost concepută în anii 1980 astfel încât să răspundă la două mari deziderate ale
momentului:
- pe de o parte să permită includerea maximului posibil de informaţii şi date rezultate din
observaţii,
- pe de altă parte includerea acestora să poată fi făcută selectiv, pentru a se obţine mesaje de
lungime convenabilă, care să nu aglomereze sistemul de transmisii meteorologice.
Din aceste motive, codul este format din grupe de cifre şi indicatori simbolici, majoritatea de
lungime egală, grupate în şase secţiuni distincte, utilizarea secţiunilor şi a grupelor din componenţa
acestora fiind selectivă. Orice mesaj codificat alfanumeric SYNOP trebuie să conţină integral sau parţial
Secţiunea 0, care asigură identificarea mesajului, urmată de Secţiunea 1, inclusă integral sau parţial în
funcţie de ora de observaţii sau de elementele observate ori măsurate. Staţiile meteorologice de pe
mare şi unele de pe litoral includ obligatoriu şi Secţiunea 2, cel puţin parţial, în raport de elementele
măsurate.
Secţiunea 3 are utilizare selectivă şi regională. Este inclusă integral sau parţial numai la anumite
ore standard, pentru transmiterea unor date sau detalieri suplimentare, necesare în schimbul naţional
sau regional de date meteorologice.
Secţiunile 4 şi 5 au utilizare naţională. În România Secţiunea 5 se foloseşte pentru transmiterea
mesajelor ALERT privind producerea unor fenomene meteorologice periculoase sau alte informaţii
stabilite de Administrația Națională de Meteorologie.
Conţinutul secţiunilor este următorul:
SECŢIUNEA 0
D...D *)  IIiii ***) 

   
M i M i M j M j sau YYGGi w sau 
 **)   *) 
A 1 b w n b n b  99L a L a L a QcL0L0L0L0 
2s n Td Td Td 
 
i R i x hVV Nddff (00fff) 1s n TTT sau  3P0 P0 P0 P0
29UUU 
SECŢIUNEA 1  
4 PPPP 7wwW1 W2 
   
sau  5appp 6RRRt R sau  8N h C L C M C H
4a hhh  7w w W W 
 3   a a a1 a2 
SECŢIUNEA 2 222Dsvs (0ssTwTwTw) (1PwaPwaHwaHwa) (2PwPwHwHw)
((3dw1dw1dw2dw2)
270
6I s E s E s R s 
 
(4Pw1Pw1H w1H w1 ) (5Pw2 Pw2 H w2 H w2 )) sau ICING  
in clar 
 
SECŢIUNEA 3 333 (0...) (1snTxTxTx) (2snTnTnTn) (3Ejjj) (4E’sss)
(5j1j2j3j4 (j5j6j7j8j9)) (6RRRtR) 7R24R24R24R24 (8NsChshs)
(9SpSpspsp)
(80000 (0...) (1...)...)
SECŢIUNEA 4 444 N’C’H’H’Ct
SECŢIUNEA 5 555 – Grupe ce se elaborează pe plan naţional

Pe teritoriul României, această secţiune are forma:
– IIiii 555MW 3 IwG’G’gg IRixhVV Nddff 6R’R’R’TR 66R” R” R”

7wwW 1W 2 8NhCLCMCH (9SpSpspsp)
– 6RRRR
– 10d’d’d’
– 20 E’E’E’
N O T Ă:
1. Cuvântul ICING va preceda raportarea în clar a acumulării de gheaţă pe navă.
2. Abrevierea ICE din Secţiunea 2 joacă rolul unui indicator numeric pentru ultima grupă de date a
secţiunii sau pentru informaţii echivalente în limbajul clar.
Conţinutul secţiunilor ca şi al grupelor este bine stabilit, fapt ce permite utilizarea lor după
necesităţi.
Indicator numeric
Nr.
sau grupă Conţinut
secţiunii
de cifre simbolice
Date de identificare (indicativul de apel al navei/numărul de

identificare al geamandurii), data, ora şi unitatea de
0 –
măsură a vitezei vântului, indicativul numeric al staţiei
meteorologice /date asupra poziţiei
Date destinate schimbului internaţional care sunt comune

1 –
formelor simbolice SYNOP şi SHIP
Date maritime care provin de la o staţie meteorologică de

2 222
pe mare sau de la o staţie meteorologică de pe coastă
3 333 Date destinate schimburilor regionale
Date asupra norilor care au baza sub nivelul staţiei

4 444 meteorologice şi care se includ în mesajele de la staţiile
meteorologice de munte prin decizii luate pe plan naţional
271
Indicator numeric
Nr.
sau grupă Conţinut
secţiunii
de cifre simbolice
Date destinate schimburilor naţionale. În România, această

secţiune se foloseşte pentru:
- mesaje ALERT (de avertizare, de agravare, de meteor
roşu, de ameliorare);
5 555 –– cantitatea de precipitaţii, în clar, pe ultima oră,
6RRRR;
– densitatea şi echivalentul în apă al stratului de zăpadă,
când acesta este egal sau mai mare de 5 cm, pentadic, în
mesajul de la ora 06 UTC.
Grupele sunt dispuse în ordinea crescătoare a indicatorilor lor numerici, cu excepţia următoarelor
cazuri:
a) toate grupele Secţiunii 0 şi primele două grupe ale Secţiunii 1 care figurează în toate mesajele
de observaţie care provin de la o staţie meteorologică de suprafaţă;
b) prima grupă a Secţiunii 2 (222 Dsvs) care figurează în toate mesajele de observaţie care provin
de la o staţie meteorologică situată pe mare;
c) grupa de date din Secţiunea 4 care este precedată de o grupă semnificativă (444)
Din această repartiţie a elementelor în grupe cu indicatori numerici, în ordine crescătoare, rezultă
următoarele avantaje:
• pierderea informaţiei datorită omisiunii accidentale a uneia din grupe este strict limitată la
informaţia pe care o conţine grupa respectivă;
• posibilitatea de a stabili, pentru fiecare caz în parte, specific tipului de staţie meteorologică sau
cerinţelor de date, regulile de includere sau omitere a secţiunilor sau grupelor dintre paranteze;
• posibilitatea reducerii lungimii mesajului la un număr minim necesar, prin excluderea acelor
grupe, care conţin o informaţie mai puţin importantă sau atunci când, astfel de informaţii nu sunt
disponibile.
272
Reguli pentru utilizarea Codului SYNOP
1. GENERALITĂŢI
1.1. Denumirea codului „SYNOP” sau „SHIP” nu se include în mesajul de observaţie, aceasta
fiind indicată prin folosirea simbolurilor de identificare MiMiMjMj din Secţiunea 0, astfel:
– pentru un mesaj de observaţie SYNOP care provine de la o staţie meteorologică terestră,
MiMiMjMj = AAXX;
– pentru un mesaj de observaţie SHIP care provine de la o staţie meteorologică situată pe
mare MiMiMjMj = BBXX.
1.2. Într-un buletin format din mesaje de observaţie SYNOP care provin de la staţii meteorologice
terestre, grupele MiMiMjMj YYGGiw constituie prima linie a textului, cu condiţia ca toate mesajele din
buletin să conţină date de observaţii de la aceeaşi oră, iar datele privind viteza vântului să fie
determinate în acelaşi mod (estimare sau măsurare) şi codificate în aceleaşi unităţi pentru toate staţiile
meteorologice incluse în buletin.
Exemplu:
D...D *)  IIiii ***)

  
M i M i M j M j sau YYGGi w sau 
 **   *)
A 1 b w n b n b n b  99L a L a L a Q c L 0 L 0 L 0 L 0
 
29UUU 
 
4PPPP  7wwW1 W2 
   
4a hhh  7w w W W 
 3   a a a1 a2 
222Dsvs (0ssTwTwTw) (1PwaPwaHwaHwa) (2PwPwHwHw) ((3dw1dw1dw2dw2)
 
sauICING  
in clar 
(4Pw1Pw1Hw1Hw1) (5Pw2Pw2Hw2Hw2))  
333 (0...) (1snTxTxTx) (2snTnTnTn) (3Ejjj) (4E’sss) (5j1j2j3j4 (j5j6j7j8j9)) (6RRRtR) (7R24R24R24R24) (8NsChshs)
(9SpSpspsp)
(80000 (0...) (1...)...)

273
Reguli pentru utilizarea Codului SYNOP
1. GENERALITĂŢI
1.1. Denumirea codului „SYNOP” sau „SHIP” nu se include în mesajul de observaţie, aceasta
fiind indicată prin folosirea simbolurilor de identificare MiMiMjMj din Secţiunea 0, astfel:
– pentru un mesaj de observaţie SYNOP care provine de la o staţie meteorologică terestră,
MiMiMjMj = AAXX;
– pentru un mesaj de observaţie SHIP care provine de la o staţie meteorologică situată pe
mare MiMiMjMj = BBXX.
1.2. Într-un buletin format din mesaje de observaţie SYNOP care provin de la staţii meteorologice
terestre, grupele MiMiMjMj YYGGiw constituie prima linie a textului, cu condiţia ca toate mesajele din
buletin să conţină date de observaţii de la aceeaşi oră, iar datele privind viteza vântului să fie
determinate în acelaşi mod (estimare sau măsurare) şi codificate în aceleaşi unităţi pentru toate staţiile
meteorologice incluse în buletin.
Exemplu:
D...D *)  IIiii ***)

  
M i M i M j M j sau YYGGi w sau 
 **   *)
A 1 b w n b n b n b  99L a L a L a Q c L 0 L 0 L 0 L 0
 
29UUU 
 
4PPPP  7wwW1 W2 
   
4a hhh  7w w W W 
 3   a a a1 a2 
222Dsvs (0ssTwTwTw) (1PwaPwaHwaHwa) (2PwPwHwHw) ((3dw1dw1dw2dw2)
 
sauICING  
in clar 
(4Pw1Pw1Hw1Hw1) (5Pw2Pw2Hw2Hw2))  
 cSb D z 
 i i i ii

(70H
H
H
wa
wa )
(8s
wawT
T
bT
bb
) 

ICE
sau 
  
 in
clar 
333 (0...) (1snTxTxTx) (2snTnTnTn) (3Ejjj) (4E’sss) (5j1j2j3j4 (j5j6j7j8j9)) (6RRRtR) (7R24R24R24R24) (8NsChshs)
(9SpSpspsp)
(80000 (0...) (1...)...)

273
444 N’C’H’H’Ct
555 – Grupe ce se elaborează pe plan naţional.

Pe teritoriul României, această secţiune are forma:
– IIiii 555MW 3 IwG’G’gg IRixhVV Nddff 6R’R’R’TR 66R” R” R” 7wwW 1W 2 8NhCLCMCH
(9SpSpspsp)
– 6RRRR
– 10d’d’d’
– 20 E’E’E’
Notă:
* Folosit numai în codurile FM 13 şi FM 14
** Folosit numai în codurile FM 13
*** Folosit numai în codurile FM12
Dat fiind faptul că în buletinele formate din mesaje de observaţie SYNOP, care provin de la
staţiile meteorologice terestre, grupele MiMiMjMj YYGGiw constituie normal prima linie a textului,
Secţiunea 0 a fiecăruia din mesajele unui buletin nu cuprinde decât grupa IIiii.
Indicatorul iw precizează în acelaşi timp unitatea în care se exprimă viteza vântului precum şi
dacă datele referitoare la vânt sunt măsurate sau estimate. (Viteza vântului se măsoară cu echipamente
automate sau, în lipsa acestora, cu girueta). Dacă indicatorul iw nu este acelaşi pentru toate staţiile
meteorologice (mesajele) din buletin, se impune reorganizarea compunerii buletinelor, regrupând staţiile
la care parametrii vântului se măsoară şi staţiile la care aceştia se estimează după scara Beaufort. Se
obţin astfel buletine distincte. Această reorganizare nu trebuie să conducă însă la creşterea numărului
de buletine transmise. Dacă nu putem face aceasta reorganizare a compoziţiei buletinelor fără a creşte
numărul lor (caz posibil dacă avem câteva staţii meteorologice la care vântul nu se măsoară), vom
include mesajele staţiilor fără aparate de măsură a vitezei vântului în buletinele cu staţii care măsoară
parametrii vântului (iw = 1 sau 4) şi vom indica, dacă este posibil, valoarea estimată a vântului (după
scara Beaufort).
1.3. Într-un buletin format din mesajele de observaţie SHIP care provin de la staţiile
meteorologice situate pe mare, grupa MiMiMjMj constituie prima linie a textului.
Grupele (D... D) YYGGiw 99LaLaLa QcL0L0L0L0 (A1bwnbnbnb) trebuie să figureze în Secţiunea 0 a
fiecărui mesaj SHIP provenit de la o staţie meteorologică de pe mare. Indicativul de apel D... D sau
indicativul geamandurii A1bwnbnbnb este utilizat, după caz, pentru fiecare grupă a fiecărui mesaj.
Exemplu:
MiMiMjMj
D... D YYGGiw 99LaLaLa QcL0L0L0L0
iRixhVV Nddff (00fff) 1snTTT 2snTdTdTd 4PPPP 5appp 6RRRtR 7 wwW 1W 2
8NhCLCMCH 222Dsvs 0ssTwTwTw 1PwaPwaHwaHwa 2PwPwHwHw

3dw1dw1dw2dw2 4Pw1Pw1Pw2Pw2 5Pw2Pw2Pw2Pw2 6IsEsEsEs
 ib clar sau  

 ICE    

 c i Si D i z i   3331snTxTxTx 2snTnTnTn 5j1j2j3j4
(6RRRtR) 8NsChshs 9SpSpspsp =
D... D YYGGiw 99LaLaL.a ..
274
2. FOLOSIREA SECŢIUNILOR
2.1. Mesajele de observaţie care provin de la o staţie meteorologică terestră fixă sau mobilă,
conţin totdeauna cel puţin Secţiunile 0 şi 1, poziţia staţiei meteorologice fiind indicată prin grupa IIiii.
O staţie meteorologică fixă pe mare, (cu excepţia celor oceanice), încadrată în categoria staţiilor
meteorologice de uscat îşi indică poziţia în acelaşi mod ca o staţie meteorologică de uscat, mesajele
conţinând Secţiunile 0, 1 şi 2.
2.2. Mesajele de observaţie care provin de la o staţie meteorologică situată pe mare vor conţine
întotdeauna Secţiunile 0, 1 şi 2. Secţiunea 2 va conține întotdeauna cel mai mare număr posibil de grupe
de date. Poziţia staţiei meteorologice de pe mare este indicată prin intermediul grupelor 99LaLaLa
QcL0L0L0L0 , iar identificarea prin grupa D... D sau prin grupa A1bwnbnbnb.
2.3. Ori de câte ori mesajele de observaţie care provin de la o staţie meteorologică de coastă
conţin date maritime, ele vor conţine întotdeauna cel puţin Secţiunile 0, 1 şi 2, poziţia staţiei
meteorologice fiind indicată cu ajutorul grupei IIiii.
2.4. Ori de câte ori datele corespunzătoare sunt disponibile, mesajele staţiilor meteorologice
oceanice vor conţine (în plus faţă de Secţiunile 0, 1 şi 2) Secţiunea 3, care să cuprindă cel puţin grupele
precedate de indicatorii numerici 5, 8 şi 9.
2.5. În mesajele de la navele suplimentare Secţiunea 1 va conţine cel puţin:
iRixhVV Nddff 1snTTT 4PPPP 7 wwW 1W 2 8NhCLCMCH

unde:
iR - corespunde cifrei de cod 4
ix - se cifrează cu 1 sau 3, după caz;
2.6. În mesajele de la navele auxiliare Secţiunea 1 va conţine cel puţin:
iRixhVV Nddff 1snTTT 4PPPP 7 wwW 1W 2

unde:
iR - corespunde cifrei de cod 4
ix - se codifică 1 sau 3, după caz;
NOTE:
1. Se apreciază că această formă redusă este convenabilă tuturor navelor (altele decât cele
selecţionate, navele care operează ca staţii meteorologice oceanice sau cele suplimentare) care nu sunt
dotate cu instrumente omologate şi care pot fi însărcinate să transmită mesaje meteorologice din zonele
în care traficul maritim este relativ rar, sau la cerere şi, mai ales, în condiţiile în care timpul rău
stânjeneşte activitatea. Aceste nave pot transmite mesajele lor în clar atunci când folosirea codului nu
este posibilă.
2. Dacă nava nu da informaţii despre nori, atunci h va fi codificat cu / (bară oblică).
3. Dacă nava nu dispune de instrumente care să permită determinarea zecimilor de grad pentru
temperatura aerului şi/sau zecimilor de hectopascali ai presiunii atmosferice, ultima literă de cod din
grupele 1snTTT şi/sau 4PPPP va fi codificată în / (bară oblică) (exemplu: 1snTT/, 4PPP/).
2.7. În mesajele care provin de la staţiile meteorologice automate, elementele grupelor obligatorii,
precizate prin litere simbolice sunt codificate cu / (bară oblică) dacă staţia nu este echipată pentru a
măsura elementele respective, ţinând seama de faptul ca, iR, ix şi N=0, N=9, N= / (bară oblică) indică,
după caz, omisiunea grupelor 6RRRtR, 7wwW 1W 2 şi 8NhCLCMCH.
275
3. SCHEMA MESAJELOR PENTRU DIFERITE ORE DE OBSERVAŢIE TRANSMISE DE
CĂTRE O STAŢIE METEOROLOGICĂ TERESTRĂ
Grupele opţionale sunt în paranteze. Aceste grupe se introduc în mesaj atunci când au fost
semnalate fenomene, au fost observaţi nori sau au fost efectuate măsurători. Literele simbolice şi
grupele scrise cu caractere îngroşate sunt cele asupra cărora s-au operat modificări.
Conform reglementărilor naționale din Adresa 3863/13.10.2014, grupa 4E’sss din Secțiunea 3
va fi inclusă în mod obligatoriu în mesajul SYNOP și transmisă de către toate stațiile meteorologice la
fiecare oră sinoptică, în funcție de programul cu personal la stație.
Stațiile meteorologice automate dotate cu traductor de grosime strat zăpadă efectuează
măsurătoare orară a acestui parametru.
Deși grupa 4E’sss este conform codului SYNOP o grupă opțională, în schemele de mai jos va
fi afișată ca grupă obligatorie. Pentru a respecta cerințele codului FM-12, în cazurile în care conform
codului această grupă este opțională, nu va fi inclusă în produsele O.M.M. de la nivel regional și
național.
3.1. Staţii meteorologice clasice

3.1.1. Schema mesajului SYNOP transmis la ora 00* UTC
Secţiunea 0 – MiMiMjMj YYGGiw IIiii
4PPPP

Secţiunea 1 – iRixhVV Nddff (00fff) 1snTTT 2snTdTdTd 3P0P0P0P0 sau 5appp 6RRRtR1)
4a hhh
 3
 7 wwW1W2 
 
 sau  (8NhCLCMCH)
 7 w w W W 
  a a a1 a 2 
Secţiunea 2 – 0ssTwTwTw 2PwPwHwHw (3dw1dw1dw2dw2) (4Pw1Pw1Hw1Hw1) (5Pw2Pw2Hw2Hw2)
Secţiunea 3 – 4E’sss 55SSS 6RRRtR 2) (9SpSpspsp)
Secţiunea 4 – (N’C’ H’H’Ct)
* Staţiile cu număr redus de personal, care temporar lucrează în sistem clasic până la repunerea în funcțiune a
echipamentului automat, vor trimite retard mesajul de reconstituire de ora 00 UTC în ziua următoare după
descifrarea diagramelor, la ora 12 UTC.
Structura mesajelor retard de ora 00 UTC:

3.1.1.1. Staţii meteorologice clasice (manuale) care transmit presiunea la nivelul mării.
Secţiunea 1 – iRixhVV Nddff 1snTTT 2snTdTdTd 3P0P0P0P0 4PPPP 5appp 6RRRtR
Secţiunea 3 – 4E’sss 55SSS 6RRRtR
Formă:
Secţiunea 0 - MiMiMjMj YYGGiw IIiii

Secţiunea 1 – 03////////1snTTT 2snTdTdTd 3P0P0P0P0 4PPPP 5////6///1
Secţiunea 3 – 55SSS 6///7
276
3.1.1.2. Staţii meteorologice clasice (manuale) care transmit geopotenţialul.
Secţiunea 1 – iRixhVV Nddff 1snTTT 2snTdTdTd 3P0P0P0P0 4a3hhh 5appp 6RRRtR
Formă:

Secţiunea 1 – 03////////1snTTT 2snTdTdTd 3P0P0P0P0 4a3hhh 5////6///1
3.1.1.3. Staţii meteorologice clasice (manuale) de mare.
Secţiunea 1 – iRixhVV Nddff 1snTTT 2snTdTdTd 3P0P0P0P0 4PPPP 5appp 6RRRtR
Secţiunea 2 – 0ssTwTwTw 2PwPwHwHw
Formă:
Secţiunea 1 – 03////////1snTTT 2snTdTdTd 3P0P0P0P0 4PPPP 5////6///1
Secţiunea 2 – 0////2////
3.1.2. Schema mesajului SYNOP transmis la ora 06 UTC

4PPPP

Secţiunea 1 – iRixhVV Nddff (00fff) 1snTTT 2snTdTdTd 3P0P0P0P0 sau 5appp 6RRRtR 3)
4a hhh
 3
 7 wwW1W2 
 
 7 w w W W 
  a a a1 a 2 
Secţiunea 3 – 1snTxTxTx 2snTnTnTn 3EsnTgTg 4E’sss 6RRRtR2) 7R24R24R24R24 4) (928S7S’7) (9SpSpspsp)
Secţiunea 5 – (10 d’d’d’) (20 E’E’E’)

4PPPP

4a hhh
 3
277
 7 wwW1W2 
 
 7 w w W W 
  a a a1 a 2 
Secţiunea 3 – 4E’sss 6RRRtR2) (9SpSpspsp)

4PPPP

4a hhh
 3
 7 wwW1W2 
 
 7 w w W W 
  a a a1 a 2 
Secţiunea 3 – 1snTxTxTx 2snTnTnTn 3EsnTgTg 4E’sss 6RRRtR2) (928S7S’7) (9SpSpspsp)
3.1.5. Schema mesajului SYNOP transmis la orele intermediare 03, 09, 15, 21 UTC

4PPPP  7 wwW1W2 
  
Secţiunea 1 – iRixhVV Nddff (00fff) 1snTTT 2snTdTdTd 3P0P0P0P0 sau 5appp  sau 
4a hhh  7 w w W W 
 3   a a a1 a 2 
(8NhCLCMCH)
Secţiunea 3 – 4E’sss** 6RRRtR2) (9SpSpspsp)
3.1.6. Schema mesajului SYNOP orar transmis la orele 01, 02, 04, 05, 07, 08, 10, 11, 13, 14,
16, 17, 19, 20, 22, 23 UTC
Secţiunea 0 – MiMiMjMj YYGGiw Iiiii

4PPPP  7 wwW1W2 
  
4a hhh  7 w w W W 
 3   a a a1 a 2 
(8NhCLCMCH)
278
3.2.Staţii meteorologice automate fără traductor de radiaţie solară
3.2.1. Schema mesajului SYNOP transmis la ora 00* UTC

4PPPP

4a hhh
 3
 7 wwW1W2 
 
 7 w w W W 
  a a a1 a 2 
Secţiunea 2 – 0ssTwTwT w (1PwaPwaHwaHwa)* 2PwPwHwHw (3dw1dw1dw2dw2) (4Pw1Pw1Hw1Hw1)
(5Pw2Pw2Hw2Hw2) (70HwaHwaHwa)* – *în cazul în care staţia are instrumente de măsurare a valurilor
Secţiunea 3 – 4E’sss 55SSS 6RRRtR2) (9SpSpspsp)
Secţiunea 5 – 6RRRR6)
* Staţiile cu număr redus de personal vor transmite mesaj de corecţie pentru ora 00 UTC, completând cu informaţia
de durata de strălucire a Soarelui. Mesajul de corecţie va fi transmis dimineaţa la reluarea programului.

4PPPP

4a hhh
 3
 7 wwW1W2 
 
 7 w w W W 
  a a a1 a 2 
Secţiunea 2 – 0ssTwTwT w (1PwaPwaHwaHwa)* 2PwPwHwHw (3dw1dw1dw2dw2) (4Pw1Pw1Hw1Hw1)
(5Pw2Pw2Hw2Hw2) (70HwaHwaHwa)* - *în cazul în care staţia are instrumente de măsurare a valurilor
Sectiunea3–1snTxTxTx 2snTnTnTn 3EsnTgTg 4E’sss 6RRRtR2) 7R24R24R24R24 4) (928S7S’7) (9SpSpspsp)
Secţiunea 5 – (10 d’d’d’) (20 E’E’E’) 6RRRR6)

4PPPP

4a hhh
 3
 7 wwW1W2 
 
 7 w w W W 
  a a a1 a 2 
Secţiunea 2 – 0ssTwTwTw (1PwaPwaHwaHwa)* 2PwPwHwHw (3dw1dw1dw2dw2) (4Pw1Pw1Hw1Hw1)
279
(5Pw2Pw2Hw2Hw2) (70HwaHwaHwa)*
– *în cazul în care staţia are instrumente de măsurare a valurilor
Secţiunea 3 – 4E’sss 6RRRtR2) (9SpSpspsp)


4PPPP

4a hhh
 3
 7 wwW1W2 
 
 7 w w W W 
  a a a1 a 2 
Secţiunea 3 – 1snTxTxTx 2snTnTnTn 3EsnTgTg 4E’sss 6RRRtR2) (928S7S’7) (9SpSpspsp)

4PPPP  7 wwW1W2 
  
Secţiunea 1 – iRixhVV Nddff (00fff) 1snTTT 2snTdTdTd 3P0P0P0P0 sau 5appp   sau 
4a hhh  7 w w W W 
 3   a a a1 a 2 
(8NhCLCMCH)
16, 17, 19, 20, 22, 23 UTC

4PPPP  7 wwW1W2 
  
4a hhh  7 w w W W 
 3   a a a1 a 2 
(8NhCLCMCH)
Secţiunea 3 – 4E’sss** 6RRRtR 5)(9SpSpspsp)
280
3.3.Staţii meteorologice automate cu traductori de radiaţie solară

4PPPP

4a hhh
 3
 7 wwW1W2 
 
 7 w w W W 
  a a a1 a 2 
0FFFF 0F24 F24 F24 F24
 
Secţiunea 3 – 4E’sss 553SS7) sau 9)
2FFFF10) 3FFFF11) 55SSS8) sau 2F24F24F24F2413)
1FFFF 1F F F F
  24 24 24 24
3F24F24F24F2414) 6RRRtR2) (9SpSpspsp)
4PPPP

4a hhh
 3
 7 wwW1W2 
 
 7 w w W W 
  a a a1 a 2 
0FFFF

Secţiunea 3 – 1snTxTxTx 2snTnTnTn 3EsnTgTg 4E’sss 553SS7) sau 9)
2FFFF10) 3FFFF11) 6RRRtR2)
1FFFF

7R24R24R24R244) (928S7S’7) (9SpSpspsp)
Secţiunea 5 – (10 d’d’d’) (20 E’E’E’) 6RRRR6)
281
4PPPP

4a hhh
 3
 7 wwW1W2 
 
 7 w w W W 
  a a a1 a 2 
0FFFF

Secţiunea 3 – 4E’sss 553SS7) sau 9)
2FFFF10) 3FFFF11) 6RRRtR2) (9SpSpspsp)
1FFFF


4PPPP

4a hhh
 3
 7 wwW1W2 
 
 7 w w W W 
  a a a1 a 2 
–*în cazul în care staţia are instrumente de măsurare a valurilor
0FFFF

Secţiunea 3 – 1snTxTxTx 2snTnTnTn 3EsnTgTg 4E’sss 553SS7) sau 9)
2FFFF10) 3FFFF11) 6RRRtR2)
1FFFF

(928S7S’7) (9SpSpspsp)
282
4PPPP  7 wwW1W2 

  
4a hhh  7 w w W W 
 3   a a a1 a 2 
(8NhCLCMCH)
0FFFF

Secţiunea 3 – 4E’sss** 553SS7) sau 9)
2FFFF10) 3FFFF11) 6RRRtR 2) (9SpSpspsp)
1FFFF

16, 17, 19, 20, 22, 23 UTC
4PPPP  7 wwW1W2 

  
4a hhh  7 w w W W 
 3   a a a1 a 2 
(8NhCLCMCH)
0FFFF

Secţiunea 3 – 4E’sss** 553SS7) sau 2FFFF10) 3FFFF11) 6RRRtR5) (9SpSpspsp)
1FFFF

**Pentru a respecta prevederile internaționale ale FM-12XII, grupa nu va fi vizualizată în mesajele

SYNOP la nivelele de colectare regională și națională, cu excepția mesajelor de la orele sinoptice
principale (00, 06, 12, 18 UTC).
Precizări privind:
1. Precipitaţiile
• Grupele de precipitaţii sunt obligatorii.
• Când nu există precipitaţii: RRR are valoarea 000, RRRR are valoarea 0000, iar R24 R24 R24 R24 are
valoarea 0000.
• Când cantităţile nu sunt disponibile (nu s-au putut măsura): RRR are valoarea ///, RRRR are
valoarea ////, iar R24 R24 R24 R24 are valoarea ////.
• Pentru picături: RRR are valoarea 990, RRRR are valoarea 9999, iar R24 R24 R24 R24 are valoarea
9999.
• La ora 06 UTC precipitaţiile pe 24 de ore sunt transmise numai în grupa 7R24R24R24R24 din
Secţiunea 3.
• La staţiile meteorologice automate în Secţiunea 5, în toate mesajele, sunt transmise numai
precipitaţii pe ultima oră, în clar, şi sunt obligatorii.
283
La mesajele vizuale staţiile meteorologice automate transmit în Secţiunea 3 obligatoriu precipitaţiile
pe ultima oră, codificate:
1. cantitatea de precipitaţii pe ultimele 6 ore, codificată (tR = 1)
4. cantitatea de precipitaţii pe ultimele 24 ore, 06 ÷ 06 UTC, în clar
5. cantitatea de precipitaţii pe ultima oră, codificată (tR = 5)
6. cantitatea de precipitaţii pe ultima oră, în clar.
2. Durata de strălucire a Soarelui

7. durata de strălucire a Soarelui pe ultima oră este obligatorie pentru toate staţiile meteorologice
automate cu traductor de radiaţie.
8. durata de strălucire a Soarelui pe ultimele 24 de ore este obligatorie pentru toate tipurile de staţii
meteorologice (dotate cu heliograf sau traductor de radiaţie solară).
3. Datele de radiaţie solară

9. radiaţia netă (bilanţul de radiaţie) integrată pe ultima oră este obligatorie pentru staţiile
meteorologice automate cu traductori de radiatie;
10. radiaţia solară globală integrată pe ultima oră este obligatorie pentru staţiile meteorologice
automate cu traductori de radiaţie;
11. radiaţia solară difuză integrată pe ultima oră este obligatorie pentru staţiile meteorologice
12. radiaţia netă integrată pe ultimele 24 de ore este obligarorie pentru staţiile meteorologice
13. radiaţia globală integrată pe ultimele 24 de ore este obligatorie pentru staţiile meteorologice
14. radiaţia difuză integrată pe ultimele 24 de ore este obligatorie pentru staţiile meteorologice
automate cu traductori de radiaţie.
4. Grosimea stratului de zăpadă

I. În perioada anului în care nu este solicitată măsurarea orară a grosimii stratului de zăpadă de către
Centrul Național de Prognoză, grosimea stratului de zăpadă va fi măsurată numai la orele sinoptice
principale 00, 06, 12, 18 UTC de către toate stațiile meteorologice, în funcție de programul cu
personal și dotarea cu traductori specializați. Dar grupa 4E’sss va fi inclusă orar în mod obligatoriu în
mesajul SYNOP:
I.1. Reguli de codificare a grupei 4E’sss pentru transmiterea acesteia la termenele sinoptice 01,
02, 03, 04, 05, 07, 08, 09, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 19, 20, 21, 22, 23 UTC:
I.1.1. grupa 4E’sss va avea forma 4//// dacă există strat de zăpadă;
I.1.2. grupa 4E’sss va avea forma 4/000 dacă nu există strat de zăpadă.
Notă:
Codificarea sss cu /// este națională, acest cod nefiind inclus în tabela internațională 3889.
Codificarea sss cu /// are semnificația unei măsurători indisponibile (programul de măsurare nu include
măsurarea stratului de zăpadă la termenul sinoptic respectiv).
06, 12, 18 UTC:
I.2.1. în cazul unui strat de zăpadă măsurabil, E’ va fi codificat conform tabelei de cod
sinoptic 0975, iar sss va fi codificat conform tabelei de cod sinoptic 3889;
I.2.2. în cazul în care măsurarea stratului de zăpadă este imposibilă sau imprecisă,
grupa va avea forma 4E’999, unde E’ va fi codificat conform tabelei de cod
sinoptic 0975;
I.2.3. în cazul mesajului SYNOP retard de ora 00 UTC (pentru stațiile meteorologice
care lucrează în mod clasic, fără personal la ora 00 UTC), grupa 4E’sss va avea
forma 4////;
I.2.4. în cazul lipsei stratului de zăpadă, E’ va fi codificat cu „/” (bară) și sss va fii
codificat cu 000. Grupa va avea forma 4/000.
284
II. În perioada anului în care este solicitată măsurarea orară a grosimii stratului de zăpadă de către
Centrul Național de Prognoză, grosimea stratului de zăpadă va fi măsurată la toate orele sinoptice de
către toate stațiile meteorologice, în funcție de programul cu personal și dotarea cu traductori
specializați, iar grupa 4E’sss va fi inclusă orar în mod obligatoriu în mesajul SYNOP.
II.1. Reguli de codificare a grupei 4E’sss pentru transmiterea acesteia la toate termenele
sinoptice 00, 01, 02, 03, 04, 05, 06, 07, 08, 09, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21,
22, 23 UTC:
II.1.1. în cazul unui strat de zăpadă măsurabil, E’ va fi codificat conform tabelei de cod
sinoptic 0975, iar sss va fi codificat conform tabelei de cod sinoptic 3889;
II.1.2. în cazul în care măsurarea stratului de zăpadă este imposibilă sau imprecisă, grupa
va avea forma 4E’999, unde E’ va fi codificat conform tabelei de cod sinoptic 0975;
II.1.3. în cazul mesajului SYNOP retard de ora 00 UTC (pentru stațiile meteorologice care
lucrează în mod clasic, fără personal la ora 00 UTC), grupa 4E’sss va avea forma
4////;
II.1.4. în cazul lipsei stratului de zăpadă, E’ va fi codificat cu „/” (bară) și sss va fi codificat
cu 000. Grupa va avea forma 4/000.
Notă: Aplicațiile software instalate la stațiile meteorologice automate fără traductor de strat de zăpadă,
în situația funcționării fără personal la stație, includ la fiecare oră în mod implicit în mesajul sinoptic
parametrii E’ și sss codificați cu valoare indisponibilă „/” (bară oblică), astfel că, la reluarea programului
cu personal, nu este necesară intervenția observatorului pentru includerea retard a informațiilor
referitoare la stratul de zăpadă.
285
LISTA TABELELOR DE COD
Nr.
Literă de tabelă
Semnificaţia
cod de
cod
A Miraj 0101
A1 Regiunea OMM în care a fost amplasată baliza, geamandura sau 0161
platforma
A3 Zi obscură, obscuritate accentuată în direcţia Da 0163
a Caracteristica tendinţei barometrice în timpul celor trei ore care 0200
preced ora de observaţie
a3 Indicator al “suprafeţei izabarice” standard al cărei geopotenţial 0264
este transmis în mesaj
bi Gheaţă de origine terestră 0439
C Genul norilor a căror întindere pe cer este semnalată prin Ns 0500
CH Norii care aparţin genurilor Cirrus, Cirrocumulus şi Cirrostratus 0509
CL Norii care aparţin genurilor Stratocumulus, Stratus, Cumulus şi 0513
Cumulonimbus
CM Nori care aparţin genurilor Altocumulus, Altostratus şi 0515
Nimbostratus
CS Nori speciali 0521
Ca Natura norilor de dezvoltare verticală 0531
Cc Coloritul şi/sau convergenţa norilor asociaţi cu o perturbaţie 0533
tropicală
Ct Descrierea vârfurilor norilor a căror bază este sub nivelul staţiei. 0552
C0 Nori orografici 0561
ci Concentraţia sau poziţia gheţii pe suprafaţa mării 0639
Dp Direcţia adevărată din care vine fenomenul indicat. 0700
Direcţia adevărată în care a fost observat fenomenul indicat sau în
care se produc condiţiile specificate în grupa sau direcţia
Da 0700
adevărată în care sunt văzuţi norii orografici sau norii cu
dezvoltare verticală
DL Direcţia adevărată din care vin norii CL 0700
DM Direcţia adevărată din care vin norii CM 0700
DH Direcţia adevărată din care vin norii CH 0700
Ds Direcţia adevărată a rezultantei deplasării navei în timpul celor trei 0700
ore care preced momentul observaţiei
Di Direcţia adevărată în care se află gheaţă sau liziera principală a 0739
gheţurilor, în raport cu nava
dT Amplitudinea variaţiei de temperatură, semnul variaţiei fiind dat de 0822
sn
dd Direcţia adevărată, în zeci de grade, de unde suflă vântul, dedusă 0877
dintr-un interval de 10 minute care precede momentul observaţiei
E Starea solului, fără strat de zăpadă sau gheaţă măsurabil. 0901
Eh Ridicarea deasupra orizontului a bazei nicovalei norilor 0938
Cumulonimbus sau a vârfurilor altor fenomene
E’ Starea solului acoperit cu zăpadă sau gheaţă măsurabilă 0975
e’ Unghiul înălţimii părţii superioare a fenomenului deasupra 1004
orizontului
h Înălţimea, deasupra solului, a bazei norilor cei mai joşi observaţi 1600
htht Înălţimea vârfurilor norilor inferiori sau înălţimea stratului de nori 1677
cel mai jos
Indicator de includere sau omitere a datelor referitoare la
IR 1719
precipitaţiile atmosferice, în Secţiunea 5, în cadrul mesajelor
286
Nr.
Literă de tabelă
Semnificaţia
cod de
cod
meteorologice speciale de avertizare, agravare, meteor roşu,
ameliorare
Iw Indicator de vânt 1724
IS Starea acumulării de gheaţă pe nave 1751
Indicatorul tipului de instrument pentru măsurarea evaporaţiei sau
iE 1806
tipul de cultură pentru care se indică evapotranspiraţia
Indicator de includere sau de omitere a datelor privind
iR 1819
precipitaţiile.
iw Indică unităţile în care se exprimă viteza vântului 1855
ix Indicator privind modul de exploatare a staţiei (cu personal sau 1860
automată) precum şi al includerii datelor privind timpul în
momentul observaţiei şi pe trecut
i0 Intensitatea fenomenului 1861
j1 Indicator pentru informaţii suplimentare 2061
j2j3j4 Specificaţii în legătură cu informaţiile suplimentare 2061
j5j6j7j8j9 Grupe suplimentare care urmează grupa 5j1j2j3j4 2061
M Felul mesajului meteorologic special 2500
Mw Trombe de apă, tornade, vârtejuri de vânt, furtuni de praf 2555
MiMi Simboluri de identificare a mesajului de observaţie 2582
MjMj Simboluri de identificare a unei părţi din mesaj 2582
N Nebulozitatea totală a norilor 2700
Nm Condiţiile noroase deasupra munţilor şi trecătorilor 2745
Nt Trene de condensare 2752
Nv Condiţii noroase observate de la un nivel mai înalt 2754
n3 Evoluţia norilor 2863
n4 Evoluţia norilor observată de la o staţie situată la un nivel mai 2864
ridicat
QC Cuadrantul globului terestru în care se găseşte staţia 3333
RS Viteza cu care se acumulează gheaţă pe navă 3551
RR Cantitatea de precipitaţii, sau echivalentul în apă al precipitaţiilor 3570
solide, sau grosimea depunerii solide
RRR Cantitatea de precipitaţii căzută în cursul perioadei indicate prin tR 3590
S Starea mării 3700
Si Indică stadiul de formare a gheţii pe mare 3739
S0 Bruma sau precipitaţii colorate 3761
S6 Tipul de depunere îngheţată 3764
S7 Caracterul stratului de zăpadă 3765
S8 Fenomenul de furtună de zăpadă (viscol, zăpadă ridicată de vânt) 3766
S’7 Uniformitatea stratului de zăpadă 3775
S’8 Evoluţia transportului de zăpadă 3776
sn Semnul temperaturii sau indicator pentru umezeala relativă 3845
sq Natura şi/sau tipul vijeliei 3848
ss Indicator pentru semnul şi tipul de măsurătoare a temperaturii 3850
suprafeţei mării
ss Grosimea zăpezii nou căzute 3870
sss Grosimea stratului de zăpadă în cm 3889
TR Durata perioadei la care se referă cantitatea de precipitaţii 3919
transmisă în mesajele de avertizare, agravare, meteor roşu,
ameliorare
Tw Variaţia temperaturii aerului în intervalul caracterizat prin W 1W 2 3955
când există polei sau chiciură
tR Durata perioadei de referinţă pentru cantitatea de precipitaţii 4019
căzute în intervalul care precede ora de observaţie
287
Nr.
Literă de tabelă
Semnificaţia
cod de
cod
tw Momentul de început al unui fenomen apărut înainte de ora de 4055
observaţie
tt Unităţi şi zecimi de oră înaintea observaţiei; sau durata 4077
fenomenelor
zz Variaţia, poziţia şi intensitatea fenomenelor 4077
Vs Vizibilitatea spre mare observată de la o staţie de coastă 4300
V’s Vizibilitatea pe suprafaţa mării în zona de amerizare a 4300
hidroavioanelor
Vb Variaţia vizibilităţii în timpul orei precedente 4332
VV Vizibilitatea orizontală, la suprafaţa solului 4377
vp Viteza de înaintare a fenomenului 4448
vs Viteza medie a navei în timpul celor trei ore care preced momentul 4451
observaţiei
Wa1 , W a2 Starea timpului pe trecut, transmisă de către o staţie automată 4531
W1 , W 2 Starea timpului pe trecut 4561
W3 Fenomenul meteorologic periculos, care face obiectul mesajului 4564
de avertizare, agravare, meteor roşu, ameliorare
ww Starea timpului în momentul observaţiei sau în cursul orei 4677
precedente, transmisă de către o staţie cu personal
wawa Starea timpului în momentul observaţiei, sau în cursul orei 4680
precedente, transmisă de către o staţie automată, cu traductor de
timp prezent
w1w1 Fenomenul meteorologic existent în prezent, fenomen care nu 4687
este specificat în tabela de cod 4677 sau amplificarea
fenomenului meteorologic raportat de ww din grupa 7wwW 1W 2
Z0 Fenomene optice asociate sau nu, fenomenelor meteorologice 5161
zi Cuprinde informaţii asupra situaţiei actuale a gheţurilor şi evoluţia 5239
condiţiilor în cursul celor trei ore precedente
288
Definiții
Coloana solară:
Coloana de lumină albă, care poate fi sau nu continuă; poate fi observată vertical deasupra sau
sub Soare. Coloanele solare sunt cel mai frecvent observate aproape de răsăritul sau apusul soarelui;
se pot extinde până la aproape 200 deasupra Soarelui şi în general se termină într-un punct. Când o
coloană solară apare împreună cu un cerc parhelic bine dezvoltat, la intersecţia lor apare o cruce solară.
Se foloseşte în cod 5161 (Z0 = 4).
Colorarea munţilor:
Colorare în roz sau galben a vârfurilor munţilor opuşi soarelui, când acesta este imediat sub linia
de orizont înainte de răsărit sau de apus. Acest fenomen dispare după o scurtă perioadă de colorare în
albastru, când umbra Pământului atinge aceste vârfuri. Se foloseşte în codul 5161 (Z0 = 7).
Crusta de gheaţă:
1. Un tip de crustă de zăpadă; un strat de gheaţă, mai gros decât o peliculă de gheaţă, pe o
suprafaţă de zăpadă. Se formează prin îngheţarea apei rezultată din topire sau a apei de ploaie care a
pătruns în zăpadă.
2. Acelaşi lucru cu pojghiţa de gheaţă. Aceasta este: un strat subţire, dar tare de gheaţă pe mare,
râu sau lac. Acest termen este folosit în cel puţin două cazuri: a) pentru o crustă nouă pe vechea gheaţă;
şi b) pentru un singur strat de gheaţă în golfuri sau fiorduri unde apa dulce îngheaţă peste apa uşor mai
rece de mare.
Lumina albă:
Aparenţă albă uniformă a peisajului când solul e acoperit de zăpadă şi cerul e acoperit uniform
de nori. Un fenomen optic atmosferic al regiunilor polare în care observatorul pare scufundat într-o
luminozitate albă uniformă. Nu se pot distinge umbre, orizont sau nori; simţul orientării şi distanţelor se
pierde; se pot vedea doar obiectele apropiate, închise la culoare. Fenomenul apare pe o suprafaţă
continuă de zăpadă şi sub un cer acoperit uniform, când datorită efectului de sclipire a zăpezii, lumina de
pe cer este aproape egală cu cea de la suprafaţa zăpezii. Transportul de zăpadă poate fi o cauză
suplimentară. Fenomenul apare în aer ca şi la sol.
Lumina purpurie (Lumina crepusculară):

Luminiscenţă cu nuanţe de la roz la roşu, care se poate vedea în direcţia soarelui înainte de
răsărit şi după apus când acesta este cam la 30 ÷ 60 sub linia de orizont. Ia forma unui segment de disc
luminos mai mult sau mai puţin larg, care apare deasupra orizontului. Se foloseşte în cod 5161 (Z0=6).
Lumina zodiacală:
Lumină albă sau gălbuie care apare pe cerul de noapte, mai mult sau mai puţin de-a lungul
zodiacului, de la orizont pe partea în care e ascuns soarele. Se observă când cerul e suficient de
întunecat şi atmosfera suficient de clară. Se utilizează în cod 5161 (Z0 = 9).
Momentul observaţiei sinoptice, în cazul unei staţii de suprafaţă, durează 10 minute și se încheie
întotdeauna cu măsurarea presiunii atmosferice.
Observaţia meteorologică: reprezintă măsurarea sau evaluarea unuia sau mai multor elemente
meteorologice.
Ora sinoptică este ora, exprimată în timp universal Greenwich (UTC), la care sunt efectuate, prin
înţelegere internaţională, observaţii meteorologice, simultan pe tot cuprinsul globului terestru.
Oraj fără precipitaţii:

Un oraj fără precipitaţii care ating solul (spre deosebire de un oraj cu precipitaţii care ating solul,
dar care nu e la staţia meteorologică în momentul observaţiei). Se foloseşte în cod 4677 (ww = 17).
289
Pâcla de zăpadă:
O suspensie în aer a numeroase particule de zăpadă, care reduce considerabil vizibilitatea la
suprafaţa Pământului (deseori vizibilitatea scade sub 50 m). Acest fenomen este observat foarte frecvent
în regiunile Arctice, înainte sau după o furtună de zăpadă.
Smoke: Suspensie în atmosferă de particule mici produse prin ardere.
Staţia meteorologică este locul ales ca reprezentativ pentru o zonă dată pentru un anumit tip de
activitate, în care se amplasează aparatura meteorologică şi se efectuează observaţiile.
Timpul prezent reprezintă starea vremii în momentul observaţiei sau în ora care precede observaţia.
Timpul pe trecut reprezintă caracteristica predominantă a stării vremii, existentă la staţia meteorologică
pe parcursul unei perioade de timp stabilite.
Zid de praf sau de nisip: Partea anterioară a unei furtuni de praf sau de nisip văzută de la distanţă, are
aspectul unui zid imens care înaintează, mai mult sau mai puţin rapid.
290
CONŢINUTUL ŞI SEMNIFICAŢIA GRUPELOR MESAJULUI
1.1. Grupa MiMiMjMj
Indică tipul de mesaj SYNOP

MiMi - simboluri de identificare a mesajului de observaţie;
MjMj - simboluri de identificare a unei părţi din mesaj;
MiMiMjMj - se codifică după tabela de cod 2582*1)
COD 2582
Forma MiMi
MjMj
simbolică Staţie terestră Staţie pe mare
FM 12 XII-Ext SYNOP AA – Fără deosebire se
FM 13 XII-Ext - SHIP – BB notează XX
În mesajele sinoptice transmise de staţiile meteorologice terestre, grupa MiMiMjMj va avea deci,
forma AAXX. În mesajele transmise de staţiile meteorologice costiere sau de pe mare, grupa MiMiMjMj va
fi de forma BBXX.
1.2. Grupa D... D**

Această grupă include indicativul de apel al navei. În cazul unei staţii meteorologice situate pe
mare, pe o platformă de foraj, indicativul de apel al navei este înlocuit prin RIGG.
În cazul unei staţii meteorologice situate pe o platformă de extracţie a ţiţeiului sau a gazului,
indicativul de apel al navei este înlocuit prin indicativul PLAT.
În mesajele care provin de la staţiile meteorologice de pe mare, altele decât cele de pe
geamanduri, platforme de foraj şi platforme de exploatare a ţiţeiului sau gazului şi în absenţa unui
indicativ de apel al navei, în locul lui D... D va fi utilizat cuvântul SHIP.
1.3. Grupa A1bwnbnbnb***)

Se utilizează pentru precizarea poziţiei geamandurilor lansate pe apă. Simbolurile au următoarea
semnificaţie:
A1 - Regiunea O.M.M. în care a fost amplasată baliza, geamandura sau platforma. Se codifică
astfel:
COD 0161
Cifră de cod Regiunea Zona
1 Regiunea I Africa
2 Regiunea II Asia
3 Regiunea III America de Sud
4 Regiunea IV America de Nord şi Centrală
5 Regiunea V Pacificul de sud-vest
6 Regiunea VI Europa
7 Regiunea VII Antarctica
bw - Subdiviziunea zonei indicată prin A1. Marea Neagră şi Marea Mediterană reprezintă
subdiviziunea 1;
nbnbnb - tipul şi numărul de serie al geamandurii.
1 *)
Numerele si tabelele de cod ca de exemplu 2582, sunt stabilite de catre OMM
**) Folosit numai in codurile FM 13 si FM 14
***)Folosit numai in codurile FM 13
291
1.4. Grupa YYGGiw
Conţine informaţii asupra datei şi orei de observaţie precum şi asupra unităţilor în care este
exprimat vântul. Simbolurile au următoarea semnificaţie:
YY - Ziua lunii în cursul căreia se situează ora reală de observaţie;
GG - Ora reală de observaţie rotunjită la oră întreagă UTC cea mai apropiată. Dacă este vorba
de o observaţie de suprafaţă, ora reală de observaţie este ora citirii barometrului;
iw - indică unităţile în care se exprimă viteza vântului şi se codifică astfel:
COD 1855
Cifră de cod Semnificatia
0 Viteza vântului estimată
Exprimată în metri pe secundă
1 Viteza vântului măsurată
3 Viteza vântului estimată
Exprimată în noduri
4 Viteza vântului măsurată
1.5. Grupa IIiii
Defineşte poziţia staţiei meteorologice terestre de observaţie
II – indicativ regional - defineşte zona unde este situată staţia meteorologică de observaţie.
Indicativul regional este atribut unei ţări sau unui grup de ţări situate în aceeaşi regiune. România are
indicativul 15.
Iii – indicativul naţional al staţiei meteorologice. Cifra indicativului naţional este un număr compus
din trei cifre, atribuit de Centrul Meteorologic Naţional, fiecărei staţii meteorologice de observaţie, în
limitele indicativului regional şi a numerelor de trei cifre care le sunt alocate. Pentru staţiile meteorologice
de observaţie din România au fost alocate indicativele cuprinse între 000 şi 499.
Indicativul regional şi indicativul naţional constituie împreună indicativul internaţional al staţiei
meteorologice (IIiii).
Indicativele naţionale ale staţiilor meteorologice în funcţiune pe teritoriul României sunt
următoarele:
Altitudine Indicativ Staţie Altitudine

Indicativ Staţie platformă platformă
(m) (m)
000 Darabani 259,00 280 Vârfu Omu 2504,00
004 Sighetul Marmaţiei 275,00 284 Penteleu 1632,00
007 Rădăuţi 389,00 285 Bisoca 850,00
010 Satu Mare 123,00 289 Banloc 83,40
014 Baia Mare 186,11 292 Caransebeş 241,00
015 Ocna Şugatag 503,00 296 Petroşani 607,00
020 Botoşani 161,00 297 Obârşia Lotrului 1348,00
023 Suceava 352,00 300 Braşov Ghimbav 534,00
025 Stânca Ştefăneşti 110,00 301 Fundata 1384,00
033 Iezer 1785,00 302 Predeal 1090,00
042 Săcueni 124,00 307 Râmnicu Sărat 152,00
044 Supuru de Jos 159,00 310 Galaţi 69,00
047 Târgu Lăpuş 363,00 314 Reşiţa 279,00
056 Cotnari 289,00 315 Semenic 1432,00
063 Zalău 295,00 316 Cuntu 1456,00
069 Poiana Stampei 923,00 317 Ţarcu 2180,00
073 Târgu Neamţ 387,00 319 Voineasa 573,00
080 Oradea 136,00 320 Parâng 1548,00
083 Dej 232,00 324 Câmpulung Muscel 680,70
085 Bistriţa 366,00 325 Sinaia 1500 1510,00
088 Călimani (Retitiş) 2022,00 328 Patârlagele 289,00
090 Iaşi 74,29 333 Brăila 14,52
292
(m) (m)
094 Bârnova 396,00 335 Tulcea 4,36
095 Borod 333,00 336 Gorgova 2,78
099 Huedin 560,00 337 Mahmudia 167,53
107 Topliţa 687,00 338 Oraviţa 309,00
108 Ceahlău Toaca 1897,00 340 Târgu Jiu 204,26
109 Piatra Neamţ 360,00 341 Apa Neagră (Padeș) 250,00
111 Roman 216,00 344 Polovragi 531,00
113 Negreşti 133,00 345 Morăreşti (Dedulești) 548,00
117 Holod 163,00 346 Râmnicu Vâlcea 237,00
118 Stâna de Vale 1108,00 347 Curtea de Argeş 448,00
119 Vladeasa 1800 1836,00 349 Câmpina 461,00
120 Cluj Napoca 410,00 350 Buzău 9700
123 Sărmasu 399,00 360 Sulina 12,69
124 Batoş 449,00 364 Bozovici 256,00
127 Joseni 750,00 366 Băile Herculane 190,00
136 Chișineu Criş 96,00 369 Târgu Logreşti 262,00
138 Dumbrăviţa de Codru 586,00 373 Piteşti 316,00
143 Turda 427,00 375 Târgovişte 296,49
145 Târgu Mureş 310,00 377 Ploieşti 177,00
148 Bucin 1282,00 387 Sf. Gheorghe Deltă 1,43
150 Bacău 174,00 388 Moldova Veche 82,00
154 Vaslui 116,00 395 Drăgăşani 280,00
160 Ştei 278,00 402 Urziceni 60,00
162 Câmpeni 591,00 405 Griviţa 50,00
163 Băişoara 1360,00 406 Hârşova 37,51
165 Târnăveni 523,00 408 Corugea 219,20
168 Odorhei 523,00 409 Jurilovca 37,65
170 Miercurea Ciuc 661,00 410 Dr. Turnu Severin 77,00
179 Şiria 473,00 412 Bâcleş 313,00
182 Gurahonţ 177,00 416 Stolnici 208,72
184 Roşia Montană 1196,00 419 Titu 159,03
189 Dumbrăveni 318,00 420 Bucureşti-Băneasa 90,00
194 Tg. Ocnă 242,00 421 Bucureşti-Afumaţi 90,00
197 Bârlad 172,00 422 Bucureşti-Filaret 82,00
199 Sânnicolau Mare 85,00 425 Slobozia 51,18
200 Arad 116,59 428 Gura Portiţei 2,00
204 Vărădia de Mureș 156,00 434 Slatina 172,00
206 Ţebea 273,00 444 Feteşti 58,25
208 Alba Iulia 246,00 445 Cernavodă 87,17
209 Blaj 337,00 450 Craiova 192,00
215 Baraolt 508,00 455 Videle 106,18
217 Târgu Secuiesc 568,00 460 Călăraşi 18,72
219 Adjud 101,00 462 Medgidia 69,54
230 Deva 240,00 465 Băileşti 57,00
231 Sebeş Alba 271,00 469 Caracal 106,00
235 Făgăraş 428,00 470 Roşiorii de Vede 102,15
238 Sfântu Gheorghe 523,00 475 Olteniţa 14,90
245 Jimbolia 79,00 479 Adamclisi 158,00
247 Timişoara 86,00 480 Constanţa 12,80
254 Păltiniş 1453,00 482 Calafat 61,00
260 Sibiu 443,00 489 Alexandria 75,46
261 Întorsura Buzăului 707,00 490 Turnu Măgurele 30,64
262 Lăcăuţi 1776,00 491 Giurgiu 23,60
293
(m) (m)
264 Focşani 57,00 494 Bechet 36,00
265 Tecuci 60,00 498 Zimnicea 33,63
270 Lugoj 123,00 499 Mangalia 6,00
277 Boiţa 518,00
279 Bâlea Lac 2070,00
* staţia meteorologică Fundulea aparţine de I.C.P.T.
1.6. Grupele 99 LaLaLa Qc L0L0L0 L0*2)
Indică poziţia staţiei meteorologice de observaţie de pe mare

99 - cifră de control
LaLaLa - latitudinea în zecimi de grade. Cifra zecimilor se obţine împărţind numărul minutelor cu 6,
fără să se ţină seama de rest.
Qc - cuadrantul globului terestru în care se găseşte staţia meteorologică. Se cifrează după tabela
de cod 3333.
NOTĂ:
Observatorul va alege cum codifică Qc în următoarele cazuri:
- Atunci când vasul este poziţionat pe meridianul Greenwich sau pe meridianul de 180° (L0L0L0 L0
= 0000 sau 1800):
Qc = 1 sau 7 (Emisfera nordică) sau
Qc = 3 sau 5 (Emisfera sudică).
- Atunci când vasul este pe Ecuator (LaLaLa = 000):
Qc = 1 sau 3 (longitudine estică) sau
Qc = 5 sau 7 (longitudine vestică)
L0L0L0L0 - longitudinea în zecimi de grade cifra zecimilor se obţine împărţind numărul minutelor
cu 6, fără să se ţină seama de rest.
COD 3333
Cifră de cod Latitudine Longitudine N
1 Nord Qc= 1
Est
GREENWICH
Qc = 7
3 Sud Est
5 Sud Qc=3
Vest
W Ecuator
MERIDIAN S
Qc= 5
7 Nord
Vest
2 *)
Aceste grupe se utilizeaza in forma simbolica FM 13-XII SHIP
294
2.1. Grupa iRixhVV
Această grupă este inclusă obligatoriu în toate tipurile de mesaje SYNOP. Semnificaţia
simbolurilor folosite în cadrul grupei este următoarea:
iR - indicator de includere sau de omisiune a datelor privind precipitaţiile. Se codifică după tabela
următoare:
COD 1819
Cifră Secţiunea în care sunt Situaţia grupei 6RRRtR
de transmise datele de precipitaţii
cod
0 Secţiunile 1 şi 3 Grupa este inclusă în ambele secţiuni
1 Secţiunea 1 Grupa este inclusă
2 Secţiunea 3 Grupa este inclusă
3 Lipsă şi în Secţiunea 1 şi în 3 Grupa este omisă deoarece nu au fost precipitaţii
4 Lipsă şi în Secţiunea 1 şi în 3 Grupa este omisă (datele asupra cantităţilor de
precipitaţii nu sunt disponibile)
NOTE:
1. În sistemul meteorologic al României, datele asupra cantităţilor de precipitaţii se transmit:
- în Secţiunea 3 (iR= 2)
- în ambele Secţiuni 1 şi 3 (iR= 0)
- şi în Secţiunea 5.
Includerea datelor de precipitaţii în Secţiunea 5 nu este evidenţiată prin iR.
2. Dacă datele de precipitaţii se măsoară şi se transmit orar, atunci:
I. pentru mesajele de la orele principale (00, 06, 12, 18 UTC)

Se va folosi cifra de cod 0 pentru iR
Exemple:
Pentru un mesaj sinoptic principal de ora 18 UTC
-precipitaţii în intervalul 15 ÷ 18 UTC, cantităţi de precipitaţii disponibile de 23 l/mp, pe 12

şi 3 ore :
Secţiunea 1: iR=0, 60232 Secţiunea 3: 60237
- precipitaţii în intervalul 15 ÷ 18 UTC, cantităţi de precipitaţii indisponibile pe 12 şi 3 ore:

Secţiunea 1: iR=0, 6///2 Secţiunea 3: 6///7
-precipitaţii în intervalul 12 ÷ 15 UTC, cantitate de precipitaţii disponibilă de 23 l/mp; în

intervalul 15 ÷ 18 UTC lipsă precipitaţii:
-precipitaţii în intervalul 12-15 UTC, cantitate de precipitaţii indisponibilă; în intervalul 15-

18 UTC lipsă precipitaţii:
Secţiunea 1: iR=0, 6///2 Secţiunea 3: 60007
-precipitaţii în intervalul 12-18 UTC, cantităţi disponibile pe 12 şi 3 ore de 23 l/mp şi,

respectiv, 10l/mp:
295
- precipitaţii în intervalul 12-18 UTC, cantitate indisponibilă pe 12 ore şi cantitate disponibilă
pe 3 ore de 10 l/mp:
- precipitaţii în intervalul 12-18 UTC, cantităţi indisponibile pe 12 ore şi 3 ore :

- precipitaţii în intervalul 12-18 UTC, cantitate disponibilă pe 12 ore de 23 l/mp şi cantitate

indisponibilă pe 3 ore:
Secţiunea 1: iR=0, 60232 Secţiunea 3: 6///7
- lipsă precipitaţii în intervalul 06-18 UTC:

II. pentru mesajele de la orele sinoptice intermediare (03, 09, 15, 21 UTC) şi de la vizuale (01,
02, 04, 05, 07, 08, 10, 11, 13, 14, 16, 17, 19, 20, 22, 23 UTC)
Exemple:
Intermediar de ora 03 UTC
- precipitaţii în intervalul 00-03 UTC, cantitate disponibilă de 23 l/mp:

Secţiunea 1: iR = 2, Secţiunea 3: 60237
- precipitaţii în intervalul 00-03 UTC, cantitate indisponibilă:

Secţiunea 1: iR = 2, Secţiunea 3: 6///7

III. pentru mesajele vizuale (01, 02, 04, 05, 07, 08, 10, 11, 13, 14, 16, 17, 19, 20, 22, 23 UTC)
Exemple:
Vizual de ora 01 UTC
- precipitaţii în intervalul 00 -01 UTC, cantitate disponibilă de 10 l/mp:

- precipitaţii în intervalul 00 -01 UTC, cantitate indisponibilă:

- lipsă precipitaţii în intervalul 00 -01 UTC:

3. Dacă datele de precipitaţii se măsoară şi se transmit la 3 ore, atunci:

I. pentru orele principale (00, 06, 12, 18 UTC).
Exmple:
Pentru un principal de ora 18 UTC
- precipitaţii în intervalul 15 – 18 UTC, cantităţi de precipitaţii disponibile pe 12 şi 3 ore de
23 l/mp:
- precipitaţii în intervalul 15 – 18 UTC, cantitate de precipitaţii indisponibilă:

- precipitaţii în intervalul 12-15 UTC, cantitate de precipitaţii disponibilă de 23 l/mp; în

intervalul 15-18 UTC lipsă precipitaţii:
296
- precipitaţii în intervalul 12-15 UTC, cantitate de precipitaţii indisponibilă; în intervalul 15-

18 UTC lipsă precipitaţii:
- precipitaţii în intervalul 12-18 UTC, cantităţi disponibile pe 12 şi 3 ore de 23 l/mp şi 10

l/mp:
- precipitaţii în intervalul 12-18 UTC, cantitate indisponibilă pe 12 ore şi cantitate disponibilă

pe 3 ore de 10l/mp:
- precipitaţii în intervalul 12-18 UTC, cantităţi indisponibile pe 12 ore şi 3 ore :

- precipitaţii în intervalul 12-18 UTC, cantitate disponibilă pe 12 de 23 l/mp şi cantitate

indisponibilă pe 3 ore:
Secţiunea 1: iR=0, 60232 Secţiunea 3: 6///7

II. pentru mesajele de la orele intermediare (03, 09, 15, 21 UTC)

Exemple:
Intermediar de ora 03 UTC
- precipitaţii în intervalul 00-03 UTC, cantitate disponibilă de 23 l/mp:

- precipitaţii în intervalul 00-03 UTC, cantitate indisponibilă:


III. Pentru mesajele vizuale (01, 02, 04, 05, 07, 08, 10, 11, 13, 14, 16, 17, 19, 20, 22, 23 UTC)
Vizual de ora 01 UTC
- precipitaţii în intervalul 00 -01 UTC:

- lipsă precipitaţii în intervalul 00 -01 UTC:

Vezi paragraful 2.7 din “Reguli pentru utilizarea codului sinoptic”
ix - indicator privind modul de exploatare a staţiei (cu personal sau automată) precum şi al
includerii datelor privind timpul în momentul observaţiei şi pe trecut.
Acest indicator se codifică după următoarea tabela de cod:
297
COD 1860
Cifră Mod de Situaţia grupei 7wwW1W2 sau 7wawaWa1Wa2
de exploatare
cod
1 cu personal Grupa este inclusă
2 cu personal Grupa este omisă (nu sunt fenomene importante de semnalat)
3 cu personal Grupa este omisă (nu s-au făcut observaţii, datele nu sunt
disponibile)
4 automată Grupa este inclusă, folosind tabelele de cod 4677 şi 4561
5 automată Grupa este omisă (nu sunt fenomene importante de semnalat)
6 automată Grupa este omisă (nu s-au făcut observaţii, datele nu sunt
disponibile)
7 automată Grupa este inclusă (folosind tabelele de cod 4680 şi 4531)
NOTE:
1. se consideră că nu sunt fenomene meteorologice importante de semnalat, atunci când
fenomenele meteorologice din momentul observaţiei corespund cifrelor de cod 00, 01, 02 sau 03, iar
fenomenele meteorologice pe trecut se codifică cu cifrele 0, 1 sau 2.
2. staţiile meteorologice cu personal care efectuează observaţii clasice asupra fenomenelor
meteorologice (fără traductori pentru determinarea stării vremii) vor folosi numai grupa 7wwW 1W 2 şi ix va
avea valorile 1, 2 sau 3.
3. staţiile meteorologice automate (cu traductori pentru determinarea stării vremii) folosesc în
mod obişnuit grupa 7wawaW a1W a2 şi indicatorul ix = 5, 6 şi 7.
4. numai atunci când o staţie meteorologică automată este destul de sofisticată şi capabilă să
efectueze automat observaţii conform tabelelor de cod SYNOP 4677 şi 4561 se vor folosi grupa
7wwW 1W 2 şi indicatorul ix = 4
h - înălţimea, deasupra solului, a bazei norilor cei mai joşi observaţi.

Acest element se codifică cu ajutorul următoarei tabele de cod:
COD 1600
Cifră de Înălţimea bazei norilor
cod
0 0 la 50 m
1 50 la 100 m
2 100 la 200 m
3 200 la 300 m
4 300 la 600 m
5 600 la1000 m
6 1000 la 1500 m
7 1500 la 2000 m
8 2000 la 2500 m
9 2500 sau mai mult, sau nu sunt nori
/ Înălţimea bazei norului nu este cunoscută sau baza norilor este la un nivel
inferior şi vârfurile la un nivel superior celui al staţiei
NOTE:
1. “înălţimea deasupra solului” este considerată ca fiind înălţimea deasupra nivelului staţiei
meteorologice.
2. Dacă înălţimea determinată a bazei norilor, coincide cu una dintre limitele de codificare
comună pentru două cifre de cod succesive, aceasta se codifică cu cifra cea mai mare dintre cele
două cifre succesive.
De exemplu: o înălţime de 600 m se cifrează cu cifra de cod 5.
298
3. În locul lui h în mesaje se cifrează înălţimea bazei norilor CL indiferent de nebulozitatea lor, iar
dacă norii CL lipsesc, prin h se cifrează înălţimea bazei norilor CM.
4. În cazul în care norii CL şi CM lipsesc, dar sunt prezenţi norii CH cu condiţia ca nebulozitatea lor
să fie egală sau mai mare de o optime, atunci h ia valoarea 9.
5. Dacă staţia meteorologică se găseşte în ceaţă, într-o furtună de nisip sau praf, sau într-
un transport de zăpadă la înălţime, dar cerul poate fi zărit, atunci h se referă la baza cea mai joasă
a norului observat. Dacă în condiţiile menţionate mai sus cerul nu poate fi văzut, atunci h se
codifică prin / (bară oblică).
6. Datorită razei limitate de acţiune a echipamentului pentru detectarea înălţimii bazei norilor,
existent în dotarea unei staţii meteorologice automate, pentru h, cifrele de cod raportate vor avea una
dintre următoarele semnificaţii:
a) înălţimea reală a bazei norului este cuprinsă între limitele indicate de către cifra de cod, sau
b) înălţimea reală a bazei norului este mai mare decât limita indicată de cifră de cod, dar nu
poate fi determinată din cauza limitelor instrumentale, sau
c) nu sunt nori în poziţii perfect verticale deasupra staţiei meteorologice.
VV - vizibilitatea orizontală, la suprafaţa solului; se codifică după tabela de cod următoare:
COD 4377
Cifră de Vizibilitatea în Cifră de Vizibilitatea Cifră de Vizibilitatea în
cod km cod în km cod km
00 <01 34 3,4 68 18,0
01 0,1 35 3,5 69 19,0
02 0,2 36 3,6 70 20,0
03 0,3 37 3,7 71 21,0
04 0,4 38 3,8 72 22,0
05 0,5 39 3,9 73 23,0
06 0,6 40 4,0 74 24,0
07 0,7 41 4,1 75 25,0
08 0,8 42 4,2 76 26,0
09 0,9 43 4,3 77 27,0
10 1,0 44 4,4 78 28,0
11 1,1 45 4,5 79 29,0
12 1,2 46 4,6 80 >30
13 1,3 47 4,7 81 35,0
14 1,4 48 4,8 82 40,0
15 1,5 49 4,9 83 45,0
16 1,6 50 5 84 50,0
17 1,7 51 85 55,0
18 1,8 52 nu se 86 60,0
19 1,9 53 utilizează 87 65,0
20 2,0 54 88 70,0
21 2,1 55 89 >70
22 2,2 56 6,0 90 <0,05
23 2,3 57 7,0 91 0,05
24 2,4 58 8,0 92 0,2
25 2,5 59 9,0 93 0,5
26 2,6 60 10,0 94 1,0
27 2,7 61 11,0 95 2,0
28 2,8 62 12,0 96 4,0
29 2,9 63 13,0 97 10,0
30 3,0 64 14,0 98 20,0
31 3,1 65 15,0 99 ≥50
32 3,2 66 16,0
33 3,3 67 17,0
299
În acest tabel de cod SYNOP 4377 este indicată distanţa până la reperul vizibil şi
identificabil cel mai îndepărtat. În cazul în care vizibilitatea determinată se încadrează între două
cifre de cod, pentru mesajul sinoptic va fi aleasă cifra de cod cea mai mică.
NOTE:
1. Dacă vizibilitatea orizontală nu este aceeaşi în toate direcţiile, prin VV se indică
vizibilitatea cea mai mică.
2. Cifrele de cod de la 00 la 89 se folosesc numai de către staţiile meteorologice care au
posibilitatea de a determina cu precizie vizibilitatea orizontală, pe toate cele 8 direcţii principale, pentru
fiecare treaptă de vizibilitate a tabelei de cod SYNOP 4377.
3. Staţiile meteorologice care nu posedă repere sau instrumente speciale pentru determinarea
vizibilităţii orizontale (valabil şi pentru staţiile meteorologice de pe mare), folosesc pentru codificarea
vizibilităţii orizontale decada 90 - 99 a tabelei de cod SYNOP 4377 pentru VV.
2.2. Grupa Nddff

Este inclusă obligatoriu în toate mesajele sinoptice.
N - nebulozitatea totală a norilor (porţiunea din bolta cerului acoperită cu nori, indiferent de genul
acestora). Se cifrează conform următoarei tabele de cod:
COD 2700
Cifră de cod Gradul de acoperire a cerului
0 0 (cer senin) 0 (cer senin)
1 1/8 sau mai puţin, însă nu cer senin 1/10 sau mai puţin, însă nu cer senin
2 2/8 2/10 ÷ 3/10
3 3/8 4/10
4 4/8 5/10
5 5/8 6/10
6 6/8 7/10 ÷ 8/10
7 7/8 sau mai mult, dar nu 8/8 9/10 sau mai mult, însă nu complet
acoperit (cer cu spărtură)
8 8/8 10/10 (cerul complet acoperit cu nori)
9 Cer invizibil sau imposibil de evaluat întinderea şi felul norilor din cauza
întunericului, ceţii, zăpezii viscolite, etc.
/ Nu s-a efectuat nici o observaţie
- Vezi paragraful 2.7 din “Reguli pentru utilizarea Codului Sinoptic”

N - indică ceea ce vede observatorul în mod real în timpul observaţiei.
NOTE:
1. Un cer care pare acoperit cu nori Altocumulus sau Stratocumulus perlucidus, este indicat prin
cifra de cod 7 sau o cifră inferioară, deoarece între elementele componente ale unor astfel de nori, se
află întotdeauna spaţii goale chiar dacă în mod aparent norii respectivi acoperă toată bolta cerului.
2. N este codificat cu 0 (zero) dacă, prin ceaţă sau în prezenţa altor fenomene analoage (furtuni
de praf, furtuni de nisip sau zăpadă viscolită, suspensii dense de fum la înălţime, pulberi, etc) se zăreşte
cerul albastru sau se văd stelele, numai dacă nu se observă nici cea mai mică urmă de nori.
3. Când prin ceaţă sau în prezenţa fenomenelor enumerate mai sus cerul este vizibil, adică se
observă nori al căror gen şi nebulozitate se poate aprecia, N se cifrează ca şi când ceaţa sau
fenomenele respective nu ar exista.
4. Trenele de condensare, lăsate de avioane (asemănătoare uneori cu norii) care se împrăştie
repede, nu se codifică.
5. Trenele de condensare persistente ca şi formaţiunile noroase care se formează din
trenele de condensare, se codifică ca nori, utilizând cifrele corespunzătoare ale codului pentru CH
sau CM.
dd - direcţia adevărată, în zeci de grade, din care suflă vântul, dedusă dintr-un interval de 10
minute care preced momentul observaţiei. Dacă în decursul acestor 10 minute caracteristicile vântului
prezintă o discontinuitate, sunt reţinute pentru a stabili valoarea medie a direcţiei, numai datele ulterioare
acestei discontinuităţi. Aceasta înseamnă însă, scurtarea perioadei considerate pentru stabilirea valorii
300
medii a direcţiei.
Direcţia vântului se codifică în decagrade conform următorului cod:
COD 0877
00 calm 19 185-194°
01 5-14° 20 195-204°
02 15-24° 21 205-214°
03 25-34° 22 215-224°
04 35-44° 23 225-234°
05 45-54° 24 235-244°
06 55-64° 25 245-254°
07 65-74° 26 255-264°
08 75-84° 27 265-274°
09 85-94° 28 275-284°
10 95-104° 29 285-294°
11 105-114° 30 295-304°
12 115-124° 31 305-314°
13 125-134° 32 315-324°
14 135-144° 33 325-334°
15 145-154° 34 335-344°
16 155-164° 35 345-354°
17 165-174° 36 355-04°
variabilă sau din
18 175-184° 99
toate direcţiile
Tabela de cod 0877 se foloseşte numai de către staţiile meteorologice dotate cu instrumente
(anemometre, anemografe, traductori de vânt etc.), care permit determinarea direcţiei vântului cu
precizia dată de acest cod.
Staţiile meteorologice dotate numai cu giruete, care nu permit determinarea direcţiei vântului în
decagrade, cifrează direcţia vântului (dd) după următorul tabel:

00 calm 20 SSV
02 NNE 23 SV
05 NE 25 VSV
07 ENE 27 V
09 E 29 VNV
11 ESE 32 NV
14 SE 34 NNV
16 SSE 36 N
18 S 99 variabilă
ff - viteza mijlocie a vântului exprimată în m/s determinată în intervalul de 10 minute, ce precede
observaţia curentă. Dacă în decursul acestor 10 minute, viteza vântului prezintă o discontinuitate, numai
datele ulterioare acestei discontinuităţi sunt reţinute pentru stabilirea valorilor medii ale vitezei vântului,
ceea ce înseamnă, însă scurtarea perioadei de observare.
Staţiile meteorologice dotate cu instrumente înregistratoare şi traductori ai vitezei vântului,
folosesc indicaţiile acestora pentru determinarea vitezei medii în intervalul de 10 minute.
Staţiile meteorologice care nu posedă instrumente înregistratoare, ci numai giruete, determină
viteza vântului conform cu “Efectuarea observațiilor și măsurătorilor meteorologice – Instrucțiuni pentru
stațiile meteorologice” – Capitolul B.7 și – Anexa 5.
În lipsa instrumentelor, viteza vântului va fi apreciată după specificaţiile date, în scara Beaufort.
Valoarea estimată, exprimată în cifre ale scării Beaufort, este convertită în m/s, folosind vitezele
echivalente ale vântului menţionate în scara Beaufort.
Dacă în intervalul de 10 minute care precede observaţia, vântul suflă în rafale, în mesajul sinoptic
301
respectiv se introduce grupra specială 910ff.
MĂSURĂTORI CU TRADUCTORUL DE VÂNT AL STAŢIEI AUTOMATE

Dacă viteza vântului medie pe 10 minute este egală cu 0,0 m/s, atunci ddff se codifică 0000
(cazul de “calm”).
Dacă viteza vântului medie pe 10 minute este cuprinsă între 0,1 şi 0,4 m/s, atunci dd se codifică
în SYNOP pe valoarea măsurată de traductor, iar ff se codifică 00. ATENȚIE! De la stațiile automate
datele sunt transmise în format brut, nu în codificare SYNOP (vezi Prefața)
În cazul în care traductorul de vânt prezintă defecţiuni, în mod automat ddff se codifică //// (patru
bare oblice).
MĂSURĂTORI CU GIRUETA
În momentul în care se depăşeşte limita de măsurare a giruetei apar următoarele cazuri:
- direcţia este cunoscută, viteza este necunoscută (a depăşit limita de măsurare): dd se codifică conform
tabelei de cod, iar ff se codifică cu ultima valoare posibilă măsurată de girueta, adică 40 sau 20 când
girueta cu placă grea lipsește;
- direcţia nu poate fi determinată, viteza este necunoscută (a depăşit limita de măsurare): dd se codifică
99, iar ff se codifică cu 40 sau 20 când girueta cu placă grea lipsește;
În cazul în care girueta prezintă defecţiuni, ddff se codifică //// (patru bare oblice).
2.3 Grupa 00fff
Această grupă este opţională în mesajul SYNOP. Dacă traductorul poate măsura mai mult
de 99 m/s, în Secţiunea 1 se introduce grupa 00fff.
fff - viteza mijlocie a vântului în m/s determinată în intervalul de 10 minute, ce precede observaţia
curentă. Dacă în decursul acestor 10 minute, viteza vântului prezintă o discontinuitate, numai datele
ulterioare acestei discontinuităţi sunt reţinute pentru stabilirea valorilor medii ale vitezei vântului, ceea ce
înseamnă, însă scurtarea perioadei de observare.
NOTĂ:
Viteza aparentă a vântului, măsurată la bordul unei nave aflate în mers, trebuie să fie corectată
în funcţie de direcţia şi viteza navei, pentru a obţine o viteză reală a vântului, care trebuie menţionată în
mesaj. Corecţia poate fi făcută cu ajutorul paralelogramului vitezei sau cu ajutorul unor tabele speciale.
2.4. Grupa 1snTTT
Această grupă conţine informaţii despre temperatura aerului şi este inclusă în mesaje ori de câte
ori dispunem de date (informaţii) despre temperatura aerului, dacă nu există indicaţii contrare sau reguli
particulare.
1- cifra de control.
sn - semnul temperaturii aerului sau indicator pentru umezeala relativă, se codifică după tabela
de cod 3845.
COD 3845
Cifră de cod Semnul temperaturii
0 Temperatură pozitivă sau egală cu zero
1 Temperatură negativă
9 Se introduce umezeala relativă
TTT - temperatura aerului în momentul observaţiei, exprimată în zecimi de grade Celsius.

Semnul său este dat de sn.
Exemple:
Temperatura în grade Celsius Codificare
10.2°C 10102
- 30.8°C 11308
302
NOTE:
1. Navele auxiliare indică temperatura în grade Celsius întregi, folosind grupa în forma 1snTT/.
2. Dacă nu dispun de astfel de date, din cauza unor defecţiuni temporare ale instrumentelor,
staţiile automate programate pentru a transmite această grupă o omit complet sau o includ în mesajul lor
sub forma 1////.
2.5. Grupa 2snTdTdTd (29UUU)
Conţine date asupra temperaturii punctului de rouă sau umezelii relative a aerului.
2 - cifră de control.
sn - semnul temperaturii sau indicator pentru umezeala relativă, se codifică după tabela de cod
SYNOP 3845. În cazul în care, în locul temperaturii punctului de rouă, în grupă se transmite umezeala
relativă, sn se codifică 9.
TdTdTd - temperatura punctului de rouă, exprimată în zecimi de grade Celsius.
UUU - umezeala relativă a aerului, în procente, prima cifră fiind zero în afară cazului unei umezeli
relative egale cu 100%.
Grupa este inclusă în mesaj ori de câte ori este disponibilă, dacă nu există alte indicaţii sau reguli
particulare.
Exemple:
Temperatura punctului de rouă
în grade Celsius Codificare
3.8 20038
- 21.3 21213
Grupa 29UUU înlocuieşte grupa 2snTdTdTd dacă temperatura punctului de rouă nu este
disponibilă şi dacă umiditatea relativă a aerului este măsurată.
N O T E:
1. Se recomandă includerea temperaturii punctului de rouă în mesajele de observaţii sinoptice de
suprafaţă (şi nu temperatura punctului de îngheţ), dacă tensiunea vaporilor de apă este inferioară
tensiunii vaporilor de apă saturaţi la 0°C.
2. Dacă nu putem da decât o valoare estimativă, în °C întregi, a temperaturii punctului de rouă,
codificăm cu 2snTT0.
3. Dacă nu dispunem de astfel de date din cauza unor defecţiuni temporare ale instrumentelor,
staţiile meteorologice automate, programate pentru a transmite în această grupă temperatura punctului
de rouă, o omit complet sau o includ în mesajul lor de observaţie sub forma 2////.
4. Folosirea grupei 29UUU în locul grupei 2snTdTdTd trebuie strict limitată la cazurile în care nu
putem determina temperatura punctului de rouă.
2.6. Grupa 3P0 P0 P0P0
P0 P0 P0 P0 - reprezintă presiunea atmosferică la nivelul staţiei, exprimată în zecimi de
hectopascali (de milibari) adică presiunea atmosferică citită la barometru şi corectată pentru 0°C,
omiţând cifra miilor din valoarea presiunii atmosferice.
Exemple:
Presiunea la nivelul staţiei exprimată
în hectopascali (= milibari) Codificare
1013,2 30132
998,7 39987
753,6 37536
303
N O T Ă:
Dacă nu sunt disponibile, ca urmare a unei defecţiuni temporare a instrumentelor, staţiile
meteorologice automate programate pentru a transmite această grupă, o omit complet sau o includ în
mesajele lor de observaţie sub forma 3////.
2.7. Grupa 4PPPP (4a3hhh)
Grupa 4PPPP se transmite ori de câte ori se poate determina (calcula) cu o precizie
satisfăcătoare, presiunea atmosferică la nivelul mediu al mării. Se transmite în mod similar ca şi
presiunea atmosferică la nivelul staţiei, în zecimi de hectopascali (de milibari) omiţând cifra miilor din
valoarea presiunii.
Exemple:
Presiunea la nivelul mediu al mării,
în hectopascali (= milibari) Codificare
1032,1 40321
952,6 49526
O staţie meteorologică care nu poate indica cu o precizie satisfăcătoare presiunea atmosferică la

nivelul mediu al mării, va indica, conform unui acord regional, geopotenţialul unei suprafeţe izobarice
standard convenite. În acest caz, grupa 4PPPP este înlocuită cu grupa 4a3hhh.
În România staţiile meteorologice cu altitudine mai mare

sau egală cu 500 m transmit geopotenţialul.
Alegerea nivelului standard pentru calcularea geopotenţialului se va face în conformitate cu

hotărârile de codificare ale Asociaţiei regionale.
Conform Rezoluţiei 28 a Asociaţiei Regionale a VI-a Europa, din care face parte şi ţara noastră,
alegerea nivelului standard pentru cifrarea geopotenţialului, în conformitate cu altitudinea staţiei
meteorologice, se face în modul următor:
Altitudinea staţiei Nivelul de

de la până la presiune
500 m 1000 m 925 mb
1001 m 2300 m 850 mb
2301 m 3700 m 700 mb
3701 m mai mari 500 mb
4 - cifră de control;
a3 - indicator al “suprafeţei izobarice” standard al cărei geopotenţial este transmis în mesaj. Se
codifică conform tabelei de cod 0264 revizuită:
COD 0264
Cifră Nivelul izobaric standard la care este raportat geopotenţialul
de cod (hectopascali)
1 1000 mb
2 925 mb
5 500 mb
7 700 mb
8 850 mb
hhh - reprezintă geopotenţialul “suprafeţei izobarice” standard indicată prin a3 , exprimat în metri
geopotentiali, omiţând cifra miilor.
304
Exemple:
“Suprafaţa izobarică” Geopotenţialul în
Codificat
standard în hectopascali metri geopotentiali
500 5560 45560
700 3047 47047
850 1483 48483
925 841 42841
NOTĂ:
Staţiile meteorologice aflate pe mare care transmit mesaje SHIP vor folosi în exclusivitate grupa
4PPPP.
2.8. Grupa 5appp
Această grupă este rezervată codificării tendinţei barometrice din ultimele trei ore ce preced ora
de observaţie. Dacă nu există alte indicaţii convenite prin acorduri regionale, grupa 5appp se include de
fiecare dată când tendinţa barometrică din ultimele trei ore este disponibilă.
Semnificaţia simbolurilor este următoarea:
a - caracteristica tendinţei barometrice în timpul celor trei ore care preced ora de observaţie. Se
codifică după tabela de cod SYNOP 0200.
COD 0200
Cifră Caracteristica tendinţei barometrice în timpul celor 3 ore care preced ora de
de cod observaţie
În creştere, apoi în scădere; presiunea atmosferică este aceeaşi sau mai mare decât
0
cu 3 ore mai înainte.
În creştere, apoi staţionară; sau în creştere, apoi în
1
creştere mai lentă Presiunea atmosferică este
2 În creştere (uniformă sau neuniformă) mai ridicată decât cu 3 ore
În scădere sau staţionară, apoi în creştere; sau în creştere mai înainte
3
apoi în creştere mai rapidă
4 Staţionară; presiunea atmosferică este aceeaşi ca şi mai înainte cu 3 ore
În scădere, apoi în creştere; presiunea atmosferică este aceeaşi sau mai mică decât
5
cu 3 ore mai înainte
În scădere, apoi staţionară; sau în scădere apoi în
6
scădere mai lentă Presiunea atmosferică este
7 În scădere (uniformă sau neuniformă) mai scăzută decât cu 3 ore
Staţionară sau în creştere apoi în scădere; sau în scădere mai înainte
8
apoi în scădere mai rapidă
NOTĂ:
În mesajele de observaţie ce provin de la o staţie meteorologică automată, “a” este codificat cu 2
dacă tendinţa este în creştere, cu 7 dacă aceasta este în scădere şi cu 4 dacă presiunea atmosferică nu
s-a modificat în ultimele 3 ore.
ppp - valoarea totală a tendinţei barometrice calculată din presiunile atmosferice la nivelul
staţiei (diferenţa de presiune atmosferică la nivelul staţiei) în cursul celor trei ore care preced ora de
observaţie. În mesaj tendinţa se înscrie în zecimi de hectopascali (= milibari).
Exemple:
Presiunea atmosferică în momentul observaţiei este cu 10,2 mb mai mare decât cu trei ore
mai înainte. În locul lui ppp se trece 102. Presiunea în momentul observaţiei este cu 6,3 mb mai
joasă decât cu trei ore mai înainte. În locul lui ppp se va trece 063.
Dacă valoarea tendinţei barometrice este determinată în milimetri şi zecimi, pentru transformarea
ei în zecimi de mb, se foloseşte următorul tabel:
305
Milimetri Zecimi de milimetri
întregi 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 00 01 03 04 05 07 08 09 11 12
1 13 15 16 17 19 20 21 23 24 25
2 27 28 29 31 32 33 35 36 37 39
3 40 41 43 44 45 47 48 49 51 52
4 53 55 56 57 59 60 61 63 64 65
5 67 68 69 71 72 73 75 76 77 79
6 80 81 83 84 85 87 88 89 91 92
7 93 95 96 97 99 100 101 103 104 105
8 107 108 109 111 112 113 115 116 117 119
9 120 121 123 124 125 127 128 129 131 132
10 133 135 136 137 139 140 141 143 144 145
Exemplu:
Tendinţa barometrică este evaluată la 9,7 mm. Valoarea corespunzătoare în zecimi de milibari
care se transmite în locul literelor ppp este 129.
2.9. Grupa 6RRRtR

Conţine date asupra precipitaţiilor căzute la staţia meteorologică în intervalul de 6 sau 12 ore
care precede momentul observaţiei.
6 - cifră de cod
RRR - cantitatea de precipitaţii căzută în cursul perioadei indicate prin tR. Se codifică conform
următoarei tabele de cod:
COD 3590
Cifră Cantităţi de precipitaţii Cifră Cantităţi de precipitaţii
de cod mm de cod mm
000 nu sunt precipitaţii 990 urme (picături)
001 1 991 0,1
002 2 992 0,2
003 3 993 0,3
• • 994 0,4
• • 995 0,5
• • 996 0,6
• • 997 0,7
988 988 998 0,8
989 989 sau mai mult 999 0,9
/// Precipitaţiile nu au fost măsurate (nu este
oră de măsurare sau nu au putut fi
măsurate)
tR - durata perioadei de referinţă pentru cantitatea de precipitaţii căzute în intervalul care precede
ora de observaţie.
COD 4019
Cifră de cod Semnificaţia
1 Cantitatea de precipitaţii căzută în intervalul de 6 ore
5 Cantitatea de precipitaţii căzută în intervalul de 1 oră
306
NOTE:
1. tR = 1 se utilizează în mesajele sinoptice de la orele 00 şi 12 UTC, în grupa 6RRRtR din
Secţiunea 1.
tR = 2 se utilizează în mesajele sinoptice de la orele 06 şi 18 UTC în grupa 6RRRtR din Secţiunea
1.
tR = 5 se utilizează în mesajele sinoptice vizuale de la orele 01, 02, 04, 05, 07, 08, 10, 11, 13, 14,
16, 17, 19, 20, 22, 23 UTC în grupa 6RRRtR din Secţiunea 3.
tR = 7 se utilizează în mesajele sinoptice de la orele standard principale şi de la orele standard
intermediare, în grupa 6RRRtR din Secţiunea 3.
2. În schimbul internaţional de date de precipitaţii sunt cerute cantităţile de precipitaţii la
orele standard principale pe ultimele 6 şi 12 de ore. În acest sens, grupa 6RRRt R va fi inclusă
obligatoriu în Secţiunea 1.
3. În schimbul regional de date de precipitaţii sunt cerute cantităţile de precipitaţii pe
ultimele 3 ore, sau alte perioade. În acest sens, grupa 6RRRtR va fi inclusă obligatoriu în
Secţiunea 3.
4. În cazul navelor far care folosesc codul SHIP şi al staţiilor meteorologice oceanice,
utilizarea acestei grupe va fi stabilită regional sau naţional. În cazul staţiilor meteorologice
amplasate pe nave mobile, care fac observaţii asupra precipitaţiilor, grupa va fi inclusă în fiecare
raport SHIP. Regulile de codificare a termenilor grupei 6RRRtR la staţiile meteorologice de pe
mare şi a navelor - far sunt aceleaşi ca şi la staţiile meteorologice terestre.
5. În grupa 6RRRtR se vor folosi următoarele codificări:

a. lipsa precipitaţiilor în timpul perioadei de referinţă va fi indicată de către sistemele noi
(automate) şi de către observatorii umani prin codificarea lui RRR cu 000 (3 zerouri).
b. cantitatea indisponibilă de precipitaţii căzută în timpul perioadei de referinţă va fi
indicată de către sistemele noi (automate) şi de către observatorii umani prin codificarea lui RRR
cu /// (3 bare oblice).
6. Cantităţile de precipitaţii măsurabile, provenite din ceaţă, brumă topită, rouă, chiciură, polei
etc, nu se includ în grupa 6RRRtR. A se vedea și „Efectuarea observațiilor și măsurătorilor meteorologice
– Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice” Capitolul B.11. „Precipitațiile atmosferice”
7. Cantităţile mici de precipitaţii, sub 0,2 l/m2, care nu sunt înregistrate de traductorul staţiei
meteorologice automate, se includ de către observator în mesaje cu cifrele de cod 990 şi 991.
2.10. Grupa 7wwW1W2 sau 7wawaWa1Wa2
Caracterizează starea timpului în momentul observaţiei şi în intervalul de timp care precede

observaţia, la care se referă mesajul sinoptic. Această grupă nu se include în mesaj decât în cazul în
care se observă fenomene de o importanţă oarecare (relativă) în momentul observaţiei, pe trecut sau în
ambele cazuri.
În prezent, la stațiile meteorologice din rețeaua națională a României, observațiile asupra
fenomenelor meteorologice sunt efectuate atât de către observatorii umani, cât și de echipamente
automate specializate.
Staţiile meteorologice automate fără traductor de timp prezent, dar la care este încadrat
personal, vor transmite grupa 7wwW 1W 2, codificând ww conform tabelei de cod SYNOP 4677 iar W 1 şi
W2 codificate conform tabelei de cod SYNOP 4561.
Staţiile meteorologice automate cu traductor de timp prezent vor transmite grupa 7wawaW a1W a2 şi
vor codifica wawa conform tabelei de cod SYNOP 4680 iar W a1W a2 vor fi codificate conform tabelei de
cod SYNOP 4531.
Cifrele 00, 01, 02, 03 din tabela de cod pentru ww şi cifrele 0,1 şi 2 din tabela de cod pentru W 1 şi
W2 sunt considerate ca reprezintă fenomene meteorologice fără importanţă.
Această grupă este omisă dacă, atât în momentul observaţiei, cât şi pe trecut:
– nu dispunem, de informaţii (nu s-au făcut observaţii)
– observaţiile au fost făcute dar fenomenele observate au fost fără importanţă.
Indicativul ix de la începutul mesajului arată dacă această grupă este omisă şi din ce motiv.
307
ww - starea timpului în momentul observaţiei, sau în cursul orei precedente, transmisă de către o
staţie meteorologică cu personal.
NOTE:
1. Grupa va fi inclusă în mesajul sinoptic de către o staţie meteorologică la care

observațiile asupra fenomenelor meteorologice sunt efectuate de către personal, după o
perioadă de întrerupere sau la primul mesaj la înfiinţare - condiţii în care nu se cunoaşte starea
timpului pe trecut – şi va avea forma 7ww//, (cu ix = 1), chiar dacă ww = 00, 01, 02, 03.
În toate celelalte cazuri grupa va fi inclusă în mesaj numai dacă s-au observat fenomene
semnificative în timpul observaţiei (ww) şi/sau pe timpul trecut (W1, W2). Codificarea W1W2 = // (2
bare oblice) indică faptul că nu sunt cunoscute condiţiile anterioare. În cazul în care se cunoaşte
numai un singur fenomen pe timpul trecut, grupa va avea forma: 7wwW1/ sau 7wawaW1/.
Aceste reguli se vor aplica şi în cazul staţiilor meteorologice automate dotate cu traductori
de timp prezent.
2. La codificarea literelor simbolice ww prin „momentul observaţiei” se înţelege intervalul de
timp care începe cu 10 minute înainte de momentul măsurării presiunii atmosferice şi se termină
în momentul măsurării presiunii atmoferice.
3. Prin „ora precedentă” se înţelege intervalul de timp care începe cu o oră înainte de
momentul măsurării presiunii atmosferice şi se termină cu 10 minute înainte de momentul
măsurării presiunii atmosferice.
Indicații generale:
Observaţiile efectuate asupra fenomenelor care caracterizează starea vremii la o staţie

meteorologică se codifică şi se introduc în mesajele de observaţii meteorologice, alături de alte elemente
observate şi parametri măsuraţi. Codificarea de către observatorul uman se face conform tabelelor de
cod FM 12 SYNOP 4677 și 4561, corespunzătoare literelor simbolice ww (starea timpului pe prezent sau
în cursul orei precedente), W 1 (starea timpului pe trecut) și W 2 (starea timpului pe trecut).
Pentru codificarea acestor observaţii, observatorul va ţine seama că:
— nu toate fenomenele care pot fi observate la o staţie meteorologică în intervalul unei zile sunt
codificabile;
— fenomenele meteorologice pot exista în momentul observaţiei sau numai în intervalul dintre
două observaţii;
— cifrele de cod alocate pentru descrierea stării vremii în momentul observaţiei şi în intervalul de
timp dintre acest moment şi o observaţie anterioară sau precedentă (interval care poate fi de o oră, trei
sau şase ore) nu sunt suficiente pentru descrierea detaliată şi completă a tuturor fenomenelor
meteorologice observabile şi codificabile, mai ales atunci când se produc simultan mai multe fenomene
meteorologice diferite;
— fenomenele meteorologice existente în momentul observaţiei, adică în intervalul de timp de 10
minute care precede măsurarea presiunii atmosferice, se codifică conform tabelei de cod
corespunzătoare literelor simbolice ww, iar cele observate şi înregistrate în intervalul anterior observaţiei
respective, care însă au încetat înainte de acest moment, se codifică conform tabelei de cod pentru
literele simbolice W 1 și W2 din schema mesajului sinoptic - codul FM 12 SYNOP;
— detalierea descrierii anumitor fenomene meteorologice codificate sau indicarea începerii,
duratei, încetării, a variaţiilor evolutive sau numai simpla prezenţă în momentul observaţiei, elemente
care nu au putut fi codificate prin cifrele de cod corespunzătoare literelor simbolice ww sau W 1 și W2, se
va face prin folosirea grupelor speciale de forma 9SPSPSPSp, a căror semnificaţie şi utilizare este
reglementată pe plan regional al O.M.M. (motiv pentru care aceste grupe sunt incluse în Secţiunea a 3-a
a mesajului SYNOP);
— pentru codificare, fenomenele meteorologice existente în momentul observaţiei sunt grupate –
după natură şi importanţă – în zece grupe, în cadrul cărora detalierea se face în ordine numerică
crescătoare, în funcţie de continuitate, intensitate sau eventuala asociere cu un alt fenomen
meteorologic, ori ca formă de tranziţie de la o grupă la alta. Această grupare sistematică în zece decade
permite alegerea mai uşoară şi corectă a uneia dintre cele 100 cifre de cod, care corespunde cel mai
bine pentru descrierea stării vremii în momentul observaţiei respective.
308
Pentru a codifica în mod corect fenomenele meteorologice, observatorul uman trebuie să
îndeplinească obligatoriu următoarele:
(1) să identifice corect fenomenele meteorologice şi mai ales să facă deosebire între fenomenele
care se pot produce simultan, conform definiţiilor şi descrierii acestora. Întrucât producerea unor
fenomene meteorologice este în strânsă legătură cu anumite formaţiuni noroase, identificarea acestor
fenomene trebuie corelată cu starea cerului sau cu sistemul noros existent. Identificarea fenomenelor
meteorologice în strânsă legătură cu evoluţia norilor exclude şablonarea observaţiilor. Această corelare
trebuie extinsă şi la alte elemente ale observaţiei ca: temperatura aerului, vânt, vizibilitate orizontală,
elemente ale căror mărimi determină direct unele particularităţi ale fenomenelor meteorologice (de
exemplu: semnul temperaturii aerului determină starea solidă sau lichidă a precipitaţiilor şi a depunerilor;
mărimea vizibilităţii orizontale este un indiciu al intensităţii sau densităţii unui fenomen etc);
(2) să observe şi să urmărească permanent starea vremii între orele de observaţie – în funcție de
programul cu personal la stație -, pentru că numai aşa va avea posibilitatea să stabilească
caracteristicile de bază ale unui fenomen ca: durată, intensitate, continuitate. Observatorul va nota în
registrul meteorologic în format electronic, pentru fiecare fenomen observat, ora de început şi ora de
terminare, precum şi variaţiile evolutive ale acestuia, dacă este cazul.
Pentru codificarea fenomenelor meteorologice existente în momentul observaţiei, va stabili
decada din tabela de cod SYNOP 4677, care corespunde cel mai bine stării generale a vremii, apoi va
alege din aceasta cifra de cod a cărei semnificaţie descrie cel mai bine aspectul vremii în momentul
observaţiei sau, când acesta este precizat în cod, aspectul vremii din ora precedentă.
În alegerea decadei sau la determinarea cifrei de cod ww, nu se va ţine seama de fenomenele
meteorologice care au existat în intervalul anterior orei care precede observaţia respectivă.
Dacă se produc simultan mai multe fenomene în momentul observației, va codifica
fenomenul pentru care corespunde cifra de cod cea mai mare (a se vedea punctul 2 de la NOTE,
pagina 281). Pentru codificarea celorlalte fenomene care se produc simultan în momentul
observației, se vor folosi grupele speciale de forma 9SPSPsPsP. De exemplu, dacă se observă
ploaie şi ceaţă se codifică ww=61 şi 9SPSPsPsP =96044. Existența aerului cețos simultan cu alt
fenomen pe timpul prezent nu se codifică în grupa 9SPSPsPsP.
Dacă un fenomen s-a terminat în cursul orei precedente și este urmat în prezent în
momentul observației de un alt fenomen, în grupa 9SPSPsPsP nu va fi codificat fenomenul care s-a
terminat în cursul orei precedente.
Stabilirea caracterului continuităţii sau a variaţiilor de intensitate se determină după datele
înscrise în registrul meteorologic în format electronic în rubrica fenomenelor meteorologice în care se
notează începutul, sfârşitul și eventual rubrica de Observații în care se pot nota momentele semnificative
din evoluţia fiecărui fenomen observat într-un interval de 24 ore.
(3) dacă în momentul observaţiei nu există nici un fenomen meteorologic semnificativ şi
codificabil, însă în cursul orei care precede observaţia respectivă a fost observat un asemenea fenomen
meteorologic, pentru ww va alege o cifră din decada 20÷29, corespunzătoare acestui fenomen (de
exemplu, în ora precedentă momentului observaţiei a fost o aversă de ploaie, ww=25).
Starea timpului din momentul observaţiei se codifică de către observatorul uman cu ajutorul
tabelei de cod SYNOP 4677 corespunzătoare literelor simbolice ww. Această tabelă cuprinde 100
caracterizări ale stării timpului, corespunzătoare cifrelor de cod de la 00 la 99. Din motive practice şi de
sistematizare, tabela de cod este divizată în zece decade ce corespund la zece categorii principale de
timp. Pentru folosirea corectă, a acestei tabele de cod, observatorul uman trebuie:
— să aleagă decada care descrie cel mai bine starea generală a vremii, fără să ţină seama de
fenomenele care au existat cu mai mult de o oră înainte de ora observaţiei respective;
— să aleagă din această decadă cifra de cod care descrie cel mai bine aspectul vremii din
momentul efectuării observaţiei, sau dacă acesta nu este semnificativ, fenomenele semnificative care au
existat în intervalul de o oră care precede observaţia;
- când în momentul observaţiei există simultan mai multe fenomene codificabile, pentru codificare
va alege cifra de cod cea mai mare; excepţie fac 17, 18, 19 , deoarece primele două vor avea întâietate
faţă de cifrele de la 20 la 49, iar 19 are întâietate față de toate cifrele de cod ale tabelei 4677.
— să folosească cifrele de cod de la 00 la 49 numai dacă în momentul observaţiei nu se
observă precipitaţii la staţia meteorologică;
— să folosească cifrele de cod de la 50 la 99 numai când observă precipitaţii la staţia
meteorologică;
309
— să ţină seama că cifrele de cod ww=01, 02 şi 03 codifică stări nesemnificative ale timpului în
momentul observaţiei, ca şi cifrele de cod W 1 și W 2 = 0, 1 şi 2 pentru timpul pe trecut, urmând să le
folosească în funcţie de situaţiile precizate în paragraful anterior.
Tot legat de alegerea corespunzătoare a cifrei de cod, se reaminteşte că un fenomen este
considerat „la staţie" numai atunci când se produce sau există în punctul în care se efectuează în
mod curent observaţia.
Pentru codificarea literelor simbolice ww se foloseşte:
COD 4677
ww=00 - 49 Fără precipitaţii la staţie în momentul observaţiei
Fără precipitaţii, ceaţă, ceaţă îngheţată (cu excepţia cifrelor de cod 11 şi
12), furtună de nisip sau de praf, transport de zăpadă la sol ori la
ww= 00 - 19
înălţime, la staţie în momentul observaţiei sau ora precedentă, exceptând
cifrele de cod 09 şi 17
Lipsa fenomene cu Evoluţia norilor nu a fost observată sau

00 Schimbarea caracteristică a
excepţia această evoluţie nu a putut fi urmărită
stării cerului în cursul orei
fotometeorilor
precedente
Norii, în ansamblu, în risipire, sau devin
01
mai puţin groşi
Starea cerului, în ansamblu, nu s-a
02
schimbat
Nori în formare sau pe cale de a se
03
dezvolta
Vizibilitate redusă din cauza fumului, spre exemplu, focuri de mărăciniş
04
sau incendii de pădure, fumuri industriale sau cenuşă vulcanică
05 Pâcla
Praf în suspensie în aer, generalizat, dar neraspândit de vânt la staţie
06
sau în apropierea ei, în momentul observaţiei
Praf sau nisip răscolit de vânt la staţie sau în apropierea acesteia, în
momentul observaţiei, fără vârtejuri de praf sau nisip bine dezvoltate şi
07
fără a se observa furtuni de praf sau de nisip; sau stropi de val la staţie,
în cazul unei staţii pe mare
Vârtejuri de praf sau de nisip bine dezvoltate la staţie sau în apropierea
Pâcla, praf, nisip
08 acesteia, în cursul orei precedente sau în momentul observaţiei, fără
sau fum
furtună de praf sau de nisip
Furtună de praf sau de nisip observată la staţie în ora precedentă sau în
09
câmpul vizual al staţiei în momentul observaţiei
10 Aer ceţos
Strat subţire de ceaţă sau de ceaţă
11 îngheţata la staţie, cu o grosime care să - în bancuri
nu depăşească 2 m de la
suprafaţa terestră, în cazul staţiei de - mai mult sau mai puţin
12
uscat sau 10 metri la staţiile de pe mare continuu.
13 Fulgere, nu se aude tunetul
14 Precipitaţii în câmpul vizual, care nu ating solul sau suprafaţa mării
Precipitaţii în câmpul vizual, care ating solul sau suprafaţa mării, dar la
15
distanţă de staţie (adică apreciate la mai mult de 5 km de staţie)
Precipitaţii în câmpul vizual, care ating solul sau suprafaţa mării, la mai
16
puţin de 5 km de staţie, dar nu chiar la staţie
17 Oraj, dar neînsoţit de precipitaţii în momentul observaţiei
La staţie sau în câmpul
18 Vijelie vizual al acesteia în
cursul orei precedente sau în
310
momentul observaţiei
La staţie sau în câmpul
Trombă (e) pe uscat sau pe mare, nori vizual al acesteia în
19
de tornadă sau picături de apă cursul orei precedente sau în
Precipitaţii, ceaţa, ceaţă îngheţată sau oraj la staţie în cursul orei
ww = 20 -29
precedente, dar nu în momentul observaţiei
Burniţa (care nu îngheaţă) sau zăpadă
20
grăunţoasă
21 Ploaie (care nu îngheaţă) Precipitaţii care nu sunt
22 Ninsoare sub forma de aversă (e)
23 Lapoviţă sau granule de gheaţă
24 Burniţa sau ploaie care îngheaţă
25 Aversă (e) de ploaie
26 Aversă (e) de ninsoare sau lapoviţă
Aversă (e) de grindină, măzăriche moale, măzăriche tare sau aversă de
27
ploaie şi grindină, măzăriche moale sau măzăriche tare
28 Ceaţă sau ceaţă îngheţată
29 Oraj (cu sau fără precipitaţii)
ww= 30 - 39 Furtună de praf sau de nisip, transport de zăpadă la sol sau la înălţime
- a slăbit în cursul orei
30
precedente
- fără schimbare apreciabilă în
31 Furtună de praf sau de nisip, slabă sau
cursul orei precedente
moderată
- a început ori s-a intensificat în
32
- a slăbit în cursul orei
33
precedente
- fără schimbări apreciabile în
34 Furtună de praf sau de nisip, violentă
a început ori s-a intensificat în
35
36 Transport de zăpadă, slab sau moderat - în general, în straturile joase
Transport de zăpadă, puternic (la sol, sub
37
nivelul ochiului observatorului)
38 Transport de zăpadă, slab sau moderat - în general, la înălţime (mai sus
de nivelul
39 Transport de zăpadă, puternic
ochiului observatorului)
Ceaţă sau ceaţă îngheţată în momentul observaţiei
ww = 40 - 49
Ceaţă sau ceaţă îngheţata la distanţă, în momentul observaţiei, care se
40 întinde la un nivel mai sus decât ochiul observatorului. În cursul orei
precedente nu a fost ceaţă la staţie
41 Ceaţă sau ceaţă îngheţată în bancuri
42 Ceaţă sau ceaţă îngheţată cu cer vizibil
- s-a subţiat în cursul orei
Ceaţă sau ceaţă îngheţată cu cer
43 precedente
invizibil
44 Ceaţă sau ceaţă îngheţată cu cer vizibil - fără schimbări
Ceaţă sau ceaţă îngheţată cu cer apreciabile în cursul orei
45
invizibil precedente
46 Ceaţă sau ceaţă îngheţată cu cer vizibil - a început sau a devenit
Ceaţă sau ceaţă îngheţată cu cer mai groasă în cursul orei
47
invizibil precedente
48 Ceaţă care depune chiciură, cerul fiind vizibil
49 Ceaţă care depune chiciură, cerul fiind invizibil
311
ww = 50 - 99 Precipitaţii la staţie în momentul observaţiei
ww = 50 - 59 Burniţa
50 Burniţa care nu îngheaţă, intermitentă - slabă în momentul
51 Burniţa care nu îngheaţă, continuă observaţiei
52 Burniţa care nu îngheaţă, intermitentă - moderată în momentul
53 Burniţa care nu îngheaţă, continuă observaţiei
54 Burniţa care nu îngheaţă, intermitentă - puternică (densă) în
55 Burniţa care nu îngheaţă, continuă momentul observaţiei
56 Burniţa care îngheaţă, slabă (depune polei)
57 Burniţa care îngheaţă, moderată sau puternică (densă)(depune polei)
58 Burniţă şi ploaie, slabă
59 Burniţă şi ploaie, moderată sau puternică
ww = 60 - 69 Ploaie
60 Ploaie care nu îngheaţă, intermitentă - slabă în momentul
61 Ploaie care nu îngheaţă, continuă observaţiei
62 Ploaie care nu îngheaţă, intermitentă - moderată în momentul
64 Ploaie care nu îngheaţă, intermitentă - puternică în momentul
66 Ploaie care îngheaţă, slabă (depune polei)
67 Ploaie care îngheaţă, moderată sau puternică (depune polei)
68 Ploaie (sau burniţă) şi ninsoare (lapoviţă), slabă
69 Ploaie (sau burniţă) şi ninsoare (lapoviţă), moderată sau puternică
ww = 70 - 79 Precipitaţii solide, nu sub formă de aversă
70 Ninsoare intermitentă - slabă în momentul
71 Ninsoare continuă observaţiei
72 Ninsoare intermitentă - moderată în momentul
74 Ninsoare intermitentă - puternică în momentul
76 Ace de gheaţă (cu sau fără ceaţă)
77 Ninsoare grăunţoasă (cu sau fără ceaţă)
78 Steluţe de ninsoare, izolate (cu sau fără ceaţă)
79 Granule de gheaţă
Precipitaţii sub formă de aversă, sau precipitaţii însoţite de oraj, ori după
ww = 80 - 99
un oraj
80 Aversă (e) de ploaie, slabă (e)
81 Aversă (e) de ploaie, moderată (e) sau puternică (e)
82 Aversă (e) de ploaie, violentă (e)
83 Aversă (e) de lapoviţă, slabă (e)
84 Aversă (e) de lapoviţă, moderată (e) sau puternică (e)
85 Aversă (e) de ninsoare, slabă (e)
86 Aversă (e) de ninsoare, moderată (e) sau puternică (e)
87 Aversă de măzăriche moale sau - slabă (e)
măzăriche tare cu sau fără ploaie ori
88 - moderate (e) sau puternică (e)
lapoviţă
89 Aversă (e) de grindină cu sau fără - slabă (e)
ploaie
90 - moderată (e) sau puternică (e)
ori lapoviţă, neînsoţite de tunete
- oraj în cursul orei prece-
91 Ploaie slabă în momentul observaţiei dente, dar nu în momentul
observaţiei
Ploaie moderată sau puternică în - oraj în cursul orei prece-dente,
92
momentul observaţiei dar nu în momentul observaţiei
312
Ninsoare sau lapoviţă ori grindină,

- oraj în cursul orei prece-dente,
93 măzăriche tare sau măzăriche moale,
dar nu în momentul observaţiei
slabă în momentul observaţiei
Ninsoare sau lapoviţă, ori grindină,

măzăriche tare sau măzăriche moale, - oraj în cursul orei prece-dente,
94
moderate sau puternice în momentul dar nu în momentul observaţiei
observaţiei
Oraj slab sau moderat, fără grindină,
măzăriche tare sau măzăriche moale,
95
dar cu ploaie, ninsoare sau lapoviţă în
- oraj în momentul observaţiei
Oraj slab sau moderat cu grindină,
96 măzăriche tare sau măzăriche moale în - oraj în momentul observaţiei
Oraj puternic, fără grindină, măzăriche
tare sau măzăriche moale, dar cu
97 - oraj în momentul observaţiei
ploaie, ninsoare sau cu lapoviţă în
Oraj cu furtună de praf sau de nisip în
98 - oraj în momentul observaţiei
Oraj puternic cu grindină, măzăriche
99 tare sau măzăriche moale în momentul - oraj în momentul observaţiei
observaţiei
NOTE:
1. Dacă în perioada la care se raportează mesajul sinoptic de la o anumită oră de observaţie s-a
produs mai mult de un tip de vreme, se va selecta pentru ww cifra de cod cea mai mare. În Secţiunea 3
se vor raporta alte tipuri de vreme, folosind grupele speciale 960 ww sau 961 w1w1 , repetate de atâtea
ori cât este necesar pentru fenomene care se produc simultan în momentul observației.
2. Cifrele de cod ww = 17, 18, 19 fac excepție, deoarece primele două vor avea întâietate faţă de
cifrele de la 20 la 49, iar 19 are întâietate față de toate cifrele de cod ale tabelei 4677.
3. Dacă în momentul observaţiei sau în cursul orei precedente nu a fost observat nici un fenomen
semnificativ, astfel încât literele de cod ww să poată fi codificate cu una din cifrele de cod de la 04 la 99,
însă în intervalul considerat pentru timpul pe trecut au existat fenomene codificabile prin W 1 și W 2, care
impun includerea grupei 7wwW 1W 2 în mesajul sinoptic, prin cifrele corespunzătoare literelor
simbolice ww observatorul uman va indica evoluţia sau schimbarea caracteristică a stării cerului,
în cursul orei care a precedat observaţia respectivă.
Pentru folosirea cifrelor de cod 00, 01, 02 şi 03, observatorul uman nu trebuie să ia în
considerare variaţiile nesemnificative ale nebulozităţii totale sau parţiale. Se vor aprecia ca variaţii
nesemnificative în mărimea nebulozităţii, acelea care nu depăşesc ±2/8. În codificarea lui 01, 02 şi 03
se ţine seama mai ales de evoluţia sistemelor noroase (schimbările survenite în aspectul general al
cerului), nu doar de amploarea variaţiei nebulozităţii.
Se reaminteşte încă o dată necesitatea monitorizării permanente a aspectului vremii de către
observatorul uman şi în intervalele dintre orele de observaţie, ținând cont de programul personalului de
la stația meteorologică. În succesiunea de observaţii înscrise şi codificate în registrul meteorologic în
format electronic, trebuie să existe o corelare între cifrele de cod folosite pentru ww şi cele pentru
nebulozitatea parțială Nh și genurile norilor CL , CM și CH , atât pentru fiecare observaţie în parte cât şi
între observaţii succesive, pentru că, în final, din orice mesaj meteorologic sinoptic trebuie să rezulte
evoluţia norilor ca element de prognoză.
4. ww = 00, 01 şi 02 pot fi utilizate când cerul este senin în momentul observaţiei.
313
a) 00 se foloseşte când condiţiile anterioare nu sunt cunoscute, fie datorită întreruperii programului de
observaţie, fie pentru că cerul nu a fost vizibil în cursul orei precedente din cauza prezenţei unor
fenomene obturante, indiferent dacă cerul este sau nu senin în momentul observaţiei respective.
b) 01 se foloseşte pentru a indica o risipire sau o involuţie a norilor în cursul orei precedente.
Observatorul va ţine seama că nu toate cazurile de involuţie sau destrămare a sistemelor
noroase sunt asociate şi cu scăderi importante ale nebulozităţii.
Această codificare se foloseşte şi în cazurile în care cerul a devenit senin în momentul observaţiei,
însă nu se va folosi atunci când, în paralel cu risipirea unor nori se constată apariţia altor genuri noroase
noi. Excepţie de la această regulă fac genurile de nori care apar ca rezultat al involuţiei sau dezagregării
unor sisteme noroase aflate în dezvoltare până la ora observaţiei respective. Astfel, toţi norii rezultaţi din
etalarea sau destrămarea norilor cumuliformi, ca Stratocumulus cumulogenitus, Altocumulus
cumulonimbogenitus, varietăţile rezultate din subţierea unor pânze noroase mai dense (transformarea
norului Altostratus densus în Altostratus translucidus) sau fragmentarea în bancuri a unei pânze de
Cirrostratus care a acoperit în întregime bolta cerească, indică începerea unor procese involutive.
Asemenea exemple pot fi schematizate astfel:
Cu o oră înainte (ora HH-1) Ora observației (ora HH)

N = 4, CL = 2 N = 4, CL = 4 , ww = 01
N = 6, Nh = 6, CL = 9 N = 6, Nh = 4, CL = 4, CM = 6,
ww=01
N = 8, CM = 2 N = 8, CM = 1, ww = 01
N = 8, CH = 7 N = 6, CH = 8, ww = 01
Cifra de cod 01 se va folosi şi în cazurile când în cursul orei precedente s-au format spărturi mai mari
în pânzele sau straturile noroase care se deplasează încet pe cer, indiferent de nebulozitatea lor în
c) 02 se foloseşte atât în cazurile în care cerul a fost senin în tot intervalul care precede observaţia şi a
rămas în continuare senin, cât şi în cazurile când starea cerului în ansamblu (nu nebulozitatea) nu s-a
schimbat, adică în genurile, speciile sau varietăţile de nori care au predominat în cursul orei
precedente, nu s-au produs modificări importante. De exemplu:

N=0 N = 0, ww = 02
N = 6, Nh = 5, CL = 5, CM =7 N = 7, Nh = 4, CL = 5, CM = 7, ww = 02
5. ww = 03 se foloseşte ori de câte ori se observă că norii sunt în formare sau pe cale de
dezvoltare, ori invadează progresiv ceruI. Această codificare se va folosi şi pentru cazurile când cerul a
fost senin în ora precedentă, însă au apărut nori în momentul observaţiei respective. De exemplu:

N=0 N = 2, Nh = 2, CL = 1, ww = 03
N = 6, Nh = 6, CL= 5 N = 6, Nh = 6, CL = 8, ww = 03
N = 7, Nh = 7, CL = 5 N=7, Nh = 4, CL= 5, CM = 7, ww = 03
Nh = 4, CL = 2 Nh = 4, CL=3, ww = 03
N = 3, CH = 5 N = 4, CH= 7, ww = 03
N = 6, CH = 6 N = 8, CH = 7, ww = 03
N = 6, Nh = 4, CL = 5, CH = 1 N = 6, Nh = 2, CL= 5, CM = 5, ww = 03
Deci, ori de câte ori se va constata o dezvoltare a norilor Cumulus, adică trecerea de la o specie
la alta în ordinea crescătoare a cifrelor de cod pentru CL , apariţia şi deplasarea organizată a norilor
Altocumulus sau Cirrus şi Cirrostratus care au tendinţa să acopere treptat cerul, indiferent dacă
nebulozitatea celorlalţi nori prezenţi pe cer scade sau nu, se va codifica ww = 03.
314
6. Când fenomenul meteorologic nu se datorează prezenţei în aer a picăturilor de apă, se alege o
cifră de cod fără a se ţine seama de VV (vizibilitatea orizontală).
7. Codificarea litometeorilor nu este condiţionată direct de anumite limite ale vizibilităţii orizontale.
Deoarece indiferent de natura lor, asemenea fenomene meteorologice reduc mai mult sau mai puţin
vizibilitatea orizontală, observatorul uman va trebui să nu coreleze cifrele de cod folosite pentru
codificarea lor cu codificarea vizibilităţii orizontale. Prin convenţie, se acceptă distanţa de 10 km ca limită
arbitrară sub care vizibilitatea orizontală poate fi considerată ca redusă. Dacă prezenţa unui litometeor în
câmpul vizual al staţiei meteorologice reduce parţial vizibilitatea orizontală numai într-o singură direcţie
sau sector al orizontului, conform procedurilor folosite în practica meteorologică naţională, se va codifica
vizibilitatea cea mai redusă observată.
Cu excepţia furtunilor de praf ori de nisip sau cu totul excepţional în cazuri de pâclă foarte densă
care reduce vizibilitatea orizontală sub 1 km, toţi ceilalţi litometeori se codifică prin cifrele de cod
corespunzătoare, numai atunci când nu sunt asociaţi cu alte fenomene codificabile cu cifre de cod ww =
17, 18, 19, 20 ÷ 29 sau mai mari decât ww = 40.
8. ww = 04 se foloseşte atunci când vizibilitatea orizontală este redusă în momentul observaţiei
datorită fumului provenit din incendii sau focuri de mărăcinişuri ori păduri, fumului industrial sau cenuşii
vulcanice.
Dacă fenomenul se produce în ora precedentă sau în intervalul considerat ca timp pe
trecut, prezența Iui nu se semnalează prin cifrele de cod pentru ww = 20 ÷ 29 şi W1 și W2 .
9. Cifra de cod 05 se foloseşte atunci când vizibilitatea orizontală este redusă de prezența
litometeorilor.
ww = 05 se foloseşte când în momentul observaţiei, în lipsa altor fenomene meteorologice mai
semnificative, se observă particule uscate sau pulberi în suspensie, neridicate de vânt sau de vârtejuri
de praf. De regulă, stratul de pâclă este mai dens în apropierea solului şi se rarefiază treptat cu
înălţimea, motiv pentru care în prezenţa acestui litometeor vizibilitatea verticală este în general bună.
Vizibilitatea orizontală poate varia însă între limite destul de mari, fiind în toate cazurile mai mică de 10
km. Rareori, în condiţii de stabilitate mare şi de durată, densitatea particulelor în suspensie poate creşte
foarte mult şi reduce vizibilitatea orizontală sub 1000 m.
Prezenţa acestui litometeor în ora precedentă nu se semnalează prin cifrele de cod ww.
Praful sau nisipul ridicat de vânt înainte de momentul observaţiei, însă în suspensie în timpul
observaţiei, se va codifica tot prin cifra de cod ww = 05.
10. ww = 06 se foloseşte când, în lipsa altor fenomene codificabile cu cifre de cod mai mari,
observatorul constată prezenţa unei suspensii generalizate în aer, de pulberi neridicate de vânt din zonă
sau din vecinătăţile staţiei meteorologice, în momentul observaţiei. Fenomenul este asemănător cu
pâcla densă şi în prezenţa lui, atât vizibilitatea orizontală cât şi cea verticală pot fi mult reduse.
11. Folosirea cifrelor de cod 07 şi 09 nu este legată de anumite praguri de vizibilitate orizontală.
Prezența hidrometeorilor constituiți din particule ridicate de vânt de pe suprafața terestră este
datorată efectului vântului asupra suprafeţei terestre. Asemenea fenomene meteorologice se observă
numai în straturile joase ale troposferei.
Bura marină sau spulberarea particulelor de apă sau de spumă din creasta valurilor sau de pe
suprafaţa apei (observată la o staţie meteorologică pe mare sau de coastă) se codifică, în lipsa altor
fenomene mai semnificative în momentul observaţiei, prin ww = 07. Aceeaşi cifră de cod vor folosi
observatorii de la staţiile meteorologice terestre, când în momentul observaţiei constată că praful sau
nisipul de pe suprafaţa solului este răscolit de vânt, fără să se producă turbioane de praf sau de nisip
caracteristice (cu axa verticală) ori furtună de praf sau de nisip. Fenomenul se dezvoltă în stratul de aer
din imediata vecinătate a solului şi nu afectează vizibilitatea orizontală, nedepăşind în înălţime nivelul
mediu al ochiului observatorului.
Fenomenul nu se codifică pentru ora precedentă sau pentru intervalul considerat ca timp de
trecut.
12. ww = 08 se foloseşte atunci când în momentul observaţiei sau în cursul orei precedente se
observă la staţia meteorologică sau în apropierea acesteia, turbioane de praf sau de nisip. Observatorul
va folosi această codificare (ww = 08) numai atunci când turbioanele de praf sau de nisip nu sunt
315
asociate cu furtună de praf sau de nisip. Prezenţa acestui litometeor în intervalul considerat ca timp pe
trecut nu se codifică prin cifrele codului W 1 W 2 .
13. ww = 09 se foloseşte pentru codificarea furtunii de praf sau de nisip observată în câmpul
vizual al staţiei meteorologice în momentul observaţiei sau la staţia meteorologică în cursul orei
precedente.
Dacă în timpul unei furtuni de praf sau de nisip se aud şi tunete se codifică ww = 98. Dacă
furtuna de praf are caracter de vijelie se codifică ww = 18.
14. ww = 10 se foloseşte numai dacă vizibilitatea orizontală atinge sau depăşeşte 1000 m, dar
este mai mică de 10 km. Această specificaţie se referă numai la cazul în care în aer există picături de
apă sau cristale de gheaţă în suspensie. Fenomenul meteorologic de aer cețos reprezintă prin natura sa
fie o stare de trecere la ceață sau de la ceaţă, fie o consecinţă a proceselor de evaporare-condensare,
care preced şi mai ales urmează după intervale cu precipitaţii.
Acest fenomen se codifică numai dacă este observat în lipsa altor fenomene mai semnificative şi
codificabile cu cifre de cod mai mari ca ww = 10.
De asemenea, nu se va codifica aerul ceţos, chiar dacă este observat în lipsa altor fenomene
semnificative, dacă asemenea fenomene meteorologice au existat şi s-au terminat în cursul orei pre-
cedente, pentru că se consideră mai utilă din punct de vedere sinoptic semnalarea încetării recente a
unui fenomen semnificativ, prin una din cifrele decadei 20 ÷ 29, decât semnalarea prezenţei aerului
ceţos, prezenţă care se poate deduce din mărimea vizibilităţii orizontale corelată cu natura fenomenului
care a încetat în ora precedentă.
În cazul constatării prezenței aerului cețos, simultan cu alt fenomen meteorologic semnificativ
care este codificat în ww, nu se va transmite fenomenul de aer cețos în grupa specială 960ww a
mesajului sinoptic.
15. Pentru ww = 11 sau 12, vizibilitatea orizontală aparentă este sub 1000 m. Totuși, cazul de
ceaţă joasă, care datorită faptului că se situează sub nivelul ochiului observatorului, poate exista în
condiţiile unei vizibilităţi orizontale mai mari de 1 km.
Ceaţa joasă se codifică cu cifra de cod ww = 11, atunci când se prezintă în bancuri şi cu cifra de
cod ww = 12, atunci când este mai mult sau mai puţin continuă. Tot cu aceleaşi cifre de cod se codifică
şi ceaţa de evaporare, care se formează deasupra lacurilor sau mlaştinilor şi staţionează deasupra
locului peste care s-a format.
Ceaţa joasă nu se codifică pentru timpul pe trecut, deci după un asemenea fenomen nu se
vor folosi cifrele de cod ww=28 sau pentru W1 și W2=4.
16. ww = 13 se foloseşte pentru codificarea fulgerelor (nu se aude tunetul) observate în lipsa
altor fenomene meteorologice mai semnificative în momentul observaţiei respective.
17. ww = 14 se foloseşte atunci când precipitaţiile care cad în orizontul staţiei meteorologice nu
ating suprafaţa solului sau a mării, rămânând sub forma unor draperii sau trene care pleacă din baza
norului. De regulă, asemenea trene de precipitații denumite „virga" se observă sub norii Cumulonimbus,
Nimbostratus, Altostratus și mai rar sub Altocumulus sau Stratocumulus. Observatorul nu trebuie să
confunde trenele de precipitații cu razele crepusculare care se observă frecvent în jurul norilor
Cumulonimbus, care sunt datorate reflexiei razelor solare pe pulberile din aer.
18. ww = 15 se folosește atunci când în orizontul stației meteorologice, nu la stația
meteorologică, se observă perdele de precipitații care ajung la suprafața terestră la o distanță mai mare
de 5 km de punctul de observație. Identificarea acestor perdele sau fâșii de precipitații se face după
nuanța cenușie întunecată a acestora, care contrastează puternic cu zonele mai luminoase
înconjurătoare.
19. ww = 16 se folosește atunci când fâșiile de precipitații observate în orizontul stației
meteorologice, nu la stația meteorologică, ating suprafața terestră la o distanță mai mică de 5 km.
Fâșiile sau predelele de precipitații care se observă în orizontul stației meteorologice cad, de
regulă, din norii Cumulonimbus și Nimbostratus, rareori din Altostratus.
20. Pentru alegerea corectă a cifrelor de cod ww, se consideră că un oraj se produce la
staţia meteorologică din momentul în care se aude primul tunet, indiferent dacă s-au observat
sau nu şi fulgere (WMO-No.8 I.14-6) sau dacă se produc sau nu precipitaţii la staţie. De asemenea, se
316
consideră că un oraj este în momentul observaţiei, dacă tunetul se aude în timpul perioadei
normale de observaţie de 10 minute ce precede ora măsurării presiunii atmosferice.
Ca moment de încetare a unui oraj se consideră momentul în care s-a auzit ultimul tunet;
acest sfârşit este considerat efectiv dacă nici un alt tunet nu se aude în următoarele 15 minute,
fulgerele putând fi însă vizibile în depărtare.
ww = 17 se foloseşte pentru codificarea tunetelor auzite în momentul observaţiei (nu sunt
precipitații), în lipsa altor fenomene meteorologice mai semnificative, indiferent dacă s-au observat sau
nu şi fulgere.
Dacă în acelaşi timp cu manifestările electrice care constituie fenomenul orajos, se mai observă
vijelie sau trombă sau tornadă, în loc de ww = 17, se codifică ww = 18 sau ww = 19.
21. ww = 18 se foloseşte întotdeauna când în momentul observaţiei sau în cursul orei
precedente, la staţia meteorologică ori în câmpul vizual se identifică fenomenul de vijelie.
În cazul lui ww = 18, s-a convenit să se ţină seama de următoarele criterii pentru a codifica linia
de gren (instabilitate):
- începe brusc,
- durează în general puţin,
- momentul declanşării vijeliei corespunde cu cel de producere a creşterii bruşte de presiune
atmosferică şi umezeală relativă şi de scădere a temperaturii aerului,
- dacă viteza vântului este măsurată: o creştere bruscă a vitezei vântului la rafală cu cel puţin 8
metri pe secundă (16 noduri) viteza la rafală atingând 11 metri pe secundă (22 noduri) sau mai mult şi
creşterea să se menţină cel puţin un minut,
- dacă utilizăm scara Beaufort în estimarea vitezei vântului: o creştere bruscă a vitezei vântului la
rafală de cel puţin trei grade pe scara Beaufort, viteza vântului la rafală atingând tăria 6 sau mai mult şi
se menţine cel puţin un minut,
- direcţia vântului se schimbă la fel de brusc, rotindu-se uneori chiar cu 180°,
- vijeliile preced de regulă fenomenele orajoase.
ATENȚIE! Vântul tare, care nu îndeplineşte condiţiile enunţate mai sus, se semnalează în
Secțiunea 1 a mesajului sinoptic în grupa Nddff, iar rafala pe ultimele 10 minute și rafala maximă pe
ultima oră (în cazul stațiilor meteorologice automate) în Secţiunea a 3-a prin grupele speciale 910ff și,
respectiv, 911ff, după caz. În cazul operării manuale, se determină numai rafala pe ultimele 10 minute
pentru grupa 910ff.
Observatorul trebuie să fie atent să nu confunde vijelia propriu-zisă cu eventualele
intensificări ale vântului, fără variaţii ale presiunii atmosferice și ale direcţiei vântului, care se
produc în general în timpul căderii averselor.
22. În cazurile în care fenomenul orajos observat în cursul orei precedente a fost însoţit şi de
vijelie, se codifică ww = 18 și se introduce grupa specială 918sqDp.
23. Norii de tornadă reprezintă un fenomen meteorologic constituit dintr-un vârtej cel mai adesea
cu caracter violent care este asociat cu prezența unui vârtej (vortex) noros în formă de coloană sau
pâlnie care coboară din baza unui nor Cumulonimbus.
Norul de tornadă se poate extinde până aproape de suprafața terestră, dar fără să ajungă la
aceasta. În acestă situație, apa, praful și alte obiecte sunt ridicate de pe sol. Diametrul vârtejului poate
varia de la câțiva metri la câteva sute de metri. Se codifică cu ww = 19, indiferent dacă simultan se mai
produc și alte fenomene (a se vedea și punctul 2. al prezentelor NOTE).
Un astfel de nor sub formă de pâlnie este considerat bine dezvoltat dacă coloana de aer aflată în
rotație violentă atinge solul sau suprafața apei. Un nor în formă de pâlnie în forma dezvoltată (când
atinge solul sau suprafața apei) este considerat tornadă (codificare cu ww = 19, indiferent dacă simultan
se mai produc și alte fenomene) dacă se produce deasupra uscatului și trombă (codificare cu ww = 19,
indiferent dacă simultan se mai produc și alte fenomene) dacă se produce deasupra unei suprafețe de
apă. Cele mai violente tornade pot să aibă asociate viteze ale vântului de până la 150 m/s.
ww = 19, se folosește dacă în cursul orei precedente ori în momentul observației, la stația
meteorologică respectivă sau în câmpul vizual al acesteia, s-a observat sau există trombă/tornadă,
indiferent dacă simultan se mai produc și alte fenomene. În asemenea cazuri, în mesajul sinoptic se mai
introduce grupa specială 919MwDa .
Tromba / tornada observată în intervalul considerat ca timp pe trecut nu se codifică cu niciuna
dintre cifrele de cod pentru W 1 și W 2.
317
În cazul observării fenomenului de trombă, prioritară este elaborarea și transmiterea mesajului
ALERT corespunzător.
De asemenea, în cazul producerii unor pagube sau distrugeri, observatorul va elabora și
transmite și mesaj administrativ corespunzător (pentru tornadă sau trombă, în funcție de caz).
24. Precipitațiile observate în câmpul vizual al stației meteorologice, în cursul orei
precedente sau în intervalul considerat timp pe trecut, în lipsa altor fenomene semnificative în
momentul observației, nu se codifică prin cifrele de cod ww = 20÷27 sau W1 și/sau W2 = 5 ÷ 8.
25. Decada 20 ÷ 29 nu se utilizează niciodată dacă avem precipitaţii în momentul observaţiei.
Dacă ww = 28 vizibilitatea orizontală a fost mai mică de 1000 m. Această precizare este valabilă numai
în cazul în care vizibilitatea orizontală s-a redus ca urmare a prezenţei, în aer, a picăturilor de apă sau a
cristatelor de gheaţă.
26. Datorită faptului că ceața reduce vizibilitatea orizontală sub 1000 m, după dispariţia ei, se
codifică ww = 28 (cu condiţia ca în momentul observaţiei să nu existe alte fenomene mai importante),
şi/sau W 1 și W 2 = 4 pentru caracterizarea timpului pe trecut.
27. Fenomenele orajoase observate în cursul orei precedente, indiferent dacă au fost sau
nu însoţite de precipitaţii, se codifică prin ww = 29, în lipsa altor fenomene meteorologice mai
semnificative în momentul observaţiei.
Dacă orajul din ora precedentă a fost însoțit de grindină, pentru a se indica mărimea greloanelor
de grindină, se include grupa specială 932RR o singură dată în mesajul sinoptic respectiv.
Dacă datorită prezenţei unui fenomen meteorologic mai semnificativ în momentul observaţiei
respective nu se poate folosi cifra de cod ww = 29, prezenţa orajului în cursul orei precedente se
semnalează prin cifra de cod W 1 = 9.
28. ww = 30 ÷ 35 se folosesc pentru codificarea furtunilor de praf sau de nisip existente la staţia
meteorologică în momentul observaţiei şi care reduc mai mult sau mai puţin vizibilitatea orizontală,
uneori şi pe cea verticală, prin particulele de praf sau de nisip ridicate de pe suprafaţa terestră de vântul
puternic şi turbulent, la înălţimi ce depăşesc nivelul mediu al ochiului observatorului.
Pentru alegerea cifrei de cod corespunzătoare fenomenului observat se ţine seama atât de
intensitatea lui în momentul observaţiei, cât şi de variaţiile acesteia în cursul orei precedente. Se
reaminteşte că intensitatea unei furtuni de praf este condiţionată pe de o parte de intensitatea şi
turbulenţa vântului, iar pe de altă parte de caracteristica sau gradul de mobilitate a suprafeţei solului.
Deci, pentru aprecierea intensităţii acestor fenomene, observatorul va ţine seama de următoarele:
- intensitatea vântului;
- desimea şi mărimea particulelor şi înălţimea până la care sunt antrenate de vânt;
- variaţia vizibilităţii orizontale, care în general scade sub 10 km;
- variaţia vizibilităţii verticale, care în unele cazuri poate fi mult redusă.
29. ww = 30, 31, 32 se folosesc pentru codificarea furtunilor de praf sau de nisip, de intensitate
slabă sau moderată, în care vizibilitatea verticală este puţin redusă, iar vizibilitatea orizontală nu coboară
sub 1 km. Desimea particulelor antrenate de vânt scade repede cu înălţimea.
ww = 30 se foloseşte atunci când furtuna de praf sau de nisip a slăbit în intensitate în cursul orei
precedente.
ww = 31 se foloseşte în cazurile în care nu s-au observat schimbări importante în intensitatea
fenomenului în cursul orei precedente.
ww = 32 se foloseşte pentru codificarea furtunilor de praf sau de nisip care s-au intensificat sau
au început în cursul orei precedente.
30. ww = 33, 34, 35 se folosesc pentru codificarea furtunilor de praf sau de nisip puternice
sau violente, în prezenţa cărora vizibilitatea orizontală scade frecvent sub 1000 m, iar vizibilitatea
verticală este uneori atât de redusă încât nu se poate determina starea cerului sau gradul de acoperire
(N şi Nh = 9).
ww = 33 se foloseşte pentru codificarea unei furtuni puternice de praf sau de nisip, a cărei
intensitate a slăbit în cursul orei precedente.
ww = 34 se foloseşte atunci când nu s-au observat modificări importante în intensitatea
fenomenului respectiv.
ww = 35 se foloseşte pentru codificarea unei furtuni puternice de praf sau de nisip, care a
început sau s-a intensificat în cursul orei precedente.
318
31. În ceea ce priveşte ww = 36, 37, utilizarea lor se face când în momentul observaţiei zăpada
căzută pe sol mai înainte este transportată de către vânt, cu condiția să nu fie ridicată mai sus de
nivelul mediu al ochiului observatorului (1,5 m).
ww = 36, 37 se folosesc pentru codificarea transportului de zăpadă la sol (sub nivelul ochiului
observatorului), de intensitate slabă sau moderată (ww = 36), ori puternică (ww = 37). Condiţia esenţială
pentru folosirea acestor cifre de cod este ca zăpada transportată de un vânt de intensitate moderată, să
nu fie ridicată mai sus de nivelul mediu al ochiului observatorului În anumite cazuri, în special la
stațiile de munte, este posibil să ningă. Dacă ninge, se folosesc pentru ww cifrele de cod din decadele
70 ÷ 90 și se introduce obligatoriu grupa specială 929S8S’8 pentru semnalarea transportului de zăpadă
la sol. Transportul de zăpadă la sol cu ninsoare nu reprezintă fenomenul de viscol.
Aprecierea intensităţii fenomenului se face în funcţie de gradul de mascare a detaliilor suprafeţei
solului de zăpada purtată de vânt şi după mărimea troienelor care se formează în locurile adăpostite. Se
consideră astfel că fenomenul are intensitate slabă sau moderată dacă obiectele sau detaliile de
pe sol se zăresc relativ uşor prin pânza de zăpadă spulberată de un vânt turbulent şi de
intensitate moderată. Se apreciază că fenomenul are intensitate puternică atunci când detaliile
sau obiectele de pe suprafaţa terestră nu mai sunt vizibile, iar în locurile adăpostite se formează
troiene mari.
În mesajul sinoptic se introduce grupa specială 929S8S’8 .
32. ww = 38, 39 se folosesc pentru codificarea transportului de zăpadă la înălţime, când
particulele de zăpadă sunt ridicate de pe suprafaţa solului până la înălţimi ce depăşesc nivelul
mediu al ochiului observatorului şi reduc apreciabil vizibilitatea orizontală, iar atunci când
fenomenul este puternic, acesta reduce şi vizibilitatea verticală.
Criteriul de apreciere a intensităţii este identic cu cel pentru codurile ww = 36, 37, cu menţiunea
însă că se referă, în principal, la reducerea vizibilităţii orizontale, fenomenul fiind considerat puternic
atunci când vizibilitatea orizontală scade mult sub 1000 m.
În mesajul sinoptic se introduce grupa specială 929S8S’8 .
Atunci când transportul de zăpadă la înălţime este însoţit şi de ninsoare (fenomenul de viscol),
pentru ww se folosesc cifrele de cod din decadele 70 ÷ 90. În ambele cazuri se introduce obligatoriu
grupa specială 929S8S’8 .
Pentru cifrele de cod 38 şi 39 este posibil să ningă. Când din cauza vântului foarte puternic şi
turbulent zăpada este transportată până la înălţime mare şi observatorul nu poate aprecia dacă în
acelaşi timp ninge sau nu, pentru alegerea corectă a cifrei de cod se va ţine seama de următoarele două
evoluţii posibile:
a — când vântul s-a intensificat şi a început transportul zăpezii, cerul a fost senin sau sistemul
noros existent în momentul respectiv nu a fost un sistem care ar fi putut evolua către un
ansamblu precipitant, se va folosi cifra de cod ww = 39 din momentul în care transportul zăpezii la
înălțime (mai sus de nivelul ochiului observatorului) devine foarte puternic şi în general nu se mai poate
identifica aspectul cerului. În asemenea situaţii, în timpul zilei sau al nopţilor cu lună plină, prin
vizibilitatea verticală redusă se poate sesiza totuşi un grad mai mare de luminozitate a cerului.
b — dacă intensificarea vântului şi începerea transportului la înălțime a zăpezii (mai sus de
nivelul ochiului observatorului) a avut loc în condiţiile unui cer noros, acoperit cu nori ce ar fi putut
evolua către un sistem precipitant (As, Ac, Sc, Ns, Cb), sau deja ningea în momentul respectiv,
când transportul zăpezii este atât de intens încât nu se mai poate aprecia dacă ninge sau nu, se va
folosi una din cifrele de cod ww = 70 ÷ 75 sau 85 ÷ 86, considerându-se că transportul zăpezii este
asociat şi cu ninsoare. În asemenea condiţii, chiar în timpul zilei, cerul are un aspect întunecat.
Indiferent de intensitatea transportului zăpezii, dacă în acelaşi timp se constată şi
ninsoare, atunci se codifică ww = 70 ÷ 75 și 85 ÷ 86, nu ww=38 ÷ 39, fenomenul de viscolire fiind
semnalat prin grupa specială 929S8S’8 din mesajul sinoptic.
Între codificarea transportului de zăpadă şi codificarea nebulozităţii, practic nu există nici un fel
de legătură, N putând fi codificat cu oricare din cifrele de la 0 la 8. Excepţie face folosirea cifrei de
cod ww = 39, caz în care N = 9.
În lipsa altor fenomene mai semnificative în momentul observaţiei, transportul de zăpadă
care a existat sau a încetat în cursul orei precedente, indiferent de intensitate, nu se codifică prin
cifrele de cod ww = 20 ÷ 29.
33. În cazul cifrelor de cod ww = 33, 34, 35, 38 şi 39 vizibilitatea orizontală se reduce sub
1000 m.
319
34. Ceaţa se codifică numai dacă nu există şi alte fenomene meteorologice mai semnificative,
care pot fi codificate cu cifrele de cod ww = 17, 18 sau 19 sau mai mari de ww = 49. Condiţia esenţială
pentru corectitudinea codificării este corelarea cu vizibilitatea orizontală, care în caz de ceaţă nu
poate fi mai mare de 1000 m (cu excepțiile prezentate mai jos).
Pentru ww de la 42 la 49, vizibilitatea orizontală este mai mică decât 1000 m.
Cifrele 40 ÷ 47 sunt folosite atunci când vizibilitatea orizontală este redusă prin prezenţa
picăturilor de apă sau a cristalelor de gheaţă, iar cifrele de cod 48 sau 49, când această reducere se
datoreşte, în principal prezenţei picăturilor de apă.
În cazul în care ww = 40 sau 41, vizibilitatea orizontală aparentă în bancurile de ceaţă care
îngheaţă este inferioară lui 1000 m. Ceaţa sau ceaţa îngheţată observată în câmpul vizual, însă nu
la staţia meteorologică, adică ceaţa la distanţă, se codifică cu cifra de cod ww = 40. Deşi în bancul de
ceaţă propriu-zis, vizibilitatea orizontală este sub 1000 m, la staţia meteorologică în momentul
observaţiei respective vizibilitatea orizontală este mai mare de 1 km. Nici acest fenomen nu se
codifică pentru timpul pe trecut, adică după dispariţia lui nu se folosesc cifrele de cod ww = 28 şi
pentru W1 și W2 = 4, cifre care se folosesc numai atunci când la staţie vizibilitatea orizontală a
fost mai mică de 1000 m în intervalul considerat.
Ceaţă sau ceaţă îngheţată în bancuri observată la staţia meteorologică se codifică ww = 41,
numai dacă nu există şi alte fenomene mai semnificative, codificabile cu cifre de cod mai mari de 49. În
prezenţa acestui fenomen, vizibilitatea orizontală este mai mică de 1000 m în bancurile de ceaţă
şi de aceea trebuie să existe o corelare între codificarea stării timpului în momentul observaţiei şi
codificarea vizibilităţii orizontale; deci, atunci când se codifică ww = 41, VV trebuie codificat cu cifrele
de cod de la 90 la 93. Pentru folosirea corectă a cifrei de cod ww = 41, observatorul trebuie să deo-
sebească ceaţa în bancuri de ceaţa la distanţă, care se observă numai în câmpul vizual, precum şi de
ceaţa joasă în bancuri, care nu depăşeşte înălţimea medie a ochiului observatorului.
Ceaţa sau ceaţa îngheţată, cu cer vizibil, observată la staţia meteorologică, fără să fie însoţită
de alte fenomene mai semnificative, prin care se vede albastrul cerului, norii existenţi pe cer sau aştrii
luminoşi în timpul nopţii, se codifică cu cifrele de cod ww = 42, ww = 44 sau ww = 46, în funcţie de
variaţiile vizibilităţii orizontale în cursul orei precedente. Dacă în condiţiile unei asemenea ceţi
relativ subţiri, în care vizibilitatea pe verticală este destul de bună, se depune chiciură, atunci se codifică
ww = 48. Codificarea ceţii cu cer vizibil cu una din cifrele menţionate mai sus, admite codificarea
nebulozităţii parţiale şi totale cu cifre de cod de la 0 la 8, ca şi atunci când nu se observă ceaţă.
Alegerea uneia din cifrele de cod menţionate se face după următoarele criterii:
ww = 42 se foloseşte atunci când ceaţa, prezentă în cursul orei precedente, s-a subţiat şi
vizibilitatea orizontală a crescut, fără să depăşească însă 1000 m.
ww = 44 se foloseşte atunci când în cursul orei precedente nu s-a observat nici o variaţie în
densitatea ceţii, adică vizibilitatea orizontală s-a menţinut constant la aceeaşi mărime.
ww = 46 se foloseşte atunci când vizibilitatea orizontală a scăzut, fie ca urmare a îndesirii ceţii,
fie datorită apariţiei ceţii în cursul orei precedente.
Ceaţa cu ace de gheaţă se codifică cu aceleaşi cifre de cod ca ceaţa cu cer vizibil, atât timp cât
vizibilitatea orizontală este mai mică de 1000 m, sau cu ww = 10 când aceasta depăşeşte 1 km. Dacă
acele de gheaţă sunt rare şi în ansamblu nu formează un banc cu aspect de ceaţă sau aer ceţos, se va
codifica ww = 76.
Ceaţa cu cer vizibil care a dispărut sau s-a risipit în cursul orei precedente, în lipsa
altui fenomen semnificativ în momentul observaţiei, se codifică ww = 28, iar pentru timpul pe trecut W 1 Și
W2 = 4.
Ceaţa sau ceaţa îngheţată, cu cer invizibil, observată la staţia meteorologică se codifică cu
cifrele de cod ww = 43, ww = 45, ww = 47, tot în funcţie de fluctuaţiile vizibilităţii orizontale
observate în cursul orei precedente sau ww = 49 dacă depune chiciură.
Se consideră ceaţă cu cer invizibil, ceaţa în strat gros şi dens, în care vizibilitatea verticală
este redusă şi prin care nu se poate vedea albastrul cerului, norii de deasupra sau aştrii luminoşi
în timpul nopţii. Pentru codificarea corectă, în funcție de programul cu personal la stația
meteorologică, observatorul trebuie să urmărească în permanenţă starea cerului şi evoluţia ceţii
pentru a putea deosebi ceaţa cu cer invizibil de ceaţa formată sub un nor Stratus.
320
În situaţiile în care constată că ceaţa se îndeseşte de sus în jos, ca urmare a coborârii
norului Stratus, se va codifica ceaţă cu cer vizibil şi nori inferiori Stratus, chiar dacă plafonul coboară
sub 50 m; se va proceda astfel până când stratul de ceaţă s-a omogenizat şi eventualele precipitaţii
sub formă de burniţă au încetat. În asemenea cazuri se va codifica ww = 42, 44 sau 46, după caz, şi
N = 8, Nh = 8 , CL = 6 , CM = / și CH = /. Dacă se observă şi burniţă se va alege pentru ww una dintre
cifrele de cod 50 ÷ 59 dacă burniţa depune polei se include în mesajul sinoptic şi grupa specială
927S6TW.
Dacă în condiţii de ceaţă cu cer invizibil cad şi precipitaţii sau se produc fenomene orajoase,
pentru ww se codifică fenomenul căruia îi corespunde cifra de cod cea mai mare, sau cifra de cod
ww = 17. În asemenea cazuri, ceaţa se va semnala prin grupa specială 960ww şi eventual poleiul se va
semnala prin grupa 927S6TW inclusă în mesajul sinoptic respectiv.
Alegerea cifrelor de cod pentru ceaţa cu cer invizibil se face după următoarele criterii:
ww = 43 se foloseşte atunci când vizibilitatea orizontală a crescut în cursul orei precedente, fără
să depăşească 1000 m.
ww = 45 se foloseşte când ceaţa cu cer invizibil nu a suferit modificări şi vizibilitatea orizontală în
cursul orei precedente a rămas constant la aceeaşi valoare.
ww = 47 se foloseşte când ceaţa s-a îngroşat sau s-a format în cursul orei precedente, deci
atunci când vizibilitatea orizontală a scăzut faţă de ora precedentă.
ww = 48 se foloseşte atunci când, indiferent de fluctuaţiile vizibilităţii orizontale în cursul orei
precedente, în momentul observaţiei se observă ceaţă cu cer vizibil care depune chiciură. În asemenea
cazuri, pe lângă codificarea ww = 48 se mai include în mesajul sinoptic şi grupa specială 927S6TW.
ww = 49 se foloseşte când, indiferent de fluctuaţiile vizibilităţii orizontale în cursul orei
precedente, ceaţa cu cer invizibil depune chiciură în momentul observației.
Fenomenul de depunere se va codifica numai atât timp cât se constată creşterea depo-
zitului ; dacă această creştere încetează, se va codifica ceaţă cu cer vizibil sau invizibil, după caz
şi în funcţie de fluctuaţiile vizibilităţii orizontale, indiferent de durata de menţinere a depunerii
respective.
Dacă în intervalul considerat, respectiv ora precedentă a existat ceaţă, se va codifica ww = 28
(cu excepțiile prezentate mai sus), cu condiţia să nu existe alte fenomene mai semnificative codificabile
cu cifre de cod mai mari, sau ww = 17, 18 sau 19. În cazul în care pe prezent există fenomenul de aer
cețos, acesta nu se va transmite în grupa specială 960ww a mesajului sinoptic. Semnalarea prezenţei
aerului ceţos se poate deduce din mărimea vizibilităţii orizontale, corelată cu natura fenomenului care a
încetat în ora precedentă.
35. (1) Chiciura, indiferent de caracteristici (moale sau tare), se codifică în cadrul mesajelor
sinoptice prin cifrele de cod ww = 48 sau 49 numai atât timp cât se constată creşterea depunerii sau
îngroşarea stratului depus. Depunerea de chiciură poate avea loc pe chiciurometru și/sau pe alte
obiecte.
În mesajele sinoptice se va include pe toată durata de creștere a depunerii înghețate
grupa specială 927S6Tw . Cifra de cod aleasă pentru simbolul Tw trebuie să descrie variația
temperaturii aerului numai în timpul perioadei de creștere a depunerii înghețate.
După încetarea fenomenului de depunere (creștere), chiar dacă chiciura persistă pe
chiciurometru sau pe alte obiecte din zona stației meteorologice în momentul observaţiei
respective, aceasta nu se mai semnalează prin cifrele codului ww.
Chiar dacă a încetat stadiul de depunere (creștere), în mesajele sinoptice se va include
grupa specială 927S6Tw pe toată durata de menținere a depunerii înghețate (pe chiciurometru
și/sau pe alte obiecte din zona stației meteorologice).
În timpul stadiului de menținere Tw va fi codificat cu cifra 7.
În primul mesaj sinoptic transmis după încetarea stadiului de creștere, grupa specială
927S6Tw va fi urmată de grupa specială 935RR în care se va include diametrul depunerii de
chiciură în momentul observației (măsurarea diametrului depunerii se face conform cu NOTA de
la pagina 352). În cazul în care chiciura nu a rezistat pe conductorii chiciurometrului, dar persistă
pe alte obiecte, grupa cu dimensiunea va avea forma 93599. În cazul în care acest mesaj sinoptic
321
este unul vizual, grupa specială referitoare la diametrul depunerii de chiciură se va repeta în
primul mesaj sinoptic principal (de ora 00, 06, 12 sau 18 UTC).
Dacă după încetarea stadiului de creștere si transmiterea grupei 927S6Tw însoțită de grupa
935RR (cu diametrul depunerii măsurat la chiciurometru) se produce dispariția fenomenului de
pe chiciurometru, în primul mesaj sinoptic se introduce grupa 93599, dacă fenomenul persistă pe
alte obiecte, dar nu pe conductorii chiciurometrului.
(2) (ATENȚIE! Depunere combinată) Atunci când în momentul observaţiei, simultan cu ceaţa care
depune chiciură cade şi burniţă slabă, indiferent de intensitatea fenomenului de depunere, se
va codifica ww = 50 sau 51, iar în mesajul sinoptic se va introduce și grupa specială 927S6TW .
În asemenea cazuri, observatorul va urmări cu atenţie fenomenele meteorologice
respective, pentru a putea stabili dacă se depune chiciură tare, asemănătoare cu poleiul sau dacă
peste chiciura existentă a început să se depună şi polei. Dacă se constată şi depunere de polei
se va codifica ww = 56 sau 57 şi se vor semnala ambele depuneri (chiciură şi polei) prin grupa
specială 927S6TW.
Grupa specială 927S6TW se va include în mesajele sinoptice şi după încetarea fenomenului
de depunere (creștere), adică atâta timp cât persistă pe chiciurometru și/sau pe obiectele din
zona staţiei meteorologice chiciură sau polei.
În primul mesaj sinoptic transmis după încetarea stadiului de creștere a depunerii
combinate, grupa specială 927S6Tw va fi urmată de grupa specială 936RR în care se va include
diametrul depunerii combinate în momentul observației (măsurarea diametrului depunerii se face
conform cu NOTA de la pagina 352).
În cazul în care depunerea combinată nu a rezistat pe conductorii chiciurometrului (a
căzut de pe conductori), dar persistă pe alte obiecte, grupa cu dimensiunea va avea forma 93699.
În cazul în care acest mesaj sinoptic este unul vizual, grupa specială referitoare la diametrul
depunerii combinate se va repeta în primul mesaj sinoptic principal (de ora 00, 06, 12 sau 18
UTC).
(3) Depunerea de polei din burniţă sau ploaie în momentul observaţiei se codifică prin ww = 56,
57 sau 66, 67, după caz. Fenomenul de depunere de polei se codifică prin cifrele de cod ww
numai atât timp cât se constată creşterea stratului depus în momentul observaţiei.
Ca şi pentru chiciură, în mesajul sinoptic respectiv se include pe toată durata de creștere
și menținere a depunerii şi grupa specială 927S6TW , prin care se dau amănunte asupra
caracteristicilor şi grosimii stratului de polei şi se precizează variaţia temperaturii aerului, din
momentul începerii depunerii până în momentul observaţiei respective. Cifra de cod aleasă
pentru simbolul Tw trebuie să descrie variația temperaturii aerului numai în timpul perioadei de
creștere a depunerii înghețate. În ceea ce privește litera de cod S6 (tabela de cod SYNOP 3764) se
precizează că cifra de cod 0 se folosește pentru depunerea de polei formată în timpul căderii
precipitațiilor.
Dacă fenomenul de depunere de polei a încetat în cursul orei precedente, iar în momentul
observaţiei nu există alte fenomene mai semnificative, se codifică ww = 24. Chiar dacă a încetat
stadiul de depunere, în mesajul sinoptic se va include și grupa specială 927S6Tw pe toată durata
de menținere a depunerii înghețate (pe chiciurometru și/sau pe alte obiecte din zona stației
meteorologice). În timpul stadiului de menținere Tw va fi codificat cu cifra 7.
În primul mesaj sinoptic transmis după încetarea stadiului de creștere, grupa specială
927S6Tw va fi urmată de grupa specială 934RR , în care se va include diametrul depunerii de polei
în momentul observației (măsurarea diametrului depunerii se face conform cu NOTA de la pagina
352). În cazul în care depunerea de polei nu a rezistat pe conductorii chiciurometrului, dar
persistă pe alte obiecte, grupa cu dimensiunea va avea forma 93499. În cazul în care acest mesaj
sinoptic este unul vizual, grupa specială referitoare la diametrul depunerii de polei se va repeta în
primul mesaj sinoptic principal (de ora 00, 06, 12 sau 18 UTC).
322
Dacă însă există în momentul observației alte fenomene meteorologice mai semnificative,
prin ww se vor codifica acestea, iar depunerea de polei din cursul orei precedente va fi semnalată
numai prin grupele speciale din Secțiunea a 3-a a mesajului sinoptic. Depunerea de polei nu se
codifică pentru intervalul considerat ca timp pe trecut (W1 și W2).
În mesajele staţiilor meteorologice care nu efectuează program continuu de observaţii, la
care s-au observat mai multe fenomene semnificative în intervalul considerat ca timp pe trecut
dintre două observaţii sinoptice principale, depunerea de polei se va semnala în primul mesaj
sinoptic și apoi în primul mesaj sinoptic principal prin grupa specială 927S6Tw , urmată sau nu de
grupa 934RR, în funcție de stadiul (de creștere sau de menținere) în care se află depunerea de
polei.
(4) Dacă din îngheţarea precipitaţiilor lichide după încetarea acestora sau din topirea stratului de
zăpadă sau din zăpadă compactată (bătătorită) sau din zăpadă cu crustă de gheață la
suprafață apărută ca rezultat al traficului rutier, pe suprafaţa solului s-a format un strat de
gheaţă, acesta se semnalează prin introducerea în Secţiunea a 3-a a mesajelor sinoptice a
grupei speciale 927S6Tw pe toată durata existenței stratului de gheață. Referitor la litera de cod
S6 (tabela de cod 3764), se precizează că cifra de cod 7 se folosește numai pentru gheața sau
înghețul rezultat din înghețarea apei sau a zăpezii rămase pe suprafața solului, după încetarea
precipitațiilor.
Nu există grupă specială pentru dimensiunea stratului de gheață.
36. În ceea ce priveşte precipitaţiile, expresia “la staţie” din tabela de cod SYNOP 4677,
înseamnă “în punctul unde se efectuează, normal, observaţiile”.
37. Pentru codificarea precipitaţiilor, observatorul uman va ţine seama de : caracterul căderii, de
intensitatea lor, de forma şi mărimea particulelor constituente - identificate conform definiţiilor şi
descrierilor din Capitolul B.10 al instrucțiunii „Efectuarea observațiilor și măsurătorilor meteorologice”
(burniţă, ploaie, lapoviţă, grindină sau ninsoare).
În lipsa unor echipamente automate adecvate, observatorul uman va efectua clasificarea
intensității precipitațiilor în principal în funcție de efectele acestora asupra vizibilității orizontale
și/sau în funcție de caracterul căderii acestora (intermitent, continuu, sub formă de aversă) și/sau
în funcție de tipul acestora (ploaie, burniță, ninsoare, lapoviță, grindină) și/sau de cantitatea de
apă colectată şi raportată la unitatea de timp etc.
Orice precipitaţie care cade la staţia meteorologică în momentul observaţiei se codifică pentru
literele de cod ww cu una din cifrele de cod de la 50 la 94, după forma sub care se prezintă şi indiferent
dacă sunt sau nu însoţite şi de alte fenomene, cu excepţia fenomenelor orajoase. Orajele cu precipitaţii,
se codifică pentru literele de cod ww cu cifrele de cod de la 95 la 99, iar celelalte fenomene
meteorologice asociate codificabile cu cifre de cod mai mici decât cele corespunzătoare precipitaţiilor, se
vor menţiona prin grupele speciale de forma 9SPSPSPSP , în funcție de prevederile în vigoare.
Precipitaţiile care în momentul observaţiei nu cad la staţia meteorologică, ci se observă numai în
orizontul staţiei meteorologice, sub forma de „virga" sau de perdele de precipitaţii care ating suprafaţa
terestră, se codifică pentru literele de cod ww prin cifrele de cod de la 14 la 16, în funcţie de distanţa la
care sunt observate şi cu condiţia să nu mai existe alte fenomene mai importante.
Diferitele forme de precipitaţii care cad la staţia meteorologică în momentul observaţiei sunt
grupate în mai multe decade astfel:
ww = 50 ÷ 59 burniţă
ww = 60 ÷ 69 şi 91 ÷ 92 ploaie
ww = 70 ÷ 79 şi 93 ÷ 94 precipitaţii solide
ww = 80 ÷ 90 averse
ww = 95 ÷ 97 şi 99 precipitaţii însoţite de fenomene orajoase.
Precipitaţiile care încep în momentul observaţiei se consideră a avea caracter continuu.
38. Pentru determinarea intensităţii precipitaţiilor, se are în vedere intensitatea lor din
323
39. Burnița se codifică prin cifrele de cod ww = 50 ÷ 59, numai dacă se observă în lipsa altor
fenomene codificabile de cod mai mari (ploaie, ninsoare, averse, oraj). Alegerea cifrei de cod
corespunzătoare se face după următoarele criterii:
(1) ww = 50, 52, 54 se folosesc atunci când se observă burniță intermitentă care nu îngheață.
Alegerea uneia din cele trei cifre de cod se face în funcție de intensitatea fenomenului, care se
apreciază în general după mărimea vizibilității orizontale. Astfel:
- cifra de cod 50 semnalează burnița intermitentă slabă,
- cifra de cod 52 burnița intermitentă moderată care reduce vizibilitatea orizontală sub 4 km,
- cifra de cod 54 burnița densă, care reduce vizibilitatea orizontală sub 1 km (în absența ceții).
(2) ww = 51, 53, 55 se folosesc atunci când la stația meteorologică se observă burniță continuă
care nu îngheață. Alegerea cifrei de cod corespunzătoare se face în funcție de intensitatea sau
densitatea precipitației, stabilită tot după același criteriu ca cel de mai sus. Astfel:
- cifra de cod 51 codifică burnița continuă slabă,
- cifra de cod 53 codifică burnița continuă moderată care reduce vizibilitatea orizontală sub 4 km,
- cifra de cod 55 codifică burnița continuă intensă sau densă care reduce vizibilitatea orizontală
mult sub 1 km. În zona geografică în care este situată România, căderile de burniţă densă sau
intensă sunt foarte rare. De regulă, sunt însoţite şi de vânt, care amplifică viteza de cădere a
picăturilor de burniţă. În asemenea cazuri vizibilitatea orizontală scade rapid sub 1 km, orizontul
capătă un aspect lăptos-opalescent, în timpul zilei luminozitatea scade, iar cantitatea de apă
rezultată din asemenea precipitaţii depăşeşte 1 ÷ 2 l/m2. Fenomenul nu are durată mare.
(3) ww = 56 se foloseşte întotdeauna când burniţa slabă îngheaţă şi depune polei, indiferent de
continuitatea cu care cade. Poleiul se va semnala prin grupa specială 927S6TW a mesajului sinoptic
respectiv.
(4) ww = 57 se foloseşte când burniţa moderată sau puternică, indiferent de continuitate, îngheaţă
şi depune polei. Poleiul se va semnala prin grupa specială 927S6TW a mesajului sinoptic respectiv.
(5) ww = 58 se foloseşte atunci când cad precipitaţii slabe sub formă de burniţă şi ploaie. Pentru
alegerea cifrei de cod ww = 58, observatorul va ţine seama de intensitatea burniţei.
(6) ww = 59 se foloseşte atunci când precipitaţiile moderate sau puternice sunt sub formă de burniţă şi
ploaie. Pentru alegerea cifrei de cod ww = 59, observatorul va ţine seama de intensitatea burniţei.
Asemenea precipitaţii reprezintă o formă de tranziţie şi au durată scurtă. Se observă atunci când
peste o pânză continuă de Stratus din care cade burniţă se instalează un strat de nori precipitabili
situaţi la niveluri mai înalte (Sc, As, Ac). Picăturile de ploaie traversează pânza de nori Stratus şi
ajung la sol împreună cu cele de burniţă. În majoritatea cazurilor, asemenea precipitaţii se transformă
în ploaie şi pânza de Stratus se fragmentează. Când se codifică ww = 58 sau 59 şi norii Stratus
formează o pătură continuă, codificările pentru nori sunt de forma : Nh = 8 , CL = 6 , CM = / și
CH = /, pentru că observatorul trebuie să codifice ceea ce vede.
(7) Dacă în cursul orei precedente a căzut burniţă, iar în momentul observaţiei respective nu există nici
un fenomen semnificativ şi codificabil cu o cifră de cod până la 20, se codifică ww = 20, sau ww = 24
dacă burniţa a depus şi polei. Prezenţa burniţei în intervalul considerat ca timp pe trecut se codifică
W1 şi /sau W 2 = 5 după caz, conform criteriilor de alegere a cifrei de cod pentru aceste litere simbo-
lice.
(8) Întrucât în unele situaţii este dificil pentru observator să identifice imediat şi corect forma precipitaţiei,
este recomandabil să se urmărească în permanenţă şi cu atenţie evoluţia norilor, în funcție de
programul cu personal la stație. Se reaminteşte că burniţa este o precipitaţie caracteristică pentru
norii Stratus şi că ploaia slabă, la început poate să aibă picături de dimensiuni mici apropiate de cele
ale burniţei, mai ales atunci când cade din nori Altostratus. Corelarea dintre forma precipitaţiei şi nori
trebuie să se regăsească şi în codificare. În majoritatea cazurilor în care se observă burniţă, obser-
vatorul va avea de codificat o nebulozitate mare, atât totală cât şi parţială, un plafon coborât şi nori
Stratus. Dacă burniţa este însoţită şi de ceaţă, indiferent dacă cerul este sau nu vizibil, în mesajul
sinoptic se include şi grupa specială 9SPSPsPsP =960ww.
324
40. Precipitaţiile observate la staţia meteorologică sub formă de ploaie, mai mult sau mai puţin
continuă, fără caracter de aversă, în lipsa altor fenomene codificabile cu cifre de cod mai mari, se
codifică cu una din cifrele de la 60 la 69, în funcţie de intensitatea şi continuitatea fenomenului sau în
funcţie de asocierea cu alte fenomene.
(1) Alegerea cifrei de cod corespunzătoare se bazează pe următoarele criterii:
a) se consideră ploaie slabă, precipitaţia sub formă de picături rare izolate, care lasă urme pe
suprafaţa solului, pe pavaje şi acoperişuri. Zgomotul produs de picăturile de ploaie în cădere este slab,
asemănător cu un fâşâit. Fenomenul nu reduce vizibilitatea orizontului sub 10 km. Observatorul poate
constata totuşi o vizibilitate sub 10 km în condiţiile unei ploi slabe, atunci când aceasta reîncepe după o
întrerupere temporară a precipitaţiilor sau prin atenuarea finală a unei precipitaţii anterioare mai intense,
condiţii în care se formează aerul ceţos, pe seama proceselor de evaporare a apei de pe suprafeţele
udate.
b) se consideră ploaie moderată, precipitaţia sub formă de picături dese, care nu mai pot fi
individualizate uşor şi care udă rapid suprafaţa terestră, pavajele şi acoperişurile şi uneori formează
băltoace mici. Zgomotul produs de căderea picăturilor pe acoperişuri, pe frunzişul arborilor sau în
burlane se aude bine. Vizibilitatea orizontală este redusă sub 10 km, însă în general este mai mare de
4 km.
c) se consideră ploaie puternică, precipitaţia care cade în pânze sau valuri, picăturile
individuale nu mai sunt observabile iar pe suprafaţa solului se formează repede bălţi mari sau un strat
gros de apă, care se scurge în şiroaie. Zgomotul produs de căderea unei asemenea precipitaţii
abundente este asemănător cu un răpăit de tobe sau cu un huruit puternic. Vizibilitatea orizontală este
redusă mult sub 4 km.
(2) În funcţie de continuitate şi intensitate, ploaia care nu are caracter de aversă se codifică astfel:
ww = 60, ploaie slabă intermitentă. Vizibilitate orizontală este peste 10 km.
ww = 62, ploaie moderată intermitentă. Vizibilitate orizontală este între 4 și 10 km.
ww = 64, ploaie puternică intermitentă. Vizibilitatea orizontală este sub 4 km.
ww = 61, ploaie slabă continuă. Vizibilitatea orizontală este peste 10 km.
ww = 63, ploaie moderată continuă. Vizibilitatea orizontală este între 4 ÷ 10 km.
ww = 65, ploaie puternică continuă. Vizibilitatea orizontală este sub 4 km.
(3) Dacă în timpul căderii, picăturile de ploaie îngheaţă pe suprafaţa solului sau pe obiectele de pe sol
depunând polei, se va folosi una din cifrele de cod ww = 66 sau ww = 67, în funcţie de intensitatea
ploii, fără să se ţină seama dacă aceasta este sau nu continuă. Această codificare se va folosi numai
atât timp cât se constată creşterea depunerii de gheaţă pe sol sau pe obiectele de pe sol, adică
numai atât timp cât se depune polei.
ww=66 se foloseşte când ploaia care depune polei este slabă.
ww=67 se foloseşte când ploaia care depune polei este moderată sau puternică. Pentru ambele
cazuri de codificare se introduce şi grupa specială 927S6TW, în mesajul sinoptic.
(4) Dacă precipitaţiile care cad în momentul observaţiei sunt amestecate, adică în acelaşi timp cad
picături de ploaie sau burniţă şi fulgi de zăpadă, se vor folosi cifrele de cod ww = 68 sau ww = 69, în
funcţie de intensitatea ploii sau a burniţei.
ww = 68, ploaie sau burniţă slabă şi fulgi de zăpadă (lapoviţă).
ww = 69, ploaie sau burniţă moderată ori puternică şi fulgi de zăpadă.
În situaţiile în care în componenţa unor asemenea precipitaţii observate, predomină fulgii
de zăpadă, fenomenul se consideră ninsoare, nu lapoviţă.
(5) Dacă simultan cu căderea ploii se observă şi prezenţa ceţii, aceasta din urmă se semnalează prin
includerea grupei speciale 960ww în mesajul sinoptic.
(6) Dacă simultan cu căderea picăturilor de ploaie se constată şi căderea picăturilor de burniţă, alegerea
cifrei de cod corespunzătoare se face conform criteriului de alegere a cifrelor de cod ww = 58, ww =
59, adică se ţine seama de intensitatea burniţei.
(7) Ploaia care a încetat în cursul orei precedente, în lipsa altor fenomene mai semnificative în
325
momentul observaţiei, se codifică prin ww = 21, lapoviţa prin ww = 23, iar ploaia sau burniţa
care a depus polei prin ww = 24.
(8) Deşi în general nu există o corelare directă între mărimea nebulozităţii şi precipitaţiile sub formă de
ploaie, există totuşi o legătură directă între tipul norilor, caracterul şi intensitatea ploii.
Pentru evitarea şablonizării observaţiilor se reaminteşte că ploile continui nu cad din nori Cumulonimbus
(deci nu se va codifica ww = 61, 63 sau 65 şi CL =3 sau 9) şi că ploaia, mai ales când este slabă şi
intermitentă, cade şi din nori Altostratus, Altocumulus, Stratocumulus.
(9) Ploaia care continuă să cadă fără întrerupere şi în momentul observaţiei, după un oraj care a
încetat în cursul orei precedente, nu se codifică cu cifrele de cod ww = 60 ÷ 65, ci cu cifrele de
cod ww =91, sau 92 în funcţie de intensitatea ploii.
41. Precipitaţiile solide care în momentul observaţiei nu au caracter de aversă se codifică prin
cifrele de cod ww = 70 ÷ 79. Precipitațiile care au caracter de aversă se codifică prin ww = 87 ÷ 90 sau
93 ÷ 96 şi 99, atunci când sunt însoţite de fenomene orajoase în cursul orei precedente sau în momentul
observaţiei.
(1) În majoritatea cazurilor, alegerea cifrei de cod se face în funcţie de forma, continuitatea şi
intensitatea precipitaţiei, criteriile de apreciere a continuităţii şi intensităţii fiind similare cu
cele precizate la codificarea ploii.
Astfel, cifrele de cod ww = 70, 72 şi 74 se vor folosi pentru codificarea ninsorii intermitente şi de
intensitate slabă, moderată şi respectiv puternică.
Cifrele de cod ww = 71, 73 şi 75 se vor folosi pentru codificarea ninsorii continue şi de intensitate
slabă, moderată şi respectiv puternică. Dacă ninsoarea, indiferent de continuitate, este transportată de
vântul puternic, se include în mesajul sinoptic grupa specială 929S8S’8.
ww = 76 se foloseşte pentru codificarea acelor de gheaţă cu sau fără ceaţă. Dacă ceaţa este fenomenul
predominant şi acele de gheaţă sunt mici şi rare, pentru ww se alege una din cifrele de cod ww = 41 ÷
47. În caz contrar, ceaţa se semnalează numai prin grupa specială 960ww, în mesajul sinoptic.
ww = 77 se foloseşte pentru codificarea zăpezii grăunţoase, însoţită sau nu de ceaţă. În cazul în care se
observă şi ceaţă, se include grupa specială 960ww, în mesajul sinoptic.
ww = 78 se foloseşte pentru codificarea precipitaţiilor sub formă de steluţe izolate, însoţite sau nu de
ceaţă. Prezenţa ceţii se semnalează prin grupa specială 960ww, în mesajul sinoptic.
ww = 79 se foloseşte pentru codificarea granulelor de gheaţă. Pentru alegerea corectă a cifrelor de
cod ww = 77 şi ww=79 observatorul trebuie să cunoască foarte bine diferenţierile dintre granulele
de gheaţă şi zăpadă grăunţoasă.
(2) Lapoviţa sau ninsoarea care continuă să cadă după un oraj care a încetat în cursul orei
precedente se codifică cu ww = 93 sau 94, alegerea cifrei de cod făcându-se în concordanţă
cu intensitatea precipitaţiei din momentul observaţiei.
(3) Ninsoarea fără caracter de aversă şi indiferent dacă a fost sau nu viscolită, care a încetat în cursul
orei precedente, în lipsa altor fenomene mai semnificative în momentul observaţiei, se codifică prin
cifra de cod ww = 22, iar lapoviţa şi granulele de gheaţă se codifică prin ww = 23.
(4) Acele de gheaţă şi steluţele de zăpadă, observate în cursul orei precedente nu se codifică în
momentul observaţiei prin cifrele de cod ww = 20 ÷ 29. Dacă însă acele de gheaţă au fost însoţite
de ceaţă în intervalul considerat, iar în momentul observaţiei nu există alte fenomene mai
semnificative, se codifică ww = 28.
(5) Pentru codificarea precipitaţiilor solide, observatorul trebuie să ţină seama în primul rând de valoarea
temperaturii aerului (majoritatea dintre ele se produc în sezonul rece) şi de norii existenţi pe cer în
momentul observaţiei respective. Precipitaţiile sub formă de ninsoare, deşi cad din aceleaşi forme
noroase ca şi ploaia, nu dau naştere la nori de tip pannus, aşa de numeroşi ca în cazul precipitaţiilor
lichide; astfel, se poate observa frecvent ninsoare care cade din nori Altostratus opacus sau
translucidus, nedublaţi de Stratus fractus pannus.
(6) Dacă precipitaţiile solide s-au depus pe suprafaţa solului, iar grosimea stratului format este
măsurabilă în momentul observaţiilor de orele 00, 06, 12, 18 UTC, în mesajele sinoptice respective
se introduc rezultatele măsurătorilor acestuia codificate pentru litera E conform tabelei de cod
SYNOP 0975 şi pentru litera sss conform tabelei de cod SYNOP 3889. Măsurătorile respective se
326
efectuează conform Capitolului B.12. al instrucțiunii „Efectuarea observațiilor și măsurătorilor
meteorologice” .
Atunci când solul este acoperit numai cu strat de zăpadă (nu gheaţă), pentru caracterizarea mai
detaliată a stratului depus pe suprafaţa solului la orele 06 și 18 UTC, în mesajele sinoptice se va mai
include grupa specială 928S7S’7.
(7) În situația creării troienelor de zăpadă, se va aplica metodologia pentru elaborarea și transmiterea
mesajului administrativ.
42. Cifrele de cod 80 ÷ 90 nu sunt utilizate decât în cazurile în care precipitaţiile au caracter de
aversă şi dacă acestea se produc în momentul observaţiei. Aversele sunt produse de nori convectivi.
Aversele sunt caracterizate prin început şi sfârşit brusc şi prin variaţii de intensitate rapide şi
mari. Picăturile de apă şi particulele solide care cad sub formă de aversă sunt în general mai mari
decât cele care cad din alte precipitaţii.
Între averse putem avea înseninări ale cerului, cu excepţia cazurilor în care între intervalele
dintre norii care dau averse se află nori stratiformi.
Alegerea cifrei de cod corespunzătoare se face în funcţie de intensitatea precipitaţiei, adică în
principal după cantitatea de apă căzută într-un anumit interval de timp şi densitatea particulelor în
cădere, care reduc mai mult sau mai puţin vizibilitatea orizontală:
ww = 80, 81, 82 se folosesc pentru codificarea averselor de ploaie fără grindină sau măzăriche,
de intensitate slabă (ww = 80), moderată sau puternică (ww = 81) şi violentă (ww = 82).
ww = 83, 84 se folosesc pentru codificarea precipitaţiilor amestecate şi cu caracter de aversă,
adică a averselor de lapoviţă, de intensitate slabă (ww = 83), sau moderată ori puternică (ww = 84).
Pentru aprecierea intensităţii, în asemenea cazuri se ţine seama de densitatea picăturilor amestecate cu
fulgi de zăpadă, la fel ca şi la aprecierea lapoviţei propriu-zise.
ww = 85, 86 se folosesc pentru codificarea averselor de ninsoare, de intensitate slabă (ww = 85)
ori moderată sau puternică (ww = 86). Intensitatea se apreciază atât în funcţie de densitatea fulgilor care
cad, cât şi după grosimea stratului depus pe suprafaţa solului de precipitaţia respectivă.
ww = 87, 88 se folosesc pentru codificarea averselor de măzăriche moale sau tare, cu sau fără
ploaie ori lapoviţă şi de intensitate slabă (ww = 87) sau moderată ori puternică (ww = 88). Pentru
aprecierea intensităţii se va ţine seama atât de densitatea boabelor de măzăriche în timpul căderii, cât şi
de grosimea stratului depus eventual pe suprafaţa solului de o asemenea precipitaţie.
ww = 89, 90 se folosesc pentru codificarea căderilor de grindină, cu sau fără ploaie ori lapoviţă,
de intensitate slabă (ww = 89), sau moderată ori puternică (ww = 90). Aprecierea intensităţii se face
după densitatea şi mărimea bucăţilor de gheaţă care cad din nori şi după grosimea stratului depus
eventual pe suprafaţa solului de o asemenea precipitaţie. Pentru a se indica mărimea greloanelor de
grindină, se include grupa specială 932RR o singură dată în mesajul sinoptic în care este semnalată
prezența grindinei în grupa de fenomene în momentul observației sau în ora precedentă.
Dacă aversa de grindină s-a manifestat continuu în intervalul care cuprinde momentul observației
pentru mesajul sinoptic al orei H și o parte din intervalul orei precedente pentru mesajul sinoptic al orei
H+1, grupa 932RR se include o singură dată în cadrul mesajului sinoptic al orei H (un singur fenomen de
aversă de grindină).
Dacă au fost două averse de grindină, una manifestată în momentul observației pentru mesajul
sinoptic al orei H și una în intervalul orei precedente pentru mesajul sinoptic al orei H+1, grupa 932RR
se include atât în cadrul mesajului sinoptic al orei H, cât și în mesajul sinoptic al orei H+1 (pentru fiecare
aversă de grindină).
În situația în care căderea de grindină a creat un strat, se va elabora și transmite mesajul
administrativ.
Întrucât precipitaţiile cu caracter de aversă cad numai din nori Cumulonimbus şi rareori din
Cumulus congestus, trebuie să existe o corelare între norii şi fenomenele meteorologice codificate în
momentul observaţiei. Deci, întotdeauna când se vor folosi cifrele de cod ww = 80 ÷ 90, pentru norii
inferiori se va codifica CL = 3, 9 sau eventual 2 (cu excepția căderii de grindină pentru care obligatoriu CL
= 3 sau 9).
Precipitaţiile cu caracter de aversă, observate în cursul orei precedente, în lipsa altor fenomene
mai semnificative în momentul observaţiei, se codifică astfel:
327
ww = 25 averse de ploaie;
ww = 26 averse de lapoviţă sau ninsoare.
ww = 27 averse de grindină sau măzăriche moale ori tare, cu sau fără ploaie.
Dacă aversele observate în ora precedentă au fost de grindină sau însoţite şi de grindină, se
include grupa specială 932RR o singură dată în mesajul sinoptic în care este semnalată prezența
grindinei în grupa de fenomene în ora precedentă. În situația în care căderea de grindină a creat un
strat, se va elabora și transmite mesajul administrativ.
Când aversele de ninsoare au fost însoțite de fenomenul de transport de zăpadă la înălțime,
rezultând fenomenul de viscol, sau fenomenul de transport de zăpadă la sol se include în mesajul
sinoptic şi grupa specială 929S8S’8 . În situația creării troienelor de zăpadă, se va aplica metodologia
pentru elaborarea și transmiterea mesajului administrativ.
43. Atunci când în momentul observaţiei tunetele cu sau fără fulgere sunt însoţite şi de
precipitaţii lichide, solide sau în amestec, observatorul uman va alege una din cifrele de cod
ww = 95 ÷ 99; alegerea corectă a cifrei de cod se face atât în funcţie de intensitatea fenomenului
orajos, cât şi după felul precipitaţiei observate.
(a) Un fenomen orajos este considerat de intensitate slabă sau moderată, dacă:
- bubuitul tunetului se aude cu întreruperi mari,
- fulgerele sunt rare sau mai puţin vizibile,
- precipitaţiile sunt în general slabe sau moderate,
- vântul, chiar dacă se intensifică în timpul orajului, nu depăşeşte viteza de 70 km/oră,
- scăderea temperaturii aerului, care se observă de regulă în asemenea situaţii, nu este mare.
(b) Un oraj este considerat puternic sau de intensitate mare dacă:
- bubuitul tunetului se aude aproape fără întrerupere,
- fulgerele sunt dese şi uneori se observă trăznete,
- vântul se intensifică şi depăşeşte viteza de 70 km/oră,
- scăderea temperaturii aerului este rapidă şi puternică, putând depăşi uneori 20°C în câteva
minute,
- precipitaţiile au caracter de averse puternice.
44. ww = 95 se foloseşte pentru codificarea fenomenelor orajoase slabe sau moderate, însoţite
de ploaie, lapoviţă sau ninsoare.
45. ww = 96 se foloseşte pentru codificarea fenomenelor orajoase slabe sau moderate, însoţite
de grindină, sau măzăriche moale ori tare. În acest caz, se introduce o singură dată în mesajul sinoptic,
în care este semnalată prezența grindinei în grupa de fenomene în momentul observației, grupa specială
932RR (dimesiunea grelonului de grindină).
46. ww = 97 se foloseşte pentru codificarea orajelor puternice, însoţite de ploaie, lapoviţă sau
ninsoare.
47. ww = 98 se foloseşte pentru codificarea fenomenelor meteorologice orajoase însoţite de
furtună de praf sau de nisip. Uneori, în asemenea condiţii pot fi observate şi precipitaţii slabe. Dacă
furtuna de praf sau de nisip are caracteristicile unei vijelii în momentul observației, în mesajul sinoptic se
introduce grupa specială 919MwDa.
48. ww = 99 se foloseşte pentru codificarea fenomenelor orajoase puternice, însoţite de grindină
sau măzăriche moale ori tare. În acest caz, se introduce în Secţiunea a 3-a a mesajului grupa specială
932RR (dimesiunea grelonului de grindină).
49. Dacă precipitaţiile care au însoţit un oraj ce s-a terminat în cursul orei precedente, continuă şi
în momentul observaţiei respective, se alege una din cifrele de cod ww = 91 ÷ 94, astfel:
ww = 91 se foloseşte pentru codificarea ploii slabe, care continuă să cadă în momentul
observaţiei, după un oraj care s-a terminat în ora precedentă.
ww = 92 se foloseşte pentru codificarea ploii moderate sau puternice care continuă să cadă în
momentul observaţiei, după un oraj terminat în ora precedentă.
ww = 93 se foloseşte pentru codificarea precipitaţiilor slabe sub formă de ninsoare, lapoviţă,
măzăriche tare sau moale, grindină, care cad în momentul observaţiei, după un oraj care s-a terminat în
cursul orei precedente. Căderea de grindină se semnalează prin introducerea o singură dată, în mesajul
328
sinoptic în care este semnalată prezența grindinei în grupa de fenomene în momentul observației, a
grupei speciale 932RR (dimesiunea grelonului de grindină).
ww = 94 se foloseşte pentru codificarea precipitaţiilor moderate sau puternice sub formă de
lapoviţă, ninsoare, măzăriche tare sau moale, ori grindină, care continuă să cadă în momentul
observaţiei, după un oraj care s-a terminat în cursul orei precedente. Căderea de grindină se
semnalează prin introducerea o singură dată în mesajul sinoptic, în care este semnalată prezența
grindinei în grupa de fenomene în momentul observației, a grupei speciale 932RR (dimesiunea
grelonului de grindină).
50. Dacă în momentul observaţiei sau în cursul orei precedente s-au observat oraje sau
precipitaţii sub formă de averse, însoţite de grindină, în mesajul sinoptic respectiv în care este
semnalată prezența grindinei în grupa de fenomene în momentul observației sau ora precedentă se
introduce grupa specială 932RR (dimesiunea grelonului de grindină). Dacă în urma căderii de grindină
s-a creat un strat persistent pe suprafața terestră, observatorul va elabora și transmite mesajul
administrativ corespunzător.
51. Dacă în momentul observaţiei, ninsoarea, ploaia sau burniţă sunt însoţite de ceaţă, atunci
prin ww se indică respectiv ninsoarea, ploaia sau burniţa, iar în mesajul sinoptic se introduce în mod
obligatoriu grupa 960 ww pentru a fi codificată ceața, în Secţiunea 3.
52. Dacă în momentul observaţiei se observă depunere de polei sau chiciură, în mesajul
sinoptic se introduce grupa 927S6Tw.
53. În ceea ce priveşte cifra de cod 98, este la latitudinea observatorului să aprecieze dacă au
fost sau nu precipitaţii.
54. Roua nu se codifică în cadrul mesajelor sinoptice. Acest fenomen se codifică în mesajul
CLIMAT II – a se vedea Capitolul B.10. al instrucțiunii „Efectuarea observațiilor și măsurătorilor
meteorologice”
55. Depunerea de brumă nu se codifică în cadrul mesajelor sinoptice prin cifrele de cod ww şi
W1 și W 2 . Prezenţa acestui hidrometeor se semnalează în mesajele sinoptice prin includerea grupei
speciale 926Soio, prin care se precizează modul de depunere şi intensitatea fenomenului.
56. Fotometeorii observaţi de către observatorul uman nu se codifică prin cifrele de cod ww sau
W1W 2. Prezenţa lor în momentul observaţiei poate fi semnalată numai prin introducerea în Secţiunea a
3-a a mesajului sinoptic a grupei speciale de forma 990Z0i0. Fenomenele semnalate sunt: Spectrul lui
Broken, curcubeul, halo solar sau halo lunar, parhelia sau antihelia, coroana solară, corona, lumina
crepusculară, colorarea munților, miraj, lumina zodiacală.
wawa- starea timpului în momentul observaţiei, sau în cursul orei precedente, transmisă de către
o staţie meteorologică automată, cu traductor de timp prezent.
COD 4680
Cifră de
Semnificatie
cod
00 Nu sunt fenomene semnificative
01 Norii în ansamblu în risipire, sau devin puţin groşi, în ultima ora
02 Starea cerului, în ansamblu nu s-a schimbat pe parcursul ultimei ore
03 Nori în formare sau pe cale de a se dezvolta pe parcursul ultimei ore
Pâcla sau fum, sau praf în suspensie în aer, vizibilitatea mai mare sau egală cu
04
1000 m
05 Pâcla sau fum, sau praf în suspensie în aer, vizibilitatea mai mică de 1000 m
06-09 Rezervate - nu se utilizează
10 Aer ceţos
11 Ace de gheaţă
12 Fulger la distanţă
13-17 Rezervate - nu se utilizează
18 Vijelie
19 Rezervate - nu se utilizează
Cifrele de cod 20-26 sunt utilizate pentru raportarea precipitaţiilor, ceţii (sau ceţii îngheţate) sau
329
Cifră de
Semnificatie
cod
orajelor la staţii în timpul orei precedente, dar nu în momentul observaţiei
20 Ceaţă
21 PRECIPITAŢII
22 Burniţa (care nu îngheaţă) sau zăpadă grăunţoasă
23 Ploaie (care nu îngheaţă)
24 Ninsoare
25 Burniţa care îngheaţă sau ploaie care îngheaţă
26 Oraj (cu sau fără precipitaţii)
27 TRANSPORT DE ZĂPADĂ SAU NISIP (LA SOL SAU LA ÎNĂLŢIME)
Transport de zăpadă sau de nisip (la sol sau la înălţime), vizibilitatea este mai
28
mare sau egală de 1000 m
Transport de zăpadă sau de nisip (la sol sau la înălţime), vizibilitatea este mai
29
mică de 1000 m
30 CEAŢĂ
31 Ceaţă sau ceaţă îngheţată - în bancuri
32 Ceaţă sau ceaţă îngheţată care s-a subţiat în cursul orei precedente
33 Ceaţă sau ceaţă îngheţată, fără schimbări apreciabile în cursul orei precedente
Ceaţă sau ceaţă îngheţată care a început sau a devenit mai groasă în cursul orei
34
precedente
35 Ceaţă care depune chiciură
36-39 Rezervat - nu se utilizează
40 PRECIPITAŢII
41 Precipitaţii slabe sau moderate
42 Precipitaţii puternice
43 Precipitaţii lichide, slabe sau moderate
44 Precipitaţii lichide, puternice
45 Precipitaţii solide, slabe sau moderate
46 Precipitaţii solide, puternice
47 Precipitaţii care îngheaţă, slabe sau moderate
48 Precipitaţii care îngheaţă, puternice
49 Rezervat - nu se utilizează
50 BURNIŢĂ
51 Burniţă, care nu îngheaţă, slabă
52 Burniţă, care nu îngheaţă, moderată
53 Burniţă, care nu îngheaţă, puternică
54 Burniţă, care îngheaţă, slabă
55 Burniţă, care îngheaţă, moderată
56 Burniţă, care îngheaţă, puternică
57 Burniţă şi ploaie, slabă
58 Burniţă şi ploaie moderată sau puternică
60 PLOAIE
61 Ploaie, care nu îngheaţă, slabă
62 Ploaie, care nu îngheaţă, moderată
63 Ploaie, care nu îngheaţă, puternică
64 Ploaie, care îngheaţă, slabă
65 Ploaie, care îngheaţă, moderată
66 Ploaie, care îngheaţă, puternică
67 Ploaie (sau burniţă) şi zăpadă (lapoviţă) - slabă
68 Ploaie (sau burniţă) şi zăpadă (lapoviţă) - moderată sau puternică
70 NINSOARE
330
Cifră de
Semnificatie
cod
71 Ninsoare slabă
72 Ninsoare moderată
73 Ninsoare puternică
74 Granule de gheaţă, intensitate slabă
75 Granule de gheaţă, intensitate moderată
76 Granule de gheaţă, intensitate puternică
80 AVERSĂ (E) sau PRECIPITAŢII INTERMITENTE
81 Aversă (e) de ploaie sau ploaie intermitentă (e), slabă (e)
82 Aversă (e) de ploaie sau ploaie intermitentă (e), moderată (e)
83 Aversă (e) de ploaie sau ploaie intermitentă (e), puternică (e)
84 Aversă (e) de ploaie sau ploaie intermitentă (e), violenta
85 Aversă (e) de ninsoare sau ninsoare intermitentă, slabă (e)
86 Aversă (e) de ninsoare sau ninsoare intermitentă, moderată (e)
87 Aversă (e) de ninsoare sau ninsoare intermitentă, puternică (e)
90 ORAJ
91 Oraj, slab sau moderat, fără precipitaţii
Oraj slab sau moderat cu averse de ploaie, averse de ninsoare sau averse de
92
lapoviţă
93 Oraj, slab sau moderat, cu grindină
94 Oraj, puternic, fără precipitaţii
95 Oraj, puternic, cu averse de ploaie, averse de ninsoare sau aversă de lapoviţă
96 Oraj, puternic, cu grindină
99 Tornadă
a) Această tabelă de cod conţine termeni utilizabili de către staţiile meteorologice automate cu
niveluri diferite de complexitate;
b) Staţiile meteorologice automate care nu pot detecta detaliat fenomenele, vor folosi termenii
generici (notaţi cu litere mari Ex.: CEAŢĂ, BURNIŢĂ...);
c) Cifrele de cod pentru precipitaţiile generale (cifrele de cod 40 ÷ 48) sunt ordonate în
conformitate cu creşterea complexităţii.
– O staţie meteorologică automată care nu este capabilă de altceva decât să detecteze prezenţa
sau absenţa precipitaţiilor, va folosi cifra de cod 40.
– O staţie meteorologică automată cu un traductor mai evoluat, care este capabil să detecteze
cantitatea dar nu şi tipul, va folosi cifrele de cod 41 sau 42.
– O staţie meteorologică automată cu traductor capabil de a detecta atât cantitatea, cât şi tipul
precipitaţiilor, va folosi cifrele de cod 43 ÷ 48.
– O staţie meteorologică automată cu traductor capabil să detecteze tipuri detaliate de
precipitaţii, dar nu şi cantităţile aferente, va folosi cifrele de cod: 50, 60, 70.
NOTE:
Notele 3, 5 ÷ 8, 10 ÷ 12, 16 ÷ 18 de la ww se aplică şi pentru wawa.
1. pentru cifrele de cod wawa = 30 ÷ 35, vizibilitatea orizontală este mai mică de 1000 m.
2. cifrele de cod 30 ÷ 34 sunt folosite atunci când vizibilitatea orizontală este redusă prin prezenţa
picăturilor de apă sau a cristalelor de gheaţă.
3. cifra de cod 35 este folosită atunci când vizibilitatea orizontală este redusă prin prezenţa
picăturilor de apă.
W1W 2 - Starea timpului pe trecut.

Perioada la care se referă W 1W 2 este de:
331
a) şase ore pentru observaţiile efectuate la 00, 06, 12 şi 18 UTC;
b) trei ore pentru observaţiile efectuate la 03, 09, 15 şi 21 UTC;
c) două ore pentru observaţiile intermediare, dacă acestea se efectuează la fiecare două ore;
d) o oră pentru mesajele orare.
Perioada caracterizată prin W1W2 începe cu 6, 3, 2 sau 1 oră înainte de momentul
măsurării presiunii atmosferice. Sfârşitul acestei perioade se consideră în toate cazurile, starea
timpului observată înaintea celor 10 minute anterioare citirii barometrului.
Indicații generale:
Caracterul predominant al stării vremii dintr-un interval de timp determinat, cuprins între
observaţia anterioară şi începerea observaţiei respective, îl va considera ca timp pe trecut şi îl va
codifica prin două cifre corespunzătoare semnificaţiilor pentru literele simbolice W 1 și W 2. Mărimea
acestui interval de timp este diferită, în funcţie de termenul observaţiei la care se referă. Astfel, pentru
observaţiile de la orele 00, 06, 12, 18 UTC intervalul de timp este de şase ore. Pentru observaţiile
intermediare de la orele 03, 09, 15 şi 21 UTC intervalul de timp este de trei ore. Pentru observaţiile
orare, intervalul de timp se reduce la o oră. În mărimea acestor intervale de timp dintre două
observaţii nu se includ cele 10 minute, care reprezintă durata fizică a momentului observaţiei şi
pentru care există altă tabelă de cod.
Alegerea cifrelor de cod pentru W1 şi W2 se face astfel încât acestea împreună cu cifrele de
cod pentru ww să redea cât mai fidel aspectul sau caracterul vremii care a predominat între două
observaţii.
Atunci când pentru descrierea acestui interval de timp pe trecut se pot folosi mai multe
cifre de cod, adică atunci când în intervalul respectiv au existat mai multe fenomene
meteorologice, simultan sau pe rând, pentru W1 se va folosi cifra de cod cea mai mare dintre
cifrele corespunzătoare fenomenelor meteorologice respective, iar pentru W2 cifra de cod
următoare ca mărime după prima folosită, indiferent de ordinea cronologică de apariţie sau
producere a fenomenelor meteorologice codificabile.
Dacă în tot intervalul considerat a existat un singur fenomen meteorologic, pentru W1 şi
W2 se va folosi aceeaşi cifră de cod (de exemplu, dacă în tot intervalul a plouat, W1W2 = 66).
Deci, ca regulă generală, observatorul va ţine seama că cifra de cod folosită pentru W 1 va
fi întotdeauna mai mare sau cel mult egală cu cifra de cod folosită pentru W2.
Datorită faptului că cifrele de cod pentru W1 şi W2 împreună cu cele pentru ww trebuie să
descrie cât mai fidel starea vremii dintre două observaţii, atunci când în intervalul considerat s-a
produs o schimbare a timpului, cifrele de cod alese pentru W1 și W2 trebuie să descrie care a fost
caracterul timpului înainte de această modificare şi/sau înainte de aspectele indicate prin cifrele
de cod corespunzătoare literelor simbolice ww.
Atunci când în perioada la care se referă W1 și W2 s-a observat o succesiune sau
alternanţă de mai multe fenomene meteorologice, observatorul va alege pentru codificare numai
două dintre ele şi anume pe cele codificabile cu cifrele de cod cele mai mari, indiferent de
ordinea cronologică de producere şi de durata lor.
Dacă nu se cunoaşte starea timpului pe trecut, iar timpul din momentul observaţiei nu este
semnificativ, sau dacă timpul pe trecut şi cel prezent nu sunt semnificative (ww = 00, 01, 02, 03), grupa
7wwW 1W 2 nu se include în mesajul sinoptic şi acest lucru se semnalează prin cifra de cod 2 sau 3
corespunzătoare literei simbolice ix. A se vedea și precizarea din Codul SYNOP (punctul 2.10.,
Secțiunea 1) referitoare la stațiile meteorologice la care fenomenele meteorologice sunt transmise de
către observator, în situația programului redus cu personal, la reluarea programului.
Atunci când în momentul observaţiei există fenomene meteorologice codificabile, însă nu se
cunoaşte starea timpului pe trecut pentru tot intervalul la care se referă W 1 și W 2, sau numai pentru o
parte din acesta, în locul cifrelor corespunzătoare acestor litere simbolice se pune // (două bare oblice)
sau cifra de cod care descrie partea cunoscută a intervalului urmată de / (bară oblică).
Codificarea stării timpului pe trecut se face conform tabelei:
COD 4561
Cifră S emnificatia
de cod
În toată perioada considerată, norii au acoperit o jumătate sau mai puţin din bolta cerului,
0
ori cerul a fost senin.
332
Într-o parte a perioadei considerate, norii au acoperit mai mult de jumătate din bolta
1
cerului, iar într-altă parte a perioadei au acoperit jumătate din bolta cerului sau mai puţin.
2 În toată perioada considerată, norii au acoperit mai mult de jumătate din bolta cerului.
3 Furtuna de nisip sau praf, transport de zăpadă (la sol sau la înălţime) sau viscol
4 Ceaţă sau ceaţă îngheţată ori pâclă deasă
5 Burniţa
6 Ploaie
7 Ninsoare sau lapoviţă
8 Precipitaţii sub formă de averse
9 Oraje cu sau fără precipitaţii
NOTE:
1. Pentru codificarea stării timpului pe trecut, cifrele de cod trebuie să fie astfel alese,
încât împreună cu cifra de cod ww, să descrie cât mai complet timpul care a dominat în perioada
considerată.
De exemplu, dacă în cursul acestei perioade, s-a produs o schimbare completă a condiţiilor de
timp, cifrele de cod pentru W 1 și W 2 trebuie astfel alese încât să descrie starea timpului care a fost
înainte de a începe starea timpului care este codificată prin ww. Cifra de cod pentru W 2 se alege
excluzând fenomenul descris prin W 1 . Dacă W 1 şi ww acoperă întregul interval de timp, atunci pentru W 2
se va utiliza aceeaşi cifră de cod ca pentru W 1.
2. Dacă vremea nu a suferit schimbări în perioada pe trecut, astfel încât să poată fi utilizate cifre
diferite pentru W 1 și W 2 , aceeaşi cifră de cod va fi folosită atât pentru W 1 , cât şi pentru W 2.
3. Cifrele de cod 0, 1 şi 2 se folosesc când nu există fenomene semnificative. În acest caz, W 1 şi

W2 vor avea aceeaşi valoare, care caracterizează toată perioada pe trecut (Ex. W 1W 2 = 00, W 1W2 = 11,
W1W 2 = 22).
– W 1 şi/sau W 2 = 0 se va folosi pentru cazurile în care norii nu au acoperit mai mult de jumătate
din bolta cerească (nebulozitatea nu a depăşit 4/8) în toată perioada considerată, sau cerul a
fost senin;
– W 1 şi/sau W 2 = 1 se va folosi atunci când în întregul interval de timp considerat, sau cel puţin
într-o parte a acestuia, cerul a avut un aspect schimbător, adică s-au produs înnorări şi
înseninări alternative, nebulozitatea oscilând în jurul valorii de 4/8;
– W 1 şi/sau W 2 = 2 se va folosi în cazurile când norii au acoperit mai mult de jumătate din bolta
cerului în tot intervalul considerat, adică nebulozitatea a fost mai mare de 4/8.
4. Furtunile de praf sau de nisip observate în intervalul considerat ca timp pe trecut, se codifică
prin cifra de cod W 1 şi/sau W 2 = 3.
5. Dacă în intervalul considerat timp pe trecut a existat ceață, se poate codifica prin W 1 şi/sau
W2 = 4. Atunci când în intervalul considerat au fost observate mai multe fenomene semnificative,
alegerea şi includerea cifrelor de cod se face în ordine numerică descrescătoare.
6. Dacă în intervalul considerat ca timp pe trecut, pâcla a determinat reducerea vizibilităţii
orizontale sub 1 km se codifică W 1 şi/sau W 2 = 4.
7. Pentru intervalul considerat ca timp pe trecut, ploaia se codifică prin W 1 şi/sau W 2 = 6, iar
lapoviţa prin W 1 şi/sau W2 = 7. Atunci când în intervalul considerat au fost observate mai multe fenomene
semnificative, alegerea şi includerea cifrelor de cod se face în ordine numerică descrescătoare.
8. Ninsoarea, indiferent dacă a fost viscolită sau nu, zăpada grăunţoasă şi granulele de gheaţă
observate în intervalul considerat ca timp pe trecut, se codifică prin cifra de cod W 1 şi/sau W2 = 7,
conform criteriilor de alegere şi includere în mesaj a cifrelor codului W 1 și W 2. Atunci când în intervalul
considerat au fost observate mai multe fenomene semnificative, alegerea şi includerea cifrelor de cod se
face în ordine numerică descrescătoare.
9. Aversele observate în intervalul considerat ca timp pe trecut se codifică prin cifra de cod W 1
şi/sau W 2 = 8, conform criteriilor de alegere şi includere în mesaj a cifrelor de cod W 1 și W 2. Atunci când
în intervalul considerat au fost observate mai multe fenomene semnificative, alegerea şi includerea
cifrelor de cod se face în ordine numerică descrescătoare.
10. Fenomenele orajoase observate în intervalul considerat ca timp pe trecut, indiferent
333
dacă au fost sau nu însoţite de precipitaţii se codifică prin cifra de cod W1 şi/sau W2 = 9.
11. În cazurile în care fenomenul orajos observat în cursul orei precedente a fost însoţit şi
de vijelie, se codifică W1 şi/sau W2 = 9
12. Dacă, pentru descrierea stării timpului pe trecut, putem alege mai multe cifre de cod,
vom lua pentru W1 cifra de cod cea mai mare dintre cifrele de cod respective. W2 se alege în
acelaşi mod ca W1 eliminând fenomenul descris prin W1.
13. Ordinea în care figurează W1 şi W2 în mesaj, nu este determinată de ordinea

cronologică a tipurilor de timp pe trecut.
Exemple:
Starea timpului în decursul celor şase ore care au precedat ora de observaţie GG (00, 06, 12 sau
18 UTC).
GG - 6 ore
*) Nu s-a semnalat nici un fenomen meteorologic semnificativ, grupa 7wwW 1W 2 este omisă.
Indicatorul ix = 2 sau ix = 3, după caz.
14. Cifra de cod 3 se foloseşte pentru furtuna de nisip, de praf, transport de zăpadă (la sol sau la
înălţime) (ww = 30 ÷ 39) şi viscol (ww = 70 ÷ 90 şi grupa 929S8S’8 în Secţiunea 3).
Wa1W a2 - starea timpului pe trecut, transmisă de către o staţie meteorologică automată.
COD 4531
Cifră
Semnificatia
de cod
0 Nu sunt fenomene semnificative
1 VIZIBILITATE REDUSĂ
2 Fenomene de transport, reducerea vizibilităţii
3 CEAŢĂ
4 PRECIPITAŢII
5 Burniţa
6 Ploaie
7 Ninsoare sau granule de gheaţă
8 Aversă sau precipitaţii intermitente
9 Oraj
NOTE:
1. Pentru codificarea stării timpului pe trecut cifrele de cod trebuie să fie astfel alese, încât
împreună cu cifra de cod wawa , să descrie cât mai complet timpul care a dominat în perioada
considerată. De exemplu, dacă în cursul acestei perioade, s-a produs o schimbare completă a condiţiilor
de timp, cifrele de cod pentru W a1W a2 trebuie astfel alese încât să descrie starea timpului care a fost de a
începe starea timpului care este codificată prin wawa. Cifră de cod pentru W a2 se alege excluzând
fenomenul descris prin W a1 . Dacă W a1 şi wawa acoperă întregul interval de timp, atunci pentru W a2 se va
utiliza aceeaşi cifră de cod ca pentru W a1.
2. Dacă vremea nu a suferit schimbări în perioada pe trecut, astfel încât să poată fi utilizate cifre
diferite pentru W a1W a2 , aceeaşi cifră de cod va fi folosită atât pentru W a1 cât şi pentru W a2.
3. Cifrele de cod 0, 1 şi 2 se folosesc când nu există fenomene semnificative. În acest caz W a1 şi
334
Wa2 vor avea aceeaşi valoare, care caracterizează toată perioada pe trecut (Ex. W a1 W a2 = 00, W a1W a2 =
11, W a1W a2 = 22).
4. Dacă, pentru descrierea stării timpului pe trecut, putem alege mai multe cifre de cod, vom lua
pentru W a1 cifra de cod cea mai mare dintre cifrele de cod respective. W a2 se alege în acelaşi mod ca
Wa1 eliminând fenomenul descris prin W a1.
5. Complexitatea caracterizării vremii în acest tabel de cod creşte progresiv cu cifrele de cod. S-a
recurs la o astfel de descriere a vremii în scopul de a adapta nivelurile diferite de detectare a vremii de
care sunt capabile staţiile meteorologice automate. Staţiile meteorologice automate cu un nivel
rudimentar de detectare a tipurilor de vreme vor folosi cifrele de cod cele mai mici care indică o descriere
generală (fenomenele scrise cu litere mari).
6. Staţiile meteorologice automate care dispun de capacitate mai mare de selectare a
fenomenelor meteorologice vor folosi cifre mari de cod (peste 4) pentru a indica descrieri mai detaliate.
2.11. Grupa 8NhCLCMCH

Norii sunt indicatori preţioşi ai unor procese termodinamice dominante din atmosferă, care au
determinat apariţia şi dezvoltarea lor, iar diferitele asociaţii noroase sunt caracteristice pentru
perturbaţiile sau formele barice care determină stările şi schimbările vremii. Pentru aceste motive, cea
mai mare parte din datele rezultate din observaţiile asupra norilor se codifică şi se transmit în două din
cele cinci secţiuni ale mesajului sinoptic, conform codului FM 12 SYNOP; astfel în Secţiunea 1,
simbolurile CL , CM , CH , semnifică în ordine genurile şi principalele specii de nori inferiori, mijlocii şi
superiori, observaţi deasupra nivelului staţiei meteorologice, iar în Secţiunea 4, C' şi Ct semnifică
cele zece genuri de nori observaţi sub nivelul staţiilor meteorologice de munte (acolo unde este
cazul) şi caracteristicile dominante ale suprafeţei lor superioare.
Codificarea propriu-zisă se face conform tabelelor de cod SYNOP corespunzătoare simbolurilor
respective, după metodologia expusă în continuare.
Este de reţinut că cifrele din aceste tabele de cod SYNOP corespund atât genurilor şi speciilor de
nori consideraţi individual sau din punct de vedere evolutiv, cât şi unor asociaţii noroase care determină
anumite aspecte caracteristice ale cerului.
Cele trei tabele de cod SYNOP (0513, 0515, 0509) au fost astfel concepute încât observatorul să
aibă posibilitatea ca prin cel mult trei cifre de cod să descrie cât mai complet şi corect norii existenţi la
cele trei etaje în momentul observaţiei. Alegerea corectă a cifrelor de cod corespunzătoare implică pe de
o parte observarea cerului considerat în ansamblul său, iar pe de altă parte supravegherea practic
permanentă a stării cerului sau a evoluţiei norilor. Prima din aceste două condiţii decurge din faptul că,
destul de frecvent, observatorul se găseşte în situaţia de a recunoaşte foarte uşor aspectul general al
cerului în ansamblul său, însă nu poate identifica cu aceeaşi uşurinţă formele noroase care determină
aspectul respectiv; a doua condiţie decurge din faptul că, în majoritate cifrele de cod din tabelele
respective specifică şi unele elemente de evoluţie sau dezvoltare a anumitor nori consideraţi individual
sau în raport cu nebulozitatea lor. Practic, supravegherea continuă a stării cerului este necesară în
special în situaţiile în care aspectul cerului este confuz şi formele noroase observate sunt forme de
tranziţie, situaţii în care, pentru o codificare corectă, observatorul trebuie să cunoască şi formele
caracteristice anterioare, din care au provenit norii existenţi în momentul observaţiei; în plus, această
procedură mai este utilă şi pentru alegerea corectă a cifrelor de cod care caracterizează starea timpului
în momentul observaţiei (ww), atât în cazurile în care această caracterizare se face numai pe baza
evoluţiei norilor în cazul orei precedente, cât şi în unele cazuri în care se observă fenomene generate de
nori, însă norii respectivi sunt dificil de identificat.
Întrucât codul FM 12 SYNOP nu permite decât folosirea unei singure cifre de cod pentru fiecare
etaj de nori în parte, observatorul se găseşte frecvent în situaţia mai dificil de rezolvat din punct de
vedere al codificării, în care pe cer sunt identificaţi nori de genuri diferite sau chiar de acelaşi gen, însă
de specii diferite, situaţi în limitele aceluiaşi etaj, care implică posibilitatea folosirii mai multor cifre de
cod; în asemenea cazuri, observatorul trebuie să aleagă o singură cifră de cod prin care să descrie
cât mai corect posibil formele caracteristice de nori şi aspectele evolutive dominante pentru
fiecare etaj în parte. Singurul criteriu de codificare aplicabil în asemenea situaţii rămâne alegerea cifrei
de cod în ordinea de prioritate a formaţiilor noroase, stabilită în tabelele de cod SYNOP, în funcţie de
dezvoltare şi evoluţie; astfel, conform acestui principiu, se va folosi întotdeauna cifra de cod cea mai
mare, aplicabilă la norii existenţi în momentul observaţiei în etajele respective.
Această grupă conţine informaţii despre genurile de nori şi despre nebulozitatea norilor inferiori,
iar dacă aceștia sunt absenți, a norilor mijlocii (nebulozitatea parțială).
335
Această grupă este omisă în următoarele cazuri:
a) Dacă nu sunt nori pe bolta cerului (N=0);
b) Atunci când norii sunt invizibili din cauza unor fenomene care reduc vizibilitatea orizontală şi
verticală (ceaţă, întuneric, transport de praf sau nisip, zăpadă viscolită etc), N se cifrează cu cifra 9 şi
grupa 8NhCLCMCH nu se mai include în mesajul codificat SYNOP.
c) Grupa este de asemenea omisă din mesajele de observaţie care provin de la staţiile
meteorologice automate (fără personal) care nu dispun de echipamentul necesar pentru a semnala
aceste date şi în acest caz N =/ (bară oblică).
d) Navele care efectuează observaţii asupra norilor vor include în mesajul SHIP aceste
observaţii.
8 - cifră de control.
Nh - Nebulozitatea parţială a norilor (porţiunea din bolta cerului) acoperită de toţi norii CL prezenţi
sau în lipsa norilor CL , de toţi norii CM prezenţi; se codifică după acelaşi cod ca şi N (cod 2700).
NOTE:
1. Dacă pe bolta cerului există numai nori CL , prin Nh se codifică nebulozitatea tuturor norilor CL
prezenţi (Stratocumulus, Stratus, Cumulus şi Cumulonimbus).
2. Dacă în momentul observaţiei lipsesc nori CL însă se observă nori CM prin Nh se codifică
nebulozitatea tuturor norilor CM prezenţi.
3. Dacă nebulozitatea norilor CL este neînsemnată, sub o optime, dar există nori CM în cantitatea
mai mare, atunci în mesajă prin Nh se codifică nebulozitatea norilor CM.
4. Dacă în momentul observaţiei lipsesc atât norii CL , cât şi norii CM , dar sunt nori CH atunci Nh
va fi codificat cu cifra 0.
5. Când prin ceaţă sau în prezenţa altor fenomene analoage (furtuni de praf, furtuni de nisip sau
zăpadă viscolită, suspensii de fum la înălţime, pulberi, etc.), cerul este vizibil, adică se observă nori al
căror gen şi nebulozitate se poate aprecia, Nh se codifică ca şi când ceaţa sau fenomenele respective nu
ar exista.
6. Dacă în norii, a căror nebulozitate este indicată prin Nh, sunt incluse şi trene de condensare,
atunci în valoarea atribuită lui Nh se va ţine seama şi de trenele de condensare. Trenele de condensare
care se împrăştie repede, nu se codifică.
7. În cazurile în care prezenţa unei pânze continue de nori situate la un nivel mai jos nu permite
observarea şi identificarea altor nori existenţi deasupra ei, pentru literele simbolice corespunzătoare
etajului sau etajelor respective (CM şi/ sau CH) se foloseşte semnul / (bară oblică).
CL - Norii care aparţin genurilor Stratocumulus, Stratus, Cumulus şi Cumulonimbus. Se

codifică după tabela de cod 0513:
COD 0513
Cifră
de Specificaţii tehnice Specificaţii detaliate
cod
Nu sunt nori Stratus, Stratocumulus,
0 Nu sunt nori CL
Cumulus sau Cumulonimbus
Norii Cumulus cu slabă dezvoltare verticală
Cumulus humilis sau Cumulus şi care par plati (turtiţi) sau Cumulus
1
fractus, alţii decât cei de timp rău*3) destrămaţi, alţii decât cei de timp rău*)
Cumulus mediocris sau Cumulus Cumulus având dezvoltare verticală

2 congestus cu sau fără Cumulus din moderată sau puternică, în general, cu
speciile humilis sau fractus, sau protuberanţe (înmuguriri) în formă de turnuri
3 *)
Expresia “timp rau” se refera la conditiile specifice precipitatiilor, atât in timpul lor, cât si inainte de producere si
imediat dupa incetarea acestora.
336
Cifră
de Specificaţii tehnice Specificaţii detaliate
cod
Stratocumulus, toţi având bazele lor sau de cupolă însoţiţi sau nu de alţi
la acelaşi nivel Cumulus sau Stratocumulus, toţi având
bazele la acelaşi nivel.
Cumulonimbus ale căror vârfuri au pierdut

cel puţin parţial claritatea contururilor lor, dar
Cumulonimbus calvus cu sau fără care nu sunt nici în mod clar fibroşi
3
Cumulus, Stratocumulus sau Stratus (cirriformi) nici în formă de nicovală; de
asemenea, pot fi prezenţi alţi Cumulus,
Stratocumulus sau Stratus
Stratocumulus ce s-au format prin etalarea
(lăţirea) norilor Cumulus; norii Cumulus pot
4 Stratocumulus cumulogenitus fi deopotrivă prezenţi (se pot observa
concomitent)
Stratocumulus, alţii decât Stratocumulus, care nu provin din etalarea

5
Stratocumulus cumulogenitus norilor Cumulus
Norii Stratus sub formă de pânza sau pătură
Stratus nebulosus sau Stratus mai mult sau mai puţin continuă, sau în fâşii
6
fractus, alţii decât cei de timp rău *) destrămate, ori împreună, însă fără a fi nori
Stratus fractus de timp rău*).
Stratus fractus sau Cumulus fractus Stratus fractus de timp rău*) sau Cumulus
de timp rău*), ori împreună (pannus) fractus de timp rău*) ori împreună (pannus)
7
situaţi, în general, sub un Altostratus situaţi, în general, sub un Altostratus sau un
sau sub Nimbostratus Nimbostratus
Cumulus şi Stratocumulus, alţii decât Cumulus şi Stratocumulus, alţii decât cei
Stratocumulus cumulogenitus (a formaţi prin etalarea norilor Cumulus; baza
8
căror baze sunt situate la niveluri norilor Cumulus la nivel diferit celui al norilor
diferite) Stratocumulus
Cumulonimbus, a cărui parte superioară
Cumulonimbus capillatus (adesea cu este în mod net fibroasă (cirriforma), adesea
nicovală) cu sau fără Cumulonimbus în formă de nicovală; însoţit sau nu de
9
calvus, Cumulus, Stratocumulus, cumulonimbus fără nicovală sau fără partea
Stratus sau pannus superioară fibroasă, de nori Cumulus,
Stratocumulus, Stratus sau pannus.
Norii Stratocumulus, Stratus, Cumulus şi
Norii CL invizibili ca urmare a
Cumulonimbus sunt invizibili din cauza
întunericului, ceţii, transportului de
/ întunericului, prezenţei ceţii, transportului de
praf, de nisip sau a altor fenomene
praf, nisip ori ca urmare a prezenţei altor
analoage.
fenomene analoage.
N O T E:
1. Dacă în momentul observaţiei, pe bolta cerului există diferiţi nori CL , codificarea acestora prin
litera simbolică CL se face în următoarea ordine de prioritate, indiferent de nebulozitatea lor: 9, 3, 4, 2, 8,
1, 5, 6, 7.
Exemple:
- atunci când pe cer se observă nori Cumulonimbus, asociaţi cu alţi nori din genurile Stratocumulus,
Stratus sau Cumulus, pentru CL, respectiv pentru norii etajului inferior se va folosi cifra de cod CL = 9
sau CL = 3, după caz.
- dacă, în lipsa norilor Cumulonimbus, pe cer se observă nori Stratocumulus proveniţi din etalarea norilor
Cumulus, asociaţi sau nu cu nori Cumulus (chiar Cumulus congestus), pentru CL se va folosi cifra de
cod 4, pentru a semnala prin aceasta începerea proceselor de involuţie sau destrămare a norilor
cumuliformi formaţi în timpul zilei în procesele termoconvective.
337
2. Dacă prin ceaţă sau alt fenomen, cerul este parţial vizibil, atunci CL se codifică cu cifra de cod
care corespunde norilor ce se observă, iar partea invizibilă a cerului nu se ia considerare.
3. Dacă nebulozitatea norilor CL este neînsemnată (sau sub o optime) însă există nori CM cu o
nebulozitatea mai mare, atunci în mesaj se cifrează CL = 0.
4. În cazul în care pe bolta cerului se observă nori destrămaţi de timp rău (pannus), codificaţi prin
CL = 7 care acoperă aproape în întregime cerul, iar deasupra lor se află o pânza de nori Nimbostratus
care acoperă complet cerul, atunci pentru Nh se va folosi cifra 7 şi nu 8, iar pentru CL , cifra de cod 7.
5. În cazul în care norii destrămaţi de timp rău se sudează între ei, formând o pânza continuă,
care acoperă în întregime bolta cerului, Nh se va codifica 8, iar CL = 7. Dacă norii Nimbostratus care
acoperă în întregime bolta cerului nu sunt dublaţi de nori destrămaţi, de timp rău (pannus), atunci Nh = 8
iar CL = 0, genul norilor urmând să se codifice la CM.
Metodologia de codificare, expusă în continuare conform Manualului WMO-No.407, reprezintă de

fapt o detaliere a tabelelor de cod SYNOP corespunzătoare simbolurilor din schema mesajului SYNOP.
Pentru uniformitate, textul explicativ pentru fiecare cifră de cod în parte este structurat pe
următoarele puncte:
a) specificaţie tehnică;
b) specificaţie uzuală;
c) comentariu, care explică pe larg semnificaţiile tehnică şi uzuală a respectivei cifre de cod dând
informaţii mai ample asupra aspectului şi evoluţiei norilor consideraţi;
d) instrucţiuni de codificare, prin care se indică procedura de alegere a cifrei de cod ce trebuie
folosită atunci când norii ce corespund specificaţiei considerate sunt asociaţi şi cu alţi nori;
e) instrucţiuni complementare, care completează uneori informaţiile ce nu au putut fi inserate în
paragrafele precedente.
În paragrafele următoare această notare prin litere, a precizărilor şi detalierii instruc-
ţiunilor de codificare, va păstra aceeaşi ordine.
La sfârşitul acestui capitol sunt schematizate în trei tablouri-ghid procedurile de alegere corectă a
cifrelor de cod SYNOP, pentru fiecare etaj de nori în parte.
CL = 0
a) Pe cer nu se observă nori din genurile etajului inferior.
b) Pe cer nu se observă nori Stratocumulus, Stratus, Cumulus sau Cumulonimbus.
CL = 1
a) Nori Cumulus humilis sau/şi Cumulus fractus, alţii decât cei de timp rău (timp rău se referă la
condiţiile care există în general în timpul şi imediat înainte şi după precipitaţii).
b) Nori Cumulus cu o dezvoltare slabă pe verticală şi aparent turtiţi (aplatizaţi) şi/sau Cumulus
destrămaţi, alţii decât cei de timp rău .
c) Cifrei de cod CL = 1 îi corespund următorii nori:
(i) Cumulus în stadiul iniţial de formare ori în ultimele lor faze de risipire;
(ii) Cumulus complet formaţi, însă destrămaţi de un vânt destul de puternic şi suficient
de turbulent. Aceşti nori destrămaţi sunt net separaţi între ei şi în general au o
culoare albă; Deosebirea între aceşti nori şi Cumulus fractus de timp rău este
indicată în paragraful c) al specificării CL= 7 şi în subcapitolul Descrierea norilor;
(iii) Cumulus complet formaţi, care au baze orizontale bine delimitate, o formă turtită ori
dezumflată sau prezintă vârfuri puţin rotunjite însă fără aspect de conopidă.
d) Dacă pe cer nu sunt nori Stratocumulus situaţi la un alt nivel, nici un fel de nor Cumulonimbus
sau Stratocumulus cumulogenitus, însă dacă cel puţin unul dintre norii Cumulus prezenţi are
caracteristicile speciilor mediocris sau congestus, se codifică, CL = 2.
Dacă simultan există nori Cumulonimbus — se codifică, după caz, CL= 3 sau CL= 9.
Dacă în lipsa norilor Cumulonimbus, se observă însă Stratocumulus cumulogenitus, se
codifică CL= 4.
Dacă împreună cu norii Cumulus humilis şi Cumulus fractus există şi alţi nori din etajul inferior
(CL), care nu sunt Stratocumulus situaţi la alt nivel, Cumulonimbus, Cumulus congestus sau
338
mediocris, ori Stratocumulus cumulogenitus, iar norii Cumulus humilis sau fractus nu sunt
predominanţi printre norii inferiori existenţi, atunci se codifică, după caz, CL= 5, 6 sau 7.
Cumulus humilis şi Cumulus fractus sunt consideraţi ca predominanţi, dacă nebulozitatea
norilor CL= 5, CL= 6 sau CL= 7 este mai mică decât nebulozitatea tuturor norilor CL= 1 existenţi.
Dacă în lipsa norilor Cumulonimbus şi Stratocumulus cumulogenitus se observă nori
Stratocumulus, alţii decât cumulogenitus, care au bazele lor la un nivel diferit de cel al norilor
Cumulus observaţi, se codifică CL= 8.
CL = 2
a) Nori Cumulus mediocris sau Cumulus congestus, însoţiţi sau nu de Cumulus humilis ori fractus,
cu sau fără nori Stratocumulus, toţi norii având bazele situate la acelaşi nivel.
b) Nori Cumulus cu extindere moderată sau puternică pe verticală, în general cu înmuguriri şi
protuberanţe în formă de cupole ori turnuri, însoţiţi sau nu de alţi nori Cumulus sau
Stratocumulus, toţi norii observaţi având bazele lor la acelaşi nivel.
c) Norii corespunzători cifrei de cod CL= 2 sunt Cumulus mediocris şi Cumulus congestus. Atunci
când este vânt moderat sau puternic, aceşti nori au baza neuniformă şi pe alocuri pot fi
destrămaţi. În regiunile de la latitudinile mijlocii, în zilele călduroase şi cu tendinţă orajoasă şi de
asemenea frecvent la latitudini joase (zona alizeelor) norii Cumulus aparţin, în general, speciei
congestus. Au baza orizontală bine delimitată, iar partea superioară înmugurită — cu aspect de
conopidă; aceşti nori se prezintă atât sub formă de turnuri, cât şi sub forma unei mase
complexe de protuberanţe. Când Cumulus congestus sunt puternic dezvoltaţi, din ei pot să cadă
uneori precipitaţii sub formă de aversă (picături mari şi rare sau fulgi mari de zăpadă) şi de
scurtă durată.
d) Prezenţa norilor Cumulus mediocris sau congestus pe bolta cerească exclude folosirea cifrelor
de cod CL= 1 , 5, 6 şi 7.
Dacă în acelaşi timp se observă şi Cumulonimbus se va folosi cifra de cod CL= 3 sau CL= 9,
după caz. Dacă norii Cumulonimbus lipsesc, însă se observă Stratocumulus cumulogenitus, se
va codifica CL= 4.
Atunci când nu există nori Cumulonimbus şi Stratocumulus cumulogenitus, însă se observă nori
Stratocumulus, alţii decât cumulogenitus, care au baza la un nivel diferit de cel al norilor
Cumulus congestus sau mediocris, se va codifica CL= 8.
e) Concomitent cu norii Cumulus mediocris şi în special cu Cumulus congestus, se pot observa pe
cer Cirrus spissatus (CH = 3); mai frecvent sunt însoţiţi de nori Altocumulus cumulogenitus
formaţi prin etalarea norilor Cumulus (CM = 6). Se întâmplă uneori ca protuberanţele norilor
Stratocumulus castellanus să se dezvolte foarte repede şi să atingă stadiul de nori Cumulus
mediocris sau Cumulus congestus. În această situaţie, se codifică CL = 2 şi nu CL = 5. O
evoluţie asemănătoare se poate întâlni şi la norii Altocumulus castellanus, în care caz se
codifică cu CL= 2 şi nu CM = 8.
CL = 3
a) Nori Cumulonimbus calvus cu sau fără nori Cumulus, Stratocumulus sau Stratus.
b) Nori Cumulonimbus ale căror vârfuri şi-au pierdut cel puţin parţial claritatea contururilor, însă
acestea nu au devenit nici fibroase (cirriforme) şi nici nu au formă de nicovală.
Pe cer pot exista în acelaşi timp şi nori Cumulus, Stratocumulus sau Stratus.
c) Caracteristic este faptul că nici un nor Cumulonimbus existent pe cer nu a atins încă stadiul de
Cumulonimbus capillatus. Norii Cumulonimbus calvus provin din evoluţia norilor Cumulus
congestus şi, de regulă, îşi continuă dezvoltarea până la stadiul de Cumulonimbus capiIlatus,
constituind un stadiu tranzitoriu între Cumulus congestus şi Cumulonimbus capillatus.
Norii Cumulonimbus calvus se deosebesc pe de o parte de Cumulus congestus prin faptul că
aspectul de conopidă bine conturat, specific zonei superioare a norului Cumulus congestus a
dispărut cel puţin parţial, iar pe de altă parte se deosebesc de Cumulonimbus capiIlatus,
deoarece nici o parte a zonei lor superioare nu prezintă încă un aspect net fibros sau striat, sau
o dezvoltare în formă de nicovală, panaş sau plete vaste.
339
d) Dacă pe cer se observă nori Cumulonimbus, nu se vor folosi cifrele de cod CL = 1, 2, 4, 5, 6, 7
şi 8. Din momentul în care cel puţin o parte dintr-un nor Cumulonimbus existent pe cer, prezintă
aspect net fibros sau striat, se va codifica CL = 9.
e) Uneori, partea netedă a norului Cumulonimbus calvus poate fi mascată de noi domuri create de
noi curenţi convectivi ascendenţi, cu toate că temporar masa noroasă capătă aspectul unui
Cumulus congestus, aceasta trebuie considerată în continuare Cumulonimbus calvus şi se va
codifica CL= 3.
CL = 4
a) Nori Stratocumulus cumulogenitus.
b) Nori Stratocumulus formaţi prin etalarea norilor Cumulus; pe cer pot fi de asemenea prezenţi şi
nori Cumulus.
c) Norii Stratocumulus cumulogenitus provin cel mai frecvent din etalarea norilor Cumulus, care
ating un strat de aer stabil; atunci când acest strat este foarte stabil, curenţii ascendenţi se
opresc şi masa noroasă se etalează în ansamblu. Uneori, stratul stabil nu opreşte complet
mişcările ascendente şi, în acest caz, după o etalare temporară norii Cumulus îşi reiau, cel puţin
local, dezvoltarea deasupra stratului stabil. De aceea, norii Stratocumulus cumulogenitus pot fi
observaţi la orice nivel situat între baza şi vârful norilor Cumulus. Observatorul trebuie deci să
facă deosebirea între norii Stratocumulus cumulogenitus veritabili şi Stratocumulus străpunşi de
norii Cumulus.
Pentru aceasta se reaminteşte că transformarea norilor Cumulus în Stratocumulus
cumulogenitus se produce ca un proces continuu, care se caracterizează prin lăţirea progresivă
a norilor Cumulus, pe măsură ce ei se apropie de nivelul de etalare. În cazul norilor
Stratocumulus preexistenţi şi străpunşi de Cumulus, aceştia din urmă nu se lăţesc pe măsură
ce se apropie de pânza de Stratocumulus ci, din contră, determină o subţiere a stratului sau
chiar spaţii libere inelare în jurul coloanelor cumuliforme care pătrund în masa de
Stratocumulus. Stratocumulus cumulogenitus se mai pot forma şi prin etalarea regiunii
superioare a norilor Cumulus sub efectul unei puternice variaţii a vântului cu altitudinea.
O formă particulară de Stratocumulus cumulogenitus se observă, frecvent, seara (la apusul
Soarelui), când convecţia încetează şi vârfurile înmugurite ale norilor Cumulus se turtesc. Atunci
norii capătă aspect de bancuri de Stratocumulus şi sunt frumos coloraţi de razele Soarelui care
apune şi le luminează în special relieful bazei.
d) Prezenţa norilor Stratocumulus cumulogenitus exclude folosirea cifrelor de cod CL = 1, 2, 5, 6, 7
şi 8. Dacă concomitent cu ei se observă şi Cumulonimbus, se codifică CL = 3 sau CL = 9, după
caz.
e) Stratocumulus cumulonimbogenitus, care seamănă foarte bine cu Stratocumulus cumulo-
genitus, trebuie codificaţi cu CL = 3 sau 9, atât timp cât pe cer se mai observă nori
Cumulonimbus; după dispariţia totală a norilor din care au provenit, prezenţa norilor
Stratocumulus cumulonimbogenitus se cod ifică CL = 4.
Dacă sub o pătură de nori Stratocumulus preexistenţi, alţii decât cumulogenitus, se formează şi
se dezvoltă nori Cumulus ale căror vârfuri, fără să se etaleze, pătrund sau străpung pânza de
nori Stratocumulus, atunci se codifică CL = 8.
CL = 5
a) Nori Stratocumulus, alţii decât Stratocumulus cumulogenitus ori cumulonimbogentius.
b) Nori Stratocumulus care nu s-au format prin etalarea norilor Cumulus.
c) Norii corespunzători cifrei de cod CL = 5 sunt situaţi la unul sau mai multe niveluri. În general, ei
formează pături cenuşii sau albicioase, având aproape întotdeauna părţi întunecate; sunt
constituiţi din elemente destul de mari, cu aspect de dale, rulouri etc, separate ori unite între ele.
Variaţia vântului cu altitudinea şi turbulenţa imprimă pe alocuri norilor Stratocumulus un aspect
destrămat. Uneori din aceşti nori cad precipitaţii a căror intensitate este întotdeauna slabă. Norii
Stratocumulus castellanus se codifică tot cu cifra de cod CL= 5.
d) Dacă pe cer nu sunt nori Cumulus situaţi la un alt nivel, Cumulonimbus, Cumulus congestus
sau mediocris şi nici Stratocumulus cumulogenitus, iar norii Stratocumulus (nu cumulogenitus)
nu predomină printre norii CL existenţi, atunci se codifică CL= 1 ,6 sau 7 după caz (se consideră
340
că norii Stratocumulus, alţii decât cumulogenitus, nu sunt predominanţi atunci când
nebulozitatea norilor codificabili cu CL = 1, 6 sau 7 este mai mare decât cea a norilor
Stratocumulus); când pe cer sunt observaţi şi nori Cumulonimbus, se codifică CL = 3 sau CL = 9,
după caz, iar dacă sunt Stratocumulus cumulogenitus se codifică CL = 4.
Dacă pe cer nu sunt nori Cumulonimbus sau Stratocumulus cumulogenitus, însă se observă
nori Cumulus cu baza la un alt nivel decât al norilor Stratocumulus (alţii decât Stratocumulus
cumulogenitus), atunci se codifică CL=8.
Dacă pe cer sunt nori Cumulus, nu Cumulonimbus şi nici Stratocumulus cumulogenitus,
Cumulus mediocris sau congestus, care au baza la acelaşi nivel cu cel al norilor
Stratocumulus, se codifică CL = 2.
e) Când norii Stratocumulus castellanus se dezvoltă, astfel încât protuberanţele lor ating
stadiul de Cumulus mediocris sau congestus, atunci nu se codifică CL = 5 ci CL = 2.
Norii Stratocumulus, alţii decât cumulogenitus, pot fi frecvent fragmentaţi în bancuri, care
trebuie cifrate de asemenea CL = 5; observatorul va avea grijă să nu confunde aceste bancuri
noroase cu cele formate prin etalarea norilor Cumulus sau Cumulonimbus, pentru care cifrarea
respectivă nu se poate aplica.
Uneori, stratul de nori Stratocumulus are un aspect ameninţător, iar pe alocuri baza lor nu mai
este clară (netă) ceea ce indică transformarea acestor nori în Nimbostratus.
Dacă transformarea stratului este totală pe o regiune întinsă şi nu se mai observă nici o urmă
de structuri în elemente, atunci această parte a stratului noros se consideră că aparţine genului
Nimbostratus şi se codifică prin cifra corespunzătoare din codul CM (CM = 2).
CL = 6
a) Nori Stratus nebulosus sau/şi Stratus fractus, alţii decât de timp rău.
b) Nori Stratus în pânze sau straturi mai mult sau mai puţin continue ori destrămate.
c) Stratus nebulosus codificat cu CL = 6 în general se prezintă sub formă de strat unic cu baza
destul de uniformă şi este cenuşiu; uneori poate fi însă întunecat şi cu aspect ameninţător. Tot
cu CL = 6 se codifică şi norii Stratus fractus, care constituie un stadiu de tranziţie în cursul
formării ori destrămării unei pânze de nori Stratus.
Deosebirile dintre Stratus fractus (obişnuiţi) şi Stratus fractus pannus de timp rău sunt expuse în
comentariul (c) referitor la specificarea CL = 7. Atunci când se observă nori Stratus fractus sub o
pânză de Stratus nebulosus, ei pot fi, ori fragmente care se ataşează la baza stratului principal
atunci când acesta din urmă este în curs de îngroşare, sau fragmente detaşate din baza
stratului principal, atunci când acesta din urmă este pe cale de destrămare.
d) Dacă pe cer nu sunt nori Cumulonimbus, Cumulus mediocris sau congestus, Stratocumulus
cumulogenitus sau Stratocumulus (nu cumulogenitus) asociaţi cu nori Cumulus care au baza la
un alt nivel, iar norii Stratus nu sunt predominanţi printre norii inferiori existenţi în momentul
observaţiei, atunci se va codifica CL = 1, 5 sau 7, după caz (CL = 6 sunt nepredominanţi, dacă
nebulozitatea unuia dintre norii CL = 1, 5 sau 7 este mai mare decât cea a norilor Stratus
observaţi).
Dacă pe cer nu se observă nori Cumulonimbus, Stratocumulus cumulogenitus sau
Stratocumulus asociaţi cu nori Cumulus care au baza la alte niveluri, însă există Cumulus
mediocris sau congestus, atunci se va codifica CL = 2. Dacă simultan se observă
CumuIonimbus, se va codifica CL = 3 sau 9, după caz.
Dacă pe cer se observă numai Stratocumulus cumulogenitus se foloseşte cifra de cod CL = 4;
dacă simultan cu norii Stratus se observă şi nori Cumulus şi Stratocumulus, alţii decât
cumulogenitus, care au bazele la niveluri diferite, atunci se codifică CL = 8.
CL = 7
a) Nori Stratus fractus şi/sau Cumulus fractus de timp rău (pannus).
b) Norii Stratus fractus şi/sau Cumulus fractus, de obicei sunt situaţi sub norii Altostratus sau
Nimbostratus.
c) Norii Stratus fractus sau Cumulus fractus de timp rău apar frecvent sub un nor Altostratus a
cărui bază coboară, sau sunt situaţi dedesubtul unui nor Nimbostratus. De regulă, ei devin din
ce în ce mai numeroşi şi se unesc între ei formând o pătură mai mult sau mai puţin continuă. De
cele mai multe ori, aceste fragmente destrămate de nori par întunecate sau au o culoare
341
cenuşie închisă care se detaşează pe fondul cenuşiu mai deschis al bazei pânzei noroase
situate deasupra lor, vizibilă adesea prin spărturile ori intervalele din pătura de pannus.
Fragmente destrămate de nori Stratus fractus ori Cumulus fractus de timp rău apar destul de
frecvent şi sub baza norilor Cumulonimbus sau Cumulus din care cad precipitaţii. În acest caz,
se codifică CL = 3 ori CL = 9, după caz.
Norii de tip pannus, chiar atunci când acoperă în întregime cerul, se deosebesc de norii Stratus
nebulosus şi de norii Stratocumulus, prin aspectul destrămat al bazei lor şi de asemenea prin
tendinţa evidentă de unire a fragmentelor între ele.
Observatorul trebuie să acorde mare atenţie deosebirilor care există, de pe o parte, între
norii Stratus fractus şi Cumulus fractus corespunzători specificării CL = 7, iar pe de altă parte
între norii Stratus fractus corespunzători specificării CL = 6 si Cumulus fractus care se codifică
CL = 1.
Deosebirea între aceşti nori se poate face astfel:
– Norii Stratus fractus care se codifică CL=7 sunt întotdeauna asociaţi cu nori de un alt gen; ei
sunt în general numeroşi, aparent întunecaţi şi se detaşează prin aspectul lor cenuşiu închis
pe fondul cenuşiu mai deschis al bazei norilor situaţi deasupra. Aceşti nori prezintă aproape
întotdeauna un caracter de instabilitate, se deplasează în general cu viteză mare, iar forma
lor evoluează rapid. De obicei, aceşti nori sunt însoţiţi de precipitaţii.
– Norii Stratus fractus corespunzători specificării CL=6 se pot observa singuri; în acest caz, ei
au un aspect cenuşiu, atunci când sunt observaţi în direcţia Soarelui, însă au culoare albă
când sunt observaţi în direcţia opusă Soarelui; ei seamănă cu norii destrămaţi (de tip
pannus), care se codifică CL=7, atunci când se detaşează pe fondul altor nori situaţi deasupra
lor, ca de exemplu pe o pânză continuă de Stratus nebulosus, însă se deosebesc de aceştia
prin faptul că norii Stratus fractus codificaţi cu CL=6 nu sunt însoţiţi de precipitaţii.
– Norii Cumulus fractus corespunzători specificării CL=7 sunt întotdeauna asociaţi cu nori de
un alt gen; ei sunt în general numeroşi, aparent întunecaţi şi au un aspect cenuşiu închis,
prin care se detaşează pe fondul cenuşiu mai deschis al bazei norilor situaţi deasupra lor. Ca
şi norii Stratus fractus care se codifică CL=7, norii Cumulus fractus de timp rău prezintă
aproape întotdeauna un anumit caracter de instabilitate. Aceşti nori sunt adesea însoţiţi de
precipitaţii.
– Norii Cumulus destrămaţi (Cumulus fractus) care se codifică CL=1 se observă de cele mai
multe ori singuri şi detaşaţi în mod net unii de alţii. Ei sunt caracterizaţi prin culoarea lor
albă, aproape strălucitoare atunci când sunt observaţi în partea opusă Soarelui; dacă sunt
observaţi în direcţia Soarelui, prezintă umbre proprii. Aceşti nori apar în mod frecvent atunci
când la nivelul lor există vânt destul de puternic şi turbu lent.
d) În cazul în care, printre norii observaţi în etajul inferior nu există nori Cumulonimbus, Cumulus
congestus sau mediocris, Stratocumulus cumulogenitus, Stratocumulus alţii decât
cumulogenitus asociaţi cu norii Cumulus ce au baza la alt nivel, iar norii pannus nu sunt
predominanţi printre norii CL, atunci se va codifica CL = 1, 5 sau 6, după caz. În cazul în care
există nori Cumulus mediocris sau congestus, se va codifica CL = 2.
Dacă sunt prezenţi nori Stratocumulus cumulogenitus, atunci se va codifica CL = 4.
Dacă sunt nori Cumulus şi Stratocumulus, alţii decât cumulogenitus, care au bazele la niveluri
diferite, atunci se foloseste cifra de cod CL = 8.
Prezenţa norilor Cumulonimbus implică codificarea CL = 3 sau 9, după caz.
CL = 8
a) Nori Cumulus şi Stratocumulus, alţii decât Stratocumulus cumulogenitus, cu bazele la niveluri
diferite.
b) Nori Cumulus şi Stratocumulus care nu s-au format prin etalarea norilor Cumulus. Baza norilor
Cumulus se află la un nivel diferit faţă de aceea a norilor Stratocumulus, de obicei fiind situată
mai jos.
c) Cifra de cod CL=8 se foloseşte atunci când norii Cumulus se formează sub un strat, o pânză
sau bancuri de nori Stratocumulus. Norii Cumulus pot pătrunde, mai mult sau mai puţin în
pânza de nori Stratocumulus sau pot chiar să-i străpungă. în asemenea cazuri, norii Cumulus
nu se etalează şi nu se transformă în Stratocumulus cumulogenitus.
Cifrarea CL=8 se va folosi şi atunci când norii Cumulus sunt observaţi deasupra norilor
Stratocumulus.
342
d) Prezenţa simultană a norilor Cumulus şi Stratocumulus (alţii decât cumulogenitus) cu bazele la
niveluri diferite, exclude folosirea cifrelor de cod CL = 1, 2, 5, 6 şi 7.
Dacă se observă concomitent cu aceşti nori şi nori Cumulonimbus, se va codifica CL = 3 sau 9,
după caz. Dacă norii Cumulonimbus lipsesc, însă se observă nori Stratocumulus
cumulogenitus, atunci se va codifica CL = 4.
CL = 9
a) Nori Cumulonimbus capiIlatus (adesea cu nicovală), cu sau fără nori Cumulonimbus calvus,
Cumulus, Stratocumulus, Stratus ori pannus.
b) Nori Cumulonimbus cu partea superioară net fibroasă (cirriformă) şi care adesea se lăţeşte în
formă de nicovală, însoţiţi sau nu de nori Cumulonimbus fără nicovală sau fără partea
superioară fibroasă, de nori Cumulus, Stratocumulus, Stratus sau pannus.
c) Norii Cumulonimbus capiIlatus provin din evoluţia norilor Cumulonimbus calvus, CL = 3. Ei diferă
de aceştia din urmă prin aspectul exterior al părţii lor superioare, care are o structură net
fibroasă sau striată, adesea cu aspect de nicovală sau de panaş, ori de plete vaste;
Cumulonimbus calvus nu are nici o parte fibroasă sau striată.
Dintre numeroasele cazuri posibile corespunzătoare cifrei de cod CL = 9, mai frecvent se
observă următoarele două:
(i) nori Cumulonimbus cu bază orizontală netă, câteodată mascată parţial sau în totalitate de
pannus. Acest fel de nori Cumulonimbus se observă mai ales în cursul zilelor călduroase,
orajoase, în regiuni situate la latitudini mijlocii şi la fel de frecvent în zonele umede de la
latitudini joase;
(ii) nori Cumulonimbus cu baza destrămată de către un vânt relativ puternic, însoţiţi eventual
de pannus.
d) Prezenţa pe cer a unui nor Cumulonimbus exclude folosirea cifrelor de cod CL = 1, 2, 4, 5, 6,
7, 8; când pe cer se observă cel puţin un nor Cumulonimbus capiIlatus, se codifică CL = 9.
e) Atunci când norul Cumulonimbus capiIlatus trece peste locul de observaţie şi nu i se poate
vedea partea superioară cirriformă, observatorul îl va considera ca fiind Cumulonimbus
capillatus pe baza evoluţiei anterioare cunoscute a norului şi va folosi în continuare
codificarea CL = 9. Această procedură este valabilă şi în cazul în care părţile cirriforme sunt
mascate în momentul observaţiei de alţi nori.
Uneori, în condiţii de nebulozitate mare, plafon jos şi eventual întuneric, condiţii în
care observatorul nu poate distinge nici o caracteristică structurală a maselor noroase
existente în momentul observaţiei, singurele indicii ale prezenţei unui nor
Cumulonimbus sunt fulgerele, tunetele sau grindina; întrucât în asemenea condiţii este
foarte greu de a stabili specia norului, s-a convenit ca în asemenea cazuri să se
codifice CL=9.
Atunci când nivelul izotermei de 0°C este jos, structura fibroasă a regiunii superioare se
extinde la tot ansamblul norului Cumulonimbus capiIlatus, care în acest fel se transformă
într-o masă noroasă cirriformă, care trebuie codificată CH = 3; cifra CL = 9 trebuie însă
menţinută numai pentru cazul în care pe cer, în condiţiile respective, rămîne vizibil cel puţin
un singur nor Cumulonimbus.
Evoluţia norului Cumulonimbus capillatus se termină uneori prin formarea unor mase
noroase, care în continuare pot să se detaşeze de partea principală a norului şi să capete o
identitate independentă. Aceste mase noroase au frecvent aspectul de nori Cirrus,
Altocumulus, Altostratus sau Stratocumulus şi vor fi codificaţi cu cifrele de cod corespunză-
toare genurilor respective.
CL = / (bară oblică)
a) Norii CL nu se văd din cauza întunericului, ceții, transportului de praf sau de nisip sau a altor
fenomene similare.
b) Stratocumulus, Stratus, Cumulus and Cumulonimbus nu se văd din cauza întunericului, ceții,
transportului de praf sau de nisip sau a altor fenomene similare.
CM - Norii aparţinând genurilor Altocumulus, Altostratus şi Nimbostratus. Litera simbolică

CM se codifică după tabela:
343
COD 0515
Cifră de
Specificaţii tehnice Specificaţii detaliate
cod
Fără nori Alocumulus, Altostratus sau
0 Fără nori CM
Nimbostratus
Nori Altostratus cu cea mai mare parte a lor
1 Altostratus translucidus semitransparentă. Prin această parte se zăreşte
slab soarele sau lună ca printr-un geam mat
Nori Altostratus cu cea mai mare parte a lor
2 Altostratus opacus sau Nimbostratus suficient de densă, pentru a masca complet
soarele sau lună, ori norii Nimbostratus
Nori Altocumulus cu cea mai mare parte a lor
Altocumulus translucidus la un singur semitransparentă; diferitele elemente ale norului
3
nivel nu se modifică decât lent şi toate sunt situate la
un singur nivel
Nori Altocumulus în bancuri (adesea având
Altocumulus translucidus în bancuri
formă de lentile sau de peşti) în cea mai mare
(adesea sub formă lenticulară) al
parte semitransparenţi; aceste bancuri se
4 căror aspect se schimbă continuu şi
situează la unul sau mai multe niveluri şi aspectul
care se situează la unul sau mai
elementelor constituente se modifică în mod
multe niveluri
continuu
Altocumulus translucidus în benzi, ori
Nori Altocumulus semitransparenţi în benzi sau
unul sau mai multe straturi de nori
Altocumulus în unul sau mai multe straturi,
Altocumulus translucidus sau opacus
5 aproape continui (semitransparente sau opace),
care invadează progresiv cerul;
care invadează progresiv cerul; în general, aceşti
aceşti Altocumulus se îngroaşă, în
nori Altocumulus devin groşi în ansamblul lor
general, în ansamblul lor
Altocumulus - cumulogenitus (sau Nori Altocumulus formaţi prin etalarea norilor
6
Altocumulus cumulonimbogenitus) Cumulus (sau a norilor Cumulonimbus)
Altocumulus translucidus sau opacus Nori Altocumulus în două sau mai multe straturi,
în două sau mai multe straturi, ori în general opace pe alocuri şi care nu invadează
Altocumulus opacus într-un singur progresiv cerul; sau strat opac de Altocumulus
7
strat, care nu invadează progresiv care nu invadează progresiv cerul; ori nori
cerul, sau Altocumulus împreună cu Altocumulus, observaţi simultan cu nori
Altostratus sau Nimbostratus Altostratus sau Nimbostratus
Nori Altocumulus care prezintă înmuguriri sub
Altocumulus castellanus sau forma unor mici turnuri sau creneluri, ori
8
Altocumulus floccus Altocumulus având aspect de flocoane
cumuliforme
Altocumulus pe un cer haotic, situaţi, Nori Altocumulus pe un cer cu aspect haotic, ei
9
în general, la mai multe niveluri sunt, în general, situaţi la mai multe niveluri
Nori CM invizibili din cauza Norii Altocumulus, Altostratus şi Nimbostratus
întunericului, ceţii, tranportului de sunt invizibili datorită întunericului, prezenţei ceţii,
praf, de nisip sau a altor fenomene transporturilor de praf, de nisip sau altor
/
analoage precum şi din cauza fenomene analoage, ori mai frecvent, ca urmare
prezenţei unui strat continuu de nori a prezenţei unui strat continuu de nori situaţi la
situaţi mai jos un nivel mai jos
NOTE:
1. Dacă pe cer se observă nori CM diferiţi, care corespund în tabelul de mai sus diferitelor cifre de
cod, litera simbolică CM se codifică conform criteriilor generale de codificare.
2. Dacă în prezenţa ceţii sau a altor fenomene, cerul este vizibil, litera simbolică CM se cifrează
ca şi cum fenomenele respective nu ar exista.
3. Trenele de condensare care se risipesc repede nu se cifrează. Trenele de condensare
presistente, ca şi masele noroase care sunt vădit formate din trenele de condensare şi care seamănă cu
344
norii CM se cifrează ca şi aceştia.
4. Când pe cer se observă nori Altocumulus în straturi suprapuse, mai mult sau mai puţin
fragmentate, care conţin numeroase elemente de tranziţie dificil de încadrat în vreuna din specificările
cifrelor din tabelul de cod CM şi care conferă cerului un aspect haotic, observatorul va folosi cifra de cod
CM = 9. Prezenţa pe cer a norilor Altocumulus castellanus sau floccus, indiferent dacă sunt observaţi
singuri sau în asociaţie cu alţi nori din acelaşi etaj, se codifică cu cifra de cod CM = 8 .

fapt o detaliere a tabelelor de cod SYNOP corespunzătoare simbolurilor din schema mesajului sinoptic.
CM = 0
a) Nu sunt nori mijlocii.
b) Pe cer nu se observă nori Altocumulus, Altostratus sau Nimbostratus.
CM = 1
a) Nori Altostratus translucidus.
b) Nori Altostratus translucidus care sunt în cea mai mare parte semitransparenţi. Prin ei se poate
vedea Soarele sau Luna ca printr-un geam mat.
c) În cea mai mare parte a întinderii lor, norii Altostratus translucidus au o culoare cenuşie sau
albăstruie şi sunt suficient de transparenţi pentru a permite zărirea poziţiei Soarelui sau a Lunii.
De obicei, un asemenea nor provine din îngroşarea şi coborârea progresivă şi continuă a unui
văl de Cirrostratus. Alteori, mai ales în regiuni tropicale, se poate forma din etalarea părţii
mijlocii sau superioare a unui nor Cumulonimbus.
Altostratus nu prezintă fenomene de halo.
d) Prezenţa norilor Altostratus exclude folosirea cifrelor de cod CM = 3, 4, 5, şi 6.
Dacă în acelaşi timp cu norul Altostratus sunt observaţi şi nori Altocumulus, atunci se va folosi
pentru codificare una din cifrele CM = 7, 8 sau 9, după caz.
Dacă cea mai mare parte a norilor Altostratus este destul de densă, încât Soarele şi Luna să nu
se mai vadă, atunci se va folosi CM = 2.
CM = 2
a) Nori Altostratus opacus sau Nimbostratus.
b) Altostratus, în cea mai mare parte suficient de denşi pentru a nu permite să se vadă Soarele
sau Luna, sau nori Nimbostratus.
c) Norii Altostratus, corespunzători cifrei de cod CM=2, au o culoare cenuşie-întunecată sau
cenuşiu-albăstruie, mai închisă decât cea a norilor Altostratus translucidus. Acest nor poate fi
observat în mai muIte straturi. El poate proveni din îngroşarea unei pânze de Altostratus
translucidus, ori din contopirea elementelor componente ale unei pânze sau strat de
Altocumulus, prin etalarea părţii mijlocii sau superioare a unui nor Cumulonimbus, în urma
subţierii unui nor Nimbostratus sau din extinderea orizontală a norilor Cirrus spissatus. Norii
Nimbostratus, care se cifrează de asemenea cu cifra de cod CM=2, au aspect mai dens şi mai
întunecat decât al norilor Altostratus. Baza lor se află la un nivel mai jos şi are un aspect
345
vaporos (difuz) şi umed. Ei pot proveni din evoluţia unui strat dens de Altostratus opacus, din
unirea elementelor constituente ale unei pânze de Altocumulus opacus sau Stratocumulus
opacus. Mai pot rezulta de asemenea din evoluţia unui nor Cumulonimbus.
d) Când pe cer sunt observaţi nori Altostratus opacus sau Nimbostratus, nu se vor folosi cifrele de
cod CM=3, 4, 5 sau 6. Dacă împreună cu Altostratus se observă şi nori Altocumulus, atunci se
codifică CM=7, 8 sau 9, după caz. Dacă cea mai mare parte a norului Altostratus nu este
suficient de densă pentru a masca complet Soarele sau Luna, se codifică CM=1.
e) Când sub norii Altostratus opacus sau Nimbostratus există nori Cumulus fractus pannus sau
Stratus fractus pannus şi prin îndesirea şi unirea lor se formează un strat continuu care
maschează norii de deasupra, în asemenea cazuri se codifică CM=/ (bară oblică), iar norii
pannus cu CL=7.
CM = 3
a) Nori Altocumulus translucidus la un singur nivel.
b) Nori Altocumulus care, în mare parte, sunt semitransparenţi, ale căror elemente se modifică lent
şi toate sunt situate la acelaşi nivel.
c) Cifra de cod CM = 3 se aplică norilor Altocumulus care se prezintă sub formă de bancuri sau
pături situate la acelaşi nivel; elementele constituente nu sunt nici prea mari şi nici prea
întunecate, iar dacă forma lor variază, aceasta se face într-o manieră foarte lentă.
Aceşti nori nu se observă în asociaţie cu nori Cumulus congestus sau Cumulonimbus,
caracteristici maselor de aer cu instabilitate accentuată. Norii Altocumulus translucidus care
corespund cifrei de cod CM = 3 nu invadează progresiv cerul.
Este de remarcat că pe cer se pot observa simultan mai multe bancuri sau pânze de
Altocumulus cu densităţi optice diferite (opacus sau translucidus).
Conform definiţiilor referitoare la varietăţile translucidus şi opacus, bancurile sau pânzele
respective de Altocumulus considerate individual pot fi denumite translucidus sau opacus, după
cum partea lor principală este destul de transparentă pentru a lăsa să se vadă poziţia Soarelui
sau a Lunii, sau suficient de opacă pentru a masca complet poziţia acestor corpuri cerești.
Observatorul trebuie să înţeleagă că specificările codului CM pentru cifrarea norilor Altocumulus
translucidus sau opacus se referă la totalitatea norilor Altocumulus existenţi pe cer în momentul
observaţiei. În consecinţă, codificarea CM = 3 se va folosi numai atunci când norii
Altocumulus semitransparenţi sunt predominanţi.
d) Prezenţa norilor Altocumulus translucidus exclude folosirea cifrelor CM = 1 şi CM = 2.
Datorită faptului că aceşti nori Altocumulus nu se modifică decât lent sau chiar deloc, folosirea
cifrei de cod CM = 4 se exclude, iar pentru că ei nu invadează progresiv cerul, nu se foloseşte
nici cifra de cod CM = 5 pentru codificarea lor.
în cazul în care cerul nu are aspect haotic şi norii Altocumulus translucidus observaţi sunt
însoţiţi de Altocumulus cumulogenitus, atunci se codifică CM = 6.
Dacă cerul nu are un aspect haotic şi nu se observă Altocumulus castellanus sau floccus, însă
norii Altocumulus translucidus sunt însoţiţi de Altostratus sau de Nimbostratus, se foloseşte cifra
de cod CM = 7. Dacă Altocumulus translucidus, care nu invadează progresiv cerul, se află Ia
două sau mai multe niveluri, se codifică tot cu CM = 7 (instrucţiunile se referă şi la punctul d)
pentru CM = 7).
Dacă pe un cer fără aspect haotic se observă nori Altocumulus castellanus sau Altocumulus
floccus, atunci se codifică CM = 8, chiar dacă simultan se observă nori Altocumulus care aparţin
altor specii şi care sunt predominanţi.
Dacă cerul are aspect haotic, se codifică CM = 9.
CM = 4
a) Nori Altocumulus translucidus în bancuri (frecvent, de formă lenticulară), care îşi schimbă
continuu aspectul şi pot fi situaţi la unul sau mai multe niveluri.
b) Nori Altocumulus în bancuri (deseori în formă de lentile sau de peşte) a căror parte principală
este semitransparentă; aceste bancuri pot fi situate la unul sau mai multe niveluri, iar aspectul
elementelor constituente se modifică continuu.
346
c) Bancurile de nori Altocumulus ce corespund cifrei de cod CM = 4 sunt constituite din elemente
dispuse neregulat şi a căror formă se modifică continuu, părând de multe ori că se risipesc
într-un loc pentru a se reface în alt loc. Aceste bancuri au o întindere limitată; deoarece
elementele constituente se modifică continuu, aceşti nori aparţin varietăţii translucidus şi numai
rar varietăţii opacus. În ansamblul lor, bancurile de nori Altocumulus pot avea formă de lentile
groase, situate la unul sau mai multe niveluri. Aceşti nori nu invadează progresiv cerul.
Codificarea CM = 4 se aplică nu numai bancurilor de nori Altocumulus descrise mai sus,
constituite dintr-un mare număr de elemente relativ mici care se modifică în permanenţă, ci şi
bancurilor de nori Altocumulus relativ stabile constituite dintr-un singur element lenticular şi
neted sau dintr-o suprapunere de asemenea elemente. Astfel de nori se pot observa şi ca nori
anexă (pileus, velum), situaţi în apropiere sau la o distanţă destul de mare de partea superioară
a norilor Cumulus sau Cumulonimbus. Norii lenticulari sunt observaţi frecvent în regiunile
muntoase sau accidentate.
d) Prezenţa pe cer în momentul observaţiei a bancurilor de nori Altocumulus, ca cele descrise în
paragraful de mai sus, exclude folosirea cifrelor de cod CM = 1, 2 şi 3.
Dacă aspectul cerului nu este haotic şi nu sunt prezenţi nori Altocumulus castellanus sau
floccus, Altocumulus cumulogenitus nici Altostratus sau Nimbostratus, iar bancurile de nori
Altocumulus descrişi mai sus sunt însoţiţi de nori Altocumulus care invadează progresiv cerul,
atunci se codifică CM = 5. În cazul în care cerul nu are aspect haotic şi nu se observă nori
Altocumulus castellanus sau floccus, nici Altostratus sau Nimbostratus, însă se observă nori
Altocumulus cumulogenitus, atunci se cifrează CM = 6.
Dacă în condiţiile menţionate mai sus, adică cerul nu are aspect haotic, nu sunt observaţi nori
Altocumulus castellanus sau floccus, sunt observaţi nori Altocumulus asociaţi cu Altostratus sau
Nimbostratus, se va codifica CM = 7; dacă se observă însă nori Altocumulus castellanus sau
floccus, atunci se codifică CM = 8. Dacă aspectul cerului este haotic, se va codifica CM = 9.
CM = 5
a) Nori Altocumulus translucidus în benzi, sau unul ori mai multe straturi de nori Altocumulus
translucidus sau opacus, care invadează progresiv cerul. În general, aceşti nori Altocumulus se
îngroaşă în ansamblul lor.
b) Nori Altocumulus semitransparenţi în benzi sau Altocumulus într-unul sau mai multe straturi
aproximativ continue (semitransparenţi sau opaci), care invadează progresiv cerul şi care se
îngroaşă în ansamblul lor.
c) Caracteristica esenţială a norilor Altocumulus care corespund cifrei de cod CM = 5 constă
în aceea că invadează progresiv cerul. Aceasta înseamnă că ansamblul de nori apare şi se
ridică dintr-o parte a orizontului şi înaintează spre zenit, ceea ce determină o creştere a
nebulozităţii. Marginea anterioară a acestui ansamblu trece deseori de zenit şi poate în final să
atingă orizontul opus. Se va codifica cu CM = 5 numai atunci când ansamblul de nori se întinde
până la orizont în direcţia din care au apărut, direcţie în care norii sunt de obicei mai groşi.
Partea principală a acestui ansamblu de nori este constituită dintr-unul sau mai multe straturi, în
întregime sau parţial transparente ori opace. Partea anterioară a ansamblului de nori, de multe
ori în risipire, poate fi constituită fie din mici elemente destrămate de Altocumulus, fie din rulouri
sau benzi, situate de obicei la un singur nivel şi constituite numai din nori semitransparenţi.
Cifra de cod CM = 5 nu se mai foloseşte din momentul în care marginea ansamblului de nori
atinge orizontul situat în partea opusă celei din care au apărut norii pentru prima dată sau când
marginea anterioară a ansamblului a încetat să mai înainteze.
d) Prezenţa norilor Altocumulus exclude folosirea cifrelor de cod CM = 1 şi 2; datorită faptului că ei
invadează progresiv cerul sunt excluse de asemenea şi cifrele de cod CM = 3 şi 4. Dacă cerul nu
are aspect haotic şi nu se observă nori Altocumulus castellanus sau floccus, nici Altostratus sau
Nimbostratus, însă sunt prezenţi nori Altocumulus cumulogenitus, atunci se va codifica CM = 6.
Dacă aspectul cerului nu este haotic şi nu se observă nori Altocumulus castellanus sau floccus,
însă sunt prezenţi nori Altostratus sau Nimbostratus, se va codifica CM= 7; dacă se observă însă
nori Altocumulus castellanus sau floccus, atunci se cifrează CM = 8.
Dacă aspectul cerului este haotic, se va codifica CM = 9.
e) Norii Altocumulus care invadează progresiv cerul pot să se transforme, parţial sau în totalitate în
nori Altostratus sau Nimbostratus. În cazul în care norii Altocumulus s-au transformat parţial în
347
Altostratus sau în Nimbostratus, adică într-o zonă din masa lor nu mai există elemente în formă
de lamele, pavele, rulouri etc, se va codifica CM = 7, în loc de CM = 5. Din momentul în care
asemenea elemente au dispărut complet din masa de nori Altocumulus, se va codifica CM = 1
sau 2, după caz.
CM = 6
a) Nori Altocumulus cumulogenitus (sau Altocumulus cumulonimbogenitus).
b) Nori Altocumulus formaţi prin etalarea norilor Cumulus sau a norilor Cumulonimbus.
c) Norii Altocumulus cumulogenitus, corespunzători cifrei de cod CM = 6, rezultă în general din
etalarea părţilor superioare ale norilor Cumulus care, în procesul de dezvoltare a lor pe
verticală, ating un strat de aer stabil. Uneori, norii Cumulus congestus întâlnesc un strat de aer
stabil, care nu le poate opri complet dezvoltarea, astfel că după o etalare temporară ei îşi
continuă cel puţin local dezvoltarea deasupra stratului stabil.
În astfel de cazuri, norii Altocumulus pot să apară ataşaţi pe părţile laterale ale norilor Cumulus
puternic dezvoltaţi. Ca urmare a procesului de formare, norii Altocumulus cumulogenitus se
prezintă sub formă de bancuri. În stadiul lor iniţial, aceste bancuri compuse din elemente mari şi
întunecate, sunt relativ groase şi opace. Baza lor poate avea un relief ondulat sau ridat. Ulterior,
bancurile respective devin mai subţiri, iar în final se desfac în elemente separate; este posibil ca
în acelaşi moment să se observe simultan bancuri de Altocumulus cumulogenitus în diferite
stadii de dezvoltare. Dacă norii Altocumulus cumulogenitus sunt văzuţi din profil, pot avea, în
special prin conturul lor, un aspect cumuliform, însă nu pot fi confundaţi cu norii Altocumulus
castellanus care au o bază comună de pe care se ridică protuberanţele sau turnurile
cumuliforme.
Pe de altă parte, aceşti nori nu trebuie confundaţi cu nicovala norilor Cumulonimbus sau cu
norii Cirrus spissatus cumulonimbogenitus, care pot prezenta pe suprafaţa lor inferioară
particularităţi mamma, semănând astfel cu norii Altocumulus. Deosebirea constă în faptul că
norii Altocumulus nu prezintă niciodată o structură fibroasă, nu au niciodată luciu mătăsos şi nici
albeaţa specifică norilor Cirrus spissatus sau a nicovalei de Cumulonimbus.
d) Prezenţa pe cer a norilor Altocumulus exclude folosirea cifrelor de cod CM = 1 și 2; prin faptul că
norii Altocumulus existenţi în momentul observaţiei sunt cumulogenitus sau cumulonimbo-
genitus se exclude de asemenea folosirea cifrelor de cod CM = 3, 4 şi 5.
Un cer care nu prezintă un aspect haotic şi pe care nu se observă nori Altocumulus castellanus
sau floccus, însă pe care sunt prezenţi nori Altostratus sau Nimbostratus, se codifică CM = 7.
Dacă în aceleaşi condiţii prezentate mai sus se observă însă Altocumulus castellanus sau
floccus, atunci se va codifica CM = 8.
Dacă cerul are un aspect haotic, atunci se cifrează CM = 9.
CM = 7
a) Altocumulus translucidus sau opacus în două sau mai multe straturi sau Altocumulus opacus
într-un singur strat, care nu invadează progresiv cerul sau Altocumulus asociat cu Altostratus ori
cu Nimbostratus.
b) Altocumulus în două sau mai multe straturi, în general opace pe alocuri şi care nu invadează
progresiv cerul; strat opac de nori Altocumulus care nu invadează progresiv cerul, sau nori
Altocumulus care sunt asociaţi cu nori Altostratus ori Nimbostratus.
c) Specificaţia CM = 7 corespunde următoarelor stări ale cerului:
(i) Pe cer se observă nori Altocumulus în bancuri, straturi, sau pânze situate la mai multe
niveluri, care pot fi constituite din Altocumulus translucidus, de obicei opaci pe alocuri
sau din Altocumulus opacus; elementele constituente nu-şi schimbă continuu aspectul
şi nu invadează progresiv cerul;
(ii) Se observă nori Altocumulus opacus în bancuri, pânze, sau straturi la un singur nivel,
care nu invadează progresiv cerul, iar elementele constituente nu-şi schimbă continuu
aspectul; este de menţionat că pe cer pot coexista simultan bancuri şi straturi de nori
Altocumulus care au transparenţă diferită. Ţinînd seama că definiţiile varietăţilor
Altocumulus opacus sau translucidus şi că specificaţia cifrelor de cod se referă la
toţi norii Altocumulus opacus sau translucidus în totalitate, în cazul de faţă este de
precizat că CM = 7 se referă la un cer pe care norii Altocumulus opacus sunt
predominanţi;
348
(iii) Norii Altocumulus sunt asociaţi cu nori Altostratus sau Nimbostratus, situaţie în care pot
fi observate următoarele forme:
– una sau mai multe pături care prezintă în anumite părţi caracteristicile norilor
Altocumulus, iar în altele pe cele ale norilor Altostratus sau Nimbostratus.
Această stare a cerului rezultă din procesul de transformare ce se observă în
mod frecvent, în cursul căruia norii Altocumulus evoluează local şi capătă
aspect de Altostratus sau Nimbostratus, ori invers când norii Altostratus sau
Nimbostratus se fragmentează în elemente de nori Altocumulus ;
– norii Altostratus translucidus sau opacus sunt situaţi deasupra bancurilor de nori
Altocumulus, care la rândul lor pot fi la unul sau mai multe niveluri;
– văl cenuşiu, relativ jos, adesea dificil de deosebit, care coexistă cu nori
Altocumulus, situaţi mai sus.
d) Prezenţa norilor Altocumulus la mai multe niveluri, sau a norilor Altocumulus în mare parte
opaci, exclude folosirea cifrelor de cod CM = 1, 2 şi 3.
Dacă cerul nu are aspect haotic şi nu se observă nori Altocumulus castellanus sau floccus, nici
Altocumulus cumulogenitus, însă norii Altocumulus observaţi nu invadează progresiv cerul, dar
se modifică continuu, atunci se va codifica CM = 4; dacă norii Altocumulus observaţi invadează
progresiv cerul, atunci se codifică CM = 5. În cazul unui cer care nu are aspect haotic şi pe care
nu sunt nori Altocumulus castellanus sau floccus, însă sunt prezenţi norii Altocumulus
cumulogenitus, se cifrează CM = 6.
Dacă în aceleaşi condiţii, pe cer se observă nori Altocumulus castellanus sau floccus, atunci
se va codifica CM = 8, iar dacă cerul are aspect haotic se cifrează CM = 9.
Prezenţa simultană a norilor Altocumulus şi Altostratus (sau Nimbostratus) exclude folosirea
cifrelor de cod CM = 1, 2, 3, 4, 5 şi 6. Dacă cerul nu are aspect haotic şi sunt prezenţi norii
Altocumulus castellanus sau floccus, se va codifica CM = 8. Un cer cu aspect haotic va fi
codificat CM = 9.
CM = 8
a) Nori Altocumulus castellanus ori Altocumulus floccus.
b) Nori Altocumulus care au înmuguriri în formă de mici turnuri ori creneluri, sau care au aspect de
flocoane cumuliforme.
c) Norii Altocumulus care aparţin celor două specii, castellanus şi floccus care se codifică cu
CM = 8, au aspect cumuliform, caracter ce este mai accentuat la Altocumulus castellanus decât
la Altocumulus floccus. Altocumulus castellanus sunt constituiţi din turnuri mici care par aşezate
în şiruri. În general, aceste turnuri stau pe o bază orizontală comună, ceea ce dă norului
aspectul crenelat. Norii Altocumulus floccus se prezintă sub formă de smocuri împrăştiate, albe
sau cenuşii, care au părţile superioare rotunjite şi uşor înmugurite. Aceste flocoane sunt însoţite
frecvent de trene fibroase (virga). Aceşti nori seamănă cu norii Cumulus foarte mici, mai mult
sau mai puţin destrămaţi.
d) Prezenţa pe cer a norilor Altocumulus castellanus sau floccus exclude folosirea cifrelor de cod
de la CM = 1 la CM = 7. Dacă norii Altocumulus castellanus sau floccus se observă pe un cer cu
aspect haotic se va codifica CM = 9.
e) Dacă unii din norii Altocumulus castellanus sau floccus observaţi se dezvoltă şi se transformă în
nori Cumulus mediocris sau congestus (CL = 2), sau în nori Cumulonimbus (CL = 3 sau 9), se
aplică regulile de codificare referitoare la norii CL.
CM = 9
a) Nori Altocumulus pe un cer cu aspect haotic, situaţi în general la mai multe niveluri.
b) Nori Altocumulus care sunt observaţi pe un cer cu aspect haotic şi sunt situaţi în general la mai
multe niveluri.
c) Caracteristica principală a cerului corespunzătoare cifrei de cod CM = 9 este aspectul lui haotic,
greoi şi imobil. Pe acest cer, norii mijlocii sunt constituiţi din straturi suprapuse, mai mult sau
mai puţin fragmentate, care aparţin unor specii ori varietăţi, adesea greu de definit şi care conţin
toate formele intermediare, de la Altocumulus opaccus relativ joşi, până la un văl înalt şi fibros
349
de Altostratus translucidus. În plus, pe un astfel de cer se mai poate observa o mare varietate
de nori care aparţin nivelurilor inferior şi superior.
d) Prezenţa norilor Altocumulus pe un cer cu aspect haotic exclude folosirea cifrelor de cod de la
CM = 1 la CM = 8.
CM = / (bară oblică)
a) Norii CM (Altocumulus, Altostratus sau Nimbostratus) nu se văd din cauza prezenței unei pături
continue de nori situați la un nivel mai jos (cod FM 12 SYNOP).
b) Norii CM nu se văd din cauza întunericului, transportului de nisip sau praf sau alte fenomene sau
a unei pături continue de nori situați la un nivel mai jos.
CH – norii care aparţin genurilor Cirrus, Cirrocumulus şi Cirrostratus. Litera simbolică CH

se codifică după următorul tabel de cod:
COD 0509
Cifră
de cod
Fără nori Cirrus, Cirrocumulus sau
0 Fără nori CH
Cirrostratus
Cirrus fibratus, uneori Cirrus
Norii cirrus în formă de filamente, fibre sau
1 uncinus care nu invadează
cârlige, care nu invadează progresiv cerul
progresiv cerul
Cirrus compacţi (denşi) în bancuri sau jerbe
Cirrus spissatus, în bancuri sau în
încâlcite care, în general, nu cresc şi par a fi,
jerbe încâlcite care, în general, nu
câteodată, resturi ale părţii superioare a unui
cresc şi câteodată, par a fi
2 Cumulonimbus; ori Cirrus care prezintă
rămăşiţele părţii superioare a unui
înmuguriri sub forma unor mici turnuri sau
Cumulonimbus; ori Cirrus din
creneluri, sau Cirrus având aspectul de
speciile castellanus sau floccus
flocoane cumuliforme
Cirrus denşi având adeseori forma de
Cirrus spissatus
3 nicovală; aceşti nori Cirrus sunt rămăşiţe ale
cumulonimbogenitus
părţilor superioare ale norilor Cumulonimbus
Cirrus uncinus sau Cirrus fibratus Cirrus în formă de cârlige sau fibre (filamente)
ori împreună, invadând progresiv sau sub ambele forme invadând progresiv
4
cerul; aceşti nori devin, în general cerul, aceşti nori devin, în general, mai denşi
mai groşi (denşi) în ansamblul lor în ansamblul lor.
Cirrus (adeseori în benzi) şi Cirrus (adesea în benzi care converg către un
Cirrostratus sau Cirrostratus singur, punct sau către două puncte opuse ale
care invadează progresiv cerul; orizontului) şi Cirrostratus, sau Cirrostratus
5 aceşti nori devin, în general, mai singur; în ambele cazuri, aceşti nori
groşi (denşi) în ansamblul lor, dar invadează progresiv cerul şi devin în general,
valul continuu nu atinge 45° mai denşi în ansamblul lor, însă vălul
deasupra orizontului. continuu nu atinge 45° deasupra orizontului
Cirrus (adesea în benzi care converg către un
Cirrus (adesea în benzi) şi
punct sau către două puncte opuse ale
Cirrostratus, sau Cirrostratus
orizontului) şi Cirrostratus sau Cirrostratus
singur, care invadează progresiv
singur, în ambele cazuri, aceşti nori
cerul; aceşti nori devin, în general,
6 invadează progresiv cerul şi devin în general,
mai groşi (denşi) în ansamblul lor;
mai denşi în ansamblul lor; valul continuu
valul continuu depăşeşte 45°
depăşeşte 45° deasupra orizontului, fără ca
deasupra orizontului, fără ca cerul
cerul să fie acoperit în întregime
să fie acoperit în întregime
Val de Cirrostratus care acoperă complet
Cirrostratus acoperă în întregime
7 bolta cerească
cerul
Cirrostratus care nu invadează
Cirrostratus care nu invadează cerul şi nu
8 progresiv cerul şi nu-l acoperă în
acoperă complet bolta cerească
întregime
350
Cifră
de cod
Cirrocumulus singuri sau Cirrocumulus
Cirrocumulus singuri sau
coexistând cu Cirrus ori Cirrostratus, sau cu
9 Cirrocumulus care predomină faţă
amândoi, dar norii Cirrocumulus sunt
de ceilalţi nori CH
predominanţi
Norii CH invizibili din cauza Norii Cirrus, Cirrocumulus şi Cirrostratus, sunt
întunericului, ceţii, transportului de invizibili ca urmare a întunericului, prezenţei
praf, de nisip sau altor fenomene ceţii, transportului de praf, de nisip sau altor
/
analoage, sau ca urmare a fenomene analoage ori mai frecvent din
prezenţei unui strat continuu de cauza prezenţei unui strat continuu de nori
nori situaţi la un nivel mai jos situaţi la un nivel mai jos.
NOTE:
1. Dacă pe cer se observă nori CH diferiţi, care corespund în tabelul de mai sus diferitelor cifre de
cod, litera simbolică CH se codifică conform criteriilor generale de codificare.
2. Dacă în prezenţa ceţii sau a altor fenomene, cerul este vizibil, litera simbolică CH se cifrează
ca şi cum fenomenele respective nu ar exista.
3. Trenele de condensare care se risipesc repede nu se cifrează. Trenele de condensare
persistente, ca şi masele noroase care sunt vădit formate din trenele de condensare şi care seamănă cu
norii CH se cifrează ca şi aceştia.
4. În codificarea norilor superiori, prioritatea în alegerea cifrei de cod revine norilor Cirrocumulus,
cu condiţia ca atunci când sunt asociaţi cu Cirrus sau/şi Cirrostratus, nebulozitatea lor să fie mai mare
decât cea a celorlalţi nori cirriformi existenţi în momentul observaţiei; în lipsa norilor Cirrocumulus,
prioritatea în codificare revine norilor Cirrostratus faţă de Cirrus.

fapt o detaliere a tabelelor de cod SYNOP corespunzătoare simbolurilor din schema mesajului sinoptic.
CH = 0
a) Lipsesc nori superiori (CH).
b) Nu sunt nori de genul Cirrus, Cirrocumulus şi Cirrostratus.
CH = 1
a) Nori Cirrus fibratus, uneori uncinus, care nu invadează progresiv cerul.
b) Nori Cirrus în formă de filamente, fâşii sau cârlige, care nu invadează progresiv cerul.
c) Norii Cirrus, ce corespund cifrei de cod CH = 1 se observă cel mai frecvent sub formă de
filamente aproape rectilinii ori mai mult sau mai puţin curbate neregulat (Cirrus fibratus). Mai rar,
aceşti nori se prezintă sub formă de virgule terminate în partea de sus printr-un cârlig sau printr-
un smoc nerotunjit (Cirrus uncinus). Nu rareori se întâmplă ca norii Cirrus fibratus şi Cirrus
351
uncinus să fie observaţi împreună cu nori Cirrus din alte specii; în asemenea cazuri, cifra de cod
CH = 1 se foloseşte numai dacă nebulozitatea norilor Cirrus fibratus sau uncinus, sau a
ansamblului acestor nori este mai mare decât a celorlalţi nori Cirrus consideraţi la un loc.
Norii Cirrus codificaţi cu CH = 1 nu trebuie să invadeze progresiv cerul.
d) Predominarea ansamblului de nori Cirrus fibratus şi Cirrus uncinus faţă de ceilalţi nori Cirrus,
exclude folosirea cifrei de cod CH = 2, iar pentru că ei nu invadează progresiv cerul, se exclude
şi folosirea cifrei de cod CH = 4.
Dacă pe cer nu se observă nori Cirrostratus (nebulozitatea eventualilor nori Cirrocumulus fiind
mai mică decât a norilor Cirrus), însă se observă nori Cirrus spissatus cumulonimbogenitus,
atunci se va codifica CH = 3. In cazul în care pe cer există nori Cirrostratus, iar nebulozitatea
norilor Cirrocumulus este mai mică decât aceea a norilor Cirrus şi Cirrostratus considerată în
ansamblu, se va codifica CH = 5, 6, 7 sau 8, după caz. Dacă nebulozitatea norilor Cirrocumulus
este mai mare decât aceea a norilor Cirrus şi Cirrostratus, consideraţi împreună, atunci se va
codifica CH = 9.
CH = 2
a) Nori Cirrus spissatus în bancuri sau în jerbe încâlcite (snopi), care în general nu se amplifică şi
care uneori par să fie resturile părţii superioare a unui nor Cumulonimbus, sau Cirrus din
speciile castellanus ori floccus.
b) Nori Cirrus denşi, în bancuri sau jerbe încâlcite, care nu se amplifică şi uneori par să fie resturile
părţii superioare a unui nor Cumulonimbus, sau Cirrus care prezintă înmuguriri în formă de
turnuri mici ori creneluri, sau nori Cirrus care au aspect de smocuri cumuliforme.
c) Norii ce corespund cifrei de cod CH=2 sunt Cirrus spissatus, alţii decât cumulonimbogenitus, sau
Cirrus din speciile castellanus ori floccus, sau o combinaţie oarecare a acestor trei specii. Cirrus
spissatus sunt constituiţi din bancuri destul de opace, încât apar cenuşii când sunt observaţi în
direcţia Soarelui. Adesea, pe marginile lor, se observă filamente încâlcite (varietatea intortus),
care pot da impresia greşită că aceşti nori reprezintă resturile părţii superioare a unui nor
Cumulonimbus. Norii Cirrus castellanus prezintă mici turnuri cu o structură fibroasă sau mici
protuberanţe rotunjite aşezate pe o bază comună. Norii Cirrus floccus sunt în formă de smocuri,
mai mult sau mai puţin împrăştiate, însoţite frecvent de trene fibroase. Norii descrişi mai sus pot
fi observaţi în asociere cu Cirrus fibratus sau Cirrus uncinus; cifrarea CH=2 se foloseşte numai
atunci când norii Cirrus spissatus (alţii decât cumulonimbogenitus), Cirrus castellanus sau
floccus sau oricare combinaţie între aceste trei feluri de nori, au nebulozitatea mai mare decât a
norilor Cirrus fibratus şi uncinus, consideraţi în ansamblu.
d) Atunci când norii Cirrus spissatus, castellanus sau floccus predomină faţă de norii cirriformi de
alte specii observaţi simultan, nu se foloseşte cifra de cod CH=1, iar dacă niciunul dintre norii
Cirrus spissatus existenţi în momentul observaţiei, nu provin evident din destrămarea norilor
Cumulonimbus, nu se foloseşte nici cifra de cod CH=3.
Dacă în absenţa norilor Cirrostratus, nebulozitatea eventualilor nori Cirrocumulus prezenţi în
momentul observaţiei este mai mică decât a norilor Cirrus şi se observă nori Cirrus din speciile
fibratus sau uncinus care invadează progresiv cerul, se va codifica CH=4.
Dacă pe cer se observă nori Cirrostratus, Cirrocumulus şi Cirrus şi dacă nebulozitatea norilor
Cirrocumulus este mai mică decât a norilor Cirrus şi Cirrostratus în ansamblu, se va codifica
CH=5, 6, 7 sau 8, după caz; dacă nebulozitatea norilor Cirrocumulus este mai mare decât a
celorlalţi nori cirriformi existenţi pe cer, se va codifica CH=9.
CH = 3
a) Nori Cirrus spissatus cumulonimbogenitus.
b) Nori Cirrus denşi, care adesea au formă de nicovală; ei sunt resturile părţilor superioare ale
norilor Cumulonimbus.
c) Codificarea CH = 3 se va folosi numai atunci când există indicii sigure că cel puţin unul din norii
Cirrus prezenţi pe cer provine dintr-un nor Cumulonimbus. Norii Cirrus spissatus
cumulonimbogenitus pot fi însoţiţi de norii Cirrus spissatus cu origine incertă şi de norii Cirrus
din speciile castellanus, floccus, fibratus şi uncinus. Urmărind continuu cerul, observatorul va
avea posibilitatea să vadă formarea norilor Cirrus spissatus din regiunea superioară a norilor
Cumulonimbus. Se poate întâmpla însă ca observatorul să nu dispună de nici o informaţie
directă asupra originii unui nor Cirrus spissatus identificat, totuşi se poate folosi de suficiente
352
elemente, care indirect pot indica originea unui nor Cirrus spissatus; astfel, provenienţa
cumulonimbogenitus poate fi apreciată după aspectul pletos sau destrămat al contururilor, prin
forma asemănătoare nicovalei sau prin grosimea sa optică, adesea destul de mare, pentru ca
să poată voala Soarele, să-i estompeze conturul sau chiar să-l mascheze complet.
d) Prezenţa norilor Cirrus spissatus cumulonimbogenitus exclude folosirea cifrelor de cod CH = 1 şi
2. Dacă, în absenţa norilor Cirrostratus, nebulozitatea norilor Cirrocumulus observaţi simultan
cu Cirrus spissatus, fibratus şi uncinus este mai mică decât a norilor Cirrus fibratus sau uncinus,
care invadează progresiv cerul, se va codifica CH = 4. Dacă se observă nori Cirrostratus şi
nebulozitatea norilor Cirrocumulus existenţi în momentul observaţiei este mai mică decât a
norilor Cirrus sau Cirrostratus, consideraţi în ansamblu, se va codifica CH = 5, 6, 7 sau 8, după
caz, iar atunci când nebulozitatea norilor Cirrocumulus este mai mare decât a celorlalţi nori
Cirriformi existenți, se va codifica CH = 9.
CH = 4
a) Nori Cirrus uncinus sau/şi Cirrus fibratus care invadează progresiv cerul şi în general devin mai
groşi în ansamblul lor.
b) Nori Cirrus în formă de cârlige sau filamente, sau în ambele forme, care invadează progresiv
cerul şi devin în general mai denşi în ansamblul lor.
c) Caracteristica generală a norilor Cirrus care corespund cifrei de cod CH = 4 este invadarea
progresivă a cerului; aceasta înseamnă că pânza de nori se întinde până la orizont în sectorul
de unde vin norii, în vreme ce marginea anterioară a lor înaintează către sectorul opus al
orizontului. Cel mai frecvent aceşti nori se observă sub formă de trene fibroase, terminate în sus
printr-un mic cârlig sau un mic smoc (Cirrus uncinus); mai rar, ei au aspect de filamente
aproape rectilinii sau curbate mai mult sau mai puţin neregulat (Cirrus fibratus). De obicei,
aceşti nori dau impresia că se aglomerează în apropierea orizontului, în direcţia din care au
apărut iniţial, fără să existe nori Cirrostratus.
d) Prezenţa norilor Cirrus care invadează progresiv cerul exclude folosirea cifrelor de cod CH =1, 2
şi 3. Dacă simultan cu ei se observă nori Cirrostratus care invadează treptat cerul, iar
nebulozitatea eventualilor nori Cirrocumulus prezenţi în momentul observaţiei este mai mică
decât a norilor Cirrus şi Cirrostratus consideraţi în ansamblu, se va codifica CH = 5 sau 6, după
caz. În situația în care norii Cirrostratus nu invadează sau nu mai invadează progresiv cerul, se
va codifica CH = 8. Dacă nebulozitatea norilor Cirrocumulus este mai mare decât a norilor Cirrus
şi Cirrostratus, consideraţi în ansamblul lor, se va codifica CH = 9.
CH = 5
a) Nori Cirrus (adesea în benzi) şi Cirrostratus, sau numai nori Cirrostratus care invadează
progresiv cerul; aceşti nori devin în general mai groşi în ansamblul lor, însă vălul continuu nu
atinge 45° deasupra orizontului.
b) Nori Cirrus (adesea în benzi care converg spre un punct sau două puncte opuse ale orizontului)
şi Cirrostratus, sau numai nori Cirrostratus; în ambele cazuri, aceşti nori invadează progresiv
cerul şi în general devin mai denşi în ansamblul lor, însă vălul continuu se situează sub 45°
deasupra orizontului.
c) Caracteristica principală a cerului, corespunzătoare cifrei de cod CH = 5, este prezenţa norilor
Cirrostratus care invadează progresiv bolta cerească, însă partea continuă a vălului se
află sub 45° deasupra orizontului. Vălul de nori Cirrostratus poate fi precedat de nori Cirrus
cu aspect de filamente lungi (Cirrus fibratus) sau virgule (Cirrus uncinus); aceşti nori Cirrus sunt
frecvent dispuşi în benzi ce traversează o parte a cerului şi aparent converg spre un punct sau
două puncte opuse ale orizontului (varietatea radiatus). Norii Cirrus pot avea de asemenea,
aspectul unui schelet de peşte (varietatea vertebratus).
d) Prezenţa norilor Cirrostratus exclude folosirea cifrelor de cod CH = 1, 2, 3 şi 4, iar prin faptul că
ei invadează progresiv cerul, este exclusă și folosirea cifrelor de cod CH = 7 şi 8.
Dacă vălul continuu de nori Cirrostratus depăşeşte 45° deasupra orizontului, iar nebulozitatea
norilor Cirrocumulus existenţi în momentul observaţiei este mai mică decât a norilor Cirrus şi
Cirrostratus, consideraţi în ansamblul lor, atunci se va codifica CH = 6, însă în cazul în care
nebulozitatea norilor Cirrocumulus este mai mare decât a celorlalţi nori cirriformi, se codifică
CH = 9.
353
CH = 6
a) Nori Cirrus (adesea în benzi) şi Cirrostratus, sau numai nori Cirrostratus, care invadează
progresiv cerul şi în general devin mai groşi în ansamblul lor; vălul continuu depăşeşte 45°
deasupra orizontului, fără să acopere complet cerul.
b) Nori Cirrus (adesea în benzi care converg către un punct sau două puncte opuse ale orizontului)
şi Cirrostratus, sau numai nori Cirrostratus; în ambele cazuri, aceşti nori invadează progresiv
cerul şi devin mai denşi în ansamblul lor, iar vălul continuu depăşeşte 45° deasupra orizontului,
fără ca să acopere complet cerul.
c) Principala caracteristică a cerului corespunzătoare cifrei de cod CH=6 este prezenţa
norilor Cirrostratus, care invadează progresiv cerul şi al căror văl continuu depăşeşte 45°
deasupra orizontului, însă nu acoperă cerul în întregime. Vălul de nori Cirrostratus poate fi
precedat de nori Cirrus, adesea sub formă de filamente lungi (Cirrus fibratus), sau în formă de
virgule (Cirrus uncinus); aceşti nori Cirrus sunt frecvent dispuşi în benzi care traversează o
parte din cer şi aparent converg către un punct sau două puncte opuse ale orizontului
(varietatea radiatus). Norii Cirrus pot avea de asemenea o formă similară cu scheletul unui
peşte (varietatea vertebratus).
d) Prezenţa pe cer a norilor Cirrostratus exclude folosirea cifrelor de cod CH = 1, 2, 3 şi 4; pentru
faptul că ei invadează progresiv cerul este exclusă şi folosirea cifrelor de cod CH = 7 şi 8. Dacă
vălul continuu de Cirrostratus care invadează progresiv cerul nu depăşeşte 45° deasupra
orizontului, iar nebulozitatea norilor Cirrocumulus existenţi în momentul observaţiei este mai
mică decât a norilor Cirrus şi Cirrostratus consideraţi în ansamblu, atunci se va codifica CH = 5;
dacă nebulozitatea norilor Cirrocumulus este mai mare decât a celorlalţi nori cirriformi, se va
codifica CH = 9.
CH = 7
a) Nori Cirrostratus care acoperă în întregime cerul.
b) Văl de Cirrostratus care acoperă complet bolta cerească.
c) Norii Cirrostratus care acoperă în întregime cerul — corespunzători cifrei de cod CH = 7 — se
observă de obicei sub formă de văl uşor nebulos şi uniform, fără detalii aparente (Cirrostratus
nebulosus), sau ca un văl alb, fibros, pe care se văd striuri mai mult sau mai puţin netede
(Cirrostratus fibratus). Uneori, vălul de Cirrostratus este foarte subţire, abia vizibil cu
ochiul liber, prezenţa lui pe cer fiind identificată numai după fenomenele de halo sub
formă de inel complet (frecvent în norii Cirrostratus subţiri). Ei pot fi şi relativ denşi.
Uneori, norii Cirrostratus care se codifică CH = 7 sunt însoţiţi şi de nori Cirrus situaţi la diferite
înălţimi, precum şi de nori Cirrocumulus.
d) Prezenţa norilor Cirrostratus exclude folosirea cifrelor de cod CH = 1, 2, 3 şi 4; pentru că aceşti
nori acoperă complet cerul, nu se folosesc nici cifrele CH = 5, 6, 8 şi 9.
e) În cazul în care norii, situaţi la un nivel inferior, maschează pe alocuri vălul de nori Cirrostratus,
sau când orizontul este întunecat ori ascuns parţial sau total de pâclă, fum, etc, se va folosi cifra
de cod CH = 7, numai dacă observatorul (care a urmărit continuu cerul) este sigur că norii
Cirrostratus acoperă în totalitate cerul.
Dacă observatorul nu este sigur, va codifica CH = 8, exceptând situaţia în care constată că vălul
de nori Cirrostratus invadează progresiv cerul, situaţie în care va folosi cifra de cod CH = 6.
Dacă vălul de nori Cirrostratus are spărturi sau spaţii prin care se poate vedea cerul albastru, se
va codifica CH = 8.
În cazul în care, vălul continuu de nori Cirrostratus este asociat cu un strat subţire de nori
Altostratus translucidus, rezultat dintr-un proces de transformare progresivă, iar ansamblul
acestor nori acoperă în întregime cerul, se va codifica CH = 7 şi prin asociere CM = 1 (dacă nu se
observă şi nori Altocumulus) sau CM = 7 (dacă există şi nori Altocumulus).
CH = 8
a) Nori Cirrostratus care nu invadează progresiv cerul şi nici nu-l acoperă în întregime.
b) Norii Cirrostratus care nu invadează progresiv cerul şi nu acoperă complet bolta cerească.
c) Principala caracteristică a stării cerului, corespunzătoare cifrei de cod CH = 8, este prezenţa unui
văl de Cirrostratus care nu (sau nu mai) invadează progresiv cerul şi nici nu acoperă
354
complet bolta cerului. Marginea vălului poate fi bine delimitată sau destrămată, franjurată.
Cifra de cod CM = 8 se foloseşte şi pentru codificarea bancurilor de Cirrostratus a căror
nebulozitate poate creşte sau nu. Simultan cu aceşti nori, pe cer se mai pot observa şi nori
Cirrus şi Cirrocumulus, care însă nu sunt predominanţi.
d) Prezenţa norilor Cirrostratus în momentul observaţiei exclude folosirea cifrelor de cod CH = 1, 2,
3 şi 4. Dacă printre norii cirriformi observaţi nu predomină norii Cirrocumulus, iar Cirrostratus
invadează progresiv cerul, atunci se va codifica CH = 5 sau 6, după caz. Dacă norii Cirrostratus
acoperă în întregime cerul, atunci CH = 7, iar dacă norii Cirrocumulus sunt predominanţi printre
norii cirriformi existenţi în momentul observaţiei, atunci se cifrează CH = 9.
CH = 9
a) Nori Cirrocumulus, singuri sau predominanţi printre norii CH.
b) Nori Cirrocumulus singuri sau în asociere cu nori Cirrus, şi/sau Cirrostratus, norii Cirrocumulus
fiind însă predominanţi.
c) Cifra de cod CH = 9 nu poate fi folosită decât în următoarele două situaţii:
– norii Cirrocumulus sunt singurii nori cirriformi existenţi pe cer în momentul observaţiei;
– norii Cirrocumulus se observă asociaţi cu Cirrus sau/şi Cirrostratus, nebulozitatea
norilor Cirrocumulus fiind mai mare decât cea a celorlalţi nori cirriformi existenţi.
Atunci când norii Cirrocumulus sunt singurii nori cirriformi existenţi pe cer în momentul
observaţiei, elementele lor sunt frecvent grupate în bancuri, mai mult sau mai puţin extinse,
pe care se observă ondulaţii mici foarte caracteristice; în cazurile în care norii Cirrocumulus
coexistă cu Cirrus sau Cirrostratus, aceşti nori sunt adesea strâns asociaţi în bancuri
complexe, care de obicei sunt într-o permanentă transformare internă.
d) Dacă nebulozitatea norilor Cirrocumulus este mai mică decât a altor nori cirriformi existenţi
simultan în momentul observaţiei, consideraţi în ansamblul lor, CH se codifică cu 1, 2, 3 sau 4,
iar în prezenţa norilor Cirrostratus, se codifică cu 5, 6, 7, 8, după caz.
CH = / (bară oblică)
a) Norii CH (Cirrus, Cirrostratus, şi Cirrocumulus) nu se văd din cauza prezenţei unei pânze
continue de nori aflaţi la un nivel inferior.
b) CH (Cirrus, Cirrostratus, şi Cirrocumulus) nu se văd din cauza întunericului, ceții, transportului
de praf sau nisip sau alte fenomene similare sau din cauza prezenţei unei pânze continue de
nori aflaţi la un nivel inferior.
Folosirea schemelor – ghid cu indicaţii asupra modului de alegere corectă a

CIFRELOR DE COD CL , CM , CH
Schemele-ghid ilustrate pun la dispoziţia observatorului o metodă grafică de codificare SYNOP

mai rapidă a norilor. Aceste scheme ghid sunt constituite dintr-un număr de mici casete şi schiţe
(imagini). Fiecare schiţă reprezintă o schematizare a aspectului cerului ce corespunde cifrei de cod care
este indicată în colţul din dreapta sus.
Casetele şi schiţele conţin într-o formă concisă criterii scurte care trebuie să fie luate în
considerare succesiv pentru a ajunge la cifra de cod SYNOP care poate reda cât mai corect aspectul
cerului din momentul observaţiei. Casetele şi schiţele sunt legate între ele prin linii prevăzute cu săgeţi,
care indică sensul ce trebuie urmat spre a ajunge la cifra de cod SYNOP necesară.
Pentru a ajunge la cifra corectă de cod care trebuie folosită este necesar să se ţină cont de
următoarele indicaţii:
a. Se porneşte de la prima casetă din mijlocul schemei care indică genurile de nori caracteristici
pentru literele simbolice CL, CM şi CH şi se urmăreşte una dintre cele două săgeţi ce pleacă
de la această casetă;
b. Se trece din casetă în casetă atâta timp cât casetele succesive conţin criterii care sunt
aplicabile stării cerului observat;
c. Dacă procedând astfel se ajunge la o casetă ce conţine un criteriu care nu mai este aplicabil
stării cerului observat, atunci se revine la caseta precedentă şi se urmăreşte o altă săgeată
care pleacă din această casetă;
d. Dacă această săgeată conduce la o altă casetă, atunci se repetă indicaţiile de la b) şi c).
355
Dacă însă săgeata respectivă conduce la o schiţă, cifra înscrisă pe aceasta în colţul din
dreapta sus reprezintă cifra corectă de cod, care trebuie folosită pentru aspectul cerului
observat;
e. Dacă toate casetele succesive conţin criterii ce sunt aplicabile stării cerului observat, acest
mod de a proceda va conduce în final la o casetă de unde vor porni două sau mai multe
săgeţi care conduc la schiţe. Se analizează criteriile conţinute în aceste schiţe şi se va folosi
numai cifra de cod din schiţa care conţine un criteriu aplicabil stării cerului observat, cifră
înscrisă în colţul din dreapta sus.
În cazul în care mai multe schiţe conţin un criteriu aplicabil stării cerului observat, atunci se vor
consulta instrucţiunile de codificare pentru fiecare cifră de cod.
Exemple:
a) Pe cer se observă numai nori Cumulus humilis.
Se porneşte din prima casetă a schemei ghid (Figura 1) cu genurile de nori Sc, St, Cu, Cb şi se
urmăreşte săgeata care se opreşte la caseta în care este înscrisă specificaţia fără Cb. De la această
casetă, deoarece pe cer sunt numai nori Cumulus humilis se coboară pe direcţia săgeţilor până la
caseta în care este scris fără Cu cu dezvoltare verticală moderată sau puternică. Pornind de la această
casetă se urmăreşte mai departe săgeata laterală până la schiţa ce reprezintă norii Cumulus cu
dezvoltare verticală slabă; cifra 1 înscrisă în dreapta casetei reprezintă codificarea corectă pentru genul
de nori existenți în acest caz pe cer (CL = 1).
b) În cazul în care pe cer se observă nori Altostratus groşi, însoţiţi de fragmente destrămate de
nori de timp rău, care nu formează un strat continuu, se porneşte de la prima casetă din mijlocul
schemei ghid CM (Figura 2) către caseta cu specificarea fără Ac şi săgeata se va opri la schiţa care are
notat în colţul din dreapta cifra 2, deci CM = 2. Norii destrămaţi de timp rău se vor codifica urmărind
săgeata de la norii CL care porneşte de la caseta fără Cb, până se ajunge la schiţa care are notată cifra
7, deci CL = 7. Norii prezenţi în acest caz vor fi codificaţi astfel: CL = 7; CM = 2; CH = / (bară oblică).
356
Figura 1
Figura 2
Figura 3
Secţiunea va fi folosită pentru a transmite date maritime care provin de la o staţie de pe mare sau
costieră. Cu excepţia grupei 222Dsvs, includerea grupelor Secţiunii 2 în mesajele de observaţie care
provin de la navele în marş, este hotărâtă de membrul (ţara) care obligă aceste nave să facă observaţii
meteorologice. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul staţiilor automate de pe mare.
3.1. Grupa 222Dsvs
Această grupă este inclusă întotdeauna în mesajele care provin de la staţiile de pe mare sau de
la staţiile de coastă care observă şi marea (starea mării). Grupa conţine informaţii asupra vitezei şi
deplasării navei şi se codifică după cum urmează:
a) 22200 în cazul unei staţii de pe mare în punct fix;
b) 222//în cazurile:
- unei staţii terestre costiere care observă starea mării;
- navelor care transmit mesajele lor de observaţii conform prevederilor din capitolul “Reguli
pentru utilizarea codului sinoptic” cu excepţia cazurilor în care ele transmit mesaje dintr-o
zonă în care, centrul de colectare al mesajelor meteorologice transmise de nave, solicită
includerea regulată a simbolurilor Dsvs pentru a răspunde solicitărilor unui centru de
cercetare sau de salvare.
Semnificaţia simbolurilor grupei este următoarea:

222 – indicator numeric.
Ds – direcţia adevărată a rezultantei deplasării navei în timpul celor trei ore care preced
momentul observaţiei. Se codifică după următorul tabel:
COD 0700

0 Staţionară
1 NE
2 E
3 SE
4 S
5 SV
6 V
7 NV
8 N
9 necunoscută
Datele provin de la o staţie costieră sau
/
deplasarea navei nu este transmisă
vs – Viteza medie a navei în timpul celor trei ore care preced momentul observaţiei. Se codifică
după tabela:
COD 4451
Viteza
Cifră de cod
Noduri km/oră
0 0 0
1 1-5 1-10
2 6-10 11-19
3 11-15 20-28
4 16-20 29-37
360
5 21-25 38-47
6 26-30 48-56
7 31-35 57-65
8 36-40 66-75
9 Peste 40 de noduri Peste 75 km ora
Informaţiile provin de la o staţie costieră sau nu sunt
/
informaţii despre deplasarea navei
3.2.Grupa 0ssTwTwTw
Conţine informaţii asupra temperaturii apei la suprafaţa mării. Această grupă se include,
întotdeauna, în mesajele de observaţie care provin de la staţiile meteorologice de coastă sau maritime,
atunci când astfel de date sunt disponibile.
Această grupă se transmite obligatoriu în mesajele de la orele 00, 06, 12 şi 18 UTC.
În cazul în care datele nu sunt disponibile grupă se transmite în forma 0////.
0 – cifră de control;
ss – indicator pentru semnul şi tipul de măsurătoare a temperaturii suprafeţei mării, se codifică
după tabela de cod 3850;
TwTwTw – temperatura apei mării la suprafaţă, în zecimi de grade Celsius, semnul sau fiind dat de
către ss.
COD 3850
Cifră de cod Semn Tipul de măsurătoare
0 Pozitiv sau 0 Prin aspiraţie
1 Negativ Prin aspiraţie
2 Pozitiv sau 0 Cu recipient
3 Negativ Cu recipient
4 Pozitiv sau 0 Senzor pe coca navei
5 Negativ Senzor pe coca navei
6 Pozitiv sau 0 Alte tipuri
7 Negativ Alte tipuri
3.3. Grupele 1PwaPwaHwaHwa 2PwPwHwHw (70HwaHwaHwa)
Aceste grupe dau informaţii asupra valurilor.

Grupa 1PwaPwaHwaHwa este folosită pentru codificarea datelor instrumentale referitoare la
valuri. Această grupă se transmite obligatoriu de către staţiile de coastă sau maritime care dispun de
instrumente de măsurare a valurilor. Această grupă se transmite obligatoriu în mesajele de la orele 00,
06, 12 şi 18 UTC.
În cazul în care datele nu sunt disponibile grupă se transmite în forma 1////.
Grupa 2PwPwHwHw este folosită pentru a codifica valurile de pe mare datorate vântului,
atunci când nu dispunem de date instrumentale asupra valurilor. Această grupă se transmite obligatoriu
de către staţiile de coastă sau maritime care nu dispun de instrumente de măsurare a valurilor. În cazul
în care datele nu sunt disponibile grupă se transmite în forma 2////Această grupă se transmite obligatoriu
în mesajele de la orele 00, 06, 12 şi 18 UTC.
1 şi 2 – cifre distinctive de control;

PwaPwa – perioada valurilor, determinată prin metode instrumentale, exprimată în secunde;
PwPw – perioada valurilor exprimată în secunde.
N O T E:
1. Prin perioada valurilor se înţelege timpul care se scurge între trecerea a două creşte de valuri
succesive prin faţă unui punct fix. Această echivalează cu câtul obţinut împărţind lungimea valului prin
viteza lui de deplasare.
2. Se semnalează valoarea mijlocie a perioadei valurilor, neţinând seama decât de cele mai mari valuri
bine formate ale sistemului de valuri observat.
361
HwaHwa – Înălţimea valurilor, determinată prin metode instrumentale, se exprimă în unităţi de 0,5 m (de
exemplu, 00 = mai puţin de 0,25 m; 01 – de la 0,25 m până la mai puţin de 0,75 m; 02 = de la
0,75 m până la mai puţin de 1,25 m, etc).
HwHw – înălţimea valurilor exprimată în unităţi de 0,5 m. Se codifică la fel că HwaHwa.
N O T E:
1. Dacă pe o mare calmă, nu se observă nici un fel de valuri, PwaPwa şi HwaHwa sau PwPw şi HwHwse
codifică cu 00.
2. Dacă este imposibilă determinarea duratei valurilor, marea fiind agitată (confuză), PwPw se codifică
prin 99; dacă din acelaşi motiv, nu putem determina înălţimea valurilor, HwHw se codifică prin bare
oblice (//).
3. Dacă pentru alte motive, nu s-a măsurat (sau observat) perioada valurilor, PwaPwa (sau PwPw) se
codifică prin bare oblice (//).
4. În cazul hulei şi în lipsa mării cu valuri de vânt, grupa 2 PwPw HwHw se omite.
5. Grupa 70HwaHwaHwa se include în mesaj în completare la grupa 1PwaPwaHwaHwa, dacă se îndeplinesc
următoarele condiţii:
- marea nu este calmă (de exemplu PwaPwaHwaHwa nu este codificată cu 0000);
- HwaHwa nu este codificat cu//;
- Staţia este capabilă să măsoare instrumental cu precizie, înălţimea valului, în unităţi de
0.1 m.
3.4. Grupele 3dw1dw1dw2dw2 , 4 PW1PW1HW1HW1 , 5 PW2PW2HW2HW2
Conţin informaţii asupra valurilor de hulă. Aceste grupe nu sunt utilizate pentru a transmite date
referitoare la hule decât dacă este posibil să se facă o distincţie între marea cu valuri de vânt şi hulă.
3, 4, 5 - Cifre de control.
dw1dw1dw2dw2 – direcţia în zecimi de grade, de unde vin valurile de hulă. Se codifică după tabela
de cod 0877 (acelaşi ca şi pentru dd).
Pw1Pw1Pw2Pw2 – au aceeaşi semnificaţie ca PwPw ;
Hw1Hw1Hw2Hw2 – au aceeaşi semnificaţie ca HwHw. Se semnalează valoarea mijlocie a înălţimii valurilor
de hulă, (distanţa verticală între vale şi creastă), neţinând seama decât de cele mai mari
valuri, bine formate, ale sistemului de valuri observate.
N O T E:
1. Dacă se observă un singur sistem de hulă, se poate proceda în modul următor:
- să se indice direcţia, perioadă şi înălţimea sa prin dw1dw1 , Pw1Pw1 şi respectiv Hw1Hw1;
- să se codifice dw2dw2 prin bare oblice (//);
- să se omită grupa 5 Pw2Pw2Hw2Hw2.
2. Dacă se observă un al doilea sistem de hulă, se poate proceda astfel:
- să se indice direcţia, perioadă şi înălţimea sa prin dw2dw2 , Pw2Pw2 şi respectiv Hw2Hw2 ’
- să se transmită datele care se referă la primul sistem de hulă conform notei de mai sus.
DE REŢINUT!
Staţiile meteorologice oceanice vor include întotdeauna datele referitoare la marea cu valuri de
vânt sau hula în mesajele de observaţii, dacă astfel de date sunt disponibile.
- grupa 0ssTwTwTw şi grupele cu cifrele indicatoare 1,2,3,4, şi 5 (date relative la valuri)
vor fi incluse întotdeauna în mesajele de observaţii ale staţiilor de pe mare, altele decât
staţiile meteorologice, dacă dispun de datele respective.
3.5. Grupa 6IsEsEsRs
Cuprinde informaţii asupra gheţii depuse pe nave. Dacă se comunică în clar fenomenul de
acumulare a gheţii pe nave, o astfel de indicaţie este precedată de abrevierea ICING.
6 - cifra indicatoare de control

Is - starea acumulării de gheaţă pe nave. Se codifică după tabela următoare:
362
COD 1751
1 Givraj datorat stropilor de la valuri
2 Givraj datorat ceţii
3 Givraj datorat stropilor de la valuri şi ceţii
4 Givraj datorat ploii
5 Givraj datorat stropilor de la valuri şi ploii
EsEs - grosimea gheţii acumulate pe navă, în centimetri;

Rs - viteza cu care se acumulează gheaţă pe navă. Se codifică după tabela:
COD 3551
0 Gheaţa nu se mai depune
1 Gheaţa se depune lent
2 Gheaţa se depune rapid
3 Gheaţa se topeşte sau se sfărâmă lent
4 Gheaţa se topeşte sau se sfărâmă
rapid
3.6.Grupa ICE +  în clar sau ciSibiDizi 

Această grupă se foloseşte pentru a putea semnala frecvenţa bancurilor de gheaţă, originea,
prezenţa şi starea lor. Conţine informaţii asupra poziţiei navei faţă de gheaţă şi despre natura gheţii.
Semnalizarea gheţii pe mare sau a gheţii de origine terestră, în codul FM 13-X, nu înlocuieşte mesajele
care indică prezenţa gheţii pe mare şi a icebergurilor, prevăzute de Convenţia Internaţională pentru
salvarea vieţilor omeneşti de pe mare.
Grupa ciSibiDizi este transmisă ori de câte ori se observă gheaţă pe mare şi/sau gheaţă de
origine terestră care înconjoară o navă în momentul observaţiei, cu excepţia cazurilor în care nava nu
are sarcina sa semnaleze starea gheţurilor cu ajutorul unui cod special pentru gheţuri pe mare.
Dacă o navă traversează o lizieră de gheaţă sau dacă o astfel de lizieră este văzută între
termenele de observaţii, ea este semnalată, în clar, în felul următor: “ICE EDGE Lat. Long.” (poziţia fiind
indicată în grade şi minute).
Dacă nu se observă nici un fel de gheaţă pe mare, această grupă este folosită numai pentru
semnalarea gheţii de origine terestră, se codifică grupa 0/bi/0; de exemplu, 0/2/0 înseamnă ca avem în
câmpul vizual 6-10 iceberguri, dar nu avem gheaţă pe mare.
ci – concentraţia sau poziţia gheţii pe suprafaţa mării. Se codifică după tabela:
COD 0639
0 Fără gheţuri pe mare la vedere
Nava într-un canal deschis având mai mult de 1,0 mile marine lărgime sau
1 nava în banchiza de coastă cu linie de demarcaţie peste limita de vizibilitate
Prezenţa gheţurilor pe mare în concentraţii inferioare lui 3/10 (3/8), apă liberă
2 sau banchiză foarte moale
4/10 la 6/10 (3/8 la mai puţin
3 de 6/8), banchiză moale.
Nava între gheţuri
7/10 la 8/10 (6/8 la mai puţin Concentraţia gheţurilor
4 sau la mai puţin
de 7/8) banchiză îngustă de pe mare este
de 0,5 mile marine
9/10 sau mai mult, dar uniformă în zona de de la liziera
inferioară lui 10/10 (7/8 la mai observaţie gheţurilor
5
puţin de 8/8), banchiză foarte
îngustă
363
Cordoane şi bancuri de
6 gheaţă separate de apă liberă
Cordoane şi bancuri de
gheaţă constituite din
banchiza îngustă sau foarte
7
îngustă separate de zone
unde concentraţia este mai Concentraţia gheţurilor
slabă de pe mare nu este
Banchiza de coastă cu apă uniformă în zona de
liberă, banchiză foarte moale observaţie
8 sau banchiză moale pe o
parte, în largul liniei de
demarcare a gheţurilor
Banchiza de coastă cu
banchiza îngustă sau foarte
9
îngustă pe o parte, în largul
liniei de demarcare a gheţii
Codificare imposibilă din cauza întunericului, lipsei de vizibilitate sau datorată
/ faptului ca nava se află la mai mult de 0,5 mile marine de la liziera gheţurilor
N O T E:
1. La cifrarea concentraţiei sau a modului de dispunere a gheţurilor pe mare, se semnalează condiţiile
care sunt cele mai importante pentru navigaţie.
2. Prima cifră a codului (0) are ca scop stabilirea, împreună cu cifra de cod “0” pentru zi şi cifra de cod
pentru bi , dacă gheaţa plutitoare ce este vizibilă de pe navă este numai gheaţa de origine terestră.
3. În interiorul unei zone de observaţie, concentrarea şi dispunerea gheţurilor pot varia aproape la infinit.
Cu toate acestea, de pe puntea unei nave, nu se pot face observaţii precise decât într-un câmp (arie) de
observaţie restrâns. Din această cauză şi datorită faptului ca variaţiile numerice nu au decât o
importanţă temporară, singurele concentraţii şi dispuneri ale gheţurilor care vor fi codificate sunt acelea
care corespund unor condiţii de navigaţie net diferite unele de altele. Cifrele de cod, de la 2 la 9 au fost
grupate în două secţiuni, în funcţie de următoarele:
4. Concentrarea gheţurilor în interiorul zonei observate este mai mult sau mai puţin uniformă (cifrele de
cod de la 2 la 5);
5. Există diferenţe marcante între concentrarea sau dispunerea gheţurilor (cifrele de cod de la 6 la 9).
Si – Dă indicaţii asupra stadiului de formare a gheţii pe mare. În funcţie şi de valoarea ci se pot stabili
măsuri practice pentru deplasarea navelor. Se codifică conform tabelei:
COD 3739
Cifră
de Semnificatia
cod
0 Gheaţă nouă în exclusivitate
1 Gheaţă transparentă (mai puţin de 10 cm grosime)
2 Gheaţă proaspătă (gheaţă cenuşie, gheaţă albicioasă) de la 10 la 30 cm grosime
3 Gheaţă nouă şi/sau gheaţă proaspătă predominantă, cu un pic de gheaţă din anul precedent
4 Gheaţă subţire predominantă din anul precedent cu puţină gheaţă nouă şi/sau gheaţă proaspătă
5 Gheaţă subţire, exclusiv din anul precedent (30 la 70 cm grosime)
Gheaţă mijlocie predominantă din anul precedent (70 la 120 cm grosime) şi gheaţă groasă din
6
anul precedent (> 120 cm grosime), cu puţină gheaţă subţire din anul precedent
7 Gheaţă mijlocie şi gheaţă groasă exclusiv din anul precedent
Gheaţă mijlocie şi gheaţă groasă predominantă, din anul precedent cu puţină gheaţă veche (în
8
general mai mult de 2 m grosime)
9 Gheaţă veche predominantă
Codificare imposibilă din cauza întunericului, lipsei de vizibilitate sau a simplului fapt ca gheţurile
/ de origina terestră sunt vizibile, sau pentru ca nava se găseşte la mai mult de 0,5 mile marine
de la liziera gheţurilor
364
N O T E:
1. În această tabelă, pentru oricare concentraţie dată, specificările succesive corespund la dificultăţi
crescânde pentru navigaţia maritimă astfel, dacă concentraţia este, de exemplu de 8/10, o gheaţa nouă
nu va avea, practic nici un efect asupra navigaţiei şi dimpotrivă, dacă gheaţa veche predomină, condiţiile
vor fi dificile, trebuind sa se reducă viteza şi sa se schimbe frecvent unghiul de marş.
2. Dacă nava, găsindu-se în mare deschisă semnalează o lizieră de gheaţă, concentraţia ci şi stadiul de
formare Si nu se codifică decât atunci când nava este destul de aproape de gheţuri (la mai puţin de 0,5
mile marine).
bi – desemnează gheaţa de origine terestră. Se codifică după tabela:
COD 0439
0 Fără gheaţă de origine terestră
1 1 la 5 iceberguri, fără blocuri mici şi fără fragmente de iceberg
2 6 la 10 iceberguri fără blocuri mici şi fără fragmente de iceberg
3 11 la 20 iceberguri, fără blocuri mici şi fără fragmente de iceberg
4 Până la 10 blocuri şi fragmente de iceberg - fără iceberguri
5 Mai mult de 10 blocuri şi fragmente de iceberg – fără iceberguri
6 1 la 5 iceberguri, cu blocuri mici de iceberg şi fragmente de iceberg
7 6 la 10 iceberguri, cu blocuri mici şi fragmente de iceberg
8 11 la 20 iceberguri cu blocuri şi fragmente de iceberg
9 Mai mult de 20 iceberguri, cu blocuri şi fragmente de iceberg – pericol mare
pentru navigaţie
/ Codificarea imposibilă din cauza întunericului, a lipsei de vizibilitate sau
datorită faptului ca sunt vizibile numai gheţurile din mare
N O T E:
1. Acest cod constituie o scară care corespunde riscurilor din ce în ce mai mari pentru navigaţie;
2. Blocurile de gheaţă şi fragmentele de iceberguri care sunt mult mai mici şi mult mai jos pe apă decât
icebergurile, sunt mult mai dificil de observat cu ochiul liber sau cu radarul, pentru ca marea este
agitată. Pentru acest motiv cifrele de cod 4 şi 5 ilustrează condiţii mult mai periculoase decât cifrele
de la 1 la 3.
Di – Desemnează direcţia adevărată în care se află gheaţă sau liziera principală a gheţurilor, în raport cu
nava. Se codifică după:
COD 0739
0 Nava în canalul de coastă sau canalul de separaţie
1 Liziera principală a gheţurilor la NE
2 Liziera principală a gheţurilor la E
3 Liziera principală a gheţurilor la SE
4 Liziera principală a gheţurilor la S
5 Liziera principală a gheţurilor la SV
6 Liziera principală a gheţurilor la V
7 Liziera principală a gheţurilor la NV
8 Liziera principală a gheţurilor la N
9 Nedeterminată (nava între gheţuri)
Codificare imposibilă din cauza întunericului, lipsei de vizibilitate sau
/
simplului fapt ca numai gheţurile de origine terestră sunt vizibile
365
N O T E:
1. Când semnalăm direcţia lizierei principale de gheaţă, ne vom referi la partea acesteia care este cea
mai apropiată de navă.
2. În acest cod nu se prevede nimic pentru precizarea distanţei navei faţă de lizieră de gheaţă. Cei care
vor recepţiona mesajul de observaţie vor interpreta direcţia indicată ca fiind aceea în care se găseşte
partea cea mai apropiată a lizierei faţă de navă. Conform cifrelor de cod folosite pentru semnalarea
concentrării (aglomerării) şi a stadiului de formare a gheţii, ne vom da seama imediat dacă nava se
găseşte între gheţuri sau la o distanţă de cel puţin 0.5 mile marine faţă de lizieră de gheţuri. Dacă nava
se găseşte în ape libere (degajată), la mai mult de 0.5 mile marine faţă de lizieră de gheţuri, vom
presupune ca aceasta este orientată pe o direcţie perpendiculară faţă de poziţia indicată.
3. Dacă nava se află într-un canal deschis, la o distanţă de mai bine de 1.0 mile marine de apă liberă, în
această situaţie, codificarea se face după cum urmează: ci = 1 şi Di = 0. Dacă nava se găseşte în
banchiza de coastă, iar limita de demarcare a gheţurilor se situează dincolo de limita de vizibilitate, în
această situaţie se codifică ci = 1 şi Di = 9.
zi – Cuprinde informaţii asupra situaţiei actuale a gheţurilor şi evoluţia condiţiilor în cursul

celor trei ore precedente. Se codifică după următoarea tabela de cod:
COD 5239
0 Nava în apă liberă, cu gheaţă plutitoare la vedere
Nava în gheaţă uşor penetrabilă; condiţiile se
1
ameliorează
2 Nava în gheaţă uşor penetrabilă; condiţiile nu variază
3 Nava în gheaţă uşor penetrabilă; condiţiile se agravează
Nava în gheaţă greu penetrabilă; condiţiile se
4
ameliorează
5 Nava în gheaţă greu penetrabilă; condiţiile nu variază
Nava în gheţuri
Se formează gheaţă şi bucăţile
6
de gheaţă se sudează
Gheaţa supusă unei presiuni Nava în gheaţă greu
7
slabe penetrabilă; condiţiile
Gheaţa supusă unei presiuni se agravează
8
moderate sau puternice
9 Nava blocată
/ Codificare imposibilă din cauza întunericului sau lipsei de vizibilitate
N O T Ă:
Această cifră de cod are rolul sa:
- definească dacă nava se găseşte în banchiză sau dacă gheaţa plutitoare (gheaţa de mare şi/sau
gheţuri de origine terestră) este vizibilă de pe navă aflată în mare liberă;
- să furnizeze o estimare calitativă, în funcţie de posibilităţile navei de a naviga între gheţuri, asupra
rezistenţei pe care o opune gheaţa din mare la înaintarea navei şi a celor mai recente evoluţii ale acestor
condiţii.
Pentru satisfacerea cerinţelor minime ale meteorologiei, toate grupele ce figurează în mesajele
transmise de către nave, trebuie retransmise fără excepţie. Mesajele de observaţie recepţionate de la
navele dotate cu radiotelefoane, sunt ordonate şi codificate înainte de a fi transmise în sistemul mondial
de telecomunicaţii.
Navele aflate în marş sunt rugate sa codifice numărul maxim de grupe care pot fi determinate cu
ajutorul instrumentelor cu care sunt dotate.
366
Această secţiune este destinată schimbului de date pe plan regional. Datele codificate în această
secţiune, nu sunt aceleaşi pentru toate regiunile O.M.M. Includerea grupelor cu indicatorii numerici 1, 2,
3, 4, 5, 6, 8 şi 9 în mesajele staţiilor meteorologice din ţara noastră a respectat regulile stabilite în plan
regional. Forma simbolică a grupelor cu indicatorii numerici 0 şi 7 a fost elaborată la nivel regional ca şi
regulile care reglementează includerea lor în Secţiunea 3.
Pentru a răspunde nevoilor pe care grupele de cod existente nu le pot satisface, în Secţiunea 3
pot fi introduse şi alte grupe de cifre elaborate pe plan regional. Pentru a evita orice ambiguitate, aceste
grupe sunt de asemenea, semnalate de indicatorii numerici 0, 1, 2, 3 etc. şi sunt plasate în ultima parte a
Secţiunii 3, după o grupă indicatoare 80000 plasată la rândul ei după ultima din grupele de cifre care fac
parte din mesajul permanent.
De exemplu: Dacă se elaborează trei grupe suplimentare, un mesaj conţinând date asupra stării solului,
precipitaţiilor şi norilor, va avea secţiunea 3 de formă:
333 3Ejjj 6RRRtR 8Ns Chs hs 80000 0... 1... 2...
4.1. Grupa 333

Este prima grupă a Secţiunii 3 şi în acelaşi timp indicatorul secţiunii. Dacă nu avem date pentru
această secţiune este omisă şi grupa 333.
4.2 Grupa 0...

Această grupă nu este utilizată în Regiunea VI din care face parte şi ţara noastră.
4.3. Grupa 1snTx Tx Tx

Această grupă se include în mesajele sinoptice de la orele 06 şi 18 UTC pentru codificarea
temperaturii maxime a aerului din timpul zilei, pentru o perioadă de 12 ore. La ora 06 UTC se transmite
temperatura maximă a aerului înregistrată în intervalul 18 UTC ziua precedentă – 06 UTC ziua curentă.
La ora 18 UTC se se transmite temperatura maximă a aerului înregistrată în intervalul 06 UTC ziua
curentă – 18 UTC ziua curentă.
1 – Cifră de control.
sn – semnul temperaturii, conform codului SYNOP 3845;
Tx Tx Tx – temperatura maximă a aerului înregistrată în ultimele 12 ore, în zecimi de grade
Celsius.
4.4. Grupa 2snTnTnTn

Această grupă se include în mesajele sinoptice de la orele 06 şi 18 UTC pentru codificarea
temperaturii minime a aerului, pentru perioada de 12 ore. La ora 06 UTC se transmite temperatura
minimă a aerului înregistrată în intervalul 18 UTC ziua precedentă – 06 UTC ziua curentă. La ora
18 UTC se se transmite temperatura minimă a aerului înregistrată în intervalul 06 UTC ziua curentă –
18 UTC ziua curentă.
2 – Cifră de control.
sn – Semnul temperaturii, conform codului SYNOP 3845;
TnTnTn – temperatura minimă a aerului din ultimele 12 ore exprimată în zecimi de grade Celsius.
4.5. Grupa 3EsnTgTg (3Ejjj)

Grupa 3Ejjj este folosită în ţara noastră sub forma 3EsnTgTg. Ea este inclusă de regulă în
mesajele SYNOP de la orele 06 şi 18 UTC. Dacă se observă gheaţă şi/sau zăpadă, această grupă este
de forma 3/snTgTg.
3 – Cifră de control;
E – starea solului, fără zăpadă sau strat măsurabil de gheaţă, se codifică după cum urmează:
367
COD 0901
Cifră
de Semnificatia
cod
Suprafaţa solului este uscată (fără crăpături şi praf sau nisip mobil, în cantitate
0
apreciabilă)
1 Suprafaţa solului este umedă
Suprafaţa solului este îmbibată (apa ce stagnează sub forma de băltoace, mici sau
2
mări, la suprafaţă)
3 Sol inundat
4 Suprafaţa solului este îngheţata
5 Polei pe sol
6 Praf sau nisip uscat, purtat de vânt, ce nu acoperă complet solul
7 Strat fin de praf sau nisip purtat ce acoperă complet solul
8 Strat gros sau de o grosime medie, de praf sau nisip purtat ce acoperă complet solul
9 Foarte uscat, cu crăpături
/ Dacă se observă gheaţa şi/sau zăpadă pe sol
N O T E:
1. Definiţiile ce figurează în tabela de cod SYNOP 0901 pentru cifrele de cod de la 0 la 2 şi cifra 4 sunt
valabile pentru o suprafaţă reprezentativă de sol descoperit, iar cifrele 3 şi de la 5 la 9 pentru o zonă
degajată reprezentativă.
2. În toate împrejurările se alege cifra de cod cea mai mare ce se poate aplica.
sn – Semnul temperaturii. Se codifică conform codului 3845;
TgTg – Temperatura minimă a suprafeței subiacente pe timpul nopții pe ultimele 12 ore, în
grade Celsius întregi. La ora 06 UTC se transmite minima pe ultimele 12 ore (produsă în intervalul
cuprins între ora 18 UTC ziua precedentă și ora 06 UTC ziua curentă). Pentru scopuri naționale, TgTg la
ora 18 UTC se transmite temperatura maximă a suprafeței subiacente pe ultimele 12 ore, în grade
Celsius întregi (produsă în intervalul cuprins între ora 06 UTC ziua curentă și ora 18 UTC ziua curentă)
DE REŢINUT!
- Această grupă se include în mesajele sinoptice de ora 06 UTC pentru a indica starea solului de la ora
respectivă, precum şi temperatura minimă de la suprafaţa solului din cursul nopţii. În mesajele
sinoptice de la ora 18 UTC această grupă indică, în afară de starea solului şi temperatura maximă din
cursul zilei de la suprafaţa solului.
- Dacă se observă zăpadă şi/sau gheaţă pe sol (sezonul rece), această grupă va fi de forma: 3/snTgTg şi
va fi urmată de grupa 4E’sss.
4.6. Grupa 4 E’sss
Conţine informaţii referitoare la stratul de zăpadă, depunerile de gheaţă sau orice altă formă de
precipitaţie solidă de pe sol în momentul observaţiei. Dacă înălţimea elementelor de mai sus nu este
uniformă, se indică înălţimea medie luată dintr-o arie reprezentativă.
Deși grupa 4E’sss este, conform codului SYNOP, o grupă opțională, cerințele mai noi din
domeniu solicită aceste informații cu frecvență mai mare. Astfel, prin reglementările naționale din Adresa
3863 / 13.10.2014, grupa 4E’sss din Secțiunea 3 va fi inclusă în mod obligatoriu în mesajele sinoptice și
transmisă de către toate stațiile meteorologice la fiecare oră sinoptică, în funcție de programul cu
personal la stație.
Stațiile meteorologice automate dotate cu traductor de grosime strat zăpadă efectuează
măsurătoare orară a acestui parametru.
Aplicația software instalată la stațiile meteorologice automate fără traductor de strat de zăpadă,
în situația funcționării în modul de lucru AUTOMAT (fără personal la stație) include la fiecare oră în mod
implicit în mesajul SYNOP grupa 4E’sss în forma 4////, astfel că, la reluarea programului cu personal, nu
este necesară intervenția observatorului pentru includerea retard a informațiilor referitoare la stratul de
zăpadă.
368
4 - Cifră de control;
E’ - starea solului acoperit cu zăpadă sau strat măsurabil de gheaţă. Se codifică conform tabelei:
COD 0975
Cifră
de Semnificatia
cod
0 Sol acoperit, în cea mai mare parte, de gheaţă
1 Zăpadă compactă sau umedă (cu sau fără gheaţă), ce acoperă mai puţin de jumătate din sol
Zăpadă compactă sau umedă (cu sau fără gheaţă), ce acoperă cel puţin jumătate din sol,
2
fără a-l acoperi însă complet
3 Strat uniform de zăpadă compactă sau umedă, ce acoperă complet solul
4 Strat neuniform de zăpadă compactă sau umedă, ce acoperă complet solul
5 Zăpadă uscată, pufoasă (afânata), acoperind mai puţin de jumătate din sol
Zăpadă uscată, pufoasă (afânata) acoperind cel puţin jumătate din sol (fără a-l acoperi
6
complet)
7 Strat uniform de zăpadă uscată, pufoasă (afânata), ce acoperă complet solul
8 Strat neuniform de zăpadă uscată, pufoasă (afânata), ce acoperă complet solul
9 Zăpadă acoperind complet solul – troiene mari
N O T E:
1. Definiţiile ce figurează în tabela de cod SYNOP 0975 sunt valabile pentru o zonă degajată
reprezentativă.
2. În toate împrejurările se alege cifra de cod cea mai mare care se poate aplica.
3. În tabela de cod de mai sus, orice referire la gheaţă include şi precipitaţiile solide, altele decât
ninsoarea.
sss - grosimea stratului de zăpadă în cm. Se codifică conform tabelei:
COD 3889
Cifră de cod Înălţimea stratului de zăpadă în centimetri
000 nu se foloseşte
001 1 cm
002 2 cm
• •
• •
• •
010 10 cm
• •
• •
• •
996 996 cm
997 Sub 0,5 cm
Strat de zăpadă discontinuu (solul nu este în întregime
998
acoperit cu strat de zăpadă)
999 Măsurarea imposibilă sau imprecisă
Codificare națională
Măsurători indisponibile (programul de măsurare nu include
///
măsurarea stratului de zăpadă la termenul sinoptic respectiv)
DE REŢINUT!
I. În perioada anului în care nu este solicitată măsurarea orară a grosimii stratului de zăpadă de către
Centrul Național de Prognoză, grosimea acestuia va fi măsurată numai la orele sinoptice
principale 00, 06, 12, 18 UTC de către toate stațiile meteorologice, în funcție de programul cu
personal.
369
02, 03, 04, 05, 07, 08, 09, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 19, 20, 21, 22, 23 UTC
I.1.1. grupa 4E’sss va avea forma 4//// dacă există strat de zăpadă;
I.1.2. grupa 4E’sss va avea forma 4/000 dacă nu există strat de zăpadă.
06, 12, 18 UTC
I.2.1. în cazul unui strat de zăpadă măsurabil, E’ va fi codificat conform tabelei de
cod SYNOP 0975, iar sss va fi codificat conform tabelei de cod SYNOP 3889;
I.2.2. în cazul în care măsurarea stratului de zăpadă este imposibilă sau
imprecisă, grupa va avea forma 4E’999 (conform tabelului de cod SYNOP 3889),
unde E’ va fi codificat conform tabelei de cod SYNOP 0975;
I.2.3. în cazul mesajului sinoptic retard de ora 00 UTC (pentru stațiile
meteorologice care lucrează în caz de incident în mod clasic, fără personal la ora
00 UTC), grupa 4E’sss va avea forma 4////;
I.2.4. în cazul lipsei stratului de zăpadă, E’ va fi codificat cu “/” (bară) și sss va fi
codificat cu 000. Grupa va avea forma 4/000.
II. În perioada anului în care este solicitată măsurarea orară a grosimii stratului de zăpadă de către
Centrul Național de Prognoză, grosimea acestuia va fi măsurată la toate orele sinoptice de către
toate stațiile meteorologice, în funcție de programul cu personal.
II.1. Reguli de codificare a grupei 4E’sss pentru transmiterea acesteia la toate termenele
sinoptice 00, 01, 02, 03, 04, 05, 06, 07, 08, 09, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21,
22, 23 UTC:
II.1.1. în cazul unui strat de zăpadă măsurabil, E’ va fi codificat conform tabelei de cod SYNOP
0975, iar sss va fi codificat conform tabelei de cod SYNOP 3889;
II.1.2. în cazul în care măsurarea stratului de zăpadă este imposibilă sau imprecisă, grupa va
avea forma 4E’999 (conform tabelului de cod sinoptic 3889), unde E’ va fi codificat conform
tabelei de cod sinoptic 0975;
II.1.3. în cazul mesajului SYNOP retard de ora 00 UTC (pentru stațiile meteorologice care
lucrează în mod clasic, fără personal la ora 00 UTC), grupa 4E’sss va avea forma 4////;
II.1.4. în cazul lipsei stratului de zăpadă, E’ va fi codificat cu “/” (bară) și sss va fi codificat cu 000.
Grupa va avea forma 4/000.
NOTĂ:
Codificarea sss cu /// este națională, acest cod nefiind inclus în tabela internațională 3889.
Codificarea sss cu /// are semnificația unei măsurători indisponibile (programul de măsurare nu include
măsurarea stratului de zăpadă la termenul sinoptic respectiv).
4.7. Grupa 5j1j2j3j4 (j5j6j7j8j9)
Grupa conţine informaţii suplimentare asupra unora dintre parametrii meteorologici cum ar fi:
evaporaţie, evapotranspiraţie, variaţia temperaturii aerului, radiaţie, etc.
Când se foloseşte grupa 5j1j2j3j4 în formele 55j2j3j4, 553j3j4, 554j3j4, 555j3j4, va fi adăugată
suplimentar grupa j5j6j7j8j9 pentru a raporta, dacă datele sunt disponibile, radiaţia netă, radiaţia globală,
radiaţia difuză, radiaţia de undă lungă, radiaţia de undă scurtă, radiaţia netă de undă scurtă, sau radiaţia
solară directă. Grupă se repetă ori de câte ori este necesar.
N O T E:
1. Dacă durata de strălucire a Soarelui nu este disponibilă, grupa va fi de forma 55///, 553//, 55407,
55408, 55507 sau 55508 ori de câte ori în grupa j5j6j7j8j9 este necesar sa se transmită date de radiaţie.
În cazul în care datele fluxurilor de radiaţie sunt nedisponibile grupele 0/1 FFFF, 2FFFF, 3FFFF,
se vor codifica 0////, 2////, 3////.
2. În cazul în care nu a strălucit Soarele grupele 553SS şi 55SSS vor avea forma 55300 şi 55000.
370
3. În cazul în care fluxurile de radiaţie au valoarea zero, grupele 0/1FFFF, 2FFFF, 3FFFF,
0/1F24F24F24F24, 2F24F24F24F24 , 3F24F24F24F24 vor avea forma 00000, 20000, 30000.
(a) Grupele 553SS, 0/1 FFFF, 2FFFF, 3FFFF, 0/1F24F24F24F24, 2F24F24F24F24 , 3F24F24F24F24 se
transmit numai de către staţiile automate dotate cu senzor de radiaţie. În cazul defectării
senzorului NU se fac determinări cu aparatură clasică.
Când se foloseşte grupa 5j1j2j3j4 vor fi utilizate una sau mai multe dintre următoarele expresii
simbolice:
(b) 5EEEiE – cantitatea zilnică rezultată din evaporaţie sau evapotranspiraţie
(c) 54goSndT – pentru a raporta schimbarea de temperatură în perioada acoperită de W 1W 2.
(d) 55SSS – pentru a raporta durata zilnică de strălucire a Soarelui.
(e) 553SS – pentru a raporta durata de strălucire a Soarelui din ora trecută. Se transmite numai
de către staţiile automate dotate cu traductor de radiaţie. În cazul defectării
traductorului, NU se fac completări orare ale acestei grupe cu informațiile furnizate de
aparatura clasică.
(f) 55407 – indică faptul că grupa suplimentară 4FFFF, care o urmează, este folosită pentru a
raporta radiaţia netă de undă scurtă, exprimată în kJ/m2, în timpul orei precedente.
(g) 55408 – indică faptul că grupa suplimentară 4FFFF, care o urmează, este folosită pentru a
raporta radiaţia solară directă, exprimată în kJ/m2, în timpul orei precedente.
(h) 55507 – indică faptul că grupa suplimentară 5F24F24F24F24, care o urmează, este folosită
pentru a raporta radiaţia netă de undă scurtă, exprimată în J/cm2, în timpul ultimelor 24 de
ore.
(i) 55508 – indică faptul că grupa suplimentară 5F24F24F24F24, care o urmează, este folosită
pentru a raporta radiaţia solară directă, exprimată în J/cm2, în timpul ultimelor 24 de ore.
(j) 56DLDMDH – pentru a transmite date asupra direcţiei mişcării norilor.
(k) 57CDaeC – pentru a transmite date referitoare la direcţia şi înălţarea norilor.
(l) 58p24p24p24 – pentru a transmite variaţiile pozitive sau starea staţionară ale presiunii
atmosferice în ultimele 24 de ore.
(m)59p24p24p24 – pentru a transmite variaţiile negative ale presiunii atmosferice în ultimele 24 de
ore.
Expresia simbolică 5EEEiE va fi folosită pentru a raporta evaporaţia sau evapotranspiraţia zilnică.
EEE va fi folosit pentru a transmite cantitatea rezultată din evaporaţie sau evapotranspiraţie,
exprimată în zecimi de mm, în timpul ultimelor 24 de ore, la una dintre orele 00, 06 sau 12 UTC.
Variaţia temperaturii: Se va considera variaţie de temperatură o schimbare a temperaturii cu 5°
sau mai mult într-un interval mai mic de 30 minute, în timpul perioadei acoperită de W 1W 2.
N O T Ă:
Raportarea acestei informaţii este restricţionată, prin decizie regională sau naţională, la insule sau staţii
depărtate.
Durata de strălucire a Soarelui şi date de radiaţie.

Expresia simbolică SSS va fi folosită pentru a indica durata zilnică de strălucire a Soarelui, în ore
şi zecimi de oră. În grupa 553SS, expresia simbolică SS va fi folosită pentru a raporta durata de
strălucire a Soarelui din ora trecută, în zecimi de oră.
Grupa de forma 55SSS, prin decizie regională, va fi raportată de către staţiile meteorologice care
au posibilitatea de a determina durata zilnică de strălucire a Soarelui, şi va fi inclusă în mesaj la ora 00
UTC. În România grupa 55SSS va fi inclusă de către toate staţiile în mesajul de ora 00 UTC.
Staţiile meteorologice cu program redus cu personal noaptea vor include grupa 55SSS în
mesajul sinoptic retransmis ca și corecție de ora 00 UTC sau ca mesaj reconstituit de ora 00 UTC
(în caz de incident).
Atunci când grupa 5j1j2j3j4 are forma 553SS, grupele suplimentare j5FFFF vor avea una sau mai
multe dintre formele următoare:
j5 = 0: FFFF – radiaţia netă pozitivă, în timpul orei trecute, în kJ/m2.
j5 = 1: FFFF – radiaţia netă negativă, în timpul orei trecute, în kJ/m2.
j5 = 2: FFFF – radiaţia solară globală, în timpul orei trecute, în kJ/m2.
371
j5 = 3: FFFF - radiaţia solară difuză, în timpul orei trecute, în kJ/m2.
j5 = 4: FFFF – radiaţia descendentă de undă lungă, în timpul orei trecute, în kJ/m2.
j5 = 5: FFFF – radiaţia ascendentă de undă lungă, în timpul orei trecute, în kJ/m2.
j5 = 6: FFFF – radiaţia de undă scurtă, în timpul orei trecute, în kJ/m2.
În situaţia în care grupa 5j1j2j3j4 are forma 55SSS grupa suplimentară j5F24F24F24F24 se va
introduce o dată sau de mai multe ori în formă:
j5 = 0: F24F24F24F24 = radiaţia netă pozitivă în ultimele 24 de ore în J/cm2.
j5 = 1: F24F24F24F24 = radiaţia netă negativă în ultimele 24 de ore, în J/cm2.
j5 = 2: F24F24F24F24 = radiaţia solară globală în ultimele 24 de ore, în J/cm2.
j5 = 3: F24F24F24F24 = radiaţia solară difuză în ultimele 24 de ore, în J/cm2.
j5 = 4: F24F24F24F24 = radiaţia descendentă de undă lungă în ultimele de 24 de ore, în J/cm2.
j5 = 5: F24F24F24F24 = radiaţia ascendentă de undă lungă în ultimele 24 de ore, în J/cm2.
j5 = 6: F24F24F24F24 = radiaţia de undă scurtă, în ultimele 24 de ore, în J/cm2.
FFF va indică, după caz, valoarea absolută a radiaţiei solare sau terestre, în kJ/m2, în timpul orei
trecute.
F24F24F24F24 indică valoarea absolută a radiaţiei solare sau terestre, după caz în ultimele 24 de
ore, în J/cm2, la una dintre orele 00, 06, 12 sau 18 UTC.
j1 – indicator pentru informaţii suplimentare
j2j3j4 – specificaţii în legătură cu informaţiile suplimentare
j5j6j7j8j9 – grupe suplimentare care urmează grupa 5j1j2j3j4
COD 2061
(a)
Cifră
de j1 j2 j3 j4
cod
0 Zecile de unităţi Unităţile de Zecimile de unităţi Indicatorul tipului
1 de evaporaţie şi evaporaţie şi de evaporaţie şi instrumentului pentru
2 evapotranspiraţie evapotranspiraţie evapotranspiraţie măsurarea
3 evaporaţiei sau tipul
de cultură pentru
care s-a măsurat
evapotranspiraţia
4 Indicator pentru Perioada dintre Semnul variaţiei Amplitudinea variaţiei
variaţiile de momentul de temperatură de temperatură
temperatură observaţiei şi
momentul producerii
variaţiei de
temperatură
5 Indicator pentru Zecile de unităţi Unităţi de durata Zecimi ale duratei de
strălucirea pentru durata de de strălucire a strălucire a Soarelui
Soarelui strălucire a Soarelui. Soarelui
j2= 3 – indică faptul

că j3j4 raportează
durata de strălucire
a Soarelui în ora
trecută
372
Cifră
de j1 j2 j3 j4
cod
5 Indică faptul că j2= 4 – indică faptul j3 = 0 j4 = 7 indică faptul că
grupele j5j6j7j8j9 ca grupa 4 j6j7j8j9 grupa care urmează
care urmează care urmează conţine radiaţia de
raportează conţine date de undă scurtă
radiaţia radiaţie în ultimele
24 de ore
j4 = 8 indică faptul că
j2= 5 – indică faptul grupa care urmează
că grupa 5 j6j7j8j9 raportează radiaţia
care urmează solară directă
conţine date de
radiaţie în ultimele
24 de ore
6 Indicator pentru Direcţiile din care vin Direcţia din care Direcţia din care vin
direcţia deplasării norii CL vin norii CM norii CH
norului
7 Indicator pentru Tipul de nor Direcţia în care Unghiul de înălţare a
direcţia şi orografic sau de nor sunt văzuţi aceşti vârfului acestor nori
înălţarea norului cu dezvoltare nori
verticală
8 Indicator pentru Zecile de unităţi ale Unităţile variaţiei Zecimile de unităţi
9 variaţiile presiunii variaţiei presiunii presiunii aerului ale variaţiei presiunii
aerului aerului aerului
8 – variaţie
pozitivă sau fără
variaţie
9 – variaţie
negativă
(b)
Cifră
j5 j6 j7 j8 j9
de cod
0 Semnul radiaţiei Cifra miilor Cifra sutelor Cifra zecilor Cifra unităţilor
1 nete radiaţiei nete radiaţiei nete radiaţiei nete radiaţiei nete
2 Indicator pentru Cifra miilor Cifra sutelor Cifra zecilor Cifra unităţilor
3 tipul radiaţiei radiaţiei radiaţiei radiaţiei radiaţiei
4 solare sau terestre sau terestre sau terestre sau terestre sau
5 terestre solare solare solare solare
6
7 0-6 se folosesc
8 7-9 nu se
9 folosesc
DL – direcţia adevărată din care vin norii CL

DM – direcţia adevărată din care vin norii CM
DH – direcţia adevărată din care vin norii CH
Se codifică conform tabelei de cod 0700
C – genul norilor. Se codifică conform tabelei de cod 0500
Da – direcţia adevărată în care sunt văzuţi norii orografici sau norii cu dezvoltare verticală. Se codifică
după tabela de cod 0700.
373
eC – unghiul de înălţare al vârfului norului indicat de literă de cod C. Se codifică după tabela de cod 1004
(aceeaşi tabelă de cod ca pentru e’).
iE – indicatorul tipului de instrument pentru măsurarea evaporaţiei sau tipul de cultură pentru care se
indică evapotranspiraţia.
Se codifică după tabela de cod SYNOP 1806.
Cod 1806
Cifră de Instrumentul sau tipul de cultură Tipul datelor
cod
0 Evaporimetru SUA deschis (neacoperit)
1 Evaporimetru SUA deschis (acoperit cu plasă)
2 GG1-3000 Evaporimetru Evaporaţia
3 Rezervor de 20 m2
4 Altele
5 Orez
6 Grâu
7 Porumb Evapotranspiraţia
8 Sorg
9 Alte culturi
dT – amplitudinea variaţiei de temperatură, semnul variaţiei fiind dat de sn. Se codifică după tabela de
cod SYNOP 0822.
COD 0822
0 ∆T = 10°C
1 ∆T = 11°C
2 ∆T = 12°C
3 ∆T = 13°C
4 ∆T = 14°C sau mai mult
5 ∆T = 5°C
6 ∆T = 6°C
7 ∆T = 7°C
8 ∆T = 8°C
9 ∆T = 9°C
4.8. Grupa 6RRRtR

Are semnificaţia din Secţiunea 1. În conformitate cu acordurile Asociaţiei Regionale VI – se
foloseşte în Secţiunea 3 pentru raportarea precipitaţiilor căzute în ultimele 3 ore, sau o oră.
4.9 Grupa 7R24R24R24R24

Această grupă este obligatorie şi va fi inclusă în mesajul sinoptic de la ora 06 UTC.
Conţine cantităţile de precipitaţii pe 24 de ore, în clar (litri şi zecimi de litru).
În cazul în care sunt semnalate precipitaţii slabe (urme), sub 0,1 l/mp, grupa va avea forma
79999. Cantităţile de precipitaţii de 999.8 l/m2 sau mai mult, se codifică cu cifra 9998.
În cazul în care nu au fost semnalate precipitaţii, grupa va avea forma 70000.
În cazul în care cantitatea de precipitaţii pe 24 de ore este indisponibilă, grupa va avea
forma 7////.
4.10. Grupa 8NsChshs

Această grupă este inclusă pentru a da informaţii detaliate asupra norilor. Ea este inclusă
facultativ numai de către staţiile meteorologice care au posibilitatea de a determina instrumental
(ceilometre, proiectoare, sondaj pilot) înălţimea bazei norilor care sunt indicaţi prin litera simbolică C.
În grupa 8NsChshs , specificaţiile simbolice sunt următoarele:
374
8 – Cifră de control
Ns – întinderea pe cer a unei pături sau a unei mase noroase, distinctă, aparţinând genului
specificat prin litera simbolică C. Se codifică după acelaşi tabel de cod ca N (cod 2700):
C – genului norilor a căror întindere pe cer este semnalată prin Ns. Se codifică după tabela de
cod 0500.
COD 0500
Cifră de
Genul norilor
cod
0 Cirrus (Ci)
1 Cirrocumulus (Cc)
2 Cirrostratus (Cs)
3 Altocumulus (Ac)
4 Altostratus (Aş)
5 Nimbostratus (Ns)
6 Stratocumulus (Sc)
7 Stratus (St)
8 Cumulus (Cu)
9 Cumulonimbus (Cb)
/ Nori invizibili din cauza întunericului, ceţii sau altor fenomene analoage.
hshs -Inaltimea bazei norului al cărui gen este indicat prin litera simbolică C. Se codifică după tabelul
de cod 1677.
1) Grupa 8NsChshs se poate repeta de 3 ori, pentru a semnala straturi sau diferite mase de nori.
În cazul prezenţei norilor Cumulonimbus grupă se poate repeta de 4 ori. Alegerea straturilor (maselor de
nori) asupra cărora urmează sa transmitem informaţii se face după următoarele criterii:
a) Stratul (masa) de nori cei mai joşi, oricare ar fi nebulozitatea lor (Ns egal cu 1 sau mai mult);
b) Stratul (masa) imediat superior a cărui nebulozitate este mai mare ca 2/8 (Ns egal cu 3 şi mai
mult);
c) Stratul (masa) imediat superior, a cărui nebulozitate este mai mare ca 4/8 (Ns egal cu 5 şi mai
mult);
d) Norii Cumulonimbus, ori de câte ori sunt observaţi, cu condiţia ca criteriile de la a), b) şi c) sa
nu ne conducă la emiterea unei grupe care se referă, în exclusivitate, la norii Cumulonimbus.
Ordinea de transmitere a grupelor este întotdeauna de la nivelurile inferioare către

nivelurile superioare.
Pentru determinarea nebulozităţii straturilor sau maselor noroase separate, în vederea semnalării
ei în grupa 8, observatorul apreciază nebulozitatea totală a fiecărui strat sau masă de nori, situaţi la
diverse niveluri ca şi când nu ar exista alţi nori.
Când cerul este invizibil (N = 9, Ns = 9), grupa 8 va avea forma 89/hshs, unde hshs este
vizibilitatea verticală.
Când cerul este senin (N = 0), grupa 8 este omisă din mesaj.
Grupa 8 nu se include în mesaj când nu se fac observaţii asupra nebulozităţii (N =/).
N O T E:
1. Prin vizibilitatea verticală înţelegem distanţa pe verticală până la care putem distinge obiecte, printr-
un mediu opacizat.
2. Dacă există mai multe genuri de nori, cu plafonul situat la acelaşi nivel şi dacă acest nivel este unul
care trebuie codificat după criteriile amintite mai sus, alegerea lui se face ţinând seama de următoarele:
a) dacă pe cer nu există nori Cumulonimbus, atunci C se va referi la tipul de nori cu nebulozitatea
cea mai mare sau dacă sunt două sau mai multe tipuri de nori care au aceeaşi nebulozitate, pentru C se
va alege cea mai mare cifra de cod. Ns se va referi la nebulozitate totală a norilor ale căror baze sunt la
acelaşi nivel.
b) dacă pe bolta cerului există nori Cumulonimbus, una dintre grupe este folosită pentru
descrierea exclusivă a acestui gen de nori, iar altă (altele) pentru descrierea altui sau altor genuri de
nori; dacă nebulozitatea altor genuri de nori este mai mică de o optime se precizează o singură grupă,
caz în care C este codificat cu 9;
375
c) atunci când sub norii Cumulonimbus se observă nori fragmentaţi de timp rău (pannus) precum
şi alţi nori sau alte mase noroase cu niveluri diferite (nori din etajul mijlociu sau superior), în prima grupă
de forma 8NsChshs se vor indica norii fragmentaţi de timp rău (pannus), în grupa a doua norii
Cumulonimbus indiferent de nebulozitatea lor, iar în celelalte grupe norii de la nivelurile superioare
acestora, conform criteriilor anunţate la început.
d) dacă avem mai multe genuri de nori, cu aceeaşi nebulozitate, pentru codificarea lui C se alege
cifra de cod cea mai mare;
e) Ns se referă la nebulozitatea totală a norilor despre care este vorba în grupa respectivă.
În prezent, în România grupa 8NsChshs nu se utilizează.
4.11. Grupa 9SpSpspsp

Această grupă se va include în mesajele sinoptice pentru a caracteriza mai bine starea vremii
dată prin grupa 7wwW 1W2 sau pentru transmiterea de informaţii suplimentare şi se va repeta în cuprinsul
mesajului (Secţiunea 3) de câte ori este nevoie.
Selecţionarea informaţiilor ce urmează sa fie codificate şi transmise prin grupa 9SpSpspsp se
realizează de fiecare ţară în raport cu interesele naţionale şi cele rezultate din acorduri bi şi multilaterale.
Utilizarea acestei grupe şi a specificaţiilor pentru informaţiile suplimentare sunt prezentate în
nouă tabela de cod SYNOP 3778 pentru SpSp.
Tabela de cod SYNOP 3778 este organizată în 10 decade ale literelor simbolice SpSp.
Grupa 9SpSpspsp reprezintă forma simbolică prin care mesajele sinoptice pot fi completate cu
date referitoare la fenomenele produse în momentul observaţiei sau ora precedentă sau timpul pe trecut
(în funcție de caz și de precizările individuale pentru fiecare grupă în parte).
Grupele care au forma simbolică 9SpSpspsp sunt prezentate în zece decade generalizate astfel:
COD 3778
900 ÷ 909 – date referitoare la ora începutului, sfârşitului, duratei şi variabilităţii fenomenului;
910 ÷ 919 – date referitoare la direcţia şi viteza vântului precum şi a fenomenului de vijelie;
920 ÷ 929 – date referitoare la starea mării, depuneri solide, caracterul stratului de zăpadă, zăpadă
viscolită;
930 ÷ 939 – date referitoare la cantitatea de precipitaţii sau depuneri;
940 ÷ 949 – date referitoare la nori;
950 ÷ 959 – date referitoare la norii situaţi deasupra munţilor şi trecătorilor, ori în văi sau câmpii,
observaţii de la o staţie situată la un nivel mai înalt;
960 ÷ 969 – vreme în prezent şi pe trecut;
970 ÷ 979 – poziţia şi deplasarea fenomenelor;
980 ÷ 989 – date referitoare la vizibilitate;
990 ÷ 999 – fenomene optice şi de altă natură.
În cadrul fiecărei decade indicate mai sus se folosesc următoarele grupe de forma 9SpSpspsp:
Decada 900 ÷ 909 : Timp şi variabilitate
Această decadă cuprinde grupele folosite pentru raportarea orei de începere, de intensitate
maximă şi de încetare a fenomenelor, precum şi pentru a indica durata lor. Pentru indicarea începutului
şi sfârşitului fenomenelor specificate în grupele speciale, grupele de timp se pot repeta.
Grupele de timp au următoarele semnificaţii:
900tt – Momentul de începere a fenomenului meteorologic raportat prin ww din grupa 7wwW 1W 2.
900zz – Variabilitate, poziţie, intensitate a fenomenului meteorologic raportat prin ww din grupa
7wwW 1W 2.
901tt – Momentul de sfârşit al fenomenului meteorologic raportat prin ww din grupa 7wwW 1W 2.
902tt – Momentul de început al fenomenului meteorologic raportat în grupa 9SpSpspsp care urmează.
902zz – Variabilitate, poziţie, intensitate a fenomenului meteorologic raportat în grupa 9SpSpspsp care
urmează.
903tt – Momentul de sfârşit al fenomenului meteorologic raportat în grupa 9SpSpspsp care o precede.
904tt – Momentul de apariţie a fenomenului meteorologic raportat în grupa 9SpSpspsp care urmează.
905tt – Durata fenomenului meteo nepersistent, sau momentul de începere a fenomenului meteo
persistent raportat de ww în grupa 7wwW 1W 2.
376
906tt – Durata fenomenului meteo nepersistent sau momentul de începere a fenomenului meteo
persistent raportat în grupa 9SpSpspsp care urmează.
907tt – Durata perioadei de referinţă, a fenomenului care se sfârşeşte în momentul de observaţie şi care
este raportat în grupa 9SpSpspsp care urmează.
908 – nu se utilizează
909Rtdc – momentul de început sau de sfârşit al precipitaţiilor date prin RRR şi durata şi caracterul
precipitaţiilor.
Semnificaţiile literelor simbolice şi codurile folosite în decada 00 ÷ 09 sunt următoarele:
tt – unităţi şi zecimi de oră înaintea observaţiei sau durata fenomenelor;
zz – variaţia, poziţia şi intensitatea fenomenelor.
Cod 4077
00 În momentul observaţiei
01 0 ore 6 minute
02 0 ore 12 minute
03 0 ore 18 minute
• • •
• • •
09 0 ore 54 minute
10 1 oră 0 minute
11 1 oră 6 minute
• • •
• • •
19 1 oră 54 minute
20 2 ore 0 minute
21 2 ore 6 minute
• • •
• • •
• • •
60 6 ore 0 minute
61 6 la 7 ore
62 7 la 8 ore
63 8 la 9 ore
64 9 la 10 ore
65 10 la 11 ore
66 11 la 12 ore
67 12 la 18 ore
68 Mai mult de 18 ore
69 Timp necunoscut
70 Început în timpul observaţiei
71 Sfârşit în timpul observaţiei
72 Început şi sfârşit în timpul observaţiei
73 Modificare considerabilă în timpul observaţiei
74 Început după observaţie
75 Sfârşit după observaţie
76 La staţie
77 La staţie, dar nu la distanţă
78 În toate direcţiile
79 În toate direcţiile, dar nu la staţie
80 Apropiindu-se de staţie
81 Îndepărtându-se de staţie
82 Trecând la distanţa de staţie
83 Văzut la distanţă
84 Raportat în vecinătate, dar nu la staţie
85 În sus, dar nu lângă sol
86 Lângă sol, dar nu sus
87 Ocazional
377
88 Intermitent
89 Frecvent, la intervale frecvente
90 Staţionar; staţionar în intensitate; în mod staţionar; fără
modificări apreciabile
91 În creştere; crescând în intensitate; a crescut (în intensitate)
92 În descreştere; descrescând în intensitate; a descrescut (în
intensitate)
93 Fluctuant; variabil
94 Continuu, în mod continuu
95 Foarte slab foarte uşor; mult sub normal; foarte sărac; foarte
subţire
96 Slab; uşor; sub normal; subţire; sărac
97 Moderat; normal; grosime medie; în mod gradat
98 Puternic; peste normal; brusc; aspru
99 Foarte puternic; mult peste normal; foarte aspru; dens; foarte
gros
N O T E:
1. Cifrele de cod 00 ÷ 69 care sunt folosite exclusiv pentru tt, se referă la timpul de observaţie standard
sau, când se raportează durata unui fenomen, la perioada de timp dintre declanşare şi încetare.
2. Cifrele de cod 70 ÷ 75, care combină timpul şi variaţia, se referă la momentul la care au fost
observate fenomenele.
3. Cifrele de cod 76 ÷ 99, care sunt folosite exclusiv pentru zz, se referă la:
(a) Poziţia fenomenului faţă de staţie (76 ÷ 86);
(b) Variaţia (87 ÷ 94);
(c) Intensitatea (95 ÷ 99).
Această decadă nu se foloseşte în prezent în România.
Decada 910 ÷ 919 : Vânt şi vijelie
Această decadă serveşte pentru transmiterea datelor suplimentare referitoare la direcţia şi viteza
vântului, precum şi la fenomenul de vijelie.
910ff - Cea mai mare rafală în timpul perioadei de 10 minute care precede momentul observaţiei.
911ff – Cea mai mare rafală înregistrată în timpul orei precedente. Este transmisă numai de către
staţiile automate.
912ff – Cea mai mare viteză medie a vântului
913ff – Viteza medie a vântului
914ff – Cea mai mică viteza medie a vântului
915dd – Direcţia vântului
916tt – O schimbare notabilă a direcţiei vântului în sensul acelor de ceas
917tt – O schimbare notabilă a direcţiei vântului în sens invers acelor de ceas.
918sqDp – Natura şi tipul vijeliei şi direcţia din care se apropie de staţie.
919MwDa – trombe de apă, tornade, vârtejuri de vânt, furtuni de praf.
În acest moment în România nu se utilizează decât următoarele grupe: 910ff, 911ff,

918sqDp şi 919 MwDa
N O T E:
1. Rafala este o variaţie pozitivă sau negativă, care nu durează mai mult de 2 minute, diferenţa
dintre viteza medie a vântului şi rafală fiind de 5m/s sau mai mult, într-un interval de timp
determinat.
378
2. În cazul staţiei automate, determinarea rafalei se face conform specificaţiilor O.M.M.:
- se iau eşantioane ale vitezei vântului la o secundă;
- se calculează medii pe intervale distincte de 3 secunde;
- cea mai mare dintre aceste medii, pe intervalul de 10 minute, este viteza rafalei.
3. 910ff – Se transmite în mesajele SYNOP când viteza maximă la rafală, în momentul observaţiei,
atinge sau depăşeşte 10 m/s;
4. Viteza medie a vântului la care se referă grupele 912ff şi 914ff se defineşte ca media în timp a vitezei
instantanee a vântului pe un interval de 10 minute din perioada acoperită de W 1W 2 sau după cum
este indicat de o grupă de timp precedentă;
5. Schimbarea semnificativă a vitezei şi/sau direcţiei vântului este indicată prin două grupe 913ff şi/sau
915dd care dau viteză şi/sau direcţia înainte şi după schimbare.
Momentul schimbării este dat printr-o grupă 906tt introdusă între cele două grupe 913ff şi/sau 915dd.
Variaţia de viteză şi/sau direcţie a vânturilor slabe şi variabile, nu va fi transmisă şi de asemenea,
nu va fi transmisă schimbarea progresivă a vitezei şi/sau direcţiei unui vânt puternic; prin schimbare
“semnificativă” se înţelege începerea sau încetarea instantanee a unui vânt puternic sau o schimbare
bruscă a direcţiei (de cel puţin 30°) şi/sau a vitezei unui vânt puternic.

ff – viteza medie a vântului sau forţa rafalelor de vânt exprimată în m/s.
N O T Ă:
Dacă viteza vântului atinge sau depăşeşte 99 m/s (sau noduri) se vor utiliza două grupe
consecutive în următorul mod: de exemplu, pentru o rafală de 135 m/s (sau noduri) în timpul perioadei
de 10 minute care precede observaţia, cele două grupe vor fi codificate: 91099 00135. În acest caz
grupa 00fff conţine viteza la rafală în timpul perioadei de 10 minute care precede observaţia.
dd – direcţia adevărată, în zeci de grade, de unde suflă vântul.

sq – natura şi/sau tipul vijeliei. Se codifică după următoarea tabela de cod:
COD 3848
0 Calm sau vânt slab urmat de vijelie
1 Calm sau vânt slab urmat de o succesiune de vijelii
2 Vreme vântoasa urmată de vijelie
3 Vreme vântoasa urmată de o succesiune de vijelii
4 Vijelie urmată de vreme vântoasa
5 O vreme în general vântoasa cu vijelie la intervale
6 Vijelie apropiindu-se de staţie
7 Linie de vijelie (green)
8 Vijelie cu spulberare sau transport de nisip sau praf
9 Linie de vijelie cu spulberare sau transport de praf sau nisip
Dp – direcţia adevărată din care vine fenomenul indicat. Se codifică conform tabelei de cod 0700
sub formă:
Cod 0700
0 La staţie
1 NE
2 E
3 SE
4 S
5 SV
6 V
7 NV
8 N
9 Direcţie variabilă sau necunoscută
379
Mw – Trombe de apă, tornade, vârtejuri de vânt, furtuni de praf. Se codifică după tabela de cod
2555.
COD 2555
0 Trombă la mai puţin de 3 km de staţie
1 Trombă la mai mult de 3 km de staţie
2 Nori de tornadă la mai puţin de 3 km de
staţie
3 Nori de tornadă la mai mult de 3 km de
staţie
4 Vârtejuri de vânt de mică intensitate
5 Vârtejuri de vânt de intensitate moderată
6 Vârtejuri de vânt de intensitate mare
7 Furtuni de praf de mică intensitate
8 Furtuni de praf de intensitate moderată
9 Furtuni de praf de mare intensitate
Da – Direcţia adevărată în care a fost observat fenomenul indicat sau în care se produc condiţiile
specificate în grupa. Se codifică conform tabelei de cod 0700 utilizată şi pentru Dp.
Decada 920 ÷ 929 : Starea mării, fenomenul de îngheţ şi stratul de zăpadă
Această decadă serveşte pentru transmiterea datelor suplimentare referitoare la starea mării,
fenomene de brumă şi polei, caracterul stratului de zăpadă, zăpadă viscolită.
În mesajele sinoptice se introduc următoarele grupe speciale:

920SFx – starea mării şi forţa maximă a vântului (când Fx ≤ 9 Beaufort)
921SFx – starea mării şi forţa maximă a vântului (când Fx > 9 Beaufort)
922S’V’s - starea suprafeţei apei mării şi vizibilitatea în zona de amerizare a hidroavioanelor
923S’S – starea suprafeţei apei mării în zona de amerizare şi starea mării în larg
924SVs - starea mării şi vizibilitatea în direcţia mării (de la o staţie de pe coastă)
925TwTw – temperatura apei în staţiune în timpul sezonului
926Soio – brumă sau precipitaţii colorate
927S6Tw – depuneri îngheţate
928S7S’7 – caracterul şi uniformitatea stratului de zăpadă
929S8S’8 – transport de zăpadă sau viscol
În prezent în România, se utilizează numai grupele: 920SFx, 921SFx, 924SVs,

926Soio, 927S6Tw, 928S7S’7, 929S8S’8.
N O T Ă:
Grupele 926Soio, 927S6Tw, 928S7S’7 şi 929S8S’8 se introduc în mod obligatoriu în mesajul
sinoptic, confrom instrucțiunilor.
- 920SFx , 921SFx , 924SVs – sunt utilizate numai de către staţiile meteorologice situate pe coastă;
- 926Soio se va include în toate mesajele sinoptice, până la dispariţia fenomenului pe care îl
semnalează;
- 927S6Tw se va include în toate mesajele sinoptice, pe toată durata de creştere şi menţinere a
depunerii îngheţate (pe chiciurometru și/sau pe alte obiecte din zona stației meteorologice), cu
precizarea că cifra de cod aleasă pentru simbolul Tw trebuie să descrie variaţia temperaturii
aerului numai în timpul perioadei de creştere a depunerii îngheţate;
În mesajele sinoptice transmise în timpul stadiului de menţinere Tw va fi codificat cu cifra 7;

Referitor la simbolul S 6 (codul SYNOP 3764) se precizează ca cifra de cod 0 se foloseşte
exclusiv pentru gheaţă de pe sol formată în timpul precipitaţiilor – polei – iar cifra de cod 7 numai
380
pentru gheaţă sau îngheţul rezultat din îngheţarea apei sau a zăpezii rămase pe suprafaţa solului,
după încetarea precipitaţiilor;
În primul mesaj sinoptic după dispariţia fenomenului pe chiciurometru, se introduce, după
caz, grupa 93499/93599/93699/93799, dacă fenomenul persistă pe alte obiecte, dar nu pe
conductorii chiciurometrului.
- 928S7S’7 se va include în mesajele sinoptice principale de la orele 06 şi 18 UTC. Grupa se va
include atunci când solul este complet acoperit şi stratul mediu de zăpadă măsurat la rigle are
grosimea de cel puţin 1 cm. (grosimea stratului de zăpadă – sss - nu este codificată cu cifre de
cod 997 și 998)
- 929S8S’8 se va include în mesajele sinoptice pe toată durata fenomenului.
Semnificaţia literelor simbolice şi codurile folosite în decada 20 ÷ 29 sunt următoarele:
Fx – forţă maximă a vântului în perioada acoperită de W1W2, în scara Beaufort (0 = 10 Beaufort; 1

= 11 Beaufort; 2 = 12 Beaufort, etc.)
S – starea mării. Se codifică după tabela de cod SYNOP 3700
Cod 3700
Cifră
Înălţimea
de Termeni descriptivi
în metri
cod
0 Calmă (suprafaţa mării netedă ca o oglindă) 0
Calmă sau ridată cu mici încreţituri (apar creşte mici de valuri, însă fără nici
1 0 ÷ 0,1
o spumă)
Liniştită uşor vălurită (apar valuri foarte scurte ale căror creşte încep sa se
2 răstoarne, însă spuma lor nu este albă, ci sticloasă) 0,1 ÷ 0,5
Puţin agitată (valuri mici devenind mai lungi bine vizibile, unele valuri cresc
3 şi se răstoarnă formând pe alocuri spuma albă în rotocoale sau “berbeci”) 0,5 ÷ 1,25
Agitată (valuri moderate care iau forma net alungită; se formează "berbeci”
4 1,25 ÷ 2,5
numeroşi)
Agitată puternic (apar creşte înalte de valuri ale căror vârfuri spumoase
cuprind suprafeţe mari, vântul începe sa rupă spuma de pe crestele
5 2,5 ÷ 4
valurilor)
Foarte agitată (marea începe sa se monteze: spuma albă ruptă de vânt de pe
crestele valurilor începe sa fie suflată în trene care se orientează în direcţia
6 4÷6
vântului)
Montată (lamele alungite de spumă ruptă de vânt acoperă pantele valurilor,
iar pe alocuri ajung până la baza lor; din marginea superioară a crestelor
lamelor încep sa se detaşeze vârtejuri de picături de apă smulse din ele;
7 6÷9
spuma este suflată în trene foarte nete orientate în direcţia vântului)
Foarte montată (lamele groase de spumă ale căror creşte încep sa se
răstoarne formând rulouri; spuma se contopeşte în bancuri mari şi este
suflată în direcţia vântului sub forma de trene groase albe; în ansamblul ei,
8 suprafaţa mării devine albă astfel încât numai pe alocuri în adâncurile
9 ÷ 14
valurilor se mai observă porţiuni fără spumă).
Fenomenală (suprafaţa mării este complet acoperită cu un strat dens de
spumă astfel ca devine complet albă; aerul este plin de stropi şi picături fine
9 Peste 14
de apă, din care cauza vizibilitatea este mult redusă)
NOTE:
1. Ca înălţime a valului, se indică înălţimea mijlocie a valului obţinută începând din momentul când se
observă valurile cele mai mari în sistemul respectiv de valuri.
2. Înălţime a valului se indică prin cifra mai mică a codului spre exemplu, o înălţime de 4 m a valului se
indică prin cifra de cod 5.
381
S’ – starea suprafeţei apei mării în zona de amerizare a hidroavioanelor. Se codifică după tabela de cod
3700.
Vs – vizibilitatea spre mare observată de la o staţie de coastă. Se codifică după tabela de cod
SYNOP 4300.
V’s – vizibilitatea pe suprafaţa mării în zona de amerizare a hidroavioanelor. Se codifică după tabela de
cod 4300.
COD 4300
0 Mai puţin de 50 metri
1 de la 50 la 200 metri
4 de la 1 la 2 kilometri
9 50 kilometri sau mai mult
So – brumă sau precipitaţii colorate. Se codifică după următorul tabel de cod SYNOP:
COD 3761
0 Brumă pe suprafeţe orizontale
1 Brumă pe suprafeţe orizontale şi verticale
2 Precipitaţii care conţin nisip sau praf deşertic
3 Precipitaţii care conţin cenuşe vulcanică
io - Intensitatea fenomenului. Se codifică după următorul tabel de cod SYNOP:

COD 1861
0 Slab
1 Moderat
2 Puternic
S6 - tipul de depunere îngheţată. Se codifică după tabela de cod SYNOP 3764.

COD 3764
Cifră Semnificatia
de
cod
0 Polei se referă exclusiv la gheaţă de pe sol formată în timpul căderii precipitaţiilor
1 Chiciură subţire (până la 20 mm)
2 Chiciură puternică (groasă, peste 20 mm)
3 Depunere de zăpadă
4 Depunere de lapoviţă (zăpadă umedă)
5 Depunere de lapoviţă în curs de îngheţare
6 Depuneri compuse (în acelaşi timp polei şi chiciură, sau chiciură şi lapoviţă
(zăpadă umedă) în curs de îngheţare, etc.)
7 Gheaţa pe sol*
8 Nu se utilizează
9 Nu se utilizează
382
NOTĂ:
* Gheaţa pe sol, spre deosebire de polei, este observată numai la suprafaţa solului, şi cel mai
adesea pe şosea.
– Gheaţa pe sol provine din îngheţarea apei rezultată din precipitaţii lichide (după încetarea acestora)
sau din topirea stratului de zăpadă.
– Gheaţa pe sol include de asemenea zăpadă compactată (bătătorită) şi zăpadă cu crustă de gheaţă la
suprafaţă, apărută ca rezultat al traficului rutier
Tw - Variaţia temperaturii aerului în intervalul caracterizat prin W1W2 când există polei sau
chiciură. Se codifică după următorul tabel de cod SYNOP:
COD 3955
Cifră de cod Caracteristica variaţiilor de temperatură
0 Temperatură staţionară
1 Temperatură în scădere (dar rămâne peste 0°C)
2 Temperatura creşte dar rămâne sub 0°C
3 Temperatură în scădere sub 0°C
4 Temperatură în creştere, peste 0°C
5 Variaţii neregulate, oscilaţii ale temperaturii, trecând prin 0°C
6 Variaţii neregulate, oscilaţii ale temperaturii netrecând prin 0°C
7 Nu s-au observat variaţii ale temperaturii
8 Nu se foloseşte
9 Variaţiile de temperatură nu se cunosc din cauza lipsei
termografului
S7 – Caracterul stratului de zăpadă. Se codifică după tabela de cod SYNOP 3765.

COD 3765
0 Zăpadă proaspătă, uşoară
1 Zăpadă proaspătă adunată în nămeţi
2 Zăpadă proaspătă, compactă
3 Zăpadă veche, pulverulentă
4 Zăpadă veche, tare
5 Zăpadă veche, umedă
6 Zăpadă pulverulentă cu crustă la suprafaţă
7 Zăpadă tare cu crustă la suprafaţă
8 Zăpadă umedă cu crustă la suprafaţă
S’7 – Uniformitatea stratului de zăpadă. Se codifică după tabela de cod SYNOP 3775.
COD 3775
0 Strat de zăpadă uniform, sol îngheţat, fără nămeţi
1 Strat de zăpadă uniform, sol dezgheţat, fără nămeţi
2 Strat de zăpadă uniform, starea solului necunoscută, fără nămeţi
3 Strat de zăpadă moderat neuniform, sol îngheţat, nămeţi mici
4 Strat de zăpadă moderat neuniform, sol dezgheţat, nămeţi mici
5 Strat de zăpadă moderat neuniform, starea solului necunoscută,
nămeţi mici
6 Strat de zăpadă foarte neregulat, sol îngheţat, nămeţi mari
7 Strat de zăpadă foarte neregulat, sol dezgheţat, nămeţi mari
8 Strat de zăpadă foarte neregulat, starea solului necunoscută, nămeţi
mari
S8 – Fenomenele de viscol şi de transport de zăpadă. Se codifică după tabela de cod SYNOP

383
3766.
COD 3766
Cifră Semnificatia
de cod
0 Pâcla de zăpadă
1 Transport de zăpadă la sol, slab sau moderat, cu sau fără ninsoare
2 Transport de zăpadă la sol, puternic, fără cădere de ninsoare
3 Transport de zăpadă la sol puternic cu cădere de ninsoare
4 Transport de zăpadă la înălţime, slab sau moderat, fără cădere de ninsoare
5 Transport de zăpadă la înălţime, puternic, fără cădere de ninsoare
6 Transport de zăpadă la înălţime, slab sau moderat, cu cădere de ninsoare (fenomenul
de viscol)
7 Transport de zăpadă la înălţime, puternic, cu cădere de ninsoare (fenomenul de
viscol)
8 Transport general de zăpadă, slab sau moderat, imposibil de determinat dacă ninge
sau nu
9 Transport general de zăpadă puternic, imposibil de determinat dacă ninge sau nu.
S’8 – Evoluţia transportului de zăpadă la sol. Se codifică după tabela de cod SYNOP 3776.
COD 3776
0 Transportul de zăpadă la sol terminat înainte de ora de observaţie
1 Intensitate în diminuare
2 Fără modificări
3 Intensitate în creştere
4 Continuu, după o întrerupere care a fost mai mică de 30 minute
5 Transportul general de zăpadă a devenit transport de zăpadă la sol
6 Transportul de zăpadă de la sol a devenit transport general de zăpadă
7 Transportul de zăpadă la sol a început din nou după o întrerupere care a fost
mai mare de 30 minute
NOTĂ:
Pentru codurile 4, 5, 6, 7, 8, 9 ale literei simbolice S8 se va folosi cifra de cod 6 a literei simbolice S’8.
Decada 30 ÷ 39: Cantitatea de precipitaţii sau depuneri
În această decadă se transmit informaţii asupra dimensiunilor depunerilor de gheaţă sau a

căderilor de grindină.
În telegramele sinoptice se introduc următoarele grupe speciale:

930RR – Cantitatea de precipitaţii în perioada acoperită de W 1W 2 din grup 7wwW 1W 2 dacă nu este
indicată o altă perioadă de referinţă prin grupa 907tt.
931ss – Înălţimea (grosimea) stratului de zăpadă proaspăt depus (zapada nou căzută) în perioada
acoperită de W 1W 2 din grupa 7 wwW 1W 2 dacă nu este indicată o altă perioadă de referinţă prin
grupa 907tt.
932RR – Diametrul maxim al grindinei în mm.
933RR – Echivalentul în apă al precipitaţiilor solide, la sol în momentul observaţiei
934RR – Diametrul depunerii de polei în momentul observaţiei (fără diametrul conductorului)
935RR – Diametrul depunerii de chiciură în momentul observaţiei (fără diametrul conductorului)
936RR – Diametrul depunerii combinate în momentul observaţiei (fără diametrul conductorului)
937RR – Diametrul depunerii de zăpadă umedă în momentul observaţiei (fără diametrul
conductorului)
938nn – Viteza de creştere a gheţii pe o suprafaţă în mm/h
939hghg – Înălţimea deasupra solului, în metri, la care a fost măsurat diametrul depunerii raportată în
384
grupa precedentă 9SpSpspsp.
939nn – Diametrul maxim al granulelor de grindină în mm.
În prezent în România, se utilizează numai grupele: 932RR, 934RR, 935RR, 936RR,

937RR.
NOTĂ:
Diametrul este luat ca cea mai mare distanţă de-a lungul axei unei secţiuni transversale a
depunerii, minus diametrul tijei de măsurare, ca în figura de mai jos.
D – diametrul depunerii de polei sau chiciură;
T – grosimea depunerii de polei sau chiciură;
d – diametrul conductorului utilizat în măsurători.
NOTE:
- Dacă la stație s-a produs cădere de grindină, aceasta se semnalează corespunzător în mesajul
sinoptic în grupa de fenomene meteorologice (în momentul observației sau în ora precedentă),
iar pentru a se indica mărimea greloanelor de grindină, se include grupa specială 932RR o
singură dată numai în mesajul sinoptic în care este semnalată prezența grindinei în grupa de
fenomene în momentul observației sau în ora precedentă.
- Grupele 934RR, 935RR, 936RR, 937RR se vor include, după caz, după grupa 927S6Tw, în primul
mesaj sinoptic care se transmite după încetarea stadiului de creştere a depunerii. Dacă mesajul
sinoptic respectiv este un mesaj sinoptic vizual, grupa referitoare la diametrul depunerii se va
repeta şi în primul mesaj sinoptic principal (00, 06, 12, 18 UTC). Pentru codificare în grupele
934RR ÷ 937RR, diametrul depunerilor îngheţate se măsoară pe conductorii chiciurometrului o
singură dată la încetarea stadiului de creştere, conform instrucţiunilor în vigoare.
În cazul în care se constată prezenţa depunerilor îngheţate numai pe obiectele din vecinătatea
platformei, însă nu şi pe conductorii chiciurometrului, se va codifica RR = 99.
- În primul mesaj sinoptic după dispariţia fenomenului pe chiciurometru, se introduce, după
caz, grupa 93499/93599/93699/93799, dacă fenomenul persistă pe alte obiecte, dar nu pe
conductorii chiciurometrului.
385
ss – Grosimea zăpezii nou căzute. Se codifică conform tabelei de cod SYNOP 3870 după cum urmează.
COD 3870
Cifră de Cifră de Cifră de
mm mm mm
cod cod cod
00 00 39 390 • •
01 10 40 400 • •
02 20 41 410 • •
03 30 • • 79 2900
• • • • 80 3000
• • • • 81 3100
• • 49 490 • •
09 90 50 500 • •
10 100 51 510 • •
11 110 52 520 89 3900
• • 53 530 90 4000
• • 54 540 91 1
• • 55 550 92 2
19 190 56 600 93 3
20 200 57 700 94 4
21 210 58 800 95 5
• • 59 900 96 6
• • 60 1000 97 mai puţin de 1 mm
• • 61 1100 98 mai mult de 4000 mm
29 290 • • 99 măsurătoare imposi-
30 300 • • bila sau imprecisă
31 310 • •
• • 69 1900
• • 70 2000
• • 71 2100
RR – Cantitatea de precipitaţii, sau echivalentul în apă al precipitaţiilor solide, sau grosimea

depunerii solide, conform tabelei de cod SYNOP 3570.
COD 3570
Cifră de
mm Cifră de cod mm Cifră de cod mm
cod
00 0 26 26 66 160
01 1 27 27 67 170
02 2 • • 68 180
03 3 • • 69 190
04 4 30 30 70 200
05 5 • • • •
06 6 • • • •
07 7 40 40 80 300
08 8 • • • •
09 9 • • • •
10 10 50 50 90 400
11 11 51 51 91 0,1
12 12 52 52 92 0,2
13 13 53 53 93 0,3
14 14 54 54 94 0,4
15 15 55 55 95 0,5
16 16 56 60 96 0,6
17 17 57 70 97 Precipitaţii
18 18 58 80 uşoare
nemăsurabile
386
19 19 59 90 98 Mai mult de 400
20 20 60 100 mm
21 21 61 110
22 22 62 120 99 Măsurare
23 23 63 130 imposibilă
24 24 64 140
25 25 65 150
nn – Unitatea de măsură este fie mm fie zeci şi unităţi ale valorii hPa (cu cod 99 pentru 99 de unităţi sau
mai mult).
Decada 40 ÷ 49 : Nori
Această decadă serveşte pentru transmiterea de date suplimentare referitoare la norii observaţi.
În telegramele SYNOP se introduc următoarele grupe:
940Cn3 – Evoluţia norilor

941CDp – Direcţia din care vin norii
942CDa – Poziţia concentraţiei maxime a norilor
943CLDp – Direcţia din care vin norii cu baza joasă
944CLDa – Poziţia concentraţiei maxime a norilor cu baza joasă
945htht – Înălţimea părţii superioare a celor mai joşi nori, sau stratul inferior de nori sau ceaţă
946CcDa – Direcţia convergenţei şi/sau coloritului norilor asociaţi cu o perturbaţie tropicală
947Ce’ – Înălţarea norilor
948CoDa – Nori orografici
949CaDa – Nori de dezvoltare verticală
NOTĂ: În acest moment în România, această decadă nu se foloseşte.
C – Genul de nori. Genul norilor care predomină într-un strat este determinat după descrierea şi
fotografiile celor 10 genuri de nori care figurează în “Atlasul internaţional de nori”. Se codifică conform
tabelei de cod SYNOP 0500 completată sub forma:
COD 0500
0 Cirrus (Ci)
1 Cirrocumulus (Cc)
2 Cirrostratus (Cs)
3 Altocumulus (Ac)
4 Altostratus (Aş)
5 Nimbostratus (Ns)
6 Stratocumulus (Sc)
7 Stratus (St)
8 Cumulus (Cu)
9 Cumulonimbus (Cb)
/ Nori invizibili ca urmare a întunericului, ceţii, furtunii de praf, furtunii
de nisip, sau a altor fenomene analoage.
n3 – Evoluţia norilor. Se codifică conform tabelei de cod SYNOP 2863.

COD 2863
1 A început sa cumulizeze
2 Norii s-au ridicat lent
3 Norii s-au ridicat rapid
387
4 Norii s-au ridicat şi s-au stratificat
5 Norii au coborât uşor
6 Norii au coborât rapid
7 Norii s-au stratificat
8 Norii s-au stratificat şi au coborât
9 Variaţii rapide (în structură şi înălţimea norilor)
Dp – Direcţia adevărată din care vine fenomenul indicat. Se codifică conform tabelei de cod SYNOP
0700 prezentată la decada 10 ÷ 19.
htht – Înălţimea vârfurilor norilor inferiori sau înălţimea stratului de nori cel mai jos. Se codifică conform
tabelei de cod SYNOP 1677.
COD 1677
Cifră Înălţimea Cifră Înălţimea Cifră Înălţimea metri
de cod metri de cod metri de cod
00 <30 • • • •
01 30 • • • •
02 60 • • • •
03 90 • • • •
04 120 • • • •
05 150 • • • •
06 180 • • • •
• • 59 2700 85 16500
10 300 60 3000 86 18000
• • 61 3300 87 19500
20 600 • • 88 21000
• • • • 89 >21000
30 900 • • 90 mai puţin de 50 m
• • 70 6000 91 50 la 100 m
40 1200
• •
50 1500 71 6300 92 100 la 200 m
51 • • 93 200 la 300 m
52 nu se • • 94 300 la 600 m
53 folosesc • • 95 600 la 1000 m
54 80 9000 96 1000 la 1500 m
55 81 10500 97 1500 la 2000 m
56 1800 82 12000 98 2000 la 2500 m
57 2100 83 13500 99 2500 m sau mai
58 2400 84 15000 mult sau fără nori
Co – Nori orografici. Se codifică conform tabelei de cod SYNOP 0561, după cum urmează:
COD 0561
1 Nori orografici izolaţi, pileus, incus, în curs de formare
2 Nori orografici izolaţi, pileus, incus, fără modificări
3 Nori orografici izolaţi, pileus, incus, în curs de disipare
4 Bancuri neregulate de nori orografici, banc de foehn, etc., în formare
5 Bancuri neregulate de nori orografici, banc de foehn, etc., fără modificări
6 Bancuri neregulate de nori orografici, banc de foehn, etc., în disipare
7 Strat compact de nori orografici, banc de foehn, în formare
8 Strat compact de nori orografici, banc de foehn, fără modificări
9 Strat compact de nori orografici, banc de foehn, în disipare
Da – Direcţia adevărată în care a fost observat fenomenul indicat sau direcţia de propagare a condiţiilor
descrise în aceeaşi grupă. Se codifică după tabela de cod SYNOP 0700.
388
Ca – Natura norilor de dezvoltare verticală. Se codifică conform tabelei de cod SYNOP 0531.
COD 0531
0 Cumulus humilis şi/sau Cumulus mediocris izolaţi
1 Cumulus humilis şi/sau Cumulus mediocris numeroşi
2 Cumulus congestus izolaţi
3 Cumulus congestus numeroşi
4 Cumulonimbus izolat
5 Cumulonimbus numeroşi
6 Cumulus şi Cumulonimbus izolaţi
7 Cumulus şi Cumulonimbus numeroşi
CL – Nori care aparţin genurilor Stratocumulus, Stratus, Cumulus, Cumulonimbus. Se codifică conform
Dp – Direcţia adevărată din care vine fenomenul indicat. Se codifică după tabela de cod SYNOP 0700.
Cc – Coloritul şi/sau convergenţa norilor asociaţi cu o perturbaţie tropicală. Se codifică conform tabelei
de cod SYNOP 0533.
COD 0533
1 Coloraţia slabă a norilor la răsărit
2 Coloraţia roşu închis a norilor la răsărit
3 Coloraţia slabă a norilor la apus
4 Coloraţia roşu închis la apus
5 Convergentă norilor CH într-un punct sub 45°, în formare sau dezvoltare
6 Convergentă norilor CH într-un punct mai mare de 45°, în formare sau dezvoltare
7 Convergentă norilor CH într-un punct sub 45°, în dizolvare sau diminuare
8 Convergentă norilor CH într-un punct mai mare de 45°, în dizolvare sau diminuare
e’ – unghiul înălţimii părţii superioare a fenomenului deasupra orizontului.
COD 1004
0 Vârful norilor nu este vizibil
1 45° sau mai mult
2 în jur de 30°
3 în jur de 20°
4 în jur de 15°
5 în jur de 12°
6 în jur de 9°
7 în jur de 7°
8 în jur de 6°
9 mai puţin de 5°
NOTĂ: Unghiul înălţimii poate fi determinat printr-o metodă simplă.

Plasând mâna la aproximativ 30 cm de ochi, distanţa dintre vârful degetului arătător şi cel al
degetului mare corespunde la aproximativ 30°, lungimea totală a arătătorului la circa 15°, lungimea
ultimelor două falange ale arătătorului la aproximativ 9°, iar grosimea a două degete la circa 6°.
Decada 50 ÷ 59 : Situaţia norilor deasupra munţilor şi trecătorilor, ori în văi sau câmpii,
observaţi de la o staţie situată la nivel mai înalt.
Această grupă serveşte pentru a transmite informaţii suplimentare asupra norilor observaţi de la
o staţie situată la nivel mai înalt.
950Nmn3 – Situaţia norilor deasupra munţilor şi trecătorilor
951Nvn4 – Ceaţă, aer ceţos sau nori inferiori în văi sau câmpii, observate de la o staţie de munte
952 ÷ 957 – Nu se folosesc
389
958EhDa – Poziţia concentraţiei maxime a norilor, nori raportaţi în grupa 9SpSpspsp precedentă
959vpDp – Viteza de deplasare (înaintare) şi direcţia din care vin norii, nori raportaţi în grupa 9SpSpspsp
precedentă
950Nmn3 se va introduce în mesajul SYNOP numai când poate conţine informaţii utile în special
pentru aviaţia de categoria 4; în consecinţă, grupa 950 nu se va include în mesajul
SYNOP în condiţii de ceaţă sau întuneric.
NOTĂ: În prezent în România, se folosesc grupele 950Nmn3 și 951Nvn4 .
Semnificaţiile literelor simbolice şi codurile folosite în decada 50 ÷ 59:
Da – Direcţia adevărată în care sunt semnalate condiţiile noroase pe munţi şi trecători, specificate prin
litera simbolică Nm. Se cifrează după codul SYNOP 0700.
Nm – Condiţiile noroase deasupra munţilor şi trecătorilor. Se codifică astfel:
COD 2745
Cifră Semnificația
de cod
0 Toţi munţii sunt degajaţi (de nori), există doar o cantitate mică de nori
1 Munţii sunt parţial acoperiţi cu nori disparaţi (nu se pot vedea mai mult de jumătate
din vârfuri)
2 Toate pantele munţilor sunt acoperite, vârfurile şi trecătorile sunt degajate (de nori)
Munţii sunt degajaţi în partea din care se face observaţia (doar puţini nori sunt
3 prezenţi), dar există un perete continuu de nori în celelalte părţi
Există nori joşi deasupra munţilor; dar toate pantele şi munţii sunt degajaţi (chiar
4 dacă pe pante există o mică cantitate de nori)
Există nori joşi deasupra munţilor, vârfurile parţial acoperite de trene de precipitaţii
5 sau nori
Toate vârfurile sunt acoperite, dar trecătorile sunt libere; chiar dacă pantele sunt
6 sau nu acoperite
Munţii sunt în general acoperiţi, dar există câteva vârfuri libere, pantele sunt în
7 întregime sau parţial acoperite
Toate vârfurile, trecătorile şi pantele sunt acoperite
8 Munţii nu se pot vedea datorită întunericului, ceţii, furtunii de zăpadă, precipitaţiilor
9 etc.
n3 – Evoluţia norilor. Se codifică conform tabelei de coduri SYNOP 2863.

COD 2863
Cifră de cod Semnificația
1 A început sa cumulizeze
2 Norii s-au ridicat lent
3 Norii s-au ridicat rapid
4 Norii s-au ridicat şi s-au stratificat
5 Norii au coborât uşor
6 Norii au coborât rapid
7 Norii s-au stratificat
8 Norii s-au stratificat şi au coborât
9 Variaţii rapide (în structură şi înălţimea norilor)
Nv – Condiţiile noroase observate de la un nivel mai înalt. Se codifică conform tabelei de cod
SYNOP 2754.
COD 2754
0 Fără nori sau aer ceţos
1 Aer ceţos, deasupra senin
2 Bancuri de ceaţă
3 Strat de ceaţă slabă
390
4 Strat de ceaţă densă
5 Câţiva nori izolaţi
6 Nori izolaţi şi dedesubt ceaţă
7 Mulţi nori izolaţi
8 Mare de nori
9 Vizibilitate redusă fără posibilitatea de a vedea în jos
n4 – Evoluţia norilor observată de la o staţie situată la un nivel mai ridicat. Se codifică conform
tabelei de cod SYNOP 2864
COD 2864
1 Descreştere şi ridicare
2 Descreştere
3 Ridicare
4 Descreştere şi coborâre
5 Creştere şi ridicare
6 Coborâre
7 Creştere
8 Creştere şi coborâre
9 Ceaţă intermitentă la staţie
Eh – Ridicarea deasupra orizontului a bazei nicovalei norilor Cumulonimbus sau a vârfurilor altor
fenomene. Se codifică după tabela de cod SYNOP 0938.
COD 0938
1 Foarte jos la orizont
3 Mai puţin de 30° deasupra orizontului
7 Mai mult de 30° deasupra orizontului
Dp – Direcţia adevărată din care vine fenomenul. Se codifică conform tabelei de cod SYNOP 0700.
vp – Viteza de înaintare a fenomenului. Se codifică conform codului SYNOP 4448
COD 4448
Cifră de
Noduri km/h m/s
cod
0 Mai puţin de 5 noduri Mai puţin de 9 km/h Mai puţin de 2 m/s
1 5-14 noduri 10-25 km/h 3 – 7 m/s
2 15-24 noduri 26-44 km/h 8 – 12 m/s
3 25-34 noduri 45-62 km/h 13-17 m/s
4 35-44 noduri 63-81 km/h 18-22 m/s
5 45-54 noduri 82-100 km/h 23-27 m/s
6 55-64 noduri 101-118 km/h 28-32 m/s
7 65-74 noduri 119-137 km/h 33-38 m/s
8 75-84 noduri 138-155 km/h 39-43 m/s
9 Mai mult sau egal cu 85 noduri 156 km/h sau mai mult 44 m/s sau mai mult
Decada 60 ÷ 69 : Vremea în prezent şi pe trecut

Această decadă permite descrierea acelor fenomene din momentul observaţiei sau din intervalul
precedent la care se referă mesajul sinoptic, care nu au putut fi descrise prin grupa 7wwW 1W2 din
Secţiunea 1.
391
În acest scop se utilizează atât tabela de cod SYNOP 4677, indicată la descrierea literelor
simbolice ww, în grupa specială 960ww, cât şi o nouă tabelă de cod SYNOP 4687, destinată grupului de
litere simbolice w1w1, în grupa 961w1w1.
960ww – Fenomenul meteorologic existent în momentul observaţiei, care se produce simultan cu
fenomenul meteorologic raportat prin ww din grupa 7wwW1W2 (cu excepția cifrelor de
cod de la 20 ÷ 29). Codificarea acestuia se face după aceeaşi tabelă de cod SYNOP 4677
ca şi pentru ww din grupa 7wwW1W2.
961w1w1 – Fenomenul meteorologic existent în momentul observaţiei, care se produce simultan
cu fenomenul meteorologic raportat prin ww din grupa 7wwW1W2 , fenomen care nu
este specificat în tabela de cod SYNOP 4677 sau amplificarea fenomenului
meteorologic raportat de ww din grupa 7wwW1W2.
În această grupă, w1w1 reprezintă fenomenul de vreme din prezent, nespecificat în tabela
de cod 4677 (ww), sau specificaţia fenomenului din prezent suplimentar faţă de cel raportat prin
grupa 7wwW1W2. w1w1 se codifică după noua tabelă de cod SYNOP 4687, care completează tabela
de cod SYNOP 4677.
962ww Amplificarea fenomenului in timpul orei precedente, dar nu in momentul

963w1w1 observatiei si raportat prin ww = 20 ÷ 29 in grupa 7wwW 1W 2.
964ww Amplificarea fenomenului in timpul perioadei acoperite de W 1W 2 si raportat prin W 1

965w1w1 si/sau W 2 in grupa 7wwW 1W 2.
966ww Fenomen care s-a produs in momentul sau in timpul specificat in grupele speciale
967w1w1 de timp 9SpSpspsp.
968 – Nu se foloseşte
9696Da – Ploaie la staţie care nu este asociată cu oraj la distanţă, direcţia Da
9697Da – Ninsoare la staţie care nu este asociată cu oraj în depărtare, direcţia Da
9698Da – Aversă la staţie care nu este asociată cu oraj în depărtare, direcţia Da .
NOTĂ:
Grupa 96119, va fi transmisă atunci când la staţie sau în raza staţiei, în ora precedentă
observaţiei sau în momentul observaţiei, s-a produs nor de tornadă (distructiv).
În prezent, în România, se folosesc grupele 960ww (cu excepția formei 96010) şi
961w1w1 (numai sub forma: 96119).
w1w1 – fenomenul meteorologic existent în prezent, fenomen care nu este specificat în tabela de cod
4677 sau amplificarea fenomenului meteorologic raportat de ww din grupa 7wwW 1W 2.
COD 4687
Decada 00-09
00-03 Nu se utilizează
04 Suspensie de cenuşă vulcanică în aer
05 Nu se utilizează
06 Pâcla densă de praf, vizibilitate sub un km
07 Pulbere de apă la staţie (bură) spulberată de vânt
08 Spulberare de praf (nisip)
09 Zid de praf sau nisip la distanţă (asemănător cu haboob)
Decada 10-19
10 Pâcla de zăpadă
11 Lumină albă
392
13 Fulger, între nor şi sol
17 Oraj, fără precipitaţii
19 Nor de tornadă (distructiv) la staţie sau în raza de vizibilitate a staţiei, în ora
precedentă observaţiei sau în momentul observaţiei
Decada 20 – 29
20 Depunere de cenuşă vulcanică
21 Depunere de praf sau nisip
22 Depunere de rouă
23 Depunere de lapoviţă (zăpadă umedă)
24 Depunere de chiciură moale
25 Depunere de chiciură tare
26 Depunere de brumă
27 Depunere de polei
28 Depunere de crustă de gheaţă (gheaţă lucioasă)
Decada 30 – 39
30 Furtună de praf sau nisip cu temperatura sub 0°C
39 Zăpadă viscolită, imposibil de determinat dacă este cu sau fără ninsoare
Decada 40 – 49
41 Ceaţă pe mare
42 Ceaţă pe văi
43 Smoke pe marea Arctică sau Antartica
44 Ceaţă de evaporare (pe mare, lac sau râu)
45 Ceaţă de evaporare (pe uscat)
46 Ceaţă deasupra stratului de gheaţă sau zăpadă
47 Ceaţă densă, vizibilitate 60 – 90 m
48 Ceaţă densă, vizibilitate 30 – 60 m
49 Ceaţă densă, vizibilitate sub 30 m
Decada 50 – 59
50 Burniţa, din a cărei cădere se acumulează mai puţin de 0,10 mm h-1
51 Burniţa, din a cărei cădere se acumulează 0,10-0,19 mm h-1
57 Burniţa, din a cărei cădere se acumulează 6,4 mm h-1 sau mai mult
59 Burniţă şi ninsoare (ww = 68 sau 69)
Decada 60 – 69
60 Ploaie, din a cărei cădere se acumulează mai puţin de 1,0 mm h-1
61 Ploaie, din a cărei cădere se acumulează 1,0–1,9 mm h-1
67 Ploaie, din a cărei cădere se acumulează 64,0 mm h-1 sau mai mult
393
Decada 70 – 79
70 Ninsoare, din a cărei cădere rezultă un strat mai mic de 1,0 cm h-1
71 Ninsoare, din a cărei cădere rezultă un strat de 1,0-1,9 cm h-1
77 Ninsoare, din a cărei cădere rezultă un strat de 64,0 cm h-1 sau mai mult
Decadele 80-99
80 Precipitaţii sub formă de ploaie (ww=87-99)
81 Precipitaţii sub formă de ploaie, care îngheaţă (ww=80-82)
82 Precipitaţii sub formă de ploaie şi ninsoare amestecate (lapoviţă)
83 Precipitaţii sub formă de ninsoare
84 Precipitaţii sub formă de granule de ninsoare (măzăriche) sau ww = 26-27
grindină mică
85 Precipitaţii sub formă de granule de ninsoare (măzăriche) sau
grindină mică, cu ploaie
86 Precipitaţii sub formă de granule de ninsoare (măzăriche) sau ww = 68 sau 69
grindină mică, cu lapoviţă
87 Precipitaţii sub formă de granule de ninsoare (măzăriche) sau
grindină mică, cu ninsoare
88 Precipitaţi sub formă de grindină
89 Precipitaţii sub formă de grindină, cu ploaie
90 Precipitaţii sub formă de grindină, cu lapoviţă ww = 87-99
91 Precipitaţii sub formă de grindină, cu ninsoare
92 Aversă sau oraj deasupra mării
93 Aversă sau oraj deasupra munţilor
Da – Direcţia adevărată din care s-a observat fenomenul indicat. Se codifică conform tabelei de cod
0700.
Decada 70 ÷ 79: Poziţia şi deplasare fenomenelor
Această decadă este utilizată pentru transmiterea de informaţii suplimentare privind locul, viteza
şi direcţia de deplasare a fenomenelor meteorologice raportate în grupele 7wwW 1W 2 , 960ww, 961w1w1.
970EhDa ww în grupa 7wwW 1W 2

971EhDa Poziţia concentraţiei ww în grupa 960ww
972EhDa maxime a fenomenului w1w1 în grupa 961w1w1
973EhDa raportat prin W1 în grupa 7wwW 1W 2
974EhDa W2 în grupa 7wwW 1W 2
975vpDp ww în grupa 7wwW 1W 2
976vpDp Viteza de înaintare şi ww în grupa 960ww
977vpDp direcţia din care vine, w1w1 în grupa 961w1w1
978vpDp fenomenul raportat prin W1 în grupa 7wwW 1W 2
979vpDp W2 în grupa 7wwW 1W 2
N O T Ă: În acest moment, în România această decadă nu se foloseşte.
Semnificaţia literelor de cod este următoarea:
Eh – Înălţarea deasupra orizontului a bazei nicovalei norilor Cumulonimbus, sau a vârfurilor altor
fenomene. Se codifică după tabela de cod SYNOP 0938.
394
Da – Direcţia adevărată în care este observat fenomenul indicat. Se codifică după tabela de cod SYNOP
0700.
vp – Viteza de înaintare a fenomenului. Se codifică după tabela de cod SYNOP 4448.
Dp – Direcţia adevărată din care vine fenomenul. Se codifică conform tabelei de cod SYNOP 0700
Decada 80 ÷ 89 : Vizibilitatea
Această decadă este utilizată pentru transmiterea de date suplimentare asupra vizibilităţii
orizontale în anumite direcţii.
În mesajele sinoptice se pot introduce, atunci când este necesar, una sau mai multe din
următoarele grupe:
980VsVs – Vizibilitatea către mare, observată de la o staţie de coastă

981VV – Vizibilitatea spre NE
982VV – Vizibilitatea spre E
983VV – Vizibilitatea spre SE
984VV – Vizibilitatea spre S
985VV – Vizibilitatea spre SV
986VV – Vizibilitatea spre V
987VV – Vizibilitatea spre NV
988VV – Vizibilitatea spre N
989VbDa – Variaţia vizibilităţii în timpul orei precedente momentului observaţiei şi direcţia în care a fost
observată această variaţie.
N O T Ă: În prezent, în România această decadă nu se foloseşte.
VsVs – Vizibilitatea către largul mării. Se codifică după tabela de cod SYNOP 4377.
VV – Vizibilitatea orizontală în cadranul specificat prin una din grupele 981 ÷ 988 şi se codifică conform
Vb – Variaţia vizibilităţii în timpul orei precedente. Se codifică după tabela de cod SYNOP 4332.
COD 4332
0 Vizibilitatea neschimbată (Soarele*1 este vizibil)
1 Vizibilitatea neschimbată (Soarele nu este vizibil)
2 Vizibilitatea s-a ameliorat (Soarele este vizibil) în direcţia Da
3 Vizibilitatea s-a ameliorat (Soarele nu este vizibil)
4 Vizibilitatea s-a redus (Soarele este vizibil)
5 Vizibilitatea s-a redus (Soarele nu este vizibil)
6 Ceaţă venind din direcţia Da

7 Ceaţa s-a ridicat, fără sa se risipească fără referire la
8 Ceaţa s-a dispersat direcţie
9 Bancuri sau straturi de ceaţă dimineaţa
Da – Direcţia adevărată în care se semnalează variaţia vizibilităţii în cursul orei precedente. Se codifică
după tabela de cod SYNOP 0700 prezentată la decada 10 ÷ 19.
1 * Sau cerul (daca Soarele este jos), sau Luna sau stelele noaptea.
395
Decada 90 ÷ 99 : Fenomene optice şi de altă natură
În această decadă se raportează informaţii asupra unor fenomene deosebite, cum sunt cele
optice sau variaţii anormale, însemnate ale unor elemente meteorologice cu evoluţia continuă, cum sunt
presiunea atmosferică, temperatura şi umezeala aerului.
990Zoio – Fenomene optice

991ADa – Miraj
99190 – Focul Sfântului Elmo
992Nttw – Trene de condensare
993CSDa – Nori speciali
994A3Da – Zi obscură
995nn – Cea mai mică presiune atmosferică redusă la nivelul mării în timpul perioadei acoperită de
W1W 2, dacă nu este specificat alt moment de timp prin grupele 9SpSpspsp. Mărime exprimată în
zecimi şi unităţi de hPa.
996TvTv – O creştere bruscă a temperaturii aerului, exprimată în grade Celsius întregi
997TvTv – O scădere bruscă a temperaturii aerului, exprimată în grade Celsius întregi
998UvUv - O creştere bruscă a umidităţii aerului, exprimată în procente
999UvUv - O scădere bruscă a umidităţii aerului, exprimată în procente
N O T Ă:
Grupele 996TvTv şi 997TvTv nu trebuie folosite pentru raportarea schimbărilor diurne
normale de temperatură.
În prezent, în România se folosesc grupele 996TvTv, 997TvTv şi 990Zoio.
A – Miraj. Se codifică conform tabelului de cod SYNOP 0101.
COD 0101
0 Fără specificaţii
1 Imaginea unui obiect îndepărtat neclar, înălţat la orizont
2 Imaginea clară a unui obiect îndepărtat ridicat deasupra orizontului
3 Imaginea răsturnată a unui obiect îndepărtat
4 Imagini multiple şi complexe ale unui obiect îndepărtat (imaginile nu sunt
răsturnate)
5 Imagini multiple şi complexe ale unui obiect îndepărtat (unele imagini fiind
răsturnate)
6 Soarele sau Lună văzute cu o distorsiune apreciabilă
7 Soarele este vizibil, deşi din punct de vedere astronomic este sub orizont
Luna este vizibilă, deşi din punct de vedere astronomic este sub orizont
8
Da – Direcţia adevărată din care este observat fenomenul indicat. Se codifică conform tabelei de cod
SYNOP 0700.
Nt – Trenele de condensare. Se codifică conform tabelei de cod SYNOP 2752.
COD 2752
5 Trene de condensare care nu persistă
6 Trene de condensare persistente care acoperă mai puţin de 1/8 din cer
7 Trene de condensare persistente care acoperă 1/8 din cer
8 Trene de condensare persistente care acoperă 2/8 din cer
9 Trene de condensare persistente care acoperă 3/8 sau mai mult din cer
tw – momentul de început al unui fenomen apărut înainte de ora de observaţie
396
COD 4055
0 0 la 1/2ora
1 1/2la 1 ora
2 1 ora la 1 şi 1/2ore
3 1 şi 1/2ore la 2 ore
4 2 ore la 2 şi 1/2ore
6 3 ore la 3 şi 1/2ore
8 4 ore la 5 ore
9 5 ore la 6 ore
CS – Nori speciali. Se codifică conform tabelei de cod SYNOP 0521.
COD 0521
1 Nori sidefaţi
2 Nori argintii
3 Nori proveniţi din cascadă
4 Nori proveniţi din incendii
5 Nori proveniţi din erupţii vulcanice
A3 – Zi obscură, obscuritate accentuată în direcţia Da. Codificată conform codului SYNOP 0163.
COD 0163
0 Zi obscură, obscuritate puternică
1 Zi obscură, obscuritate foarte puternică
2 Zi obscură, neagră
Zo – fenomene optice asociate sau nu, fenomenelor meteorologice. Se codifică cu tabela de cod
SYNOP 5161, după cum urmează:
COD 5161
0 Spectrul lui Brocken
1 Curcubeu
2 Halo solar sau lunar
3 Parhelia sau Antihelia
4 Coloana solară
5 Corona
6 Lumină crepusculară
7 Colorarea munţilor
8 Miraj
9 Lumină zodiacală
io - Intensitatea fenomenului. Se codifică după următorul tabel de cod SYNOP:
COD 1861
0 Slab
1 Moderat
2 Puternic
TvTv - variaţia temperaturii aerului (în grade Celsius întregi) cu 5° sau mai mult în 30 de minute
sau mai puţin.
397
Includerea acestei secţiuni se reglementează pe plan naţional. Secţiunea indică numai norii care
au baza sub nivelul staţiei meteorologice. Norii care coexistă şi au baza la un nivel superior nivelului
staţiei meteorologice se codifică în grupa 8NhCLCMCH, din Secţiunea 1.
5.1. Grupa 444
Generalităţi
Observaţiile asupra norilor efectuate la staţiile meteorologice de munte conţin de multe ori
elemente în plus, pe care un observator de la o staţie meteorologică situată la altitudine mică nu are cum
să le determine. Practic, se poate afirma că, din acest punct de vedere, se pot întâlni următoarele
situaţii:
(i) baza norilor existenţi în momentul observaţiei este deasupra nivelului staţiei meteorologice,
situaţie care nu diferă cu nimic faţă de cele întâlnite în mod obişnuit la celelalte staţii
meteorologice;
(ii) toţi norii existenţi în momentul observaţiei sunt sub nivelul staţiei meteorologice de munte;
(iii) norii existenţi în momentul observaţiei sunt situaţi la mai multe niveluri, o parte dintre ei fiind
sub nivelul staţiei meteorologice de munte, iar restul deasupra acestui nivel;
(iv) o parte din norii existenţi în momentul observaţiei au baza sub nivelul staţiei meteorologice
de munte, însă vârful sau suprafaţa lor superioară este situată deasupra nivelului staţiei;
simultan pot fi observaţi şi alţi nori situaţi în întregime fie sub nivelul staţiei meteorologice, fie
deasupra acestuia;
(v) staţia meteorologică de munte se află în nori în momentul observaţiei.
În funcţie de situaţiile enumerate mai sus, datele rezultate din observaţiile asupra norilor se vor
codifica şi include în mesajul sinoptic astfel:
(i) în primul caz, adică atunci când toţi norii observaţi au baza deasupra nivelului staţiei
meteorologice de munte, datele de observaţie vor fi codificate conform procedurilor care se
aplică în cazul staţiilor meteorologice de joasă altitudine şi vor fi incluse în Secţiunea 1 a
mesajului sinoptic, constituind conţinutul grupei 8 NhCLCMCH ;
(ii) în cazul al doilea, când toţi norii au baza situată sub nivelul staţiei meteorologice de munte şi
suprafaţa lor superioară sau vârfurile lor sunt vizibile în întregime, datele respective sunt
codificate şi introduse în Secţiunea a 4-a a mesajului sinoptic, respectiv în grupa N'C'H’H’Ct ;
(iii) în cazul al treilea, când o parte dintre norii existenţi în momentul observaţiei este situată sub
nivelul staţiei, datele de observaţie referitoare la toţi norii se codifică şi se includ în cele două
secţiuni ale mesajului sinoptic astfel:
– datele referitoare la norii situaţi în întregime deasupra nivelului staţiei meteorologice
de munte se codifică şi se includ în Secțiunea 1 a mesajului SYNOP,
– datele referitoare la norii situaţi cu baza în întregime sub nivelul staţiei meteorologice
de munte se codifică şi se includ în Secţiunea a 4-a;
(iv) atunci când o parte din norii observaţi au baza sub nivelul staţiei meteorologice de munte şi
vârfurile deasupra acestui nivel, norii respectivi se vor codifica şi include în ambele secţiuni
(1 și 4) ale mesajului SYNOP; în asemenea cazuri, Nh corespunde cifrei de cod N’, genul
norilor codificaţi prin CL corespunde genului indicat prin cifra de cod C’, iar simbolul h, din
prima grupă a Secţiunii 1, care reprezintă plafonul, se codifică prin / (bară oblică); dacă
simultan cu aceşti nori mai există şi alt gen de nori situaţi sub nivelul staţiei meteorologice
de munte respective, aceştia din urmă se vor codifica separat într-o altă grupă de forma
N’C’H'H’Ct în Secţiunea a 4-a. De fapt, această grupă se poate repeta în Secţiunea a 4-a
a mesajului SYNOP de câte ori este necesar pentru a descrie toate genurile de nori
care au baza sub nivelul staţiei; în acest caz, observatorul trebuie să ţină seama de
398
faptul că includerea grupelor în mesajul SYNOP se face în ordinea descrescătoare a
cifrelor de cod corespunzătoare pentru N’, cu precizarea că în grupa ultimă (în care N'
are cifra cea mai mică) Ct se cifrează prin / (bară oblică). Datorită faptului că în acest
caz, vârful norilor respectivi se află deasupra nivelului staţiei şi nu întotdeauna este posibil
să se observe particularităţile suprafeţei lor superioare, în grupa N’C’H'H'Ct simbolurile H'H',
care reprezintă altitudinea vârfurilor sau a suprafeţei superioare a norilor se vor codifica prin
// (două bare oblice), procedură care se va aplica şi pentru simbolul Ct , atunci când ele-
mentele corespunzătoare acestor simboluri nu se pot determina sau aprecia;
(v) în cazul în care staţia meteorologică de munte se află în nori se va folosi grupa N'C’H'H'C t
numai dacă s-a urmărit în permanenţă evoluţia norilor în orizontul staţiei şi numai atâta timp cât
observatorul este în măsură să stabilească genul norului care acoperă staţia meteorologică de
munte în momentul respectiv; în caz contrar, în mesajul SYNOP se va codifica simbolul N=9,
grupa 8NhCLCMCH şi Secţiunea a 4-a nu se mai includ în mesajul respectiv, iar în grupa
7WWW 1W 2 se va codifica ceaţa sau fenomenul existent în momentul observaţiei, care împreună
cu ceaţa împiedică determinarea norilor.
Precizări privind codificarea
4444 este prima grupă a Secţiunii 4 şi în acelaşi timp indicatorul secţiunii.

Secţiunea conţine numai grupe de forma N’C’H’H’Ct.
Norii ale căror vârfuri se situează sub nivelul staţiei meteorologice sunt indicaţi cu ajutorul acestei
secţiuni. Toţi norii, care există în acelaşi timp, ale căror baze (plafoane) sunt situate deasupra nivelului
staţiei, sunt codificaţi prin grupa 8NhCLCMCH din Secţiunea 1.
Norii CL a căror bază se situează sub nivelul staţiei meteorologice, iar vârfurile deasupra nivelului
staţiei, vor fi menţionaţi simultan, în grupa 8NhCLCMCH şi în Secţiunea 4, cu condiţia ca staţia să se
găsească în afara norilor, destul de frecvent, încât observatorul să poată deosebi diversele caracteristici
ale acestora. În acest caz:
a) Nh corespunde lui N’ şi CL lui C’, în timp ce plafonul h este codificat prin / (bară oblică).
b) Dacă putem observa suprafaţa superioară a norilor, situată deasupra nivelului staţiei
meteorologice, înălţimea acestei suprafeţe va fi indicată prin H’H’. În caz contrar, H’H’ va fi codificat prin
// (două bare oblice).
c) Când se observă şi alţi nori CL care au vârfurile sub nivelul staţiei meteorologice, se va utiliza o
a doua grupă N’C’H’H’Ct.
Când sunt mai multe straturi de nori situaţi la diferite niveluri, a căror bază se află dedesubtul
nivelului staţiei meteorologice, se folosesc două sau mai multe grupe N’C’H’H’Ct. În acest caz, Ct se
codifică cu 9 în grupa în care ne referim la stratul cu nebulozitatea cea mai mică, iar în celelalte grupe,
Ct se codifică conform tabelei de codificare SYNOP 0552.
Trenele de condensare care se risipesc rapid, nu se codifică în Secţiunea 4.
Când staţia meteorologică se află într-un nor aproape continuu, Secţiunea 4 va fi omisă.
5.2. Grupa N’C’H’H’Ct
Semnificaţia literelor simbolice este următoarea:

N’ – Întinderea norilor a căror bază se află sub nivelul staţiei de altitudine. Se codifică conform codului
SYNOP 2700;
C’ – genul norilor a căror bază se află sub nivelul staţiei de altitudine. Se codifică conform tabelei de cod
SYNOP 0500;
H’H’ – altitudinea în hectometri a suprafeţei superioare a norilor indicaţi prin C’.
Ct – descrierea vârfurilor norilor a căror bază este sub nivelul staţiei. Se codifică după tabelul de cod
SYNOP 0552.
399
COD 0552
Cifră de cod
0 Nori izolaţi sau fragmente de nori
1 Nori continui
Vârfuri plate
2 Nori fragmentaţi – spaţii libere mici Vârfuri plate
3 Nori fragmentaţi – spaţii libere mari Vârfuri plate
4 Nori continui Suprafaţa superioară
ondulată
5 Nori fragmentaţi – spaţii libere mici Suprafaţa superioară
6 Nori fragmentaţi – spaţii libere mari ondulată
Ondulaţii continue sau aproape continue cu nori înmuguriţi deasupra suprafeţei
7
superioare a stratului
8 Grupe de ondulaţii cu nori înmuguriţi deasupra suprafeţei superioare a stratului
9 Două sau mai multe straturi la niveluri diferite
/ Aspectul suprafeței superioare a norilor nu poate fi În cazul în care aspectul
determinat (norii C’ au baza sub nivelul stației de suprafeței superioare a
munte, însă vârful sau suprafața lor superioară norilor C’ nu se poate
depășește mult acest nivel) determina, pentru că
aceasta este situată mult
deasupra nivelului stației
meteorologice de munte, în
grupa N’C’H’H’Ct în locul
simbolului Ct se pune /
(bară oblică).
N O T E:
1. Vârful trenelor de condensare persistente precum şi cele ale maselor noroase care s-au format din
aceste trene de condensare, sunt codificate prin utilizarea cifrei de cod corespunzătoare pentru Ct.
2. Spaţiile ocupate de munţii ce sunt scufundaţi în masele noroase sunt considerate ca fiind “umplute”
cu nori.
Explicații detaliate
Codificarea datelor de observaţie asupra norilor care au baza sub nivelul staţiei meteorologice de
munte se face cu ajutorul tabelelor de cod SYNOP corespunzătoare simbolurilor care alcătuiesc grupa
Secţiunii a 4-a din mesajul sinoptic şi care au următoarele semnificaţii:
N’ = întinderea norilor a căror bază se situează sub nivelul staţiei meteorologice de munte;
se codifică conform codului SYNOP 2700, cifrele de cod reprezentând aceleaşi unităţi
(optimi sau zecimi de acoperire), cu precizarea că observatorul trebuie să ţină seama că atunci când
se observă mare de nori, în aprecierea întinderii stratului noros respectiv, se vor lua în
considerare şi porţiunile corespunzătoare vârfurilor sau masivelor muntoase izolate care
străpung pătura continuă, ca fiind ocupate de acelaşi gen de nori.
C’ = genul norilor a căror bază se situează sub nivelul stației meteorologice de munte;
se codifică după tabela de cod SYNOP 0500.
Cod 0500
Cifra Semnificația Specificația
de cod
0 Cirrus – Definițiile și specificațiile cifrelor de cod sunt similare cu cele ale
1 Cirrocumulus genurilor de nori descrise în subcapitolul B.6.9.2.
2 Cirrostratus – În condițiile de altitudine ale stațiilor meteorologice de pe teritoriul
3 Altocumulus României, în corelație cu nivelurile caracteristice de existență ale
4 Altostratus principalelor genuri de nori, cel mai frecvent se pot observa sub
400
5 Nimbostratus nivelul stației meteorologice de munte genurile Stratus,
6 Stratocumulus Stratocumulus, Cumulus, Cumulonimbus, Nimbostratus și extrem de
7 Stratus rar în timpul iernii, Altocumulus și Altostratus.
8 Cumulus – Trenele de condensare formate sub nivelul stației meteorologice de
9 Cumulonimbus munte nu se codifică, însă norii formați din evoluția și transformarea
acestora se codifică cu cifra corespunzătoare genului respectiv de
nori.
H’H’ = altitudinea în hectometri a suprafeței superioare a norilor indicați prin C’;

se codifică astfel:
01 100 m
02 200 m
... ...
99 9900 m
NOTĂ
Atunci când stația meteorologică se află în nori sau norii sunt invizibili din cauza întunericului, ceții,
transportului de praf, nisip sau zăpadă, Secțiunea a 4-a nu se include în mesajul SYNOP. În aprecierea
altitudinii suprafeței superioare a norilor, observatorul se va ghida după cotele sau limitele naturale
cunoscute din orizontul stației meteorologice (exemplu: limita superioară a zonei de pădure, vârfuri etc),
elemente ce vor trebui determinate și incluse în schema cu repere a stațiilor meteorologice de munte.
Ct = descrierea vârfurilor sau a suprafeței superioare a norilor a căror bază este situată sub
nivelul stației meteorologice de munte;
se codifică după tabela de cod SYNOP 0552.
Cod 0552
Cifra
de Semnificația Specificația
cod
0 Nori izolați sau fragmente de nori Cifrele de cod 4, 5, 7 și 8 corespund
1 Nori continui (pânză continuă de nori) – vârfuri aspectelor din definițiile mare de nori și
plate pădure de nori.
2 Nori fragmentați (strat noros fragmentat), cu
spații libere mici – vârfuri plate Cifrele de cod 0, 2, 3 și 6 corespund
3 Nori fragmentați (strat noros fragmentat), cu norilor din genurile Cumulus și
spații libere mari – vârfuri plate Stratocumulus, iar cifra de cod 9 genului
4 Nori continui (pânză continuă de nori) – Stratocumulus duplicatus.
suprafața superioară ondulată
5 Nori fragmentați (strat noros fragmentat) cu
spații libere mici – suprafața superioară Aspectul trenelor de condensare nu se
ondulată ia în considerare, însă suprafața
6 Nori fragmentați (strat noros fragmentat) cu superioară sau vârfurile norilor formați
spații libere mari – suprafața superioară din acestea se codifică corespunzător
ondulată aspectelor menționate în tabela Ct.
7 Ondulații continue sau aproape continue cu
nori înmuguriți deasupra suprafeței superioare
a stratului
8 Grupe de ondulații cu nori înmuguriți deasupra
suprafeței superioare a stratului
9 Două sau mai multe straturi la niveluri diferite
/ Aspectul suprafeței superioare a norilor nu În cazul în care aspectul suprafeței
poate fi determinat (norii C’ au baza sub superioare a norilor C’ nu se poate
nivelul stației de munte, însă vârful sau determina, pentru că aceasta este
suprafața lor superioară depășește mult acest situată mult deasupra nivelului stației
nivel) meteorologice de munte, în grupa
N’C’H’H’Ct în locul simbolului Ct se pune
/ (bară oblică).
401
6.1 INDICAŢII PRIVIND ÎNTOCMIREA ŞI TRANSMITEREA MESAJELOR METEOROLOGICE
SPECIALE
În cadrul Secţiunii 5, se transmit informaţii utilizate pe plan naţional. Conţinutul şi structura

mesajelor transmise în Secţiunea 5 se stabilesc de către Autoritatea Meteorologică Naţională.
Pe teritoriul României Secţiunea 5 este rezervată pentru:
• transmiterea mesajelor ALERT (de tip: avertizare, agravare, meteor roşu şi ameliorare), în
cazul producerii unor fenomene meteorologice periculoase;
 transmiterea mesajelor de alertare pe praguri de la stațiile meteorologice automate care
folosesc aplicația MeteoApp;
• transmiterea de informaţii suplimentare despre:
– cantităţile de precipitaţii pe o oră, în clar, transmise de către staţiile meteorologice cu
program orar de măsurare a precipitaţiilor, (6RRRR)
– densitatea stratului de zăpadă (10d’d’d’) la ora 06 UTC, pentadic;
– echivalentul în apă al stratului de zăpadă (20 E’E’E’) la ora 06 UTC, pentadic.
Transmiterea de către observator a mesajelor ALERT are prioritate faţă de orice alt tip de mesaj
meteorologic.
Cunoaşterea operativă a apariţiei fenomenelor meteorologice periculoase prezintă o importanţă
deosebită pentru preîntâmpinarea producerii unor pagube materiale.
Mesajele ALERT (de tip avertizare, agravare, meteor roşu, ameliorare) se întocmesc în
conformitate cu prevederile cuprinse în cadrul Codului SYNOP FM – 12XII Ext SYNOP, la care s-au
făcut unele adaptări ce permit ca alcătuirea şi transmiterea mesajelor respective să fie mai operativă şi
mai adecvată scopului propus.
Mesajele de alertare pe praguri provin de la stațiile meteorologice automate care folosesc
aplicația MeteoApp și sunt create în mod automat, fără intervenția observatorului și nu sunt
diferențiate pe tipuri (avertizare, agravare, meteor roși si ameliorare) ca în cazul mesajelor ALERT.
În funcție de structura actuală a rețelei naționale de stații meteorologice există următoarea

situație referitoare la mesajele care conțin informații despre fenomenele meteorologice periculoase:
- la stațiile meteorologice dotate cu softul SIMIN Console, mesajele ALERT de vânt viteză medie, vânt la
rafală și cantități de precipitații lichide sunt elaborate în mod automat de către această aplicație și
transmise automat în formă de mesaj de date brute la nivelurile superioare de colectare. Mesajul în
format de grupe SYNOP este afișat pentru a fi ușor observatorului să identifice elementele
meteorologice. Modul de intervenție al observatorului în cazul în care unul dintre aceste mesaje formate
automat este eronat este descris în VOLUMUL II - „Instrucțiuni pentru utilizarea softurilor stațiilor
meteorologice automate”. Restul mesajelor meteorologice ALERT este elaborat și transmis de către
personal, în funcție de programul de lucru la stație, de tipul stației meteorologice și de prevederile
prezentei Instrucțiuni.
- la stațiile meteorologice automate dotate cu softul MeteoApp există un nou tip de mesaj automat pentru
fenomenele meteorologice periculoase identificabile de către aparatura automată, denumit „mesaj de
alertare pe praguri”. Aceste mesaje de alertare sunt elaborate și transmise automat direct de către
data-logger-ul stației automate și sunt preluate de către aplicația software MeteoApp pentru a fi afișate
pentru observator. Mesajele de alertare pe praguri nu sunt diferențiate pe tipuri (avertizare,
agravare, meteor roși si ameliorare) ca în cazul mesajelor ALERT.
În funcție de dotarea stației automate, sunt elaborate mesaje de alertare pe praguri pentru:
vânt viteză medie,
vânt la rafală,
precipitații lichide (intensitate și cantitate) și
vizibilitate orizontală.
Aceste mesaje nu mai sunt prezentate în format de grupe SYNOP, ci ca valori ale parametrilor
meteorologici. Mai multe informații se găsesc în VOLUMUL II - „Instrucțiuni pentru utilizarea softurilor
stațiilor meteorologice automate”. În cazul mesajelor de alertare pe praguri nu se emit în mod
402
automat mesaje de ameliorare la încetarea manifestării fenomenului periculos. Observatorul nu
elaborează mesaje de ameliorare în cazul mesajelor de alertare pe praguri. La stațiile meteorologice
dotate cu aplicația MeteoApp, pentru restul cazurilor de fenomene meteorologice periculoase,
observatorul elaborează și transmite mesaje meteorologice ALERT, în funcție de programul de lucru la
stație și de prevederile prezentei Instrucțiuni.
În continuare în acest document „Codul SYNOP”, la punctul 6.2., au fost incluse toate tipurile de
mesaje ALERT și de alertare pe praguri generate de către aparatura automată și elaborate de către
personalul stațiilor meteorologice, structurate pe elemente meteorologice, chiar dacă în majoritatea
cazurilor aceste mesaje nu se mai transmit în format de grupe SYNOP.
GENERALITĂŢI
Mesajele meteorologice ALERT (de tip avertizare, meteor roşu, agravare şi ameliorare), se
împart în:
1. MESAJE DE AVERTIZARE – care se transmit:
– la începutul producerii unui fenomen meteorologic care este periculos prin prezenţa lui (polei,
oraj, etc);
– în timpul producerii unui fenomen meteorologic care în evoluţia lui, atinge pragul de avertizare
(precipitaţii atmosferice, vizibilitate orizontală, vânt viteză medie, vânt la rafală, etc);
– în timpul slăbirii intensităţii unui fenomen meteorologic pentru care a fost transmis mesaj de
agravare/meteor roşu, dar care trece sub pragul de agravare/meteor roşu, rămânând între
limitele de avertizare (vânt, vijelie, vizibilitate orizontală).
2. MESAJE DE AGRAVARE – care se transmit:
– pentru fenomenele meteorologice care au fost anterior avertizate şi care în evoluţia lor au atins
pragul de agravare;
– pentru fenomenele care au avut o evoluţie deosebit de rapidă, astfel încât nu a mai fost timp
necesar transmiterii mesajului de avertizare.
3. MESAJE DE METEOR ROŞU – care se transmit:
– pentru fenomene meteorologice la care s-au referit anterior mesajul de avertizare sau agravare
şi care în evoluţia lor au produs pagube materiale sau au perturbat desfăşurarea normală a
activităţilor economico-sociale;
– pentru fenomene care produc pagube şi care au avut o evoluţie deosebit de rapidă, astfel
încât nu a mai fost timp necesar transmiterii mesajului de avertizare sau agravare;
- pentru fenomenele meteorologice a căror manifestare și evoluție este semnalată conform
instrucțiunilor prin mesaj de meteor roșu, chiar dacă nu au produs pagube (sau au produs
pagube, dar acestea nu sunt vizibile pentru observator sau nu sunt cuantificabile pentru
aparatura automată).
Mesajul ALERT tip meteor roșu transmis de către o stație meteorologică este un element
de diagnoză a fenomenelor meteorologice, nu trebuie confundat cu codul roșu de prognoză.
4. MESAJE DE AMELIORARE – care se transmit:
– pentru fenomenele meteorologice la care s-a referit mesajul de avertizare, agravare sau meteor
roşu transmis anterior, semnalând astfel, încetarea fenomenelor periculoase (oraj, polei, etc);
– pentru fenomenele meteorologice care prin slăbirea intensităţii lor au trecut sub pragul de
avertizare (precipitaţii atmosferice, vizibilitate, plafon nori).
5. În cazul aplicației MeteoApp, în funcție de dotarea stației automate, sunt elaborate mesaje de
alertare pe praguri pentru:
vânt viteză medie,
vânt la rafală,
precipitații lichide (intensitate și cantitate) și
vizibilitate orizontală.
În cazul mesajelor de alertare pe praguri nu se emit în mod automat mesaje de ameliorare
la încetarea manifestării fenomenului periculos. Observatorul nu elaborează mesaje de
ameliorare în cazul mesajelor de alertare pe praguri. Mesajele de alertare pe praguri nu sunt
diferențiate pe tipuri (avertizare, agravare, meteor roși si ameliorare) ca în cazul mesajelor ALERT.
403
N O T E pentru elaborarea mesajelor ALERT (de tip avertizare, meteor roşu, agravare şi ameliorare)
de către observator:
1. Dacă în acelaşi moment, un fenomen intră în avertizare, iar un alt fenomen meteorologic
îndeplineşte condiţiile de agravare sau meteor roşu se transmite obligatoriu mesaj de agravare
sau meteor roşu, fenomenul intrat în avertizare reieşind din conţinutul mesajului.
2. Dacă în acelaşi moment intră în avertizare mai multe fenomene meteorologice periculoase, se
transmite un singur mesaj de avertizare, care va purta cifra de cod cea mai mare (conform
codului “W 3” – adaptat), restul fenomenelor care fac obiectul avertizării, rezultând din conţinutul
mesajului.
3. Dacă după transmiterea unui mesaj de avertizare, de agravare sau meteor roşu apare un alt
fenomen meteorologic periculos, se va transmite un nou mesaj de avertizare sau de agravare,
sau meteor roşu care va purta cifra de cod W3 a fenomenului nou apărut, fenomenele
meteorologice aflate în avertizare, agravare sau meteor roşu rezultând din conţinutul mesajului
respectiv.
4. Mesajul care indică scăderea intensităţii fenomenului (fenomenelor), se transmite numai dacă
fenomenul (fenomenele) respectiv s-a menţinut sub limitele considerate (de agravare, avertizare sau
meteor roșu) – timp de 15 minute. În mesaj se transmit condiţiile de timp (vreme) de la sfârşitul
celor 15 minute.
Pentru avertizările şi agravările de vânt (viteza medie şi rafale) mesajul care indică scăderea
intensităţii fenomenului se transmite dacă timp de 30 de minute nu se mai ating pragurile de
avertizare sau agravare.
5. Dacă după transmiterea mesajului care indică scăderea intensităţii fenomenului meteorologic
periculos sub pragurile caracteristice (de agravare, avertizare sau meteor roșu), aceasta se
intensifică din nou, depăşind pragurile respective, se va transmite imediat – pentru acest fenomen
– mesaj de avertizare, agravare sau de meteor roşu, după caz
DE REŢINUT!
În cazul precipitaţiilor atmosferice, care au un regim special de întocmire a mesajelor de
avertizare, meteor roşu, agravare şi de urmărire continuă a evoluţiei lor, trecerea de la mesajul de
agravare sau meteor roşu la cel de amelioare se face direct.
6. În cazul în care unul sau unele dintre fenomenele indicate în mesajul de avertizare, meteor roşu,
agravare trec sub pragurile caracteristice, se va transmite un mesaj de ameliorare pentru
fenomenul care îndeplineşte condiţiile de ameliorare.
7. Mesajele de avertizare, agravare, meteor roşu se transmit imediat ce s-a observat fenomenul
meteorologic periculos, indiferent de timpul care a rămas până la transmiterea mesajului
SYNOP.
8. Mesajele ALERT, vor fi transmise independent de mesajele SYNOP, chiar şi în cazul în care ora
de transmitere a mesajelor ALERT, coincide cu ora de transmitere a mesajului SYNOP. În astfel de
cazuri, au prioritate de transmitere mesajele de avertizare, agravare, meteor roşu, ameliorare.
404
6.2 FENOMENE METEOROLOGICE PERICULOASE CARE FAC OBIECTUL MESAJELOR
ALERT
1. W3 = 0 – VÂNT VITEZĂ MEDIE
În cazul acestui parametru meteorologic, se transmit următoarele tipuri de mesaje ALERT:
1.1. Mesaje ALERT de tip „avertizare” (M = 1) – create automat fără intervenția observatorului
1.1.1. Toate stațiile meteorologice automate cu soft SIMIN Console - mesaje create
automat fără intervenția observatorului
Se transmite în mod automat mesaj de avertizare, atunci când viteza vântului mediată pe
interval de 10 minute:
- pentru stațiile meteorologice din categoria 1 de altitudine [0,0 – 800 m) este egală sau mai
mare de 10 m/s.
- pentru stațiile meteorologice din categoria a 2-a de altitudine [800 – 1800 m) este egală sau
mai mare de 15 m/s.
- pentru stațiile meteorologice din categoria a 3-a de altitudine (mai mare sau egală cu 1800 m)
este egală sau mai mare de 18 m/s.
1.2. Mesaje ALERT de tip „agravare” (M = 2) – create automat fără intervenția observatorului
Se transmite în mod automat mesaj de agravare atunci când viteza medie a vântului mediată
pe 10 minute:
- pentru stațiile meteorologice din categoria 1 de altitudine [0,0 – 800 m) devine egală sau mai
mare de 15 m/s.
- pentru stațiile meteorologice din categoria a 2-a de altitudine [800 – 1800 m) devine egală sau
mai mare de 20 m/s.
devine egală sau mai mare de 22 m/s.
1.3. Mesaje ALERT de tip „ameliorare” (M = 3) – create automat fără intervenția observatorului
Se transmite în mod automat mesaj de ameliorare când viteza medie a vântului pe 10 minute
scade în intensitate:
- pentru stațiile meteorologice din categoria 1 de altitudine [0,0 – 800 m), viteza medie devenind
şi menţinându-se mai mică de 10 m/s, timp de 30 minute.
- pentru stațiile meteorologice din categoria a 2-a de altitudine [800 – 1800 m) viteza medie
devenind şi menţinându-se mai mică de 15 m/s, timp de 30 minute.
viteza medie devenind şi menţinându-se mai mică de 18 m/s, timp de 30 minute.
1.4. Mesaje de alertare pe praguri ale stațiilor automate cu soft MeteoApp – create automat
fără intervenția observatorului și care nu au tipuri și nu necesită mesaj de ameliorare
- pentru stațiile meteorologice din categoria 1 de altitudine [0,0 – 800 m)

Se va crea și transmite automat mesaj de alertare de către stația automată în condițiile în care
viteza medie vântului pe 10 minute a atins sau a depășit valoarea de 10 m/s.
După transmiterea unui mesaj de alertare, peste 20 de minute, SMA testează condițiile și, în
situația în care viteza medie pe 10 minute a vântului este egală sau mai mare de 10 m/s, se mai
transmite în mod automat un mesaj de alertare.
În cazul mesajelor de alertare pe praguri nu se emit în mod automat mesaje de
ameliorare la încetarea manifestării fenomenului periculos. Observatorul nu elaborează mesaje
de ameliorare în cazul mesajelor de alertare pe praguri.
405
- pentru stațiile meteorologice din categoria a 2-a de altitudine [800 – 1800 m)
- pentru stațiile meteorologice din categoria a 3-a de altitudine (mai mare sau egală cu
1800 m)
N O T E:
1. Observatorul de la o stație meteorologică nu va transmite mesaj ALERT de vânt viteză
medie cu ajutorul observațiilor efectuate la giruetă. Acest mesaj se transmite numai de către
staţiile meteorologice dotate cu aparate şi/sau traductori pentru măsurarea vântului.
2. Metodologia de creare a mesajelor ALERT de vânt viteză medie și rafală – softul SIMIN
Console:
STAȚII AUTOMATE
Intervalul de monitorizare a vântului este de 30 minute, în sensul ca după o avertizare sau o
agravare se urmăreşte ca timp de 30 de minute vântul sa scadă în intensitate sub pragul de
avertizare; Dacă nu scade sub pragul de avertizare se urmăreşte în continuare pe alt interval de
30 de minute.
Cele două viteze sunt monitorizate separat, aşa ca se poate crea o telegramă de ameliorare a
vitezei medii chiar dacă viteza maximă (la rafală) nu a scăzut sub pragul de avertizare.
- Dacă viteza medie (10 minute) a vântului depăşeşte prima dată pragul de acertizare – se
creează telegramă de avertizare vânt viteza medie şi se începe urmărirea agravării şi ameliorării
- Dacă viteza medie (10 minute) a vântului depăşeşte prima dată pragul de agravare – se creează
telegramă de agravare vânt viteza medie şi se începe urmărirea ameliorării
- Dacă viteza medie (10 minute) a vântului scade sub pragul de acertizare în interval de 30 minute
de la avertizare, agravare – se crează telegramă de ameliorare vânt viteza medie;
- Dacă viteza maximă (rafală)(10 minute) a vântului depăşeşte prima dată pragul de avertizare –
se creează telegramă de avertizare vânt în rafale.
- Dacă viteza maximă (rafală)(10 minute) a vântului depăşeşte prima dată pragul de agravare – se
creează telegramă de agravare vânt în rafale.
- Dacă viteza maximă (rafală)(10 minute) a vântului scade sub pragul de avertizare în interval de
30 minute de la avertizare, agravare – se crează telegramă de ameliorare vânt în rafale.
406
2. W3 = 1 – VÂNT ÎN RAFALE
Definiția vântului în rafale este diferită în funcție de metoda de măsurare. Astfel:
1. Clasic - Rafala este o variaţie pozitivă sau negativă, care nu durează mai mult de 2 minute,
diferenţa dintre viteza medie a vântului şi rafală fiind de 5 m/s sau mai mult, într-un interval de timp
determinat.
2. În cazul staţiei automate, determinarea rafalei se face conform specificaţiilor O.M.M.: se iau
eşantioane ale vitezei vântului la o secundă; se calculează medii pe intervale distincte de 3 secunde;
cea mai mare dintre aceste medii, pe intervalul de 10 minute, este viteza rafalei.
2.1. Mesaje ALERT de tip „avertizare” (M = 1) – create automat fără intervenția observatorului
2.1.1. Toate stațiile meteorologice automate cu soft SIMIN Console – mesaje create automat
fără intervenția observatorului
Se transmite în mod automat mesaj de avertizare, atunci când viteza maximă a vântului la rafală
- pentru stațiile meteorologice din categoria 1 de altitudine [0,0 – 800 m) este egală sau mai mare de
12 m/s. Se va include grupa specială 910ff.
- pentru stațiile meteorologice din categoria a 2-a de altitudine [800 – 1800 m) este egală sau mai
mare de 20 m/s. Se va include grupa specială 910ff.
- pentru stațiile meteorologice din categoria a 3-a de altitudine (mai mare sau egală cu 1800 m) este
egală sau mai mare de 26 m/s. Se va include grupa specială 910ff.
2.1.2. Mesaj transmis de observator cu ajutorul observațiilor la giruetă (în caz de incident)
pentru stațiile din prima categorie de altitudine [0,0 – 800 m)
Se transmite mesaj de avertizare, atunci când viteza maximă a vântului la rafală este egală sau
mai mare de 12 m/s. Se va include grupa specială 910ff.
2.2. Mesaje ALERT de tip „agravare” (M = 2) – create automat fără intervenția observatorului
Dacă viteza maximă la rafală (pe un interval de 10 minute) a vântului depăşeşte
- pentru stațiile meteorologice din categoria 1 de altitudine [0,0 – 800 m) 16 m/s – se creează în mod
automat mesaj de agravare vânt în rafale. Se va include grupa specială 910ff.
- pentru stațiile meteorologice din categoria a 2-a de altitudine [800 – 1800 m) 25 m/s – se creează în
mod automat mesaj de agravare vânt în rafale. Se va include grupa specială 910ff.
30 m/s – se creează în mod automat mesaj de agravare vânt în rafale. Se va include grupa specială
910ff.
Se transmite mesaj de agravare, atunci când viteza maximă a vântului la rafală este egală sau mai
mare de 16 m/s. Se va include grupa specială 910ff.
2.3. Mesaje ALERT de tip „meteor roșu” (M = 0) - transmis de către observator cu date de la stația
automată sau cu ajutorul observațiilor la giruetă (în caz de incident)
Vânt în rafale, cu viteza maximă la rafală egală sau mai mare de 16 m/s (care poate provoaca
ruperi de copaci, doborâturi de păduri, avarieri la acoperişuri şi construcţii). Se va include grupa specială
910ff. Transmiterea mesajului este condiționată de constatarea efectelor.
2.4. Mesaje ALERT de tip „ameliorare” (M = 3) – create automat fără intervenția observatorului
Se transmite în mod automat mesaj de ameliorare când viteza vântului la rafală scade în
intensitate
- pentru stațiile meteorologice din categoria 1 de altitudine [0,0 – 800 m), viteza maximă la rafală
devenind şi menţinându-se mai mică de 12 m/s, timp de 30 de minute.
407
- pentru stațiile meteorologice din categoria a 2-a de altitudine [800 – 1800 m) viteza maximă la rafală
devenind şi menţinându-se mai mică de 20 m/s, timp de 30 de minute.
viteza maximă la rafală devenind şi menţinându-se mai mică de 26 m/s, timp de 30 de minute.
Se transmite mesaj de ameliorare când viteza vântului la rafală scade în intensitate, viteza maximă
la rafală devenind şi menţinându-se mai mică de 12 m/s, timp de 30 de minute.
2.5. Mesaje de alertare pe praguri ale stațiilor automate cu soft MeteoApp – create automat fără
intervenția observatorului și care nu au tipuri și nu necesită mesaj de ameliorare
- pentru stațiile meteorologice din categoria 1 de altitudine [0,0 – 800 m)

Se va crea în mod automat mesaj de alertare de către stația automată în condițiile în care viteza
vântului la rafală a atins sau a depășit valoarea de 12 m/s.
După transmiterea mesajului de alertare, peste 20 de minute, SMA testează condițiile și, în situația
în care viteza vântului la rafală este egală sau mai mare de 12 m/s., se mai transmite în mod automat un
mesaj de alertare.
În cazul mesajelor de alertare pe praguri nu se emit în mod automat mesaje de ameliorare la
încetarea manifestării fenomenului periculos. Observatorul nu elaborează mesaje de ameliorare în
cazul mesajelor de alertare pe praguri.
- pentru stațiile meteorologice din categoria a 2-a de altitudine [800 – 1800 m)

în care viteza vântului la rafală este egală sau mai mare de 20 m/s, se mai transmite în mod automat un
mesaj de alertare.
- pentru stațiile meteorologice din categoria a 3-a de altitudine (mai mare sau egală cu 1800
m)
în care viteza vântului la rafală este egală sau mai mare de 26 m/s, se mai transmite în mod automat un
mesaj de alertare.
3. W3 = 2 – TRANSPORT DE PRAF LA ÎNĂLŢIME, TRANSPORT DE NISIP LA ÎNĂLŢIME

3.1. Mesaje ALERT de tip „avertizare” (M = 1) transmis de observator

Se transmite mesaj de avertizare pentru transport de praf la înălţime şi pentru transport de nisip la
înălţime, ori de câte ori fenomenele respective reduc vizibilitatea orizontală, aceasta devenind egală sau
mai mică de 3 km.
3.2. Mesaje ALERT de tip „ameliorare” (M = 3) transmis de observator
Se transmite mesaj de ameliorare când transportul scade în intensitate, astfel încât vizibilitatea
orizontală creşte, devenind mai mare de 3 km.
408
4. W3 = 3 - VIZIBILITATE ORIZONTALĂ

Se transmite mesaj de avertizare, ori de câte ori, vizibilitatea orizontală începe sa scadă şi devine
egală sau mai mică de 500 m.
4.2. Mesaje ALERT de tip „agravare” (M = 2) transmis de observator

4.3. Mesaje ALERT de tip „meteor roșu” (M = 0) transmis de observator


Se transmite mesaj de ameliorare atunci când vizibilitatea orizontală creşte şi devine mai mare sau
egală cu 1000 m.
4.5. Mesaje de alertare pe praguri ale stațiilor automate cu soft MeteoApp – create automat fără
intervenția observatorului
Se va crea mesaj de alertare de către stația automată în condițiile în care vizibilitatea orizontală a
atins sau a scăzut sub 500 m.
în care vizibilitatea orizontală este 500 m sau mai mică, se mai transmite un mesaj de alertare.
5. W3 = 4 - PLAFONUL NORILOR

Se transmite mesaj de avertizare pentru plafonul norilor, de câte ori baza norului se poate identifica
și acesta are înălţimea mai mică de 300 m, dacă în acelaşi timp, nebulozitatea norilor la al căror plafon
se face referirea, este egală sau mai mare de 4/8. În caz de ceață cu cer invizibil când nu se poate
identifica baza norului, nu se transmite mesaj ALERT tip avertizare pentru plafon de nori.

Se transmite mesaj de ameliorare atunci când plafonul norilor începe sa se ridice şi ajunge egal
sau mai mare de 300 m, chiar dacă nebulozitatea norilor la care se referă plafonul nu a scăzut sub 4/8.
6. W3 = 5 - PRECIPITAŢII ATMOSFERICE
6.1. Precipitații lichide
Pentru toate tipurile de mesaje: avertizare, agravare, meteor roşu şi ameliorare se va folosi
IR =3.
6.1.1. Mesaje ALERT de tip „avertizare” (M = 1)

6.1.1.1. Toate stațiile meteorologice automate cu soft SIMIN Console – mesaje create
În cazul în care cantitatea de precipitaţii depăşeşte 10 litri/mp în interval de 60 minute – se creează
în mod automat mesaj de avertizare precipitaţii.
409
6.1.1.2. Mesaj transmis de observator cu ajutorul măsurătorilor la pluviometrul clasic (în
caz de incident)
Se transmite mesaj de avertizare, ori de câte ori cantitatea de apă rezultată din precipitaţii lichide
este egală sau mai mare de 15 l/m2 – într-un interval de timp mai mic sau egal cu 3 ore.
6.1.2. Mesaje ALERT de tip „agravare” (M = 2)

În cazul în care cantitatea de precipitaţii depăşeşte 10 litri/mp în interval de 60 minute şi după ce
s-a transmis un mesaj de avertizare, se creează în mod automat mesaj de agravare precipitaţii.
caz de incident)
Se transmite mesaj de agravare când după transmiterea mesajului de avertizare, se măsoară o
cantitate de apă (precipitaţii lichide) egală sau mai mare de 10 l/m 2, căzută într-un interval de timp mai mic
sau egal cu o oră.
Se transmite mesaj de agravare când cantitatea de apă (precipitaţii lichide) totalizează 30 l/m2 sau
mai mult, într-un interval mai mic de 3 ore, care nu a permis să se dea avertizare.
6.1.3. Mesaje ALERT de tip „meteor roșu” (M = 0)

În cazul în care cantitatea de precipitaţii depăşeşte 25 litri/mp într-un interval de 60 minute se
creează în mod automat mesaj de meteor roşu de precipitaţii.
caz de incident)
Ploi care totalizează 25 l/m2 într-o oră sau mai puţin (care pot produce creşteri bruşte de niveluri în
pâraie şi văi, curgeri intense de strat de apă pe versanţi, antrenând cantităţi mari de sol şi de bunuri situate
pe aceştia – constatate sau nu de către observator).
6.1.4. Mesaje ALERT de tip „ameliorare” (M = 3)

În cazul în care cantitatea de precipitaţii scade sub 5 litri/mp într-un interval de 60 minute, după un
mesaj de avertizare, agravare sau meteor roşu atunci se creează în mod automat mesaj de ameliorare
precipitaţii.
caz de incident)
Se transmite mesaj de ameliorare atunci când precipitaţiile scad în intensitate, cantitatea de apă
(precipitaţii lichide) căzută într-un interval de timp egal cu 60 de minute, fiind mai mică sau egală cu 5 l/m2.
6.1.5. Mesaje de alertare pe praguri ale stațiilor automate cu soft MeteoApp – create automat fără
intervenția observatorului
(Intensitate) Se va crea mesaj de alertare de către stația automată în condițiile în care într-un
interval de 10 minute a fost înregistrată o cantitate de 3 l/m2 (sau mai mult).
După transmiterea mesajului de alertare, peste 10 minute, SMA testează condițiile și, în situația în
care într-un interval de 10 minute a fost înregistrată o cantitate mai mare sau egală de 3 l/m2, se mai
transmite un mesaj de alertare.
(Cantitate) Se va crea mesaj de alertare de către stația automată în condițiile în care într-un
interval de o oră sau mai puțin a fost înregistrată o cantitate de 10 l/m2 (sau mai mult).
N O T Ă:
Metodologia de creare a mesajelor ALERT de precipitații– softul SIMIN Console:
Pentru toate tipurile de mesaje: avertizare, agravare, meteor roşu şi ameliorare se va folosi I R =3
410
- Momentul de început al ploii este considerat acela în care staţia a măsurat prima cantitate de 0,2 ml (prima basculare).
- Intervalul de monitorizare (şi totodată de însumare) a cantităţii de precipitaţii este de o ora. Dacă după o ora nu s-a atins nici
unul din pragurile de avertizare cantinatea de precipitaţii şi momentul de început al fenomenului de avertizat de pun pe 0.
- În cazul în care cantitatea de precipitaţii depăşeşte 10 litri/mp în interval de 60 minute sau mai puţin – se creează
telegramă de avertizare precipitaţii; contorul de timp se pune pe 0.
- În cazul în care cantitatea de precipitaţii depăşeşte 10 litri/mp în interval de 60 minute sau mai puţin şi după ce s-a
transmis o telegramă de avertizare – se creează telegramă de agravare precipitaţii; contorul de timp se pune pe 0.
- În cazul în care cantitatea de precipitaţii depăşeşte 25 litri/mp într-un interval de 60 minute sau mai puţin de la
începutul ploii – se creează telegrama meteor roşu precipitaţii; contorul de timp de pune pe 0.
- În cazul în care cantitatea de precipitaţii scade sub 5 litri/mp într-un interval de fix 60 minute, după un mesaj de
avertizare, agravare sau meteor roşu atunci se creează telegramă de ameliorare precipitaţii
- dacă după expirarea intervalului de o ora de la un mesaj de avertizare, agravare sau meteor roşu, cantitatea de
precipitaţii depăşeşte 5 l/mp, atunci nu se mai creează mesaj de ameliorare şi se pun pe 0 cantitatea de
precipitaţii şi se monitorizează următoarea ora în vederea creării mesajului de ameliorare
- după transmiterea unui mesaj de ameliorare în caz ca ploaia continuă sau începe o nouă ploaie, se urmăresc din
nou depăşirile pragurilor pentru creearea unui nou set de mesaje de avertizări precipitaţii.
6.2. Precipitații solide

Pentru toate tipurile de mesaje: avertizare, agravare, meteor roşu şi ameliorare se va folosi
IR =3.
6.2.1. Mesaje ALERT de tip „avertizare” (M = 1) transmis de observator
Se transmite mesaj de avertizare pentru ninsori în intervalul iunie-august, la munte.
6.2.2. Mesaje ALERT de tip „meteor roșu” (M = 0) transmis de observator

Ninsori abundente care produc creşterea stratului de zăpadă cu 20 cm în interval de 24 de ore sau
mai puțin (care poate determina înzăpezirea drumurilor şi a căilor ferate şi pot crea pericol de prăbuşire a
acoperişurilor şi a unor construcţii – constatate sau nu de către observator).
NOTĂ: În această situație nu se introduc în mesajul ALERT cantitatea de precipitații și nici grupa cu
grosimea stratului de zăpadă. Informația reiese din faptul că se transmite mesaj ALERT de precipitații în
timpul sezonului rece.
6.2.3. Mesaje ALERT de tip „ameliorare” (M = 3) transmis de observator

Pentru ninsori abundente şi strat gros de zăpadă nu se transmit ameliorări.
7. W3 = 6 - POLEI, GHEAŢĂ PE SOL, CHICIURĂ, BRUMĂ, ZĂPADĂ CARE ÎNGHEAŢĂ, LAPOVIŢA

CARE ÎNGHEAŢĂ
Se transmite mesaj de avertizare, atunci când se constată depuneri îngheţate pe conductorii
chiciurometrului şi/sau pe obiectele din imediată vecinătate a staţiei meteorologice.
7.1. Polei
Se formează polei în timpul căderii precipitaţiilor lichide. Se va include grupa specială 927S6Tw.
În mesajele de avertizare nu se includ grupele cu dimensiunile depunerilor (934RR, 935RR, 936RR,
937RR), cu excepţia cazurilor în care depunerile s-au format pe obiectele din imediata vecinătate a staţiei
meteorologice şi nu pe conductorii chiciurometrului, când se vor introduce în mesaj aceste grupe, după caz,
cu valoarea pentru RR=99.
Când se produc depuneri abundente de gheaţă pe conductorii aerieni (fire de înaltă tensiune etc),
determinând avarierea acestora şi/sau polei pe sol care periclitează circulaţia pe drumurile publice. Mesajul va
conţine şi grupa specială 927S6Tw.
În mesajele de meteor roşu nu se includ grupele cu dimensiunile depunerilor (934RR, 935RR, 936RR,
937RR).
Transmiterea mesajului de meteor roșu este condiționată de producerea efectelor menționate.
Se transmite ameliorare atunci când depunerile au încetat să mai existe pe conductorii chiciurometrului şi pe
obiectele din imediata vecinătate a staţiei meteorologice.
411
7.2. Gheața pe sol

Se formează depuneri de gheaţă pe sol datorită îngheţării precipitaţiilor lichide, mixte, solide (după încetarea
acestora) sau din topirea stratului de zăpadă. Se va include grupa specială 927S6Tw.
Se formează gheaţă pe sol din zăpadă compactată (bătătorită) şi zăpadă cu crustă de gheaţă la suprafaţă,
apărută ca rezultat al traficului rutier.Se va include grupa specială 927S 6Tw.
Când se produce gheaţă pe sol care periclitează circulaţia pe drumurile publice. Mesajul va conţine şi
grupa specială 927S6Tw.
937RR).
Se transmite ameliorare atunci când gheața a încetat să mai existe pe solul din imediata vecinătate a staţiei
meteorologice.
7.3. Chiciură

Se formează depuneri de gheaţă pe conductorii chiciurometrului și/sau pe obiectele din imediata vecinătate a
stației datorită îngheţării vaporilor de apă în suspensie în aer (chiciură). Se va include grupa specială 927S6Tw .
În mesajele de avertizare nu se includ grupele cu dimensiunile depunerilor (934RR, 935RR, 936RR,
937RR), cu excepţia cazurilor în care depunerile s-au format pe obiectele din imediata vecinătate a staţiei
meteorologice şi nu pe conductorii chiciurometrului, când se vor introduce în mesaj aceste grupe, după caz,
cu valoarea pentru RR=99.
Când se produc depuneri abundente de gheaţă pe conductorii aerieni (fire de înaltă tensiune etc),
determinând avarierea acestora. Mesajul va conţine şi grupa specială 927S6Tw.
937RR).
Se transmite ameliorare atunci când depunerile au încetat să mai existe pe conductorii chiciurometrului şi pe
obiectele din imediata vecinătate a staţiei meteorologice.
7.4. Brumă
Se produce brumă toamna – înainte de data de 15 octombrie. Dacă până la această dată nu s-a
produs brumă, se va transmite mesaj de avertizare în ziua în care s-a semnalat prima brumă din toamnă
respectivă. Se va include grupa specială 926Soio.
Se produce brumă primavara – după data de 20 martie. Se va transmite mesaj ALERT de fiecare
dată în primăvară-vară (după data de 20 martie) când apare fenomenul. Se va include grupa specială
926Soio.

Când se produce brumă, primăvara după data de 20 martie, sau toamna înainte de data de 15
octombrie, iar vegetaţia este în plină dezvoltare, sau ciclul de vegetaţie nu s-a încheiat. Mesajul va
conţine grupa specială 926Soio.
Transmiterea mesajului de meteor roșu se va face numai în cazul în care vegetația este în
plină dezvoltare sau ciclul de vegetație nu s-a încheiat.

Se transmite ameliorare atunci când depunerile au încetat să mai existe pe obiectele din imediata
vecinătate a staţiei meteorologice.
412
7.5. Zăpada care îngheaţă, lapoviţa care îngheaţă / depunere de zăpadă, lapoviță umedă

Se formează depuneri de zăpadă îngheţată şi lapoviţă îngheţată pe conductori. Se formează
depuneri de zăpadă umedă şi lapoviţă umedă pe conductori. Se va include grupa specială 927S6Tw .
În mesajele de avertizare nu se includ grupele cu dimensiunile depunerilor (934RR, 935RR,
936RR, 937RR), cu excepţia cazurilor în care depunerile s-au format pe obiectele din imediată
vecinătate a staţiei şi nu pe conductorii chiciurometrului, când se vor introduce în mesaj aceste
grupe, după caz, cu valoarea pentru RR=99.

Când se produc depuneri abundente de gheaţă pe conductorii aerieni, determinând avarierea
acestora. Mesajul va conţine şi grupa specială 927S6Tw.
În mesajele de meteor roşu nu se includ grupele cu dimensiunile depunerilor (934RR,
935RR, 936RR, 937RR).
Transmiterea mesajului de meteor roșu este condiționată de producerea efectelor
menționate.

Se transmite ameliorare atunci când depunerile au încetat să mai existe pe conductorii
chiciurometrului şi pe obiectele din imediata vecinătate a staţiei meteorologice.
8. W3 = 7 -TRANSPORT DE ZĂPADĂ LA ÎNĂLŢIME, VISCOL

8.1. Transport de zăpadă la înălțime
Se transmite mesaj de avertizare pentru transport de zăpadă la înălţime (deasupra nivelului ochiului
observatorului) ori de câte ori se produce acest fenomen. Se va include grupa specială 929S8S’8

Se transmite ameliorare atunci când transportul a încetat să se mai producă.
8.2. Viscol
Se va transmite avertizare de viscol când se produc ninsori moderate sau abundente asociate cu
viteze medii ale vântului mai mari sau egale cu 8 m/s. Se va include grupa specială 929S8S’8
8.2.2. Mesaje ALERT de tip „agravare” (M = 2) transmis de observator

Se va transmite agravare de viscol când se produc ninsori moderate sau abundente asociate cu
viteze medii ale vântului mai mari sau egale cu 12 m/s. Se va include grupa specială 929S8S’8
Când ninsorile abundente sunt însoţite de vânt cu viteză medie egală sau mai mare sau egală cu
16 m/s (viscol puternic) care poate produce troienirea zăpezii pe porţiunile deschise de teren şi poate
împiedica desfăşurarea normală a activităţii economice şi sociale – efecte constatate sau nu de către
observator. Mesajul va conţine şi grupa specială 929S8S’8.
Se transmite ameliorare atunci când transportul a încetat să se mai producă
413
9. W3 = 8 -FENOMENE ORAJOASE; GRINDINĂ
9.1. Oraj

Pentru oraj se transmite mesaj de avertizare, atunci când s-a auzit tunetul, indiferent dacă este sau
nu este însoţit de precipitaţii.
Se transmite ameliorare atunci când orajul a încetat, iar de la sfârşitul lui real au trecut 15 minute.
9.2. Grindină

Pentru grindină se transmite mesaj de avertizare, ori de câte ori se produce cădere de grindină la
staţia meteorologică. Se va include grupa specială 932RR.
Ori de câte ori se produc căderi de grindină (care se poate aşterne şi sub forma unui strat continuu)
şi produc pagube şi/sau perturbă desfăşurarea normală a activităţilor socio-economice. Mesajul va conţine
grupa specială 932RR. Transmiterea mesajului de meteor roșu nu este condiționată de producerea
efectelor menționate, ci de apariția stratului de grindină.
Se transmite mesaj de amelioare atunci când a încetat căderea de grindină.
10. W3 = 9 - VIJELIE; TROMBĂ DE APĂ
10.1. Vijelie

Pentru vijelie se transmite mesaj de avertizare, ori de câte ori se produc schimbări rapide de
direcţie şi viteză, iar rafala vântului este egală sau mai mare de 12 m/s. Se vor include grupele speciale
910ff și 918sqDp. Momentul declanșării vijeliei corespunde cu cel de producere a creșterii bruște de
presiune atmosferică și umezeală a aerului și de scădere a temperaturii aerului.

Se transmite mesaj de agravare ori de câte ori se produc schimbări rapide de direcţie şi viteză, iar
viteza maximă a vântului la rafală este egală sau mai mare de 16 m/s. Se vor include grupele speciale
910ff și 918sqDp. Momentul declanșării vijeliei corespunde cu cel de producere a creșterii bruște de
presiune atmosferică și umezeală a aerului și de scădere a temperaturii aerului.
10.1.3. Mesaje ALERT de tip „meteor roșu” de vijelie puternică (M = 0) transmis de observator
Când se produc intensificări bruşte ale vântului, cu viteze ale vântului la rafală mai mari sau egale
de 20 m/s, care pot provoca ruperi de copaci, doborâturi de păduri, avarieri la acoperişuri şi construcţii,
vârtejuri care ridică de pe sol praf, obiecte şi materiale uşoare. Se vor include grupele speciale 910ff și
918sqDp. Transmiterea mesajului de meteor roșu nu este condiționată de producerea efectelor
menționate, ci de viteza vântului la rafală.

Se transmite mesaj de ameliorare atunci când vijelia a încetat sau când viteza maximă a vântului la
rafală a scăzut sub 12 m/s, timp de 30 de minute.
414
10.2. Trombă de apă

Pentru trombă de apă se transmite mesaj de avertizare, ori de câte ori se observă trombă de apă
în câmpul vizual al staţiei meteorologice. Se va include grupa specială 919MwDa.

Se transmite mesaj de agravare când tromba de apă ajunge la staţia meteorologică. Se va include
grupa specială 919MwDa.

La staţiile marine, când viteza vântului la rafală este egală sau mai mare de 20 m/s iar valurile ating
înălţimea de 6 ÷ 9 m (mare de gradul 7). Mesajul va conţine grupele speciale 910ff şi 919MwDa.

Se transmite mesaj de amelioarare atunci când tromba de apă a dispărut din câmpul vizual al
staţiei meteorologice.
11. W3 = / - ÎNGHEŢ TÂRZIU SAU TIMPURIU
11.1. Mesaje ALERT de tip „meteor roșu” (M = 0) transmis de observator

Ori de câte ori temperatura aerului scade sub –4°C, primăvara, după 20 martie şi toamna înainte
de 15 octombrie, iar vegetaţia este în plină dezvoltare sau ciclul de vegetaţie nu s-a încheiat .

Nu se transmite mesaj de ameliorare.
6.3. STRUCTURA MESAJELOR ALERT (de tip avertizare, agravare, ameliorare, meteor
roșu)
Rolul mesajelor ALERT este acela de a semnala cu promptitudine apariția, schimbarea

intensității și încetarea unui fenomen meteorologic, ce prin producerea sau evoluția lui a devenit
periculos. Mesajul ALERT este o creație națională, în structura căruia sunt preluate litere de cod din
codul internațional SYNOP, dar sunt incluse și litere de cod de folosință strict națională.
IIiii 555MW3 IWG’G’gg IRixhVV Nddff 6R’R’R’TR 66R” R” R”
7wwW1W2 8NhCLCMCH (9SPSPspsp)
Explicaţii privind literele simbolice şi grupurile de litere simbolice specifice

mesajelor ALERT:
555 Indicator numeric ce exprimă că transmiterea mesajului respectiv, se face în cadrul Secțiunii 5.
M Felul mesajului meteorologic special; se codifică în conformitate cu:
COD M 2500
Cifră de cod Felul mesajului
0 Meteor roşu
1 Avertizare
2 Agravare
3 Ameliorare
415
W3 Fenomenul meteorologic periculos, care face obiectul mesajului ALERT; se codifică în
conformitate cu:
COD W3 4564
Cifră de
Fenomenul meteorologic periculos
cod
0 Vânt – viteza medie
1 Vânt – în rafale
2 Transport de praf, nisip
3 Vizibilitate orizontală
4 Plafonul norilor
5 Precipitaţii atmosferice
6 Polei, gheaţă pe sol, chiciură, brumă, zăpadă care îngheaţă, lapoviţa care îngheaţă
7 Transport de zăpadă; viscol
8 Oraj; grindină
9 Vijelie; trombă de apă;
/ Îngheţ târziu şi timpuriu
IW Indicator de vânt; se codifică în conformitate cu:
COD IW 1724
Cifră
Felul aparatului de vânt
de cod
0 Aparat înregistrator; staţie automată
1 Giruetă
G’G’gg Ora şi minutele – exprimate conform UTC – la care se produc sau se ameliorează
fenomenele meteorologice care constituie obiectul mesajelor ALERT.
IR Indicator de includere sau omitere a datelor referitoare la precipitaţiile atmosferice, în

Secţiunea 5, în cadrul mesajelor ALERT; se codifică în conformitate cu:
COD IR 1719
0 Nu au căzut (nu cad) precipitaţii – grupa 6R’R’R’TR este omisă din mesaj
Au căzut (cad) precipitaţii, dar cantitatea de apă rezultată nu a atins pragul de
1
avertizare; grupa 6R’R’R’TR este omisă din mesaj
Au căzut precipitaţii abundente, dar din motive tehnice, cantitatea de apă nu a
2
putut fi măsurată; grupa 6R’R’R’TR este omisă din mesaj
Au căzut precipitaţii abudente care au atins sau depăşit pragul de avertizare
3 agravare sau meteor roşu, grupa 6R’R’R’TR este inclusă în mesaj. În mesajele
de ameliorare pentru precipitaţii se va folosi pentru IR tot cifra 3.
R’R’R’ Cantitatea de precipitaţii transmisă în mesajul ALERT, conform pragurilor indicate

anterior.
416
TR Durata perioadei la care se referă cantitatea de precipitaţii transmisă în mesajele
ALERT; se codifică în conformitate cu:
COD TR 3919
Cifră de cod Durata considerată (minute)
0 0 ÷ 18
1 19 ÷ 36
2 37 ÷ 54
3 55 ÷ 72
4 73 ÷ 90
5 91 ÷ 108
6 109 ÷ 126
7 127 ÷ 144
8 145 ÷ 162
9 163 ÷ 180
/ Mai mult de 180
66 – indicator de grupă
R” R” R” – Cantitatea de precipitaţii totalizată de la începutul producerii fenomenului până la ora
transmiterii mesajului ALERT (inclusiv cantitatea transmisă în mesajul respectiv în R’R’R’). Această
grupă nu se foloseşte decât în urma unor dispoziţii speciale.
ww – fenomenul meteorologic
Trebuie evitată confuzia utilizării literei de cod ww (tabela SYNOP 4677) atât pentru desemnarea
fenomenului pe prezent în cadrul mesajului sinoptic, cât și pentru semnalarea situației referitoare la
fenomenele meteorologice în mesajul ALERT.
Astfel, în mesajele ALERT de avertizare, agravare, meteor roșu, se introduce în ww fenomenul
sau grupul de fenomene care face obiectul avertizării/agravării/meteorului roșu, dacă există un
cod ww care să descrie situația. De exemplu, pentru plafonul norilor sau vânt viteză medie sau vânt la
rafală nu există un cod pentru ww în tabela SYNOP 4677.
Pentru situația mesajelor ALERT de ameliorare, observatorul trebuie să semnaleze în ww ori
încetarea unui astfel de fenomen periculos (prin cifrele de cod 20 ÷ 29) ori fenomenul care a
rămas după încetarea fenomenului periculos, după caz și acolo unde fenomenul există.
Pentru fenomenele care nu presupun modificare de intensitate (de exemplu: aversă de
grindină care se termină, depunere de gheață care s-a scuturat) ameliorarea se transmite atunci când
fenomenul a încetat, iar pentru ww se ia în considerare ori încetarea unui astfel de fenomen periculos
(prin cifrele de cod 20 ÷ 29) ori fenomenul care a rămas după încetarea fenomenului periculos
sau nici una dintre variante dacă nu există nimic ce poate fi codificat în grupa 7.
Pentru fenomenele care presupun modificare ulterioară de intensitate (de exemplu: vânt,
viscol, vizibilitate etc) observatorul are o marjă de timp de 30, respectiv 15 minute în care poate aprecia
în mod corect dacă fenomenul a încetat pentru a transmite mesajul de ameliorare. Pentru fenomenul de
oraj există, de asemenea, o marjă de 15 minute pentru ca observatorul să fie sigur de încheierea lui,
chiar dacă în mesajele ALERT nu sunt prevăzute praguri pentru intensitatea acestuia.
În cazul mesajului ALERT, ww se referă la situația pe care o constată observatorul în
momentul elaborării mesajului ALERT de ameliorare.
Scopul mesajului de ameliorare este, pe de-o parte, să atragă atenția că un anumit fenomen
meteorologic considerat periculos s-a terminat (fie că a încetat de tot sau a scăzut sub pragul de
ameliorare), iar pe de alta, în măsura în care este posibil, să menționeze în ww condițiile de timp de la
momentul elaborării mesajului ALERT de ameliorare.
W1W 2 perioada la care se referă este ultima oră înainte de începerea fenomenului avertizat.
(9SPSPspsp) – se referă strict la grupele speciale: 910ff , 911ff , 918sqDp , 919MwDa , 926Soio , 927S6Tw ,
929S8S’8 , 932RR. Numai în cazurile în care depunerile s-au format pe obiectele din imediata
vecinătate a staţiei meteorologice şi nu pe conductorii chiciurometrului, se vor introduce în
mesajele ALERT grupele 934RR, 935RR, 936RR, 937RR – după caz - cu valoarea pentru RR = 99.
417
6.4. FENOMENUL DE VÂNT TARE
În caz de incident este necesară completarea informațiilor despre vântul tare, având în vedere
faptul că observatorul, în situația funcționării stației meteorologice în modul de lucru manual, nu
elaborează și transmite mesaje ALERT de vânt viteză medie cu ajutorul observațiilor la giruetă.
Astfel, această metodologie se aplică numai în caz de incident la stațiile meteorologice automate
(traductorii de vânt sunt defecți / nu mai funcționează comunicația etc.)
Numai în ziua în care s-a produs fenomenul de vânt tare (viteza medie a vântului a fost ≥ 15,5
m/s) și în caz de incident la stația automată, observatorul va elabora și transmite la ora 17.30 UTC (ora
limită de transmitere a datelor climatologice din ziua respectivă) un singur mesaj ALERT cu valoarea
zilnică cea mai mare a vitezei vântului tare și a direcției acestuia.
Mesajul va avea următorul format standard și este aplicabil numai în caz de incident la stație
pentru semnalarea fenomenului de vânt tare:
Iiiii 55510 11730 02//// /ddff
în care:
Prima grupă
II = 15 indicativul SYNOP al României
iii = indicativul național al stației meteorologice
A doua grupă
555 = indicator pentru Secțiunea 5
1 = M = tipul mesajului ALERT = avertizare
0 = W 3 = fenomenul avertizat = vânt tare
A treia grupă
1 = IW = indicatorul de vânt
1730 = ora convențională a fenomenului
A patra grupă
0 = IR = indicator de includere sau de omitere a grupei 6 (în acest caz, grupa este omisă)
2 = ix = tipul de stație și includerea grupei 7 (în acest caz, grupa este omisă)
/// = hVV = înălțimea bazei norilor și vizibilitatea orizontală
A cincea grupă
/ = N = nebulozitatea totală
dd = direcția vântului tare = direcția valorii celei mai mari a vântului mediu pe două minute la giruetă din
ziua climatologică 18 ÷ 18 UTC
ff = viteza vântului tare = valoarea cea mai mare a vântului mediu tare (≥ 15,5 m/s) din ziua climatologică
18 ÷ 18 UTC.
Observatorul va completa numai literele simbolice:

II – din prima grupă
iii – din prima grupă
dd – din a cincea grupă
ff – din a cincea grupă,
restul valorilor se scrie așa cum a fost prezentat mai sus.
418
6.5. DISPOZIŢII FINALE
a) Staţiile meteorologice vor transmite mesajele ALERT, prin fluxul stabilit la S.R.P.V.
b) La staţiile meteorologice din categoria 1 de altitudine, dotate cu stație meteorologică automată (SMA),
personalul va întocmi şi transmite toate mesajele ALERT, cu excepţia mesajelor ALERT și alert pe
praguri generate de către SMA (vânt viteză medie, vânt în rafală, precipitaţii lichide și vizibilitate
orizontală, acolo unde este cazul). În cazul defectării staţiei automate (cazul de incident), mesajele
ALERT de precipitaţii şi de vânt (la rafală) și de vizibilitate orizontală (acolo unde este cazul) se vor
transmite de către observator.
c) În caz de incident (funcționare manuală) la staţiile meteorologice de munte (categoriile a 2-a și a 3-a
de altitudine), observatorul va transmite numai mesaje ALERT de precipitaţii. Personalul stațiilor
meteorologice de munte transmite pentru alte fenomene meteorologice periculoase mesaje ALERT
numai în urma unor dispoziţii speciale.
d) Staţiile meteorologice de munte (categoriile a 2-a și a 3-a de altitudine) cu staţie automată transmit în
mod automat mesajele ALERT sau mesaje alert pe praguri de precipitaţii şi de vânt viteză medie și
rafală. Personalul stațiilor meteorologice de munte transmite pentru alte fenomene meteorologice
periculoase mesaje ALERT numai în urma unor dispoziţii speciale.
e) Lista staţiilor meteorologice de munte este următoarea:
Lista staţiilor de munte
Categoria a 2-a de altitudine Categoria a 3-a de altitudine

[800 – 1800 m) 1800 m
Staţia Altitudinea Staţia Altitudinea
(m) (m)
Bisoca 850 Vlădesa 1800 1836
Poiana Stampei 923 Ceahlău Toaca 1897
Stâna de Vale 1108 Călimani 2022
Roşia Montană 1196 Bâlea Lac 2070
Bucin 1282 Țarcu 2180
Obârşia Lotrului 1348 Vf. Omu 2504
Băişoara 1360
Fundata 1384
Semenic 1432
Păltiniş 1453
Cuntu 1456
Sinaia 1500 1510
Parâng 1548
Penteleu 1632
Lăcăuți 1776
Iezer 1785
f) Staţiile meteorologice cu număr redus de personal vor transmite mesaje ALERT până în momentul
întreruperii programului. Mesajele de ameliorare, dacă este cazul, vor fi transmise la reluarea
programului, în cazul în care a fost martor la ameliorarea acestor fenomene în timpul efectuării
programului la stația meteorologică.
g) Stațiile meteorologice cu număr redus de personal nu transmit mesaje ALERT (de tip avertizare,
agravare, meteor roșu, ameliorare) pentru fenomene meteorologice care s-au produs în lipsa
personalului la stație și care s-au și încheiat până la reluarea programului cu personal.
h) În situaţia în care, la reluarea programului, există fenomene meteorologice periculoase se va
transmite mesaj ALERT, completând în G’G’gg ora la care este transmis mesajul ALERT.
419
6.6. MESAJELE ALERT TRANSMISE DE CĂTRE POSTURILE METEOROLOGICE
Mesajele ALERT în clar de la posturile meteorologice sunt codificate şi transmise de către staţiile
judeţene sau colectoare.
A. Mesaje de avertizare (M=1)
PRECIPITAŢII, NINSORI ABUNDENTE, STRAT GROS DE ZĂPADĂ (W 3=5)
– ploi care totalizează cantităţi de 15 l/m2 sau mai mult, în 3 ore.
Mod de transmitere: În clar, sub formă: “Avertizare de precipitaţii” – Postul meteorologic sau
staţia hidrometrică...,
Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...: au căzut... l/m2 între
orele... şi... ploaia continuă sau s-a oprit (după caz) şi este sau a fost însoţită de oraj (după caz).
– căderi de zăpadă în intervalul iunie-august, la munte, care pot afecta activităţile economice.
Mod de transmitere: În clar, sub formă: “Avertizare de ninsoare” – Postul meteorologic sau staţia
hidrometrică...,
Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...: ninge de la ora...,
zăpada se topeşte sau zăpada se aşează pe sol (după caz).
DEPUNERI DE GHEAŢĂ (W 3=6)
– când se produce brumă toamna, înainte de 15 oct.; dacă până la această dată nu s-a produs
brumă, se va transmite mesaj de avertizare în ziua în care s-a semnalat prima brumă din toamnă
respectivă; ori de câte ori se produce brumă primăvara, după data de 20 martie.
Mod de transmitere: În clar, sub formă: “Avertizare de brumă” – Postul meteorologic sau staţia
hidrometrică...,
Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...: s-a depus brumă
(groasă) încă din cursul nopţii, sau dimineţii (după caz).
TRANSPORT DE ZĂPADĂ, VISCOL (W 3 = 7)
– când zăpada este ridicată deasupra nivelului ochiului observatorului.
Mod de transmitere: În clar, sub formă: “Avertizare de transport de zăpadă” – Postul meteorologic
sau staţia hidrometrică...,
Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...: zăpada este ridicată
de la sol, fără sa ningă, de la ora...
ORAJ, GRINDINĂ (W 3 = 8)
– ori de câte ori se produc căderi de grindină la postul sau staţia respectivă. Mesajul de
avertizare de grindină va fi însoţit de comentarii privind intensitatea fenomenului, dimensiunea grelonului
de grindină, precum şi dacă este nu însoţită de oraj.
Mod de transmitere: În clar, sub formă: “Avertizare de grindină” – Postul meteorologic sau staţia
hidrometrică...,
Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...: grindină abundentă
între orele... şi...; dimensiunea bobului... cm; a fost însoţită de oraj (dacă este cazul).
VIJELIE, TROMBĂ (W 3 = 9)
– când în zona postului/staţiei se produce vânt puternic, cu schimbarea bruscă a direcţiei, cu

formarea de vârtejuri care antrenează în aer praf şi obiecte uşoare de pe sol, însoţit sau nu de averse de
ploaie.
420
Mod de transmitere: În clar, sub formă: “Avertizare de furtună (vijelie)” – Postul meteorologic sau
Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...: se produce furtună
puternică de la ora..., însoţită de ploaie (dacă este cazul); s-a produs furtună puternică între orele... şi...,
însoţită de ploaie care mai continuă sau care s-a oprit (după caz).
ÎNGHEŢ TÂRZIU SAU TIMPURIU (W 3 =/)
- ori de câte ori se constată îngheţ la suprafaţa solului (după efectele lui fizice – peliculă sau cristale de
gheaţă), primavara, după 20 martie şi toamna înainte de 15 octombrie, sau dacă până la această dată
nu s-a produs îngheţ, se va transmite mesaj de avertizare în ziua în care s-a observat primul îngheţ din
toamnă respectivă.
Mod de transmitere: În clar, sub formă: “Avertizare de îngheţ” – Postul meteorologic sau staţia
hidrometrică...,
Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...: s-a produs îngheţ de la
ora..., sau încă din cursul nopţii (după caz).
B. Mesaje de agravare (M=2)
PRECIPITAŢII ATMOSFERICE (W 3 = 5)
– ploi care totalizează cantităţi de 30 l/m2 sau mai mult, într-un interval mai mic de 3 ore, care nu
a permis sa se dea avertizare.
Mod de transmitere: În clar, sub formă: “Agravare de precipitaţii” – Postul meteorologic sau staţia
hidrometrică...,
orele... şi...; ploaia continuă sau s-a oprit (după caz) şi este sau a fost însoţită de oraj (după caz.
– ploi care totalizează 15 l/m2 sau mai mult, în următoarele 3 ore sau mai puţin, după o avertizare
de precipitaţii.
Mod de transmitere: În clar, sub formă: “Agravare de precipitaţii” – Postul meteorologic sau staţia
hidrometrică...,
orele... şi...; ploaia continuă sau s-a oprit (după caz) şi este sau a fost însoţită de oraj (după caz).
C. Mesaje “Meteor roşu” (M = 0)
PRECIPITAŢII ATMOSFERICE, NINSORI ABUNDENTE, STRAT GROS DE ZĂPADĂ (W 3 = 5)

– ploi care totalizează 25 l/m2 pe ora şi produc creşteri bruşte de niveluri în pâraie şi văi, curgeri intense
de strat de apă pe versanţi, antrenând cantităţi mari de sol şi de bunuri situate pe aceştia, sau 30 l/m 2 pe
ora, chiar dacă nu s-au produs efectele de mai sus.
Mod de transmitere: În clar, sub formă: “Meteor roşu de precipitaţii” – Postul meteorologic sau
orele... şi...; ploaia continuă sau s-a oprit (după caz) şi este sau a fost însoţită de oraj (după caz).
– ninsori abundente care produc creşterea semnificativă a stratului de zăpadă cu 20 cm în 24 de ore sau
mai puțin şi care determină înzăpezirea drumurilor şi a căilor ferate, creând pericol de prăbuşire a
acoperişurilor şi a unor construcţii.
Mod de transmitere: În clar, sub formă: “Meteor roşu de precipitaţii” – Postul meteorologic sau
Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...: ninsoare a depus între
421
orele... şi..., cm zăpadă; ninsoarea continuă, sau ninsoarea s-a oprit (după caz).
DEPUNERI DE GHEAŢĂ (W 3 = 6)
– când se produc depuneri abundente de gheaţă pe conductorii aerieni, determinând avarierea acestora
prin greutatea gheţii, sau prin asocierea cu vânt puternic, precum şi polei şi gheaţă pe sol, care
periclitează circulaţia pe drumurile publice.
Mod de transmitere: În clar, sub formă: “Meteor roşu de chiciură” – Postul meteorologic sau staţia
hidrometrică...,
Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...: în zona postului/staţiei
s-a depus chiciură începând cu ora...; au fost rupte fire telefonice şi electrice şi s-a îndoit stâlpul
radiotelefonului (după caz); sau “Meteor roşu de polei” – Postul meteorologic sau staţia hidrometrică...
Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...; s-a depus polei din
burniţă sau ploaie (după caz) de la ora...; depunerea continuă (după caz); s-au produs accidente rutiere,
se circulă greu (după caz).
TRANSPORT DE ZĂPADĂ, VISCOL (W 3 = 7)

– când ninsorile abundente sunt însoţite de vânt cu viteze mari, care produce troienirea zăpezilor pe
porţiunile deschise de teren şi poate împiedica desfăşurarea normală a activităţilor economico-sociale.
Mod de transmitere: În clar, sub forma “Meteor roşu de viscol” Postul meteorologic sau staţia
hidrometrică... Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...; ninge
abundent şi vântul suflă tare, viscolind şi troienind zăpada, începând de la ora...
ORAJ, GRINDINĂ (W 3 = 8)
– ori de câte ori se produc căderi de grindină (care se poate aşterne şi sub forma unui strat continuu) şi
produc pagube.
Mod de transmitere: În clar, sub forma “Meteor roşu de grindină” Postul meteorologic sau staţia
hidrometrică... Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...; grindină
abundentă între orele..., şi...; dimensiunea bobului... cm; s-au produs următoarele pagube (după caz)...
VIJELIE, TROMBĂ (W 3 = 9)
– când se produc intensificări bruşte ale vântului, care provoacă ruperi de copaci, doborâturi de
păduri, avarieri la acoperişuri şi construcţii, vârtejuri care ridică de pe sol praf, obiecte şi materiale
uşoare (fân, nutreţ, recolte depozitate în câmp). Acestea sunt adesea însoţite de oraje (descărcări
electrice) şi de căderi de grindină.
Mod de transmitere: În clar, sub forma “Meteor roşu de furtună (vijelie)” Postul meteorologic sau
staţia hidrometrică... Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...;
vântul bate puternic de la ora..., sau a bătut puternic între orele... şi... (atunci când durata fenomenului a
fost scurtă şi nu a putut fi avertizat în timpul desfăşurării sale); au fost rupţi copaci, smulse acoperişuri,
etc. (după caz) şi este sau a fost însoţit de oraj şi de căderi de grindină (după caz).
ÎNGHEŢ TÂRZIU SAU TIMPURIU (numai de la unităţile dotate cu termometru) (W3 =/)
– ori de câte ori temperatura aerului scade sub –4°C – primăvara după 20 martie şi toamna
înainte de 15 octombrie – iar vegetaţia este în plină dezvoltare sau ciclul de vegetaţie nu s-a încheiat.
Mod de transmitere: În clar, sub forma “Meteor roşu de îngheţ” Postul meteorologic sau staţia
hidrometrică... Comună..., judeţul..., LaLaLaLoLoLo..., ziua, luna, anul, ora şi minutul transmiterii...;
temperatura minimă... °C.
D. Posturile meteorologice nu transmit mesaje de ameliorare
Forma mesajului de avertizare, codificat la staţia meteorologică:
LaLaLaLoLoLo 555MW3 (YYLnLnAn) 1G’G’gg 2G” G” gg 6RRRR
7wwW1W2 4E’sss 9SpSpspsp +++
Semnificaţia literelor şi cifrelor simbolice este:

422
Grupa LaLaLaLoLoLo
– LaLaLa latitudinea fără prima cifră (4)

– LoLoLo longitudinea fără prima cifră (2)
Grupa 555MW3
– 555 indicator pentru secţiunea 5

–M felul mesajului. M se codifică după următorul tabel de cod:

0 Meteor roşu
1 Avertizare
2 Agravare
W3 fenomenul meteorologic avertizat. Se codifică după următorul tabel:

5 Precipitaţii, ninsori abundente, strat gros de zăpadă
6 Depuneri de gheaţă
7 Transport de zăpadă, viscol
8 Oraj sau grindină
9 Vijelie, trombă
/ Îngheţ târziu sau timpuriu
Staţia colectoare va utiliza pentru W 3 cifrele de cod corespunzătoare fenomenului constatat.

Cifrele de cod 0,1,2,3,4 nu se utilizează.
Grupa YYLnLnAn va fi inclusă numai în cazul în care mesajul ALERT PLUVIO se transmite în altă
zi decât cea în care s-au produs fenomenele conţinute în avertizare.
YY ziua din lună (01... 31)
LnLn luna anului (01... 12)
An anul (Cod an)
Tabela de cod pentru An:

Anul Cod
1999 9
2000 0
2001 1
... ...
2008 8
Grupa 1G’G’gg – ora şi minutul începutului fenomenului avertizat

1 cifra de control
G’G’gg ora şi minutele, exprimate conform UTC, la care se produce fenomenul avertizat.
Grupa 2G” G” gg – Ora şi minutele încetării fenomenului avertizat

2 cifra de control
G” G” gg ora şi minutele, exprimate conform UTC, la care încetează fenomenul avertizat.
Grupa 6RRRR – conţine cantitatea de precipitaţii

6 cifra de control
RRRR cantitatea de precipitaţii căzută în intervalul de timp stabilit prin G’G’gg şi G” G” gg. Se exprimă în
litri şi zecimi de litru.
423
Grupa 7wwW1W2
7 cifra de control
ww timpul în momentul observaţiei şi în ora precedentă. Se codifică conform tabelei de cod 4677.
W1W 2 timpul pe trecut. Se codifică conform tabelei de cod 4561.
Grupa 4E’sss
8 cifra de control
E’ starea solului acoperit cu zăpadă. Se codifică conform codului 0975.
sss grosimea stratului de zăpadă, exprimat în cm. Se codifică conform codului 3889.
Grupa 9SpSpspsp
Ori de câte ori va fi cazul, se vor transmite informaţii suplimentare în grupele 9SpSpspsp:
919MwDa - grupa cu date despre vijelie;
927S6Tw - grupa cu date despre depunerile solide;
926Soio - grupa cu date despre brumă şi precipitaţii colorate;
929S8 S'8 - grupa cu date despre spulberarea de zăpadă şi/sau zăpadă viscolită
932RR - grupa cu date despre dimensiunea grindinei.
Toate aceste grupe sunt detaliate în Secţiunea 3.

Grupa +++ grupa de atenţionare.
Această grupă se va transmite ori de câte ori staţia colectoare deţine şi alte informaţii despre
starea vremii de la post, care din motive de codificare (mesaj prea lung), nu au putut fi incluse în mesaj.
Dacă SRP consideră necesare aceste date, va contacta telefonic staţia colectoare pentru detalii.
Exemplu:
La postul meteorologic Roma, din judeţul Botoşani, cu coordonatele 47°50’ şi 26°38’, în ziua de
15 octombrie 1999 au căzut 16,8 l/mp, între orele 1220 şi 1440. Ploaia continuă şi nu este însoţită de oraj
sau de alte fenomene.
Mesajul codificat va fi:
750638 55515 11220 21440 60168 76366.
424
6.7. MESAJELE PLUVIO – ZILNICE ŞI DECADALE
Mesajele PLUVIO în clar de la posturile meteorologice sunt codificate şi transmise de

către staţiile judeţene sau colectoare.
Intervalul pentru care sunt măsurate precipitaţiile atât zilnice cât şi cele decadale este 06 –
06 UTC.
A) Structura mesajelor:
LaLaLaLoLoLo 6RRRRtR 6RRRRtR (4E’sss)
B) Reguli generale:
a) Grupele de precipitaţii zilnice şi decadale sunt obligatorii.
b) Posturile cu transmisie zilnică
- în zilele de 11, 21 şi prima zi a lunii următoare, mesajul PLUVIO va conţine şi grupa cu
precipitaţii pe decadă (precipitaţiile fiind măsurate zilnic în intervalul 06-06 UTC), în
celelalte zile fiind transmisă numai grupa cu precipitaţii zilnice.
- în cazul existenţei stratului de zăpadă, în grupa 4E’sss se va transmite caracterul şi
grosimea stratului de zăpadă din ziua respectivă, inclusiv în zilele de 11, 21 şi prima zi a
lunii următoare.
c) Posturile cu transmisie decadală

- în zilele de 11, 21 şi prima zi a lunii următoare mesajul PLUVIO va conţine grupa cu
precipitaţii pe decadă.
- în cazul existenţei stratului de zăpadă, în grupa 4E’sss se va transmite caracterul şi
grosimea stratului de zăpadă din ziua respectivă.
C) Semnificaţia grupelor
Grupa LaLaLaLoLoLo
LaLaLa - latitudinea fără prima cifră (4)
LoLoLo - longitudinea fără prima cifră (2)
Grupa 6RRRRtR – conţine cantitatea zilnică de precipitaţii

RRRR – cantitatea de precipitaţii, în clar, în litrii şi zecimi de litru
RRRR se va codifica 0000 în cazul lipsei precipitaţiilor
RRRR se va codifica //// în cazul în care cantitatea de precipitaţii este nedisponibilă
RRRR se va codifica 9999 în cazul picăturilor (cantitate sub 0.1 l/mp)
RRRR se va codifica 0001- 9998 pentru cantităţi cuprinse între 0.1 – 999.8 l/mp. Pentru cantităţi
mai mari de 999,8 l/mp se va folosi cifra de cod 9998.
tR – durata perioadei de referinţă pentru cantitatea de precipitaţii
tR = 3 pentru cantitatea zilnică de precipitaţii
Grupa 6RRRRtR – conţine cantitatea decadală de precipitaţii

RRRR – cantitatea de precipitaţii, în clar, în litrii şi zecimi de litru
RRRR se va codifica 0000 în cazul lipsei precipitaţiilor
RRRR se va codifica //// în cazul în care cantitatea de precipitaţii este nedisponibilă
RRRR se va codifica 9999 în cazul picăturilor (cantitate sub 0.1 l/mp)
RRRR se va codifica 0001- 9998 pentru cantităţi cuprinse între 0.1 – 999.8 l/mp. Pentru cantităţi
mai mari de 999,8 l/mp se va folosi cifra de cod 9998.
tR – durata perioadei de referinţă pentru cantitatea de precipitaţii
tR = 4 pentru cantitatea decadală de precipitaţii
Grupa 4E’sss
Conţine informaţii referitoare la stratul de zăpadă.
E’ – starea solului acoperit cu zăpadă sau gheaţă măsurabilă
425
Cod 0975
0 Sol acoperit, în cea mai mare parte, de gheaţă
Zăpadă compactă sau umedă (cu sau fără gheaţă), ce acoperă mai puţin
1
de jumătate din sol
Zăpadă compactă sau umedă (cu sau fără gheaţă), ce acoperă cel puţin
2
jumătate din sol, fără a-l acoperi însă complet
3 Strat uniform de zăpadă compactă sau umedă, ce acoperă complet solul
Strat neuniform de zăpadă compactă sau umedă, ce acoperă complet
4
solul
Zăpadă uscată, pufoasă (afânata), acoperind mai puţin de jumătate din
5
sol
Zăpadă uscată, pufoasă (afânata) acoperind cel puţin jumătate din sol
6
(fără a-l acoperi complet)
Strat uniform de zăpadă uscată, pufoasă (afânata), ce acoperă complet
7
solul
Strat neuniform de zăpadă uscată, pufoasă (afânata), ce acoperă complet
8
solul
9 Zăpadă acoperind complet solul – troiene mari
sss – grosimea stratului de zăpadă în cm
COD 3889
Cifră de cod Înălţimea stratului de zăpadă în centimetri
000 nu se foloseşte
001 1 cm
002 2 cm
. .
. .
. .
010 10 cm
. .
. .
. .
996 996 cm
997 Sub 0,5 cm
998 Strat de zăpadă discontinuu
999 Măsurarea imposibilă sau imprecisă
426
6.8 GRUPELE DIN MESAJELE SYNOP CARE SE TRANSMIT ÎN SECŢIUNEA 5 PRIN
DECIZIE NAŢIONALĂ
1. Grupa 6RRRR – folosită pentru a transmite cantitatea de precipitaţii din ultima ora, la staţiile cu
program de transmitere orară a precipitaţiilor.
RRRR – cantitatea de precipitaţii, în clar.

În cazul în care sunt semnalate precipitaţii slabe (urme), sub 0.1 l/mp, grupa va avea forma
69999. Pentru cantităţi de precipitaţii de 999.8 l/m2 sau mai mult, grupa are forma 69998.
În cazul în care nu au fost semnalate precipitaţii, grupa va avea forma 60000.
În cazul în care cantitatea de precipitaţii pe o ora este nedisponibila, grupa va avea forma
6////.
Grupa cu cantitatea de precipitaţii pe o ora va fi inclusă în toate mesajele transmise de
staţiile cu program orar de transmitere a precipitaţiilor.
2. Grupa 10d’d’d’ – folosită pentru transmitere datelor privind densitatea zăpezii
10 – indicator al grupei
d’d’d’ – densitatea zăpezii, exprimată în sutimi de g/cm3. Este densitatea medie a celor trei
probe.
Exemplu: densitatea este 0,23 g/cm3. Grupa are forma 10023

Densitatea zăpezii se măsoară şi grupa se transmite în zilele de 5, 10, 15, 20, 25 şi ultima zi a
lunii, la ora 06 UTC, dacă în ziua respectivă a existat strat de zăpadă cu grosimea egală sau mai
mare de 5 cm.
3. Grupa 20E’E’E’ – folosită pentru a transmite date referitoare la echivalentul în apă al zăpezii.
20 – indicator al grupei
E’E’E’ – echivalentul în apă al zăpezii, exprimat în l/m2, valoare obţinută prin calcul. În calcul
se iau înălţimea medie şi densitatea medie a celor trei probe.
Exemplu: echivalentul este 34,5 l/m2. Grupa are formă: 20035

Grupa cu echivalentul în apă al zăpezii se va transmite imediat după grupa 10d’d’d’.
427
6.9 MESAJE AGRO
A) 55511 (AGTS) – MESAJ AGROMETEOROLOGIC ZILNIC DE LA STAŢIILE METEOROLOGICE

CARE FAC MĂSURĂTORI DE TEMPERATURĂ A SOLULUI LA TERMOMETRELE DE LA
SUPRAFAŢA SOLULUI ŞI DE LA ADÂNCIME (INDIFERENT DE ANOTIMP).
a) Structura mesajului
55511 IIiii 0snT0T0T0 2snT5T5T5 3snT10T10T10 4snT20T20T20 5snT50 T50 T50 6sn T100 T100 T100 66611 1sn Tx
Tx Tx 2sn Tn Tn Tn
b) Semnificaţii
55511- indicator numeric al mesajului
II-Indicator regional (pentru România =15)
iii-indicativul SYNOP al staţiei meteorologice
sn – cod pentru semnul temperaturii
0,2,3,4,5,6. - cifre de control ale grupelor din mesaj
66611- indicator numeric prin care se anunţă că mesajul respectiv continuă
T0 T0 T0 – temperatura medie zilnică la suprafaţa solului, exprimată în grade Celsius şi zecimi de grad
T5 T5 T5... T100 T100 T100 – temperatura medie zilnică a solului, în grade şi zecimi de grad, la adâncimile:
5, 10, 20, 50, 100 cm
Tx Tx Tx – temperatura maximă a suprafeţei solului în ultimele 24 de ore (intervalul 18 – 18 UTC), în
grade şi zecimi de grad.
Tn Tn Tn - temperatura minimă a suprafeţei solului în ultimele 24 de ore (intervalul 06 – 06 UTC), în
grade şi zecimi de grad.
c) Transmitere
Mesajul 55511 se întocmeşte şi se transmite zilnic după observaţia de la ora 06 UTC.
d) Exemplu:
55511 15335 00192 20170 30172 40167 50158 60150 66611 10417 20063
B) 55512 (AGTS) – MESAJ AGROMETEOROLOGIC ZILNIC DE LA STAŢIILE METEOROLOGICE

CARE FAC MĂSURĂTORI DE TEMPERATURĂ A SOLULUI NUMAI LA SUPRAFAŢA SOLULUI.
a) Structura mesajului
55512 IIiii 0snT0 T0 T0 1sn Tx Tx Tx 2sn TnTnTn
b) Semnificaţii
55512 – indicatorul numeric al mesajului
II-Indicator regional (pentru România =15)
iii-indicativul SYNOP al staţiei meteorologice
0,1,2 - cifre de control ale grupelor din mesaj
T0 T0 T0 – temperatura medie zilnică la suprafaţa solului exprimată în grade Celsius şi zecimi de grad
Tx Tx Tx – temperatura maximă a suprafeţei solului în ultimele 24 de ore (intervalul 18- 18 UTC), în grade
şi zecimi de grad.
Tn Tn Tn - temperatura minimă a suprafeţei solului în ultimele 24 de ore (intervalul 06-06 UTC), în grade
şi zecimi de grad.
c) Transmitere
Mesajul 55512 se întocmeşte şi se transmite zilnic după observaţia de la ora 06 UTC.
d) Exemplu:
55512 15428 00166 10330 20100
428
C) 55515 (AGTX) – MESAJ AGROMETEORLOGIC DECADAL, CARE CONŢINE DATE MEDII
DECADICE REFERITOARE LA TEMPERATURA SOLULUI.
a) Structura mesajului:
55515 IIiii 0sn ToToTo 2snT5T5T5 3snT10T10T10 4 snT20T20T20
5snT50T50T50 6snT100T100T100 66615 1snTxTxTx 2Y’Y’aa 3snTnTnTn 4Y’Y’aa
b) Semnificaţii:
55515– indicator numeric al mesajului
II – indicator regional (pentru România = 15)
iii – indicativul SYNOP al staţiei meteorologice
0, 2, 3, 4, 5, 6. - cifre de control ale grupelor din mesaj
66615 – indicator numeric prin care se anunţă că mesajul respectiv continuă
T0T0T0 – temperatura medie decadică a suprafeţei solului, exprimată în grade şi zecimi de grad
T5T5T..5. T100T100T100 - temperatura medie decadică a solului, exprimată în grade şi zecimi de grad, la
adâncimile: 5, 10, 20, 50 şi 100 cm
TxTxTx – temperatura maximă decadală, a suprafeţei solului, exprimată în grade şi zecimi de
grad – (din datele zilnice din intervalul 18.00 – 18.00 UTC)
Y’ Y’aa – data când s-a produs maximă decadală (ziua şi luna). Această grupă se repetă dacă este
cazul (maximă s-a produs în mai multe zile din decadă).
TnTnTn – temperatura minimă decadală a suprafeţei solului, exprimată în grade şi zecimi de grad –
(din datele zilnice din intervalul 18.00 – 18.00 UTC)
Y’ Y’aa – data când s-a produs minimă decadală (ziua şi luna). Această grupă se repetă dacă este
cazul (minimă s-a produs în mai multe zile din decadă).
D) 55516 (AGTX) – MESAJ AGROMETEOROLOGIC DECADAL CARE CONŢINE DATE DECADALE

DE TEMPERATURĂ A SUPRAFEŢEI SOLULUI.
55516 Iiiii 0snT0T0T0 1snTxTxTx 2Y’Y’aa 3snTnTnTn 4Y’Y’aa
b) Semnificaţii:
iii – indicativul SYNOP al staţiei meteorologice
0, 1, 2, 3, 4 - cifre de control ale grupelor din mesaj
T0T0T0 – temperatura medie decadică a suprafeţei solului, exprimată în grade şi zecimi de grad
TxTxTx – temperatura maximă decadală, a suprafeţei solului, exprimată în grade şi zecimi de grad
TnTnTn – temperatura minimă decadală a suprafeţei solului, exprimată în grade şi zecimi de grad
Y’ Y’aa – data când s-a produs maximă şi respectiv minimă decadală (ziua şi luna). Această grupă se
repetă dacă minimă sau maximă s-au produs în mai multe zile din decadă).
E) 55517 (AGCX) – MESAJ AGROMETEOROLOGIC DECADAL, CARE CONŢINE DATE

REFERITOARE LA ELEMENTELE METEOROLOGICE REZULTATE DIN OBSERVAŢIILE ŞI
MĂSURĂTORILE CLIMATOLOGICE.
55517 - II iii 0YRYRYZYZ 1sn TxTxTx 2Y’Y’aa 3snTnTnTn 4Y’Y’aa 5snTmTmTm 6UU//7RRRR 8s’s’ s’ /
b) Semnificaţii:
55517 – indicator numeric al mesajului
iii – indicativul staţiei meteorologice
0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. - cifre de control ale grupelor din mesaj
Sn – cod pentru semnul temperaturii
429
YRYR – numărul zilelor cu precipitaţii lichide din decadă
YZYZ – numărul zilelor cu precipitaţii solide din decadă
TxTxTx – temperatura maximă decadală a aerului (din datele zilnice din intervalul 18.00 – 18.00 UTC)
Y’Y’ aa – data când s-a produs maximă (ziua şi luna). Această grupă se repetă dacă este cazul
(maximă s-a produs în mai multe zile din decadă).
TnTnTn – temperatura minimă decadală a aerului (din datele zilnice din intervalul 18.00 – 18.00 UTC)
Y’Y’aa – data când s-a produs minimă (ziua şi luna). Această grupă se repetă dacă este cazul
(minimă s-a produs în mai multe zile din decadă).
TmTmTm – temperatura medie decadală a aerului (din datele zilnice din intervalul 18.00 – 18.00 UTC)
UU – umezeala relativă a aerului (medie decadală, exprimată în procente). Pentru umezeala decadală
de 100% se va transmite 99.
RRRR – cantitatea totală de precipitaţii (mm) din decadă (suma precipitaţiilor este făcută pe intervalele
climatologice 18 – 18 UTC). În cazul când nu au fost precipitaţii, grupa are forma 70000. Picăturile
se transmit 79999. Cantităţile nedisponibile se codifică cu 7////. Cantităţile cuprinse între 0.1 şi
999.8 se codifică cu cifre de la 0001 la 9998. Cantităţile mai mari de 999.8 se codifică tot cu 9998.
s’s’s’ – grosimea stratului de zăpadă (cm) din decadă. În cazul lipsei stratului de zăpadă, grupă se
transmite şi are forma 8000/.
F) Dispoziţii generale:
- după indicativul numeric 66611, din mesajul 55511, nu se transmit decât temperatura
maximă la suprafaţa solului (1snTxTxTx) şi temperatura minimă la suprafaţa solului (2snTnTnTn);
*0 în mesajele decadale se va respecta condiţia: temperatura minimă < temperatura medie <
temperatura maximă;
*1 pentru mesajul 55511, dacă la o anumită adâncime termometrul este defect, datele nefiind
disponibile, se trec bare (////). Ex: 0////, 2////, 3////, etc.
*2 în mesajele 55511 şi 55515 lipseşte grupa cu cifra de control 1, nemaiexistând observaţii la
adâncimea de 2 cm, singurele cifre de control, pentru temperatura la adâncime, fiind: 2, 3, 4,
5, 6;
*3 o staţie meteorologică poate transmite într-o zi numai unul dintre mesajele 55511 sau 55512,
indiferent de anotimp.
*4 o staţie meteorologică poate transmite la decada numai unul dintre mesajele 55515 sau 55516,
indiferent de anotimp.
430
INSTRUCȚIUNI
PENTRU STAȚIILE METEOROLOGICE
BUCUREȘTI – 2017
Dr. Elena MATEESCU
Elaborare științifică:
Dr. Ioan RALIȚĂ, Dr. Ancuța MANEA, Dr. Maria COȘCONEA
Elena TOMA, Deniza DONCIULESCU
Paula MACO, Alexandru DUMITRESCU, Gina TIRON, Adelina Camelia POTRA
Cuprins
Capitolul I ………………………………………………………………………………………. 431

Structura mesajelor CLIMAT I și II transmise în flux rapid ……………………………….. 431
I.A. Mesajul – CLIMAT I ………………………………………………………………… 431
I.A.1. Schema mesajului CLIMAT I ………………………………………………. 431
I.A.2. Semnificația grupelor ………………………………………………………. 431
I.A.3. Exemple ……………………………………………………………………… 433
I.B. Mesajul - CLIMAT II ……………………………………………………………….. 434
I.B.1. Schema mesajului CLIMAT II ……………………………………………… 434
I.B.2. Semnificația grupelor ………………………………………………………. 434
I.B.3. Reguli pentru transmiterea fenomenelor meteorologice ……………….. 435
Capitolul II ……………………………………………………………………………………… 436

Transmiterea mesajelor CLIMAT I și CLIMAT II …………………………………………... 436
II.A. Generalități …………………………………………………………………………. 436
II.B. Transmiterea mesajelor CLIMAT I – prin SMS în caz de incident …………..... 436
II.C. Transmiterea mesajelor CLIMAT II – prin SMS în caz de incident …………… 437
Capitolul III …………………………………………………………………………………….. 438

Specificații în funcție de tipul și programul stațiilor meteorologice ………………………. 438
III.A. Transmiterea prin aplicațiile software ale stațiilor automate .…………………. 438
III.A.1. Personal complet ………………………………………………………….. 438
III.A.2. Număr redus de personal ………………………………………………. 438
III.B. Transmiterea mesajelor CLIMAT I și II în caz de incident …………………….. 439
III.C. Precizări generale………………………………………………………………….. 440
CAPITOLUL I
STRUCTURA MESAJELOR CLIMAT I și II, TRANSMISE ÎN FLUX RAPID
Ziua pentru care se raportează mesajul este ziua „climatologică” , considerată în intervalul orar
18 UTC ziua precedentă ÷ 18 UTC ziua curentă.
Exemplu: ziua climatologică 12 aprilie conține date din intervalul: 11 aprilie ora 18:00 UTC
÷ 12 aprilie, ora 18:00 UTC. Din cauza decalajului de 30 minute între ora efectuării observațiilor
și ora la care se raportează acestea, intervalul orar real este: 17:31 UTC (ziua de 11 aprilie) –
17:30 UTC (ziua de 12 aprilie).
Mesajele CLIMAT I și II conțin date climatologice care sunt necesare pentru alimentarea
automată a bazei de date, în vederea creării în mod operativ automat a sintezelor meteorologice lunare.
I.A. MESAJUL – CLIMAT I
I.A. 1. Schema mesajului CLIMAT I
12snTsTsTs 22snTXTXTX 32snTnTnTn 4LRRRR 5ff6ZZ 71//// 72//// 73////
Mesajul CLIMAT I va conține obligatoriu toate grupele, cu excepția grupelor 71//// , 72//// și
73//// care sunt opționale.
Între două grupe se lasă pauză.
I.A. 2. Semnificația grupelor

I.A. 2. a. Grupa 12snTsTsTs
Aceasta grupă este inclusă pentru a indica temperatura medie a suprafeței solului, obținută din
valorile temperaturii suprafeței solului la termenele principale de observatie: 00, 06, 12, 18 UTC.
12 – indicatorul grupei;
sn – semnul temperaturii. (sn are valoarea 0, pentru temperaturi pozitive și valoarea 1, pentru
temperaturi negative);
TsTsTs – temperatura medie a suprafeței solului, în grade și zecimi de grad, determinată din
valorile temperaturii suprafeței solului, la termometrul ordinar de sol, la termenele principale de
observație 00, 06, 12 și 18 UTC.
În cazul în care datele nu sunt disponibile, se trec bare oblice (////), grupa având forma: 12////.
I.A.2.b. Grupa 22snTXTXTX

Această grupă este inclusă pentru a indica temperatura maximă a suprafeței solului.
TXTXTX – temperatura maximă a suprafeței solului, în grade și zecimi de grad.
În cazul în care datele nu sunt disponibile, se trec bare (////), grupa având forma: 22////.
I.A.2.c. Grupa 32snTnTnTn

Această grupă este inclusă pentru a indica temperatura minimă a suprafeței solului.
TnTnTn – temperatura minimă a suprafeței solului, în grade și zecimi de grad.
În cazul în care datele nu sunt disponibile, se trec bare (////), grupa având forma: 32////.
431
I.A.2.d. Grupa 4LRRRR
În această grupă se transmit informații referitoare la caracterul precipitațiilor și la suma cantităților
de precipitații căzute în 24 de ore.
L – caracterul precipitațiilor (căzute în ziua “climatologică” considerată în intervalul orar 18
UTC ziua precedentă ÷ 18 UTC ziua curentă). Se codifică după următorul tabel:
Tabel 1
Caracterul Valoarea indicatorului
precipitațiilor L
lichide 1
solide 2
mixte 3
datele nu sunt disponibile /
nu au fost precipitații 0
RRRR – suma cantităților de precipitații, în clar (în litri și zecimi de litru).

În cazul în care datele nu sunt disponibile (cantitate și caracter), grupa 4 se transmite și va avea
forma: 4/////.
În cazul în care se cunoaște cantitatea și nu se cunoaște caracterul, grupa 4 se transmite și va
avea forma 4/RRRR (unde RRRR are o valoare cuprinsă între 0001 și 9998) – această prevedere este
valabilă NUMAI pentru stațiile meteorologice cu program redus cu personal.
În cazul în care se știe caracterul, dar nu se poate determina cantitatea, grupa 4 se transmite și
va avea forma:
41//// –precipitații lichide
42//// –precipitații solide
43//// –precipitații mixte.
Când nu sunt precipitații, grupa 4 se transmite și va avea forma: 40000.
Pentru precipitațiile atmosferice cu cantitate „urme de picături”, grupa 4LRRRR, din mesajul
CLIMAT I, va avea una dintre formele următoare:
419999 – urme de picături de precipitații lichide
429999 – urme de picături de precipitații solide
439999 – urme de picături de precipitații mixte
4/9999 – urme de picături de precipitații cu caracter necunoscut – valabilă NUMAI pentru stațiile
meteorologice cu program redus cu personal.
Pe perioada sezonului cald, când se produc averse de grindină fără precipitații lichide, L
va fi codificat cu 2 (solide).
Pe perioada sezonului cald, când se produc averse de grindină însoțite de precipitații
lichide, L va fi codificat cu 3 (mixte).
I.A.2.e.Grupa 5ff6ZZ
În această grupă se transmit informații despre viteza maximă a vântului la rafală și gradul de
acoperire a suprafeței solului cu zăpadă.
ff – viteza maximă a vântului la rafală. Valoarea se alege din toate cele 24 de termene de
observație și din mesajele ALERT. În cazul în care există cel puțin o valoare indisponibilă pentru acest
parametru, se va considera că este indisponibil.
În cazul în care datele nu sunt disponibile, ff se codifică // (cu bare oblice).
6 – indicator pentru gradul de acoperire a suprafeței solului cu zăpadă;

ZZ – gradul de acoperire a suprafeței solului cu zăpadă, apreciat prin cifre de la 01 la 10.
Observația se efectuează la ora 06 UTC.
432
În cazul în care nu există zăpadă sau vânt în rafale, parametrii ff sau ZZ se codifică 00 (cu
zero).
Când nu sunt strat de zăpadă și vânt în rafale, grupa 5 se transmite și va avea forma:
500600.
În cazul în care nu s-au putut determina (date nedisponibile), parametrii ff sau ZZ se codifică //
(cu bare oblice).
I.A.2.f.Grupa 71//// (utilizată atât în aplicațiile software ale stațiilor meteorologice automate, cât și
pentru transmisie SMS în caz de incident)
Stație meteorologică cu personal complet, nu au fost semnalate fenomene, nu există mesajul
CLIMAT II.
I.A.2.g. Grupa 72//// (utilizată atât în aplicațiile software ale stațiilor meteorologice automate, cât și
Stație meteorologică cu număr redus de personal, program cu 10 ore sau mai puțin de observații
cu personal, nu se transmite niciodată mesajul CLIMAT II.
I.A.2.h. Grupa 73//// (utilizată atât în aplicațiile software ale stațiilor meteorologice automate, cât și
Statie meteorologică cu număr redus de personal, program de observații cu personal între 23 și 11
ore, nu au fost fenomene sau nu au putut fi observate, nu există mesajul CLIMAT II.
I.A.2.i. Grupa 7///// (utilizată numai în aplicațiile software ale stațiilor meteorologice automate, nu
și pentru transmisie SMS în caz de incident)
Au fost fenomene meteorologice și program de observații și se transmite mesajul CLIMAT II.
Mărimea nu va fi vizualizată în CLIMAT I de către aplicația software SIMIN Console.
I.A.3. Exemple
I.A.3.a. Date înscrise în registrul meteorologic unic în format electronic

Temperatura medie a solului –2,20C
Temperatura maximă a solului –0,60C
Temperatura minimă a solului –4,50C
Nu au fost precipitații 0,0 l/mp
Nu a fost vânt în rafale 0,0 m/s
Gradul de acoperire cu zăpadă 8
Mesaj CLIMAT I: 121022 221006 321045 400000 500608
I.A.3.b. Date înscrise în registrul meteorologic unic în format electronic

Temperatura medie a solului –1,30C
Temperatura maximă a solului 0,80C
Temperatura minimă a solului –5,00C
Ninsoare-cantit. de precipitații 1,5 l/m2
Vânt cu rafala maximă 11,0 m/sec
Gradul de acoperire cu zăpadă 10
Mesaj CLIMAT I: 121013 220008 321050 420015 511610
433
I.B. MESAJUL CLIMAT II
ATENȚIE: Fenomenele meteorologice care încep la orele 17:31 se trec în ziua următoare.
I.B.1. Schema mesajului CLIMAT II
FF GIGIgIgI X1GFGFgFgF FF GIGIgIgI X1GFGFgFgF etc
I.B.2. Semnificația grupelor
I.B.2.a. Grupa FF
Această grupă indică fenomenul meteorologic.
FF reprezintă codul numeric pentru fenomenul meteorologic. Codificarea se face conform
tabelului de mai jos.
Precizăm că aceste codificări nu trebuie confundate cu cele din „Codul SYNOP”.
Intensitatea fenomenului meteorologic nu se ia in considerație.
Tabel 2
COD COD
DENUMIREA FENOMENULUI DENUMIREA FENOMENULUI
FF FF
HIDROMETEORI LITOMETEORI
Ploaie 60 Pâclă 05
Aversă de ploaie 80 Transport de praf sau nisip la sol 20
Burniță 50 Transport de praf sau nisip la înălțime 21
Ninsoare 70 Furtună de praf sau nisip 22
Aversă de ninsoare 85 Vârtej de praf sau nisip 23
Ninsoare grăunțoasă 77 Perdea de praf sau de nisip 07
Lapoviță 68 Fum 04
Aversă de lapoviță 83 FOTOMETEORI
Măzăriche tare 87
Măzăriche moale 88 Miraj 24
Granule de gheață 79 Coroană solară 00
Grindină 89 Halo solar 01
Ace de gheață 76 ELECTROMETEORI
Aer cețos 10
Ceață joasă 46 Fulger 13
Ceață la distanță 40 Oraj 17
Ceață în bancuri 41 Tunet 99
Ceață cu cer vizibil 42 FENOMENE DIVERSE
Ceață cu cer invizibil 43
Ceață înghețată cu cer vizibil 44 Vânt tare 25
Ceață înghețată cu cer invizibil 45 Vijelie 18
Transport de zăpadă la sol 36
Transport de zăpadă la înălțime 29
Rouă 91
Brumă 26
Chiciură moale 28
Chiciură tare 48
Chiciură transparentă 49
Polei 27
Trombă 19
434
I.B.2.b. Grupa GIGIgIgI X1GFGFgFgF
Aceasta grupă oferă informații despre începutul, sfârșitul și caracterul fenomenului meteorologic
indicat prin FF.
GIGIgIgI – ora și minutele UTC ale începutului fenomenului meteorologic;
X1 – caracterul fenomenului meteorologic. Dacă fenomenul meteorologic este intermitent, se va
folosi caracterul P, iar daca fenomenul este continuu, se va folosi caracterul W;
GFGFgFgF – ora și minutele UTC ale sfârșitului fenomenului meteorologic.
I.B.3. Reguli pentru transmiterea fenomenelor meteorologice
I.B.3. a. Pentru ziua climatologică, datele și fenomenele meteorologice se consideră pe intervalul
17:31 ÷ 17:30 UTC.
I.B.3.b. Momentele de început și sfârșit ale fenomenelor meteorologice se exprimă în ore și minute UTC.
Minutele nu se transformă în zecimi.
I.B.3.c. Fenomenele meteorologice se înscriu în mesajul CLIMAT II în ordinea apariției, indiferent
de momentul la care au încetat, s-au întrerupt sau au reînceput. Dacă încep două
fenomene în același moment de timp nu contează ordinea de înscriere.
În cazul stațiilor meteorologice cu program redus, în cazul în care nu se cunoaște
ordinea apariției lor, nu contează ordinea de înscriere a fenomenelor.
EXEMPLU :
Fenomenele meteorologice înscrise în registrul meteorologic unic în format electronic:
(70) 8:10 ÷ 12:15, 13:05 ÷ 14:18, 16:00 ÷ 17:30

(10) 12:30 ÷ 17:30
Înscrierea fenomenelor meteorologice în mesajul CLIMAT II:
70 0810W1215 10 1230W1730 70 1305W1418 70 1600W1730
I.B.3.d. În cazul depunerilor de gheață (fenomen consemnat în CLIMAT II):

- momentul apariției depunerii va fi acela la care observatorul a constatat existența
acesteia pe conductori și/sau pe obiectele din mediul înconjurător
- momentul de încheiere a depunerii va fi acela în care depunerea nu se mai găsește nici
pe conductori, nici pe obiectele din mediul înconjurător.
În acest fel, informația este în concordanță:

- cu înscrierea în RM-7 a depunerilor, deoarece după scuturarea depunerii de pe conductori și
încheierea cazului în tabelul electronic RM-7 se trece informația cu privire la continuarea
depunerii pe obiectele mediului înconjurător în rubrica „Specificații”. Sau în cazul în care
depunerea nu s-a manifestat pe conductorii chiciurometrului, ci numai pe obiectele mediului
înconjurător, existența acesteia este trecută de către observator în rubrica „Specificații” din RM-7.
- cu mesajele sinoptice în care pe toată existența depunerii (pe conductori și/sau pe obiectele din
mediul înconjurător) se transmit grupele speciale.
Singurele depuneri care nu se pot înscrie în mesajul CLIMAT II, din lipsa unor cifre de cod dedicate,
sunt lapovița care îngheață și ninsoarea care îngheață.
435
CAPITOLUL II
TRANSMITEREA MESAJELOR CLIMAT I și CLIMAT II
II.A. Generalități
După instalarea aplicațiilor software ale stațiilor meteorologice automate
Odată cu instalarea aplicațiilor software ale stațiilor meteorologice automate, procedura de
transmitere a mesajelor CLIMAT I și II se modifică.
Personalul stațiilor meteorologice automate nu va mai transmite mesajul CLIMAT I, acesta
fiind format automat la S.R.P.V (Serviciul Regional de Prevedere a Vremii).
Personalul stațiilor meteorologice automate va transmite mesajul CLIMAT II (numai dacă numărul
de ore de observații cu personal la stația meteorologică este mai mare sau egal cu 11) la S.R.P.V, între
orele 18 și 19 UTC.
II. B. Transmiterea mesajului CLIMAT I – prin SMS în caz de incident
ATENȚIE ! Această procedură nu se folosește de către stațiile meteorologice automate

funcționale.
Pentru telefonul celular se va folosi formatul generic al unui mesaj transmis prin GSM – SMS.
Acesta este următorul:
##antet mesaj#corp telegrama##
unde:
antet mesaj reprezintă tipul datelor (în acest caz va fi “5555”), ziua observației, ora transmisiei
(18) și caracterul telegramei: – starea normală = „1”; corecții = „2”, „3”…..
Exemplu de antet pentru un mesaj CLIMAT I din ziua de 25 a lunii curente de la stația meteorologică
Buzău 15350:
##5555+25181#
corpul telegramei conține indicativul statiei meteorologice (15iii) și mesajul CLIMAT I, ale căror
grupe vor fi despărțite de semnul „+”, iar „/” va fi înlocuit cu „*”.
Exemplu de corp de telegramă pentru un mesaj CLIMAT I:
15350+121022+221006+321045+4*****+5**608##
Dacă în același mesaj SMS se transmit datele de la două sau mai multe puncte de măsurare,
delimitarea între ele se face folosind semnul #.
Exemplu de mesaj CLIMAT I complet, normal:

##5555+25181#15350+121022+221006+321045+4*****+5**608##
Exemplu de mesaj CLIMAT I complet, la prima corectie, dacă este cazul:

##5555+25182#15350+121024+221006+321045+4*****+5**608##
Exemplu de mesaj CLIMAT I complet normal, de la două puncte de măsurare, Buzău și Bisoca:
##5555+25181#15350+121022+221006+321045+4*****+5**610#15285+121013+220008+321050+4100
15+511610##
436
II. C.Transmiterea mesajului CLIMAT II – prin SMS în caz de incident
ATENȚIE ! Această procedură nu se folosește de către stațiile meteorologice automate

funcționale.
Pentru telefonul celular se va folosi formatul generic al unui mesaj transmis prin GSM – SMS.
Acesta este următorul:
unde:
antet mesaj reprezintă tipul datelor (în acest caz va fi „6666”), ziua observației, două caractere
„01”, „02”…care reprezintă continuarea mesajului CLIMAT II de la aceeași stație meteorologică în cazul
mai multor fenomene meteorologice și caracterul telegramei: - starea normală = „1”; corecții = „2”, „3”…..
Exemplu de antet pentru un mesaj CLIMAT II din ziua de 14 a lunii curente:
##6666+14011#
Exemplu de antet pentru continuarea mesajului CLIMAT II din ziua de 14 a lunii curente de la aceeași
stație meteorologică:
##6666+14021#
…și așa mai departe dacă sunt mai multe fenomene.
Corpul telegramei conține indicativul stației meteorologice (15iii) și mesajul C LIMAT II, ale căror
grupe vor fi despărțite de semnul „+”, iar „/ “ va fi înlocuit cu „*”.
Exemplu de corp de telegramă pentru un mesaj CLIMAT II:
15350+70+0810W1215+10+1230W1730+70+1305W1418+70+1600W1730##
Exemplu de telegramă pentru un mesaj CLIMAT II:
##6666+14011#15350+70+0810W1215+ 10+1230W1730+70+1305W1418+70+1600W1730##
În caz de incident (nefuncționare stație meteorologică automată / aplicație software etc.),

personalul stației meteorologice va întocmi și va transmite la S.R.P.V. mesajele CLIMAT I și II (după
caz), imediat după transmiterea mesajului sinoptic de ora 18 UTC, dar fără a depăși ora 19 UTC.
În acest caz, data transmiterii mesajului va corespunde cu data la care se referă datele din
mesaj. În antetul mesajului CLIMAT I se va specifica și ora la care se referă mesajul, și anume ora 18
UTC, după cum este prezentat în Capitolul II, punctul II.B. Antetul mesajului CLIMAT II nu se modifică.
În caz de incident (nefuncționare stație meteorologică automată / aplicație software etc.), în
situația stațiilor meteorologice cu program redus cu personal, se va transmite în mesajul CLIMAT I
temperatura medie a solului din cele trei valori orare măsurate la termenele principale 06, 12, 18 UTC. În
cazul în care personalul stației meteorologice cu număr redus de personal nu poate trimite până la ora
19 UTC mesajele CLIMAT I și II, acestea vor fi transmise a doua zi, cu mențiunea că în antetul mesajului
trebuie să fie înscrisă ziua climatologică la care se referă mesajul, iar în antetul mesajului CLIMAT I și
ora 18 UTC. (vezi Capitolul II, punctul II.B ).
437
CAPITOLUL III
SPECIFICAȚII ÎN FUNCȚIE DE TIPUL ȘI PROGRAMUL

STAȚIILOR METEOROLOGICE
III.A. TRANSMITEREA PRIN APLICAȚIILE SOFTWARE ALE STAȚIILOR METEOROLOGICE

AUTOMATE
III. A.1. Personal complet

III.A.1.1. Stații meteorologice automate fără traductori de temperatura solului – personal
complet
MESAJUL CLIMAT I
Personalul introduce prin opțiunea de „Corecții” a aplicațiilor software ale stațiilor meteorologice
automate valorile măsurate în mod clasic ale temperaturii suprafeței solului (ordinare, minime, maxime)
– în funcție de dotarea stației meteorologice – la termenele sinoptice principale. De asemenea, în
perioada în care nu funcționează traductorul de precipitații, cantitățile măsurate de către personal vor fi
introduse prin opțiunea de „Corecții” a aplicațiilor software ale stațiilor meteorologice automate.
În cadrul mesajului sinoptic de ora 19 UTC personalul completează zilnic valorile parametrilor: L
(tipul precipitațiilor), ZZ (gradul de acoperire cu strat de zăpadă) și indicatorul privind includerea sau
omiterea mesajului CLIMAT II.
Personalul nu va întocmi mesajul CLIMAT I. Acesta se va crea automat la S.R.P.V. din
datele transmise în cadrul mesajelor sinoptice.
MESAJUL CLIMAT II
Se întocmește de către personalul stației meteorologice.
Se transmite folosind aplicațiile software ale stațiilor meteorologice automate
III.A.1.2. Stații meteorologice automate cu traductori pentru temperatura solului –

personal complet
MESAJUL CLIMAT I
În cazul unei astfel de stații meteorologice, personalul nu va întocmi mesajul CLIMAT I.
În perioada în care nu funcționează traductorul de precipitații, cantitățile măsurate de către
personal vor fi introduse prin opțiunea de „Corecții” a aplicațiilor software ale stațiilor meteorologice
automate.
În cadrul mesajului sinoptic de ora 19 UTC personalul completează zilnic valorile parametrilor: L
(tipul precipitațiilor), ZZ (gradul de acoperire cu strat de zăpadă) și indicatorul privind includerea sau
omiterea mesajului CLIMAT II.
MESAJUL CLIMAT II
Se întocmește de către personalul stației meteorologice.
Se transmite folosind aplicațiile software ale stațiilor meteorologice automate
III.A. 2. Număr redus de personal

III.A.2.1. Program cu personal 11 ÷ 23 observații pe zi
MESAJUL CLIMAT I
– numai dacă traductorul de temperatura solului nu există în dotare sau acesta este nefuncțional – la
termenele sinoptice principale. De asemenea, în perioada în care nu funcționează traductorul de
438
precipitații, cantitățile măsurate de către personal vor fi introduse prin opțiunea de „Corecții” a aplicațiilor
software ale stațiilor meteorologice automate.
În cadrul mesajului sinoptic de ora 19 UTC personalul completează zilnic valorile parametrilor: ZZ
(gradul de acoperire cu strat de zăpadă), L (tipul precipitațiilor) și indicatorul privind includerea sau
omiterea mesajului CLIMAT II. Personalul va completa codul L numai dacă deține informații despre
caracterul precipitațiilor. În orice altă situație, L se va nota cu bară oblică (/) - dacă datele de
precipitații nu sunt disponibile sau 0 dacă nu au fost precipitații.
MESAJUL CLIMAT II.

Numai în situația stațiilor meteorologice cu program întrerupt al personalului, literele simbolice
„P” și „W” își pot schimba semnificatia în:
- „np” (prima jumătate a nopții între 18:00 și 00:00 UTC inlcusiv) și respectiv
- „na” (a doua jumătate a noptii între 00:00 și 06:00 UTC inclusiv)
dacă orele de început și / sau sfârșit nu sunt cunoscute (Tabelul 3).
Dacă orele de început sau/și sfârșit ale fenomenelor meteorologice nu sunt cunoscute, se trec
bare oblice (/).
La stațiile meteorologice cu program redus cu personal (15 ÷ 20 obs./zi) la care sunt cunoscute
orele de început și sfârșit ale fenomenelor, literele simbolice „P" și „W" își păstrează, în mesajul CLIMAT
II, semnificația de la stațiile meteorologice cu program complet.
III.A.2.2. Program cu personal de 10 observații pe zi sau mai puține

MESAJUL CLIMAT I.
– numai dacă traductorul de temperatura solului nu există în dotare sau acesta este nefuncțional – la
termenele sinoptice principale. De asemenea, în perioada în care nu funcționează traductorul de
precipitații, cantitățile măsurate de către personal vor fi introduse prin opțiunea de „Corecții” a aplicațiilor
software ale stațiilor meteorologice automate.
În cadrul mesajului sinoptic de ora 19 UTC personalul completează zilnic valorile parametrilor: ZZ
(gradul de acoperire cu strat de zăpadă), L (tipul precipitațiilor) și indicatorul privind includerea sau
omiterea mesajului CLIMAT II. Personalul va completa codul L numai dacă deține informații despre
caracterul precipitațiilor. În orice altă situație, L se va nota cu bară oblică (/) - dacă datele de
precipitații nu sunt disponibile sau 0 - dacă nu au fost precipitații.
MESAJUL CLIMAT II - nu se transmite.
III.B. Transmiterea mesajelor CLIMAT I și II în caz de incident
Dacă temporar stația automată (sau unul dintre traductori) nu funcționează, personalul va efectua
observațiile meteorologice în sistem clasic (în funcție de dotarea stației cu aparatură de back-up), datele
astfel măsurate se transmit cu ajutorul opțiunii de „Corecții” a aplicațiilor software ale stațiilor
meteorologice automate. De la aceasta procedura fac exceptie senzorii de radiatie (fluxul de
radiatie neta, globala, difuza si durata orara de stralucire a Soarelui).
În situație de incident când stația automată nu mai transmite date / s-a întrerupt comunicația / nu
mai funcționează aplicația software etc. personalul va transmite mesajele CLIMAT I și II prin tastarea lor
pe telefon, respectând convențiile de mai sus.
439
Tabel 3
ÎNSCRIEREA ÎN CODIFICAREA ÎN
DURATA FENOMENULUI
REGISTRU MESAJUL II
Fenomenul început și sfârșit în prima parte
Simbol fenomen
a nopții, în perioada în care nu se FF ////P////
np
efectuează observații
Fenomenul început și sfârșit în a doua
Simbol fenomen
parte a nopții, în perioada în care nu se FF ////W////
na
efectuează observații
Fenomenul început în prima parte a nopții Simbol fenomen FF ////P0000 FF
și sfârșit în a doua parte a nopții np – na 0000W////
Fenomenul început în prima parte a nopții Simbol fenomen
FF ////PGFGFgFgF
și sfârșit la o oră cunoscută np – oră și minute
Fenomen început în a doua parte a nopții
Simbol fenomen
și sfârșit la o oră cunoscută FF ////WGFGFgFgF
na – oră și minute
Fenomen început la o oră cunoscută și
Simbol fenomen
sfârșit în prima parte a nopții FF GIGIgIgIP////
oră și minute – np
Fenomen început la o oră cunoscută și Simbol fenomen
FF GIGIgIgIW////
sfârșit în a doua parte a nopții oră și minute – na
Fenomen început la o oră cunoscută și Simbol fenomen
FF GIGIgIgI N////
sfârșit în cursul nopții oră și minute - N
Fenomen început în timpul nopții și sfârșit Simbol fenomen
FF ////NGFGFgFgF
la o oră cunoscută N - oră și minute
Fenomen început și sfârșit în timpul nopții Simbol fenomen
FF ////N////
la ore necunoscute N
Simbolul „N” pentru „noapte” se referă la intervalul de timp 18:00 – 06:00 UTC.
III.C. Precizări generale
III.C.I. În mesajul CLIMAT II sunt transmise de către observator numai fenomenele

meteorologice care au fost identificate de către observator pe perioada programului cu
personal la stația meteorologică.
III.C.2. Nu sunt incluse în mesajul CLIMAT II fenomenele determinate de către traductorul

de timp prezent.
NOTE:
1. fenomenele meteorologice identificate de către traductorul de timp prezent, pe perioada fără program
cu observator la stația meteo, sunt consemnate de către observator numai în registrul meteorologic în
format electronic, conform precizărilor din Volumul III ”Instrucțiuni pentru completarea registrelor
meteorologice în format electronic”, punctul 3.3.21.
2. fenomenele identificate de către traductorul stației automate, pe perioada fără program cu observator
la stația meteo, se invalidează de către observator NUMAI în următoarele cazuri :
- traductorul este declarat nefuncțional de către inginerul de sistem, iar observatorul poate invalida
valorile pe care acesta le generează ;
- dacă există o solicitare de invalidare a datelor de la un nivel superior de colectare (S.R.P.V., Centrul
Național de Prognoză Meteorologică, etc), unde există un cumul de produse meteorologice pe baza
cărora se poate stabili validitatea unor date furnizate de echipamentul automat, observatorul va acționa
în consecință.
III.C.3. Observatorul va include în mesajul CLIMAT II numai fenomenele meteorologice la

care a fost martor cel puțin la începutul sau la sfârșitul fenomenului, putându-l identifica și
codifica prin observație directă.
440
Astfel, la revenirea la program, dacă observatorul constată că pe timpul nopții au fost generate
cantități de precipitații care se regăsesc în pluviometrul clasic, nu va include informații referitoare la
fenomene precipitabile prin reconstituire.
III.C.4. La stațiile meteorologice cu program redus de 15 ore de observație:

- dacă la finalizarea programului cu personal la ora 19 UTC există fenomenul de brumă sau cel de
rouă, iar la reluarea programului se identifică de către observator același fenomen, se va proceda
la închiderea fenomenului cu momentul de timp N și redeschiderea lui cu N.
- în cazul în care stația meteorologică este dotată și cu aparatură automată pentru determinarea
timpului prezent, observatorul va înscrie tipul fenomenului independent de înregistrarea furnizată
de traductorul de timp prezent. Tipul fenomenului va fi identificat prin observația vizuală directă
efectuată de către observator.
441
-
INSTRUCŢIUNI
BUCUREȘTI – 2017
Dr. Elena MATEESCU
Autori:
Dr. Ancuța MANEA

Paula MACO, Gina TIRON, Adelina Camelia POTRA
INDICAȚII METODOLOGICE PRIVIND EFECTUAREA OBSERVAȚIILOR
METEOROLOGICE ÎN SEZONUL RECE AL ANULUI
I. În cadrul pregătirilor pentru efectuarea observațiilor și măsurătorilor în

sezonul rece, se vor avea în vedere următoarele:
1. Montarea conductorilor la chiciurometru;

2. Amplasarea riglelor fixe de zăpadă pe un teren reprezentativ, în conformitate cu
instrucțiunea „Efectuarea observațiilor și măsurătorilor meteorologice” Capitolul B.12
„Stratul de zăpadă”;
3. Întocmirea schemei reperelor pentru aprecierea vizuală a înălțimii troienelor de
zăpadă în conformitate cu „Instrucțiuni pentru crearea și transmiterea mesajului
administrativ” ;
4. Pregătirea densimetrului pentru zăpadă;
5. Pluviometrele cu cupe basculante ale stațiilor meteorologice automate vor fi
menținute în funcțiune până când Serviciile Regionale de Prevedere a Vremii vor
prognoza scăderea temperaturii aerului sub pragul de îngheț. Serviciile Meteorologice și
de Asigurarea Calității vor anunța stațiile meteorologice implicate și vor dispune acoperirea
pluviometrelor cu cupe basculante și trecerea la măsurători manuale pe toată durata
sezonului rece, în conformitate cu „Instrucțiuni pentru utilizarea aplicațiilor stațiilor
meteorologice automate”. Pluviometrele cu cupe basculante ale stațiilor meteorologice
automate vor fi repuse în funcțiune în primăvară, prin consultare cu Serviciile
Meteorologice și de Asigurarea Calității, când Serviciile Regionale de Prevedere a Vremii
prognează temperaturi ale aerului peste pragul de îngheț. În cazul în care, după punerea
în funcțiune a pluviometrelor cu cupe basculante, se produce un episod meteorologic
însoțit de ninsoare și temperaturi scăzute, pentru acea perioadă de timp se va acoperi
pluviometrul și se vor efectua măsurători manuale ale cantităților de precipitații.
II. În cazul apariției fenomenelor caracteristice (ninsoare, viscol, transport de

zăpadă, depunerea stratului de zăpadă):
1. Efectuarea de către personalul stațiilor meteorologice a măsurătorilor asupra

grosimii stratului de zăpadă (în funcție de caz și de dotarea stației meteorologice
automate):
- la orele 00, 06, 12, 18 UTC, în funcție de programul cu personal;
- la celelalte termene sinoptice, în funcție de solicitările Centrului Național de
Prognoză Meteorologică. A se vedea precizările din „Codul SYNOP”, „Instrucțiuni pentru
utilizarea aplicațiilor stațiilor meteorologice automate”.
442
2. Efectuarea de către personal a celor 3 măsurători pentru determinarea densității
stratului de zăpadă în datele de 5, 10, 15, 20, 25 și ultima zi a lunii, dacă există un strat cu
grosime mai mare sau egală cu 5 cm, la ora 06 UTC. Echivalentul în apă al stratului de
zăpadă se va determina prin calcul, conform specificațiilor din instrucțiunea „Efectuarea
observațiilor și măsurătorilor meteorologice” Capitolul B.12 „Stratul de zăpadă”.
Valorile densității și echivalentului în apă al stratului de zăpadă se transmit în mesajul
sinoptic de ora 06 UTC în parametrii d’d’d’ și E’E’E’.
3. Pe toată durata existenței stratului de zăpadă, este obligatorie includerea în

mesajele sinoptice de orele 06 și 18 UTC a grupei speciale 928S 7S’7 , în funcție de
precizările din „Codul SYNOP”.
4. Monitorizarea fenomenelor meteorologice de către observator și transmiterea

corectă a tipului de mesaj ALERT, respectând metodologia, pentru:
- polei, gheață pe sol, chiciură, brumă, zăpadă care îngheață, lapoviță care
îngheață;
- transport de zăpadă la înălțime, viscol;
- precipitații atmosferice solide (mesajele ALERT tip „meteor roșu” pentru
depunerea în 24 de ore sau mai puțin a unui strat de zăpadă cu grosimea de 20 cm și care
poate conduce la înzăpezirea drumurilor și a căilor ferate și care poate crea pericol de
prăbușire a acoperișurilor și a unor construcții).
5. Crearea și transmiterea corectă a mesajului administrativ pentru formare de

troiene, astfel încât informațiile din cele trei tipuri de mesaje (sinoptic, ALERT și mesaj
administrativ) să fie corelate.
6. În cazul existenței stratului de zăpadă, personalul stațiilor meteorologice va

transmite prin intermediul aplicațiilor software specializate tip consolă în mod convențional
în cadrul mesajului sinoptic de ora 19 UTC valoarea indicatorului pentru gradul de
acoperire cu zăpadă (zz) observat la ora 06 UTC. A se vedea precizările din „Instrucțiuni
pentru utilizarea aplicațiilor stațiilor meteorologice automate”.
443
7. Personalul stațiilor meteorologice de munte (cu excepția stațiilor meteorologice
Bisoca și Poiana Stampei):
- tot timpul anului va transmite în mesajul sinoptic valoare indisponibilă „/”
(bară oblică) pentru parametrii: E – starea solului, fără zăpadă sau strat măsurabil
de gheaţă; sn și TgTg – semnul și temperatura extremă a suprafeței solului;
- pe perioada în care solul este acoperit cu zăpadă va transmite în mesajul sinoptic
valorile referitoare la caracteristicile stratului de zăpadă și grosimea acestuia (parametrii E’
– starea solului acoperit cu zăpadă sau strat măsurabil de gheaţă și sss – grosimea
stratului de zăpadă, în cm). A se vedea și punctul II.1.
8. Personalul stațiilor meteorologice care dispun de instrumente pentru măsurarea

temperaturii solului, pe perioada când solul este acoperit cu zăpadă, va codifica în mesajul
sinoptic valoare indisponibilă „/” pentru parametrul E - starea solului, fără zăpadă sau strat
măsurabil de gheaţă. A se vedea și instrucțiunea „Efectuarea observațiilor și măsurătorilor
meteorologice” Capitolul B.15 „Temperatura și starea suprafeței solului sau a suprafeței
subiacente” și Anexa 4.
9. Pe timpul sezonului rece, personalul stațiilor automate dotate cu pluviometru cu

cupe basculante, pe perioada în care pluviometrul stației automate este acoperit, va
măsura precipitațiile atmosferice în mod clasic, din 3 în 3 ore (în funcție de programul cu
personal) sau conform altor cerințe, în funcție de caz. Valorile obținute pentru cantitățile
precipitațiilor atmosferice vor fi introduse de către observator în aplicațiile software ale
stațiilor meteorologice automate, în conformitate cu „Instrucțiuni pentru utilizarea
aplicațiilor stațiilor meteorologice automate”.
10. Stațiile meteorologice cu personal, care dispun de termometre de sol (ordinar,

minimă și maximă) funcționale, odată cu apariția stratului de zăpadă vor efectua
observațiile asupra temperaturii la suprafața solului conform cu instrucțiunea „Efectuarea
observațiilor și măsurătorilor meteorologice” ANEXA 4 „Temperatura și starea suprafeței
solului sau a suprafeței subiacente”. Introducerea datelor astfel măsurate în aplicațiile
stațiilor automate se va face conform procedurilor descrise în VOLUMUL II
- „Instrucțiuni pentru utilizarea aplicațiilor SIMIN Console, GealogToConsole și
Gealog for Windows ale stațiilor meteorologice automate” – punctul B.4./B.4.11. și
- „Instrucțiuni pentru utilizarea aplicației MeteoApp a stațiilor automate” – punctul
VI.3.2.
444
INSTRUCȚIUNI
BUCUREȘTI – 2020
COORDONATORI ȘTIINȚIFICI:
Dr. Elena MATEESCU

Dr. Florinela GEORGESCU
Dr. Rodica DUMITRACHE
ELABORARE ȘTIINȚIFICĂ:
Dr. Ancuța MANEA, Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Elena TOMA, Dr. Viorica DIMA
Paula MACO, Dr. Gina TIRON, Adelina Camelia POTRA
Cuprins
PARTEA I ……………………………………………………………………………………… 445

Generalități ………………………………………………………………………………… 445
Condițiile în care se transmite mesajul administrativ ………………………………….. 445
Structura mesajului ……………………………………………………………………….. 446
Detalierea elementelor de structură ale mesajului administrativ …………………….. 446
Exemple de mesaje administrative ……………………………………………………… 449
Informațiile incluse în mesajul administrativ pentru fiecare tip în parte ……………... 449
Metodologia de elaborare și momentul transmiterii mesajului administrativ ……….. 450
1. Transmitere – „formare de troiene” …………………………………………….. 450
2. Transmitere – „cădere de grindină” …………………………………………….. 452
3. Transmitere – „oraje” …………………………………………………………….. 453
4. Transmitere – „incendiu de vegetație” …………………………………………. 453
5. Transmitere – „nor de tornadă” …………………………………………………. 453
6. Transmitere – „trombă de apă / tornadă” ………………………………………. 453
7. Transmitere – „precipitații lichide” ………………………………………………. 454
8. Transmitere – „alte situații deosebite” ………………………………………….. 454
9÷10. Transmitere – „personal blocat în stația meteorologică” ………………… 454
Metodologia de estimare vizuală a înălțimii troianului de zăpadă …………………… 455
ANEXA 456
PARTEA a II-a …………………………………………………………………………………. 462

Transmiterea mesajului administrativ folosind aplicația SIMIN Console ……………. 462
I. Crearea mesajului administrativ …………………………………………………. 462
II. Editarea mesajului administrativ ……………………………………………….. 463
III. Corectarea mesajului administrativ în timpul editării ………………………… 467
IV. Corectarea mesajului administrativ după ce acesta a fost transmis ………. 468
V. Vizualizarea mesajelor administrative salvate și transmise ………………… 472
Transmiterea mesajului administrativ folosind telefonul mobil în caz de incident ….. 473
Instrucțiuni pentru crearea și transmiterea
mesajului administrativ
Partea I
Generalități:
Începând din decembrie 2012, în rețeaua națională de stații meteorologice se

adaugă și va fi operațional un nou tip de mesaj, denumit mesaj administrativ.
Subliniem că toate metodologiile care sunt în vigoare în prezent se aplică identic.
Mesajul administrativ va fi elaborat și transmis de către personalul stațiilor
meteorologice (în anumite condiții care sunt detaliate în prezenta Instrucțiune) și are rolul
de a informa structurile ierarhice superioare cu precădere asupra efectelor și pagubelor
produse de fenomenele meteorologice periculoase care s-au manifestat în perimetrul
stației meteorologice, dar și în altă zonă din localitatea respectivă, în care se află salariatul
stației meteorologice la momentul producerii fenomenului meteorologic periculos sau a
situației deosebite.
Mesajul administrativ va fi transmis în clar de către personalul stației
meteorologice.
Mesajul administrativ va fi înscris în registrul electronic în rubrica MESAJ
ADMINISTRATIV de fiecare dată când va fi transmis.
Condițiile în care se transmite mesajul administrativ:
Mesajul administrativ va fi creat și transmis în cazul în care:

- fenomenele meteorologice periculoase creează efecte negative și pagube pe care
mesajele ALERT de tip meteor roșu nu le pot descrie;
- fenomenul meteorologic periculos care se produce la stația meteorologică
împiedică personalul să-și poată desfășura activitatea (sau chiar să părăsească
biroul stației pentru a face măsurătorile și observațiile în platforma meteorologică);
- există situația care amenință securitatea stației și a personalului (furt, spargere,
distrugeri parțiale sau totale ale aparaturii din platformă etc.)
În situațiile extreme când la stația meteorologică s-a întrerupt curentul
electric și nu există semnal pentru telefonia fixă și mobilă din infrastructura
ATENȚIE! Administrației Naționale de Meteorologie se va încerca prin orice alt mijloc
disponibil (din afara infrastructurii Administrației Naționale de
Meteorologie) contactarea unui șef ierarhic, în vederea anunțării situației.
Mesajul administrativ va fi transmis (folosind infrastructura
Administrației Naționale de Meteorologie) imediat ce situația va permite
acest lucru.
445
Structura mesajului:
Mesajul administrativ, transmis către S.R.P.V.-ul la care este arondată stația

meteorologică, va respecta în mod obligatoriu următoarea structură:
<Codul stației> <data> <ora și minut UTC> <Text>
Unde câmpul <Text> trebuie să conțină în mod obligatoriu cuvintele cheie (cuvintele
subliniate și îngroșate) urmate de informațiile corespunzătoare astfel:
mesaj tip (fenomenul meteorologic și / sau situația care face obiectul acestui
mesaj) în locația (locul în care se desfășoară fenomenul meteorologic și / sau situația) cu
detalii (date asupra fenomenului meteorologic și caracteristicile acestuia și / sau
informații privind situația) ca efect (efectele și sau pagubele create de fenomenul
meteorologic periculos).
Este de precizat faptul că exemplele propuse în această instrucțiune cu
privire la elementele de structură în ceea ce privește datele asupra
ATENȚIE! fenomenului meteorologic și efectele și pagubele create de fenomenul
meteorologic periculos sau asupra evenimentului semnalat nu sunt
limitative.
Personalul stației meteorologice poate adăuga orice element, identificat
vizual cu privire la fenomenul sau evenimentul respectiv, care este relevant
pentru situația în desfășurare.
Detalierea elementelor de structură ale mesajului administrativ
Element de structură al Detaliere
Codul stației Indicativul sinoptic al statiei respective (ex. pentru Darabani
15000)
Data Va fi data producerii fenomenului meteorologic în cazurile:
incendiilor de vegetație, apariției tornadei, pentru alte situații
deosebite;
Va fi data la care s-au produs efectele fenomenului
meteorologic:
- formarea (de la 50 cm) /creșterea troienelor de zăpadă în timpul
viscolului/transportului de zăpadă și a ninsorilor; menținerea
troianului (până la 50 cm)
- formarea stratului de greloane de grindină în cazul căderii de
grindină,
- pagubele în cazul orajelor și trombelor de apă/tornadelor care au
produs pagube;
Va fi data în care:
- personalul a fost împiedicat de către fenomenul meteorologic
periculos să-și desfășoare activitatea sau chiar să poată părăsi
biroul stației meteorologice,
- a apărut situația care a amenințat securitatea stației
meteorologice și a personalului.
Formatul datei este: zi lună an - ZZLLAAAA (ex. 15122012
pentru data de 15 decembrie 2012)
Referitor la completarea informațiilor pentru data producerii
fenomenului:
- în situația în care nu se știe exact ziua când s-a produs
fenomenul meteorologic sau efectele fenomenului sau situația.
446
Data (din cauza programului incomplet cu personal), dar se știu luna și
anul, data are forma: //LLAAAA
fenomenul meteorologic sau efectele fenomenului sau situația la
trecerea de la o lună la alta (din cauza programului incomplet cu
personal), data are forma: ////AAAA
fenomenul meteorologic sau efectele fenomenului sau situația la
trecerea de la un an la altul (din cauza programului incomplet cu
personal), data producerii fenomenului are forma: ////////.
Ora și minutul Ora și minutul UTC la care:
- s-a produs fenomenul meteorologic (pentru incendii de vegetație,
apariția trombei de apă/tornadei, alte situații deosebite);
- s-au produs efectele fenomenului meteorologic : formarea (de la
50 cm) /creșterea de troiene sau menținerea lor (până la 50 cm);
formarea stratului de greloane de grindină în cazul căderii de
grindină; pagubele în cazul orajelor, trombă de apă și tornadelor
care au produs pagube);
- personalul a fost împiedicat de către fenomenul meteorologic
periculos să-și desfășoare activitatea sau chiar să poată părăsi
biroul stației meteorologice; a apărut situația care a amenințat
securitatea stației meteorologice și a personalului.
Formatul orei și minutului UTC este: ora minut - HHMM (ex.
1723 pentru ora 17 și 23 de minute)
În situația când nu se știu ora și minutul, acestea vor fi
transmise sub forma: ////.
1. Formarea de troiene
2. Cădere de grindină
3. Oraje
4. Incendii de vegetație
5. Nor de tornadă
6. Trombă de apă / Tornadă
7. Precipitații lichide
8. Alte situații deosebite
Situația 9. În cazul în care fenomenul meteorologic periculos sau situația
de risc (de exemplu: un cutremur care aduce pagube) care se
produce la stația meteorologică împiedică personalul să-și
desfășoare programul de activitate (sau chiar să părăsească biroul
stației meteorologice pentru a face măsurătorile și observațiile în
platforma meteorologică).
10. Când există situații care amenință securitatea stației
meteorologice și a personalului (furt, spargere, distrugeri parțiale
sau totale ale aparaturii din platformă etc.).
Locul în care se - platforma meteorologică
desfășoară fenomenul - curtea stației meteorologice
- terenul cu o rază de 50 ÷ 100 m din jurul stației meteorologice
- altă zonă din imediata vecinătate a stației meteorologice
- altă zonă din localitatea respectivă, în care se afla salariatul
stației meteorologice la momentul producerii fenomenului
meteorologic periculos sau a situației deosebite.
447
Date asupra 1. Înălțimea maximă apreciată vizual a troianului de zăpadă
fenomenului exprimată în metri, obstacolul care a înlesnit producerea troianului
(caracteristicile – dacă este cazul. Înălțimea troianului de zăpadă va fi scrisă
fenomenului) și respectând formatul:
HT=MM.CCm, unde:
efectele și/sau - HT reprezintă cuvântul cheie care va fi introdus în mod
pagubele create de obligatoriu. Nu se lasă spațiu între cuvântul cheie și semnul egal
acesta (=)
- MM.CC reprezintă valoarea în metri și centimetri. Valorile sunt
separate prin punct (.). Nu se lasă spațiu între semnul egal (=) și
valoarea în metri și centimetri
- m este unitatea de măsură (metri). Nu se lasă spațiu între valoare
și unitatea de măsură.
Exemple:
- troianul are înălțimea de 50 cm. În mesajul administrativ se va scrie
HT=00.50m. Nu se lasă spațiu între HT și semnul egal (=). Nu se lasă
spațiu între semnul egal (=) și înălțimea troianului;
- troianul are înălțimea de 70 cm. În mesajul administrativ se va scrie
- troianul are înălțimea de 1,00 m. În mesajul administrativ se va scrie
- troianul are înălțimea de 2,40 m. În mesajul administrativ se va scrie
spațiu între semnul egal (=) și înălțimea troianului.
2. Grosimea stratului de grindină, numărul averselor consecutive
de grindină, intervalele de timp dintre aversele de grindină;
3. Pagubele produse, generarea de incendii;
4. Producerea incendiului de vegetație;
5. Apariția vortexului (pâlnia) care nu atinge solul
6. Constatarea producerii trombei de apă / tornadei (vortexul atinge
suprafața apei sau solul) și eventualele pagube care pot fi
identificate de la stația meteorologică;
7. În situația căderii de precipitații lichide care au produs pagube
(ruperi de șosele, poduri, băltirea apei pe câmpuri și distrugerea
culturilor, animale înecate, alunecări de terenuri etc.)
8. Descrierea unei alte situații deosebite care nu este prevăzută a
putea fi transmisă prin intermediul mesajelor sinoptice, ALERT și în
cazurile cuprinse în prezenta Instrucțiune;.
9. Personalul este blocat în stația meteorologică din cauza unui
fenomen meteorologic periculos sau a unei alte situații de risc (de
exemplu un cutremur de pământ care produce pagube) și se află în
imposibilitatea de a desfășura programul de observație în
platforma meteorologică, nedispunând de curent electric, după caz.
10. Situația care amenință securitatea stației meteorologice și a
personalului (furt, spargere, distrugeri parțiale sau totale ale
aparaturii din platformă, etc)
448
Exemple de mesaje administrative:
Exemplu15160 14122013 1204 mesaj tip formare de troiene in locatia curtea statiei
meteorologice cu detalii inaltimea maxima apreciata vizual a troianului de zapada
este HT=00.60m si s-a format langa magazia de lemne ca efect circulatia pe drumul
principal Roman-Bacau este blocata de stratul de zapada
(Pentru ”formarea de troiene” se prezintă un exemplu de succesiune de mesaje
administrative, în vederea exemplificării modului nou de procedură în transmiterea
acestui tip de mesaj în ANEXĂ )
Exemplu 15333 21122014 1516 mesaj tip formare de troiene si personalul statiei
meteorologice nu-si poate desfasura programul de activitate si nu poate parasi
biroul statiei in locatia platforma meteorologica și curtea statiei meteorologice cu
detalii inaltimea maxima apreciata vizual a troianului de zapada este HT=03.50m si
s-a format pe latura N a cladirii statiei
Exemplu15420 14082013 1617 mesaj tip cadere de grindina in locatia curtea statiei
meteorologice cu detalii grosimea stratului de grindina este de 20 cm si s-au produs
doua averse de grindina cu intervalul dintre aversele de grindina de 15 minute ca
efect au fost distruse culturile de zarzavaturi din gradini
Exemplu15422 13102013 0232 mesaj tip distrugere partiala a aparaturii in locatia
platforma meteorologica cu detalii in cursul noptii a fost vandalizata platorma
meteorologica de catre indivizi cu identitate necunoscuta
Informațiile incluse în mesajul administativ pentru fiecare tip în parte
Mesaj administrativ tip:

1. formare de troiene
informația inclusă este înălțimea maximă apreciată vizual a troianului de zăpadă și,
după caz, obstacolul care a înlesnit formarea lui
2. căderea de grindină
informația inclusă: grosimea stratului de grindină și, după caz, pagubele produse
care au putut fi constatate, numărul averselor de grindină și intervalele de timp
dintre aversele de grindină
3. oraje
informația inclusă: pagubele produse, generarea de incendii (ce anume a fost
afectat de incendii: vegetație, gospodării etc.)
4. incendii de vegetație
informația inclusă: producerea incendiului de vegetație (tipul vegetației: pădure,
câmp cu o cultură agricolă etc.) în direcția cardinală ….. față de stația meteorologică
sau în locul …….
5. nor de tornadă
informația inclusă: formarea/apariția norului de tornadă (a vortexului care nu atinge
solul sau suprafața de apă) și poziționarea norului în direcția cardinală …… față de
stația meteorologică sau în locul …….
449
6. trombă de apă / tornadă
informația inclusă: vortexul (pâlnia) atinge suprafața de apă sau solul la o distanță
de ….. m față de amplasamentul stației meteorologice sau în locul ………...;
eventualele pagube produse de către tomba de apă după intrarea pe plajă, în
situația în care care pot fi constatate de la stația meteorologică; eventualele pagube
produse de către tornadă, în situația în care care pot fi constatate de la stația
meteorologică;
7. precipitații lichide
informația inclusă: pagubele produse de căderile abundente de precipitații (ruperi
de șosele, poduri, băltirea apei pe câmpuri și distrugerea culturilor, animale înecate,
alunecări de terenuri etc.);
8. alte situații deosebite
informația inclusă: elemente de bază relevante referitoare la respectiva situație
9÷10. personal blocat în stația meterologică; situația care amenință securitatea stației
și a personalului (furt, spargere, distrugeri parțiale sau totale ale aparaturii din platformă,
etc).
Metodologia de elaborare și momentul transmiterii mesajului administrativ
1. Transmitere – „formare de troiene”

În momentul observării / constatării producerii fenomenului de viscol sau al celui de
transport de zăpadă sau a depunerii într-un interval de 24 de ore sau mai puțin a unui strat
de cel puțin 20 cm de zăpadă din ninsori abundente, strat care a condus la înzăpeziri de
drumuri etc, personalul stației meteorologice va transmite, cu prioritate față de orice alt tip
de mesaj, conform metodologiei în vigoare, mesajul ALERT corespunzător.
Primul mesaj administrativ „formare de troiene” va fi transmis atunci când se
observă troiene formate natural cu înălțimea începând de la 50 cm. Următoarele mesaje
administrative „formare de troiene” vor fi transmise din 6 în 6 ore, pe toată perioada
producerii fenomenului de viscol/transport de zăpadă, imediat după fiecare mesaj
sinoptic principal de orele 00, 06, 12, 18 UTC (mesaje sinoptice în care sunt incluse
informații referitoare la grosimea medie a stratului de zăpadă și caracterul și uniformitatea
stratului de zăpadă - parametrii E’ și sss și grupa specială 928S7S’7) fără a se depăși
orele 00:15 UTC, 06:15 UTC, 12:15 UTC, 18:15 UTC.
După încetarea fenomenului de viscol/transport de zăpadă, mesajele
administrative „formare de troiene” vor mai fi transmise în fiecare zi dimineață după
mesajul sinoptic de ora 06 UTC, fără a se depăși ora 06:15 UTC, atâta vreme cât
înălțimea troianului este de cel puțin 50 cm.
Dacă înălțimea troianului scade sub 50 cm, nu se mai transmite mesajul
administrativ.
În cazul în care începe un alt episod cu viscol/transport de zăpadă care conduce la
creșterea înălțimii troianului la 50 cm sau mai mult, se reia procedura descrisă mai sus.
În situația în care se produce fenomenul de ninsoare (fără transport) care contribuie
la creșterea înălțimii troianului de zăpadă se procedează în felul următor:
- dacă înălțimea inițială a troianului depășește 50 cm, se transmite mesajul
administrativ de fiecare dată când se constată că înălțimea acestuia a crescut cu 20 cm;
450
apoi următorul mesaj administrativ este transmis imediat după mesajul sinoptic de ora 06
UTC, fără a se depăși ora 06:15 UTC;
- dacă înălțimea inițială a troianului este mai mică de 50 cm, se transmite mesajul
administrativ în momentul în care înălțimea acestuia a atins 50 cm; În funcție de evoluția
situației, următorul mesaj administrativ este transmis imediat după mesajul sinoptic de ora
06 UTC, fără a se depăși ora 06:15 UTC sau dacă până la ora 06 UTC se produce oricare
dintre situațiile descrise la paragrafele de mai sus, se procedează corespunzător.
Schematic, transmiterea mesajului administrativ ”formare de troiene” poate fi
prezentată astfel:
Evoluție troian –
condiția care trebuie
Transmitere mesaj
îndeplinită pentru
Context meteorologic administrativ
transmiterea mesajului
”formare de troiene”
administrativ ”formare
de troiene”
Creare troian de 50 cm
sau Transmitere mesaj administrativ
Viscol/transport de zăpadă troian deja existent care când troianul atinge 50 cm
crește și ajunge la
înălțimea de 50 cm
Pe toată durata Transmitere mesaj administrativ
Troian de 50 cm imediat după mesajele sinoptice
viscolului/transportului de
sau mai mult principale, până în HH:15 UTC
zăpadă
Transmitere zilnică a mesajului
Fără fenomen meteorologic administrativ imediat după
Troian de 50 cm
care să genereze creșterea mesajul sinoptic principal de 06
sau mai mult
troianului UTC, până în 06:15 UTC
Transmitere mesaj administrativ
Fenomen de ninsoare fără de fiecare dată când apare
transport care produce Troian deja existent creșterea cu 20 cm și după
creșterea troianului deja crescut cu 20 cm mesajul sinoptic principal de 06
existent cu 20 cm UTC, până în 06:15 UTC
Fenomen de ninsoare fără Transmitere mesaj administrativ
Troian deja existent care
transport care produce când troianul ajunge la 50 cm
crește și ajunge la
atingerea înălțimii de 50 cm și apoi în funcție de situațiile
înălțimea de 50 cm
a troianului deja existent descrise mai sus
În cazul stațiilor meteorologice cu program redus cu personal, dacă fenomenul de

viscol/transport de zăpadă a început în perioada când nu a fost program cu personal, în
condițiile în care la reluarea programului observatorul constată formare de troiene cu
înalțimea de cel puțin 50 cm, va transmite primul mesaj administrativ „formare de
troiene”. Apoi:
- dacă fenomenul de viscol/transport de zăpadă continuă după transmiterea
primului mesaj administrativ „formare de troiene”, creșterea înălțimii troienelor va fi
raportată în mesaje admnistrative din 6 în 6 ore, pe toată perioada producerii
fenomenului de viscol, imediat după fiecare mesaj sinoptic principal de orele 00, 06,
12, 18 UTC, fără a se depăși orele 00:15 UTC, 06:15 UTC, 12:15 UTC, 18:15 UTC.
- în cazul în care la întreruperea programului cu personal există fenomenul de
viscol/transport de zăpadă:
- la revenirea la program, în condițiile în care fenomenul de viscol/transport
de zăpadă continuă, se va transmite mesaj administrativ „formare de
451
troiene” din 6 în 6 ore, pe toată perioada producerii fenomenului de
viscol/transport de zăpadă, imediat după fiecare mesaj sinoptic
principal de orele 00, 06, 12, 18 UTC, fără a se depăși orele 00:15 UTC,
06:15 UTC, 12:15 UTC, 18:15 UTC.
- la revenirea la program, în condițiile în care fenomenul de viscol/transport
de zăpadă a încetat, se va transmite mesaj administrativ „formare de
troiene” imediat după primul mesaj sinoptic trimis la reluarea programului la
stația meteorologică în care va fi inclusă informația privind înălțimea maximă
determinată vizual a troianului de zăpadă.
După încetarea fenomenului de viscol/transport de zăpadă, mesajele
administrative „formare de troiene” vor mai fi transmise în fiecare zi dimineață după
mesajul sinoptic de ora 06 UTC, fără a se depăși ora 06:15 UTC, atâta vreme cât
înălțimea troianului este egală sau de cel puțin 50 cm.
Dacă înălțimea troianului scade sub 50 cm, nu se mai transmite mesajul
administrativ.
În cazul în care începe un alt episod cu viscol/transport de zăpadă care conduce la
creșterea înălțimii troianului la 50 cm sau mai mult, se reia procedura descrisă mai sus.
În situația în care se produce fenomenul de ninsoare (fără transport) care contribuie
la creșterea înălțimii troianului de zăpadă se procedează în felul următor:
- dacă înălțimea inițială a troianului depășește 50 cm, se transmite mesajul
administrativ de fiecare dată când se constată că înălțimea acestuia a crescut cu 20 cm,
dacă există personal la stația meteorologică. Următorul mesaj administrativ de formare de
troiene este transmis imediat după mesajul sinoptic de ora 06 UTC, fără a se depăși ora
06:15 UTC.
Dacă nu a existat personal care să transmită informația atunci când înălțimea
troianului a crescut cu 20 cm, mesajul administrativ de formare de troiene este transmis
imediat după mesajul sinoptic de ora 06 UTC, fără a se depăsi ora 06:15 UTC.
- dacă înălțimea inițială a troianului este mai mică decât 50 cm, se transmite
mesajul administrativ în momentul în care înălțimea acestuia a atins 50 cm, dacă există
personal la stația meteorologică. În funcție de evoluția situației, următorul mesaj
administrativ este transmis imediat după mesajul sinoptic de ora 06 UTC, fără a se depăși
ora 06:15 UTC sau dacă până la ora 06 UTC se produce oricare dintre situațiile descrise
la paragrafele de mai sus, se procedează corespunzător.
Dacă nu a existat personal care să transmită informația atunci când înălțimea
troianului a atins 50 cm, mesajul administrativ de formare de troiene este transmis imediat
după mesajul sinoptic de ora 06 UTC, fără a se depăsi ora 06:15 UTC.
Pentru fenomenele meteorologice periculoase, a căror detaliere privind transmisia
este prezentată în continuare, este posibil ca personalul stației meteorologice să transmită
mesajul administrativ la revenirea la program la stația meteorologică, pentru un fenomen
meteorologic periculos la care a fost martor în altă zonă din localitatea respectivă, în
care se afla salariatul stației meteorologice la momentul producerii fenomenului
meteorologic periculos sau a situației deosebite.
2. Transmitere – „cădere de grindină”
În momentul observării / constatării producerii fenomenului de cădere de grindină,
personalul stației meteorologice va transmite cu prioritate față de orice alt tip de mesaj,
conform metodologiei în vigoare, mesajul ALERT corespunzător.
Mesajul administrativ „cădere de grindină” va fi transmis în completarea mesajului
ALERT imediat după acesta dacă nu este momentul de transmitere a unui mesaj sinoptic
sau imediat după transmiterea mesajului sinoptic. Mesajul administrativ „cădere de
grindină” va fi transmis în conditiile menționate mai sus (crearea de strat de grindină,
producerea mai multor averse consecutive) și va include informațiile caracteristice
452
(grosimea stratului de grindină, numărul averselor de grindină, intervalele dintre aversele
de grindină) și va menționa pagubele produse de acest fenomen (despre care se are
cunoștință).
În cazul stațiilor cu program redus cu personal, dacă la reluarea programului
observatorul constată existența stratului de grindină, va transmite mesajul administrativ
„cădere de grindină” în care va include informațiile grosimea stratului de grindină și va
menționa pagubele produse de acest fenomen (despre care are cunoștință).
3. Transmitere – „oraje”
În momentul observării / constatării producerii fenomenului de oraj, personalul
stației va transmite cu prioritate față de orice alt tip de mesaj, conform metodologiei în
vigoare, mesajul ALERT corespunzător.
Mesajul administrativ „oraje” va fi transmis în completarea mesajului ALERT,
imediat după acesta dacă nu este momentul de transmitere a unui mesaj sinoptic sau
imediat după transmiterea mesajului sinoptic, în condițiile în care s-au produs efectele
de tipul: doborâturi de copaci, avarieri de clădiri, incendii, căderi de curent electric
etc.
În cazul stațiilor cu program redus cu personal, dacă la reluarea programului
observatorul constată pagube ca efect al unui oraj care s-a produs în orele în care
programul a fost întrerupt, va transmite mesajul administrativ „oraje” în care va include
efectele constatate în urma producerii orajului (doborâturi de copaci, avarieri de clădiri,
incendii, căderi de curent electric etc).
4. Transmitere – „incendii de vegetație”
Mesajul administrativ „incendii de vegetație” se va transmite de către personalul
stației meteorologice în momentul observării / constatării producerii incendiului de
vegetație în raza vizuală a stației meteorologice dacă nu este momentul de transmitere a
unui mesaj sinoptic sau imediat după transmiterea mesajului sinoptic.
ATENȚIE! Dacă există simultan un fenomen meteorologic periculos ce face obiectul
unui mesaj ALERT, se va transmite cu prioritate față de orice alt tip de mesaj mesajul
5. Transmitere – „nor de tornadă”
Mesajul administrativ „nor de tornadă” se va transmite de către personalul stației
meteorologice în momentul observării producerii vortexului (pâlnia) - care nu atinge solul
sau suprafața de apă în locul în care se desfășoară fenomenul (platforma meteorologică,
vecinătatea stației meteorologice, altă zonă din localitatea respectivă, în care se afla
salariatul stației meteorologice la momentul producerii fenomenului meteorologic periculos
etc.) - dacă nu este momentul de transmitere a unui mesaj sinoptic sau imediat după
transmiterea mesajului sinoptic.
ATENȚIE! Dacă există simultan un fenomen meteorologic periculos ce face obiectul
unui mesaj ALERT, se va transmite cu prioritate față de orice alt tip de mesaj mesajul
6. Transmitere – „trombă de apă / tornadă”
În momentul observării / constatării producerii fenomenului de trombă de apă,
personalul stației va transmite cu prioritate față de orice alt tip de mesaj, conform
metodologiei în vigoare, mesajul ALERT corespunzător.
Mesajul administrativ „trombă de apă” va fi transmis imediat după mesajul ALERT
dacă nu este momentul de transmitere a unui mesaj sinoptic sau imediat după
transmiterea mesajului sinoptic, menționând, în măsura în care se poate, pagubele care
pot fi constatate de la stația meteorologică produse de tromba care a intrat pe plajă.
Fenomenul de trombă de apă va fi de asemenea semnalat în primul mesaj sinoptic,
transmis după observarea trombei de apă, în grupa specială 919MwDa.
453
În momentul observării / constatării apariției unei tornade (vortexul/pâlnia care
atinge solul în locul în care se desfășoară fenomenul (platforma meteorologică,
vecinătatea stației meteorologice, altă zonă din localitatea respectivă, în care se afla
salariatul stației meteorologice la momentul producerii fenomenului meteorologic periculos
etc.) la stația meteorologică sau în raza vizuală a stației meteorologice etc., personalul
stației meteorologice va transmite cu prioritate față de orice alt tip de mesaj,
mesajul administrativ ”tornadă“, menționând, în măsura în care se poate, pagubele
care pot fi constatate de la stația meteorologică.
Personalul stației meteorologice va semnala în primul mesaj sinoptic, transmis după
observarea tornadei, fenomenul meteorologic în grupa specială 919MwDa .
În cazul stațiilor meteorologice cu program redus cu personal, dacă la reluarea
programului observatorul constată pagube ca efect al unei tombe de apă / tornade care
s-a produs în orele în care programul a fost întrerupt, va transmite mesajul administrativ
„trombă de apă / tornadă”.
7. Transmitere – „precipitații lichide”
Mesajul administrativ „precipitații lichide” se va transmite de către personalul
stației meteorologice în momentul observării / constatării producerii pagubelor de către
cantitățile de apă căzute dacă nu este momentul de transmitere a unui mesaj sinoptic sau
imediat după transmiterea mesajului sinoptic.
ATENȚIE! Acest fenomen meteorologic periculos face obiectul unui mesaj ALERT,
se va transmite cu prioritate față de orice alt tip de mesaj mesajul ALERT corespunzător.
8. Transmitere – alte situații deosebite
În situația producerii unui eveniment deosebit, care nu este prevăzut a putea fi
transmis prin intermediul mesajelor sinoptice, ALERT și în cazurile cuprinse în prezenta
Instrucțiune.
9÷10. Transmitere – „personal blocat în stația meteorologică”
În cazurile în care există situații de urgență care pun în pericol

ATENȚIE! viața și bunurile se apelează cu prioritate serviciul de urgență 112,
după care, dacă situația permite, se urmează pașii:
În situația în care personalul este blocat în stația meteorologică (din cauza
desfășurării unui fenomen meteorologic periculos sau a unei situații de risc) și se află în
imposibilitatea de a-și desfășura programul de observații, personalul stației
meteorologice va informa cu prioritate cel puțin un șef ierarhic folosind serviciul
voce de telefonie.
După aceea, personalul va transmite cu prioritate maximă față de orice alt tip
de mesaj (ALERT, sinoptic, CLIMAT I și II etc), mesajul administrativ „personal blocat
în stația meteorologică”.
Recuperarea datelor:
- recuperarea datelor din stația meteorologică automată – dacă a fost întreruptă legătura
dintre stația automată și calculator – se va face după revenirea la normal a situației,
respectând procedurile din „Instrucțiuni pentru utilizarea aplicațiilor stațiilor
meteorologice automate”.
- în caz de incident, recuperarea datelor în cazul stațiilor meteorologice care temporar
funcționează clasic – se vor crea mesajele sinoptice pentru orele în care nu s-au putut
efectua măsurătorile și observațiile automat folosind datele din înregistrările
disponibile și mesajele vor fi trimise după ora 12 UTC. Datele vizuale și cele măsurate
care nu se pot recupera, se transmit codificate cu „/” (bară oblică).
454
Metodologia de estimare vizuală a înălțimii troianului de zăpadă
Locul din care se fac observații în vederea stabilirii îndeplinirii condițiilor pentru
transmiterea unui mesaj administrativ de tip „formare de troiene” este atât în platforma
stației meteorologice, cât și pe terenul cu o rază de 50 ÷ 100 m din jurul stației
meteorologice (în funcție de caracteristicile stației meteorologice și de obstacolele din
împrejurimi).
Pentru fiecare stație meteorologică în parte, se va proceda la stabilirea unui
sistem de repere (în plan orizontal și în plan vertical) pentru a facilita aprecierea
vizuală a înălțimii troienelor de zăpadă. (Figura 1)
Exemplu:
- se vor stabili reperele fixe în plan orizontal, pe o rază de maximum 100 m în jurul
stației meteorologice (ținând cont de caracteristicile amplasării stației meteorologice și de
obstacolele din împrejurimi): garduri, copaci, stâlpi rețea electrică, corpuri de clădire etc.
- se vor stabili, în plan vertical, înălțimile acestor repere fixe.
Figura 1 – Exemplu de schemă a reperelor pentru aprecierea vizuală

a înălțimii troienelor de zăpadă
455
ANEXA
Pentru ”formarea de troiene” se prezintă un exemplu de succesiune de mesaje

administrative, în vederea exemplificării modului nou de procedură în transmiterea
acestui tip de mesaj:
Exemplul 1- În acest exemplu, în data de 14 decembrie, la ora 12:04 UTC, se
formează troian cu înălțimea de 60 cm în timpul unui viscol (cădere de ninsoare însoțită de
transport de zăpadă). Se transmite mesaj administrativ ”formare de troiene” cu ora 12:04
UTC, incluzând și efectele constatate.
Exemplul 1 15160 14122013 1204 mesaj tip formare de troiene in locatia curtea statiei

Exemplul 2-În acest exemplu, pe durata viscolului, în ziua de 14 decembrie, înălțimea
troianului a crescut la 70 cm. Imediat după mesajul sinoptic de ora 18 UTC, fără a se
depăși ora 18:15 UTC, se transmite mesaj administrativ ”formare de troiene”. În acest
exemplu, ora este 17:55 UTC.

Exemplul 3- În aceste exemplu, fenomenul de transport de zăpadă încetează în
intervalul 18 ÷ 00 UTC, dar ninsoarea continuă. Până a doua zi, 15 decembrie, la ora 06
UTC datorită ninsorii fără transport de zăpadă, înălțimea troianului a crescut la 80 cm, iar
mesajul administrativ ”formare de troiene” este transmis imediat după mesajul SYNOP de
ora 06 UTC, fără a se depăși ora 06:15 UTC. În acest exemplu ora este 05:50 UTC. În
acest exemplu se face transmiterea imediat după mesajul de ore 06 UTC, deoarece
creșterea a fost de numai 10 cm. Dacă creșterea ar fi fost de 20 cm, se transmitea mesajul
administrativ de formare de troiene la momentul constatării creșterii înălțimii troianului cu
20 cm.
meteorologice cu detalii inaltimea maxima apreciata vizual a troianului de zapada a

crescut in urma ninsorii si este HT=00.80m ca efect circulatia pe drumul principal
Roman-Bacau este blocata de stratul de zapada
Exemplul 4 - În acest exemplu, ninsoarea se oprește în cursul zilei de 15 decembrie,
iar în data de 16 decembrie după mesajul sinoptic de ora 06 UTC, fără a se depăși ora
06:15 UTC se transmite mesajul administrativ ”formare de troiene”. În acest exemplu, se
transmite mesajul adminsitrativ cu ora 05:55 UTC, deoarece înălțimea troianului
depășește 50 cm. Deoarece în acest exemplu nu mai există drumuri înzăpezite, după ”ca
efect” a fost completat ”nu este cazul”.

crescut in urma ninsorii si este HT=00.80m ca efect nu este cazul.
Exemplul 5 – În acest exemplu, în data de 17 decembrie, dimineața după mesajul
sinoptic de ora 06 UTC, fără a se depăși ora 06:15 UTC, se transmite din nou mesaj
administrativ ”formare de troiene”, înălțimea troianului are aceeași valoare ca și în ziua
precedentă, depășind 50 cm. Deoarece în acest exemplu nu mai există drumuri
înzăpezite, după ”ca efect” a fost completat ”nu este cazul”. În acest exemplu, ora este
06:00 UTC.
456
Exemplul 5
15160 17122013 0600 mesaj tip formare de troiene in locatia curtea statiei
este HT=00.80m ca efect nu este cazul
– În aceste exemplu, în data de 18 decembrie, dimineața după mesajul

Exemplul 6
administrativ ”formare de troiene”, înălțimea troianului are aceeași valoare ca și în ziua
precedentă, depășind 50 cm. Deoarece în acest exemplu nu mai există drumuri
05:55 UTC.

este HT=00.80m ca efect nu este cazul
– În aceste exemplu, în data de 19 decembrie, dimineața după mesajul

Exemplul 7
administrativ ”formare de troiene”, înălțimea troianului a scăzut cu 10 cm față de ziua
precedentă, dar depășește 50 cm. Deoarece în acest exemplu nu mai există drumuri
06:00 UTC.

scazut si este HT=00.70m ca efect nu este cazul
– În aceste exemplu, în data de 20 decembrie, între orele 00 și 06 UTC,

Exemplul 8
ninsoarea (fără transport de zăpadă) a produs creșterea înălțimii troianului cu 30 cm. Se

transmite din nou mesaj administrativ ”formare de troiene” când se constată creșterea cu
20 cm a troianului, la ora 03:20 UTC. Deoarece în acest exemplu nu mai există drumuri
înzăpezite, după ”ca efect” a fost completat ”nu este cazul”.

În acest exemplu, după mesajul sinoptic de la ora 06 UTC, fără a se depăși ora
06:15 UTC, se transmite mesajul administrativ ”formare de troiene”. Deoarece în acest
exemplu nu mai există drumuri înzăpezite, după ”ca efect” a fost completat ”nu este cazul”.
În acest exemplu, ora este 05:50 UTC.

– În aceste exemplu, în data de 20 decembrie, de la ora 09 UTC începe

Exemplul 9
fenomenul de viscol. Se transmite din nou mesaj administrativ ”formare de troiene” după
mesajul sinoptic de ora 12 UTC, fără a se depăși ora 12:15 UTC. În acest exemplu ora
este 11:50 UTC. Deoarece în acest exemplu nu mai există drumuri înzăpezite, după ”ca
efect” a fost completat ”nu este cazul”.

– În acest exemplu, în data de 20 decembrie, fenomenul de viscol

Exemplul 10
continuă până la ora 21 UTC. Se transmite din nou mesaj administrativ ”formare de
troiene” după mesajul sinoptic de ora 18 UTC, fără a se depăși ora 18:15 UTC. În acest
exemplu ora este 17:55 UTC. Deoarece în acest exemplu nu mai există drumuri
457
înzăpezite, după ”ca efect” a fost completat ”nu este cazul”. Pentru că fenomenul de viscol
a încetat la ora 21 UTC, nu se transmite mesajul administativ ”formare de troiene” și după
mesajul sinoptic de la ora 00 UTC.

Exemplul 11 – În acest exemplu, în data de 21 decembrie, nu există fenomene
meteorologice care să producă creșterea troianului, se transmite mesaj administrativ
”formare de troiene” după mesajul sinoptic de ora 06 UTC, fără a se depăși ora 06:15
UTC, deoarece înălțimea troianului depășește 50 cm. Deoarece în acest exemplu nu mai
există drumuri înzăpezite, după ”ca efect” a fost completat ”nu este cazul”. În acest
exemplu ora este 06:00 UTC.


meteorologice care să producă creșterea troianului, se transmite din nou mesaj
administrativ ”formare de troiene” după mesajul sinoptic de ora 06 UTC, fără a se depăși
ora 06:15 UTC, deoarece înălțimea troianului depășește 50 cm. Deoarece în acest
În acest exemplu ora este 05:50 UTC.


Exemplul 15– În acest exemplu, în data de 25 decembrie, nu există fenomene
UTC, deoarece înălțimea troianului este egală cu 50 cm. Deoarece în acest exemplu nu
mai există drumuri înzăpezite, după ”ca efect” a fost completat ”nu este cazul”. În acest
458
Exemplul 15
15160 25122013 0600 mesaj tip formare de troiene in locatia curtea statiei
După scăderea înălțimii troianului sub 50 cm nu se mai transmit mesajele

administrative ”formare de troiene”, până la producerea unui alt episod cu viscol/transport
de zăpadă sau ninsoare care conduce la creșterea înălțimii troianului la 50 cm sau mai
mult.
– În acest exemplu, în data de 27 decembrie, o ninsoare fără transport de

Exemplul 16
zăpadă produce creșterea troianului. În această situație, se transmite mesaj administrativ

când înălțimea troianului ajunge din nou la 50 cm, la ora 13:40 UTC. Deoarece în acest

– În acest exemplu, în data de 27 decembrie, ninsoarea fără transport de

Exemplul 17
zăpadă continuă. Nu se transmite mesaj administrativ de troian din 6 în 6 ore, ci numai în

ziua următoare (28 decembrie) la ora 06 UTC, fără a se depăși ora 06:15 UTC, deoarece
fenomenul meteorologic este numai cel de ninsoare, fără transport de zăpadă. Deoarece
în acest exemplu nu mai există drumuri înzăpezite, după ”ca efect” a fost completat ”nu
este cazul”. În acest exemplu ora este 05:50 UTC.

459
INSTRUCŢIUNI
BUCUREȘTI – 2017
Dr. Elena MATEESCU

Dr. Florinela GEORGESCU
Dr. Gheorghe STĂNCĂLIE
ELABORARE ȘTIINȚIFICĂ:
Dr. Ancuța MANEA, Elena TOMA
Instrucțiuni pentru crearea și transmiterea
Partea a II-a
Transmiterea mesajului administrativ folosind
aplicația SIMIN CONSOLE
I. Crearea mesajului administrativ
Pentru crearea Mesajului administrativ în aplicația SIMIN Console se va accesa din

meniul Mesaje submeniul Alte mesaje… Meniul Mesaje se află pe bara de sus a interfeței
( Figura 1 ).
Figura 1 (Selectarea submeniului Alte mesaje... din meniul Mesaje)
Odată accesat submeniul Alte mesaje… va apărea o fereastră în care sunt prezente
tipurile de mesaje ce pot fi create și transmise (Figura 2).
Se va se selecta mai întâi din lista MESAD (Mesaj administrativ), urmând a se da
clic cu mouse-ul pe butonul Incarc, pentru a porni aplicația de editare a mesajului
administrativ (Figura 2).
Figura 2 (Selectare MESAD din submeniul Alte mesaje...)

462
II. Editarea mesajului administrativ
În fereastra Editor MESAD: Mesaj administrativ, primul pas este selectarea datei
producerii fenomenului meteorologic/situației/efectelor fenomenului meteorologic ce
urmează a fi transmisă prin intermediul mesajului administrativ (datad = Data mesaj
administrativ).
Data se selectează dând clic cu mouse-ul pe data corespunzătoare afișată în cadrul
calendarului. Luna afișată se poate schimba acționând butoanele pentru o lună
anterioară și pentru luna următoare.
În cazul în care data nu este cunoscută, valoarea introdusă va fi: ////////.
Imediat după ce data a fost selectată, în mod obligatoriu, se va da clic pe butonul
Salveaza, înainte de a trece la pasul următor prin acționarea butonului Inainte >> (Figura
3).
Figura 3 (Selectarea datei în Editorul MESAD)
Următoarea fereastră a Editor-ului MESAD: Mesaj administrativ este cea de

selecție a orei UTC și minutului producerii fenomenului meteorologic/situației/efectelor
fenomenului meteorologic.
Există două posibilități de introducere:
- prin tastare directă de la tastatură. Exemplu: ora 12:45 se introduce 1245;
- prin selectare din listele predefinite, dând clic cu mouse-ul pe valorile
corespunzătoare orei, respectiv minutului.
În cazul în care ora și minutul nu sunt cunoscute, valoare introdusă va fi ////.
Imediat după ce ora și minutul au fost selectate, în mod obligatoriu, se va da clic pe
butonul Salveaza, înainte de a trece la pasul următor prin acționarea butonului Inainte >>
(Figura 4).
463
Figura 4 (Selectarea orei și minutului în Editorul MESAD)
După pașii de selectare a datei, orei și minutului, se trece la introducerea textului
mesajului administrativ.
Nu se va completa în spațiul din dreptul indicatorului Valoare în care apare textul
“mesaj tip in locatia”. În spațiul de editare a textului propriu-zis al mesajului administrativ,
care se află sub indicatorul Valoare, se va scrie utilizând tastatura, conținutul mesajului.
Astfel, se adaugă după “mesaj tip” tipul mesajului administrativ, conform “Instrucțiunii
pentru crearea și transmiterea mesajului administrativ – Partea I” (Figurile 5 și 6):
- formare troiene (pentru economie de caractere în mesaj se poate scrie numai
“troiene”)
- cădere de grindină (pentru economie de caractere în mesaj se poate scrie numai
“grindină”)
- oraje
- incendii de vegetație
- trombă de apă sau tornadă
- pentru alte situații se scrie fenomenul meteorologic care face obiectul mesajului
administrativ. Exemple: vijelie; depuneri de polei; depuneri combinate polei și
chiciura etc
- personal blocat în stație
- securitate personal / securitate stație / securitate platformă etc
Informația astfel introdusă apare automat și în spațiul din dreptul indicatorului Valoare.
În exemplul din Figura 6 a fost scris textul:
mesaj tip formare troiene in locatia platforma meteorologica cu detalii format langa
stalpul giruetei de inaltime 1,20 m determinat vizual
De reținut! A se respecta formatul textului mesajului administrativ (conform
“Instrucțiunii pentru crearea și transmiterea mesajului administrativ – Partea I”) prin
includerea cuvintelor cheie: mesaj tip, in locatia, cu detalii, ca efect (dacă este cazul și
464
pot fi evaluate efectele). NU FOLOSIȚI DIACRITICE, VIRGULA SAU ALTE CARACTERE
SPECIALE. Timpul maxim de introducere al mesajului este de 10 minute. Faceți salvări
intermediare pe parcursul editării textului, apăsând butonul SALVEAZA din dreptul
câmpului VALOARE.
Figura 5 (Introducerea de la tastatură a tipului mesajului administrativ și a

conținutului acestuia)
Figura 6 (Introducerea de la tastatură a tipului mesajului administrativ și a

conținutului acestuia)
465
După introducerea completă de la tastatură a tipului mesajului administrativ și a
conținutului acestuia, se apasă butonul Salveaza din dreptul indicatorului Valoare.
Figura 7 (Mesajul administrativ salvat este afisat complet în spațiul de vizualizare)
Mesajul administrativ va fi afișat în spațiul de vizualizare de jos, incluzând data, ora

și minutul selectate și textul introdus de la tastatură. (Figura 7).
Pentru terminare și transmiterea mesajului administrativ se apasă, în ordine,
următoarele butoane aflate pe bara de jos a Editor-ului MESAD: Validare, Salveaza
(Figura 8) și Transmite (Figura 9).
Figura 8 (După apăsarea butonului Salveaza, în fereastra de vizualizare apare

mesajul Datele au fost salvate!)
466
Figura 9 (După apăsarea butonului Transmite, în fereastra de vizualizare apare mesajul
Transmit mesajul...)
III. Corectarea mesajului administrativ în timpul editării
În timpul creării mesajului administrativ în Editorul MESAD, până la momentul
apăsării butonului Transmite, prin acționarea butonului se poate merge la

orice fereastră anterioară și se poate corecta orice valoare introdusă sau text.
După apăsarea butonului Transmite, corecțiile se pot efectua numai folosind editorul
Corecții al aplicației SIMIN Console.
467
IV. Corectarea mesajului administrativ după ce acesta a fost transmis
În situația în care, după transmiterea unui mesaj administrativ, se constată că

acesta conține o eroare, mesajul administrativ se poate corecta folosind editorul
Corecții al aplicației SIMIN Console (Figura 10), modificând un singur câmp (fie data,
fie ora și minutul, fie textul) în cadrul unui mesaj de corecție. Dacă sunt necesare corecții
la mai multe câmpuri, atunci se vor trimite mesaje de corecții successive care să includă
un singur câmp corectat.
Din lista tipurilor de mesaje ce pot fi corectate, se selectează MESAD și apoi, din
spațiul ORE APARIȚIE, se selectează mesajul propriu-zis ce trebuie modificat.
De reținut! Ora care este afișată în spațiul ORE APARIȚIE este ora UTC la care a fost
transmis mesajul administrativ în sistem și nu ora producerii fenomenului meteorologic
/situației/efectelor fenomenului meteorologic (care a fost inclusă în mesaj).
Figura 10 (Selectarea tipului MESAD din editorul Corecții al aplicației SIMIN Console)
Pentru începerea procesului de modificare a mesajului administrativ, se apasă
butonul .
468
Ferestrele afișate în continuare permit modificarea valorii eronate, prin introducerea
în spațiul corespunzător a valorii corecte. Pot fi corectate: data

(Figura 11), ora și minutul (Figura 12), tipul mesajului și textul mesajului (Figurile 13 și 14).
Figura 11 (Fereastra de corecție a datei mesajului administrativ, corespunzătoare

editorului CORECTIE MESAD)
469
Figura 12 (Fereastra de corecție a orei și minutului mesajului administrativ,
corespunzătoare editorului CORECTIE MESAD)
Figura 13 (Fereastra de corecție a textului mesajului administativ, corespunzătoare

470
Figura 14 (Fereastra de corecție a textului mesajului administativ, corespunzătoare
În situația în care se dorește corectarea textului mesajului administrativ, în
fereastra de editare pentru se șterge caracterul / (Figura 13).

După ștergerea caracterului /, se selectează textul mesajului administrativ din
fereastra de jos de vizualizare, fără ultimul rând, în cazul din Figura 13, fără
. După selectare se apasă butonul din dreapta al mouse-ului și se
selectează opțiunea Copy (sau Copiere).
După copiere, se plasează cursorul mouse-ului în fereastra de editare, se apasă
butonul din dreapta al mouse-ului și se selectează opțiunea Paste (sau Lipire) – Figura
14. În această fereastră de editare pot fi efectuate modificările necesare asupra textului
mesajului administrativ. La terminarea corecțiilor se apasă butonul Salveaza.
Pentru terminare și transmiterea corecției mesajului administrativ se apasă, în

ordine, următoarele butoane aflate pe bara de jos a Editor-ului CORECȚIE MESAD:
Validare, Salveaza și Transmite (Figura 14).
471
V. Vizualizarea mesajelor administrative salvate și transmise
Mesajele administrative care au fost create cu ajutorul aplicației SIMIN Console și
au fost salvate pot fi vizualizate folosind butonul Mesaje si corectii transmise de pe

bara de meniu a aplicației (Figura 15).
Se selectează tipul de mesaj MESAD și datele calendaristice între care se dorește
afișarea acestui tip de mesaj și se apasă butonul Mesaje.
Mesajele administrative vor fi afișate în spațiul din dreapta, în funcție de data
transmiterii lor (nu în funcție de data producerii fenomenului
meteorologic/situației/efectului fenomenului meteorologic inclusă în mesaj).
Mesajele administrative principale (care nu au suferit corecții) sunt precedate de
semnul .
Mesajele administrative corectate sunt precedate de semnul .

În cazul în care se dorește retransmiterea unui mesaj administrativ salvat, se
selectează din listă acel mesaj și se apasă butonul Transmit. În situația în care se dorește
selectarea altei căi de comunicație față de cea principală, din se alege altă cale
de comunicație funcțională.
Figura 15 (Afișarea mesajelor administrative salvate și transmise în Mesaje și corecții

transmise)
472
Transmiterea mesajului administrativ folosind telefonul mobil în caz de
incident
În situația stațiilor care nu dispun de aplicația SIMIN Console sau în cazul în care
această aplicație este, pentru o perioadă de timp, nefuncțională mesajele administrative
vor fi transmise folosindu-se telefonul mobil.
În acest sens, mesajul administrativ va avea următoarea formă:
##9999 zzhh1#15iii ZZLLAAAA HHMM <text>##
unde: ##9999 zzhh1# este antetul de mesaj administrativ care respectă regulile tuturor
celorlalte mesaje:
- zz – ziua în care se transmite mesajul administrativ
- hh – ora UTC la care se transmite mesajul administrativ
- 1 – indicatorul de mesaj administrativ principal (se va folosi numai 1)
15iii ZZLLAAAA HHMM <text> - este corpul mesajului administrativ care

respectă la formare „Instrucțiunile pentru crearea și transmiterea mesajului
administrativ” – Partea I.
15iii – indicativul sinoptic al stației
ZZLLAAAA – ziua, luna și anul producerii fenomenului meteorologic/situației/efectului
fenomenului meteorologic
HHMM – ora și minutul UTC al producerii fenomenului meteorologic/situației/efectului
fenomenului meteorologic
text – textul (conținutul) mesajului administrativ.
Exemplu:
##9999 12141#15422 12012014 1026 mesaj tip formare troiene in locatia platforma
meteorologica cu detalii de inaltime HT=01.20 m determinat vizual format langa stalpul
giruetei ##
În acest exemplu:
12– ziua în care a fost transmis mesajul administrativ
14 – ora UTC la care a fost transmis mesajul administrativ
10:26 – ora și minutul UTC la care s-a produs efectul (troianul) fenomenului
meteorologic
De reținut!
În zzhh se introduc ziua și ora UTC la care este transmis mesajul administrativ;
În ZZLLAAAA și HHMM se introduc ziua, luna, anul, ora și minutul UTC la care se produce
fenomenul meteorologic/situația/efectul fenomenului meteorologic.
De la staţiile clasice şi autonome NU se admit corecţii şi se vor crea mesaje noi în cazul în
care sunt necesare corecţii la mesaj.
Configurarea telefonului pentru a lucra corect cu mesaje mai mari de 160 caractere:
“Meniu Mesaje Setari Mesaje Suport character  Redus”
473
-
INSTRUCȚIUNI
BUCUREȘTI – 2017
COORDONATORI ȘTIINȚIFICI:
Dr. Elena MATEESCU
Dr. Gheorghe STĂNCĂLIE
Autori:
Cătălin OSTROVEANU
Elena TOMA
Dr. Ancuța MANEA, Paula MACO, Dr. Gina TIRON, Adelina Camelia POTRA
Cuprins
CAPITOLUL I - DATE GENERALE .......................................................................................................... 478

CAPITOLUL II - STRUCTURA MESAJELOR SMS INTRODUSE DE CĂTRE OBSERVATOR ............. 479
a) ANTETUL DE MESAJ ………………………………………………………………………………... 479
b) CORPUL MESAJULUI …………………………………………………………………………….. 480
b1) Cazul de transmitere a unui mesaj cu caracterul „stare normală” …......……………….. 480
b2) Cazul transmiterii de corecţii .......................................................................................... 480
b3) Sfârşitul de mesaj ........................................................................................................... 480
CAPITOLUL III - EXEMPLE DE MESAJE COMPLETE (antet mesaj și corp mesaj) ........................... 481
A) MESAJUL SINOPTIC ............................................................................................................... 481
B) MESAJUL ALERT .................................................................................................................... 481
C) MESAJUL PLUVIO .................................................................................................................. 481
D) MESAJUL AGRO .................................................................................................................... 481
E) EXEMPLU DE MESAJ SINOPTIC în care se transmit datele de la 2 puncte de măsurare ..... 481
CAPITOLUL I .
DATE GENERALE
Telefonul mobil din dotarea stației meteorologice va fi folosit ca metodă de back-up în caz de
incident pentru transmiterea mesajelor meteorologice, cu ajutorul Serviciului de Mesaje Scurte (SMS ),
care permite expedierea și primirea de mesaje tip text.
Pentru editarea si transmiterea de mesaje telefonului trebuie să i se facă următoarele configurări:
„Meniu -> Mesaje -> Setari Mesaje -> Mesaje Text -> Suport character -> Redus” (Nu se va
modifica nici o altă opţiune din setările telefonului).
Pentru editare mesaje : „Meniu -> Mesaje ->Creare mesaj”
1. se selectează ”Mod numeric” ținând apăsată tasta din coltul dreapta jos 3 secunde;
2. se utilizeaza tasta din coltul stanga jos pentru introducerea caracterelor: #, *, +;

3. se utilizeaza tastele numerice pentru introducerea cifrelor de la 0 la 9.
Transmiterea mesajelor prin SMS se va utiliza numai pentru activitatea de transmisie a informatiilor
meteorologice conform procedurilor si metodologiilor in vigoare. Toate apelurile si mesajele efectuate de
aparat sunt monitorizate.
Aceste mesaje sunt: telegrame sinoptice, PLUVIO, AGRO, ALERT, CLIMAT I și II etc. pe care le
transmit stațiile și posturile meteorologice.
Formatul generic al unui mesaj ce se transmite prin SMS este:

unde:
– antet mesaj este format dintr-un grup de patru cifre și un grup de cinci cifre. Primul grup de patru cifre
reprezintă tipul datelor. Al doilea grup de cinci cifre reprezintă data (primele două cifre), ora de
observaţie (următoarele două cifre) și caracterul telegramei (ultima cifră). Caracterul telegramei poate fi:
 "1” – pentru prima telegramă de la o anumita zi și oră,
 "2","3",.... – pentru corecţii succesive ale unui mesaj care a fost deja transmisă cu caracterul ”1”.
Exemplu pentru datele sinoptice:
##1111 01121# semnifică mesajul sinoptic din ziua 01 ora 12.
Ora de observaţie este exprimată în oră UTC.
– codificarea datelor din corpul mesajului se face în conformitate cu Codul SYNOP (pentru tipurile de
mesaje sinoptice, PLUVIO, AGRO, ALERT etc.) și cu celelalte instrucțiuni în funcție de tipul mesajului
(CLIMAT I, CLIMAT II, administrativ etc.). Nu uitați să introduceţi indicativul stației meteorologice înainte
de prima grupă cu date:
– două caractere ## - reprezintă început și sfârșit de mesaj (“#’’ - se numeşte „caracterul diez„);
– un caracter # - are rolul de a delimita corpul mesajului pentru un punct de măsurare (statie
meteorologică, post pluvio etc.).
Dacă în acelaşi mesaj SMS se transmit datele de la 2 sau mai multe puncte de măsurare,
delimitarea între mesajele provenite de la puncte de măsurare diferite se face folosind semnul #.
Deoarece pentru anumite tipuri de aparate telefonice în regimul de editare "cifre" sunt mai
complicat de obținut caracterul spaţiu " " și caracterul bară oblică " / " s-au făcut următoarele convenţii de
utilizare:
– caracterul plus " + " se va folosi în locul caracterului spaţiu " "
– caracterul steluță " * " se va folosi în locul caracterului " / ".
Atenție! Nu se va încerca scoaterea acumulatorului sau a cartelei telefonice din aparat.

Șeful stației meteorologice împreună cu ceilalți salariați ai stației meteorologice vor răspunde
pentru utilizarea și integritatea aparatului. În cazul defectării aparatului se va lua legătura cu
inginerul de sistem, șeful de S.M.A.C. etc.
478
CAPITOLUL II.
STRUCTURA MESAJELOR SMS INTRODUSE DE CĂTRE OBSERVATOR
Conform celor stabilite în Capitolul I "DATE GENERALE" orice mesaj începe cu două caractere ##
a. ANTETUL DE MESAJ
Pentru început, se introduce antetul de mesaj care permite definirea și recunoaşterea tipului de
date din mesajul transmis prin SMS și preluat automat la nivelul se colectare al S.R.P.V.-ului.
AMRO (avertizări, agravări, meteor roșu, ameliorări) ##0000+zzhhC#
SMRO, SIRO, SNRO (mesaje sinoptice) ##1111+zzhhC#
APRO (ALERT pluvio) ##2222+zzhhC#
WXRO ( mesaje PLUVIO) ##3333+zzhhC#
AZRO (Toate tipurile de mesaje AGRO de la 55510 până la 55518 ) ##4444+zzhhC#
CLIMAT I ##5555+zzhhC#
CLIMAT II ##6666+zzhhC#
Mesajul administrativ ##9999+zzhh1#
Acest antet se obţine prin :
– tastarea caracterului „#” de două ori (pentru a defini începutul mesajului) - se utilizează tasta din coltul
stânga jos și se selectează caracterul “#” ;

– tastarea grupului de patru cifre (0000, 1111, 2222, 3333, 4444 etc.) care identifică tipul datelor (exemplu:
mesaj sinoptic - 1111);
– tastarea caracterului plus „+” în loc de pauza între grupe - se utilizează tasta din colțul stânga jos
și se selectează caracterul “+”;

– tastarea grupei de cinci cifre zzhhC cu: ziua (zz), ora de observaţie (hh) și caracterul telegramei (C ).
Exemplu pentru grupa ZZHHC:

23061
Adică, datele sunt din ziua 23 ora 06 (ora UTC). La aceasta se adaugă cifra "1" – caracterul
mesajului. Acestă cifră trebuie modificată cu cifrele "2" la prima corecţie, "3" la a doua corecţie și așa mai
departe. Excepția de la această regulă o reprezintă mesajul administrativ, pentru care se folosi
numai cifra 1 pentru caracterul mesajului.
– antetul de mesaj se încheie cu tastarea caracterului „#”.
479
b. CORPUL MESAJULUI
b1. Cazul de transmitere a unui mesaj cu caracterul „stare normală”:

Acesta constă din transmiterea mesajului propriu-zis (sinoptic, AGRO, PLUVIO, ALERT etc.),
fiecare începând cu identificatorul stației meteorologice, a postului meteorologic.
Exemplu de corp pentru un mesaj sinoptic:

15350+01693+82002+11037+21047+39532+40041+52019+69962+77177+8457*+333+21040+3*109+4
3019+69917+92800+96042
b2. Cazul transmiterii de corecţii:

Se înlocuieşte antetul mesajului, introducându-se cifra 2 sau 3 sau 4 etc. pentru a se specifica
faptul că este vorba de o telegramă corectată, iar în corpul mesajului se fac modificările în grupa în care a
fost inclusă eroarea. Excepția de la această regulă o reprezintă mesajul administrativ, pentru care
se folosi numai cifra 1 pentru caracterul mesajului. În cazul în care sunt necesare corecții în mesajul
administrativ, se va crea un mesaj nou complet.
Exemplu de corp pentru un mesaj sinoptic în care s-a efectuat o corecție:

15350+01693+82002+11037+21047+39732+40041+52019+69962+77177+8457*+333+21040+3*109+4
3019+69917+92800+96042
b3. Sfârşitul de mesaj

Conform celor stabilite în Capitolul “DATE GENERALE" orice mesaj se termină cu două
caractere “##”.
480
CAPITOLUL III
EXEMPLE DE MESAJE COMPLETE
(antet mesaj și corp mesaj)
A) MESAJUL SINOPTIC
##1111+01061#15350+01693+82002+11037+21047+39532+40041+52019+69962+77177+8457*+333+
21040+3*109+43019+69917+92800+96042##
O corecţie a acestui mesaj va arăta astfel (grupa 11037 a devenit 11039):
##1111+01062#15350+01693+82002+11039+21047+39532+40041+52019+69962+77177+8457*+333+
21040+3*109+43019+69917+82800+96042##
B) MESAJUL ALERT
##0000+01081#15420+55511+10715+02960+81808+8807*+91012##
O corecţie a acestui mesaj va arăta astfel (grupa 02960 a devenit 02998):
##0000+01082#15420+55511+10715+02998+81808+8807*+91012##
C) MESAJUL PLUVIO
##3333+01061 #703704+600614#702649+600454#648647+600614##
D) MESAJUL AGRO
##4444+01061#55511+15197+00178+20148+30148+50137+80120+66611+00115 +10330+20074##
E) EXEMPLU DE MESAJ SINOPTIC în care se transmit datele de la 2 puncte de măsurare
##1111+01121#15350+01693+82002+11037+21047+39532+40041+52019+69962+77177+
8457*+333+21040+3*109+43019+69917+92800+96042#15285+32697+82708+11013+21032+39865+4
0019+52020+8475*+333+21022+3*104+44010+92853##
Delimitarea dintre mesaje se face conform convenţiei cu caracterul #.

15285 indicativul stației meteorologice BISOCA.
15350 indicativul stației meteorologice BUZĂU.
Antetul se va introduce doar o singură dată, la începutul mesajului. Analog se procedează și pentru
celelalte tipuri de mesaje.
481
-
INSTRUCȚIUNI
BUCUREȘTI – 2017
Dr. Elena MATEESCU
Echipa de redactare:
Dr. Ancuța MANEA, Elena TOMA
Dr. Gina TIRON
441
Cuprins
Capitolul I – Precizări metodologice ............................................................................................. 485

Capitolul II – Intervale pentru calculul parametrilor mesajului CLIMAT O.M.M......................... 487
Secțiunea 1 ............................................................................................................................... 487
Secțiunea 2 ............................................................................................................................... 489
Secțiunea 3 ............................................................................................................................... 490
Secțiunea 4 .............................................................................................................................. 491
Capitolul III – Normalele climatologice 1981 ÷ 2010 pentru stațiile meteorologice care
sunt incluse în rețeaua RBCN ............................................................................... 492
NOTĂ METODOLOGICĂ
referitoare la mesajul CLIMAT O.M.M.
CAPITOLUL I.
Precizări metodologice
Conform Referatului intern din data de 16 iunie 2011 și a Notei Tehnice din 22 iunie 2011 care au
la bază „Handbook on CLIMAT and CLIMAT TEMP Reporting WMO/TD No. 1188 (2009)”, la elaborarea
mesajelor lunare CLIMAT O.M.M. de către stațiile meteorologice incluse în rețeaua RBCN se va aplica
următoarea metodologie:
1. Mediile zilnice pentru ziua de azi în mesajul CLIMAT O.M.M. vor fi calculate ca medie aritmetică
a valorilor parametrilor meteorologici măsurați la orele 00 UTC ziua de azi, 06 UTC ziua de azi,
12 UTC ziua de azi, 18 UTC ziua de azi.
2. Cantitățile de precipitații pentru ziua de azi vor fi raportate în mesajul CLIMAT O.M.M.
pentru intervalul orar 06:01 UTC ziua de azi ÷ 06:00 UTC ziua de mâine (reprezentând
cantitățile de precipitații pentru 24 de ore care sunt raportate în mesajul sinoptic de ora 06
UTC, ziua de mâine).
3. Din data de 01 martie 2012, temperaturile extreme zilnice pentru ziua de azi vor fi extrase din
înregistrările temperaturilor extreme pe intervale de 6 ore:
(00:00 UTC ziua de azi ÷ 06:00 UTC ziua de azi]
(18:00 UTC ziua de azi ÷ 00:00 UTC ziua de mâine].
4. Tabelele cu normalele climatologice au fost recalculate din valorile parametrilor de la orele 00

UTC, 06 UTC, 12 UTC, 18 UTC pentru intervalul 1981 ÷ 2010. Aceste tabele cu normale
recalculate în cadrul L.P.A.B.D. și validate în cadrul Secției de Climatologie vor fi folosite la
elaborarea mesajelor CLIMAT O.M.M.
5. Tabelele cu quintilele precipitațiilor au fost recalculate pentru intervalul 1981 ÷ 2010 pentru a
corespunde intervalului 06:01 UTC ziua de azi ÷ 06:00 UTC ziua de mâine. Aceste tabele cu
quintilele recalculate recalculate în cadrul L.P.A.B.D. și validate în cadrul Secției de Climatologie
vor fi folosite la elaborarea mesajelor CLIMAT O.M.M.
6. La elaborarea mesajului CLIMAT O.M.M. se vor lua în considerare numai următoarele cifre de
cod pentru raportarea vizibilității orizontale:
pentru V1V1 – cifra de cod SYNOP 90
pentru V2V2 – cifrele de cod SYNOP 90 și 91
pentru V3V3 – cifrele de cod SYNOP 90, 91, 92 și 93.
7. În mesajul CLIMAT O.M.M., la raportarea numărului de zile cu grosimea stratului de zăpadă pe

praguri trebuie luate în considerare toate zilele în care a existat strat de zăpadă – continuu sau
discontinuu. Astfel, cifrele de cod SYNOP 997 și 998 se iau în considerare la numărul de zile cu strat
de zăpadă strict mai mare de 0 cm.
8. În Secțiunea 4 a mesajului CLIMAT O.M.M. în grupa 5, se va introduce cea mai mare rafală a
vântului (nu viteza medie a vântului). În cazul în care există cel puțin o valoare indisponibilă pentru
acest parametru, în grupa 5 viteza maximă la rafală va fi indisponibilă (/).
9. În Secțiunea 4 a mesajului CLIMAT O.M.M. în grupa 7, ora de citire a temperaturii minime va fi

considerată 06 UTC, iar ora de citire a temperaturii maxime va fi considerată 16 UTC, astfel că grupa
va avea obligatoriu forma: 721606.
10. Detalii pentru fiecare element component al mesajului CLIMAT O.M.M. se găsesc în Capitolul II.
485
11. În mesajul CLIMAT O.M.M., la raportarea numărului de zile cu oraje, se va lua în considerare și
fenomenul de fulger.
12. În cazul în care la durata de strălucire a Soarelui lipsește cel puțin o înregistrare pentru o oră,
valoarea pentru durata totală lunară de strălucire a Soarelui va fi indisponibilă (/). Excepție de la această
prevedere sunt orele 22, 23, 00, 01, 02 UTC, pentru care valorile indisponibile pot fi înlocuite cu zero (0).
486
CAPITOLUL II.
Intervalele pentru calculul parametrilor CLIMAT O.M.M.
SECȚIUNEA 1
1. Presiunea atmosferică la stație – medie lunară.

Pentru intervalul zilnic 00:00 UTC azi ÷ 23.59 UTC azi se efectuează medie aritmetică din valorile de
la termenele: 00 UTC azi, 06 UTC azi, 12 UTC azi, 18 UTC azi.
2. Presiunea atmosferică redusă la nivelul mării / sau înălțimea de geopotențial – medie lunară.
3. Temperatura aerului – media lunară.

4. Deviația standard – media lunară.

5. Temperaturi extreme - medii lunare.

Pentru intervalul zilnic 00:00 UTC azi ÷ 23.59 UTC azi, valorile zilnice sunt alese din intervalele:
– (00 UTC azi – 06 UTC azi]
– (18 UTC azi – 00 UTC mâine].
6. Tensiunea vaporilor de apă – medie lunară.

Pentru intervalul zilnic 00:00 UTC azi ÷ 23.59 UTC azi, se efectuează medie aritmetică din valorile de
7. Precipitații – cantitatea lunară de precipitații

Cantitatea de precipitații din ziua de azi este din intervalul 06:01 UTC azi ÷ 06:00 UTC ziua de
mâine.
Suma lunară a cantităților zilnice de precipitații din intervalul 06:01 UTC azi ÷ 06:00 UTC ziua de
mâine.
8. Durata de strălucire a Soarelui – suma lunară.

Durata zilnică de strălucire a Soarelui pentru intervalul 00:00 UTC azi ÷ 23.59 UTC azi este raportată
în mesajul SYNOP de 00 UTC de măine, pentru ziua de azi.
487
Suma lunară a duratelor zilnice de strălucire a Soarelui.
9. Numărul de zile lipsă în înregistrările de presiune atmosferică.

Este raportat la intervalul zilnic 00:00 ÷ 23.59 UTC.
10. Numărul de zile lipsă în înregistrarile de temperatura aerului.

11. Numărul de zile lipsă la tensiunea vaporilor.

12. Numărul de zile lipsă la cantitatea de precipitatii.

Este raportat la intervalul zilnic 06:01 UTC azi ÷ 06:00 UTC ziua de mâine.
13. Numărul de zile lipsă la durata efectivă de strălucire a Soarelui.

488
SECȚIUNEA 2 – intervalul 1981 ÷ 2010
1. Presiunea atmosferică medie la stație – normala climatologică.

Calculul are la bază intervalul zilnic 00:00 UTC azi ÷ 23:59 UTC azi, din termenele: 00 UTC azi, 06
UTC azi, 12 UTC azi, 18 UTC azi. Normală recalculată în cadrul L.P.A.B.D. și validată în cadrul
Secției de Climatologie.
2. Presiunea atmosferică medie redusă la nivelul mării / sau înălțimea de geopotențial – normala
climatologică.
3. Temperatura medie a aerului – normala climatologică.

4. Deviația standard a valorilor medii – normala climatologică.

5. Temperatura medie a maximelor aerului – normala climatologică.

Din motive tehnice, extragerea maximelor are la baza intervalul zilnic 18:01 UTC ziua de ieri ÷ 18:00
UTC ziua de azi. Maximele au fost alese din intervalele (18 UTC ziua de ieri ÷ 06 UTC azi]
(06 UTC azi ÷ 18 UTC azi].
Normală recalculată în cadrul L.P.A.B.D. și validată în cadrul Secției de Climatologie.
6. Temperatura medie a minimelor aerului – normala climatologică.

Din motive tehnice, extragerea minimelor are la baza intervalul zilnic 18:01 UTC ziua de ieri ÷ 18:00
UTC ziua de azi. Minimele alese din intervalele (18 UTC ziua de ieri – 06 UTC azi]
(06 UTC azi – 18 UTC azi].
Normală recalculată în cadrul L.P.A.B.D. și validată în cadrul Secției de Climatologie.
7. Valoarea medie a tensiunii vaporilor – normala climatologică.

Calculul are la bază intervalul zilnic 00:00 UTC azi ÷ 23:59 UTC azi, din termenele: 00 UTC azi , 06
8. Cantitatea de precipitații – normala climatologică.

Calculul are la bază intervalul zilnic 06:01 UTC ziua de azi ÷ 06:00 UTC ziua de mâine, din cantitățile
pe 6 ore de la termenele 12 UTC, 18 UTC, 00 UTC, 06 UTC. Normală recalculată în cadrul
L.P.A.B.D. și validată în cadrul Secției de Climatologie.
9. Numărul de zile cu cantități de precipitații > 1mm – normala climatologică.

Calculul are la bază intervalul zilnic 06:01 UTC ziua de azi ÷ 06:00 UTC ziua de mâine. Normală
recalculată în cadrul L.P.A.B.D. și validată în cadrul Secției de Climatologie.
10. Durata efectivă de strălucire a Soarelui - normala climatologică.

Calculul are la bază intervalul zilnic 00:00 UTC azi ÷ 23:59 UTC. Normală recalculată în cadrul
L.P.A.B.D. și validată în cadrul Secției de Climatologie.
489
SECȚIUNEA 3
1. Temperaturile extreme lunare.

Extragerea extremelor lunare are la bază intervalul zilnic 00:00 UTC ÷ 23:59 UTC.
Extremele sunt alese din intervalele (00 UTC azi ÷ 06 UTC azi]
(06 UTC azi ÷ 12 UTC azi]
(18 UTC azi ÷ 00 UTC mâine].
2. Cantitatea de precipitații.
Are la bază pentru ziua de azi intervalul zilnic: 06:01 UTC ziua de azi ÷ 06:00 UTC ziua de mâine.
3. Grosimea stratului de zăpadă.

Are la bază pentru ziua de azi măsurătoarea de la ora 06 UTC ziua de azi.
4. Viteza medie maximă a vântului pe 10 minute.

Având în vedere prevederile din Ghid WMO/TD-No. 1188, pentru cazul în care se fac măsurători
continue asupra vitezei vântului, viteza medie maximă pe 10 minute se alege pentru ziua de azi din
intervalul zilnic: 00:00 UTC ziua de azi ÷ 23:59 UTC ziua de azi, din mesajele sinoptice orare și din
mesajele ALERT de vânt viteza medie (cu excepția stației Vârfu Omu).
În cazul stației Vf Omu, conform Ghidului WMO/TD-No. 1188, se alege pentru ziua de azi intervalul
zilnic: 00:00 UTC ziua de azi ÷ 23:59 UTC ziua de azi, din mesajele sinoptice orare și din mesajele
de alertare pe praguri.
5. Vizibilitatea orizontală minimă.

Se alege pentru ziua de azi din intervalul zilnic: 00:00 UTC ziua de azi ÷ 23:59 UTC ziua de azi, din
mesajele sinoptice orare și din mesajele ALERT de vizibilitate (cu excepția stației Vârfu Omu).
În cazul stației Vf Omu, se alege pentru ziua de azi din intervalul zilnic: 00:00 UTC ziua de azi ÷
23:59 UTC ziua de azi, din mesajele sinoptice orare.
490
SECȚIUNEA 4
1. Temperatura medie zilnică a aerului.

2. Temperaturile extreme zilnice ale aerului.

Alese din intervalele (00 UTC azi ÷ 06 UTC azi]
(18 UTC azi ÷ 00 UTC mâine]
3. Cantitățile zilnice de precipitații.

Intervalul pentru ziua de azi: 06:01 UTC azi ÷ 06:00 UTC ziua de mâine.
4. Cea mai mare viteză a vântului la rafală.

Intervalul zilnic 00:00 UTC ÷ 23.59 UTC.
Se alege pentru ziua de azi intervalul zilnic: 00:00 UTC ziua de azi ÷ 23:59 UTC ziua de azi, din
mesajele sinoptice orare grupa specială 911ff și din mesajele ALERT de vânt la rafală (cu excepția
stației Vârfu Omu).
În cazul stației Vf Omu, se alege pentru ziua de azi din intervalul zilnic: 00:00 UTC ziua de azi ÷
23:59 UTC ziua de azi, din mesajele sinoptice orare, grupa 910ff și din mesajele de alertare pe
praguri.
5. Numărul de zile din luna cu oraje.

6. Numărul de zile din lună cu grindină.

491
CAPITOLUL III
Normalele climatologice 1981-2010 pentru stațiile meteorologice care sunt incluse în rețeaua RBCN
Mean pressure at station level

SYNOP
ID station I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
15085 BISTRITA 976.0 974.2 972.4 970.4 971.7 971.6 972.2 972.7 974.2 976.3 974.9 975.2
BUC-
15420 BANEASA 1009.4 1007.8 1006.0 1003.2 1003.8 1003.0 1003.1 1003.9 1006.1 1009.2 1008.5 1008.9
15350 BUZAU 1008.9 1007.4 1005.7 1003.1 1003.5 1002.5 1002.6 1003.4 1005.6 1008.7 1008.0 1008.4
15292 CARANSEBES 992.9 991.0 989.1 986.5 987.7 987.9 988.3 988.5 990.0 992.2 991.2 991.8
15120 CLUJ-NAPOCA 970.2 968.5 966.9 965.0 966.4 966.5 967.1 967.5 968.9 970.8 969.2 969.5
15480 CONSTANTA 1019.6 1018.2 1016.3 1013.6 1013.9 1012.6 1012.4 1013.3 1015.7 1019.0 1018.6 1019.0
15450 CRAIOVA 997.3 995.5 993.7 990.9 991.7 991.2 991.4 992.0 994.0 997.0 996.2 996.6
15310 GALATI 1011.8 1010.4 1008.6 1005.9 1006.2 1005.1 1005.1 1006.1 1008.4 1011.7 1010.9 1011.3
15090 IASI 1007.7 1006.3 1004.7 1002.2 1002.5 1001.5 1001.7 1002.7 1004.7 1007.8 1006.8 1007.1
15260 SIBIU 966.7 964.9 963.3 961.4 962.9 963.1 963.6 964.1 965.4 967.3 965.7 965.9
15023 SUCEAVA 975.7 974.4 973.4 971.6 972.6 972.2 972.8 973.6 974.9 977.0 975.3 975.2
15360 SULINA 1018.8 1017.5 1015.8 1013.3 1013.4 1011.9 1011.6 1012.6 1015.2 1018.6 1018.1 1018.4
15247 TIMISOARA 1010.7 1008.5 1006.3 1003.4 1004.2 1004.2 1004.3 1004.5 1006.6 1009.1 1008.4 1009.4
15280 VF. OMU 743.7 742.2 743.2 745.3 750.1 752.3 754.1 754.8 752.9 751.8 747.0 744.3
492
Total sunshine
SYNOP
15085 BISTRITA 68.8 96.1 149.1 184.7 249.6 254.5 271.7 268.6 188.3 163.1 92.5 56.7
15420 BUC-BANEASA 74.0 105.4 151.1 190.8 256.7 263.5 298.8 290.0 214.1 160.2 87.8 60.1
15350 BUZAU 87.5 116.9 148.6 188.3 261.2 271.3 304.7 292.0 215.4 169.2 103.1 76.5
15292 CARANSEBES 69.4 95.9 135.9 170.0 219.8 231.2 265.1 259.8 181.1 156.5 95.4 58.8
15120 CLUJ-NAPOCA 66.1 99.4 156.9 184.7 240.8 252.9 276.0 262.7 193.0 159.2 87.6 51.6
15480 CONSTANTA 87.2 110.0 139.9 191.5 272.2 282.1 327.1 307.6 230.3 167.8 101.8 82.7
15450 CRAIOVA 82.3 116.6 158.7 199.6 260.6 277.6 308.4 294.8 219.1 162.1 93.1 67.8
15310 GALATI 79.4 112.0 157.0 200.1 266.1 283.7 311.1 294.3 224.9 170.9 91.3 71.8
15090 IASI 66.6 91.1 136.2 180.1 256.3 260.4 288.4 275.2 200.1 152.5 79.4 61.2
15260 SIBIU 67.7 97.0 137.7 164.3 215.3 228.3 248.4 238.4 172.2 147.9 88.6 60.8
15023 SUCEAVA 81.4 96.4 131.7 167.0 235.5 227.0 250.7 243.9 178.8 145.4 88.2 67.5
15360 SULINA 77.7 102.1 136.9 191.4 276.5 290.1 325.9 303.1 226.9 163.9 90.4 69.5
15247 TIMISOARA 70.2 106.7 159.0 199.8 251.5 269.7 294.2 281.2 200.3 167.6 94.1 59.4
15280 VF. OMU 112.3 108.5 125.3 113.3 146.6 139.2 165.6 173.0 143.1 160.5 108.5 102.7
Mean minimum air

temperature
SYNOP ID station I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
15085 BISTRITA -7.0 -6.2 -1.2 3.9 8.7 11.6 13.3 12.8 8.6 3.8 -0.7 -5.0
15420 BUC-BANEASA -4.8 -4.0 0.1 4.9 9.6 13.6 15.4 14.9 10.5 5.4 0.6 -3.4
15350 BUZAU -4.4 -3.4 0.8 6.0 11.4 15.2 17.2 16.9 12.3 7.1 1.4 -3.1
15292 CARANSEBES -3.4 -2.5 1.2 5.8 10.2 12.8 14.5 14.5 10.9 6.8 2.3 -1.7
15120 CLUJ-NAPOCA -5.7 -4.8 -0.6 4.3 8.9 12.0 13.7 13.2 9.2 4.4 -0.3 -4.2
15480 CONSTANTA -1.4 -0.7 2.7 7.3 12.5 16.9 19.1 19.0 14.9 10.3 4.9 0.3
15450 CRAIOVA -4.1 -2.8 1.4 6.3 11.3 14.6 16.5 16.3 12.1 7.0 1.7 -2.7
15310 GALATI -4.1 -3.1 0.9 6.4 11.7 15.5 17.3 16.8 12.3 7.3 2.0 -2.5
15090 IASI -5.2 -4.2 -0.1 5.4 10.6 14.2 15.9 15.2 10.8 5.9 0.9 -3.7
15260 SIBIU -6.9 -5.9 -1.2 3.9 8.6 11.6 13.3 12.7 8.7 3.5 -1.2 -5.3
15023 SUCEAVA -6.4 -5.5 -1.7 3.6 8.8 12.0 13.8 13.2 9.1 4.3 -0.9 -5.1
15360 SULINA -1.3 -0.9 2.7 8.2 14.1 18.2 20.3 20.2 16.0 11.2 5.3 0.6
15247 TIMISOARA -3.4 -2.5 1.3 6.1 11.0 14.0 15.7 15.5 11.5 6.8 2.0 -1.7
15280 VF. OMU -12.8 -13.6 -11.2 -6.7 -1.5 1.6 3.6 3.9 0.3 -3.2 -7.8 -11.2
493
Mean maximum air temperature
SYNOP
15085 BISTRITA 0.9 3.4 9.4 16.0 21.6 24.0 26.0 26.0 20.9 15.6 8.3 2.1
15420 BUC-BANEASA 2.8 5.5 11.4 18.0 24.0 27.7 29.8 29.8 24.6 17.9 9.8 3.8
15350 BUZAU 3.4 5.6 11.1 17.6 23.8 27.2 29.4 29.4 24.1 17.7 9.9 4.1
15292 CARANSEBES 3.5 5.6 11.0 17.1 22.3 25.2 27.6 27.8 22.8 17.5 10.4 4.7
15120 CLUJ-NAPOCA 0.5 3.0 9.5 15.8 21.2 23.8 25.9 25.8 20.9 15.2 7.4 1.6
15480 CONSTANTA 4.5 5.7 9.3 14.1 20.0 24.7 27.2 27.1 22.7 17.4 11.3 6.2
15450 CRAIOVA 2.8 5.5 11.2 17.7 23.5 27.2 29.7 29.4 24.3 17.4 9.3 3.4
15310 GALATI 2.3 4.5 10.1 17.0 23.3 26.9 29.2 28.9 23.5 17.0 9.3 3.4
15090 IASI 1.1 3.3 9.3 16.7 23.1 26.1 28.1 27.8 22.4 16.1 8.1 2.3
15260 SIBIU 1.8 4.5 10.1 16.0 21.3 24.2 26.3 26.2 21.4 16.2 9.1 3.1
15023 SUCEAVA 0.7 2.2 7.3 14.3 20.3 23.1 25.1 24.7 19.8 14.2 6.9 1.5
15360 SULINA 3.4 3.8 7.0 12.5 18.7 23.4 26.0 25.8 21.2 15.9 10.0 5.3
15247 TIMISOARA 3.3 6.0 12.0 18.1 23.6 26.4 29.0 28.9 23.7 18.1 10.5 4.6
15280 VF. OMU -7.0 -7.8 -5.0 -1.1 3.8 7.0 9.3 9.8 5.9 2.7 -2.4 -5.8
Mean air temperature

SYNOP
15085 BISTRITA -3.4 -2.1 3.3 9.5 15.0 17.8 19.5 18.8 13.8 8.5 3.0 -1.8
15420 BUC-BANEASA -1.4 0.1 5.1 11.1 16.8 20.7 22.6 21.8 16.5 10.5 4.5 -0.3
15350 BUZAU -0.8 0.6 5.3 11.3 17.3 21.1 23.1 22.6 17.5 11.6 5.2 0.2
15292 CARANSEBES -0.4 0.9 5.4 10.9 15.9 18.9 20.8 20.5 15.8 11.1 5.7 1.1
15120 CLUJ-NAPOCA -2.9 -1.4 3.8 9.5 14.7 17.6 19.4 18.9 14.2 9.0 3.0 -1.6
15480 CONSTANTA 1.3 2.0 5.5 10.3 16.1 20.7 23.2 23.0 18.6 13.5 7.7 3.0
15450 CRAIOVA -1.1 0.8 5.6 11.6 17.1 20.8 22.9 22.4 17.5 11.5 5.0 0.0
15310 GALATI -1.2 0.2 4.9 11.1 17.2 21.0 23.1 22.5 17.3 11.5 5.2 0.1
15090 IASI -2.3 -0.9 3.9 10.5 16.7 19.9 21.7 20.9 15.9 10.2 4.0 -0.9
15260 SIBIU -2.8 -1.2 3.8 9.6 14.9 18.0 19.7 19.1 14.4 9.1 3.4 -1.3
15023 SUCEAVA -3.0 -2.0 2.2 8.4 14.3 17.4 19.2 18.5 13.8 8.5 2.5 -1.9
15360 SULINA 0.9 1.2 4.5 10.0 16.1 20.5 23.0 22.8 18.4 13.4 7.5 2.8
15247 TIMISOARA -0.5 1.2 6.0 11.6 17.0 20.1 22.1 21.6 16.6 11.3 5.5 1.1
15280 VF. OMU -10.0 -10.8 -8.5 -4.2 0.8 4.0 6.1 6.4 2.7 -0.5 -5.2 -8.6
494
Mean vapour pressure
15085 BISTRITA 4.5 4.7 6.0 8.3 12.0 14.8 16.5 16.0 12.5 9.3 6.7 5.1
15420 BUC-BANEASA 5.0 5.1 6.4 8.8 12.3 16.0 17.5 16.9 13.5 10.3 7.4 5.5
15350 BUZAU 5.0 5.2 6.5 9.1 13.0 16.8 18.5 17.9 13.9 10.5 7.4 5.5
15292 CARANSEBES 5.3 5.4 6.7 9.2 13.2 16.3 18.1 17.6 14.0 10.7 7.6 5.9
15120 CLUJ-NAPOCA 4.5 4.7 5.9 8.1 11.6 14.3 16.0 15.7 12.4 9.3 6.6 5.0
15480 CONSTANTA 5.9 6.0 7.4 10.0 14.2 18.2 20.9 21.2 16.6 12.9 9.3 6.9
15450 CRAIOVA 5.2 5.5 6.8 9.6 13.5 17.0 18.6 18.2 14.3 11.0 7.7 5.8
15310 GALATI 5.0 5.2 6.4 9.0 12.7 16.3 18.0 17.6 13.8 10.6 7.7 5.6
15090 IASI 4.7 4.9 6.1 8.5 12.1 15.5 17.3 16.6 12.9 9.8 7.1 5.2
15260 SIBIU 4.6 4.8 6.0 8.4 11.8 14.8 16.4 16.1 12.6 9.4 6.6 5.1
15023 SUCEAVA 4.3 4.5 5.6 7.9 11.3 14.4 16.2 15.8 12.0 8.9 6.4 4.8
15360 SULINA 5.9 6.0 7.4 10.2 14.8 19.3 22.1 22.1 17.2 13.0 9.3 6.8
15247 TIMISOARA 5.3 5.5 6.6 9.0 12.5 15.4 16.6 16.2 13.3 10.3 7.5 5.9
15280 VF. OMU 2.6 2.5 3.1 4.3 6.0 7.5 8.6 8.5 6.5 4.9 3.6 2.9
Mean pressure reduced to sea level

SYNOP
15085 BISTRITA 1022.3 1020.2 1017.4 1014.2 1014.8 1014.3 1014.6 1015.3 1017.5 1020.6 1020.0 1021.2
BUC-
15420 BANEASA 1020.9 1019.3 1017.2 1014.2 1014.5 1013.5 1013.6 1014.4 1016.8 1020.2 1019.7 1020.3
15350 BUZAU 1021.3 1019.7 1017.8 1014.8 1015.0 1013.9 1013.9 1014.7 1017.2 1020.5 1020.1 1020.7
15292 CARANSEBES 1023.3 1021.2 1018.7 1015.5 1016.2 1016.2 1016.4 1016.6 1018.7 1021.4 1020.9 1022.0
15120 CLUJ-NAPOCA 1021.9 1019.7 1017.1 1014.0 1014.6 1014.2 1014.5 1015.0 1017.3 1020.2 1019.7 1020.8
15480 CONSTANTA 1021.2 1019.8 1017.9 1015.2 1015.4 1014.1 1013.9 1014.8 1017.2 1020.5 1020.2 1020.6
15450 CRAIOVA 1021.7 1019.7 1017.4 1014.0 1014.4 1013.6 1013.7 1014.3 1016.7 1020.2 1020.0 1020.8
15310 GALATI 1020.6 1019.2 1017.2 1014.3 1014.4 1013.2 1013.2 1014.2 1016.6 1020.1 1019.5 1020.1
15090 IASI 1017.2 1015.7 1014.0 1011.2 1011.3 1010.2 1010.4 1011.4 1013.6 1016.8 1016.0 1016.5
15260 SIBIU 1022.3 1020.1 1017.4 1014.3 1014.8 1014.4 1014.7 1015.3 1017.5 1020.6 1020.0 1021.2
15023 SUCEAVA 1020.1 1018.7 1016.9 1014.0 1014.2 1013.3 1013.6 1014.5 1016.6 1019.6 1018.7 1019.4
15360 SULINA 1020.4 1019.2 1017.4 1014.8 1014.9 1013.4 1013.2 1014.2 1016.7 1020.1 1019.7 1020.0
15247 TIMISOARA 1021.6 1019.4 1017.0 1013.8 1014.4 1014.3 1014.4 1014.6 1016.9 1019.6 1019.1 1020.3
15280 VF. OMU - - - - - - - - - - - -
495
Mean geopotential
SYNOP
15085 BISTRITA - - - - - - - - - - - -
BUC-
15420 BANEASA - - - - - - - - - - - -
15350 BUZAU - - - - - - - - - - - -
15292 CARANSEBES - - - - - - - - - - - -
15120 CLUJ-NAPOCA - - - - - - - - - - - -
15480 CONSTANTA - - - - - - - - - - - -
15450 CRAIOVA - - - - - - - - - - - -
15310 GALATI - - - - - - - - - - - -
15090 IASI - - - - - - - - - - - -
15260 SIBIU - - - - - - - - - - - -
15023 SUCEAVA - - - - - - - - - - - -
15360 SULINA - - - - - - - - - - - -
15247 TIMISOARA - - - - - - - - - - - -
15280 VF. OMU 2975.4 2958.7 2973.7 3003.6 3064.4 3094.3 3118.9 3126.5 3098.1 3078.9 3019.1 2984.4
Total precipitation (06 - 06 UTC)

15085 BISTRITA 44.9 33.4 41.2 58.2 74.1 88.4 89.5 73.6 59.9 50.3 44.7 53.5
15420 BUC-BANEASA 33.7 31.7 40.8 48.5 56.2 78.5 64.5 52.1 52.4 47.4 43.4 44.3
15350 BUZAU 20.6 21.1 27.0 37.2 56.4 84.7 64.8 52.4 41.3 35.9 33.0 27.9
15292 CARANSEBES 46.2 40.3 48.4 68.8 78.9 106.6 79.2 72.3 63.9 53.4 44.7 55.0
15120 CLUJ-NAPOCA 25.1 25.4 30.5 51.7 66.2 91.2 85.1 66.7 47.8 37.3 32.1 35.5
15480 CONSTANTA 26.2 24.1 35.3 30.8 38.0 41.0 36.5 35.8 42.7 36.3 45.5 37.7
15450 CRAIOVA 37.5 33.7 39.4 50.9 61.7 70.8 64.9 52.3 42.6 42.5 49.2 52.3
15310 GALATI 26.6 24.4 31.4 38.9 45.8 69.2 50.1 42.5 45.9 37.0 34.9 39.6
15090 IASI 27.8 25.8 30.4 46.7 55.3 87.7 75.4 54.4 55.5 36.7 34.2 31.7
15260 SIBIU 25.0 24.9 34.0 53.6 67.9 93.7 91.6 77.4 59.0 40.1 31.5 30.8
15023 SUCEAVA 22.7 22.3 29.3 51.2 73.1 93.2 112.7 73.9 50.1 36.3 30.5 25.7
15360 SULINA 13.7 13.1 16.9 13.6 15.6 26.8 18.0 27.4 24.7 19.0 22.5 20.1
15247 TIMISOARA 37.0 34.6 35.8 52.6 57.5 82.7 53.9 56.6 49.5 44.2 48.3 51.4
15280 VF. OMU 42.0 40.9 52.9 54.2 74.4 114.5 126.3 99.7 65.2 40.7 40.3 46.7
496
Number of days with precipitation >= 1mm
15085 BISTRITA 9.2 7.5 7.4 9.0 10.6 11.0 10.5 8.7 8.4 6.7 8.4 9.3
15420 BUC-BANEASA 6.0 5.1 6.2 6.5 7.7 8.5 7.0 5.6 4.9 4.9 5.7 6.4
15350 BUZAU 4.4 4.2 4.6 6.5 7.6 8.7 7.2 5.9 5.1 4.5 5.0 5.4
15292 CARANSEBES 8.6 7.4 8.0 10.0 10.9 10.6 8.7 7.7 7.7 6.1 7.8 9.1
15120 CLUJ-NAPOCA 6.4 6.5 5.8 9.0 10.1 11.0 10.0 7.8 7.1 5.9 6.6 7.4
15480 CONSTANTA 5.1 4.5 5.3 5.0 5.4 5.9 4.3 3.1 4.3 4.5 5.5 5.9
15450 CRAIOVA 5.9 5.7 6.5 6.8 8.2 7.2 6.5 5.1 5.3 5.3 6.8 7.4
15310 GALATI 4.3 4.8 5.1 6.0 6.3 7.5 5.6 4.9 5.1 4.5 4.6 5.6
15090 IASI 6.1 4.9 6.2 7.2 7.8 8.6 8.5 6.3 5.5 5.0 5.4 6.2
15260 SIBIU 5.8 5.4 6.9 8.8 10.7 10.9 9.4 8.2 7.4 6.2 6.0 6.7
15023 SUCEAVA 5.5 5.6 6.5 8.1 9.6 10.2 10.5 8.4 6.6 6.0 6.0 6.1
15360 SULINA 3.5 3.4 4.0 4.0 3.4 4.2 2.8 2.5 3.5 3.5 3.7 4.1
15247 TIMISOARA 7.3 6.4 6.7 8.3 8.1 9.3 7.0 6.4 7.0 5.8 7.4 9.1
15280 VF. OMU 8.7 9.5 11.1 12.0 13.6 14.5 13.7 10.8 8.4 7.3 7.8 9.2
497
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
SYNOP ID station quintile
1 6.9 - 25.8 9.3 - 17.3 3.6 - 17.6 8.3 - 30.9 11.6 - 32.2 12.4 - 55.5 20.6 - 43.2 8.7 - 33.1 3.1 - 22.9 2.4 - 13.3 8.5 - 27.7 16.1 - 26.5
2 25.9 - 34.3 17.4 - 24.5 17.7 - 28.4 31.0 - 53.8 32.3 - 62.0 55.6 - 71.4 43.3 - 67.1 33.2 - 51.4 23.0 - 44.0 13.4 - 29.7 27.8 - 35.5 26.6 - 35.7
15085 BISTRITA 3 34.4 - 43.3 24.6 - 30.4 28.5 - 42.9 53.9 - 68.0 62.1 - 83.8 71.5 - 92.2 67.2 - 94.2 51.5 - 77.4 44.1 - 63.0 29.8 - 52.7 35.6 - 44.3 35.8 - 57.8
4 43.4 - 62.4 30.5 - 45.3 43.0 - 56.3 68.1 - 75.8 83.9 - 97.4 92.3 - 120.3 94.3 - 123.9 77.5 - 101.7 63.1 - 88.4 52.8 - 83.0 44.4 - 61.3 57.9 - 74.9
5 62.5 - 114.8 45.4 - 93.0 56.4 - 112.1 75.9 - 104.8 97.5 - 180.2 120.4 - 165.1 124.0 - 169.3 101.8 - 190.8 88.5 - 138.4 83.1 - 123.8 61.4 - 102.0 75.0 - 125.8
1 5.0 - 9.1 0.9 - 16.6 2.9 - 10.7 6.9 - 20.1 11.1 - 23.0 9.7 - 34.7 13.8 - 28.4 1.3 - 20.5 7.3 - 18.5 1.2 - 16.9 1.3 - 18.3 5.0 - 20.9
2 9.2 - 26.6 16.7 - 21.3 10.8 - 32.5 20.2 - 36.8 23.1 - 40.1 34.8 - 54.1 28.5 - 45.0 20.6 - 31.4 18.6 - 24.8 17.0 - 27.4 18.4 - 27.0 21.0 - 29.1
15420 BUC-BANEASA 3 26.7 - 37.0 21.4 - 28.8 32.6 - 40.6 36.9 - 49.9 40.2 - 55.4 54.2 - 87.1 45.1 - 60.4 31.5 - 41.4 24.9 - 51.3 27.5 - 54.1 27.1 - 50.2 29.2 - 48.9
4 37.1 - 56.3 28.9 - 45.1 40.7 - 66.0 50.0 - 66.5 55.5 - 76.6 87.2 - 109.5 60.5 - 86.8 41.5 - 77.3 51.4 - 61.4 54.2 - 72.7 50.3 - 68.6 49.0 - 65.5
5 56.4 - 73.5 45.2 - 94.1 66.1 - 113.1 66.6 - 144.0 76.7 - 171.4 109.6 - 175.8 86.9 - 217.8 77.4 - 146.8 61.5 - 269.6 72.8 - 118.1 68.7 - 79.4 65.6 - 100.0
1 1.1 - 3.7 1.6 - 5.2 0.0 - 9.3 12.1 - 20.9 9.6 - 26.9 25.1 - 54.7 6.6 - 36.9 9.2 - 17.7 4.0 - 12.7 1.8 - 9.1 3.3 - 9.0 6.7 - 12.8
2 3.8 - 12.3 5.3 - 11.5 9.4 - 14.9 21.0 - 28.3 27.0 - 41.3 54.8 - 64.0 37.0 - 43.9 17.8 - 30.3 12.8 - 32.1 9.2 - 20.7 9.1 - 17.8 12.9 - 18.6
15350 BUZAU 3 12.4 - 25.2 11.6 - 20.9 15.0 - 29.3 28.4 - 37.3 41.4 - 62.9 64.1 - 83.5 44.0 - 58.1 30.4 - 49.4 32.2 - 43.1 20.8 - 38.1 17.9 - 32.3 18.7 - 27.4
4 25.3 - 34.2 21.0 - 26.6 29.4 - 40.6 37.4 - 58.3 63.0 - 76.7 83.6 - 110.0 58.2 - 75.2 49.5 - 95.2 43.2 - 56.7 38.2 - 67.4 32.4 - 52.7 27.5 - 39.2
5 34.3 - 50.4 26.7 - 71.9 40.7 - 63.4 58.4 - 67.2 76.8 - 174.8 110.1 - 178.1 75.3 - 172.6 95.3 - 134.8 56.8 - 125.5 67.5 - 91.8 52.8 - 87.4 39.3 - 83.5
1 6.5 - 23.3 2.5 - 14.4 8.4 - 23.7 3.0 - 39.8 29.3 - 44.1 16.0 - 61.9 25.2 - 38.9 1.5 - 27.0 14.1 - 34.1 2.6 - 17.5 0.9 - 21.3 7.6 - 27.5
2 23.4 - 34.8 14.5 - 21.3 23.8 - 34.3 39.9 - 57.8 44.2 - 60.5 62.0 - 92.2 39.0 - 62.1 27.1 - 45.3 34.2 - 47.0 17.6 - 44.1 21.4 - 35.3 27.6 - 39.4
15292 CARANSEBES 3 34.9 - 48.7 21.4 - 37.6 34.4 - 43.3 57.9 - 70.3 60.6 - 70.7 92.3 - 117.7 62.2 - 82.7 45.4 - 68.0 47.1 - 64.4 44.2 - 57.8 35.4 - 40.6 39.5 - 62.4
4 48.8 - 61.5 37.7 - 69.8 43.4 - 72.3 70.4 - 85.8 70.8 - 106.7 117.8 - 146.2 82.8 - 107.7 68.1 - 88.2 64.5 - 89.7 57.9 - 83.1 40.7 - 63.4 62.5 - 71.2
5 61.6 - 107.2 69.9 - 108.7 72.4 - 117.3 85.9 - 200.4 106.8 - 214.2 146.3 - 188.2 107.8 - 153.8 88.3 - 243.6 89.8 - 140.0 83.2 - 111.7 63.5 - 141.0 71.3 - 120.6
1 6.2 - 12.5 5.6 - 12.1 3.6 - 11.9 10.6 - 25.4 17.3 - 34.1 8.6 - 54.5 16.9 - 47.7 3.2 - 34.0 5.0 - 19.8 1.9 - 14.1 3.0 - 14.5 7.0 - 14.5
2 12.6 - 18.7 12.2 - 17.5 12.0 - 22.9 25.5 - 36.5 34.2 - 41.0 54.6 - 72.7 47.8 - 62.2 34.1 - 51.1 19.9 - 34.5 14.2 - 24.5 14.6 - 24.9 14.6 - 23.4
15120 CLUJ-NAPOCA 3 18.8 - 26.3 17.6 - 24.5 23.0 - 28.0 36.6 - 51.0 41.1 - 64.7 72.8 - 96.3 62.3 - 81.5 51.2 - 66.8 34.6 - 53.0 24.6 - 37.7 25.0 - 35.5 23.5 - 43.2
4 26.4 - 37.5 24.6 - 39.0 28.1 - 38.1 51.1 - 76.1 64.8 - 94.1 96.4 - 120.7 81.6 - 116.0 66.9 - 85.6 53.1 - 69.1 37.8 - 58.1 35.6 - 45.3 43.3 - 52.7
5 37.6 - 47.0 39.1 - 67.8 38.2 - 77.3 76.2 - 126.4 94.2 - 152.5 120.8 - 201.4 116.1 - 221.6 85.7 - 171.0 69.2 - 134.8 58.2 - 102.2 45.4 - 86.0 52.8 - 78.1
1 1.5 - 5.6 0.5 - 13.2 0.1 - 12.2 2.3 - 13.2 3.1 - 15.7 4.4 - 21.1 2.3 - 10.1 0.2 - 1.9 2.1 - 6.1 2.8 - 10.5 0.7 - 21.9 8.2 - 20.6
2 5.7 - 19.2 13.3 - 15.4 12.3 - 21.3 13.3 - 21.1 15.8 - 23.7 21.2 - 34.4 10.2 - 21.9 2.0 - 10.2 6.2 - 28.2 10.6 - 21.4 22.0 - 27.8 20.7 - 25.8
15480 CONSTANTA 3 19.3 - 26.8 15.5 - 21.2 21.4 - 35.1 21.2 - 32.4 23.8 - 33.0 34.5 - 42.5 22.0 - 31.3 10.3 - 26.4 28.3 - 44.5 21.5 - 44.1 27.9 - 41.4 25.9 - 45.6
4 26.9 - 39.0 21.3 - 37.3 35.2 - 53.0 32.5 - 39.1 33.1 - 55.1 42.6 - 61.6 31.4 - 53.7 26.5 - 50.5 44.6 - 70.8 44.2 - 61.9 41.5 - 70.5 45.7 - 50.3
5 39.1 - 85.7 37.4 - 70.4 53.1 - 95.8 39.2 - 107.2 55.2 - 108.0 61.7 - 83.2 53.8 - 124.5 50.6 - 259.2 70.9 - 149.8 62.0 - 81.6 70.6 - 110.7 50.4 - 81.9
1 0.0 - 12.2 0.8 - 10.5 5.6 - 11.7 0.0 - 24.1 18.9 - 34.8 3.7 - 28.5 5.6 - 21.4 0.6 - 13.9 1.7 - 10.4 0.3 - 7.6 0.6 - 9.8 7.8 - 22.3
2 12.3 - 20.8 10.6 - 19.3 11.8 - 31.5 24.2 - 41.4 34.9 - 48.7 28.6 - 50.5 21.5 - 44.5 14.0 - 33.2 10.5 - 23.1 7.7 - 18.1 9.9 - 32.3 22.4 - 34.9
15450 CRAIOVA 3 20.9 - 45.9 19.4 - 30.8 31.6 - 38.3 41.5 - 53.8 48.8 - 62.8 50.6 - 83.4 44.6 - 65.5 33.3 - 36.5 23.2 - 41.3 18.2 - 39.1 32.4 - 52.7 35.0 - 51.9
4 46.0 - 60.5 30.9 - 45.5 38.4 - 61.0 53.9 - 72.4 62.9 - 87.0 83.5 - 104.4 65.6 - 97.5 36.6 - 68.0 41.4 - 68.6 39.2 - 72.0 52.8 - 66.8 52.0 - 83.1
5 60.6 - 71.7 45.6 - 120.2 61.1 - 99.3 72.5 - 103.2 87.1 - 122.8 104.5 - 177.8 97.6 - 170.5 68.1 - 216.0 68.7 - 121.2 72.1 - 139.0 66.9 - 153.8 83.2 - 133.3
498
1 1.2 - 4.7 1.3 - 9.0 1.1 - 10.6 14.0 - 18.9 5.8 - 21.9 6.0 - 34.5 0.4 - 14.7 4.8 - 11.4 2.8 - 11.0 5.1 - 9.4 3.8 - 10.4 3.8 - 17.7
2 4.8 - 18.7 9.1 - 15.4 10.7 - 19.8 19.0 - 31.4 22.0 - 34.0 34.6 - 53.9 14.8 - 28.7 11.5 - 31.4 11.1 - 31.5 9.5 - 18.5 10.5 - 19.0 17.8 - 30.0
15310 GALATI 3 18.8 - 35.7 15.5 - 25.5 19.9 - 34.6 31.5 - 41.0 34.1 - 43.8 54.0 - 80.2 28.8 - 42.4 31.5 - 43.9 31.6 - 42.6 18.6 - 30.4 19.1 - 29.7 30.1 - 38.4
4 35.8 - 43.8 25.6 - 36.7 34.7 - 50.9 41.1 - 57.9 43.9 - 54.3 80.3 - 97.6 42.5 - 73.5 44.0 - 62.9 42.7 - 78.3 30.5 - 51.0 29.8 - 67.8 38.5 - 64.9
5 43.9 - 60.3 36.8 - 67.7 51.0 - 87.4 58.0 - 84.4 54.4 - 242.6 97.7 - 155.5 73.6 - 210.1 63.0 - 123.5 78.4 - 120.4 51.1 - 134.7 67.9 - 86.8 65.0 - 91.7
1 5.5 - 13.9 3.2 - 8.8 2.4 - 10.7 1.1 - 22.9 2.2 - 22.0 14.4 - 41.9 24.7 - 33.4 9.3 - 24.7 0.0 - 7.2 6.1 - 13.2 3.0 - 14.6 1.4 - 14.5
2 14.0 - 17.2 8.9 - 18.4 10.8 - 21.2 23.0 - 34.0 22.1 - 45.8 42.0 - 72.7 33.5 - 59.3 24.8 - 33.6 7.3 - 34.2 13.3 - 24.6 14.7 - 20.3 14.6 - 24.0
15090 IASI 3 17.3 - 30.2 18.5 - 28.2 21.3 - 31.8 34.1 - 46.7 45.9 - 53.3 72.8 - 93.3 59.4 - 75.0 33.7 - 55.7 34.3 - 43.8 24.7 - 34.1 20.4 - 39.8 24.1 - 33.6
4 30.3 - 39.9 28.3 - 40.7 31.9 - 38.4 46.8 - 68.7 53.4 - 65.8 93.4 - 116.2 75.1 - 110.4 55.8 - 88.9 43.9 - 62.4 34.2 - 52.2 39.9 - 49.8 33.7 - 47.5
5 40.0 - 61.3 40.8 - 65.5 38.5 - 94.6 68.8 - 110.9 65.9 - 206.3 116.3 - 291.9 110.5 - 170.8 89.0 - 135.6 62.5 - 183.5 52.3 - 146.4 49.9 - 90.7 47.6 - 77.7
1 4.8 - 9.7 3.4 - 15.4 3.1 - 15.0 4.6 - 24.4 31.8 - 39.8 2.5 - 49.3 20.4 - 56.2 3.4 - 32.9 7.1 - 20.4 1.6 - 13.8 1.4 - 13.0 6.4 - 18.3
2 9.8 - 21.6 15.5 - 18.9 15.1 - 24.9 24.5 - 43.2 39.9 - 55.6 49.4 - 72.9 56.3 - 71.2 33.0 - 51.9 20.5 - 43.0 13.9 - 28.9 13.1 - 20.8 18.4 - 21.9
15260 SIBIU 3 21.7 - 24.6 19.0 - 23.4 25.0 - 34.6 43.3 - 59.2 55.7 - 66.6 73.0 - 96.8 71.3 - 93.5 52.0 - 73.7 43.1 - 66.8 29.0 - 40.4 20.9 - 32.5 22.0 - 30.9
4 24.7 - 39.0 23.5 - 32.6 34.7 - 46.9 59.3 - 79.9 66.7 - 85.9 96.9 - 136.9 93.6 - 124.1 73.8 - 110.8 66.9 - 84.5 40.5 - 62.4 32.6 - 44.0 31.0 - 42.2
5 39.1 - 49.3 32.7 - 52.8 47.0 - 86.2 80.0 - 105.9 86.0 - 147.2 137.0 - 197.6 124.2 - 197.1 110.9 - 227.6 84.6 - 151.8 62.5 - 99.2 44.1 - 91.0 42.3 - 70.6
1 5.0 - 8.6 4.2 - 12.1 3.6 - 15.7 5.3 - 20.2 5.3 - 29.8 16.9 - 47.3 3.6 - 54.5 20.0 - 39.0 1.2 - 18.1 9.8 - 15.0 8.0 - 11.5 1.8 - 9.8
2 8.7 - 15.2 12.2 - 17.5 15.8 - 20.9 20.3 - 38.2 29.9 - 53.8 47.4 - 70.9 54.6 - 83.2 39.1 - 55.0 18.2 - 32.4 15.1 - 25.9 11.6 - 19.3 9.9 - 19.3
15023 SUCEAVA 3 15.3 - 19.5 17.6 - 20.8 21.0 - 29.1 38.3 - 52.7 53.9 - 79.6 71.0 - 93.8 83.3 - 111.8 55.1 - 63.4 32.5 - 60.3 26.0 - 38.7 19.4 - 30.4 19.4 - 29.7
4 19.6 - 35.1 20.9 - 33.5 29.2 - 41.5 52.8 - 70.5 79.7 - 97.7 93.9 - 115.5 111.9 - 150.5 63.5 - 97.2 60.4 - 72.4 38.8 - 50.5 30.5 - 46.9 29.8 - 36.8
5 35.2 - 60.5 33.6 - 55.2 41.6 - 85.9 70.6 - 135.3 97.8 - 171.5 115.6 - 219.1 150.6 - 301.6 97.3 - 221.6 72.5 - 148.4 50.6 - 102.8 47.0 - 75.5 36.9 - 57.4
1 1.4 - 3.6 0.9 - 5.7 0.3 - 4.5 1.2 - 5.1 - - 0.0 - 2.2 0.0 - 2.5 0.3 - 4.0 1.0 - 5.3 0.0 - 6.6 2.7 - 6.1
2 3.7 - 8.4 5.8 - 9.1 4.6 - 11.0 5.2 - 10.8 - - 2.3 - 6.8 2.6 - 5.6 4.1 - 15.8 5.4 - 9.6 6.7 - 11.6 6.2 - 10.4
15360 SULINA 3 8.5 - 16.6 9.2 - 11.3 11.1 - 16.4 10.9 - 13.7 - - 6.9 - 17.1 5.7 - 23.3 15.9 - 23.8 9.7 - 20.8 11.7 - 18.8 10.5 - 18.5
4 16.7 - 19.7 11.4 - 18.1 16.5 - 20.4 13.8 - 20.3 - - 17.2 - 28.9 23.4 - 47.2 23.9 - 39.1 20.9 - 28.2 18.9 - 30.5 18.6 - 26.9
5 19.8 - 38.3 18.2 - 47.0 20.5 - 63.9 20.4 - 29.4 - - 29.0 - 59.7 47.3 - 105.6 39.2 - 81.6 28.3 - 64.8 30.6 - 94.6 27.0 - 113.6
1 3.1 - 16.1 0.2 - 15.9 4.6 - 18.9 4.4 - 27.9 14.9 - 31.4 34.8 - 52.0 8.3 - 25.2 1.2 - 22.8 4.8 - 20.2 1.8 - 17.3 1.8 - 20.9 14.8 - 22.3
2 16.2 - 30.1 16.0 - 22.3 19.0 - 27.3 28.0 - 40.6 31.5 - 44.9 52.1 - 72.4 25.3 - 37.1 22.9 - 34.4 20.3 - 40.4 17.4 - 23.2 21.0 - 34.3 22.4 - 31.1
15247 TIMISOARA 3 30.2 - 37.2 22.4 - 28.3 27.4 - 42.5 40.7 - 51.3 45.0 - 55.2 72.5 - 81.4 37.2 - 45.6 34.5 - 59.2 40.5 - 50.5 23.3 - 42.4 34.4 - 48.0 31.2 - 60.7
4 37.3 - 57.7 28.4 - 58.3 42.6 - 56.1 51.4 - 73.8 55.3 - 72.2 81.5 - 111.2 45.7 - 61.5 59.3 - 89.6 50.6 - 68.6 42.5 - 66.7 48.1 - 69.7 60.8 - 79.8
5 57.8 - 77.8 58.4 - 91.9 56.2 - 67.4 73.9 - 155.0 72.3 - 137.3 111.3 - 157.0 61.6 - 187.1 89.7 - 142.4 68.7 - 146.6 66.8 - 114.5 69.8 - 126.8 79.9 - 122.5
1 11.4 - 14.2 13.0 - 19.3 4.7 - 21.0 - 17.9 - 40.9 30.7 - 69.6 15.4 - 70.8 20.3 - 52.4 7.6 - 29.6 1.4 - 16.9 8.4 - 11.1 8.3 - 23.8
2 14.3 - 28.7 19.4 - 31.9 21.1 - 38.9 - 41.0 - 64.5 69.7 - 88.1 70.9 - 107.6 52.5 - 87.9 29.7 - 46.6 17.0 - 28.6 11.2 - 22.7 23.9 - 37.2
15280 VF. OMU 3 28.8 - 41.1 32.0 - 41.5 39.0 - 52.5 - 64.6 - 75.2 88.2 - 112.8 107.7 - 134.3 88.0 - 109.4 46.7 - 67.4 28.7 - 39.7 22.8 - 41.5 37.3 - 48.3
4 41.2 - 63.7 41.6 - 55.0 52.6 - 84.6 - 75.3 - 100.6 112.9 - 152.7 134.4 - 161.1 109.5 - 125.0 67.5 - 102.2 39.8 - 58.6 41.6 - 62.9 48.4 - 67.2
5 63.8 - 147.3 55.1 - 102.7 84.7 - 127.9 - 100.7 - 131.3 152.8 - 239.0 161.2 - 279.3 125.1 - 187.3 102.3 - 142.8 58.7 - 112.5 63.0 - 108.0 67.3 - 120.2
499
Number of mising years within the reference period from the calculation of the normal for monthly mean air pressure
15085 BISTRITA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15420 BUC-BANEASA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15350 BUZAU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15292 CARANSEBES 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15120 CLUJ-NAPOCA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15480 CONSTANTA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15450 CRAIOVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15310 GALATI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15090 IASI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15260 SIBIU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15023 SUCEAVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15360 SULINA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15247 TIMISOARA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15280 VF. OMU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Number of mising years within the reference period from the calculation of the normal for total sunshine for the month
15085 BISTRITA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15420 BUC-BANEASA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15350 BUZAU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15292 CARANSEBES 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15120 CLUJ-NAPOCA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15480 CONSTANTA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15450 CRAIOVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15310 GALATI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15090 IASI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15260 SIBIU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15023 SUCEAVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15360 SULINA 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 1 0
15247 TIMISOARA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15280 VF. OMU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
500
Number of mising years within the reference period from the calculation of the normal for monthly mean minimum air temperature
15085 BISTRITA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15420 BUC-BANEASA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15350 BUZAU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15292 CARANSEBES 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15120 CLUJ-NAPOCA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15480 CONSTANTA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15450 CRAIOVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15310 GALATI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15090 IASI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15260 SIBIU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15023 SUCEAVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15360 SULINA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15247 TIMISOARA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15280 VF. OMU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Number of mising years within the reference period from the calculation of the normal for monthly mean maximum air temperature
15085 BISTRITA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15420 BUC-BANEASA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15350 BUZAU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15292 CARANSEBES 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15120 CLUJ-NAPOCA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15480 CONSTANTA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15450 CRAIOVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15310 GALATI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15090 IASI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15260 SIBIU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15023 SUCEAVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15360 SULINA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15247 TIMISOARA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15280 VF. OMU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
501
Number of mising years within the reference period from the calculation of the normal for monthly mean air temperature
15085 BISTRITA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15420 BUC-BANEASA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15350 BUZAU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15292 CARANSEBES 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15120 CLUJ-NAPOCA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15480 CONSTANTA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15450 CRAIOVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15310 GALATI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15090 IASI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15260 SIBIU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15023 SUCEAVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15360 SULINA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15247 TIMISOARA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15280 VF. OMU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Number of mising years within the reference period from the calculation of the normal for monthly mean vapour pressure
15085 BISTRITA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15420 BUC-BANEASA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15350 BUZAU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15292 CARANSEBES 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15120 CLUJ-NAPOCA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15480 CONSTANTA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15450 CRAIOVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15310 GALATI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15090 IASI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15260 SIBIU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15023 SUCEAVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15360 SULINA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15247 TIMISOARA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15280 VF. OMU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
502
Number of mising years within the reference period from the calculation of the normal for monthly mean air pressure reduced at sea level
15085 BISTRITA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15420 BUC-BANEASA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15350 BUZAU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15292 CARANSEBES 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15120 CLUJ-NAPOCA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15480 CONSTANTA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15450 CRAIOVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15310 GALATI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15090 IASI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15260 SIBIU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15023 SUCEAVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15360 SULINA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15247 TIMISOARA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15280 VF. OMU - - - - - - - - - - - -
Number of mising years within the reference period from the calculation of the normal for geopotential
15085 BISTRITA - - - - - - - - - - - -
15420 BUC-BANEASA - - - - - - - - - - - -
15350 BUZAU - - - - - - - - - - - -
15292 CARANSEBES - - - - - - - - - - - -
15120 CLUJ-NAPOCA - - - - - - - - - - - -
15480 CONSTANTA - - - - - - - - - - - -
15450 CRAIOVA - - - - - - - - - - - -
15310 GALATI - - - - - - - - - - - -
15090 IASI - - - - - - - - - - - -
15260 SIBIU - - - - - - - - - - - -
15023 SUCEAVA - - - - - - - - - - - -
15360 SULINA - - - - - - - - - - - -
15247 TIMISOARA - - - - - - - - - - - -
15280 VF. OMU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
503
Number of mising years within the reference period from the calculation of the normal for total precipitation for the month (06 - 06 UTC)
15085 BISTRITA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15420 BUC-BANEASA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15350 BUZAU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15292 CARANSEBES 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15120 CLUJ-NAPOCA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15480 CONSTANTA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15450 CRAIOVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15310 GALATI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15090 IASI 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15260 SIBIU 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15023 SUCEAVA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15360 SULINA 0 0 0 0 1 1 0 0 0 0 0 0
15247 TIMISOARA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
15280 VF. OMU 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
Standard deviation of daily mean values relative to the monthly mean temperature
15085 BISTRITA 2.68 3.15 2.03 1.67 1.50 1.24 1.49 1.29 1.52 1.34 2.28 2.25
15420 BUC-BANEASA 2.38 2.77 2.39 1.64 1.41 1.18 1.27 1.36 1.33 1.19 2.25 2.19
15350 BUZAU 2.50 3.00 2.47 1.61 1.55 1.24 1.44 1.54 1.37 1.22 2.38 2.09
15292 CARANSEBES 2.23 2.79 2.28 1.73 1.52 1.30 1.26 1.44 1.66 1.45 2.44 2.10
15120 CLUJ-NAPOCA 2.36 2.99 2.22 1.65 1.47 1.29 1.36 1.23 1.52 1.28 2.14 2.08
15480 CONSTANTA 2.28 2.67 2.41 1.47 1.09 1.11 1.44 1.40 1.25 1.26 2.33 2.23
15450 CRAIOVA 2.59 3.05 2.53 1.61 1.55 1.31 1.28 1.50 1.62 1.40 2.42 1.86
15310 GALATI 2.69 3.22 2.66 1.74 1.50 1.27 1.53 1.57 1.39 1.26 2.74 2.42
15090 IASI 3.17 3.34 2.70 1.73 1.69 1.28 1.45 1.41 1.51 1.23 2.86 2.57
15260 SIBIU 2.38 2.99 2.33 1.72 1.58 1.30 1.22 1.22 1.52 1.33 2.32 2.47
15023 SUCEAVA 3.25 3.39 2.61 1.79 1.52 1.15 1.38 1.30 1.41 1.25 2.64 2.41
15360 SULINA 2.16 2.54 2.16 1.34 1.13 1.15 1.44 1.27 1.33 1.16 2.20 2.05
15247 TIMISOARA 2.29 3.03 2.19 1.62 1.52 1.28 1.29 1.43 1.62 1.31 2.19 2.04
15280 VF. OMU 2.01 2.53 2.35 1.83 1.54 1.28 1.37 1.43 1.69 1.75 2.42 1.69
504

Volumul I-Editia III - 10 Ian 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Volumul I-Editia III - 10 Ian 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VOLUMUL I

Efectuarea măsurătorilor și observațiilor meteorologice,

- Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice 1-268

- Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice 269-430

Instrucțiuni pentru transmiterea mesajelor CLIMAT I și II

– Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice 431-441

Indicații metodologice privind efectuarea observațiilor meteorologice

în sezonul rece al anului

– Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice

Instrucțiuni pentru crearea și transmiterea mesajului administrativ –

Partea I – Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice 445-459

Instrucțiuni pentru crearea și transmiterea mesajului administrativ –

Partea a II-a – Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice 462-473

Instrucțiuni de utilizare pentru transmisia de date tip SMS în caz de

incident – Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice 474-481

Notă metodologică referitoare la mesajul CLIMAT O.M.M.

- Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice 482-504

Dr. Elena MATEESCU

Dr. Ancuța MANEA

Cercetarea legilor de dezvoltare a proceselor şi fenomenelor din atmosfera terestră care

Pentru ca datele meteorologice să fie comparabile între ele, observaţiile şi măsurătorile se

A.2.1. NOȚIUNI GENERALE REFERITOARE LA OBSERVAȚIILE METEOROLOGICE

A.2.1.1. Necesitatea efectuării observațiilor meteorologice

A.2.1.2. Definiție și caracteristicile observației meteorologice

A.2.1.3. Momentul efectuării observației meteorologice

A.2.1.4. Locul efectuării observației meteorologice

A.2.2. STAȚIA ȘI PLATFORMA METEOROLOGICĂ

► au ca obligație ca pe parcursul turei efectuată la stația meteorologică să asigure efectuarea

A.3.1. CĂILE DE ACCES ÎN PLATFORMĂ ȘI ÎN INTERIORUL ACESTEIA

Platforma meteorologică trebuie să fie supravegheată permanent de observatorul de serviciu și

ATENȚIE ! Acțiunea de degajare a căilor de acces trebuie începută odată cu depunerea

A.3.2. ÎNTREȚINEREA APARATURII METEOROLOGICE IN CAZUL EXISTENȚEI STRATULUI

Pe parcursul sezonului rece, în cazul echipamentului automat, se va menține în jurul

Pluviometrele (clasice și automate), heliografele, aparatura actinometrică etc trebuie menținute

A.3.3. DEPUNERI DE GHEAȚĂ PE APARATURA METEOROLOGICĂ

A.3.3.1. Stâlpul stației automate, adăposturile clasice, ancorele stâlpului

A.3.3.2. Ecranul de protecție radiație al casetei cu echipament a data-logger-ului,

A.3.3.3. Panoul solar al stației meteorologice automate

Figura 12. Exemplu de scară dublă

A.3.4. ÎNTREȚINEREA ANCORELOR STAȚIEI METEOROLOGICE AUTOMATE

ATENȚIE! Toate operațiunile de tensionare sau detensionare a cablurilor ancorelor

A.3.4.1. Sezonul rece

Odată cu scăderea temperaturilor aerului sub pragul de 00C, se va proceda la verificarea

Figura 13. Poziționarea ecliselor și a întinzătoarelor

Pentru obținerea efectului de întindere a cablurilor, observatorul va roti cadrul

După efectuarea acestei operații de ajustare a lungimii cablurilor, se va verifica în mod

ATENȚIE! În situația depunerii stratului de zăpadă, se va asigura degajarea zăpezii până

A.3.4.2. Sezonul cald

Odată la 3 luni se va asigura ungerea cu vaselină a întinzătoarelor ancorelor și a ecliselor.

B.1.1. NOȚIUNI GENERALE

Unități de măsură ale presiunii atmosferice

Transformarea unităților de măsură ale presiunii atmosferice

Analiza câmpurilor de presiune reprezintă o necesitate fundamentală a științei meteorologice.

B.1.3. METODE DE MĂSURARE A PRESIUNII ATMOSFERICE

În scopuri meteorologice, presiunea atmosferică poate fi măsurată conform recomandărilor

Reducerea presiunii de la nivelul stației la nivelul mării/calculul înălțimii de geopotențial

B.1.4. ÎNTREȚINEREA ECHIPAMENTELOR

B.2.1. NOȚIUNI GENERALE

B.2.2. SCOPUL EFECTUĂRII MĂSURĂTORILOR RADIOMETRICE

Conform ghidului WMO-No.8 (PART I, 7.1), efectuarea măsurătorilor asupra componentelor

B.2.3. COMPONENTELE BILANȚULUI RADIATIV

B.2.3.1. Radiația solară directă

B.2.3.2. Radiația solară difuză