MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR ŞI LOCUINŢEI

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR ŞI

INSTALAŢIILOR DE DEZINFECTARE A APEI ÎN VEDEREA ASIGURĂRII
SĂNĂTĂŢII OAMENILOR ŞI PROTECŢIEI MEDIULUI
INDICATIV: C………

Elaborat de

INSTITUTUL DE STUDII ŞI PROIECTARE PENTRU LUCRĂRI TEHNICO EDILITARE

PROED – S.A Bucureşti

Director general ing. Lucian DASCĂLU

Director general adjunct ing. Ioan DUMITRESCU

DEPARTAMENTUL TEHNOLOGIA APEI, TRANSPORTURI, SALUBRITATE – TATS

Şef departament ing. Nicolae BOLCU

Şef proiect ing. Virgil COSTEA
Colaborator U.T.C.B. prof. dr. ing. Alexandru Mănescu

Avizat de:

DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII – MLPTL

Director general: ing.Ion STĂNESCU

Responsabil lucrare MLPTL: ing. Georgeta VASILACHE

3
 CUPRINS

pag. nr.

1 Prevederi generale -5
1.1 Obiectul normativului. -5
1.2 Domeniul de aplicare -6
2. Factori potenţiali de risc, cu impact asupra sănătăţii oamenilor şi mediului, prin -8
intermediul apei.
3 Elemente generale privind gospodăria de reactivi pentru dezinfectare -10
3.1 Alegerea reactivilor (agenţilor) pentru dezinfectare -10
3.2 Amplasarea staţiei pentru reactivii de dezinfectare -10
4 Prescripţii privind gospodăria de reactivi pentru dezinfectare -12
4.1 Dezinfectarea apei cu clor gazos -12
4.2 Dezinfectarea apei cu hipoclorit de sodiu – (NaOCl) -24
4.3 Dezinfectarea apei cu clorură de var Ca(OCl)2 -27
4.4 Dezinfectarea apei cu dioxid de clor – (ClO2) -28
4.5 Dezinfectarea apei folosind ozonul - (O3) -35
4.6 Dezinfectarea cu radiaţie U.V. -41
5 Condiţii minime de calitate privind proiectarea şi executarea construcţiilor şi -44
instalaţiilor de dezinfectare a apei în conformitate cu cerinţele legii nr.10/1995.
6 Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor şi de dotare -50
7 Anexa I- Criterii generale de alegere a principalilor agenţi de dezinfectare. -51
8 Anexa II- Folosirea clorului în dezinfectarea apei -58
9 Anexa III-Folosirea hipocloritului de sodiu – NaOCl, pentru dezinfectarea apei -63
10 Anexa IV-Folosirea dioxidului de clor (ClO2) pentru dezinfectarea apei -64
11 Anexa V-Folosirea ozonului pentru dezinfectarea apei -70
12 Anexa VI Folosirea radiaţiei U.V. pentru dezinfectarea apei -72
13 Anexa VII Asigurarea materialelor de construcţii -75
14 Anexa VIII Stabilirea programului de faze determinante -76
15 Anexa IX Corelarea prevederilor normativului cu principalele directive europene -78
în domeniul alimentărilor cu apă şi a construcţiilor edilitare. Corespondenţa acestora cu
reglementările române.
16 Bibliografie -80

4
NORMATIV PENTRU PROIECTAREACONSTRUCŢIILOR ŞI Indicativ C…………..
INSTALAŢIILOR DE DEZINFECTARE A APEIÎN VEDEREA ASIGURĂRII Înlocuieşte……………
SĂNĂTĂŢII OAMENILOR ŞI PROTECŢIEI MEDIULUI

1. PREVEDERI GENERALE

1.1. OBIECTUL NORMATIVULUI.

1.1.1 Normativul are ca obiect prezentarea prescripţiilor de proiectare tehnologică a construcţiilor

şi instalaţiilor pentru dezinfectarea apei, atît a celei pentru consum potabil, cît şi a apei uzate
epurate. Folosirea informaţiilor din normativ, în alte tipuri de tratări în care este utilă întrebuinţarea
reactivilor de dezinfectare se va face pe răspunderea proiectantului.

1.1.2 Nu fac obiectul normativului prescripţiile privind calculele de stabilitate şi rezistenţă ale
construcţiilor şi mecanismelor cu care sunt echipate, precum şi prescripţiile privind proiectarea
instalaţiilor electrice, termice, sanitare, ventilaţie şi de automatizare aferente construcţiilor, acestea
urmînd să fie efectuate conform standardelor şi reglementărilor tehnice de specialitate, în vigoare,
propunîndu-se numai evidenţierea prescripţiilor tehnice privind exigenţele de calitate, referitoare la
legea nr. 10/95 şi Eurocoduri precum şi un minimum de referinţe la reglementarile tehnice specifice
din domeniul constructiilor.
Orice alte elemente ce concură la asigurarea funcţionării tehnologice vor fi dimensionate şi realizate
cu luarea în considerare a normelor specifice.

1.1.3 Construcţiile şi instalaţiile pentru dezinfectare reprezintă, de regulă, ultima treaptă

într-un proces de tratare a apei . Clasa şi categoria de importanţă a lor sunt cele în care
se încadrează sistemul de alimentare cu apă în care sunt cuprinse , ele fiind evaluate
conform prevederilor STAS 4273 şi a procedurilor din metodologia de stabilire a categoriei
de importanţă aprobată cu Ordinul MLPAT, nr. 31/N/1995. În situaţia în care acestea
constituie un obiect individualizat pe un amplasament distinct, clasa şi categoria de
importanţă se determină, în mod specific, pe baza actelor normative menţionate.
Elaborat de : Aprobat de :
Institutul de Studii şi Proiectare pentru Lucrări Ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi
Tehnico Edilitare: PROED S.A - Bucureşti Locuinţei
Cu ordinul nr.................

5
1.1.4 Se impune cerinţa ca pentru soluţia de dezinfectare propusă să fie obţinut avizul
Ministerului Sănătăţii şi Familiei, încă din faza de proiectare.

1.1.5 Prezentul normativ aliniază prescripţiile de proiectare tehnologică existente, în domeniu, pe

plan intern, la specificaţiile şi reglementările tehnice specifice, din spaţiul Uniunii Europene, cu
evidenţierea exigenţelor referitoare la siguranţa în exploatare si a asigurării sănătăţii oamenilor.

1.2 DOMENIUL DE APLICARE

1.2.1 Prevederile din cuprinsul prezentului normativ sunt aplicabile în domeniul construcţiilor şi
instalaţiilor pentru dezinfectarea apei din sistemele hidroedilitare aferente aglomerărilor umane.

1.2.2 Conţinutul prezentei reglementări va putea fi utilizat de către specialişti - -(cercetători

proiectanţi şi verificatori de proiecte) în activitatea de elaborare a studiilor, caietelor de sarcini,
documentaţiilor de licitaţie, proiectelor şi detaliilor de execuţie pentru instalaţiile de dezinfectare
din fluxurile de tratare a apei , experţilor tehnici, organelor administraţiei publice locale şi centrale
sau cu atribuţii în domeniu cit si organismelor abilitate pentru agrementarea instalaţiilor şi
echipamentelor aferente construcţiilor.
Datele cuprinse în prezenta reglementare vor putea fi utilizate şi de prestatorii de servicii precum şi
de către personalul din exploatare pentru activităţile ce se impun în vederea reabilitării
construcţiilor şi instalaţiilor de dezinfectare, existente.

1.2.3 Terminologia şi denumirile folosite în prezentul normativ, în legătură cu apa supusă

dezinfectării şi caracteristicile acesteia, precum şi pentru construcţiile şi instalaţiile din proces sunt
în conformitate cu cele utilizate în STAS 10898 şi completărilor ulterioare aduse acestuia.

1.2.4 În conformitate cu Directiva CE nr.83/98 din 3.11.1998, articolul 2, precum şi cu Legea nr.
458/08.07.2002:
Apa potabilă este definită ca;
“orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, gătit, sau la
prepararea hranei sau pentru alte scopuri casnice, indiferent de

6
 provenienţa ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, din rezervor,
sticle sau alţi recipienţi”.
-“toate tipurile de apă folosite ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea,
procesarea, conservarea sau comercializarea produselor sau substanţelor destinate
consumului uman, cu condiţia ca autorităţile competente să se asigure că, astfel,
calitatea apei nu afectează calitatea produsului finit”.

1.2.5 În conformitate cu STAS 10898, dezinfectarea apei este definită, ca:

“Operaţia de distrugere a germenilor patogeni şi a celorlalte organisme dăunătoare sănătăţii şi
de reducere a numărului de germeni saprofiţi din apă, pînă la îndeplinirea condiţiilor de
potabilitate”

1.3 CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND MIJLOACELE DE DEZINFECTARE

1.3.1 În instalaţiile pentru dezinfectarea apei sunt utilizaţi ca atare,în instalaţii specifice, sau
cogenerati (produsi la faţa locului) agenţi de oxidare, precum:
-clor (Cl2)
-dioxid de clor (ClO2)
-hipoclorit de sodiu (NaOCl)
-clorura de var Ca(OCl)2 (folosită în instalaţii provizorii sau cu debite foarte mici)
-ozon (O3)
-raze ultraviolete (UV)
-Combinaţii favorabile între doi sau mai mulţi dintre agenţii enumeraţi mai sus cu adausul unor
substanţe care măresc randamentul biocid- (ex. Apa oxigenată, ş.a)
-filtrarea lentă prin care se poate realiza, deasemenea, un grad mărit de dezinfectare dar, ca şi în
cazul ozonului sau razelor „UV”, funcţie de calitatea reţelei de distribuţie, se poate impune un
sistem complementar pentru dezinfectare în zonele cu risc major de reinfectare din sistem.
Dezinfectarea apei se mai poate asigura şi prin nanofiltrare, utilizând membrane speciale UF
– (avînd mărimea golului sub 1 m). În prezent, această tehnică are o arie de cuprindere din ce în ce
mai mare în ţările Uniunii Europene. Unele limite în utilizarea sa sunt date de consumul mare de
energie raportat la debitele dezinfectate, relativ mici.

7
1.3.2 Eficacitatea dezinfectării utilizînd agenţii oxidanţi menţionaţi, este exprimată prin factorul
de expunere - “C x T” care reprezintă produsul dintre concentraţia agentului dezinfectant (sau
intensitatea , în cazul UV) şi timpul de contact, al acestuia, cu apa.

1.3.3 Agenţii de dezinfectare au, fiecare, un spectru specific de acţiune, în parametri de timp
variabili, acţionând prin urmare selectiv, determinând în efluentul tratat, în anumite condiţii, şi
subproduse unele din acestea avînd un impact negativ asupra sănătăţii oamenilor. Pentru acest
motiv, alegerea unei soluţii de dezinfectare a apei va fi precedată, întotdeauna, de un studiu de
laborator şi va fi analizată foarte atent, în contextul întregului ansamblu considerat, funcţie de
calitatea apei brute, dar şi de integritatea fizică a sistemului, impunîndu-se, după caz, conceptia unor
soluţii cuprinzând unul sau mai mulţi agenţi dezinfectanţi (cu acţiune complementară), aplicaţi într-
una sau mai multe secţiuni ale acestuia.

1.3.4 Este esenţial ca apa supusă dezinfectării să fie cît mai limpede.

1.3.5 Ţara noastră are o vastă experienţă în folosirea clorului şi a clorurii de var. Sunt în funcţiune
şi instalaţii pentru folosirea doxidului de clor cît şi a ozonului (produs din aerul atmosferic). Există,
însă, un interes susţinut pentru implementarea dezinfectării cu raze “UV”. Avînd în vedere cele
menţionate normativul se structurează pentru elemente specifice numai pentru aceşti agenţi,
respectiv:
- clorul şi derivaţii de clor
-ozonul produs din aer
-radiaţia UV.

2. FACTORI POTENŢIALI DE RISC, CU IMPACT ASUPRA SĂNĂTĂŢII

OAMENILOR ŞI MEDIULUI, PRIN INTERMEDIUL APEI.

2.1 Atît la utilizare pentru consum (potabil, alimentar, producţia de medicamente, ş.a.) dar şi ca
efect al consumului, ca apă uzată epurată evacuată în diverşi receptori, apa nu trebuie să conţină
poluanţi microbiologici, aceştia reprezintînd un pericol major pentru sănătatea populaţiei .

8
Principalele grupe de microorganisme, cunoscute în prezent, existente în sursele de apă, sunt:
-chisturile, cu dimensiuni de 10 – 1  m
-bacteriile, cu dimensiuni de 1 – 0,1  m şi
-viruşii , cu dimensiuni de 0,1 – 0,01  m
-spori

Bacteriile din apă pot fi:

-bacterii banale (nepatogene) care nu au acţiune nocivă asupra organismului, decât dacă sunt în
cantitate mare, prin enzimele produse.
- bacterii coliforme a căror prezenţă indică o infestare cu dejecţii umane sau animaliere.
- bacterii patogene care produc îmbolnăvirea oamenilor, provocînd aşa numitele boli hidrice,
precum:
-bacteria febrei tifoide (bacilul lui Eberth).
-vibrionul holeric (Vibrio cholerae) şi
-bacilul dizenteriei (Shigella dysenteriae)
-bacteria Legionella; aceasta poate apare în apă având temperaturi în plaja 2545C
-viruşi care pot declanşa boli infecţioase grave cum ar fi: hepatita epidemică, poliomelita,
ş.a.
-protozoare precum Cryptosporidium şi Giardia.
Lista poluanţilor microbiologici nu se consideră definitivă. Progresul general al ştiinţei va
evidentia şi alţi factori de risc precum şi aspecte noi ce se vor adăuga celor cunoscute. Toate
acestea vor introduce modificări în tehnologia de dezinfectare.

2.4. Funcţie de natura apei supusă dezinfectării, în ţara noastră, calitatea apei rezultate, măsurată
prin indicatorii fizico-chimici şi bacterologici, este stabilită prin următoarele reglementări şi acte
normative:
-La apa pentru consum potabil – Legea nr. 458/07,2002 privind calitatea apei potabile, si Ordinul
M.S. nr.536/1997.
-Pentru apa epurată evacuată în emisari, conform reglementărilor adoptate prin H.G 188/2002:
-Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi
orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, “NTPA – 001”

9
 – Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale
localităţilor şi direct în staţiile de epurare, “NTPA – 002”
– Norme tehnice privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti,
“NTPA – 011”
– Norme de calitate care trebuie să le îndeplineascăapele de suprafaţă pentru a fi tratate -
“NTPA 013”

3. ELEMENTE GENERALE PRIVIND GOSPODĂRIA DE REACTIVI PENTRU

DEZINFECTARE

3.1. Alegerea reactivilor (agenţilor) de dezinfectare

3.1.1. Alegerea agentului de dezinfectare se face, cînd este posibil, pe baza experienţei
obţinute la staţii de tratare existente pe acelaşi curs de apă. Deasemenea pe baza unor încercări
sistematice pe instalaţii pilot, şi a studiilor de laborator, sau în urma unei documentări de
specialitate, după studierea ofertelor de echipamente. Calea de alegere este importantă deoarece cu
cât experienţa este mai apropiată de realitate cu atât elementele necesare sunt mai sigure, deci
rezervele în proiectarea staţiei de dezinfectare vor fi mici.
3.1.2. Cei mai importanţi factori, care concură la determinarea tipului şi dozei de reactivi
sunt calitatea apei la sursă (cu deosebire, variaţia calităţii) şi eficienţa procesului de tratare în care
dezinfectarea este, de regulă, treapta finală.

3.1.3. Considerentele de bază în alegerea reactivului sunt:

- eficienţă maximă şi sigură în inactivarea germenilor patogeni
-efecte secundare minime; produşi secundari în limita normelor sanitare,
- risc minim pentru mediu
-cost de exploatare minim

3.2. Amplasarea staţiei pentru reactivii de dezinfectare

3.2.1. În practică pot fi întâlnite 2 situaţii distincte:

- gospodăria de reactivi de dezinfectare în cadrul staţiei de tratare (sau / şi epurare)

10
- gospodărie de reactivi de dezinfectare aşezată separat, ca obiect unic (în cazul apei subterane, al
dezinfectării în reţea etc); în acest caz vor fi necesare utilităţi suplimentare pentru personal,
alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu energie etc.

3.2.2. Amplasamentul gospodăriei de reactivi se poate alege funcţie de amplasamentul staţiei

de tratare (epurare) sau din alte considerente.

3.2.3. În cazul când gospodăria de reactivi de dezinfectare conţine rezerve de reactivi

(reactiv în depozit – cazul clorului, sau reactiv pentru cogenerare la faţa locului) amplasamentul va
fi ales în urma aprecierii riscului pe care acesta îl presupune pentru personalul de lucru sau /şi
pentru locuitorii din vecinătate.

3.2.4. În cazul instalaţiilor mari este necesar un studiu de impact pentru evaluarea tuturor
riscurilor. Dacă amplasamentul este obligat iar reactivul utilizat implică un risc mare în condiţiile
specifice, se poate recurge la prepararea pe loc a acestuia, atunci cînd este posibil, chiar dacă va
determina costuri mai mari. Riscul va fi apreciat pentru o avarie "normală" în cazul exploatării dar
şi ca urmare a unor fenomene naturale deosebite ( ape mari, cutremur). În acest caz clasa
construcţiei poate fi mai mare decât cea normată, deoarece prezenţa apei contaminate sau lipsa
acesteia, din cauza contaminării, poate genera importante pagube secundare.

3.2.5. Amplasarea gospodăriei de reactivi în staţia de tratare se poate face în corp comun cu
alte construcţii, sau separat, funcţie de mărimea acesteia şi de măsurile de siguranţă pentru
funcţionarea bună a ansamblului de tratare /epurare.

3.2.6. Având în vedere pericolul pe care îl presupune furnizarea unei apei incomplet
dezinfectate se consideră că instalaţia de dezinfectare va trebui să funcţioneze continuu. Ca atare se
va alege un tip sigur de construcţie, conform normelor legale în vigoare precum şi a unor surse
sigure de alimentare cu energie.

3.2.7. În cazul utilizării reactivilor stocaţi sau a componentelor acestora, în situaţia în care
acestea sunt stocate pentru cogenerare la faţa locului, mărimea stocului va asigura funcţionarea pe
durata a 30 zile, sau mai mult, dacă există risc în aprovizionarea ritmică a lor.

11
 3.2.8. Ţinând seama de imposibilitatea unei corelări între eficienţa tratării şi a variaţiei
calităţii apei la sursă (inclusiv în cazul unor accidente) se va asigura o marjă suplimentară de
siguranţă de min. 50% între capacitatea normală de lucru şi capacitatea maximă / minimă de lucru,
în ceea ce priveşte injecţia de reactiv.

3.2.9. În toate cazurile condiţionările privind realizarea construcţiilor vor fi comparate cu

cele solicitate de furnizorul de echipament. Vor fi alese cele mai favorabile pentru funcţionarea
sigură şi durabilă.

4. Prescripţii privind gospodăria de reactivi pentru dezinfectare

4.1. Dezinfectarea cu clor gazos

Alegerea tipului de instalaţie

4.1.1. Clorul poate fi adus,la locul de consum, sub formă de clor lichid – sub presiune, în
recipienţi special construiţi pentru acest scop, sau produs in situ prin electroliza clorurii de sodiu în
soluţie. Soluţia preparării pe loc, încă neaplicată la noi, are şanse în viitor, în contextul unor
potenţiale noi reglementări legislative, din cauza pericolului pe care îl prezintă transportul
recipienţilor de clor pe drumurile publice şi a depozitului (îndeosebi,dacă are capacitate mare).

În cazul adoptării unei asemenea soluţii vor fi respectate informaţiile date de firma furnizoare a
echipamentului de producere a clorului, conform tehnologiei amintite.
Recipienţii special construiţi pentru depozitare sunt: butelii 40 l (sau 50 kg clor), şi
recipienţi de 450 l (565 kg clor) sau 800 l (1000 kg clor).

4.1.2. Schema generală de utilizare a clorului presupune:

- detenta clorului lichid pentru transformare în clor gazos
- măsurarea cantităţii de clor dozat
- dizolvarea forţată a clorului în apă şi obţinerea apei de clor
- amestecarea apei de clor în apa de tratat
-asigurarea unui spaţiu de reacţie a clorului cu apa.

12
 4.1.3. Schemele de principiu de funcţionare a sistemului de obţinere a apei de clor sunt date
în fig. 1. La un consum de clor de până la circa 1500 kg clor pe lună (cca. 30 butelii) clorul este
adus în butelii de 50 kg fiecare. La cantităţi mai mari clorul se aduce în recipienţi (containere) de
500 – 800 kg/bucată.
4.1.4. Dacă depozitul are mai puţin de 5 t capacitate, depozitul de butelii şi spaţiul de
preparare se prevăd într-o singură construcţie. Schema generală de amenajare a construcţiei poate fi
conform celei din fig. 2 dacă se adoptă proiectul tip existent.

4.1.5. Numărul de aparate de preparare a soluţiei de clor se alege după cantitatea de clor
necesară şi tipul de aparat disponibil.
Consumul orar de clor, necesar, se va calcula cu formula
QxD
C= (kg/h)
1000
unde: C = consumul de clor kg/h
D = doza de clor (mg/dm3 = g/m3)
Q = debitul de apă de tratat (m3/h), debitul maxim zilnic (sau maxim orar, după caz)

4.1.6. Mărimea depozitului de clor se apreciază

Cd = 24 x C x T (t)
unde: Cd = capacitatea depozitului, tone
T = zile, perioada de timp pentru care se face stocarea; de regulă 30 zile, conf. prevederilor
Legii 98.
Numărul de recipienţi în depozit
Nb = Cd/50 (pentru butelii), o butelie conţine cca. 50 kg clor lichid
Nr = Cd/ 500…800 (pentru recipienţi), un recipent poate avea 450-800 kg clor lichid
Depozitul de clor nu va avea mai mult de 5 t clor stocat.

4.1.7. Tipul de aparat de clorare va fi de regulă cu vacuum, din cauza siguranţei sporite în
funcţionare.
Numărul de aparate de clorare în lucru
N = C/P med
unde: N = numărul de aparate de clorare
Pmed = capacitatea medie de debitare a aparatului, kg/h

13
 Aparatele de clorare trebuie să poată asigura doze de lucru în domeniul
0,50-1,5 doze de calcul .
În rezervă se va afla cel puţin un aparat similar; dacă numărul aparatelor în lucru este mai
mare de 4 vor fi în rezervă 2 aparate, gata montate, pentru funcţionare.

4.1.8. Numărul de recipienţi - Nf - conectaţi pentru lucru se poate stabili cu formula

Nf = C/Pmax
unde: P max este cant. de clor ce se degajă dintr-un recipient la temperatura dată, şi are valori (după
experienţa SUA) de: 1 – 1,5 kg clor/oră pentru butelii
5 kg/h pentru recipienţi
Considerînd influenţa variaţiei temperaturii, degajarea clorului se poate calcula cu formula
P max = 0,4T + 7,2 kg clor/h
unde: T este temperatura din depozit, în 0C, temperatură care nu va depăşi 400.
Pentru cantităţi mai mari de clor se poate prevedea un sistem special de încălzire. Sunt
cazuri speciale care vor fi realizate conform cerinţelor furnizorului de echipamente.

4.1.9. Scoaterea unei cantităţi mai mari de clor poate duce la blocarea sistemului de detentă, prin
îngheţare.
Reducerea temperaturii buteliei (recipientului) determină reducerea cantităţii de clor furnizat ,
deci reducerea nedorită a dozei de clor, fapt care poate conduce la erori în procesul de dezinfectare
a apei, mai ales când urmărirea concentraţiei clorului în apă este intermitentă.

4.1.10. Normativul nu stabileşte doza de agent dezinfectant şi nici locul de introducere. Aceste
elemente se stabilesc înainte, după criterii care sunt arătate în normativ, în cadrul anexelor.

4.1.11 Măsuri suplimentare de siguranţă vor fi necesare atunci când clorul este utilizat şi pentru
alte scopuri în procesul de tratare: oxidarea Fe, reducerea substanţelor organice etc.

14
4.1.12 Doza de clor va fi verificată în trei etape:
- la aparatul de clorare, prin rotametru.
- la butelia de clor, prin cântărire periodică, cel puţin zilnic.
- prin verificarea clorului remanent, după 30 minute.
Conform legii 458/2002 doza de clor va trebui să fie 0,50 mg/l la intrarea în reţea şi 0,25
mg/l la cel mai îndepărtat consumator din reţea (considerat faţă de secţiunea de alimentare a
reţelei).

4.1.13. Camera aparatelor de clor va avea o suprafaţă de minim 4 m 2/aparat în funcţiune, o înălţime
de 3 m, va fi încălzită indirect şi va fi protejată cu materiale rezistente la coroziune.

4.1.14. Conductele şi armăturile pentru transportul clorului şi soluţiei de clor în apă vor fi din
materiale rezistente la coroziune, şi vor rezista la presiunile rezultate din calcul. Trecerea prin
pereţii dintre camera aparatelor şi depozit va fi etanşă.

4.1.15. Apa de preparare a soluţiei de clor va fi curată, şi va avea o presiune suficientă pentru:
- asigurarea funcţionării ejectorului (amestec forţat apă – clor gazos)
- asigurarea transportului soluţiei în dispozitivul (la locul) de amestec cu apa de tratat;
presiunea nu va fi mai mică de 1,5 bari.
Debitul de apă va asigura o dizolvare bună a clorului în apă, (cca 7 g clor/l apă).

15
 CARACTERISTICI Aerisire de
siguranta Ejectoare CARACTERISTICI
Aerisire de -Instalatie de clorare sub vacuum -Instalatie de clorare sub vacuum
siguranta ti-Stocarea
p butelie clorului in recipient ti-Stocarea
p butelie clorului in recipient
Dozator Ejector -Extragerea
butelie clorului dintr-o singura -Extragerea clorului din mai multe buteli
Apa de Solutie Buteli -Injectia solutiei de clor in
Butelia punct -Injectia solutiei de clor intr-un de Clor Apa de mai multe puncte
de Clor preparare de Clor preparare Solutie
de Clor

CARACTERISTICI
-Instalatie de clorare sub presiune Aerisire de siguranta
ti-Stocarea
p butelie clorului in recipient
Reductor -Extragerea
butelie clorului dintr-o singura
presiune de Conducte sub CARACTERISTICI
Reductor de presiune punct -Injectia solutiei de clor intr-un Ejector -Instalatie de clorare sub vacuum
presiune Aparat de -Stocarea
tip butoiclorului in recipient
Vas de comutare
automata Apa de Solutie
ltru cu
Fivata dizolvare preparare de Clor -Extragerea
sticlade Solutie de clor butoaie clorului din mai multe
Apa de -Injectia solutiei de clor intr-un
punct
preparare
Conducta sub Rotametre
vacuum Ejectoare
racord cu Aerisire de CARACTERISTICI
Conducta de automate
comutatoare Dozator siguranta CARACTERISTICI -Instalatie de clorare sub vacuum
clorare sub vacuum
-Instalatie declorul
Conducta ti-Stocarea
p butelie ui in recipient Aparat de ti-Stocarea
p butoi clorului in recipient
vacuum sub Ejector -Extragerea comutare -Extragerea
Apa de Solutie buteli clorului din mai multe automata butoaie clorului din mai multe
preparare de Clor punct -Injectia solutiei de clor intr-un Apa de Solutie -Injectia solutiei de clor in mai
Buteli preparare de Clor multe puncte
de Clor

16
17
4.1.16. Când apa nu poate fi asigurată dintr-un sistem sub presiune, în staţie va fi prevăzută o
instalaţie de pompare cu hidrofor ce va realiza cel puţin debitul şi presiunea cerute mai sus (poate
asigura apă şi pentru alte scopuri). Alimentarea cu energie va fi sigură.

DEPOZITUL DE CLOR

4.1.17. Buteliile de clor vor fi adăpostite într-o încăpere separată, vor fi aşezate vertical şi
legate cu chingi speciale de perete sau de un rastel bine fixat. Accesul la butelii va avea 0,8 – 1 m
lăţime şi va fi tot timpul liber de alte întrebuinţări.
Manevrarea buteliilor se va face manual prin purtare sau rostogolire oblică. În nici-un caz nu
vor fi trântite sau târâte, chiar goale (au clor remanent pentru a le proteja contra intrării aerului –
umezelii, în interior).
Uşa camerei se deschide spre exterior.
Camera depozitului va avea ventilaţie naturală şi mecanică.

4.1.18. Depozitul pentru recipienţii de clor va fi realizat în hală separată aflată în contact cu
cealaltă construcţie prin perete comun. Incinta trebuie să asigure:
-spaţiu pentru recipienţii în lucru (cca. 8 m2/recipient)
-spaţiu pentru recipienţii de rezervă (plini / goi) cca. 8 m2/recipient
-spaţii pentru circulaţie de minim1,5 m, alese astfel ca eventualele intervenţii să nu
stînjenească activitatea normală de lucru.
- groapa de reactiv pentru neutralizare, S=2,70 x 1,85 - m2, amenajată în interiorul
depozitului
- macara pentru manevra recipienţilor,după caz, fiind de tipul:
-monorai
-grindă rulantă
- sistem de ventilaţie naturală şi artificială
- sistem de încălzire, indirectă
- sistem de stropire (drencere, sprinklere), cu soluţie de neutralizare.
Înălţimea clădirii va fi realizată astfel încât la trecerea unui recipient peste altul să rămână o
distanţă de rezervă de min. 0,5 m. Se va lua în considerare spaţiul, tehnic necesar, respectiv
gabaritele mijloacelor de manevră.

18
 4.1.19. Depozitul mai mare de 10 t va fi realizat din două spaţii:
- un depozit de lucru imediat, ca cel de la pct. 4.1.16. pentru cca. 5 t
- un depozit de rezervă, pentru restul de clor, aflat la distanţa minimă stabilită conform
prescripţiilor ISCIR din C5-98, faţă de primul depozit şi legat de acesta cu un sistem de transport
aerian sigur, şi uşor pentru recipienţii de clor; recipienţii nu vor fi depozitaţi afară chiar dacă nu mai
au clor.
Ambele spaţii vor avea sisteme de combatere a scăpărilor de clor.

4.1.20. Temperatura în depozitele de clor nu va depăşi 40 0 C în caz contrar se realizează un

sistem de răcire cu apă ce stropeşte buteliile aflate în depozit. Similar, în perioada temperaturilor
scăzute buteliile vor fi încălzite cu apă turnată pe tablă sau prin încălzire generală.

4.1.21. Dacă gospodăria de clor este aşezată în construcţie izolată sau dacă este de mare
capacitate (necesitînd şi personal numeros), trebuie să fie asigurată şi cu alte facilităţi: sistem
separat de încălzire, spaţiu pentru personal, grup sanitar, sistem de comunicaţie, sistem automat de
alarmă, sistem de blocare a clorului evacuat din depozit – camera de lucru a aparatelor, etc.

4.1.22. Alcătuirea construcţiei şi sistemelor necesare de lucru se va face cu respectarea

prevederilor legislaţiei , a normelor şi normativelor în vigoare .
Ca reguli generale:
- construcţia va fi fără subsol; toate bazinele de soluţie pentru combaterea scăpărilor de clor
vor fi descoperite (acoperite cu grătar),
- construcţia nu se va amplasa lângă alte construcţii avînd subsol sau aproape de construcţii
ce adăpostesc personal cu alte servicii (laborator, etc.)
- rezistenţa la foc a materialelor utilizate va fi evaluată conform normelor specifice,
corespunzător riscurilor de incendiu.
- instalaţiile interioare vor fi etanşe şi rezistente la coroziune, protecţia interioară a clădirii
va fi făcută cu materiale rezistente la coroziune
- construcţia nu se aşează lângă drumuri importante pentru circulaţia publică şi zonele vor fi
interzise pentru oprirea vehiculelor.

19
 COMBATEREA SCĂPĂRILOR DE CLOR

4.1.23. Clorul este o substanţă foarte toxică. Din această cauză personalul propriu şi
populaţia din vecinătate trebuie protejată. După date publicate este permisă o expunere de 8 ore la o
concentraţie a clorului în aer de 1 ppm sau 15 minute la o concentraţie a clorului în aer de 3 ppm.
-Evidenţierea scăpărilor de clor se face prin:
-trecerea unei baghete cu vată îmbibată în amoniac peste îmbinări. Prezenta
clorului produce clorură de amoniu ce se vede sub forma unui fum de culoare
albicioasă.
- instalarea unui sistem automat de măsurare a scăpărilor de clor, la instalaţii cu
peste 2 kg clor/h
-Evaluarea integrităţii sistemului se face prin:
- verificarea stării recipienţilor şi sistemelor de închidere conform normelor
ISCIR
- verificarea periodică a etanşeităţii tuturor îmbinărilor instalaţiilor tehnologice, cu
soluţie de amoniac.
-Protecţia împotriva pierderilor de clor se face prin:
- asigurarea unei ventilări mecanice a spaţiilor de depozitare şi preparare
- neutralizarea clorului ce iese din recipient prin cufundarea acestuia în
bazinul de soluţie de tamponare (var, sodă, tiosulfit de sodiu)
- pulverizarea de soluţie de neutralizare în spaţiul de depozitare
- evacuarea clorului din depozit şi trecerea acestuia într-un turn special de
neutralizare
- în cazul depozitelor foarte mari, "acoperirea" acestora, din exterior, cu o
perdea de apă produsă cu instalaţii speciale.
-Trebuie să existe un regulament de exploatare simplu, clar şi explicit.
-Personalul trebuie instruit, periodic, pentru intervenţie în caz de accidente, trebuie să
cunoască regulamentul de exploatare şi să fie dotat cu echipamente de protecţia muncii.

20
 4.1.24. Detectoarele de clor vor fi instalate în depozit, în camera aparatelor de dozare, şi în
exteriorul clădirii. Acestea vor fi reglate, pentru atenţionare, la concentraţia de 3 ppm în interior şi 1
ppm în exterior. Trebuie reţinut că un kg clor lichid produce 315 l clor gazos. Detectoarele vor avea
sisteme adecvate de atenţionare (sonoră, luminoasă, etc.) iar la staţiile de tratare care au un sistem
dispecer, vor avea conexiuni speciale.
4.1.25. Ventilarea mecanică se va face cu ventilatoare montate, în partea de jos a încăperilor,
pe pereţi, în simetrie respectiv, în partea opusă a acestora. Golul pentru ventilaţie se prevede la
maxim 20 cm, de la pardoseală. Viteza aerului în goluri cca. 10 m/s. Capacitatea ventilatoarelor va
fi de 10 – 20 ori schimburi orare (înlocuiri orare a volumul ventilabil)
Când concentraţia de clor în aerul evacuat este suportabilă (max. 1 ppm) vor funcţiona numai
ventilatoarele . Vor fi prevăzute ventilatoare robuste, rezistente la coroziune. Acestea vor fi protejate
contra umezelii (ploaie în interior/exterior).

4.1.26. Când scăparea de clor este importantă, personalul protejat cu mască contra clorului
sau cu mască de oxigen – minim 2 oameni, decuplează recipientul şi îl scufundă în bazinul cu
soluţie de lapte de var (1 – 2%) sau soluţie de sodă caustică (10% - 20%). Recipientul se scufundă
(nu se aruncă) cu buşonul de lucru închis şi va fi acoperit cu soluţie, cel puţin 50 cm peste
generatoarea superioară.
Volumul de soluţie necesar (cu concentraţia dată) se va calcula considerând, la limită, că
recipientul este plin şi că pentru neutralizarea unui kg de clor este necesară cantitatea de 1,12 kg
sodă.Aceasta înseamnă că, pentru un recipient de 1000 kg va fi nevoie de cca. 1000 kg sodă, sau în
soluţie 20%, cca 5 m3 soluţie.
Controlul epuizării soluţiei se face verificând concentraţia în sare
Cl2 + 2 NaOH  ClNa + ClONa + H2O
(un kg clor produce 0,8 kg sare) prin neutralizare
Bazinul poate fi ţinut uscat, soluţia fiind preparată într-un recipient închis de unde poate fi
adusă gravitaţional, în bazin, în max. 5 minute. (Păstrarea soluţiei în bazin deschis conduce, pe
termen lung, la evaporarea apei).
Soluţia epuizată se poate folosi ( are o mare cantitate de NaOCl – bun dezinfectant) sau se
poate evacua prin pompare într- un bazin de stocare sau canalizare (nu se va evacua imediat amonte
de staţia de epurare).
Procedura va fi detaliată în regulamentul de funcţionare şi exersată de operatori.

21
 4.1.27 Pentru instalaţiile mici, cu cîteva butelii de clor , care se pot asimila tipurilor nr. 1-2
reprezentate în figura nr. 2, recipientul pentru combaterea scăpărilor de clor se va amplasa în
interior. Bazinul, acoperit cu grătar de lemn va fi, încontinuu, plin cu soluţie (60 Kg sodă, în minim
1,5 m3 de apă). Eventualele pierderi, în timp, datorate evaporării, se vor compensa periodic.

4.1.28. Când scăparea de clor este periculoasă, în depozit intră în funcţiune instalaţia de
pulverizare (realizare a unei ploi artificiale) a unei soluţii neutralizante (de obicei sodă caustică şi
hiposulfit de sodiu, Na2 SO3). Reactivii de neutralizare se ţin preparaţi în soluţie concentrată, în
spaţii adiacente depozitului. În caz de nevoie, automat sau comandat, soluţia se diluează şi se
pompează în conducte aşezate pe tavanul construcţiei. Funcţie de tipul capetelor de dispersie şi
forma reală a instalaţiei se calculează pompa şi sistemul de conducte.Soluţia ajunsă pe podea va fi
drenată spre bazinul din hală de unde se recirculă până la epuizare.

4.1.29. Când scăparea de clor este importantă iar riscul pentru zonele învecinate este ridicat
(aceasta rezultînd din studiul de impact) se poate realiza un turn de neutralizare. Aerul scos de
ventilatoare din spaţiile afectate este trimis într-un turn închis, prevăzut cu instalaţie de ploaie
artificială cu soluţie neutralizantă. Intensitatea de stropire va fi reglată din cei doi parametri – debit
de soluţie şi concentraţia soluţiei. Aerul spălat, evacuat prin coşul turnului, va avea concentraţia
admisă de clor (max. 1 ppm dacă gospodăria de clor este aproape de spaţii locuite, sau mai mult
dacă, prin dispersie, este posibilă reducerea acesteia, la doze mai mici pînă la limita spaţiului
protejat).

4.1.30. Pentru a avea o siguranţă sporită şi posibilităţi de lucru în instalaţie, pentru punerea
în funcţiune a mijloacelor de combatere, vor trebui respectate distanţele minime cerute de
Normativul ISCIR C5-98 (spre ex. min. 30 m pentru drumuri publice, depozit, spaţii de lucru şi 100
m faţă de clădiri publice). Pentru siguranţă , se interzic construcţii ulterioare în zonă, aceste spaţii
urmînd a fi incluse în zona de protecţie sanitară (împrejmuită şi păzită).

INTRODUCEREA CLORULUI ÎN APĂ

4.1.31. Introducerea corectă a clorului în apa de tratat este importantă deoarece, de eficienţa
acesteia depinde cantitatea de clor consumată şi dozată. Clorul "scăpat" din

22
instalaţia de dezinfectare poate fi foarte greu controlat şi poate produce mari dificultăţi mediului şi
populaţiei din zonă. Pentru a avea o bună eficienţă trebuie să fie asigurate:
- un amestec energic, rapid şi complet al apei de clor cu apa de tratat
- evitarea barbotării apei în perioada de "reacţie" a clorului în apă (adică perioada de
inactivare a agenţilor patogeni).

4.1.32. Se practică mai ales sistemul de clorare în spaţiu liber (la presiune atmosferică), în
rezervoare. Pentru a avea un rezultat bun (eficienţă de reţinere a clorului de cca. 50%), introducerea
se va face în următoarele condiţii:
- întotdeauna, la partea de jos a recipientului (rezervorului) de apă pentru a se asigura un
timp de contact de min. 30 min
- la capătul şicanei cu raportul L/b = 10:1 şi grosimea stratului de apă de H/b  1,5
- într-o apă limpede, cu turbiditatea  1 NTU
- la un pH al apei sub valoarea 8
Când apa intră în rezervor de la înălţime mare trebuie prevăzut un sistem de disipare a jetului de apă
pentru evitarea aerării puternice la impactul jetului de apă cu apa din rezervor, aerare care poate
produce pierderea, prin degajare, a unei cantităţi din clorul dizolvat introdus.

4.1.33. Un sistem mai performant, dar ceva mai complicat, este introducerea în conducta de
aducţiune - fig. 3.

De la aparatul de dozare a clorului

gazos, sub vacuum
- Clor gazos curat-
Pompa
Ejector (Amestecator static)
Apa pentru solutia de clor preluata

din sursa alternativa

Solutie de Clor.
Apa pentru solutia de clor
preluata din conducta instalatiei -Concentratia =max.10%-

Conducta cu apa care se dezinfecteaza

Conducta se protejeaza
anticoroziv, pe lungimea
de 10-20 m

23
 Apa pentru prepararea soluţiei de clor este luată din aducţiune (sau din altă sursă) şi este
pompată prin hidroejector care dizolvă clorul în apă fiind introdusă (reintrodusă) în aducţiune la o
presiune mai mare decât cea din exploatare, respectiv mai mare cu min. 1 bar decât orice valoare a
presiunii din conducta aflată în exploatare curentă. Amestecul este rapid, pierderea de clor zero.
Este necesar ca în zona de întroducere şi în aval de aceasta, conducta să fie protejată contra
efectului coroziv al HCl, din soluţia de clor, pe o distanţă de min 20 m.

4.1.34. La sistemul prezentat în figura nr. 3, în locul ejectorului se poate prevedea un

amestecător static adecvat. Dimensiunea amestecătorului va fi dată de fabricant. Deasemenea,
pierderea de sarcină prin amestecător va fi precizată de fabricant.

4.1.35. Pentru construcţia de beton în care se produce reacţia clorului se va evalua

oportunitatea ca, cel puţin acoperişul să aibă o acoperire a armăturii mai mare decât cea normală.
Clorul degajat cu condensul de pe tavan produce HCl cu efect de corodare a armăturii. Este mult
mai economic să se protejeze iniţial armătura decât să se repare ulterior.

4.2. DEZINFECTAREA APEI CU HIPOCLORIT DE SODIU (NaOCl)

4.2.1 Una din soluţiile tehnice practicate pentru dezinfectarea apei este cea cu utilizarea
hipocloritului de sodiu – NaOCl.
NaOCl este aprovizionat şi depozitat în recipienţi din plastic, închişi ermetic. Instalaţia de dozare şi
consum este alcătuită dintr-un recipient conţinând NaOCl pentru consum din care aspiră o pompă
dozatoare care preia debitul necesar, reglat pentru doza necesară asigurării concentraţiei de Cl 2, în
apa de tratat. Soluţia tehnică de NaOCl, conţine circa 12,5 % Cl activ şi are valoarea pH 11 (cf.
STAS 918). Dezinfectarea apei cu NaOCl se va adopta, cu precădere, pentru sistemele de alimentare
cu apă aferente colectivităţilor mici (comune şi sate) dar şi pentru aglomerări umane mai mari,
deoarece este o soluţie simplă fără riscuri în exploatare, în condiţiile unor măsuri minime de

24
siguranţă nefiind necesar controlul clorului scapat. În unele ţări Europene, precum Cehia şi
Slovacia 70-80% din totalul instalaţiilor de dezinfectare sunt cu utilizarea NaOCl.

4.2.2. Pentru instalaţii mici, sub 50 l/s - debit de apă, se poate practica diluarea soluţiei de bază
astfel ca eroarea de dozare să fie mică. În acest caz se poate pompa discontinuu soluţia din
recipientul cu NaOCl în vasul de diluţie (care trebuie să aibă un capac de închidere). Se adaugă
apa până la diluţia cerută (se poate lucra discontinuu, în proporţii volumetrice) şi apoi se dozează,
cu pompe dozatoare sau cu mijloace simple de tip vas Mariotte - fig. 4 Se poate doza din vasul de
dizolvare (care va trebui să fie etanş) sau dintr-un vas ajutător cu rol de dozator.

Tub d es chis, gradat

Dop etans, moale

Capac etans

Vas din P.E. PVC,Sticla, PAFS

q= Π x d2/4 x μx (2gh) 1/2 x 1000 -l/s-

unde: =coeficient de debit (=0,4-0,6)

d=diametrul orificiului de plecare -m-
h=distanţa între axul orificiului, şi capătul liber al tubului -m-
q=debitul soluţiei de clor -l/s-
Este bine ca umplerea vasului să se facă la 8, 12 sau 24 ore prin corelare cu accesibilitatea şi
mărimea instalaţiei.

25
Soluţia va ajunge într-o secţiune cu curgere cu nivel liber. Condiţiile de amestec şi reacţie vor fi
adoptate similar ca la clor.

4.2.3 Incinta staţiei de clorare cu NaOCl va fi organizată pentru a cuprinde:

-spaţii funcţionale în care se află pompele dozatoare şi recipienţii de consum. Camera va
avea instalaţii de ventilare mecanica, pentru un debit de primenire a volumului în timp de o oră.
-spaţiul de depozitare care adăposteşte recipienţii din plastic cu NaOCl – soluţie. Camera va
avea instalaţii de ventilare mecanica
-Camera pentru personalul de exploatare
Incinta staţiei de clorare, utilizând NaOCl va fi încălzită pe timpul iernii.
Dimensiunea spaţiilor componente ale staţiei de dezinfectare cu NaOCl va fi stabilită prin
proiect, funcţie de marimea debitului tratat.

4.2.4 Principalii parametri de dimensionare tehnologică a construcţiilor şi instalaţiilor

pentru dezinfectare cu NaOCl. Cantitatea de reactiv necesar.

Consumul orar de NaOCl ce va fi introdus în apa de tratat se calculează cu formula:

QxD QxD
q(NaOCl ) = = - [kg/h], unde:
1000 x 0,125 125
q – consumul orar de NaOCl (Kg/h)
Q – debitul de apă tratată cu NaOCl (m3/h)
D – doza de clor activ (g/m3)
0,125 – valoare care corespunde concentraţiei de clor activ în soluţia de NaOCl (12,5%)
4.2.5 Dimensionarea depozitului de NaOCl.
Cantitatea depozitată – C d , NaOCl va fi;
Cd =24 x C x T, unde
C - Consumul orar de NaOCl, - q(NaOCl) - Kg/h
T – Perioada de stocare (zile)

Numărul de recipienţi din depozit

Cd
Nr= , unde;
Cr
26
 Nr - Numărul de recipienţi cu NaOCl
Cd -Cantitatea de NaOCl, necesară în depozit
Cr -Capacitatea unui recipient cu NaOCl (Kg)

4.2.6. Construcţia va fi definitivă, rezistentă la solicitările normate conform normativelor în vigoare

– recipienţii vor fi manevraţi manual, vor fi aşezaţi pe un rând şi cu spaţii de circulaţie de min 80
cm.
Pardoseala va fi realizată din materiale antiacide, cu pantă spre o başă ce poate colecta
conţinutul unui recipient spart şi al soluţiei de neutralizare. Este util ca să existe un recipient gol,
liber, în care să se recupereze cea mai mare parte a hipocloritului risipit.
Toată operaţiunea se va face cu sistemul de ventilaţie în funcţiune şi cu echipamentul de protecţie.
Clădirea va avea o bună protecţie termică.

4.2.7. Introducerea soluţiei de hipoclorit de sodiu în apă se va face după aceleaşi reguli şi procedee
ca la folosirea clorului gazos.

4.3. DEZINFECTAREA APEI CU CLORURĂ DE VAR Ca (OCl)2

4.3.1. Dezinfectarea apei cu clorură de var este similară cu soluţia dezinfectării cu hipoclorit de
sodiu. Diferenţele constau în modul de prezentare al reactivilor,
Ca(OCl)2 fiind un reactiv solid (granule sau pulbere), livrat în butoaie închise, manevrabile manual
(fără a produce antrenarea prafului în aer).
Starea solidă presupune două elemente suplimentare:
-canitatea de reactiv este mai mică, deoarece concentraţia în clor este mare - 30…35%.
-este necesară o dizolvare prealabilă, într-un vas închis, cu fund conic pentru colectarea
eventualelor depuneri. soluţia preparată are concentraţie de cca. 1 g/l.

4.3.2. Pentru instalaţii mai mari se poate folosi un echipament de dozare automată, echipament care
asigură dizolvarea, diluarea şi dozarea automată a soluţiei. În acest caz amestecul şi reacţia se pot
face în spaţii deschise (tip rezervor) sau închise (tip conductă) – la fel ca la clorul gazos.

4.3.3. Ca (OCl)2 trebuie păstrat în mediu uscat pentru a nu se degrada, depozitul de reactivi, fiind
calculat să asigure o perioadă de consum de cel puţin 30 zile .

27
 4.3.4 Butoaiele vor fi manevrate manual – Depozitul va fi încălzit şi ventilat
(1 volum încăpere/oră). Va fi dotat cu un cântar pentru 20 kg, pentru cântărirea reactivului introdus.
În depozit trebuie să fie o umiditate redusă şi va fi strict controlată.

4.3.5. La instalaţii mai mari se pot prevedea detectoare de clor cu alarmare locală sau la
distanţă.

4.4. DEZINFECTAREA APEI CU DIOXID DE CLOR (ClO2)

4.4.1. Dioxidul de clor a început să fie folosit în dezinfectarea apei din cauza a trei avantaje
importante, respectiv:
-este un agent oxidant cu un efect germicid extrem de puternic avînd un spectru de acţiune foarte
larg şi cu o remanenţă în sistem mai mare ca a celorlalţi agenţi dezinfectanţi
- se dozează în cantităţi de cca. 10 ori mai mici decât clorul gazos şi este un gaz extrem de
reactiv
-risc redus de apariţie a produşilor secundari.

4.4.2. Prepararea se face local, cu echipamente automate, în două variante:

- din clorit de sodiu şi acid clorhidric.
- din clorit de sodiu şi clor gazos
Funcţie de debitul apei de dezinfectat, oferta de echipamente, posibilităţile de aprovizionare
şi depozitare a acidului clorhidric, clorului gazos sau cloritului de sodiu se alege una din cele două
variante avînd în vedere că:
-Acidul clorhidric poate fi folosit la două nivele de concentraţii standard, respectiv:
-la concentraţia industrială - 32%, la care se cer măsuri deosebite la transport şi la
manipulare, fiind şi mai scump.
-la concentraţia de circa 9%, HCl în această formă fiind de natura unui deşeu
industrial, deci mai ieftin şi cu mult mai puţine riscuri la transport , manipulare şi depozitare.
-Clorul gazos ar putea fi procurat mai greu, date fiind unele riscuri la transport.- -- -
Cloritul de sodiu poate fi utilizat în concentraţii de 7,5% sau 25%. Acesta prezintă, şi el, anumite
riscuri.

4.4.3 Principalii parametri de dimensionare tehnologică a construcţiilor şi

instalaţiilor pentru dezinfectare cu ClO2.

28
 -Cantitatea de ClO2 , produsă în instalaţie, se calculează, stoechiometric, conform reacţiei
chimice de detaliu prezentate în anexa IV. De aici rezultă cantităţile de clorit de sodiu, HCl sau
Cl2, necesare. În cazul particular al producerii ClO2 din NaClO2 şi Cl2, pentru 1g ClO2 sunt
necesare 0,55g Cl2.
Cu 1 litru de clorit de sodiu (NaClO2), la o concentraţie de 300g NaClO2/l şi 47,5 l de apă
clorată avînd concentraţia de 3,5 gCl2/l, se obţin 48,5 l de soluţie de ClO2 avînd puterea totală de
oxidare de 629,7 g – clor echivalent. (Deci, 1 l soluţie NaClO2 are o puterea totală de oxidare de
13 g – clor echivalent).
În cazul particular al producerii ClO2 din NaClO2 şi HCl sunt necesare 1,67 g de NaClO2
pentru producerea unui gram de ClO2.
volume de HCl cu concentraţia de 32%, plus 6 volume de apă pentru diluare primară pentru
a Unui volum de NaClO2 cu concentraţia de 25% trebuie să-i corespundă, cel puţin 0,65 obţine o
soluţie de ClO2 cu 17g/l. La un litru de NaClO2, în condiţiile de mai sus se produc 125 g de ClO2.
Valorile de mai sus sunt caracteristice instalaţiilor de mare capacitate pentru producerea
ClO2 : 750 -1500 g/h. Pentru instalaţiile de capacitate mică, se utilizează NaClO2 cu concentraţia
de7,5% şi HCl cu concentraţia de 9%.
-Randamentul unui generator de ClO2 se exprimă cu formula:
=(ClO2 produs / ClO2, calculat teoretic) x 100, sau:
= E / F , unde:
-E reprezintă cantitatea de ClO2, efectiv produsă (g/h)
-F reprezintă cantitatea de ClO2, teoretică (g/h)
(necesară în procesul de dezinfectare), unde:
F=b*c / 1,676 g ClO2 / h
Astfel, producţia “E”, a generatorului va fi:
E=dxa - gClO2/h, termenii folosiţi avînd semnificaţia:
“a”-apa de diluţie, (dacă este necesară) - l/h
“b”-cantitatea de clorit de sodiu - l/h
“c”-concentraţia cloritului de sodiu - g/l
“d”- concentraţia ClO2, exprimată în g/l

29
30
31
 4.4.4 Necesarul orar de ClO2

Debitul de ClO2 care va fi introdus în apa de tratat se calculează cu formula:

C = Q x D / 1000 – ( kg/h), unde:
C - Consumul orar de ClO2 (Kg/h)
Q - Debitul de apă tratată (m3/h)
D - Doza de ClO2 (mg/dm3).
De regulă, D=0,1 – 0,25 mg/l (1/10 – 1/5, din doza de Cl2)

4.4.5. Prepararea dioxidului de clor se face cu ajutorul unor echipamente specializate,

furnizate la cerere. Organizarea instalaţiei, pentru preparare din clorit şi acid clorhidric este dată în
figurile 5 şi 6.
Mărimea spaţiului pentru amplasarea echipamentului de preparare şi dozare va fi adoptată
după cerinţele date de furnizor.
În cazul folosirii clorului pentru preparare, vor fi respectate prevederile de la capitolul de
folosire a clorului.

4.4.6 Spaţiul de depozitare a substanţelor pentru producerea ClO2.

4.4.6.1-Exemplu pentru producerea ClO2, din soluţii concentrate, respectiv

NaClO2 (25%) ,=1,22Kg/l, şi HCl (32%), ,=1,16Kg/l
Calculul este condus pentru : Q=5400 m.c/h, utilizînd doza de 0,25 mg/l ClO2, rezultînd un necesar
de 1,35 Kg/h - ClO2.
Componentele intrate în reacţie , pentru producerea a 1 gram ClO2, vor fi : HCl=6ml,
H2O=18,4 ml, NaClO2=6 ml
Volumul de depozitare necesar pentru consumul pe o lună, va fi:
NaClO2 (25%)=(1,35 Kg/hx24 hx30zilex6 ml) / 1000=5830 l
4.4.6.2-Exemplu pentru producerea ClO2, din soluţii diluate, respectiv
NaClO2 (7,5%) ,=1,07Kg/l, şi HCl (9%), =1,04Kg/l,
Componentele intrate în reacţie , pentru producerea a 1 gram ClO2, vor fi : HCl=23,6ml,
H2O=0, NaClO2=23,6 ml
pentru o ritmicitate săptămînală, în aprovizionare, rezultă

32
 NaClO2 (7,5%)=5350 l şi HCl=5350 l
Funcţie de substanţele primare din care urmează a se prepara ClO2, respectiv cloritul de
sodiu combinat, fie cu Cl2, fie cu HCl, şi, acolo unde este cazul, în funcţie de concentraţia HCl, vor
rezulta, pentru fiecare situaţie, spaţiile necesare pentru depozitare.

4.4.7. Cloritul de sodiu se livrează în soluţie apoasă, în recipienţi, soluţia avînd concentraţia
de 25-31 %, NaClO2. Recipienţii pot înmagazina volume de 50-1000 l. (ρ=1220 g/l), funcţie de
furnizor. Containerele avînd 1000 l se transportă cu autocamioane - TIR. Depozitul de clorit de
sodiu va fi realizat în cameră separată, recipienţii de clorit vor fi aşezaţi în ordine pentru uşurinţa
manevrei (manuală dacă se livrează în greutate de max. 50 kg sau mecanic la greutăţi mai mari).
Deoarece reactivul poate produce explozie manevra se va face cu mare atenţie.
Spaţiul de depozitare şi preparare va fi realizat din materiale rezistente la coroziune.
Temperatura în depozit va fi între 5 şi 40oC.
-În cazul manipulării recipienţilor se vor avea în vedere:
-evitarea contactului cu pielea şi ochii
-se vor folosi mănuşi şi cizme din neopren, ochelari de protecţie şi
îmbrăcăminte ignifugă
-se va avea la îndemînă o mască în eventualitatea producerii de ClO2
-camerele trebuie ventilate. Dacă este necesar se vor prevedea
echipamente de sucţiune a aerului viciat în locurile de lucru
-Măsuri de protecţie în cazul depozitării
-în zonă nu trebuie să fie acizi, substanţe combustibile şi surse de căldură.
-se vor evita materiale precum; oţel, cuprul şi aliajele sale, cauciucul natural
şi sintetic.
-materiale acceptate sunt: sticla, P.V.C., polietilena, poliesterii şi oţelul-AISI
316 sau similar.
-depozitul trebuie ventilat
Dimensiunile depozitului vor fi funcţie de necesarul de clorit de sodiu, capacitatea
recipienţilor şi de ritmicitatea în aprovizionare.
xx)Depozitarea va fi făcută la parter.
În cazul depozitelor mari se va realiza un studiu de risc în ceeace priveşte posibilităţile de
explozie cu evaluarea consecinţelor posibile.Controlul accesului în depozit va fi foarte strict.

33
 4.4.8. HCl poate fi adus la utilizator în recipienţi de tip butoi sau cu cisterna . Depozitul de HCl
va fi în cameră separată, la parter în recipienţi rezistenţi. Transvazarea soluţiei din cisternă în
recipienţii de stocare sau din aceştia în recipienţii de lucru se poate face prin pompare cu pompe
mobile (pompe flux), introduse în recipient.
Depozitarea se va face în recipienţi stabili, sigilaţi, din materiale corespunzătoare, precum oţel
inox, poliester bifenolic, P.V.C. Depozitele vor fi, uscate, ventilate şi nu vor avea surse de
căldură. Depozitul va fi ţinut uscat, nu va cuprinde substanţe incompatibile, precum baze
(alcalii) puternice, metale fin divizate, alte substanţe oxidante.
Sistemul de transport va fi sigur, pentru evitarea accidentelor.
Dimensiunile depozitului vor fi funcţie de necesarul de HCl, capacitatea recipienţilor şi de
ritmicitatea în aprovizionare.

4.4.9 Spaţiul de depozitare şi preparare va fi realizat din materiale rezistente la coroziune.

Temperatura în depozit va fi între 5 şi 400 C

4.4.10. În cazul folosirii clorului pentru preparare regulile de depozitare şi folosire sunt similare cu
cele de la utilizarea clorului gazos.

4.4.11. Atunci când acidul clorhidric se aduce cu cisterna vor fi prevăzute măsuri pentru protecţia
instalaţiilor, construcţiilor şi oamenilor.
Platforma de parcare va fi de tip incintă cu bordură, din materiale antiacide, cu pantă spre o
başă (suficient de mare) unde se va face neutralizarea eventualelor pierderi de HCl, la manevra de
descărcare. Neutralizarea se poate face cu var sau sodă.

INTRODUCEREA ClO2 ÎN APA DE TRATAT

4.4.12. Reactivul fiind produs în soluţie diluată se poate doza în spaţiu închis sau deschis.
Dozarea în conductă se poate face cu asigurarea unei presiuni mai mari decât presiunea din
conductă (min. 1 bar), v.fig. 3.
Dozarea în spaţii deschise (tip rezervor) se face la fel ca la utilizarea clorului gazos. Atenţie,
la barbotare dioxidul de clor se degajă uşor din apă.
Pentru alte situaţii vor fi adoptate măsuri adecvate pentru evitarea degajării ClO2. Timpul de
reacţie este de min. 15 min.
34
 Este nevoie de un amestec energic pentru a avea o bună difuzie a soluţiei în apă, doza de
ClO2 fiind foarte mică.

4.4.13 Măsurile de protecţie vor ţine seama de faptul că gazul este foarte toxic (admis 8 ore în spaţii
cu 0,1 ppm/m3 şi 0,3 ppm pentru 15 min.). Funcţie de dispersia gazului şi de diluţie, studiul de
impact va da distanţa de protecţie.
4.4.14. Conform reglementărilor specifice din Anglia este obligatorie verificarea periodică a
conţinutului de ClO2, clorat şi clorit din apă, deoarece, dacă suma celor trei componente depăşeşte
0,5 mg/l apa poate fi periculoasă pentru consum. Neexistînd alte asemenea prevederi în acest
domeniu se consideră necesară adoptarea acesteia, în cadrul prezentului normativ.

4.5. DEZINFECTAREA APEI FOLOSIND OZONUL

Schema de preparare
4.5.1. Producerea ozonului se face cu ajutorul unei linii tehnologice specializate (din aer sau
oxigen lichid). Alegerea tipului de instalaţie se va face funcţie de doza necesară, de rolul efectiv al
ozonului în tratare (numai dezinfectare sau şi oxidare, decolorare etc.), robusteţea echipamentului,
costurile de investiţie şi exploatare (consumul de energie electrică). În cadrul normativului sunt
prezentate instalaţiile cu producerea ozonului din aer atmosferic.
Dimensiunile construcţiei (pentru echipamente sau pentru depozitare - în cazul folosirii O 2 lichid)
vor fi stabilite după condiţionările date de furnizorul de echipamente.
Sunt două condiţii suplimentare de amplasare a construcţiei ozonatoarelor:
- ozonatorul să fie în apropierea fluxului tehnologic al apei de tratat astfel ca durata de
transport între producere şi introducere în apă să fie cât mai mică (O3 fiind instabil).
-amplasamentul să nu fie în apropierea unor instalaţii , etc. producătoare de compuşi ce pot
ajunge în aerul supus ozonării care ar putea produce greutăţi în tratarea acestuia (praf mult, fum,
metan etc.).

4.5.2 Necesarul orar de ozon este dependent de mărimea debitului orar de apă şi de
valoarea dozei de. ozon
C=QxD/1000 - (kg/h)
C - Consumul orar de ozon (Kg/h)
Q - Debitul de apă tratată cu ozon (m3/h)
D - Doza de ozon (mg/dm3). De regulă, doza de ozon este de 1-5 mg/l.

35
 Se reaminteşte că ozonul nu are efect remanent. Din această cauză folosirea exclusivă a
ozonului, numai pentru dezinfectare, se face doar în cazuri speciale.
De regulă se adaugă un reactiv "de marcaj" cu efect remanent.

4.5.3. Toate materialele din instalaţia în contact cu ozonul vor fi din oţel inox, teflon, sau
alte materiale rezistente la acţiunea energică a acestuia.

4.5.4 Întrucât producerea ozonului se face utilizând o mare cantitate de energie electrică
(uzual 15…30 kWh/kg Ozon) asigurarea sursei este esenţială. Pentru instalaţii mari, peste 500 l/s
apă, se va analiza în cadrul studiului de impact şi siguranţa în alimentarea cu energie electrică
(necesitatea unei surse alternative).

4.5.5 În cazul producerii ozonului din oxigen lichid vor fi luate măsuri specifice pentru
transportul, depozitarea şi folosirea acestuia, conform prevederilor normativului ISCIR.

4.5.6 Toată instalaţia, pe fluxul tehnologic şi în spaţiile vecine, va fi prevăzută cu

echipamente de automatizare date de furnizor şi de senzori pentru măsurarea cantităţii de ozon.
Ozonul este perceput în aer la concentraţia de 0,02 ml Ozon/m 3aer. Ozonul începe să fie toxic la o
expunere mai mare de 0,1 ml/m3 de aer la o durată de expunere de 8 ore.
Cantitatea admisă, permanent, în mediu este de 0,05 ppm.

4.5.7. Până la stabilirea unor distanţe specifice de protecţie pot fi adoptate distanţele cerute,
prin prescripţiile ISCIR, pentru clor.
La studiile de impact se va considera drept concentraţie limită acceptabilă, pentru zona de
contact (zonă cu ozon, zonă în care activitatea nu este stînjenită) o concentraţie de max. 0,05 ml
Ozon/m3 aer.

Introducerea ozonului în apă

4.5.8. De regulă ozonul este introdus prin dispersia acestuia în masa de apă, fiind utilizate:
- bazine de amestec cu difuzori poroşi, fig. 7
- bazine de amestec cu dispersie mecanică, fig. 8
Toate bazinele sunt acoperite

36
 După experienţa celor ce utilizează asemenea soluţii se vor lua în considerare:
- durate de amestec şi reacţie de 5-8 min. Durata de amestec nu va fi, niciodată, mai mică de
2 minute.
-Timpul de retenţie în primul bazin poate fi de circa 2 minute şi de circa 1 minut în celelalte.
- randamentul de oxidare (respectiv efectul germicid) se consideră bun dacă, după 4 minute
de contact cu apa, concentraţia în ozon remanent este mai mare de 0,4 mg/l
- de regulă cca. 10% din cantitatea de ozon intrată în procesul de tratare se pierde (iese din
flux) acesta trebuind să fie captat şi distrus (ardere la 3500C).

4.5.9. Bazinul de amestec cu difuzorii poroşi - fig. 7, este o construcţie înaltă, 5…7,5 m,
compartimentată în 2-3 camere (pot fi şi mai multe dar experienţa a arătat că 2-3 sunt suficiente).
Înălţimea menţionată are un efect favorabil în dizolvarea O 3, dispersat în bule fine (cu   1mm),
prin asigurarea unui timp de parcurs optim situat între momentul concentraţiei maxime în O 3, pînă
în momentul în care O3 începe să fie destabilizat, în O2.

Ozonul este introdus la partea de jos a compartimentelor, prin sisteme reglabile, întrucât este
posibil ca, punctual, proporţia de aer ozonat să fie diferită, de la caz la caz.
Ozonul se introduce prin difuzori poroşi din ceramică, aceştia fiind rezistenţi la efectul
coroziv al O3. După mărimea discului difuzorului, densitatea de plantare poate fi de 4…8 buc/m 2 de
bazin , astfel ca să se poată asigura o intensitate de "aerare" de cca.
0,5 l/s m2-aer ozonat.
Forma bazinului va asigura un amestec fără zone moarte.
Bazinele sunt închise etanş, fiecare compartiment fiind cuplat la un sistem de evacuare a
ozonului scăpat. Există şi sisteme la care acesta poate fi recuperat şi refolosit (prin repompare) dar
instalaţia se complică.

4.5.10 O altă soluţie posibilă de dispersie a O3 în apă este cea mecanică, cu utilizarea turbinelor,
conform figurilor nr. 8.a şi 8.b
Forma şi dimensiunile bazinelor, aşezate în paralel,vor fi date de tipul de echipament folosit.

37
38
39
4.5.11 Studiul tehnologic prealabil de alegere a soluţiei de dezinfectare a apei cu ozon
trebuie să aprecieze şi riscul producerii de subproduşi (bromaţi) peste limita normată. În acest
caz se va recurge la soluţia filtrării ulterioare prin filtru cu CAG. Schema tehnologică va ţine
seamă de acest lucru. Dacă acest lucru nu este imediat dar este posibil în perspectivă se va ţine
seama de definitivarea schemei tehnologice şi alcătuirea staţiei de tratare.

40
4.6 DEZINFECTAREA CU RADIAŢIE U.V

4.6.1 Parametrii care influenţează eficacitatea globală a unui sistem UV sunt:

debitul de apă şi variaţia lui
transmitanţa radiaţiilor UV, esenţial determinată de limpezimea apei (transparenţă şi
culoare).
temperatura apei de tratat
tipul microorganismelor de distrus
gradul de dezinfectare solicitat
timpul de contact, minim, pentru microorganismele ce vor fi inactivate
modul de aşezare a lămpilor în masa de apă.

4.6.2. Caracteristic sistemului este faptul că producerea şi utilizarea agentului de

dezinfectare se face în acelaşi spaţiu,spaţiu care trebuie să fie convenabil aşezat în flux, şi accesibil
pentru control. Totodată trebuie gândit ca să poată fi schimbate lămpile fără scoaterea totală din
circuit.
Problema siguranţei în funcţionare (un sistem de rezervă şi care) va fi stabilită după analiza
ofertelor de echipamente. Pot fi gândite:
- un circuit de rezervă cu capacitate 100%
- un ansamblu de circuite în paralel cu o unitate de rezervă
- un sistem de înlocuite rapidă a lămpilor
- un sistem de compensare pe timp scurt a efectului de dezinfectare prin utilizarea unui agent
dezinfectant cu remanenţă, în mod normal, obligatoriu.

4.6.3. În cazul unei disponibilităţi a firmei furnizoare şi pentru instalaţii ce funcţionează cu

nivel liber se poate realiza un aranjament al tuburilor pentru a avea o eficienţă maximă .

4.6.4. În cazul dezinfectării sub presiune (dacă tuburile suportă presiune de lucru) se
realizează linii în paralel, serie sau mixte cu o dirijare a debitului de 2…4 ori şi posibilitatea izolării
fiecărei linii. Instalaţia este realizată din oţel inox.
Durata de parcurgere a apei prin "grătarul" de lămpi este de 0,5 … 5 sec. Intensitatea
minimă de lucru 140 W.s/cm2
Pentru asigurarea timpului se poate modifica viteza apei.
41
 4.6.5. Aşezarea în paralel - fig. 9, este favorabilă când sarcina echipamentului este mică
(încărcare bacteriologică redusă).

Durata de lucru este egală cu durata de parcurgere a apei pe lungimea lămpii

(de obicei 80…100 cm), fapt ce conduce la o viteză de max. 20 cm/s.
Pentru o durată mai mare de contact, la viteze mai mari se poate dezvolta o linie mixtă, fig.
10. După experienţa americană sunt necesare trei sisteme de lămpi pe fluxul apei.

42
 4.6.6. Pentru dezinfectarea în sistem cu nivel liber trebuie realizată o cameră specială,
menţinută curată, în care se face amenajarea "canalului" din tablă de oţel inox. În acest canal pot fi
introduse baterii mobile de lămpi, baterii care pot fi scoase pentru control, curăţire, înlocuire lămpi
– fig. 11

4.6.7. Măsurile de siguranţă şi protecţia muncii în folosirea sistemului „UV” sunt cele date
de ofertant. Cea mai mare atenţie va fi dată lămpilor ce funcţionează cu energie electrică şi sunt
aşezate în apă.
De asemenea este esenţial să fie analizată şi soluţionată asigurarea unei surse de rezervă
pentru energia electrică.

4.6.8. Cu ajutorul furnizorului de lămpi (durata de viaţă este de cca. un an) se va găsi o
soluţie pentru depozitarea / refolosirea lămpilor arse, etc., în vederea protecţiei mediului (sunt
lămpi pe bază de mercur).

43
5. CONDIŢII MINIME DE CALITATE PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA
CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR DE DEZINFECTARE A APEI ÎN
CONFORMITATE CU CERINŢELE LEGII NR.10/1995.

Construcţiile şi instalaţiile pentru dezinfectarea apei se vor proiecta şi executa pentru a se

asigura realizarea şi menţinerea cerinţelor fundamentale formulate prin Legea nr. 10 privind
calitatea în construcţii şi prevederilor regulamentelor legiferate prin H.G. nr. 766/1997.
Materialele utilizate la realizarea construcţiilor vor fi numai din categoria celor certificate pentru
a asigura nivelul de calitate corespunzător cerinţelor şi avizate sanitar, pentru cele în contact cu apa
potabilă.. La realizarea construcţiilor se vor folosi produse, procedee şi echipamente tradiţionale,
precum şi unele produse noi pentru care este necesară existenţa agrementelor tehnice.
Din punct de vedere al proiectării şi realizării calitative a construcţiilor şi instalaţiilor de
dezinfectare se va asigura realizarea şi menţinerea următoarelor cerinţe:
-rezistenţa şi stabilitatea
-siguranţa în exploatare
-siguranţa la foc
-igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului
-izolaţia termică, hidrofugă şi economia de energie
-protecţia împotriva zgomotului
Cerinţele de calitate formulate mai sus vor fi analizate şi considerate selectiv, funcţie de
specificul obiectelor, în conformitate cu prevederile "Normativului Cadru privind detalierea
conţinutului stabilite prin Legea nr. 10/1995", reglementare elaborată de INCERC. Aceste cerinţe
vor fi materializate, după caz, prin selectarea criteriilor de performanţă explicitate în tabelele nr. 2 şi
nr.3 din normativul menţionat, aplicate, secvenţial, tuturor cerinţelor de calitate ce se vor prezenta,
pentru fiecare categorie de obiecte sau lucrări ale obiectivului de investiţie.
Se va ţine seama de importanţa dublă pe care o are gospodăria de agenţi pentru dezinfectare:
- asigură calitatea apei furnizate, inclusiv în perioadele de criză
- poate deveni o sursă de ameninţare pentru mediu şi populaţie în caz de avarie, mai ales la
solicitări deosebite (cutremur, inundaţii etc.)

5.1. Condiţii tehnice şi criterii de performanţă pentru asigurarea cerinţelor de calitate.

44
5.1.1. Rezistenţa şi stabilitatea la sarcini, statice, dinamice şi seismice.
Se vor asigura luîndu-se în considerare toate elementele privind sau rezultînd din:
-natura terenului, conform studiilor de teren;
-zona seismică de calcul – Ks şi Ts (STAS 11100/1);
-principii generale de proiectare pentru construcţii din regiuni seismice STAS 9165;
-încărcări date de vânt STAS 10101/20;
-Normativul P 100 - Proiectarea antiseismică
-încărcări date de zăpadă STAS 10101/2;
-adâncimea de îngheţ - STAS 6054;
-încărcări date de temperatura exterioară STAS 10101/23 şi STAS 10101/23A;
-Sarcini date de utilaje, în regim static şi dinamic, conform datelor de la furnizori
-executarea lucrărilor de beton, beton armat şi beton armat precomprimat - Codul de practică
(C140);
-executarea lucrărilor din beton precomprimat Normativ C21-85 INCERC;
-betoane şi mortare de ciment-determinarea adâncimii de penetrare a ionilor de clor pe -elemente de
construcţii (Rezervoare) – STAS 13380;
-betoane – încercări pe betoane – Determinarea modulului de elasticitate static, la -compresiune, a
betonului STAS 5585
-încercări pe betoane. Determinarea rezistenţei la îngheţ STAS 3518 şi verificarea impermeabilităţii
la apă STAS 3519;
-construcţii de beton, beton armat şi beton precomprimat. Tipul şi frecvenţa verificărilor
materialelor şi betoanelor STAS 1799;
-îmbinarea materialului tubular (ţevi oţel, fontă, fontă ductilă, polietilenă) cu STAS-urile respective
pentru creşterea rezistenţei la sarcinile statice şi dinamice.
-măsuri privind protecţia la “lovitura de berbec”.
-normativul C 56-85.
Proiectele vor fi verificate suplimentar de către verificatori specialişti atestaţi în ceea ce priveşte
structura constructivă, respectarea actelor normative în vigoare, ipotezele de calcul şi calculele
efectuate.În execuţie se vor folosi numai materiale cu calitate certificată, agrementate.
Elementele de siguranţă, astfel menţionate vor fi garantate şi ca urmare a punerii în practică,
la execuţia lucrărilor, a unui program riguros de urmărire a calităţii execuţiei lucrărilor,
continuu, şi cu verificări minuţioase la nivelul fazelor determinante a lucrărilor, cu participarea
efectivă a inspecţiei de stat în construcţii, a personalului de supraveghere a beneficiarului cât şi a

45
proiectantului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10, privind calitatea în construcţii şi actelor
normative adiacente acestei legi.
5.1.2. Siguranţa în exploatare
Siguranţa în exploatare se asigură încă din faza de proiectare. Măsurile prevăzute în proiecte se vor
conjuga cu cele efectiv nominalizate în instrucţiunile de exploatare la intrarea în funcţiune. Astfel,se
vor avea în vedere următoarele criterii principale:
• Siguranţa circulaţiei pietonale în sensul inexistenţei factorilor care să faciliteze:
-alunecarea, împiedicarea, sau coliziunea cu obiecte sau utilaje;
-riscul de accidentare sau cădere de la un nivel superior sau în bazine
-se vor impune restricţii de staţionare a personalului acolo unde se impune
-asigurarea unor spaţii de circulaţie pentru lucru şi evacuare care să asigure o
bună exploatare pentru o lungă perioadă de timp.
-asigurarea din afară a controlului iluminatului din interior. gospodăriei de
reactivi, mai ales atunci cînd se folosesc clorul sau ozonul.
• Siguranţa cu privire la agresiuni provenite din instalaţii.
Factorii de risc ce trebuie eliminaţi pot fi:
- pericolul de electrocutare (cu deosebire în cazul instalaţiilor de producere a ozonulu)
- pericolul de explozie
- intoxicare
- contaminare şi otrăvire
- contactul cu elemente de instalaţii
• Siguranţa privind efracţia
• Siguranţa efectuării operaţiilor tehnologice
•Siguranţa desfăşurării procesului tehnologic
În exploatare, construcţiile se vor urmări pe toată durata de existenţă, în baza unui ansamblu
de activităţi privind :
examinarea directă;
-investigarea cu mijloace de observaţie şi măsurări specifice;
-măsurarea tasărilor la construcţii;
-urmărirea comportării terenului în jurul construcţiilor, etc.
În ceea ce priveşte siguranţa în exploatare a echipamentelor şi utilajelor mecanice, aceasta
este asigurată printr-un complex de măsuri, care cuprinde:

.soluţiile tehnologice adoptate;

46
.alegereaechipamentelor de mare fiabilitate şi din materiale rezistente la mediile în care se
montează (oţel inox, oţel zincat, teflon, vopsele şi protecţii rezistente la agenţi agresivi);
Se mai menţionează că, asemenea construcţii au nevoie de o siguranţă sporită, deoarece, în caz
de dezastru, asigurarea unei ape, calitativ bune, este stringent necesară ca alternativă la situaţia
în care avarierea acestor construcţii ar produce o accentuare dramatică a efectului deja creat de
calamitatea respectivă.

5.1.3. Siguranţa la foc

Pentru toate construcţiile se vor avea în vedere prevederile Normativului de siguranţă la foc a
construcţiilor, Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate cu O.M.I
nr.775/1988, Metodologia privind elaborarea scenariilor de siguranţă la foc, aprobată cu Ordinul
ministrului de Interne nr.84/2001;
Soluţiile tehnice şi măsurile ce se vor prevedea în documentaţiile de execuţie vor avea în
vedere asigurarea următoarelor cerinţe (condiţii tehnice de performanţă);
• protecţia şi evacuarea utilizatorilor, limitarea pierderilor de bunuri, preîntîmpinarea
propagării incendiului, protecţia pompierilor şi a altor forţe care intervin, protejarea
bunurilor periclitate, limitarea şi stingerea incendiului.
Pentru realizarea lor, în documentaţiile tehnice de proiectare a construcţiilor şi instalaţiilor
pentru tratarea apei se vor stabili criteriile de performanţă privind cerinţa de calitate siguranţa la
foc, factorii de determinare a acestora, precum şi a nivelurilor de performanţă prevăzute de
reglementările specifice, pentru eliminarea riscului de incendiu.
Se vor avea în vedere toate particularităţile tehnice, tehnologice şi constructive care conferă
construcţiei o performanţă maximă în asigurarea unei securităţi depline privind;
- Comportarea la foc
- Stabilitatea la foc
- rezistenţa la foc
- preîntîmpinarea propagării incendiilor ţinînd cont de:
• degajările de fum, gaze fierbinţi şi produse nocive
• etanşeitate la fum şi flăcări
• propagarea fumului şi flăcărilor
• rezistenţa faţadelor şi acoperişurilor la propagarea focului la un asemenea nivel, astfel încît să se
poată asigura evacuarea recipienţilor periculoşi în spaţii sigure. Pereţii şi

47
acoperişul vor fi realizaţi din materiale incombustibile, cu rezistenţa la foc de minim 2-3 ore.
-Căile de acces, evacuare şi intervenţie

5.1.4 Igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului

Această cerinţă se întemeiază pe soluţionarea problemelor în baza următoarelor criterii:
• Igiena aerului, vizînd:
- concentraţia de substanţe poluante (criteriul D.1.1. din tabelul nr. 3, din Normativul cadru
privind detalierea conţinutului cerinţelor stabilite prin Legea nr. 10/1995.
- concentraţia în oxigen
- numărul minim al schimburilor de aer proaspăt pentru diverse încăperi
• Igiena apei (vezi pct. D..2.)
• Igiena higrotermică a mediului interior
• Însorirea
• Iluminatul
• Igiena acustică a mediului interior
• Calitatea finisajelor
• Igiena evacuării apelor uzate şi a dejecţiilor
• Igiena evacuării deşeurilor şi a gunoaielor
• Protecţia mediului exterior
Pentru protecţia personalului de exploatare este necesară:
-instruirea de specialitate pentru tot personalul operativ şi pentru personalul
de conducere.
-Instruire specifică pentru restul personalului din staţia de tratare
-asigurarea dotării materiale pentru combaterea scăpărilor de reactiv
-instalarea de detecori de avertizare cu semnalizare locală şi la
dispeceratul staţiei
-asigurarea de măşti de protecţie adecvate reactivului şi de măşti de
intervenţie autonome, păstrate în permanentă stare de funcţionare.

Controlul periodic de sănătate al personalului din incinta staţiei de dezinfectare.

Pentru asigurarea apei, la un nivel de calitate corespunzător se vor folosi numai reactivi
avizaţi de Ministerul Sănătăţii.

48
 Tehnologia care procesează apa nu va permite emisia de nocivităţi în aer de natura pulberilor
poluante, de orice fel. De asemenea, orice fel de reziduu sau deşeu rezultat din procesarea agentului
dezinfectant va fi prelucrat local sau stocat şi transportat în locuri speciale unde se vor aplica
tratamente specifice pentru reducerea gradului de nocivitate până la compatibilizarea cu
reglementările în vigoare referitoare la depozitare sau evacuarea în diverşi receptori.
De asemenea, nivelul de zgomot va fi sub cel normat.

5.1.5. Izolaţia termică, hidrofugă şi economia de energie

Principalele componente convergente pe acest criteriu ce trebuie soluţionate prin proiect sunt:
Pentru izolarea termică
- Coeficientul global de izolare termică "G"
- Abaterea maximă a temperaturii normale de exploatare
- Asigurarea omogeneităţii şi continuităţii termoizolaţiei
- Rezistenţa la permeabilitate la aer; Ra
- Evitarea apariţiei condensului
Pentru izolarea hidrofugă
- Etanşeitatea la apa de ploaie
- Etanşeitatea la ape subterane
- Etanşeitatea la zăpadă
Privind economia de energie
-Este necesară contorizarea consumurilor de energie

5.1.6 Protecţia împotriva zgomotului

Această cerinţă implică atât protecţia personalului de exploatare, cât şi a zonelor limitrofe
sau adiacente obiectivului şi se poate referi atât la zgomotul propriu produs cât şi la cel provenit din
exterior.
Se au în vedere criterii referitoare la izolarea acustică şi izolarea antivibratilă.

49
6. MĂSURI P.S.I

Toate construcţiile care cuprind instalaţii de dezinfectare vor fi protejate împotriva

incendiilor, potrivit nivelurilor riscurilor de incendiu, menţionate pentru fiecare agent oxidant, în
concordanţă cu caracteristicile tehnologice şi constructive, specifice, prin asigurarea unor măsuri
de prevenire şistingere a incendiilor corespunzătoare. Dotarea construcţiilor şi instalaţiilor
tehnologice se va asigura în conformitate cu prevederile“Dispoziţiilor generale privind echiparea şi
dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de
prevenire şi stingere a incendiilor-D.G.P.S.I.-003”, aprobate prin ordinul M.I nr.88/2001.

50
7. ANEXA. I
CRITERII GENERALE DE ALEGERE A PRINCIPALILOR AGENTI DE
DEZINFECTARE.

7.1 Consideraţiile care urmează sunt o prezentare sintetică a unor elemente de principiu,
complementare reglementării, necesar a fi prezentate în mod unitar, pentru a alcătui o imagine
comparativă a efectelor semnificative caracterizînd principalii agenţi oxidanţi folosiţi în
dezinfectare.

7.2 Dezinfectarea apei este ultima treapta de tratare si, in unele cazuri, si unica (vezi şi H.G
100/2002-Anexa nr. 1a. –Definirea Tehnologiilor Standard de Tratare). Pentru că această treaptă are
un impact major asupra sănătăţii omului i se va acorda, întotdeauna, cea mai mare atentie.

7.3 Treapta de dezinfectare trebuie considerata in ansamblul sistemului de corectare a calitatii

apei dar si in ansamblul general al sistemului de alimentare cu apa. Ea nu poate si nu trebuie sa
suplineasca alte neajunsuri ale sistemului.

7.4 Regulile generale dupa care va trebui sa functioneze treapta de dezinfectare sunt:

a) reactivul trebuie introdus acolo unde are eficienta maxima; de regula se poate face o introducere
in doua trepte (dar acest lucru nu este limitat)
TREAPTA 1: la intrarea in gospodăria de apă,ca o dezinfectare preventivă (preoxidare =
preclorare, preozonare, U.V,ş.a - cazul dezinfectării apei subterane). Reactivul si doza vor fi astfel
alese incat sa nu rezulte compusi secundari, (de tip THM, cloriţi, cloraţi sau bromaţi), funcţie de
dezinfectantul folosit, compusi secundari ce nu pot fi reţinuti in treptele de tratare convenţionale iar
dacă, totuşi, se formeaza in apa să aibă o concentratie sub limita admisă (în prezent unii nu sunt
cunoscuti numai pentru că nu pot fi detectati, in situ, lipsind echipamentele speciale, etc); Pot fi
folosiţi agenţi oxidanţi fără efect remanent.
TREAPTA 2: totdeauna pe apa limpezita, lucru esential, (in general sub 1 NTU turbiditate)
avand ca scop reducerea concentratiei în agenţi patogeni sub limitele prevazute in normele care au
ca obiect protejarea sanatăţii populatiei. Sunt folositi, de regula, reactivii cu efect permanent, cum ar
fi clorul, dioxidul de Cl, monocloramina.

51
 b) tipul si doza de dezinfectant vor fi alese şi functie de tipul de materiale care alcătuiesc
reţeaua (starea , lungimea si modul de functionare al retelei de distributie). Calitatea apei din reţea
nu trebuie sa se inrautateasca din cauza reactivului de dezinfectare, in exces sau in lipsa. Reteaua
trebuie tinuta sub presiune tot timpul, golirea accidentala sau comandata trebuie urmata de măsuri
de spalare adecvata, biofilmul ce se poate produce pe peretele interior al conductelor sa fie inactivat
pentru a nu permite redezvoltarea microorganismelor
c) trebuie cunoscută şi eficienţa în dezinfectare a celorlalte trepte de tratare
(o limpezire printr-un filtru lent adecvat, de exemplu, poate reduce continutul de microorganisme
cu 4 log – 99.99%).
d) tipul de apă si protectia sanitara a acesteia. Este deosebit de important conţinutul in
substante organice si compusi ai azotului sau a altora asemenea (bromul, ş.a), care pot reactiona cu
dezinfectantul, determinînd, artificial şi nejustificat, consum mărit şi cogenerarea de subproduse
toxice.
e) costul dezinfectării in conditiile asigurării conditiilor normate de livrare a apei dar si in
ansamblul tratarii apei. Sistemul de dezinfectare nu trebuie conceput pentru a prelua, în mod
special, sarcinile ce trebuie si pot fi realizate in alte trepte de tratare, dacă acestea nu sunt efectul
simultan al modului specific de reacţie al agentului oxidant.
f) de regulă, ar trebui ca dozele si tipurile de reactiv sa fie stabilite, pentru categorii similare de apă,
conform experientei altor statii de tratare sau, in lipsa acestora, dupa datele realizate pe o instalatie
pilot cu o alcatuire tehnologica similara.

7.5. Se va lua în considerare faptul că rezistenta materialului conductelor la actiunea unor agenti
de oxidare este diferita. Dupa rezultate obtinute in tari dezvoltate, tuburile de fontă şi oţel pot avea
o viteza de reducere a dozei de reactiv de 20 ori mai mare decat aceleasi tuburi protejate cu mortar
de ciment. Ţevile de PE şi PVC au aceiasi viteza de reducere, fiind de 10-100 ori mai mica decat a
tevilor metalice protejate cu mortar de ciment. Din aceasta cauză, cand nu exista experientă, sunt
necesare incercari experimentale pentru ca doza necesară de reactiv să nu fie, în mod inutil, mărită
prin influenţele materialului reţelei.

7.6. In general pot fi alese pentru dezinfectare urmatoarele mijloace:

-cu reactivi; Cl, NaOCl, dioxid de Cl (ClO2), cloramine, peroxid de hidrogen, etc
cu mijloace fizice , respectiv radiatia ultravioleta şi ozonul.

52
 -o combinare favorabilă a 2-3 dintre mijloacele precedente, folosite in aceiasi sectiune sau in
sectiuni diferite

7.7. Exprimarea eficienţei de dezinfectare a oricarui agent germicid este exprimată, funcţie de:
-cantitatea de dezinfectant care este eficientă sub forma sa activă
-timpul de contact între dezinfectant şi apa tratată
-eficienţa proprie a dezinfectantului (definită ca “putere letală”)
-susceptibilitatea microorganismelor la distrugere sau inactivare
-caracteristicile fizico-chimice ale apei care se dezinfectează (pH-ul, temperatura,
mediul ionic, ş.a.)

Relaţia între aceste elemente, va fi exprimată prin formula matematică :

Nt = No. exp. (-Lxcxt), unde:
No = nr. iniţial de microorganisme
Nt = număr de microorganisme active după timpul t
L = coeficient specific de letalitate
c = concentraţia dezinfectantului
t = timpul de inactivare
Ceea ce interesează, cu precădere, este coeficientul de letalitate (L) care variază funcţie de agentul
oxidant şi de tipul de microorganisme, conform tabelului nr. 1
Valorile coeficientului de letalitate - Tabel nr. 1
Dezinfectantul Bacterii enterice Chisturi de amoebe Virusi Spori
O3 500 0.5 5 2
HOCl 20 0.05 >1 0.05
ClO2, Cl2 0.2 0.0005 <0.02 <0.0005
NH2Cl 0.1 0.02 0.005 0.001

7.8. Tipul de reactiv si doza depind de:

-calitatea apei supusă dezinfectării, calitate care, de regulă, este variabila si deci si doza de reactiv
va trebui sa fie variabila. Există posibilitatea cerinţei de a folosi reactivi complementari.
-temperatura apei (de regulă, pentru reactivii chimici, cu cît temperatura apei este mai mare, cu atît
doza va fi mai mica )

53
-pH-ul apei; fiecare reactiv are o zona a valorilor pH unde lucreaza mai bine (vezi valoarea CT); ori
se alege reactivul in consecinta ori se trateaza apa pentru a ajunge la un pH favorabil reactivului
pentru dezinfectare
-modul si eficienta introducerii in apa a reactivului, factorul CT (mg. /l, concentratie C si timp T de
contact cu apa a agentului de dezinfectare)
-prezenta unor substante ce pot bloca reactivul (prin reactii specifice de oxidare, cum ar fi Fe, Mn,
NH4, etc) ; pentru clor – clorarea la “ breakpoint”
-capacitatea de a produce un volum de produsi secundari, nedoriti din cauza pericolului pentru
sanatatea populatiei
-asigurarea unei biostabilitati a apei furnizate
-capacitatea de a avea efect remanent, la o doza ce nu depaseste valoarea maxima; se reaminteste
că, valoarea maxima a Cl2 remanent poate fi 0.5 mg/l la intrare in retea (după bazinul de contact) si
minim 0.25 mg/l în punctele cele mai îndepărtate ale retelei.
-prevederea unei trepte de control final a dozei sau produsilor secundari, de regula filtrare prin
CAG.

7.9. Conform recomandărilor EPA (Agentia de Protectie a Mediului din SUA) aprecierea calitativa
a celor mai utilizati reactivi este evaluată ca in tabelul nr.2

Caracterizarea generală a unor agenţi dezinfectanţi

Tabelul nr 2
Reactivul Stabilitate Limita de Controlul Productia de produsi
reziduala folosire, mg/l biofilmului secundari
Cl2 Foarte buna 4 Bun Mare
ClO2 Buna 0.8 Bun Mică
Cloramine Excelenta 4 Foarte bun Foarte mică
O3 Foarte redusă 1-5 Bun Mică

Acest tabel cuprinde, sintetic, caracterizarea particularizată pentru fiecare reactiv din textul
reglementării.

7.10 Cum reactivii au efect oxidant pentru alte substante, influenta asupra dozei, din acest punct
de vedere, poate fi foarte mare. Dupa DEGREMONT, caracterizarea reactivilor poate fi facuta
conform tabelului nr. 4:

54
 Efectul oxidant al principalilor agenţi dezinfectanţi in apă
Tabelul nr 3
Funcţiunea Cl2 Ozon ClO2 Cloramine
Preoxidare Bun, cu Foarte bun Bun, cu precautii Redus
precautii
Oxidare Bun Foarte bun Bun, cu precautii Nerecomandabil
intermediara
Oxidare finala Bun Bun Bun Nerecomandabil
Dezinfectare Bun Foarte bun Bun Nerecomandabil
Efect remanent Bun Redus Bun Bun

7.11. Sunt in curs de răspândire tehnicile de filtrare prin membrane, inca destul de scumpe si cu
productivitate mica, dar care pot avea performante extrem de mari in ceea ce priveste reducerea
substantelor straine din apa. Astfel, pentru Giardia efectul poate fi total la fel ca si pentru unii virusi,
totul depinde de marimea porilor (sub 0.1 m sau peste 1m). Practic, reducerea poate fi totală
(impurificatori şi germeni).

7.12. Din cauză că şi apa are caracteristici fizico-chimice variabile, în timp, instalatia poate avea
dificultăţi, si exploatarea poate fi puţin inconstantă, astfel că, este bine sa se adopte, cu precautiile
respective, 2 valori pentru dozele de reactivi (traduse si in modul de alegere al echipamentelor de
dozare):
-doza pentru proiectare
-doza pentru lucrul in exploatare, doza care poate sa atinga doza de proiectare
Informativ, doza de proiectare ar putea fi cu cca. 50-100% mai mare decat doza de lucru. Ea
va fi utilizată pentru dimensionarea si alcatuirea instalatiei.

7.13. O caracterizare de ansamblu a principalilor agenti de dezinfectare în raport cu avantajele şi

dezavantajele specifice este data in tabelul nr.3

55
 Avantajele si dezavantajele folosirii unor agenti de dezinfectare
Tabelul nr 4
Agent Avantaje Dezavantaje
Clorul-Cl2 Eficient Poate produce produşi secundari -(THM),
Se poate aplica in diferite sectiuni funcţie de calitatea apei
Ieftin, des aplicat Periculos la transport si depozitare
Stabil Agresivitate
Operare simpla Cu NH4 poate da cloramine, toxice in
Efect remanent unele cazuri. În acest caz creşte şi doza.
Ozon-O3 Foarte eficient mai ales la virusi Nu are efect remanent
Produsi secundari putini Necesita un reactiv de marcaj
Operare simpla Cost ridicat
Protectie usoara in zona Productia pe loc, complicata
Un CT redus La doze mari apa necesita filtrare prin
CAG
Atentie la apa cu substante oxidabile
multe. Funcţie de calitatea apei (existenţa
Br), poate produce Bromaţi.
Dioxidul de Foarte eficient mai ales la virusi Doza maximă limitata la cca. 0.8 mg/l
Clor-ClO2 Preparat pe loc deci masuri de siguranta Atentie la dozele mici recomandate, La o
reduse introducere necorespunzătoare, poate fi
Bun oxidant ineficient
Un CT redus Suspectat ca are subprodusi de tipul
Bun dezinfectant in treapta finala „cloriţi şi cloraţi”
Radiaţia-UV Eficient contra bacteriilor, virusi Experienta relativ mica
Fara produsi secundari Apa trebuie sa fie limpede (< 1 NTU, bine
Operare simpla = 0.1 NTU)
Lampile tin 8-12 luni
Consum mare de energie
Intretinere dificila
Cloramine Eficienta medie. Fara subprodusi Eficienta mica pentru virusi si chisturi
Dozare usoara. Efect remanent Produce intoxicare la bolnavii ce fac
Bun ca reactiv in treapta a 2-a dializa

Explicitare pentru unii termeni tehnici:

-C.T, Timpul de expunere ( este detaliat în cuprinsul anexelor)
-CAG, Cărbune activ granulat
-NTU, Unitate de măsură a turbidităţii

7.14. Pentru UV datele de detaliu sunt mai puţin numeroase si consultarea producatorului cît si
testarea sunt obligatorii. Dupa intensitatea radiatiei, se poate obtine o eficienta de
2-3 log pentru unii virusi. Timpul de iradiere, dupa unele realizări, este de ordinul a 1 minut.

56
7.15. Din cauza caracterului bolilor hidrice (dezvoltare rapida – zile / saptamani, dezvoltare in masa
de utilizatori) si a efectului contradictoriu (distruge agentii ce dau boli cu dezvoltare rapida dar
poate produce boli grave cu efect intarziat), dezinfectarea trebuie facuta cu multa atentie si
responsabilitate. La alegerea solutiei vor fi respectate si cerintele Legii 98/1994 privind stabilirea şi
sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică. Încă din faza de
proiectare se va obţine avizul Min. Sănătăţii şi Familiei.
7.16. Pentru apa uzata epurata, datele sunt inca reduse atunci cînd se impune, fiind necesare studii
de laborator. Dupa “Tchobanoglous”, unele valori pentru CT (factorul de expunere) (mg.min/l),
orientativ, pot fi ,:
CT N/NO
1 1
10 10-3
40 10-5
100 10-6
unde No si N reprezinta numarul de microorganisme aflate in apa la momentul zero si, respectiv, in .

57
8. ANEXA II. Folosirea Clorului în dezinfectarea apei

Clorul - Caracteristici fizico-chimice

-Clorul gazos este un gaz galben-verzui, cu densitatea de 2,5 ori mai mare decât a aerului.
Pentru folosire la tratarea apei, clorul este livrat lichefiat, în butelii sau recipienţi la presiunea de
6,6 – 8 bari. În stare lichefiată, densitatea clorului este de 1500 kg/m3.
În stare gazoasă, clorul este mai greu decît aerul şi se adună în părţile joase ale construcţiei.
-Clorul este incombustibil însă majoritatea substanţelor combustibile ard în clor aşa cum ard
în oxigen. În amestec cu clorul, substanţele inflamabile produc explozie.
Apa turnată asupra clorului lichid scurs din recipiente, măreşte viteza de vaporizare, avînd un efect
exploziv.
-Clorul este un gaz otrăvitor şi, funcţie de concentraţie, provoacă moartea. Este
perceput olfactiv, la o concentraţie de 5 mg Cl2/m3 aer.

8.1 CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA TRATĂRII APEI CU CLOR GAZOS.

STAŢII DE CLORARE

8.1.1 Pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea staţiilor de clorare există “Manualul pentru
proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente staţiilor de clorare pentru tratarea apei cu clor
gazos în vederea satisfacerii exigenţelor de siguranţă în exploatare şi sănătatea oamenilor”.
Reglementarea este aprobată cu ordinul MLPAT nr. 16/N/03.03.1998.

8.1.2 Procese chimice şi biologice în tratarea apei cu clor.

8.1.2.1 Clorul introdus în apă formează acid hipocloros (HOCl) şi HCl. Ulterior, HOCl disociază în
ioni de hidrogen (H+) şi ioni de hipoclorit ClO- - elementul activ.
Reacţiile sunt dependente de pH-ul apei. La pH2, clorul se află sub formă moleculară în
apă, iar la pH10 acesta există sub formă de ioni de hipoclorit(ClO-).

8.1.2.2 Clorul, în proces, acţionează pe multiple planuri.În prima etapă sunt oxidate substanţe
minerale (sărurile de fier, magneziu, nitriţi, ş.a.)

58
Cantitatea de clor, astfel consumată, reprezintă cererea de clor imediată.
După această fază, cantitatea de clor rămasă acţionează asupra amoniacului (NH4)
determinând formarea de cloramine (NH2Cl; NHCl2; NCl3). Această fază consumă, în mod nedorit,
cea mai mare cantitate din doza de clor introdusă.
Cloraminele dau apei gust şi miros dezagreabil. Continuarea introducerii de clor până la
“punctul de rupere” conduce la oxidarea cloraminelor (proces dorit). Numai după această secvenţă
se va înregistra o creştere proporţională a clorului activ liber, destinat, exclusiv, pentru dezinfectare.

8.1.2.3 Din cele de mai sus rezultă că dezinfectarea propriu-zisă este influenţată de calitatea apei
care se dezinfectează (exprimată în termenii indicatorilor fizico-chimici), natura agentului
dezinfectant şi factorul de expunere “C*T” .
Dezinfectarea propriuzisă este precedată de procese care, după caz, conform indicatorilor de
calitate, determină un consum mare de clor, consumat inutil pentru oxidarea substanţelor organice
sau minerale, preexistente în apă. În apele cu conţinut de substanţe organice naturale (humice),
clorul dă produşi secundari – trihalometani care sunt substanţe cancerigene.

8.1.2.4 Clorul distruge în mare măsură bacteriile şi unii viruşi existenţi în apă. Mai puţin
protozoare precum Cryptosporidium şi Giardia pe care le inactivează (în anumite condiţii şi valori
ale CT).

8.1.2.5 Elemente privind principalii factorii de influenţă asupra eficacităţii clorării.

Cerinţa de clor variază în funcţie de;
-factorul CT
-pH-ul apei; (Eficienţa este invers proporţională cu pH-ul)
-temperatura apei; (Eficienţa creşte direct proporţional cu T-OC)
-puterea absorbantă a apei (conţinutul în substanţe care consumă clor, anterior începerii
procesului de dezinfectare, precum, NH4, cum s-a mai menţionat, ş.a)
Eficienţa este exprimată în termenul “log” (1log = log.10)

8.1.2.6 Evaluarea secţiunilor tehnologice unde este necesară clorarea

Etapele dezinfectării si dozele necesare vor fi stabilite, intotdeauna, pe baza analizelor de

laborator (conform legii nr.456/2002) , atit in cazul apei destinate
59
consumului uman, pentru apa filtrată, inclusiv in punctele critice ale reţelei de distribuţie, cit si
pentru apa epurata, unde se impune.

a Clorarea preventivă

Se utilizează numai la alimentarea cu apă subterană curată. Clorarea se practică pentru a

preveni efectele unei potenţiale infestări a apei în reţeaua de transport şi distribuţie. Doza de clor se
determină pentru asigurarea unei concentraţii in clor rezidual liber, dupa amestec, la intrarea in
retea, de circa 0,50 mg/l.

b Postclorarea

Se utilizează în sistemele de alimentare cu apă şi canalizare în secţiunea finală de tratare, respectiv

epurare a apei (în cazuri specifice cerute în mod expres de organe abilitate).
-De regulă, pentru apa potabilă, doza de clor variază funcţie de concentraţia în substante
organice (3-10 mg/l) în plaja 0,4 – 1,2 mg Cl2 / l apă.
-Dat fiind efectul remanent al clorului, pentru apa uzată epurată , atunci cînd se impune, este
oportun a se analiza utilizarea unor dezinfectanţi fără efect remanent, în corelare cu prevederile “
NTPA 001”

d Reclorarea

Se va aplica pentru apa din retelele de distribuţie mari cînd se constată că nu se poate
realiza concentraţia de clor remanent, prin clorarea iniţială.
Pentru aceasta se intercalează staţii de clorare în reţelele de distribuţie, atunci când nu se asigură
concentraţia necesară de clor rezidual în cele mai îndepărtate puncte de consum.

e Clorarea în exces

Se va folosi la tratarea apelor destinate consumului uman atunci când apa brută poate
înregistra variaţii bruşte de calitate, şi care nu pot fi urmărite corespunzător în exploatare. Se
elimină, astfel, pericolul ca, în anumite perioade, să se introducă în reţeaua de distribuţie, apă
impurificată microbiologic.

60
 Totodată, procedeul permite reducerea timpului de contact dintre clor şi substanţele organice
din apă. Stabilirea supradozei de clor se va face pe baza unui studiu hidrochimic care va avea ca
obiectiv şi determinarea riscului apariţiei trihalometanilor .
La ieşirea din instalaţia de tratare cu clor se impune reverificarea concentraţiei în
clor, deoarece clorul rezidual, de obicei, depăşeşte limita admisibilă. Corecţia necesară se face cu
ajutorul unor substanţe chimice (amoniac, bioxid de sulf, hiposulfit de sodiu) sau cu ajutorul unui
material adsorbant (cărbune activ).

8.2. Unele dezavantaje prezentate de utilizarea clorului gazos

a) dezavantaje tehnologice
-dacă apa care este clorată are substanţe organice, sub formă de complecşi humici, oxidarea
cu Cl2 produce trihalometani (THM) – substanţe cancerigene
-existenţa fenolilor în apă, chiar la concentraţii reduse, conduce la apariţia
clorfenolilor care dau apei gust şi miros dezagreabil (miros de iodoform)
- cantitatea de clor rezidual liber, în reţea, nu este totdeauna satisfăcătoare. În cazul reţelelor
cu lungime mare trebuiesc introduse doze mari de clor (3-4 mg/l) sau reinjectarea clorului
în diverse puncte ale reţelei de distribuţie.
-când apa are o concentraţie mare în amoniu, acesta consumă, preponderent, mari cantităţi
de clor, în defavoarea efectului de dezinfectare, fapt care conduce la doze mărite de clor,
deci un consum mai mare.

b) dezavantaje tehnice şi funcţionale

O staţie de dezinfectare utilizând clorul gazos implică unele riscuri, precum:
-risc de otrăvire a personalului în cazul pierderilor de clor în cantitate mare, motiv pentru
care trebuiesc luate măsuri tehnice pentru o siguranţă deplină.
-risc de explozie a containerelor conţinând clor, cu efecte asupra locuitorilor din zona
staţiei, drept pentru care trebuiesc prevăzute mijloace eficiente de neutralizare.
Pentru contracararea riscului de otrăvire se impune prevederea unor instalaţii de
ventilaţie consumatoare de energie şi, relativ, costisitoare, inclusiv a instalaţiilor de
neutralizare, consumatoare de spaţiu şi reactivi specifici.
Pentru deplasarea recipienţilor este necesară prevederea unor echipamente mecanice
masive şi costisitoare care impun construcţiei dimensiuni mărite (poduri rulante, ş.a).

61
 Pot fi unele prevederi legislative nefavorabile. În unele ţări ale U.E. este interzis
transportul pe drumurile publice a containerelor cu Cl2, din cauza riscurilor de accidente.

8.3. Elemente privind prevenirea incendiilor şi protecţia muncii.

-Recipienţii de clor vor fi depozitaţi numai în interior în spaţii bine ventilate.

-Recipienţii vor fi feriţi de deteriorări fizice iar în zona de depozitare nu se vor afla
substanţe oxidabile, produse uşor combustibile, amoniac, hidrogen, hidrocarburi, eteri, terebentină
sau metale fin divizate.
-Asupra clorului pierdut din recipienţi nu se va arunca apă, pentru că, aceasta măreşte viteza
de vaporizare, deci se măreşte riscul de explozie.
-În caz de accidentare (asfixiere) cu clor, accidentatul va fi scos din atmosfera viciată şi i se
va da să inhaleze vapori de alcool etilic. Este interzisă respiraţia artificială.

62
9. ANEXA III. Folosirea hipocloritului de sodiu -NaOCl, pentru dezinfectare.

9.1 Hipocloritul de sodiu este o un lichid galben-verzui obţinut prin introducerea unui curent de clor
într-o soluţie de NaOH. Conţinutul în Clor activ este de circa 12,5%, soluţia avînd valoarea
pH=11,5. Stabilitatea NaOH în soluţie depinde de temperatură , timp şi este influenţată de lumină.

9.2 NaOCl este aprovizionat şi depozitat în recipienţi din plastic, închişi ermetic.Pentru oxidare se
utilizează fracţiunea de 12,5 % Cl2 din soluţia de NaOCl.
Instalaţia de dozare şi consum este alcătuită dintr-un recipient conţinând NaOCl pentru consum din
care aspiră o pompă dozatoare care preia debitul necesar, reglat pentru doza necesară asigurării
concentraţiei de Cl2, în apa de tratat.

9.3 Date fiind facilităţile din exploatare, acesta se foloseşte, în mod curent, în majoritatea ţărilor
europene, pentru dezinfectarea debitelor de apă, mici şi medii (pînă la 50 l/s).

10. ANEXA IV. Folosirea Dioxidului de Clor (ClO2), pentru dezinfectarea apei.

63
ClO2 - Caracteristici fizico-chimice.
La temperatura camerei, ClO2 este un gaz mai dens decît aerul, de culoare verde-gălbuie,puternic
solubil în apă.
Principalele caracteristici fizico-chimice sunt:
-punctul de topire -590 C
-punctul de fierbere +110 C
-densitatea lichidului, la 00C 1,64 Kg/l
-densitatea vaporilor 2,4 g/l
-temperatura critică 1530 C
-presiunea de vaporizare 490 Torr, la temperatura de 00 C
-căldura de evaporare 6,52 kcal/mol
În soluţii apoase, pentru dezinfectare, ClO2 , are o concentraţie de 1-3 g/l.
Dioxidul de clor (ClO2) este un gaz instabil care nu poate fi stocat sau transportat.
Prin urmare, acesta se produce la faţa locului.
10.1 Chimia producerii Dioxidului de Clor (ClO2).
10.1.1 Producerea din clorit de sodiu (Na ClO2) şi clor gazos (Cl2).
2Na ClO2+ Cl2  2 ClO2+2NaCl
Prin acest procedeu, cloritul de sodiu- Na ClO2 este folosit în soluţie nediluată de 24%, cu o
concentraţie de 300g Na ClO2/l.
Clorul gazos (Cl2) este amestecat intens, într-o instalaţie, într-o proporţie de
3.5g Cl2/l, reacţionînd conform ecuaţiei:
Cl2 + H2O  ClOH + HCl + H2O
Cele două soluţii de bază (de Na ClO2 şi de Cl2 ) sunt amestecate în reactorul de ClO2 în
proporţie de 0,55 g Cl2 la un gram de Na ClO2 . Acestea reacţionează între ele, sunt diluate
şi transferate în recipientul de ClO2.
Bilanţul cantitativ al reacţiei:
2NaClO2 + Cl2  2 ClO2 + 2NaCl
(2*90,5=181 g) (71g) (135 g)
Întrucît Na ClO2 şi Cl2 se amestecă într-o proporţie de 1/0,55, se obţine:
181 g Na ClO2 + 100g Cl2  135 g ClO2 +(29g Cl2+NaCl)
(inutilizabile)

64
 După o regulă empirică, pentru a obţine 1 litru de soluţie finală de NaClO2 sunt necesare 300
g de NaClO2 şi se aplică următoarea ecuaţie de echilibru:
300 g NaClO2 + 166 g Cl2  223,7 g ClO2 + (48,1 gCl2 +NaCl)
(135*300/181) + (29*300/181)
Se obţine şi valoarea puterii de oxidare, de:
223,7*2,6=581,6 ClO2 (echivalent Clor) + 48,1 g Cl2 (inutilizabil)=629,7 g,
ceea ce în seamnă că, la un litru de Na ClO2 , avînd concentraţia de 300 g Na ClO2/l şi 47,5 l de
soluţie de apă clorată cu concentraţia de 3,5 g Cl2 / l, se obţin 48,5 g de soluţie de ClO2 cu o putere
oxidantă totală de 629,7 g (echivalent clor)
1 litru din această soluţie de ClO2 are, deci, o putere oxidantă de 13 g (echivalent clor)

10.1.2 Producerea din clorit de sodiu (Na ClO2) şi acid clorhidric (HCl).
Are loc după următoarea reacţie :
5 Na ClO2 + 4HCl  4 ClO2 + 5NaCl + 2H2O
Cinetica reacţiei nu este cunoscută dar viteza de reacţie este mai mică decît la reacţia dintre
Na ClO2 şi Cl2
Reacţia de bază poate fi asociată şi cu alte reacţii secundare, respectiv:
4H ClO2  2 ClO2 + HClO3 + HCl + H2O
5 ClO2- + 2H+  3ClO3- + Cl2 + H2O
4 ClO2- + 4H+  2Cl2 + 3 O2 +2 H2O
Calculul cantitativ al componentelor pentru producerea ClO2 pe această cale a fost
exemplificat la punctul 4.4.6, conform datelor prezentate de firme furnizoare.
Caracteristicile fizico-chimice ale substanţelor din care se prepară ClO2
a) Cloritul de sodiu Na ClO2 - Caracteristici fizico-chimice
-Starea fizică
a.1) - reactiv comercial Soluţie apoasă cu concentraţii de 25-31 %
-Culoarea: Culoarea paiului
-Mirosul; Fără miros
-densitatea; 1,21-1,22, (pt. P=25%); 1,26-1,28 ,
(pt. P=25%); g/ml la, 150 C
-pH; aproximativ - 12
-Punctul de aprindere: nu este inflamabil
-Punctul de îngheţ; -30 C (pt. concentraţia de 25 %)
65
 -Punctul de fierbere;
-Solubilitatea în apă;
-Solubilitatea în solvenţi;
-vîscozitatea la 200 C ;
se descompune la t0 > 1400 C
(produsele de descompunere sunt:
cloraţi şi cloruri, cu eliberare de oxigen)
completă (la 200 C este de 400g/l - NaClO2 )
insolubil
2,33 (soluţie-25 % ); 3,26 (soluţie-31 % ),
în mPa

-Riscul de foc; NaClO2 nu este combustibil.Pulberea

pentru/din soluţie (după uscare)“dried
solution” este un foarte puternic agent
oxidant.

a.2) - reactiv în stare brută (la fabricant)

-substanţă sub formă de cristale albe, necombustibile.

-oxidant foarte puternic care se descompune la temperatura de 1860 C, cu degajare de
căldură. În contact cu acizii tari, cloritul de sodiu pune în libertate bioxidul de clor, gazos, exploziv.
-Riscuri de:
-explozie: formează amestecuri explozive cu substanţele combustibile, substanţele organice
sau cu alte substanţe uşor oxidabile. Recipienţii pot exploda atunci cînd sunt cuprinse de un
incendiu.
-toxicitate: substanţă otrăvitoare. Se va evita contactul excesiv al pielii. În contact cu acizii,
cloritul de sodiu prezintă pericol, deoarece degajă bioxid de clor gazos, care este foarte otrăvitor.
Pentru motivele menţionate, pentru prepararea ClO2, se va utiliza numai cloritul de sodiu în
soluţie apoasă cu concentraţii de 25-31 %. ( reactivul comercial )

b) Clorul - caracteristici fizico-chimice

Sunt în conformitate cu datele prezentate la punctul nr. 8 (Anexa nr. II)
c) Acidul clorhidric - Caracteristici fizico-chimice
-Starea fizică (reactiv comercial) Soluţie limpede cu concentraţii de 32-38 %
-Culoarea: incolor
-Mirosul; înţepător (caustic)

66
 -densitatea; minim 1,161g/cm3, la 150 C
-pH; aproximativ - < 1
-Punctul de aprindere: nu este inflamabil
-Punctul de cristalizare; < -200 C
-Solubilitatea în apă; solubil în orice proporţii
-Solubilitatea în solvenţi; solubil în alcool (metilic, etilic, izopropilic)
şi acetonă.
-vîscozitatea la 200 C ; 2,33 (soluţie-25 % ); 3,26 (soluţie-31 % ),
în mPa
-Riscul de foc; nu este combustibil, însă, în contact cu
metalele obişnuite, pune în libertate
hidrogen care poate forma cu aerul
amestecuri explozive
10.2. Principalele avantaje rezultate din tehnica dezinfectării cu ClO2
a) Avantaje de ordin tehnologic
-valoric, doza de ClO2 reprezintă, uzual, circa 1/5 - 1/10 din doza de Cl2, doza maximă pentru
efectul de dezinfectare fiind de circa 0,4mg/l.
-dioxidul de clor are un efect puternic de oxidare.
-deşi ClO2 este un compus al clorului, caracteristicile chimice sunt complet diferite faţă de
clor şi hipoclorit. Prin utilizarea sa nu se formează:
trihalometani (THM) – substanţe cancerigene.
halogeni organici
clorfenoli
nu reacţionează cu NH4 şi amino-compuşi, deci nu necesită un consum mărit (peste
necesarul de dezinfectare)
dezinfectare severă într-o gamă largă a pH-ului apei
distrugerea energică şi rapidă a unor categorii de alge din sistemele de alimentare cu
apă.
efect germicid îndelungat în reţeaua de apă ( 24 h)
oxidarea fierului şi manganului
efect important pentru îmbunătăţirea, practic totală, a gustului şi mirosului
timpul de reacţie, pentru amestec, este de maxim 15 minute

67
 b) Avantaje de ordin tehnic şi funcţional
-staţiile de producere a ClO2 au dimensiuni deosebit de mici
-lipseşte total pericolul de explozie sau de otrăvire prin pierderi accidentale
-nu necesită spaţii de depozitare, mari şi nici echipamente mecanice pentru
transport
-se folosesc reactivi care nu pun probleme deosebite de transport
-instalaţiile de preparare şi dozare sunt complet automatizate
-gabaritele pentru amplasarea instalaţiilor de producere-dozare a ClO2 sunt relativ mici,
acestea putând fi instalate cu uşurinţă în clădiri existente pentru că nu există pericolul
intoxicaţiilor.
-depozitele pentru reactivii din care se produce ClO2 sunt obişnuite, de capacitate mică şi nu
este obligatorie amplasarea acestora în structura adiacentă construcţiei care cuprinde
instalaţiile de preparare – dozare.
-în cazul în care prepararea se face din clorit de sodiu şi Cl2 se impun cerinţele specifice de
utilizare a clorului.

10.3. Principalele dezavantaje prezentate de utilizarea ClO 2

În cazuri restrânse, în apa dezinfectată, pot apare concentraţii în cloriţi, cloraţi şi cloruri, în
cantităţi superioare celor normate în standarde (acolo unde sunt normate) - reglementările din
S.U.A. limitează concentraţia maximă a ionilor de clorit la 1 mg/l)
La prepararea ClO2 din clorit de sodiu şi clor gazos, sub vacuum, în soluţia de ClO2 poate rămîne
clor rezidual în procent mai mare de 5%, astfel că, acest lucru, poate determina , totuşi, în anumite
condiţii, apariţia substanţelor organoclorurate.
-Dacă au loc pierderi din soluţia apoasă de ClO2, acestea, la concentraţia în aer de circa 4,5
ppm, produc iritaţii ale tractului respirator iar la o inhalare îndelungată produc edeme pulmonare.
Pentru acest motiv instalaţiile de producere a ClO2 vor fi complet etanşe, dispozitivele de dozare a
reactivilor vor fi foarte performante iar incinta instalaţiei de preparare va fi ventilată.
-Se impun masuri specifice de protecţie la manipularea HCl (sau Cl2 ), deşi cantitătile sunt,
în general, mici.
-Depozitarea cloritului de sodiu impune exigenţe deosebite pentru asigurarea protecţiei
P.S.I. cît şi a personalului.

10.4. Elemente privind prevenirea incendiilor.

68
10.4.1 Privind utilizarea clorului
Acestea sunt cele menţionate la punctul nr. 8. Anexa nr. 2
10.4.2 Privind utilizarea cloritului de sodiu
Cloritul de sodiu, ca atare, nu este inflamabil, însă trebuie evitate circumstanţe care
favorizează riscul de foc sau explozie.
Pulberea rămasă după uscare, “dried solution”, în cazul deversărilor accidentale, este un
foarte puternic agent oxidant.
Soluţia nu se va expune la surse de încălzire.
Orice pierderi de soluţie trebuie evitate deoarece, in contact sau amestec cu materiale sau
substanţe uşor oxidabile, precum uleiuri, lemn, hîrtie, bumbac, ş.a pot genera amestecuri
inflamabile şi explozibile. În contact cu acizi eliberaţi de dioxidul de clor se produce un gaz
exploziv şi foarte toxic.
În caz de incendiu se descompune în O2 , vapori de acid şi vapori de Na2O.
În caz de incendiu, apa este cel mai bun mijloc de stingere. Containerele se răcesc cu apă
dispersată prin sprinklere. Se va evita CO2, ca mijloc de stingere.

10.4.3 Privind utilizarea acidului clorhidric.

Acidul clorhidric nu este combustibil. Totuşi, în contact cu metalele obişnuite, pune în
libertate hidrogen care poate forma cu aerul amestecuri explozive.
Dacă în depozit apare un incendiu recipienţii se vor proteja cu vapori de apă iar asupra
incendiului se va acţiona cu stingătoare cu pulbere şi CO2 . Se poate utiliza apa dar fără a o dirija,
în jet, pe produs.

10.4.4 Privind utilizarea ClO2, rezultat conform tehnogiilor de preparare prezentate.

Dioxidul de clor (ClO2) este un gaz instabil care nu poate fi stocat sau transportat.
Dacă, pe intervalul de timp şi temperatură în care acesta poate exista în stare gazoasă, se pot realiza
concentraţii mai mari de 10% în aer, ClO2 produce explozii care se pot iniţia prin arc electric, sau
la temperaturi mărite.

11. ANEXA V. DEZINFECTAREA APEI UTILIZÂND OZONUL (O3)

69
 Ozonul – Caracteristici fizico-chimice
-ozonul este o formă alotropică a oxigenului. Este un gaz incolor, puternic instabil şi
un oxidant deosebit de energic. Relaţia O3/O2 este: 3O2 < > 2 O3+34,5 cal/mol
-culoarea incolor
-densitatea 2,144 kg/m3
-temperatura de lichefiere -1120 C

11.1 Ozonul se produce la faţa locului, din aer sau oxigen pur, sub influenţa descărcărilor electrice.
Este un agent oxidant curat. În ţara noastră s-au proiectat numai instalaţii cu producerea O3,
exclusiv, din aerul atmosferic. Nu poate fi stocat.

11.2. Tabloul complet al spectrului de acţiune al ozonului evidenţiază, în principal, o serie de

efecte fundamentale, benefice în procesul de tratare a apei fie pentru consum potabil, fie pentru
consum industrial, acestea fiind:
-distrugerea bacteriilor
-inactivarea viruşilor
-oxidarea fierului şi manganului
-decolorarea
-înlăturarea gustului şi mirosului
-distrugerea, totală sau parţială a algelor
-distrugerea fenolilor
-distrugerea detergenţilor
-oxidarea substanţelor organice
-microflocularea substanţelor organice dizolvate
-reducerea turbidităţii
-inactivarea proceselor biologice care se produc în filtre

Eficienţa germicidă mărită a O3 se datorează potenţialului oxido – reducător ridicat.

Cerinţa de O3 . variază în funcţie de factorul CT, şi, practic de temperatura apei, într-o plajă largă
de pH. Eficacitatea O3 este puternic influenţată de solubilitatea efectivă,

70
în apă (solubilitatea fiind maximă, la temperaturi scăzute). Deasemenea, timpul de reacţie este
limitat, dată fiind instabilitatea O3.

11.3. Riscuri potenţiale în procesul de mărire a efectului germicid al O3

Concentraţia maximă autorizată pentru oxidarea şi dezinfectarea apei este de 1-5 mg/l, în
practică fiind de circa 0,5  2,0 g O3/m3.Prin tratarea cu O3 apar, totuşi, produse secundare
suspectate a fi dăunătoare sănătăţii. Cei mai cunoscuţi sunt bromaţii a căror cantitate (concentraţie)
creşte cu expunerea apei la acţiunea O3, adică la factorul CT. În proces mai intervin concentraţiile
de promotori-“Br” şi inhibitori – acetat cât şi “pH-ul” sau temperatura.

11.4. În circumstanţele anterior prezentate vor apare situaţii critice dacă se doreşte inactivarea unor
microorganisme precum Cryptosporidium şi, mai cu seamă, Giardia.
Riscul de depăşire a concentraţiei admise va exista în cazul în care sursa de apă conţine
brom în concentraţii mici sau mijlocii, in plaja 50  100mg/l, pentru că, in astfel de cazuri, vor
apare bromatii fiind necesar a se acţiona pentru inhibarea formării acestora.

11.5. Concentraţia în O3, temperatura şi pH-ul sunt parametrii care modulează eficienţa ozonului în
inactivarea viruşilor.

11.6. Unele dezavantaje ale procesului de dezinfectare cu ozon

Pentru producerea ozonului se consumă o mare cantitate de energie, dar aceasta este
compensată, în mare măsură, de efectele sale multiple.
În cazul prezenţei bromului în apă, la concentraţii mari ale O3 există riscul apariţiei
bromaţilor – substanţe toxice. În ţările dezvoltate aceştia sunt admişi, în apa potabilă, pînă la
concentraţia maximă de 0,01 mg/l.
Datorită instabilităţii sale necesită dispozitive de amestec – dispersie deosebit de
performante.

11.7. Elemente privind prevenirea incendiilor.

În stare gazoasă, la concentraţii mai mari de 30%, explodează dacă apar variaţii de presiune
şi de temperatură.

71
 12. ANEXA VI. FOLOSIREA RADIAŢIEI U.V. pentru dezinfectarea apei.

12.1. Radiaţiile ultraviolete (U.V.) sunt radiaţii electromagnetice situate între radiaţiile vizibile
(luminoase) şi radiaţiile Röntgen (raze X) în spectrul undelor electromagnetice. Acest domeniu de
lungime de undă este cuprins între 100nm şi 400 nm, dar partea utilă
Inactivarea unor microorganisme impune o doză UV mai mare faţă de a altora, deci trebuie
cunoscută calitatea bacteriologică a apei ce urmează a fi tratată.

12.2. Avantajele şi dezavantajele sistemului

a) Avantajele dezinfectării cu UV sunt:

foarte bună eficacitate bactericidă, sub rezerva unui control complet al procesului
nu se introduc produse chimice (deci, fără risc chimic)
nu modifica produsul (apa) în ceea ce priveşte proprietăţile organoleptice şi nu se formeaza
compuşi halogenaţi mutagenici
funcţionare şi o mentenanţă fără pericol şi economică

b) Dezavantajele dezinfectării cu UV sunt:

absenţa efectului remanent care favorizeaza recontaminarea
anumite microorganisme trebuiesc eliminate prin alte metode sau în combinaţie cu alte
procedee (mucegaiuri / microfiltrare, respectiv amoebe şi germeni de spori / UV + filtrare +
agenţi chimici)
Sistemele de control automate sunt obligatorii pentru aceste instalaţii.
Pentru potabilizarea apei, pe măsură ce aceste sisteme se înmulţesc, este pusă în discuţie
înlocuirea clorării. Adesea dezinfectarea cu UV este completată de o clorare finală, cu doză
minimă, sau de adăugarea de dioxid de clor înainte de trimiterea în reţeaua de distribuţie.
Eficienţa tehnicii de dezinfectare cu UV este, întotdeauna, stabilită prin studii, pentru fiecare
caz specific (calitatea apei, tipul de microorganisme, etc.)

12.3. Există un interes crescut pentru tratarea apei prin utilizarea luminii ultraviolete (UV) ca o
metodă alternativă de dezinfectare pentru clorarea clasică. În plus, utilizarea combinată a
luminii ultraviolete (UV) şi a altor oxidanţi, ozon şi peroxid de hidrogen,

72
pentru procese avansate de tratare a apei, constituie aplicaţii importante în domeniul îmbunătăţirii
condiţiilor sanitare pentru evitarea contaminării apei cu compuşi foarte rezistenţi, ca: hidrocarboni
halogenaţi, compuşi aromatici policiclici ş.a.

12.4. Atât în oxidarea prin dezinfectare cât şi oxidarea fotochimică, parametrul cinetic important
care intervine în fenomenul care are loc, este durata de iradiere, care este egală cu energia pe
unitatea de suprafaţă (Jm-2). Energia sau intensitatea luminii multiplicată cu timpul de iradiere
determină energia de iradiere.

12.5. Pentru a reuşi un proces de dezinfectare UV, este fundamentală cunoaşterea dozei UV exacte
necesare la diferitele microorganisme.
Doza UV este dependentă de durată (timpul) de expunere şi de intensitatea lămpii.
În practică, doza UV este calculată înmulţind energia lămpilor UV (din sterilizator) cu timpul de
staţionare a unui microorganism în sterilizator (camera de tratament).
Doza UV [mJ x cm-2] = Energia [mW x cm-2] x Timp [s]
Cunoscându-se microorganismele de inactivat şi procentajul de “distrugere” cerut, este posibil să se
determine doza UV necesară, care în diferite circumstanţe poate varia de la 10 la 200 [mJ x cm-2]
(50 mJ x cm-2 sau mai mult pentru sterilizarea apei destinate unor tehnici industriale care necesită
apă foarte pură).
Reglementarea europeană impune o doză minimă legală pentru apa potabilă de 25 [mJ x cm-2]
(decizia ministerială din 19.01.1987).
Trei factori importanţi trebuie luaţi în considerare la calculul dozei UV şi anume:
-punctul geografic al lămpii
-momentul din durata de viaţă a lămpii unde se situează pentru calcul
-turbulenţele din camera de tratament
Două caracteristici ale apelor influenţează alegerea dozei UV aplicate şi anume:
-transmitanţa radiaţiei UV a volumului de apă ce urmează a fi dezinfectat
-transmitanţa radiaţiei UV prin straturile exterioare ale particulelor contaminate pentru a ajunge la
microorganismele din interior
O reducere a transmitanţei radiaţiei UV a apei face necesar un echipament UV suplimentar,
pentru a furniza doza necesară obţinerii nivelelor dorite pentru dezinfectare.

73
12.6 Procedee de oxidare avansată

Există metode de tratare la temperatura ambiantă a apelor pentru potabilizare, care duc la formarea
compuşilor intermediari foarte activi, de exemplu radicalul hidroxil [OH]. Aceste combinaţii pot fi;
-ozon / peroxid de hidrogen
-peroxid de hidrogen / ultraviolete
-ozon / ultraviolete
-dioxid de clor / ultraviolete
-ozon / dioxid de clor

12.7 Elemente privind prevenirea incendiilor.

Folosirea excclusivă a U.V. nu implică riscuri de producere a incendiilor.

74
 13. ANEXA VII. Asigurarea materialelor de construcţii

În sensul directivei nr. 89/106/ CEE din 21/12.1988, prin “produs de construcţii” se înţelege orice
produs care este fabricat pentru a fi înglobat, cu caracter durabil, în lucrările de construcţii care
cuprind atît clădirile cît şi lucrările de artă. Produsele de construcţii vor fi denumite “produse”.
Lucrările de construcţii care cuprind atît clădirile cît şilucrările de artă vor fi denumite “lucrări”.
Produsele de construcţii vor trebui să fie conforme cu normele naţionale iar cele din import vor
trebui să aibe agremente tehnice.
Exigenţele esenţiale pentru produsele de construcţii vor trebui să asigure:
Rezistenţă mecanică şi stabilitate.
Securitate în caz de incendiu.
Condiţii de igienă şi sănătate pentru mediul înconjurător.
Siguranţă în exploatare.
Protecţie contra zgomotului.
Economie de energie şi izolare termică.
Toate materialele şi componentele din staţiile de tratare a apei, în contact cu apa vor trebui
să aibă agrementele organelor abilitate, conform legii. (M.S.F - Institutul de igienă publică)

75
 14. ANEXA VIII. Stabilirea programului de faze determinante.

Conform prevederilor legale, în proiectul constructrucţiilor şi instalaţiilor de

de dezinfectare se stabileşte un program de urmărire a execuţiei lucrărilor pentru care se propune
următorul model:
Inspecţia de stat in construcţii
Investitorul......... AVIZAT
Executantul........
Inspector şef
Proiectantul........

PROGRAM DE FAZE DETERMINANTE

pentru urmărirea şi controlul calităţii lucrărilor de execuţie
la obiectivul de investiţie............

............... - în calitate de investitor (beneficiar)

................ - în calitate de inspector
..................-în calitate de proiectant
.................- în calitate de executant

În conformitate cu legea nr. 10/18.01.1995 şi normativele tehnice în vigoare, se stabileşte,

de comun acord, prezentul program de faze determinante.
0 1 2 3 4

Documentul scris care se Cine întocmeşte şi Numărul şi

încheie: data actului
Nr. Faze determinante - PVLA - proces verbal semnează: încheiat (se
Crt. de lucrări ascunse I = ISC completează la
Lucrări care se controlează şi - PVRC - proces verbal data încheierii
B = INVESTITOR
verifică sau se recepţionează şi de recepţie calitativă E = EXECUTANT actului
- PVFD - proces verbal P = PROIECTANT prevăzut în
pentru care trebuiesc întocmite
de fază determinantă coloana 2)
documente scrise

1. Trasarea lucrărilor PV Trasare E+P+B

76
 Diverse alte lucrări
2. PVLA E+P+B
(în ordinea tehnologiei de
execuţie )

n.. Proba de presiune PVFD I+E+P+B

n+1 Recepţia calitativă a PVRC E+P+B

lucrărilor

NOTA:
- Executantul va anunţa în scris ceilalţi factori interesaţi pentru participare,
cu minim10 zile înaintea datei la care urmează a se face verificarea lucrărilor
- La recepţia obiectului, un exemplar din prezentul program, completat, se va anexa la “Cartea
Construcţiei”.
-În afara fazelor menţionate în prezentul Program, executantul va sesiza beneficiarului şi
proiectantului ori de câte ori constată neconcordanţe între proiect şi realitatea din teren sau când
vor apare probleme tehnice de execuţie. Rezolvarea acestora se va efectua fie prin precizări
suplimentare transmise executantului, fie prin analize la faţa locului împreună cu factorii interesaţi
pe baza unui "Program de asistenţă tehnică".
-Acest program va fi transmis la ISC pentru a fi acceptat. Dacă acceptul nu a fost obţinut înainte de
predarea proiectului, după obţinerea acceptului acesta devine Program definitiv şi va fi transmis
beneficiarului pentru completarea proiectului şi transmiterea la constructor.
-Coloana 4 se completează la data întocmirii procesului verbal din coloana 2.

Investitor ISC

Proiectant Inspector

Executant

Data:

77
 15. ANEXA IX. Corelarea prevederilor prezentul normativ cu principalele directive
europene din domeniul alimentărilor cu apă şi a construcţiilor hidroedilitare.
Corespondenţa acestora cu reglementările române.

15.1. Principalele directive europene din domeniul alimentărilor cu apă

Directiva Comunitatii Europene Corespondenta cu reglementare Romania

Directiva 98/83/EC privind calitatea apei destinate
consumului uman
Directiva 75/440/CEE privind cerintele calitative
pentru apa de suprafata destinata prepararii apei
potabile in statele membre.
Directiva 79/869/CEE privind metodele de masurare
si frecventa recoltarii probelor si a analizarii apei de
suprafata destinata prepararii apei potabile in statele
membre.
Directiva 89/106/CEE privind produsele pentru
construcţii. ( cuprinde prevederile specifice esenţiale
de care trebuie să se ţină seama în materie de norme
pentru materialele de construcţii pe teritoriul
Comunităţii)
Legea 458/2002 privind calitatea apei
potabile
NTPA 013 – Normele de calitate pe care
trebuie sa le indeplineasca apa de suprafata
utilizată pentru potabilizare.
NTPA 014 – Normativ privind metodele de
masurare si frecventa de prelevare si de
analiza a probelor din apele de suprafata
destinate producerii de apa potabila.
-Prezentul normativ preia exigenţele
esenţiale din Directivă.

- Standarde Europene adoptate ca “S.R” cu aplicabilitate în tehnologia dezinfectării apei.

-SREN 805-2000- “Alimentări cu apă. Condiţii pentru sistemele şi componentele exterioare
clădirilor”
-SREN 806-1/2000 - “Specificaţii pentru instalaţiile din interiorul clădirilor, destinate
consumului uman.

78
15.2. Principalele directive europene din domeniul construcţiilor hidroedilitare.

Referinţe ale
Titlul Statut actual
proiectului
Chemicals used for treatment of water intended for human
EN consumption – Ozone
În aprobare
1278:1998/A1 [Chimicale utilizate în tratarea apei destinate consumului uman.
Ozonul]
Chemicals used for water intended for human consumption
Sodium chloride for electrochemical generation of chloride
- [Substanţe chimice utilizate pentru tratarea apei destinate În dezvoltare
consumului uman. Clorurå de sodiu pentru generarea
electrochimicå a clorului]
Chemicals used for treatment of water intended for human
consumption. Iron (III) sulfate, solid
EN 14664 În aprobare
[Substanţe chimice utilizate pentru tratarea apei destinate
consumului uman, sulfat feric, solid]
Water conditioning equipment inside buildings. Membrane
separation devices. Requirements for performance and safety,
testing
EN 14652 În aprobare
[Echipamente de îmbunătăţire a apei în clădiri. Dispozitive de
separare cu membrane. Echipamente de îmbunătăţire a apei în
clădiri]

79
 B I B LI OG RAFI E

1 Alimentări cu apă – prof. dr. ing. Al. Mănescu, M. Sandu, O. Ianculescu

2 Alimentări cu apă – prof. dr. ing. P.Trofin
3 Manual pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente staţiilor de clorare pentru
tratarea apei cu clor gazos în vederea satisfacerii exigenţelor de siguranţă în exploatare şi
sănătatea oamenilor, aprobat prin ordinul MLPAT nr. 16/N/3.03.1998
4 Ghid de proiectare pentru construcţii şi instalaţii de dezinfectare a apei , elaborat de S.C
PROED –S.A/2002
5 Posibilităţi de creştere a performanţelor tehnologiilor de tratare şi dezinfectare a apei pentru
asigurarea corespunzătoare a sănătăţii publice – Soluţii de clorare a apei cu clor gazos în scheme
tehnologice – Elaborator PROED SA 1995
6 Utilizarea bioxidului de clor pentru dezinfectarea apei potabile - lucrare de cercetare
elaborată de PROED SA în anii 1996 - 1998;
7 Sterilizarea/dezinfecţia apei cu raze ultraviolete. Lucrare de cercetare elaborată de
PROED S.A. 1996-1997
8 Studiu privind măsuri de eliminare a unor poluanţi de natură organică din apele brute de
alimentare şi din apele uzate epurate. Probleme specifice de tratare cu ozon. Cercetare PROED –
1997
9 Cercetări privind utilizarea ozonului şi UV pentru tratarea apelor subterane poluate cu
pesticide, compuşi chimici complecşi, cryptosporidium şi bacterii –
Cercetare PROED 1999
10 Pr. nr. 348 – programul RELANSIN. “Cercetări teoretice şi experimentale privind efectele
preozonării asupra eficienţei coagulării, sedimentării şi filtrării prin nisip.
-Cercetări experimentale – etapa I /2000
-Cercetări experimentale – etapa II/ 2001
Cercetare elaborată de PROED SA, UTCB şi RGAB (Apa Nova)
11 Degremont Water Treatment Handbook, Paris 1991
(Degremont Manual pentru tratarea apei)
12 EPA Tehnologies for Upgrading Existing or Designing New Drinking WaterTreatment
Plants, March 1990
(Tehnologii pentru îmbunătăţirea şi/sau proiectarea staţiilor de potabilizare a apei – elaborat
de Agenţia pentru protecţia mediului din Statele Unite – EPA, Martie 1990)

80
13 Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor – aprobate cu Ordinul M.I,
nr.775/07.1998
14 Ordinul M.I. nr. 88/06.2001 privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor
tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor-
D.G.P.S.I.-003
15 H.G. 100/2002 privind normele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de
suprafaţă pentru potabilizare şi a Normativului privind metodele de măsurare şi frecvenţa de
prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă.
16 Legea 458/2002 – Calitatea apei potabile
17 Directiva Consiliului Europei nr. 98/83/CE din 3.11.1998 privind Calitatea Apei Potabile.
18 Directivă privind produsele pentru construcţii (Directiva nr. 89/106/CEE din 12.1988)
19 Ordinul M.S. nr. 536 din 23.06.1997 pentru aprobarea normelor de igienă şi recomandări
privind modul de viaţă al populaţiei;
20 Ordinul M.S.F. nr. 117/17.03.2002 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară
pentru proiectele de amplasare, construcţie, amenajare şi reglementare sanitară a funcţionării
obiectivelor şi activităţilor desfăşurate în acestea, altele decît cele supuse înregistrării în registrul
comerţului.
21 Ordinul M.S. nr. 331 din 10.05.1999 pentru aprobarea Normelor de avizare sanitară a
proiectelor obiectivelor cu impact asupra sănătăţii publice;
22 C 169-88 Normativ pentru executarea lucrărilor de terasamente pentru realizarea fundaţiilor
construcţiilor civile şi industriale
23 C 107-82 – Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice
24 Norme specifice de securitate a muncii pentru alimentări cu apă ale localităţilor şi pentru
nevoi tehnologice (captare, transport şi distribuţie), aprobate prin Ordinul Ministrului de Stat,
Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 387 din 22 noiembrie 1995
25 Norme unice de protecţie a muncii la fabricarea, transportul, depozitarea şi utilizarea
clorului lichid şi gazos (aprobate prin Ordinul Ministrului Muncii nr. 42 din 7 martie 1978 şi
Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 96 din 7 martie 1978).
26 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, repararea, utilizarea şi verificarea recipienţilor –
butelii pentru gaze comprimate lichefiate sau dizolvate, sub presiune indicativ C5-98, elaborate de
ISCIR – Inspectoratul de Stat pentru Cazane şi Instalaţii de Ridicat.
27 Prescripţii tehnice pentru recipientele stabile sub presiune pentru depozitarea clorului şi
dioxidului de sulf, lichefiate. indicativ C12-95 elaborate de ISCIR

81
28 Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcţii;
29 Hotărârea Guvernului României nr. 272/14.06.1994 pentru aprobarea Regulamentului
privind controlul de stat al calităţii în construcţii
30 Hotărârea Guvernului României nr. 273/14.06.1994 privind aprobarea Regulamentului de
recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora Normativului de siguranţă la foc a
construcţiilor
31 Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate cu O.M.I nr.775/1988.
32 Metodologia privind elaborarea scenariilor de siguranţă la foc, aprobată cu Ordinul
ministrului de Interne nr.84/2001; Hotărârea nr. 766/21.11.1997 pentru aprobarea unor regulamente
privind calitatea în construcţii
 Regulament privind activitatea de metrologie în construcţii
 Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii
 Regulament privind stabilirea categoriei de importanţă a construcţiilor -
Ordinul nr.31/N/1995
 Regulament privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi
postutilizarea construcţiilor
 Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente
noi în construcţii
 Regulament privind autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări
în construcţii
 Regulament privind certificarea de conformitate a calităţii produselor folosite în
construcţii
33 Normativ cadru privind detalierea conţinutului cerinţelor stabilite prin Legea nr. 10/1995
(elaborat de "INCERC");
34 Îndreptar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la pământ I-RC-1030
35 I5/1-1994 Instrucţiuni tehnice de proiectare pentru ventilarea sau încălzirea cu aer cald prin
jeturi de aer orizontale
36 I7-91998.Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până
la 1000 V c.a. şi 1500 Vc.c.
37 I9/1994.Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare
38 I.13/1994.Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală.
39 I20/94 - Normativ pentru proiectarea şi executarea protecţiei împotriva trăznetului la
construcţii,
82
40 STAS 10100/0 Prescripţii generale de verificare a siguranţei construcţiilor.
41 HG 261/94
42 Normativ C21-95 ISCIR…
43 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, repararea, utilizarea şi verificarea recipienţilor –
buteliipentru gaze comprimate lichefiate sau dizolvate, sub presiune C5-98 , elaborate de ISCIR-
Inspectoratul de Stat pentru Cazane şi Instalaţii de Ridicat.
44 Prescripţii tehnice pentru recipientele stabile sub presiune pentru depozitarea clorului şi
dioxidului de sulf, lichefiate-indicativ C12-95, elaborate de ISCIR.
45 STAS 185/1 – Culori la conducte
46 Legea 98/94 cu modif. din 99 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la Normele
legale de igienă şi sănătate publică
47 Water Supply – Twort Ac. e.a. ed. Ed. Arnold, London 1994
(Alimentări cu apă - Twort Ac. ş.a. ed. Ed. Arnold, Londra 1994)
48 Environmental Engineering and Sanitation Salvatos. ed. 4-a John Wiley 1992
49 Staţii de Clorare a apei cu Clor gazos. Pr. Tip PROED S.A - T133 II/1993
50 Pr. Tip T 1259. – Staţii de Clorare a apei cu Clor gazos. Detalii de execuţie.
-Staţie de clorare pentru debite pînă la 500 l/s, cu curgere gravitaţională.
-Staţie de clorare pentru debite pînă la 500 l/s, cu hidrofor sau cu staţie de
pompare
-Staţie de clorare pentru debite între 500 – 2000 l/s .
-Staţie de clorare pentru debite de 3000 l/s .
51 CAFFARO Divisione Trattamento Acque. CHLORINE DIOXIDE
(firma CAFFARO Divisione Trattamento Acque – Italia. Dioxidul de Clor)

83