Ghid Privind Proiectarea Geotehnic Partea 1 - Investigarea Partea 2 - Proiectarea Geotehnic Indicativ GP 129-2014

GHID PRIVIND PROIECTAREA GEOTEHNICĂ.

PARTEA 1 – INVESTIGAREA ŞI ÎNCERCAREA TERENULUI
PARTEA 2 – PROIECTAREA GEOTEHNICĂ
indicativ GP 129-2014

CUPRINS:
CAPITOLUL 1. GENERALIT I .............................................................................................

1.1. Obiect ....................................................................................................................................
1.2. Domeniul de aplicare ............................................................................................................
1.3. Simboluri ...............................................................................................................................
1.4. Documente normative de referin ........................................................................................
CAPITOLUL 2. EVALUAREA RISCULUI GEOTEHNIC.......................................................
CAPITOLUL 3. INVESTIGAREA TERENULUI ....................................................................
CAPITOLUL 4. ELABORAREA STUDIULUI GEOTEHNIC ...............................................
CAPITOLUL 5. ELEMENTE ALE PROIECT RII GEOTEHNICE ......................................
5.1. Situa ii de proiectare .............................................................................................................
5.2. Proiectarea geotehnic prin calcul ........................................................................................
5.2.1. Ac iuni ..........................................................................................................................
5.2.2. Propriet ile terenului ...................................................................................................
5.2.3. St ri limite ultime .........................................................................................................
5.2.4. Starea limit de exploatare (serviciu) ...........................................................................
5.3. Memoriul geotehnic ..............................................................................................................
5.4. Determinarea valorilor caracteristice i de calcul ale parametrilor geotehnici .....................
5.4.1. Stabilirea valorilor caracteristice ale parametrilor geotehnici prin estimare prudent ..
5.4.2. Stabilirea valorilor caracteristice ale parametrilor geotehnici prin utilizarea
metodelor statistice ........................................................................................................
5.4.3. Stabilirea valorilor de calcul (proiectare) ale parametrilor geotehnici ..........................
5.4.4. Exemple de calcul .........................................................................................................
CAPITOLUL 6. PROIECTAREA GEOTEHNIC A FUNDA IILOR DE SUPRAFA ......
6.1 St ri limit ..............................................................................................................................
6.2 Metode de proiectare ..............................................................................................................
6.3 Proiectarea la starea limit ultim ..........................................................................................
6.4 Proiectarea la starea limit de exploatare ...............................................................................
6.5 Exemple de calcul ..................................................................................................................
6.5.1 Funda ie izolat solicitat de for e axiale centrice pe un strat de nisip uscat ...............
6.5.2 Funda ie izolat solicitat de for e axiale excentrice pe un strat de nisip uscat ...........
6.5.3 Funda ie continu pe un strat de p mânt coeziv ..........................................................
CAPITOLUL 7. PROIECTAREA GEOTEHNIC A FUNDA IILOR PE PILO I ..............
7.1 St ri limit ..............................................................................................................................
7.2 Ac iuni i situa ii de proiectare ..............................................................................................
7.3 Metode de proiectare si considera ii referitoare la proiectare ................................................
7.4 Înc rc ri de prob pe pilo i ....................................................................................................
7.5 Pilo i expu i la solicit ri axiale ..............................................................................................
7.5.1 Capacitatea portant la compresiue .............................................................................
7.5.2 Capacitatea portant la trac iune ..................................................................................
7.5.3 Deplas ri verticale ale funda iilor pe pilo i .................................................................
7.6 Pilo i solicita i transversal ......................................................................................................
7.7 Proiectarea structural a pilo ilor ..........................................................................................
7.8 Supravegherea execu iei ........................................................................................................
7.9.1. Calculul capacit ii portante ultime la compresiune a unor pilo i de beton armat
prin metode prescriptive ..............................................................................................
7.9.2. Calculul capacit ii portante ultime la compresiune a unor pilo i de beton amat care
str bat un strat de p mânt foarte compresibil ..............................................................
1
7.9.3 Calculul capacit ii portante ultime la compresiune pe baza înc rc rilor statice de
prob . Determinarea num rului necesar de pilo i ........................................................
7.9.4 Determinarea rezisten ei de calcul la înc rcare transversal pe baza încerc rilor pe
pilo i de prob ..............................................................................................................
7.9.5 Calculul unui grup de pilo i de beton armat la stari limit conform NP 123..........
CAPITOLUL 8. PROIECTAREA GEOTEHNIC A ANCORAJELOR ÎN TEREN ............
8.1 St ri limit caracteristice ancorajelor ....................................................................................
8.2 Situa ii şi ac iuni de proiectare ..............................................................................................
8.3 Abord ri de calcul specifice ancorajelor ...............................................................................
8.4 Calculul la starea limit ultim ..............................................................................................
8.5 Calculul la starea limit de exploatare ...................................................................................
8.6 Exemple de calcul .................................................................................................................
CAPITOLUL 9. PROIECTAREA GEOTEHNIC A LUCR RILOR DE SUS INERE .......
9.1 Generalit i .............................................................................................................................
9.2 St ri limit ..............................................................................................................................
9.3 Ac iuni şi situa ii de proiectare ..............................................................................................
9.4 Metode de proiectare ............................................................................................................
9.5 Evaluarea presiunii p mântului .............................................................................................
9.6 Ziduri de sprijin .....................................................................................................................
9.6.1 Calculul la starea limit ultim a zidurilor de sprijin ..................................................
9.6.2 Proiectarea structural a zidurilor de sprijin ................................................................
9.6.3 Verificarea la starea limit de exploatare a zidurilor de sprijin ...................................
9.7 Pere i de sus inere .................................................................................................................
9.7.1 Calcul la starea limit ultim .......................................................................................
9.7.2 Proiectarea structural a pere ilor de sus inere ............................................................
9.7.3 Cedarea hidraulic în cazul pere ilor de sus inere .....................................................
CAPITOLUL 10. PROIECTAREA GEOTEHNIC A LUCR RILOR SUPUSE RISCULUI
CED RII DE NATUR HIDRAULIC ..................................................................................
10.1 Generalit i ...........................................................................................................................
10.2 Cedarea prin ac iunea presiunii hidrostatice (UPL) .............................................................
10.2.1 Descrierea fenomenului UPL .....................................................................................
10.2.2 Coeficien ii de siguran ............................................................................................
10.2.3 Exemplu de calcul pentru UPL ..................................................................................
10.3 Cedarea hidraulic a terenului sub ac iunea curentului ascendent de ap (HYD) ...............
10.3.1 Descrierea fenomenului HYD ....................................................................................
10.3.2 Coeficienti de siguran .............................................................................................
10.3.3 Exemplu de calcul pentru HYD .................................................................................
CAPITOLUL 11. PROIECTAREA GEOTEHNIC A MASIVELOR DE P MÂNT ÎN
PANT ........................................................................................................................................
11.1 Aspecte generale de proiectare geotehnic ..........................................................................
11.2 Aspecte specifice de calcul ..................................................................................................
11.2.1 Calcule la starea limit ultim ...................................................................................
11.2.2 Calculul la starea limit de serviciu ...........................................................................
11.3 Activitati de monitorizare ....................................................................................................
11.4 Exemple de calcul ................................................................................................................
2
CAPITOLUL 1.
GENERALITĂ I
1.1. Obiect
Prezentul ghid se utilizeaz la proiectarea geotehnic a funda iilor de suprafa , funda iilor pe
pilo i, ancorajelor, lucr rilor de sus inere, lucr rilor supuse riscului ced rii de natur
hidraulic , taluzurilor i rambleelor.
Prezentul ghid are drept obiect prezentarea principalelor etape ale proiect rii geotehnice pe
baza sistemului de reglement ri tehnice din care fac parte:
- NP 074 Normativ privind documenta iile geotehnice pentru construc ii

- NP 112 Normativ privind proiectarea funda iilor de suprafa (Partea I: proiectarea
geotehnic a funda iilor de suprafa )
- NP 114 Normativ privind proiectarea geotehnic a ancorajelor în teren
- NP 120 Normativ privind cerin ele de proiectare, execu ie i monitorizare a excava iilor
adânci în zone urbane
- NP 122 Normativ privind determinarea valorilor caracteristice i de calcul ale parametrilor
geotehnici
- NP 123 Normativ privind proiectarea geotehnic a funda iilor pe pilo i
- NP 124 Normativ privind proiectarea geotehnic a lucr rilor de sus inere
- NP 125 Normativ privind fundarea construc iilor pe p mânturi sensibile la umezire
colapsibile
- NP 126 Normativ privind fundarea construc iilor pe p mânturi cu umfl ri i contrac ii mari
- NP 134 Normativ privind proiectarea geotehnic a lucr rilor de epuizmente
Capitolele ghidului parcurg principalele etape ale proiect rii geotehnice, dup cum urmeaz :
- Capitolul 2 se refer la evaluarea riscului geotehnic, cu utilizarea conceptului de categorie
geotehnic .
- Capitolul 3 are drept obiect investigarea terenului.
- Capitolul 4 este consacrat elabor rii i verific rii Studiului geotehnic.
- Capitolul 5 cuprinde elemente ale proiect rii geotehnice aplicate în reglement rile tehnice
din ara noastr armonizate cu Eurocodul 7 Partea 1 (SR EN 1997-1).
- Capitolele 6 ... 11 sunt consacrate proiect rii geotehnice a principalelor tipuri de structuri
geotehnice: funda ii de suprafa , funda ii pe pilo i, ancoraje, lucr ri de sus inere, lucr ri
supuse riscului ced rii de natur hidraulic , taluzuri i ramblee.
1.2. Domeniul de aplicare
Prezentul ghid se adreseaz proiectan ilor, verificatorilor de proiecte i exper ilor tehnici în
scopul facilit rii aplic rii prevederilor reglement rilor tehnice enumerate la pct. 1.1, cât i ale
standardelor SR EN 1997-1 i SR EN 1997-2, împreun cu anexele lor na ionale, cu care
acestea au fost armonizate.
3
1.3. List de simboluri
În prezentul ghid se utilizeaz urm toarele simboluri:
Litere LATINE
A aria total a bazei funda iei de suprafa

A’ aria efectiv (redus )a bazei funda iei de suprafa
Ab suprafa a bazei unui pilot
As;i suprafa a lateral a pilotului în stratul i
Ac aria comprimat a bazei funda iei de suprafa
ad valoarea de calcul a datelor geometrice
a
anom valoarea nominal a datelor geometrice
modificarea adus valorii nominale a datelor geometrice
B l imea (latura mic ) a bazei funda iei rectangulare sau diametrul bazei funda iei
circulare (cap.6)
b l imea unei funda ii (cap.9)
B’ l imea efectiv (redus ) a funda iei (cap.6)
b’ l imea efectiv a unei funda ii (cap.9)
Cd valoarea de calcul limit a efectului unei ac iuni
c coeziunea p mântului
c' coeziunea efectiv (în termeni de eforturi efective)
cu;d valoarea de calcul a coeziunii drenate
cu coeziunea nedrenat
cu;d valoarea de calcul a coeziunii nedrenate
D adâncimea de fundare
D frac iunea din amortizarea critic (cap.3)
De adâncimea echivalent de încastrare
d distan a dintre marginea funda iei şi marginea taluzului (cap.6)
d diametrul sau latura maxim a sec iunii pilotului (cap.7)
E valoarea efectului ac iunilor
Ed valoarea de calcul a efectului ac iunilor
Eoed modulul edometric
Es modulul de deforma ie liniar
Estb;d valoarea de calcul a efectului ac iunilor stabilizatoare
Edst;d valoarea de calcul a efectului ac iunilor destabilizatoare
e excentricitatea componentei verticale a unei ac iuni totale fa de centrul de
greutate al bazei funda iei de suprafa
eB excentricitatea prin raport cu axa longitudinal a bazei funda iei de suprafa
eL excentricitatea prin raport cu axa transversal a bazei funda iei de suprafa
Fc;d valoarea de calcul a înc rc rii axiale de compresiune asupra unui pilot sau a unui
grup de pilo i
Fd valoarea de calcul a unei ac iuni
Fk valoarea caracteristic a unei ac iuni
Frep valoarea reprezentativ a unei ac iuni
Ft;d valoarea de calcul a înc rc rii de smulgere axial asupra unui pilot sau a unui
grup de pilo i supuşi la smulgere
Ftr;d valoarea de calcul a înc rc rii transversale asupra unui pilot sau a unei funda ii pe
pilo i
G ac iunea vertical permanent
4
G modulul dinamic de deforma ie transversal (cap.3)
Gdst;d valoarea de calcul a ac iunilor verticale permanente destabilizatoare pentru
verificarea la subpresiune
Gstb;d valoarea de calcul a ac iunilor verticale permanente stabilizatoare pentru
verificarea la subpresiune
G’stb;d valoarea de calcul a ac iunilor verticale permanente stabilizatoare pentru
verificarea la cedare hidraulic a fundului s p turii (cu greutatea submersat )
H ac iunea orizontal sau componenta orizontal a unei ac iuni totale aplicat
paralel cu baza funda iei (cap.6)
Hd valoarea de calcul a lui H
Hî adâncimea de înghe
H nivelul apei pentru verificarea la cedare hidraulic a fundului s p turii (cap.10)
h în l imea unui zid
h' în l imea unei prisme de p mânt pentru verificarea la cedare hidraulic a
fundului s p turii
hw;k valoarea caracteristic a în l imii coloanei de ap fa de talpa unei prisme de
p mânt pentru verificarea la cedare hidraulic a fundului s p turii
i gradientul hidraulic
K0 coeficient al presiunii în stare de repaus a p mântului
suprafa este înclinat cu unghiul  fa de orizontal

K0; coeficient al presiunii în stare de repaus într-un masiv de p mânt a c rui
k raportul d/cv;d
ka coeficientul presiunii active
kp coeficientul presiunii pasive
L lungimea (latura mare) a bazei funda iei rectangulare sau a sistemului de fundare
(cap.6)
l lungimea funda iei (cap.9)
L’ lungimea efectiv (redus )a funda iei (cap.6)
l’ lungimea efectiv a funda iei (cap.9)
Q ac iune variabil , vertical sau înclinat
Qdst;d valoarea de calcul a ac iunilor verticale destabilizatoare la verificarea la
subpresiune
q presiunea din greutatea p mântului la nivelul bazei funda iei
qb;k valoarea caracteristic a presiunii pe baz
qs;i;k valoarea caracteristic a rezisten ei de frecare lateral în stratul i
P înc rcarea asupra unui ancoraj
Pd valoarea de calcul a lui P
Ra rezisten a la smulgere a unui ancoraj
Ra;d valoarea de calcul a lui Ra
Ra;k valoarea caracteristic a lui Ra
Rd valoarea de calcul a rezisten ei fa de o ac iune
Rb;cal rezisten a la baza unui pilot, la starea limit ultim , dedus pe baza rezultatelor
încerc rilor asupra p mântului
Rb;d valoarea de calcul a rezisten ei pe baz a pilotului
Rb;k valoarea caracteristic a rezisten ei pe baz a pilotului
Rc rezisten a la compresiune a terenului în contact cu pilotul, la starea limit ultim
Rc;cal valoarea calculat a lui Rc pe baza rezultatelor încerc rilor asupra p mântului
5
(Rc;cal)med valoarea medie a lui Rc;cal
(Rc;cal)min valoarea minim a lui Rc;cal
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rc;k valoarea caracteristic a lui Rc
Rc;m valoarea m surat a lui Rc în una sau mai multe înc rc ri de prob pe pilo i
(Rc;m)med valoarea medie a lui Rc;m
(Rc;m)min valoarea minim a lui Rc;m
Rp;d valoarea de calcul a for ei datorat presiunii p mântului asupra fe ei unei funda ii
Rs;d valoarea de calcul a rezisten ei de frecare pe suprafa a lateral a pilotului
Rs;cal valoarea ultim a rezisten ei de frecare pe suprafa a lateral a pilotului, calculat
cu utilizarea parametrilor p mântului stabili i pe baza rezultatelor încerc rilor
Rs;k valoarea caracteristic a rezisten ei de frecare pe suprafa a lateral a unui pilot
Rt rezisten a la trac iune a unui pilot sau a unui grup de pilo i
Rt;cal valoarea calculat a lui Rt pe baza rezultatelor încerc rilor asupra p mântului
(Rt;cal)med valoarea medie a lui Rc;cal
(Rt;cal)min valoarea minim a lui Rc;cal
Rt;d valoarea de calcul a rezisten ei la trac iune a unui pilot sau a unui grup de pilo i
(cap.7)
Rt;d valoarea de calcul a rezisten ei la smulgere a structurii unui ancoraj (cap.8)
Rt;k valoarea caracteristic a rezisten ei la trac iune a unui pilot sau a unui grup de pilo i
Rt;m valoarea m surat a lui Rt în una sau mai multe înc rc ri de prob pe pilo i
(Rt;m)med valoarea medie a lui Rt,m
(Rt;m)min valoarea minim a lui Rt,m
Rtr;d valoarea de calcul a rezisten ei pilotului înc rcat transversal
Sdst;d valoarea de calcul a for ei curentului destabilizatoare în teren
Sdst;k valoarea caracteristic a for ei curentului destabilizatoare în teren
s tasarea total
s0 tasarea instantanee (imediat )
s1 tasarea de consolidare
s2 tasarea prin curgere lent (tasare secundar )
Td valoarea de calcul a rezisten ei la forfecare dezvoltat asupra p r ii unei structuri
în contact cu terenul
u presiunea apei din pori
udst;d valoarea de calcul a presiunii totale destabilizatoare a apei din pori
U perimetrul sec iunii transversale a pilotului
V ac iunea vertical sau componenta vertical a unei ac iuni totale aplicat la baza
funda iei de suprafa
Vd valoarea de calcul a lui V
V’d valoarea de calcul a ac iunii verticale efective sau componenta normal a
rezultantei ac iunilor efective aplicate asupra bazei funda iei de suprafa
Vdst;d valoarea de calcul a ac iunii verticale destabilizatoare
Vdst;k valoarea caracteristic a ac iunii verticale destabilizatoare
Xd valoarea de calcul a propriet ii unui material
Xk valoarea caracteristic a propriet ii unui material
6
z distan a vertical
Litere GRECEŞTI


înclinarea fa de orizontal a bazei funda iei de suprafa

unghiul taluzului fa de orizontal (cap 6)
unghiul pantei terenului în spatele unui zid (se consider pozitiv când este în

sus) (cap 9)

unghiul de înclinare a lui Q fa de vertical (cap 6)
d valoarea de calcul a lui 

unghi de frecare la interfa a structur -teren (cap 9)
a

unghiul de frecare la interfa a funda ie – teren, în planul bazei
'
greutatea volumic a p mântului
a
greutatea volumic submersat
b
coeficient par ial pentru ancoraje
c'
coeficient par ial pentru rezisten a pe baz a unui pilot
cu
coeficient par ial pentru coeziunea efectiv
E
coeficient par ial pentru coeziunea nedrenat
f
coeficient par ial pentru efectul unei ac iuni
coeficient par ial pentru ac iuni, care ine cont de posibilitatea unor abateri
F
nefavorabile ale valorilor ac iunilor prin raport cu valorile lor reprezentative
G
coeficient par ial pentru o ac iune
G;dst
coeficient par ial pentru o ac iune permanent
G;stb
coeficient par ial pentru o ac iune permanent destabilizatoare
l
coeficient par ial pentru o ac iune permanent stabilizatoare
m
coeficient de importan în func ie de durata de existen a lucr rii de sus inere
coeficient par ial pentru un parametru al p mântului (o proprietate a
m;i
materialului)
M
coeficient par ial pentru un parametrul al p mântului în stratul i
coeficient par ial pentru un parametru al p mântului care ine cont de
Q
incertitudinile asupra modelului
qu
coeficient par ial pentru o ac iune variabil
R
coeficient par ial pentru rezisten a la compresiune monoaxial
R;d
coeficient par ial pentru o rezisten
R;e
coeficient par ial care ine cont de incertitudinile asupra modelului de rezisten
R;h
coeficient par ial pentru rezisten a p mântului
R;v
coeficient par ial pentru rezisten a la alunecare
s
coeficient par ial pentru capacitate portant
S;d
coeficient par ial pentru rezisten a prin frecare pe suprafa a lateral a unui pilot
Q;dst
coeficient par ial pentru incertitudinile în modelarea efectelor ac iunilor
coeficient par ial pentru o ac iune destabilizatoare care provoac o cedare
Q;stb
hidraulic
t
coeficient par ial pentru o ac iune stabilizatoare care se opune ced rii hidraulice
w
coeficient par ial pentru rezisten a total a unui pilot
greutatea volumic a apei
7
’ coeficient par ial pentru unghiul de frecare intern (se aplic la tg ’)


coeficient par ial pentru greutatea volumic a p mântului
unghiul de rotire a bazei funda iei fa de orizontal sau înclinarea paramentului

zidului de sprijin
stb;d
factor pentru convertirea de la valoarea caracteristic la valoarea reprezentativ
'h;0
valoarea de calcul pentru efortul total vertical stabilizator
(z)
componenta orizontal a presiunii efective a p mântului în stare de repaus
(z)
efortul normal asupra unei lucr ri de sus inere la adâncimea z

efort tangen ial în lungul unei lucr ri de sus inere la adâncimea z
'
unghiul de frecare intern
 ′d valoarea de calcul a lui '

unghiul de frecare intern în termeni de eforturi efective
cv
cv;d valoarea de calcul a lui cv
unghiul de frecare intern la starea critic
 coeficient de corelare în func ie de num rul de pilo i încerca i sau profilelor de

stratifica ie
μ coeficient de frecare
1.4 Documente normative de referin
1. SR EN 1990:2004 Eurocod: Bazele proiect rii structurilor
2. SR EN 1990:2004/NA:2006 Eurocod: Bazele proiect rii structurilor. Anexa na ional
3. SR EN 1991-1-1:2004 Eurocod 1: Ac iuni asupra structurilor. Partea 1-1: Ac iuni

generale. Greut i specifice, greut i proprii, înc rc ri utile pentru cl diri
4. SR EN 1991-1-1:2004/NA:2006 Eurocod 1: Ac iuni asupra structurilor. Partea 1-1:

Ac iuni generale. Greut i specifice, greut i proprii, înc rc ri utile pentru cl diri.
Anexa Na ional
5. SR EN 1997-1:2004 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic . Partea 1: Reguli generale
6. SR EN 1997-1:2004/NB:2008 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic . Partea 1: Reguli

generale. Anexa Na ional
7. SR EN 1997-1:2004/AC:2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic Partea 1: Reguli

generale
8. SR EN 1997-2:2007 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic . Partea 2: Investigarea i

încercarea terenului.
9. SR EN 1997-2:2007/NB:2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic . Partea 2: Investigarea

i încercarea terenului. Anexa Na ional
10. SR EN 1997-2:2007/AC:2010 Eurocod 7: Proiectare geotehnic . Partea 2: Investigarea

şi încercarea terenului
8
11. SR EN 1998-1:2004 Eurocod 8. Proiectarea structurilor pentru rezisten a la cutremur.
Partea 1. Reguli generale, ac iuni seismice i reguli pentru cl diri
12. SR EN 1998-1:2004/NA: 2008 Eurocod 8. Proiectarea structurilor pentru rezisten a la

cutremur. Partea 1. Reguli generale, ac iuni seismice i reguli pentru cl diri. Anexa
Na ional
13. SR EN 1998-1:2004/AC:2010 Eurocod 8. Proiectarea structurilor pentru rezisten a la

cutremur. Partea 1. Reguli generale, ac iuni seismice i reguli pentru cl diri
14. SR EN 1998-5:2004 Eurocod 8. Proiectarea structurilor pentru rezistena a la cutremur.

Partea 5. Funda ii, structuri de sus inere i aspecte geotehnice.
15. SR EN 1998-5:2004/NA:2007 Eurocod 8. Proiectarea structurilor pentru rezistena a la

cutremur. Partea 5. Funda ii, structuri de sus inere i aspecte geotehnice. Anexa
Na ional
16. SR EN 1537:2004 Execu ia lucr rilor geotehnice speciale. Ancoraje în teren
17. SR EN ISO 14688-1:2004. Cercet ri i încerc ri geotehnice. Identificarea i clasificarea

p mânturilor. Partea 1: Identificare i descriere
18. SR EN ISO 14688-1:2004/AC:2006 Cercet ri i încerc ri geotehnice. Identificarea i

clasificarea p mânturilor. Partea 1: Identificare i descriere.
19. SR EN ISO 14688-2:2005 Cercet ri i încerc ri geotehnice. Identificarea i clasificarea

p mânturilor. Partea 2: Principii pentru o clasificare
20. SR EN ISO 14688-2:2005/AC:2007 Cercet ri i încerc ri geotehnice. Identificarea i

clasificarea p mânturilor. Partea 2: Principii pentru o clasificare
21. NP 045 Normativ privind încercarea în teren a pilo ilor de prob şi a pilo ilor din
funda ii
22. NP 074 Normativ privind documenta iile geotehnice pentru construc ii
23. NP 112 Normativ privind proiectarea funda iilor de suprafa
24. NP 114 Normativ privind proiectarea geotehnic a ancorajelor în teren
25. NP 120 Normativ privind cerin ele de proiectare, execu ie i monitorizare a excava iilor
adânci în zone urbane
26. NP 122 Normativ privind determinarea valorilor caracteristice i de calcul ale

parametrilor geotehnici
27. NP 123 Normativ privind proiectarea geotehnic a funda iilor pe pilo i
28. NP 124 Normativ privind proiectarea geotehnic a lucr rilor de sus inere
9
29. NP 125 Normativ privind fundarea construc iilor pe p mânturi sensibile la umezire
colapsibile
30. NP 126 Normativ privind fundarea construc iilor pe p mânturi cu umfl ri i contrac ii
mari
31. NP 134 Normativ privind proiectarea geotehnic a lucr rilor de epuizmente
10
CAPITOLUL 2.
EVALUAREA RISCULUI GEOTEHNIC
În proiectarea geotehnic , înainte de a se stabili programul de investiga ii geotehnice, este

necesar o evaluare a riscului pe care le prezint lucrarea care urmeaz a se proiecta.
În acest sens, NP 074 introduce trei Categorii geotehnice asociate cu riscul geotehnic,
considerat ca fiind redus în cazul Categoriei geotehnice 1, moderat în cazul Categoriei
geotehnice 2 i mare în cazul Categoriei geotehnice 3. În normativ este recomdandat o
metodologie care faciliteaz încadrarea lucr rii în una din cele trei Categorii geotehice.
În aceast metodologie, pentru definirea riscului geotehnic sunt lua i în considerare cinci
factori: condi iile de teren, apa subteran , clasa de importan a construc iei, vecin t ile i
zona seismic .
Condițiile de teren sunt grupate în trei categorii, dup cum urmeaz :
(a) Terenuri bune, conform tabelului 2.1
Tabelul 2.1. Terenuri bune

Nr.
Tipul de teren
crt.
Blocuri, bolov nişuri şi pietrişuri, con inând mai pu in de 40% nisip şi mai pu in de
1 30% argil , în condi iile unei stratifica ii practic uniforme şi orizontale (având
înclinarea mai mic de 10%)
P mânturi nisipoase, inclusiv nisipuri pr foase, îndesate, în condi iile unei
2
stratifica ii practic uniforme şi orizontale
şi prafuri, având e<0.7 şi IC0.75, în condi iile unei stratifica ii practic uniforme şi
P mânturi fine cu plasticitate redus (IP<10%): nisipuri argiloase, prafuri nisipoase
3
orizontale
nisipoase-argiloase, având e<1.0 şi IC0.75, în condi iile unei stratifica ii practic

P mânturi fine cu plasticitate medie (10%<IP<20%): nisipuri argiloase, prafuri
4
uniforme şi orizontale
P mânturi fine cu plasticitate mare (IP>20%): argile nisipoase, argile pr foase şi
5 argile, având e<1.1 şi IC0.75, în condi iile unei stratifica ii practic uniforme şi
orizontale
Roci stâncoase şi semistâncoase în condi iile unei stratifica ii practic uniforme şi
6
orizontale
Umpluturi compactate realizate conform unor documenta ii de execu ie (caiete de
7
sarcini) controlate calitativ de unit i autorizate
Orice combina ie între stratifica iile precizate la Nr. crt. 1÷6
8
NOTĂ: Se excepteaz de la încadrarea la pct. 4 şi 5 p mânturile sensibile la umezire, identificate conform
normativului NP 125, iar la pct. 5 p mânturile argiloase cu umfl ri şi contrac ii mari, identificate conform
normativului NP 126.
11
(b) Terenuri medii, conform tabelului 2.2
Tabelul 2.2. Terenuri medii

Nr.
Tipul de teren
crt.
P mânturi nisipoase, inclusiv nisipuri pr foase, de îndesare medie, în condi iile
1
unei stratifica ii practic uniforme şi orizontale (având înclinarea mai mic de 10%)
P mânturi fine cu plasticitate redus : nisipuri argiloase, prafuri nisipoase şi prafuri,
2 având e<0.7 şi 0.5<IC<0.75, în condi iile unei stratifica ii practic uniforme şi
orizontale
P mânturi fine cu plasticitate medie: nisipuri argiloase, prafuri nisipoase-argiloase,
3 având e<1.0 şi 0.5<IC<0.75, în condi iile unei stratifica ii practic uniforme şi
P mânturi fine cu plasticitate mare(Ip 20%): argile nisipoase, argile pr foase şi

orizontale
4 argile, având e<1.1 şi 0.5<IC<0.75, în condi iile unei stratifica ii practic uniforme
şi orizontale
P mânturi loessoide apar inând grupei A de p mânturi sensibile la umezire definite
5
conform normativului NP 125
Umpluturi de provenien cunoscut , con inând materii organice sub 6 %, realizate
6
organizat, sau având o vechime mai mare de 10-12 ani şi necompactate ini ial.
(c) Terenuri dificile, conform tabelului 2.3
Tabelul 2.3. Terenuri dificile

Nr.
Tipul de teren
crt.
1 P mânturi nisipoase, inclusiv nisipuri pr foase, în stare afânat
2 P mânturi nisipoase saturate susceptibile de lichefiere sub ac iuni seismice
3 P mânturi fine având Ic<0.5
4 P mânturi loessoide apar inând grupei B de p mânturi sensibile la umezire definite
conform normativului NP 125
5 P mânturi argiloase cu umfl ri şi contrac ii mari, identificate conform normativului
NP 126
6 P mânturi cu con inut ridicat de materii organice (peste 6 %),
7 Terenuri în pant cu poten ial de alunecare
8 Umpluturi din p mânt executate necontrolat cu o vechime sub 10 ani
9 Umpluturi din resturi menajere, indiferent de vechime
Apa subterană. Pentru definirea categoriei geotehnice se disting 3 situa ii:

a) excava ia nu coboar sub nivelul apei subterane, nu sunt necesare epuismente;
b) excava ia coboar sub nivelul apei subterane, se prev d lucr ri normale de epuizmente
directe sau de drenaj, f r riscul de a influen a nefavorabil structuri al turate;
c) excava ia coboar sub nivelul apei subterane, în condi ii hidrogeologice excep ionale,
impunând lucr ri de epuismente cu caracter excep ional.
Clasificarea construcțiilor după importanță. Se utilizeaz clasificarea în patru categorii de

importan în conformitate cu Codul de proiectare seismic – partea 1, P100-1:
a) excep ional ,
b) deosebit ,
12
c) normal ,
d) redus .
Vecinătățile. Se au în vedere construc iile i re elele subterane aflate în vecin tate, care pot fi
afectate de realizarea excava iilor, a epuizmentelor i a lucr rilor de infrastructur aferente
construc iei care se proiecteaz . Din punctul de vedere al riscului pentru vecin t i se disting
trei situa ii:
a) risc inexistent;
b) risc moderat;
c) risc major.
Zona seismică. În proiectarea geotehnic sunt luate în considerare trei tipuri de zone seismice
diferen iate în func ie de valoarea accelere iei terenului pentru proiectare ag, a a cum este
 zona cu ag ≥ 0,25g
definit în codul P 100-1, dup cum urmeaz :
 zona cu ag = (0.15 … 0.25)g

 zona cu ag < 0,15g
Exemplificarea metodologiei din NP 074 are în vedere cl dirile. Pentru lucr rile inginere ti
cum sunt drumurile, podurile, tunelurile, construc iile hidrotehnice .a., încadrarea lucr rii în
una din cele trei categorii geotehnice i, ca atare, asocierea acesteia cu riscul geotehnic,
trebuie s se bazeze în primul rând pe condi iile de teren i pe cele privind apa subteran , dar
i pe experien a lucr rilor similare.
În continuare se dau câteva exemple privind încadrarea unor lucr ri inginere ti în categoriile
 un tunel construit într- roc tare, nefracturat , poate fi încadrat în Categoria geotehnic 2,
geotehnice:
în vreme ce acela i tunel construit într-o argil moale sau într-un teren foarte permeabil
 excava iile i rambleurile în terenuri bune sau medii, f r poten ial de alunecare, pot fi
poate fi încadrat în Categoria geotehnic 3.
încadrate în Categoria geotehnic 2, în vreme ce acelea i lucr ri realizate pe

amplasamente susceptibile de instabilitate, pot fi încadrate în Categoria geotehnic 3.
NP 074 stipuleaz c încadrarea preliminar a unei lucr ri în una din cele trei Categorii
geotehnice, care în mod normal trebuie s se fac înainte de investigarea terenului de fundare,
poate fi ulterior schimbat , ca urmare a rezultatelor investig rii terenului. Totodat , nu este
necesar s se trateze întreaga lucrare în concordan cu exigen ele categoriei cele mai ridicate.
Astfel, la construirea unei piste de avia ie de 2500 m, din care 2200 m în s p tur de
adâncime mic iar 300 m într-o umplutur care atinge 28 m, a ezat pe un teren foarte
compresibil, zona în s p tur se va încadra în Categoria geotehnic 2 iar zona de umplutur în
Categoria geotehnic 3.
13
CAPITOLUL 3.
INVESTIGAREA TERENULUI
NP 074 arat c investigarea terenului de fundare se efectueaz în conformitate cu prevederile

SR EN 1997-2.
Standardul SR EN 1997-2 se refer doar la încerc rile în laborator i pe teren utilizate în mod
curent i, de regul , pe p mânturi saturate. De asemenea, prevederile standardului se aplic în
principal la proiecte încadrate în Categoria geotehnic 2.
Principalele etape ale investig rii terenului sunt:

a. stabilirea programului lucr rilor de investigare
b. efectuarea de încerc ri pe teren în p mânturi i roci
c. efectuarea de încerc ri în laborator pe p mânturi i roci.
În anexa E din NP 074 sunt preluate, cu titlul de exemplificare, recomand rile din SR EN
1997-2 privind interspa iile i adâncimea investiga iilor. Recomand rile men ionate nu
acoper toate situa ile care se pot întâlni în practic , dar pot servi ca baz pentru stabilirea
programului de investigare în alte situa ii.
În tabelul 3.1 sunt date recomand rile din NP 074 privind investigarea terenului de fundare
prin încerc ri pe teren.
Tabelul 3.1 Recomandări din NP 074 privind investigarea terenului de fundare prin
încercări pe teren
7.1.1 Tipul de teren Categoria geotehnic 2 Categoria geotehnic 3

Încerc rile recomandate pentru
SPT
Categoria 2, precum şi, suplimentar:
Nisipuri şi nisipuri cu pietriş DP
DMT
CPT
PLT
Categoria 2, precum şi, suplimentar:
SPT
P mânturi fine de consisten CPTU
DP
ridicat (IC>0,5) DMT
CPT
PMT
PLT
P mânturi fine de consisten Categoria 2, precum şi, suplimentar:
SPT
sc zut (IC<0,5) şi cu CPTU
DP
con inut de materii organice DMT
CPT
mai mare de 6% FVT
PLT
SPT Încerc rile recomandate pentru
P mânturi sensibile la
DP Categoria 2, precum, şi suplimentar:
umezire (PSU)
CPT PLT - în sondaj deschis, cu inundare
LEGENDĂ: SPT - încercare de penetrare standard; DP - încercarea de penetrare dinamic ; CPT - incercare de
penetrare cu con; CPTU - incercare de penetrare cu piezocon; PMT - încercare cu presiometrul; DMT - incercare
cu dilatometrul plat (Marchetti); FVT - încercare cu scizometrul de şantier; PLT - încercarea de înc rcare cu
placa
14
În tabelul 3.2 sunt date cerin ele din NP 074 privind minimul de încerc ri în laborator.
Tabelul 3.2 Cerințe din NP 074 privind minimul de încercări în laborator

Categoria de
p mânt Categoria Categoria Categoria
(SR EN ISO geotehnic 1 geotehnic 2 geotehnic 3
14688-2)
P mânturi - granulozitate - granulozitate - granulozitate
foarte grosiere - umiditate - umiditate
şi grosiere - greutate specific
exceptând - compozi ie mineralogic şi grad
nisipurile de alterare1)
- parametrii rezisten ei la forfecare1)
Nisipuri - granulozitate - granulozitate - granulozitate
- umiditate - umiditate
- caracteristici de - caracteristicile de compactare
compactare (Proctor)1)
(Proctor)1) - greutate specific
- coeficientul de - coeficientul de permeabilitate1)
permeabilitate1) - greutatea volumic 1)
- grad de îndesare1)
- parametrii rezisten ei la forfecare
pe probe aduse la porozitatea
natural 1)
- rezisten a la lichefiere2)
- modulul dinamic de deforma ie
transversal , G şi frac iunea din
amortizarea critic , D4)
P mânturi fine - granulozitate Aceleaşi ca la Categoria Aceleaşi ca la Categoria
- greutate volumic geotehnică 1, precum şi, geotehnică 2, precum şi,
- umiditate suplimentar: suplimentar:
- limite de - modulul de deforma ie - greutatea specific
plasticitate edometric - presiunea de preconsolidare
- parametrii rezisten ei - coeficientul de consolidare
la forfecare primar
- caracteristicile de - parametrii rezisten ei la forfecare
compactare (Proctor)1) exprima i în func ie de eforturile
- coeficientul de efective şi de eforturile totale
permeabilitate1) - coeficientul presiunii în stare de
repaus3)
- modulul dinamic de deforma ie
transversal , G şi frac iunea din
amortizarea critic , D4)
P mânturi cu Aceleaşi ca la Aceleaşi ca la Aceleaşi ca la p mânturile fine,
con inut în p mânturile fine p mânturile fine, precum şi, suplimentar:
carbonat de precum şi, suplimentar: - con inutul în CaCO3
calciu - con inutul în CaCO3 - umflarea liber 5)
(marnoase) - presiunea de umflare 5)
P mânturi Aceleaşi ca la Aceleaşi ca la Aceleaşi ca la p mânturile fine,

sensibile la p mânturile fine şi în p mânturile fine, precum şi, suplimentar:
umezire mod suplimentar: precum şi, suplimentar: - încerc ri în edometru pe probe la
(PSU) - încerc ri în - încerc ri în edometru umiditatea natural şi pe probe
edometru pe probe pe probe la umiditatea inundate
15
Categoria de
p mânt Categoria Categoria Categoria
(SR EN ISO geotehnic 1 geotehnic 2 geotehnic 3
14688-2)
la umiditatea natural şi pe probe - parametrii rezisten ei la forfecare
natural şi pe probe inundate pe probe inundate
inundate - parametrii rezisten ei - încerc ri în triaxial cu umezire şi
la forfecare pe probe drum de efort impus 1)
inundate
P mânturi cu Aceleaşi ca la Aceleaşi ca la Aceleaşi ca la p mânturile fine,
umfl ri şi p mânturile fine p mânturile fine, precum şi, suplimentar:
contrac ii mari precum şi, suplimentar: - umflarea liber
(PUCM) - umflarea liber - limita de contrac ie
- limita de contrac ie - presiunea de umflare
- presiunea de umflare - c ldura maxim de umezire
- curba de contrac ie
P mânturi cu Aceleaşi ca la Aceleaşi ca la p mânturile fine,
con inut ridicat p mânturile fine, precum şi, suplimentar:
de materii precum şi, suplimentar: - con inutul în materii organice
organice (peste - con inutul în materii - indicele de compresiune
---
6%) şi organice - coeficientul de consolidare
consisten - coeficientul de secundar
sc zut (IC < consolidare primar
0,5)
Observa ii:
1. Încerc ri care se execut în anumite situa ii, cerute de specificul construc iei.
2. Numai pentru nisipuri fine şi nisipuri pr foase saturate pe amplasamente cuprinse în zonele seismice
având a g ≥ 0,15 g (conform codului P 100-1).
3. În cazul lucr rilor de sus inere a s p turilor cu adâncimea D > 6 m.
4. Numai pe amplasamente situate în zonele seismice având ag ≥ 0,15 g (conform codului P 100-1).
5. Când apare posibil decopertarea straturilor cu con inut în carbonat de calciu.
Exigen ele asupra investiga iilor exprimate în func ie de Categoria geotehnic sunt date în
Tabelul 3.3
Tabelul 3.3 Exigențele asupra investigațiilor exprimate în funcție de Categoria geotehnică

Categoria Geotehnică 1 Categoria Geotehnică 2 Categoria Geotehnică 3
Sondaje deschise şi/sau Investiga ii de rutin Investiga iile
foraje de recunoaştere cuprinzând sondaje men ionate la Categoria
Investiga ii
geotehnic 2 şi, în plus,

geotehnice
a terenului cu prelevare deschise, foraje cu

de eşantioane în vederea prelevarea de eşantioane şi încerc ri cu caracter
identific rii în laborator a m surarea nivelului apei special în laborator şi pe
naturii şi st rii subterane, încerc ri în teren.
p mântului. laborator şi, eventual,
încerc ri pe teren.
În standardul SR EN 1997-2/NB este dat o list a standardelor i documentelor normative

române ti con inând informa ii complementare care pot fi utilizate la aplicarea standardului
SR EN 1997-2.
16
CAPITOLUL 4.
ELABORAREA STUDIULUI GEOTEHNIC
Studiul geotehnic reprezint documenta ia geotehnic de baz utilizat în practica de

proiectare geotehnic în conformitate cu prevederile NP 074.
Un studiu geotehnic trebuie s cuprind dou capitole principale:

a) prezentarea informa iilor geotehnice
b) evaluarea informa iilor geotehice
Evaluarea informa iilor geotehnice include recomand ri asupra sistemului de fundare.
Documenta iile geotehnice se clasific , în func ie de etapele de proiectare, dup cum urmeaz :
- Studiu geotehnic preliminar pentru Studiul de prefezabilitate (S.PF.) al lucr rii

- Studiu geotehnic (SG) pentru studiul de fezabilitate (S.F.) al lucr rii sau pentru proiectul
tehnic (P.Th.), parte a D.T.A.C. sau pentru proiect în faza unic (SG-U)
- Studiu geotehnic de detaliu (SG-D) pentru proiectarea la faza de detalii de execu ie (D.E.)
- Raport de monitorizare geotehnic a execu iei
- Expetiz geotehnic
Conform NP 074 este obligatoriu ca studiile geotehnice de tip SG, SG-U i SG-D s fie
verificate de c tre un verificator de proiecte atestat în domeniul Af.
17
CAPITOLUL 5.
ELEMENTE ALE PROIECTĂRII GEOTEHNICE
Normativele de proiectare în domeniul ingineriei geotehnice au la baz metoda semi-

probalistic a st rilor limit .
 st ri limit ultime (SLU)

În conformitate cu standardul SR EN 1990:2002, se utilizeaz dou tipuri de st ri limit :
 st ri limit de exploatare (serviciu) (SLE)
Stările limită ultime sunt cele care au în vedere siguran a oamenilor şi a construc iilor şi sunt
asociate cu pr buşirea sau alte forme similare de cedare structural .
Sările limtă de exploatare (serviciu) sunt cele care au în vedere exploatarea normal şi
confortul oamenilor, corespunzând stadiilor dincolo de care înceteaz a mai fi îndeplinite
cerin ele puse de exploatarea construc iei în ansamblu sau a unei p r i din construc ie.
În cele ce urmeaz se dau trei exemple în care st rile limit sunt induse de comportarea
terenului de fundare.
În fig. 5.1 starea limită ultimă a unei structuri în cadre fundat pe radier este atins prin
cedarea terenului de fundare.
În fig. 5.2 starea limită ultimă a aceleiaşi structuri, având îns funda ii izolate sub stâlpi, se
produce pe seama unor tas ri diferen iale excesive, produse, de pild , prin prezen a unei pungi
de p mânt foarte compresibil sub unul din stâlpi, neindentificat la investigarea terenului de
fundare.
Figura 5.1 – Structuri de beton armat în cadre, cu fundație pe radier general
18
Figura 5.2 – Structură de beton armat în cadre, cu fundații izolate sub stâlpi
În fig. 5.3 starea limită de exploatare (serviciu) a halei industriale cu o deschidere este atins
în situa ia în care tasarea diferen ial mare împiedic func ionarea podurilor rulante cu care
este echipat hala. Întrucât hala reprezint un sistem static determinat, având fermele
articulate în stâlpi, tasarea diferen ial nu este de natur s induc o stare limit ultim în
structur , dup cum se întâmpla în exemplul 5.2.
Figura 5.3 – Hală industrială cu structură static determinată
5.1 Situa ii de proiectare
SR EN 1997-1 impune luarea în considerare în proiectarea geotehnic a aşa numitelor situaţii

de proiectare, care trebuie astfel alese încât s acopere toate condi iile care pot ap rea pe
parcursul execu iei şi exploat rii construc iilor. În SR EN 1990, situa ia de proiectare este
definit drept un set de condi ii fizice reprezentând condi iile reale întâlnite într-un anumit
interval de timp, pentru care proiectarea demonstreaz c st rile limit relevante nu sunt
dep şite. Sunt, de asemenea, definite diferitele situaţii de proiectare care corespund st rilor
limit ultime şi de exploatare.
Trebuie avute în vedere situaţiile de proiectare pe termen scurt şi pe termen lung.
Un criteriu principal pentru luarea în considerare a factorului timp în definirea situaţiei de

proiectare îl reprezint permeabilitatea p mântului. Astfel, în cazul în care permeabilitatea
19
p mântului saturat este redus , iar timpul necesar pentru disiparea presiunilor apei din pori
induse de realizarea construc iei este mare în compara ie cu durata execu iei, pentru
verificarea la starea limit ultim situaţiile de proiectare trebuie s se refere atât la condi iile
nedrenate cât şi la cele drenate.
La situaţiile de proiectare pe termen scurt, condi iile nedrenate vor fi hot râtoare în cazul
p mânturilor argiloase, de consisten redus sau medie, deoarece disiparea în timp a presiunii
apei din pori este înso it de o creştere a rezisten ei la forfecare a p mântului.
Condi iile drenate pot fi hot râtoare în cazul excava iilor în p mânturi argiloase de consisten
ridicat , când disiparea în timp a presiunii negative a apei din pori generat de excava ie este
înso it de o reducere a rezisten ei la forfecare a p mântului.
5.2 Proiectarea geotehnic prin calcul
Potrivit cu SR EN 1997-1, este indicat s se evite apara ia st rilor limit prin verific ri cu una
 utilizarea calculelor
din urm toarele metode sau printr-o combina ie între acestea:
 adoptarea unor m suri prescriptive

 încerc ri pe modele experimentale sau înc rc ri de prob la scara 1:1 (ca de
 o metod observa ional

exemplu înc rc rile pilo ilor sau ancorajelor)
În cuprinsul prezentului ghid va fi abordat doar proiectarea geotehnic prin calcul.
Factorii care intervin în proiectarea geotehnic prin calcul sunt:

- ac iunile, care pot fi înc rc ri impuse sau deplas ri impuse;
- propriet ile p mânturilor şi rocilor care alc tuiesc terenul de fundare, precum şi
propriet ile materialelor de construc ie;
- valorile limit ale deforma iilor, deschiderii fisurilor, vibra iilor etc;
- modelele de calcul asociate cu st rile limit ultime şi de exploatare, în m sur s
anticipeze efectul ac iunilor asupra rezisten ei şi deforma iei terenului, corespunzând
cu diferitele situaţii de proiectare.
Valorile de calcul ale ac iunilor şi rezisten elor materialelor precum şi ale ac iunilor difer în
func ie de st rile limit la care se aplic : st ri limit ultime (sub ac iuni permanente sau
tranzitorii) şi st ri limit de exploatare.
Proiectarea geotehnică prin calcul reprezint metoda de proiectare curent utilizat . Totuşi,
SR EN 1997-1 atrage aten ia proiectantului asupra faptului c recunoaşterea condi iilor de
teren depinde de volumul şi de calitatea investig rii terenului de fundare. Aceast
recunoaştere, precum şi controlul calit ii execu iei lucr rilor, sunt mai importante
pentru satifacerea cerin elor fundamentale decât precizia în modelele de calcul şi în
coeficien ii par iali.
Modelul de calcul poate fi un model analitic, un model bazat pe o rela ie semi-empiric sau un
model numeric. În SR EN 1997-1 nu sunt prescrise modelele de calcul de asociat diferitelor
st ri limit , dar în anexele informative se întâlnesc modele de calcul analitice sau bazate pe
20
rela ii empirice. Modelele numerice de calcul, bazate pe elemente finite, diferen e finite ş.a.,
sunt recunoscute ca atare în SR EN 1997-1, f r a fi îns detaliate sau ilustrate în vreun fel.
Atunci când, pentru o anumit stare limit , nu exist un model de calcul demn de încredere,
SR EN 1997-1 permite s se efectueze calculul pentru o alt stare limit , folosind coeficien i
par iali care s asigure c dep şirea st rii limit considerate este suficient de improbabil .
Un principiu enun at în SR EN 1997-1 arat c orice model trebuie fie să fie exact, fie să
conducă la rezultate de partea siguranţei. Se poate întâmpla ca un model de calcul s prezinte
o anumit încertitudine sau s induc o eroare sistematic . În acest caz, pentru creşterea
siguran ei, rezultatele ob inute prin utilizarea modelului pot fi modificate prin aplicarea unui
coeficient de model. Aceşti coeficienţi de model pot fi aplica i asupra efectelor ac iunilor sau
asupra rezisten elor. Un alt principiu enun at în SR EN 1997-1 este acela c dacă în calcul se
utilizează o relaţie empirică, trebuie stabilit cu claritate că aceasta este relevantă pentru
condiţiile de teren prevalente pe amplasament.
5.2.1. Acţiuni
Ac iunile datorate structurilor se iau din CR 0. Ac iunile pot fi înc rc ri aplicate asupra
terenului sau deplas ri sau accelera ii impuse de teren asupra structurii sau de structur asupra
terenului. Dup natura lor, înc rc rile pot fi permanente, variabile sau accidentale.
5.2.2. Proprietăţile terenului
Propriet ile maselor de p mânt şi de roc , utilizate în calcule drept parametri geotehnici,
trebuie ob inute pe baza rezultatelor încerc rilor (fie pe cale direct , fie prin corelare), pe cale
teoretic , pe cale empiric sau pe baza altor date pertinente.
Exemple privind utilizarea unor asemenea date pertinente le constituie ob inerea parametrilor
geotehnici de deformabilitate prin calcul invers, pornind de la tas ri m surate, sau ai
parametrilor de rezisten , pornind de la suprafe e de cedare reconstituite la funda ii de
suprafa sau la taluzuri.
În paragraful 5.3 al prezentului capitol se abordeaz problema stabilirii valorilor caracteristice

i de calcul ale parametrilor geotehnici
5.2.3. Stări limite ultime
SR EN 1997-1 deosebeşte cinci tipuri diferite de st ri limit ultime pentru care se folosesc
 pierderea echilibrului structurii sau terenului considerat ca un corp rigid, în care

denumirile prescurtate date în SR EN 1990:
rezistenţele materialelor structurii şi ale terenului nu aduc o contribuţie importantă la

asigurarea rezistenţei (EQU)
(În fig. 5.4, se prezint un zid de sprijin de greutate fundat pe stânc . R sturnarea zidului sub
 cedarea internă sau deformaţia excesivă a structurii sau elementelor de structură, cum
efectul împingerii p mântului este o stare limit ultim de tip EQU.)
sunt de exemplu tălpile de fundaţii, piloţii sau pereţii de subsol, în care rezistenţa
 cedarea sau deformaţia excesivă a terenului, în care rezistenţa pământurior sau a rocilor
materialelor contribuie semnificativ la asigurarea rezistenţei (STR);
contribuie în mod semnificativ la asigurarea rezistenţei (GEO);
21
 pierderea echilibrului structurii sau a terenului provocată de subpresiunea apei (presiunea
 cedarea hidraulică a terenului, eroziunea internă şi eroziunea regresivă, sub efectul

arhimedică) sau de alte acţiuni verticale (UPL);
gradienţilor hidrulici (HYD).
Figura 5.4 – Zid de sprijin de greutate fundat pe stâncă
Coeficien ii par iali pentru st rile limit STR şi GEO
Utilizarea unor coeficien i par iali de siguran diferen ia i reprezint una dintre
caracteristicile principale ale metodei semi-probabilistice la st ri limit , care st la baza
proiect rii structurilor cu utilizarea Eurocodurilor.
Pentru st rile limit STR şi GEO sunt utilizate trei grupe de coeficien i par iali (de siguran ):
- pentru ac iuni (F) şi efectele ac iunilor (E)
- pentru parametrii p mântului (M)
- pentru rezisten e (R)
 la F şi E în func ie de natura ac iunilor (permanente sau variabile)

Pentru fiecare din cele trei grupe, se definesc coeficien i par iali (de siguran ) astfel:
 la M în func ie de parametrul geotehnic

 la R în func ie de structura geotehnic la care se aplic (funda ie de suprafa , pilot,
ancoraj în teren, terasament, taluz)
Tabelul 5.1 sintetizeaz tipurile de coeficien i par iali de siguran care intervin în st rile
limit STR şi GEO, cu indicarea simbolurilor şi a tabelelor din anexa A la SR EN 1997-1 i
SR EN 1997-1/NB în care se g sesc valorile acestora.
22
Tabel 5.1 Coeficienţi parţiali de siguranță care intervin în stările limită STR şi GEO
Coeficien i par iali Simbol Seturi de valori
pentru ac iuni (F) sau efectele ac iunilor (E)
G
- permanente nefavorabile
A1, A2
favorabile
Q
în tab. A.3
- variabile nefavorabile
favorabile
’
pentru parametrii p mântului (M)
c
-
tangenta unghiului de frecare intern
cu
- coeziune efectiv (drenat ) M1, M2
qu
- coeziune nedrenat în tab A.4

- rezisten a la compresiune cu deformare lateral liber
de rezisten (R) pentru funda ii de suprafa

- greutate volumic
R;v
R1, R2, R3
R;h
- capacitate portant
în tab. A.5
de rezisten (R) pentru pilo i de îndesare
- alunecare
b
s
- pe baz
R1, R2, R3, R4
t
- pe suprafa a lateral (compresiune)
în tab A.6
s;t
- total /combinat (compresiune)
- pe suprafa a lateral (trac iune)
de rezisten (R) pentru pilo i fora i
b
s
- pe baz
R1, R2, R3, R4
t
în tab A.7
s;t
b
de rezisten pentru pilo i cu burghiu continuu (CFA)
s
- pe baz
R1, R2, R3, R4
t
în tab A.8
s;t
de rezisten (R) pentru ancoraje pretensionate
a;t
R1, R2, R3, R4
a;p
- temporar
în tab A.12
de rezisten (R) pentru lucr ri de sus inere
- permanent
R;v
R;h
- capacitate portant R1, R2, R3, R4
R;e
- rezisten a la alunecare în tab A.13
(R) pentru taluzuri şi pentru stabilitatea

- rezisten a p mântului
R;e
de rezisten
R1, R2, R3, R4
general
în tab A.14
- rezisten a p mântului
23
Verificarea la cedare în teren (GEO) şi în structur (STR)
În SR EN 1990 sunt date urm toarele defini ii:
 set de for e (înc rc ri) aplicate asupra structurii (ac iune direct )
acţiune (F)
 set de deforma ii impuse sau accelera ii cauzate, de exemplu, de schimb rile de

temperatur , varia ie de umiditate, tas ri diferen iale sau cutremure (ac iune indirect )
 efect al ac iunilor sau al ac iunii asupra elementelor structurale (de exemplu for
efect al acţiunii (E)
intern , moment încovoietor, for t ietoare, deforma ie) sau asupra întregii structuri
(de exemplu deplasare, rotire)
 rezistenţă (capacitate portantă, în englez resistance), aptitudinea unui element sau unei
Termenul de rezistenţă poate avea dou în elesuri:
componente a structurii, sau a unei sec iuni a unui element sau a unei componente a unei
structuri, de a rezista la ac iuni f r cedare mecanic , de exemplu rezisten la încovoiere,
 rezistenţă (a materialului: în englez strength), caracteristica mecanic a unui material,

rezisten la flambaj, rezisten la întindere
care arat capacitatea acestuia de a rezista la ac iuni, de obicei exprimat în unit i de efort.
La verificarea fa de cedare sau la deforma ii excesive în teren sau în structur , se impune

îndeplinirea urm toarei condi ii [2.5, SR EN 1997-1]:
(5.1)
unde Ed este valoarea de calcul a efectului tuturor ac iunilor iar Rd este valoarea de calcul a
rezisten ei (capacit ii portante a terenului şi/sau structurii).
Efectele ac iunii se definesc în func ie de ac iunea îns şi, de propriet ile terenului şi de datele
geometrice. Pentru stabilirea valorilor de calcul ale efectelor ac iunilor, coeficien ii par iali
pentru ac iuni se pot aplica fie asupra ac iunilor în ile (Frep) fie asupra efectelor ac iunilor (E)
[rela iile 2.6a i 2.6b, SR EN 1997-1]:
Ed = E{F Frep; Xk/M ; ad} (5.2a)
Ed = E E{Frep; Xk/M ; ad}. (5.2b)
unde F este coeficientul par ial pentru o ac iune, M este coeficientul par ial pentru proprietatea
materialului, E este coeficientul par ial pentru efectul unei ac iuni, Frep este valoarea
reprezentativ a unei ac iuni, Xk este valoarea caracteristic a propriet ii p mântului, ad este
valoarea de calcul a unei date geometrice.
Prin termenul Xk/M se introduc în calcul efectele ac iunilor geotehnice, ca de exemplu

împingerea p mântului.
Rezisten a (capacitatea portant ) a terenului depinde de rezisten a terenului Xk, câteodat de

ac iune, Frep (un exemplu de situa ie în care capacitatea portant depinde de ac iune îl
24
constituie funda ia de suprafa supus unei înc rc ri înclinate) şi de datele geometrice. Pentru
determinarea valorii de calcul a rezisten ei, Rd, sunt date formulele [2.7a, 2.7b i 2.7c, SR EN
1997-1], în care factorii sunt aplica i asupra propriet ii Xk a p mântului, asupra rezisten ei R
sau asupra amândorura.
Rd = R{F Frep; Xk/M; ad} (5.3a)
Rd = R{F Frep; Xk; ad}/R (5.3b)
Rd = R{F Frep; Xk/M; ad}/R (5.3c)
Abord ri de calcul
Din examinarea rela iilor 5.2 (a, b) şi 5.3 (a, b, c) rezult c acestea difer prin modul în care
sunt distribui i coeficien ii par iali de siguran între ac iuni (sau efectele ac iunilor),
propriet ile terenului şi rezisten e.
Coeficien ii par iali de siguran pot fi aplica i fie asupra sursei de incertitudine în proiectarea
geotehnic fie asupra rezultatelor calculelor, adic asupra efectelor ac iunilor şi capacit ii
portante. Astfel au rezultat abordările de calcul pe care SR EN 1997-1 le-a introdus în
proiectarea geotehnic . Acestea se exprim în mod simbolic prin combinarea seturilor de
coeficien i par iali pentru ac iuni şi efectele ac iunilor (A), pentru propriet ile materialului
(M) şi pentru rezisten e (R).
(F) sau efectele ac iunilor (E), reprezenta i prin simbolul A şi da i în tabelul A3 din anexa A,
De pild , setul A1 “+” M1 “+” R1 se interpreteaz astfel: coeficien ii par iali pentru ac iuni
se combin cu coeficien ii par iali (M) pentru parametrii de rezisten ai terenului,

reprezenta i prin simbolul M şi da i în tabelul A.4 din anexa A, şi cu coeficien ii par iali
pentru rezisten (R), reprezenta i prin simbolul R şi da i în tabelele A.5 şi A.6 din anexa A la
SR EN 1997-1.
Prin combinarea coeficien ilor par iali este posibil ca o ac iune geotehnic sau efectul unei
ac iuni incluz nd o ac iune geotehnic s includ dou seturi de coeficien i par iali: An“+” Mn.
Totodat , o rezisten geotehnic (capacitate portant ) va include întotdeauna dou seturi de
coeficien i par iali Mn“+” Rn.
Din tabelul A.4 dat în anexa A la SR EN 1997-1, rezult c în setul M1 to i coeficen ii par iali
pentru parametrii geotehnici sunt egali cu 1.0, adic valorile de calcul sunt egale cu valorile
caracteristice.
Abordarea de calcul 1
În acest abordare, coeficien ii par iali sunt aplica i la sursă, adic asupra valorilor
reprezentative ale ac iunilor şi asupra valorilor caracteristice ale parametrilor rezisten ei la
forfecare ai terenului, cu utilizarea expresiei (5.3a). Se excepteaz , totuşi, calculul pilo ilor
solicita i axial şi al ancorajelor, când se utilizeaz rela ia (5.3b).
25
Se deosebesc dou grup ri ale coeficien ilor par iali:
Gruparea 1: A1 “+” M1 “+” R1
Prin aceast grupare se urm reşte atingerea siguran ei fat de abaterile nefavorabile prin
raport cu valorile caracteristice ale ac iunilor sau efectului ac iunilor, în timp ce valorile de
calcul ale propriet ilor terenului sunt egale cu valorile caracteristice.
Gruparea 2: A2 “+” M2 “+” R1
Prin acest grupare se urm reşte atingerea siguran ei fa de abaterile nefavorabile prin raport
cu valorile caracteristice ale parametrilor de rezisten ai terenului şi fa de incertitudinile în
modelul de calcul, admi ând totodat c ac iunile permanente sunt foarte apropiate de valorile
reprezentative iar ac iunile variabile se pot abate pu in în mod nefavorabil de la valorile
reprezentative.
Atunci când este clar c una din grup rile de coeficien i par iali dicteaz proiectarea, nu mai
este necesar calculul folosind cealalt grupare. Se consider c dimensionarea geotehnic este
decis de gruparea 2 în timp ce dimensionarea structural este decis de gruparea 1.
Este recomandabil ca într-o prim etap s se dimensioneze elementul geotehnic folosind

gruparea 2, iar într-o a doua etap s se verifice, prin utilizarea grup rii 1, dac dimensiunea
elementului este acceptabil .
În SR EN 1997-1/ NB, este recomandat pentru st rile limit STR şi GEO utilizarea
abord rii de calcul 1.
În Abordarea de calcul 2 siguran a funda iei se verific aplicând simultan coeficien i par iali
de siguran ac iunilor sau efectelor ac iunilor şi rezisten ei, în timp ce pentru parametrii
geotehnici de rezisten valorile de calcul se iau egale cu valorile caracteristice. Se foloseşte
gruparea:
A1 “+” M1 “+” R2
Întrucât anexa na ional nu recomand utilizarea în proiectarea geotehnic din ara noastr a
Abord rii de calcul 2, nu este cazul s se detalieze aceast abordare.
În aceast abordare se utilizeaz o singur grupare a seturilor de coeficien i par iali:
(A1* sau A2*) “+” M2 “+” R3
Valorile caracteristice ale ac iunilor provenind de la structur sunt multiplicate cu coeficien ii

par iali din setul A1 pentru a se stabili valorile de calcul. Valorile de calcul ale ac iunilor
26
generate de teren (ac iunile geotehnice) se stabilesc utilizând coeficien ii par iali din setul M2
pentru parametrii rezisten ei terenului şi din setul A2 pentru ac iuni.
Abordarea de calcul 3 este recomandat în anexa na ional spre a fi utilizat în

proiectarea geotehnic din ara nostr pentru st rile limit STR şi GEO.
Verificarea la starea limit provocat de subpresiunea apei (UPL)
Trebuie ca valoarea de calcul a ac iunilor permanente şi variabile destabilizitoare, Vdst;d, s fie

mai mic sau egal cu suma dintre valoarea de calcul a ac iunilor permanente verticale
stabilizatoare, Gstb;d, şi a oric ror altor rezisten e la ridicare, Rd, conform rela iei [2.8, SR EN
1997-1]:
Vdst,d  Gstb;d + Rd (5.4)
Valorile recomandate ale coeficien ilor par iali de siguran în acest caz sunt date în tabelele
A15 şi A16 din anexa A la SR EN 1997-1.
Ac iuni permanente stabilizatoare sunt greutatea construc iei şi a p mântului, unde este cazul.
Subpresiunea apei, precum şi orice alt for de ridicare sau de smulgere, sunt ac iuni
destabilizatoare. În tabelul A16 sunt da i coeficien ii par iali de utilizat pentru a stabili
valoarea de calcul a oric rei rezisten e adi ionale la ridicare Rd,datorat rezisten ei la forfecare
a p mântului, rezisten ei la trac iune a pilotului sau rezisten ei ancorajelor. În mod alternativ,
aceast rezisten poate fi trecut în rândul ac iunilor verticale permanente stabilizatoare.
Verificarea rezisten ei la ruperea hidraulic a terenului (starea limit HYD)
SR EN 1997-1 cere ca pentru starea limit de cedare prin ridicarea terenului sub ac iunea unui
curent ascendent de ap s se verifice, pentru orice coloan de p mânt pertinent , c valoarea de
calcul a presiunii totale destabilizatoare a apei din pori (udst;d) la baza coloanei, sau valoarea de
vertical stabilizatoare la baza coloanei ( stb;d) sau cu greutatea în stare submersat (G´stb;d) a
calcul a for ei curentului în coloan (Sdst;d), este inferioar sau egal cu tensiunea total
aceleiaşi coloane. Se aplic rela iile [2.9a i 2.9b, SR EN 1997-1]:
udst;d  stb;d (5.5a)
Sdst;d  G´stb;d (5.5b)
Valorile recomandate ale coeficien ilor par iali de siguran pentru verificarea la starea limit
HYD sunt date în tab. A17 din anexa A la SR EN 1997-1.
5.2.4 Starea limit de exploatare (serviciu)
Verificarea la starea limit de exploatare (serviciu) trebuie s arate c apari ia unei asemenea
st ri este suficient de improbabil .
St rile limit de exploatare (serviciu) pot fi verificate în dou moduri:
27
 prin calculul valorilor de calcul ale efectelor ac iunilor de calcul Ed (deforma ii, tas ri
diferen iale, vibra ii etc) şi compararea lor cu valorile limit Cd cu rela ia [2.10, SR EN
1997-1],
Ed  Cd, (5.6)
 printr-o metod simplificat , bazat pe experien . Se admite utilizarea în calcul a

valorilor caracteristice atât pentru ac iuni cât şi pentru propriet ile terenului (coeficient
par ial 1.0). Totuşi, în situa iile în care se calculeaz tas ri diferen iale, este indicat s se
utilizeze o combina ie între valorile caracteristice superioare şi inferioare ale modulului
de deforma ie, pentru a ine seama de varia iile locale ale propriet ilor terenului.
Este important de re inut c în expresia (5.6) Cd reprezint , conform SR EN 1990, „valoarea

de calcul limită a criteriului de exploatare considerat”. SR EN 1997-1 enun urm torul
principiu în art. 2.4.8. „O valoare limită a unei anumite deformaţii este acea valoare pentru
care se consideră atinsă în structură o stare limită de exploatare normală, ca de exemplu prin
fisuri inacceptabile sau prin blocarea funcţionării uşilor. Asupra acestei valori limită trebuie
să se convină la proiectarea structurii suportate de teren.”
Sintagma „valoare limită” trebuie în eleas drept „valoare admisibil ”.
Unele valori limit ale tas rilor diferen iale sunt indicate în anexa informativ H la SR EN
1997-1. Valori limit orientative ale deforma iilor structurilor şi ale deplas rilor funda iilor
sunt date în anexa F la NP 112.
5.3. Memoriul geotehnic
Proiectarea geotehnic se finalizeaz prin întocmirea unui „Memoriu geotehnic”, numit în SR

EN 1997-1 „Raport de proiectare geotehnică”. Principalele aspectele care trebuie incluse în
„Memoriul geotehnic” sunt enumerate în Tabelul 5.2
Tabelul 5.2 Conținutul „Memoriului geotehnic”

No Aspecte de inclus în „Memoriul geotehnic”
1 descriere a amplasamentului şi vecin t ilor;
2 descriere a condi iilor de teren;
3 descriere a lucr rii pentru care se întocme te Memoriul geotehnic;
4 valorile de calcul ale parametrilor geotehnici;
5 lista standardelor i normativelor utilizate;
6 calcule şi desene aferente proiect rii geotehnice;
7 list a punctelor care trebuie verificate pe parcursul execu iei sau care reclam m suri
Aspectele 1, 2, 3 sunt acoperite prin Studiul Geotehnic. Rezult c „Memoriul geotehnic”

trebuie s înglobeze sau s fac trimitere la Studiul Geotehnic, întocmit i verificat conform
cu NP 074.
Extinderea „Memoriului geotehnic” depinde de complexitatea lucr rii. La lucr ri apar inând
Categoriei geotehnice 1 „Memoriul geotehnic” va fi foarte sumar, la celelalte categorii
volumul „Memoriului geotehnic” poate cre te. În tabelul 5.3 este dat , conform NP 074,
corelarea între metodele de proiectare i Categoria geotehnic .
28
Tabelul 5.3 Corelarea între Categoria geotehnică și metodele de proiectare
Categoria Geotehnică 1 Categoria Geotehnică 2 Categoria Geotehnică 3
Metode de proiectare bazate Calcule de rutin pentru Calcule mai complexe
pe m suri prescriptive şi stabilitate/ capacitate cu utilizarea unor
proceduri simplificate, ca de portant şi deforma ii metode care pot s nu
Metode de
proiectare
exemplu utilizarea tabelelor folosind metode uzuale fie prezentate în

cu presiuni conven ionale la recomandate în reglement rile tehnice
fundarea direct . Calculele de reglement rile tehnice în în vigoare.
stabilitate şi de deforma ii se vigoare.
vor executa dup caz.
5.4. Determinarea valorilor caracteristice i de calcul ale parametrilor geotehnici
5.4.1. Stabilirea valorilor caracteristice ale parametrilor geotehnici prin estimare prudentă
„Valoarea caracteristică a unui parametru geotehnic trebuie stabilită ca estimare prudentă a

valorii care influenţează apariţia stării limită”. Aceast prevedere din SR EN 1997-1
eviden iaz trei aspecte, dup cum urmeaz :


este implicată gândirea inginerească;

este necesar un anumit grad de conservatorism;
valoarea caracteristică stabilită trebuie corelată cu starea limită, cu alte cuvinte pot
exista pentru acelaşi parametru mai multe valori caracteristice, fiecare asociată cu o
anumită stare limită.
Normativul NP 122 are la baz prevederile pertinente din capitolul 2 al standardului SR EN

1997-1 şi, totodat , ine seama de experien a acumulat în ara noastr în ultimele decenii în
calculul la st ri limit al terenului de fundare prin aplicarea pe parcursul mai multor decenii a
standardelor 3300-1 şi 3300-2. Armonizat cu SR EN 1997-1, NP 122 arat c valoarea
caracteristic (Xk) este, de cele mai multe ori, o estimare prudent a mediei valorilor
determinate prin încerc ri sau prin m sur tori în volumul de teren care guverneaz , pentru
starea limit considerat , comportarea structurii geotehnice.
Valorile caracteristice ale parametrilor geotehnici se stabilesc, de regul , pentru elementul

geologic denumit strat, alc tuit din p mânt apar inând aceleiaşi forma iuni geomorfologice şi
aceleiaşi clase dar şi pentru subdiviziuni ale stratului: orizonturi (delimitate în grosime),
lentile (delimitate în plan şi în grosimea stratului) şi zone (delimitate în plan).
La stabilirea valorii caracteristice a unui parametru geotehnic trebuie avute în vedere dou
aspecte majore:
a) Volumul de investiga ii întreprinse pe teren şi în laborator şi gradul de încredere
privind cunoaşterea valorilor parametrului
b) Zona din teren implicat în starea limit considerat şi capacitatea structurii de a
transfera înc rc rile de la zonele slabe la zonele mai rezistente din teren
Cu privire la aspectul „a”, gradul de încredere în cunoştin ele asupra terenului depinde de
volumul de informa ii disponibile, ob inute prin încerc ri sau prin alte surse, şi de gradul de
împr ştiere (variabilitatea) rezultatelor. Cu cât num rul de încerc ri întreprinse pe
29
amplasament este mai mare iar volumul de alte informa ii este mai mare, cu atât este de
aşteptat s se ob in o mai bun determinare a valorii caracteristice a parametrului geotehnic
asociat cu producerea st rii limit în teren. Pe de alt parte, cu cât este mai mare împr ştierea
rezultatelor, cu atât este mai mare incertitudinea asupra valorii care este asociat cu apari ia
st rii limit în teren.
Cu privire la aspectul „b”, trebuie avut în vedere c valorile rezultatelor încerc rilor pentru
parametrul geotehnic fluctueaz în mod aleator (stohastic) în jurul unei valori medii sau a unei
tendin e medii. Încerc rile, fie ele în laborator sau pe teren, implic volume mici de p mânt,
în timp ce volumul de p mânt implicat în apari ia unei st ri limit în teren este mare. Drept
urmare, rezultatele încerc rilor trebuie mediate prin raport cu volumul de p mânt implicat în
starea limit considerat .
O valoare foarte apropiat de valoarea medie a parametrului geotehnic guverneaz starea

limit atunci când:
- este implicat un volum mare în straturi omogene de p mânt, permi ând o compensare
între zonele mai slabe de c tre zonele mai tari;
- structura este suficient de rigid şi de puternic pentru a transfera for ele de la punctele
mai slabe ale funda iei c tre punctele mai puternice.
O valoare apropiat de valorile aleatoare cele mai sc zute ale parametrului geotehnic poate
guverna starea limit atunci când:
- este implicat un volum mic de p mânt, iar suprafa a de cedare se poate dezvolta în
principal în volumul de p mânt slab, sau
- structura nu este capabil s transfere for ele de la zonele slabe la cele puternice,
pentru c nu este suficient de puternic şi rigid .
În asemenea situa ii, valoarea caracteristic stabilit este indicat s fie apropiat de cea mai
joas valoare ob inut din încerc ri sau s reprezinte valoarea medie a rezultatelor încerc rilor
pentru volumul mic de p mânt aferent.
În leg tur cu diferitele valori pe care le poate lua valoarea caracteristic a unui parametru
 Valoare caracteristică inferioară (Xk inf): valoarea caracteristic ob inut la estimarea

geotehnic, în NP 122 sunt utiliza i urm torii termeni:
 Valoare caracteristică superioară (Xk sup): valoarea caracteristic ob inut la estimarea

mediei când valorile inferioare sunt mai nefavorabile pentru apara ia st rii limit ;
 Valoare caracteristică locală (Xk loc): valoarea caracteristic ob inut ca o estimare

mediei când valorile superioare sunt mai nefavorabile pentru apari ia st rii limit ;
prudent , de regul , a celei mai scăzute valori din volumul de teren care guverneaz
apari ia st rii limit în structura geotehnic sau în p r i din aceasta.
În cele ce urmeaz , sunt prezentate exemple din anexa A la NP 122 care ilustreaz utilizarea,
dup caz, a diferitelor valori caracteristice ale parametrilor geotehnici Xk, Xk inf, Xk sup şi Xk loc.
Fundaţii pe piloţi
Stratifica ia în cuprinsul fişei pilo ilor cuprinde dou straturi de nisip, între care este intercalat
un strat de turb . Sunt examinate dou cazuri:
30
- În primul caz (fig. 5.5a), la determinarea valorii caracteristice Rck a capacit ii portante
de compresiune a pilotului ob inut prin utilizarea valorii caracteristice a rezisten ei pe
baza pilotului Rb,k şi a valorii caracteristice a rezisten ei de frecare pe suprafa a lateral
a pilotului Rs,k, valori care depind de valoarea caracteristic a unghiului de frecare
intern φk, este necesar s se utilizeze pentru fiecare din cele dou straturi de nisip
valoarea corespunz toare a lui φk inf.
- În cel de al doilea caz (fig. 5.5b), se consider c la suprafa a terenului se realizeaz o
umplutur de p mânt, care reprezint o suprasarcin . Aceasta va determina tasarea s a
stratului de turb . Ca urmare, stratul superior de nisip în mişcarea sa în jos va exercita
o frecare negativă asupra pilotului. La stabilirea m rimii frec rii negative, considerat
ca ac iune asupra pilotului, ce urmeaz a se ad uga ac iunilor transmise de structur ,
este necesar s se utilizeze valoarea φk sup. În acest caz, la stabilirea capacit ii portante
la compresiune a pilotului se va lua în considerare doar stratul inferior de nisip, cu
valoarea φk inf.
a b
Figura 5.5- Fundație pe piloți în două situații: fără suprasarcină deasupra cotei terenului
natural (a), cu suprasarcină deasupra cotei terenului natural (b)
Fundație pe radier așezată pe un depozit de pământ de grosime variabilă
Grosimea variabil a stratului de p mânt se datoreaz inclin rii patului de roc . Pentru
estimarea tas rii, este prudent s se recurg la urm toarele valori ale modulului de deforma ie
 Ek sup în dreptul grosimii minime a stratului de p mânt

E ale stratului de p mânt:
 Ek inf în dreptul grosimii maxime a stratului de p mânt
31
Figura 5.6 - Fundaţie pe radier aşezată pe un depozit de pământ de grosime variabilă
Fundație pe radier a unei structuri rigide așezate pe un strat omogen de pământ
Figura 5.7 - Fundaţie pe radier a unei structuri rigide aşezate pe un

strat omogen de pământ
Cedarea terenului implic un volum mare într-un strat omogen de p mânt. În acest caz este
indicat ca la calculul capacit ii portante s se utilizeze valorile parametrilor rezisten ei la
forfecare φk şi ck, stabilite ca estimare prudent a mediei valorilor determinate prin încerc ri
în volumul mare de p mânt care guverneaz apari ia st rii limit .
Taluz cu bermă supusă unei suprasarcini q
În acest caz se impun dou verific ri distincte.
- Pierderea stabilit ii generale a întregului taluz implic , la fel ca în exemplul precedent,

un volum mare de p mânt. Calculul de stabilitate general este indicat s se efectueze cu
utilizarea valorilor parametrilor rezisten ei la forfecare φk şi ck ai p mântului stabilite prin
estimarea prudent a mediei valorilor determinate prin încerc ri în volumul mare de
p mânt care guverneaz apari ia st rii limit .
32
- Pierderea local de stabilitate, datorat ced rii bermei sub ac iunea suprasarcinii q. În
acest caz, verificarea de stabilitate este indicat s se efectueze utilizându-se φk loc şi ck loc,
stabilite prin estimarea prudent a valorilor medii ale parametrilor rezisten ei la forfecare
a p mântului în volumul mic de p mânt implicat.
Figura 5.8 – Taluz cu bernă supusă unei suprasarcini
Fundaţie pe radier flexibil a unui rezervor acoperit
Structura nu este suficient de rigid pentru a transfera for ele de la punctele mai slabe c tre
cele mai puternice şi a angaja pe aceast cale un volum mare de p mânt. În consecin , este
necesar verificarea ced rii locale sub peretele exterior, utilizându-se φk loc şi ck loc stabilite
prin estimarea prudent a valorilor medii ale parametrilor rezisten ei la forfecare a p mântului
în volumul mic de p mânt implicat.
Fundaţii izolate sub stâlpii unei hale parter (fig. 5.9 b)
În cedarea terenului sub fiecare din stâlpii halei este implicat un volum mic de p mânt. Şi în
acest caz, valorile de utilizat ale parametrilor rezisten ei la forfecare sunt φk loc şi ck loc.
a) b)
Fundație pe radier flexibil a unui rezervor Fundații izolate sub stâlpii unei hale
acoperit parter
Figura 5.9
33
5.4.2. Stabilirea valorilor caracteristice ale parametrilor geotehnici prin utilizarea
metodelor statistice
Determinarea prin metode statistice a propriet ilor materialelor este prezentat în anexa
informativ D din SR EN 1990
În SR EN 1997-1 nu exist o trimitere explicit la anexa D din SR EN 1990 ci se

men ioneaz , pur şi simplu, posibilitatea utiliz rii metodelor statistice pentru alegerea
valorilor caracteristice ale propriet ilor terenului. Este, totuşi, de la sine în eles c aceast
utilizare presupune existen a unui num r suficient de mare de rezultate ale încerc rilor,
incluzând şi date din experien a prealabil .
SR EN 1997-1 recomand ca, atunci când se utilizeaz metode statistice, valoarea

caracteristic s fie determinat astfel încât probabilitatea calculat a unei valori mai
defavorabile care guverneaz apari ia st rii limit considerate, s nu dep şeasc 5%. Din acest
punct de vedere, o estimare prudent a valorii medii const în a alege valoarea medie a unui
ansamblu limitat de valori ale parametrului geotehnic cu un nivel de încredere de 95%, în
timp ce, prin raport cu o cedare local , o estimare prudent a valorii celei mai reduse este o
cuantil de 5%.
Se admite c valorile parametrului geotehnic se înscriu pe o curb de distribu ie normal de

tip Gauss (fig. 5.10). Atunci când starea limit este guvernat de un volum mare de p mânt,
valoarea caracteristic a parametrului Xk trebuie aleas drept o estimare prudent a valorii
medii Xk,med. Metodele statistice trebuie s conduc la o estimare a lui Xk,med, valoarea
necunoscut a parametrului care guverneaz starea limit în teren, cu un anumit nivel de
încredere, de exemplu cu probabilitatea de 95% ca valoarea medie care guverneaz apari ia
st rii limit în teren s fie mai favorabil decât valoarea caracteristic .
Figura 5.10 Curba de distribuție normală de tip Gauss a valorilor parametrului geotehnic
Atunci când starea limit este guvernat de un volum mic de p mânt şi nu se dispune de probe
în acel volum, ca în exemplele din figurile 5.8, 5.9a, 5.9b, valoarea caracteristic Xk loc trebuie
astfel aleas încât s existe o probabilitate de numai 5% ca undeva în teren s existe o valoare
mai defavorabil decât valoarea caracteristic . În asemenea cazuri, valoarea caracteristic Xk loc
este indicat s corespund la o cuantil de 5%.
34
Este de observat c , în unele situa ii, cuantila de 5% poate conduce la valori foarte mici ale
parametrului geotehnic şi la o proiectare mult prea acoperitoare. Solu ia const în efectuarea
unei investiga ii suplimentare a terenului, care s permit ob inerea pentru zonele respective a
unor valori medii locale ale parametrului.
Formulele statistice pentru determinarea valorilor parametrului geotehnic cu un nivel de

încredere de 95%, sau pentru cuantila de 5%, depind de tipul de popula ie statistic , de tipul
de probe şi de volumul şi gradul de încredere al cunoştin elor prealabile.
O distinc ie trebuie f cut între popula iile statistice fără tendinţă şi cele cu tendinţă.
Popula iile fără tendinţă sunt popula ii omogene în care valorile parametrului prezint
fluctua ii aleatoare în jurul valorii medii. Nu se poate stabili o leg tur între valoarea
parametrului şi locul unde s-a ob inut valoarea care intr în prelucrare.
Popula iile cu tendinţă sunt popula ii la care valorile parametrului sunt distribuite aleator în
jurul unei varia ii clare în func ie de un alt parametru. Drept exemple de tendin se pot da
varia ia cu adâncimea a rezisten ei la forfecare în condi ii nedrenate şi a compresibilit ii
argilelor normal consolidate.
O alt distinc ie se face în func ie de modul în care sunt ob inute popula iile statistice. Se
vorbeşte despre o populaţie locală atunci când rezultatele încerc rilor sau valorile derivate
sunt ob inute prin încerc ri întreprinse chiar pe amplasament sau foarte aproape de
amplasamentul structurii ce urmeaz a se proiecta. Se vorbeşte despre populaţii regionale
atunci când rezultatele încerc rilor sunt ob inute prin încerc ri asupra aceleiaşi forma iuni
geologice, dar întreprinse pe o arie extins şi aflate, de exemplu, într-o banc de date.
Dac se dispune de o popula ie local destul de mare, ea va putea servi la alegerea valorii
caracteristice a parametrului geotehnic. Atunci când informa ia local este insuficient sau
lipseşte cu des vârşire, stabilirea valorii caracteristice se va baza pe datele popula iei
regionale sau pe alt experien relevant . Totuşi, acest procedeu poate fi acceptat, în cazul
unor lucr ri care se încadreaz în categoriile geotehnice 2 sau 3, doar în faza unei proiect ri
preliminare, urmând ca valoarea caracteristic s fie apoi stabilit pe baza rezultatelor
încerc rilor pe amplasament.
În SR EN 1997-1 se cere ca metodele statistice s permit folosirea cunoştin elor prealabile

asupra propriet ilor aceloraşi tipuri de p mânturi. O modalitate de a introduce cunoştin ele
prealabile o constituie utilizarea coeficientului de varia ie Vx al propriet ii p mântului pentru
care trebuie stabilit valoarea caracteristic .
Valoarea caracteristic XK se calculeaz cu rela ia:
XK = Xm (1 ± knVx) (5.7)
unde Xm este media aritmetic a valorilor parametrului;

Vx este coeficientul de varia ie;
kn este un coeficient statistic de varia ie a mediei, care depinde de num rul de valori
selectate şi de nivelul de asigurare a mediei.
La luarea în considerare a coeficientului de varia ie Vx, apar dou situa ii extreme:
35
a. Vx nu este cunoscut a priori şi trebuie estimat pe baza rezultatelor celor n încerc ri care
formeaz popula ia local . Acesta este cazul „Vx necunoscut”.
b. Coeficientul de varia ie Vx este cunoscut a priori (Vx cunoscut). Cunoaşterea prealabil
poate rezulta din interpretarea unor încerc ri prealabile, din baza de date sau din valori
publicate ale coeficien ilor de varia ie pentru propriet ile unor terenuri similare
(experien comparabil ). În acest caz, Vx în rela ia (5.8) este o valoare cunoscut a
priori.
Coeficientul de varia ie se calculeaz astfel:
Vx 
sx
(5.8)
Xm
sx    Xi  Xm 
1
n 1
2
(5.9)
Xm 
X i
(5.10)
n
în care:
sx abaterea standard a valorilor individuale selectate Xi, determinate prin încerc ri sau
derivate din rezultatele încerc rilor pe teren sau în laborator,
Xm media aritmetic a valorilor Xi selectate,
n num rul de valori Xi selectate.
Valorile coeficientului statistic kn pentru un nivel de asigurare de 95% , conform cu NP 122,

sunt date în tabelul 5.4.
Tabelul 5.4 Valorile coeficientului statistic kn

Valori kn pentru
Num rul de valori n
Vx necunoscut Vx cunoscut
3 1,69 0,95
4 1,18 0,82
5 0,95 0,74
6 0,82 0,67
8 0,67 0,58
10 0,58 0,52
20 0,39 0,37
≥ 30 0,31 0,30
Not : Pentru valori n intermediare, se admite interpolarea linear a valorilor
kn din tabel.
În func ie de semnul + sau – utilizat în rela ia (5.7) se stabilesc valorile caracteristice

superioare (Xk sup), respectiv inferioare (Xk inf) ale parametrului geotehnic:
X k sup  X m 1  kn Vx  (5.11)
36
X k inf  X m 1  kn Vx  (5.12)
Alegerea semnului se face astfel încât s se ob in o creştere a siguran ei. De cele mai multe
ori, valoarea Xk inf este cea care îndeplineşte aceast condi ie.
Exemplele din figurile (5.5.b) şi (5.6) au ilustrat situa ii în care creşterea siguran ei a cerut
utilizarea valorii caracteristice superioare a parametrilor geotehnici. Un alt exemplu în acelaşi
sens îl reprezint cazul unui zid de sprijin la care se utilizeaz valoarea caracteristic
superioar pentru greutatea volumic , γ, a p mântului într-o formul de tipul:
Pa   H 2 K a
1
2
cu care se stabileşte m rimea împingerii active a p mântului asupra unui zid de sprijin de
în l ime H.
Pentru calculul valorilor caracteristice locale Xk loc, NP 122 d urm toarea rela ie:
X k loc  X m 1  2Vx  (5.13)

cu precizarea c nu se va utiliza metoda Vx cunoscut.
5.4.3. Stabilirea valorilor de calcul (de proiectare) ale parametrilor geotehnici
Conform principiului definit în art. 2.4.6.2 din SR EN 1997-1, valorile de calcul (de
proiectare) ale parametrilor geotehnici, Xd, trebuie stabilite fie pe baza valorilor caracteristice,
cu rela ia:
Xd 
M
Xk
(5.14)
fie prin determinare direct .
Coeficientul par ial de siguran M este definit în anexa A, cu caracter normativ, din SR EN
1997-1, unde sunt date i valorile acestuia.
5.4.4. Exemple de calcul privind stabilirea valorilor caracteristice ale parametrilor

geotehnici, de utilizat în calcule de deformaţii şi de capacitate portantă
Într-un amplasament în care urmeaz a se construi un rezervor (fig. 5.11), s-au executat dou
foraje geotehnice din care au fost prelevate probe tulburate şi netulburate, asupra c rora s-au
efectuat încerc ri de laborator geotehnic pentru determinarea caracteristicilor fizice şi
mecanice.
37
Figura 5.11
Pe baza investig rii terenului de fundare a rezultat c acesta este alc tuit, pân la adâncimea
de 6.50…8.70 m, dintr-o argil pr foas , cu plasticitate mare, aflat în stare de consisten
plastic vârtoas . Principalele rezultate ale încerc rilor de laborator sunt prezentate în tabelul
5.5.
 
Tabelul 5.5 Principalele rezultate ale încercărilor de laborator
Eoed c
Forajul Proba Adâncimea IP [%] IC [-] n [%]
[g/cm3] [kPa] [] [kPa]
F1 N1 2.00 28.6 0.78 1.87 40.3 8500 17.5 28.4
F1 N2 4.00 29.3 0.82 1.92 39.6 8800 17.8 29.6
F1 N3 6.00 30.2 0.93 1.97 39.3 9700 19.2 32.1
F2 N1 2.00 27.8 0.78 1.86 40.7 7800 16.8 24.8
F2 N2 4.00 28.3 0.84 1.90 39.7 8200 17.1 26.2
F2 N3 6.00 30.4 0.92 1.96 39.5 9300 19.3 31.6
F2 N4 8.00 31.2 0.97 1.99 39.1 9700 19.7 32.1
Pentru verificarea terenului de fundare la starea limit de deforma ii prin calculul tas rii
 Plasticitatea p mântului
diferen iate (fig. 5.12), trebuie determinate valorile caracteristice pentru:
 Consisten a p mântului
 Greutatea volumic (densitatea) în stare natural
 Porozitatea şi indicele porilor
 Modulul de deforma ie edometric, Eoed şi modulul de deforma ie liniar , E = M0·Eoed,
unde coeficientul de corec ie M0 se determin pe baza tabelului A.3.1. din NP 122.
38
Figura 5.12
Exemplu de calcul 1: Determinarea valorilor caracteristice ale indicelui de plasticitate
1.1. Calculul coeficientului de varia ie, Vx:
1.1.1. Media aritmetic a valorilor Xi;
X i 28.6  29.3  30.2  27.8  28.3  30.4  31.2

Xm    X m  I P m  29.4 %
n 7
1.1.2. Abaterea standard a valorilor individuale Xi;
sx 
1
n 1
 X i  X m  
2 1
7 1
 
28.6  29.4 2  29.3  29.42  ... 31.2  29.4 2  s x  1.2
1.1.3. Coeficientul de varia ie, Vx;
Vx    V x  0.042
sx 1.2
X m 29.4
Observa ie: Prin consultarea tabelului 3.1 – „Valori maxime ale coeficientului de varia ie recomandate pentru
delimitarea unui element geologic” din NP 122 se constat c valoarea coeficientului de varia ie este mai mic
decât valoarea maxim recomandat (Vx max = 0.30) ceea ce confirm faptul c probele provin din acelaşi strat
geologic.
39
1.2. Calculul valorilor caracteristice ale indicelui de plasticitate:
1.2.1. Coeficientul statistic kn pentru stabilirea valorilor caracteristice;

Deoarece se iau în considerare numai valorile determinate direct prin încerc ri, coeficientul de
varia ie pentru terenul respectiv nu este cunoscut în prealabil iar valoarea kn se ia din Tabelul
3.2 (NP 122), coloana Vx necunoscut. Pentru num rul de valori n = 7, kn se determin prin
interpolare, kn = 0.745.
X k sup  X m 1  k n  V x   29.41  0.745  0.042   X k sup  I P k sup  30.3 %

1.2.2. Valoarea caracteristic superioar :
X k inf  X m 1  k n  V x   29.41  0.745  0.042   X k inf  I P k inf  28.5 %

1.2.3. Valoarea caracteristic inferioar :
Exemplu de calcul 2: Determinarea valorilor caracteristice ale indicelui de consisten
X i 0.78  0.82  0.93  0.78  0.84  0.92  0.97

Xm    X m  I C m  0.86
n 7
sx 
1
n 1
 X i  X m  
2 1
7 1
 
0.78  0.862  0.82  0.862  ...  0.97  0.862  s x  0.077
Vx    V x  0.089
sx 0.077
Xm 0.86
geologic.
2.2. Calculul valorilor caracteristice ale indicelui de consisten :

Deoarece se iau în considerarea numai valorile determinate direct prin încerc ri,coeficientul
de varia ie pentru terenul respectiv nu este cunoscut în prealabil iar valoarea kn se ia din
Tabelul 3.2 (NP 122), coloana Vx necunoscut. Pentru num rul de valori n = 7, kn se determin
prin interpolare, kn = 0.745.
40
X k sup  X m 1  k n  V x   0.861  0.745  0.089   X k sup  I C k sup  0.92
X k inf  X m 1  k n  V x   0.861  0.745  0.089   X k inf  I C k inf  0.81
Exemplu de calcul 3: Determinarea valorilor caracteristice ale densit ii ȋn stare natural
X i 1.87  1.92  1.97  1.86  1.90  1.96  1.99

Xm    X m   m  1.924 g cm 3
n 7
sx 
1
n 1
 X i  X m  
2 1
7 1
 
1.87  1.924 2  1.92  1.9242  ... 1.99  1.9242  s x  0.051
Vx    V x  0.0263
sx 0.051
X m 1.924
geologic.
3.2. Calculul valorii caracteristice a densit ii în stare natural :

X k sup  X m 1  k n  V x   1.9241  0.745  0.0263  X k sup   k sup  1.96 g cm 3
41
X k inf  X m 1  k n  V x   1.9241  0.745  0.0263  X k inf   k inf  1.89 g cm 3
Exemplu de calcul 4: Determinarea valorilor caracteristice ale porozit ii
X i 40.3  39.6  39.3  40.7  39.7  39.5  39.1

Xm    X m  nm  39.7 %
n 7
sx 
1
n 1
 X i  X m  
2 1
7 1
 
40.3  39.7 2  39.6  39.7 2  ... 39.1  39.7 2  s x  0.565
Vx    V x  0.014
sx 0.565
Xm 39.7
4.2. Calculul valorilor caracteristice ale porozit ii:

X k sup  X m 1  k n  V x   39.71  0.745  0.014   X k sup  nk sup  40.2%
X k inf  X m 1  k n  V x   39.71  0.745  0.014   X k inf  nk inf  39.3%
Exemplu de calcul 5: Determinarea valorilor caracteristice ale modulului de deforma ie

edometric
X i 8500  8800  9700  7800  8200  9300  9700

Xm    X m  Eoed m  8857kPa
n 7
42
5.1.2. Abaterea standard a valorilor individuale Xi:
sx   X i  X m  
1
n 1
2
1
7 1
 
8500  8857 2  8800  88572  ...  9700  88572  s x  741.3
Vx    Vx  0.084
sx 741.3
X m 8857
5.2. Calculul valorilori caracteristice ale modulului de deforma ie edometric:

X k sup  X m 1  k n  V x   88571  0.745  0.084   X k sup  E oed k sup  9409 kPa
X k inf  X m 1  k n  V x   88571  0.745  0.084   X k inf  E oed k inf  8305 kPa
Din Tabelul A.3.1. (NP 122), pentru un p mânt cu plasticitate mare (IP > 20 %), aflat în stare
de consisten plastic vârtoas (IC = 0.76 ÷ 1), cu indicele porilor e = 0.61 ÷ 0.80, rezult
M0 = 1.5.
Tasarea minim se va calcula în zona în care pachetul coeziv are grosimea minim ,
E k sup  E oed k sup  M 0  9409  1.5  E k sup  14114 kPa

considerându-se modulul de deforma ie liniar Ek sup:
Tasarea maxim se va calcula în zona în care pachetul coeziv are grosimea maxim ,
E k inf  E oed k inf  M 0  8305  1.5  E k inf  12458 kPa

considerându-se modulul de deforma ie liniar Ek inf:
Pentru verificarea la dep şirea local a capacit ii portante a terenului, ilustrat prin schema
rezultatele preluate din tabelul 15.7 şi date în tabelul 5.6 încerc rilor de laborator pentru  şi
de cedare din figura 5.13, se determin valorile caracteristice locale ob inute în func ie de
c pe probe provenite de la adâncimile de 2 şi 4 m .
43
Tabelul 5.6 Valorile  şi c la adâncimile de 2.00 şi 4.00 m
Forajul Proba Adâncimea  [] c [kPa]
F1 N1 2.00 17.5 28.4
F1 N2 4.00 17.8 29.6
F2 N1 2.00 16.8 24.8
F2 N2 4.00 17.1 26.2
Figura 5.13
Exemplu de calcul 6: Determinarea valorilor caracteristice locale ale unghiului de frecare

intern
X i 17.5  17.8  16.8  17.1

Xm    X m   m  17.3
n 4
sx 
1
n 1
 X i  X m  
2 1
7 1
 
17.5  17.32  17.8  17.32  ... 17.1  17.32  s x  0.44
Vx    V x  0.0254
sx 0.44
X m 17.3
44
6.2. Calculul valorii caracteristice locale a unghiului de frecare intern :
În cazul de fa , ca şi în majoritatea calculelor practice, intervine numai valoarea local
inferioar .
X k loc  X m 1  2  V x   17.31  2  0.0254   X k loc   k loc  16.4 
Exemplu de calcul 7: Determinarea valorilor caracteristice locale ale coeziunii
7.1.1 Media aritmetic a valorilor Xi;
X i 28.4  29.6  24.8  26.2

Xm    X m  cm  27.25 kPa
n 4
sx 
1
n 1
 X i  X m  
2 1
7 1
 
28.4  27.252  29.6  27.252  ... 26.2  27.252  s x  2.16
Vx    Vx  0.079
sx 2.16
X m 27.25
7.2. Calculul valorii caracteristice locale a coeziunii:

În cazul de fa , ca şi în majoritatea calculelor practice, intervine numai valoarea local
inferioar .
X k loc  X m 1  2  V x   17.31  2  0.0254   X k loc  ck loc  22.9 kPa
45
CAPITOLUL 6.
PROIECTAREA GEOTEHNICĂ A FUNDA ILOR DE SUPRAFA Ă
Acest capitol are în vedere prevederile din NP 112 care sunt corelate cu prevederile din SR
EN 1997-1 şi SR EN 1997-1/NB, Sec iunea 6.
6.1. St ri limit
La proiectarea geotehnic a funda iilor de suprafa trebuie s fie luate în considerare

urm toarele st ri limit :
a. St rile limit ultime de tip GEO, caracterizate prin deplas ri neamortizate ale funda iei, se
pot manifesta prin:
- pierderea stabilit ii generale;
- epuizarea capacit ii portante, cedarea prin poansonare;
- cedarea prin alunecare;
- cedarea combinat în teren
- cedarea combinat în teren şi structur .
b. Starea limit ultim de tip STR, caracterizat prin deplas ri amortizate mari ale funda iilor,
se poate manifesta prin cedarea structural .
c. St rile limit de exploatare se pot manifesta prin:
- tas ri excesive;
- ridicarea excesiv a terenului datorit umfl rii, înghe ului şi altor cauze;
- vibra ii inacceptabile.
6.2. Metode de proiectare
La proiectarea geotehnic a funda iilor de suprafa trebuie utilizat una din metodele
prezentate mai jos.
Metoda direct presupune calcule separate pentru fiecare stare limit .
La starea limit ultim , modelul de calcul trebuie s simuleze cât mai bine cu putin
mecanismul de cedare.
- Pentru calculul capacit ii portante se utilizeaz metoda bazat pe un model de calcul

analitic prezentat în Anexa F la NP 112.
- Pentru verificarea fa de cedarea prin lunecarea pe talp , care trebuie efectuat atunci când
înc rcarea nu este normal pe talpa funda iei, se utilizeaz metoda prezentat la pct. I.6.2 din
NP 112.
La starea limit de exploatare se impune efectuarea unui calcul al tas rilor.
Metodele de calcul utilizate sunt:

- metode analitice:
- metoda însum rii tas rilor pe strate elementare (Anexa H la NP 112);
46
- metodele bazate pe solu ii din teoria elasticit ii pentru calculul tas rii (Anexa F la
SR EN 1997-1), respectiv pentru calculul înclin rii funda iei dreptunghiulare, circulare
sau continue (Anexa H la NP 112).
- metode care utilizeaz modele semi-empirice, bazate pe rezultatele unor încerc ri pe

teren, în conformitate cu Anexele B2, C2 şi D4 la SR EN 1997-2 (încercarea cu
penetrometrul cu con, încercarea cu presiometrul, încercarea de penetrare standard).
Metoda indirect este bazat pe experien a comparabil şi utilizeaz rezultatele încerc rilor
pe teren sau în laborator sau alte observa ii, precum şi înc rc rile corespunz toare st rii limit
de exploatare. Întrucât experien a comparabil corespunde st rii limit de exploatare,
utilizarea metodei indirecte satisface în mod automat cerin ele SLE. În acelaşi timp, metoda
indirect acoper implicit şi cerin ele st rii limit ultime, cu condi ia s existe o experien
comparabil . Aşadar, metoda indirect este o metod care asigur într-un singur pas
verificarea atât la starea limit de exploatare cât şi la starea limit ultim .
În metoda indirect calculele se pot efectua utilizând modele analitice sau semi-empirice dar,
întrucât se verific doar condi iile impuse de SLE, nu este necesar adoptarea unei anumite
abord ri de calcul ca în cazul metodei directe.
Un exemplu de metod indirect este dat în Anexa C1 la SR EN 1997-2.
Metoda prescriptiv este bazat pe experien a comparabil care arat c funda ii

dimensionate pentru o anumit presiune pe teren au condus la deforma ii acceptabile pentru o
construc ie. În acest mod, presiunea devine la rându-i acceptabil pentru a putea fi aplicat la
lucr ri similare în condi ii de teren similare.
Un exemplu de metod prescriptiv îl constituie presiunile conven ionale date în Anexa C la

NP 112. Trebuie avut în vedere c dimensionarea în faza final de proiectare a funda iei pe
baza presiunii conven ionale reprezint satisfacerea simultan a cerin elor atât pentru SLU cât
şi pentru SLE.
6.3 Proiectarea la st ri limit ultime
Stabilitatea general
Trebuie verificat în urm toarele situa ii: în apropiere sau pe un taluz, natural sau artificial; în
apropierea unei excava ii sau a unei lucr ri de sus inere; în apropiere de un râu, canal, lac,
rezervor sau de malul m rii; în apropierea unor exploat ri miniere sau a unor lucr ri
îngropate.
Metodele de verificare a stabilit ii generale sunt examinate în SR EN 1997-1, Sec iunea 11.
Capacitatea portant
Trebuie satisf cut inegalitatea [(I.13) NP 112]:
Vd  Rd (6.1)
47
unde: Vd este valoarea de calcul a ac iunii verticale sau componenta vertical a unei ac iuni
totale aplicat la baza funda iei;
Rd este valoarea de calcul a capacit ii portante.
În Vd trebuie inclus greutatea proprie a funda iei, greutatea oric rui material de umplutur şi
toate presiunile p mântului, fie favorabile, fie nefavorabile; presiunile apei, care nu se
datoreaz înc rc rilor transmise terenului de fundare, trebuie incluse ca ac iuni.
Rd se calculeaz , dup caz, cu rela iile F.1 şi F.2 din Anexa F la NP 112.
Rezisten a la lunecare
Se cere îndeplinirea condi iei [(I.23) NP 112]:
Hd  Rd + Rp;d (6.2)
unde: Hd este valoarea de calcul a ac iunii orizontale sau componenta orizontal a unei
ac iuni totale aplicat paralel cu baza funda iei, incluzând valoarea de calcul a oric rei
presiuni active a p mântului asupra funda iei;
Rd este valoarea de calcul a rezisten ei ultime la lunecare;
Rp;d este valoarea de calcul a rezisten ei frontale şi/sau laterale mobilizate ca urmare a
ac iunii executate de Hd asupra funda iei.
Aceat stare limit ultim de tip GEO pentru funda ie poate fi atins chiar şi f r formarea
unui mecanism de cedare în p mântul din fa a funda iei. Cu alte cuvinte, Rp;d poate s nu
reprezinte rezisten a pasiv a p mântului, pentru a c rei mobilizare sunt necesare deplas ri
mari. Trebuie, totodat , avute în vedere efectele excav rii locale, eroziunii, contrac iei argilei
ş.a., care pot reduce sau chiar anula rezisten a pasiv din fa a funda iilor de mic adâncime ale
zidurilor de sprijin.
Rd se calculeaz , dup caz, cu rela iile I.24 şi I.25 din NP 112.
Cedarea structural datorat deplas rii funda iei
Aceasta este o stare limit ultim de tip STR, datorat deplas rilor diferen iale verticale şi
orizontale ale funda iilor, produse, de pild , de:
- tas ri sau deplas ri orizontale mari;
- tas ri ca urmare a coborârii nivelului apei subterane;
- contrac ii ca urmare a suc iunilor exercitate de r d cinile pomilor din vecin tatea funda iilor;
- umflarea argilelor ca urmare a varia iilor de umiditate;
- tas ri ale p mânturilor afânate în urma vibra iilor, inunda iilor etc.
Valorile limit ale deplas rilor, în vederea evit rii ced rii structurale, trebuie stabilite la
proiectarea structurii. În Anexa H din NP 112 sunt date valori limit orientative ale
deforma iilor structurilor şi deplas rilor funda iilor.
6.4. Proiectarea la starea limit de exploatare
Pentru st rile limit de exploatare în teren sau într-o sec iune, element sau îmbinare a
structurii, trebuie verificat îndeplinirea condi iei [(I.12) NP 112]:
48
Ed ≤ Cd (6.3)
unde:
Ed este valoarea de calcul a efectului unei ac iuni sau combina iilor de ac iuni
Cd este valoarea de calcul limit a efectului unei ac iuni sau combina ii de ac iuni
În concordan cu practica de proiectare din ara noastr , bazat pe aplicarea metodei st rilor
limit , rela ia (6.3) este particularizat în Anexa H la NP 112 (rela ia (H.15)) sub forma:
s  s sau t  t (6.4)
s t
unde:
sau - deplas ri sau deforma ii posibile, calculate conform NP 112 Anexa H
s - valori limit ale deplas rilor funda iilor şi deforma iilor structurilor, stabilite de
t
proiectantul structurii sau determinate conform NP 112 Anexa H tabelul H.1
- valori limit ale deplas rilor funda iilor şi deforma iilor structurilor admise din punct
de vedere tehnologic, specificate de proiectantul tehnolog, în cazul constructiilor cu
restric ii de deforma ii în exploatare
De asemenea, inând seama de practica de proiectare din ara noastr , NP 112 introduce,
al turi de condi iile (6.4), condi ia de verificare a criteriului privind limitarea înc rc rilor
transmise la teren [(I.26) NP 112]:
pef,med < ppl (6.5)
unde:
pef,med este presiunea efectiv medie la baza funda iei, calculat pentru grup rile de ac iuni
(efecte ale ac iunilor) definite conform CR 0, dup caz (caracteristic , frecvent ,
cvasipermanent )
ppl este presiunea plastic , care reprezint valoarea de calcul limit a presiunii pentru care în
p mânt apar zone plastice de extindere limitat .
Presiunea plastic se calculeaz , dup caz, cu rela iile H.16 şi H.17 din Anexa H la NP 112.
Condi ia de verificare (6.5) exprim o condi ie de veridicitate a calculului tas rilor bazat pe
modelul Hooke al mediului elastic atât la stabilirea eforturilor în teren cât şi la definirea
rela iilor efort – deforma ie. Se admite c , atât timp cât zonele plastice au extindere limitat
(pe o adâncime egal cu 1/4 din l imea B a funda iei), acest model poate sta la baza estim rii
tas rilor. O extindere mai mare a zonelor plastice ar conduce la un mediu elasto-plastic pentru
care tas rile ar trebui calculate pe alte baze (de exemplu prin aplicarea metodei elementelor
finite) ceea ce, în mod obişnuit, nu se justific .
Rela ia (6.5) se utilizeaz pentru calculul la starea limit de exploatare şi, în consecin ,
coeficien ii par iali de rezisten pentru parametrii geotehnici ,  şi c au valoarea unitar
(M = 1,0).
49
6.5 Exemple de calcul
6.5.1 Fundaţie izolată solicitată de forţe axiale centrice pe un strat de nisip uscat
Situa ia de proiectare
Dimensiunile funda iei: L = 2,60 m, B = 2,20 m, D = 0,50 m.
Valori caracteristice ale parametrilor geotehnici: 'k = 35°, k = 18 kN/m3, Ek = 15 MPa.

Valori caracteristice ale înc rc rilor axiale centrice: VGk = 800 kN, VQk = 450 kN.
Valoare caracteristic pentru greutatea volumic a betonului armat: ck = 25 kN/m3.
VGk+VQk
D
B
1. Verificarea la SLU – GEO (Capacitatea portant )
A1:G = 1,35, Q = 1,50

Ab1G1: A1 “+” M1 “+” R1
M1:’ = 1,00, =1,00

R1:R;v = 1,00
Rela ia de verificare:
Vd ≤ Rd
Vd = G(WGk + VGk) + QVQk = G(ckLBD + VGk) + QVQk = 1852 kN.

Valoarea de calcul a ac iunilor verticale:
R = A' (c'dNc bc scic + q' Nq bq sqiq + 0,5 'B' Nbsi)

Valoarea capacit ii portante:
unde:
c'd - valoarea de calcul a coeziunii efective
Nc, Nq, N - factori adimensionali pentru capacitate portant în func ie de ′d:

Nq = etan'tan2(45.+′d/2)
Nc = (Nq - 1) cot′d
N = 2 (Nq- 1) tan, în care = ′d/2
′d - valoarea de calcul a unghiului de frecare intern în termeni de eforturi efective
bc, bq, b - factori adimensionali pentru înclinarea bazei funda iei; pentru funda ie cu baza
orizontal : bq = b= bc = 1
50
sc, sq, s - factori adimensionali pentru forma bazei funda iei; pentru funda ia cu baza
sq = 1 + (B'/L' ) sin′d
rectangular :
s = 1 – 0,3 (B'/L')
sc = (sqNq -1)/(Nq - 1)
ic, iq, i - factori adimensionali pentru înclinarea înc rc rii; pentru înc rcare vertical :
ic = i q = i  = 1
q' - suprasarcina efectiv la nivelul bazei funda iei
' - valoarea de calcul a greut ii volumice efective a p mântului sub baza funda iei
Valorile de calcul ale parametrilor geotehnici şi de rezisten :

′d = 35;
d = 18 kN/m3;
Nq = 33,3; Nc = 46,1; N = 20,4;
sq = 1,49; s = 0,75; sc = 1,5 (B' = B, L' = L pentru înc rcarea centric );
q' = dD = 9 kPa;
R = 4267 kN.
Rd = R/Rv = 4267 kN.

Valoarea de calcul a capacit ii portante:
Verificare:
1852 kN ≤ 4267 kN (adev rat → îndeplinit )
Factorul de utilizare: GEO,1,1= (Vd/Rd)100 = 43%.
A2: G = 1; Q = 1,30
Ab1G2: A2 “+” M2 “+” R1
M2: ’ = 1,25, = 1,00

R1: R;v = 1,00

Vd = 1457 kN.

′d = 29,3;
d = 18 kN/m3;
Nq = 16,9; Nc= 28,4; N = 8,3;
sq= 1,41; s = 0,75; sc = 1,44;
q' = 9 kPa;
R = 1934 kN.
Rd = R/Rv = 1934 kN.

51
Verificare:
1457kN ≤ 1934 kN (adev rat→îndeplinit )
Factorul de utilizare: GEO,1,2 = (Vd/Rd)100=75%.
A1: G = 1,35; Q = 1,50

Ab3: A1 “+” M2 “+” R3
M2: ’ = 1,25, = 1,00

R3: R;v = 1,00

Vd = 1852 kN.

′d = 29,3;
d = 18 kN/m3;
Nq = 16,9; Nc = 28,4; N = 8,3;
sq = 1,41; s = 0,75; sc = 1,44;
q' = 9 kPa;
R = 1934 kN.
Rd = R/Rv = 1934 kN.

Verificare:
Factorul de utilizare: GEO,3= (Vd/Rd) 100 = 96%.
2. Verificarea la SLE
A: G = 1; Q = 1 (CR 0, pct. 7.4.1.1.)

Coeficien ii par iali:
M: M = 1,00 (NP 112, pct. I.7.3.5)
Valorile de calcul:
′d = 35;
Vd = 1322 kN;
d = 18 kN/m3;
Ed = 15 MPa.
Verificarea criteriului privind deplasarea (tasarea) funda iei
s  slim
s – tasarea posibil ;
slim – tasarea limit stabilit de proiectantul structurii sau determinat conform NP 112, Anexa
H.
52
Calculul tas rii posibile se face prin metoda însum rii tas rilor pe strate elementare (NP 112,
pnet = pef,med – q = Vd / LB – D d
Anexa H)
pef,med = 231 kPa; q = 9 kPa;

pnet = 222 kPa
s = b ∑ (szi,med hi / Es,i) (mm)
s = 26,8 mm.
Tas rile straturilor elementare sunt calculate în tabelul de mai jos.
Nr. hi z sz sz,med sgz si

z/B L/B a0 sz ≤0,2sgz
strat (m) (m) (kPa) (kPa) (kPa) (mm)
0 0 1,18 1 222 9 nu
1 0,8 204 10,9
0,8 0,36 0,84 186 23 nu
0,8 0,36 0,84 186 23 nu
2 0,8 152 8,1
1,6 0,73 0,53 118 38 nu
1,6 0,73 0,53 118 38 nu
3 0,8 95 5,1
2,4 1,09 0,33 73 52 nu
2,4 1,09 0,33 73 52 nu
4 0,8 60 3,2
3,2 1,45 0,21 47 67 nu
3,2 1,45 0,21 47 67 nu
5 0,8 41 2,2
4,0 1,82 0,16 36 81 nu
4,0 1,82 0,16 36 81 nu
6 0,8 32 1,7
4,8 2,18 0,13 29 95 nu
4,8 2,18 0,13 29 95 nu
7 0,8 26 1,4
5,6 2,55 0,10 22 110 nu
5,6 2,55 0,10 22 110 nu
8 0,8 18 0,9
6,4 2,91 0,06 13 124 da
Verificarea criteriului privind limitarea înc rc rilor transmise la teren
pef,med  ppl
ppl = ml ( B N1 + q N2 + c'dN3) (Anexa H NP 112)
N1, N2, N3 – coeficien i adimensionali de capacitate portant , defini i în func ie de ′d

ml = 1,7 (coeficient adimensional al condi iilor de lucru, Anexa H NP 112)
= d = 18 kPa;
N1 = 1,68; N2 = 7,73; N3 = 9,60;
q = d D = 9 kPa.
Rezult :
ppl = 231 kPa
Verificare:
219 kPa ≤ 231 kPa (adev rat→îndeplinit )
6.5.2 Fundaţie izolată solicitată de forţe axiale excentrice pe un strat de nisip uscat
Dimensiunile funda iei: L = 3,00 m, B = 2,20 m, D= 0,50 m.
53
Valori caracteristice ale înc rc rilor axiale excentrice: VGk = 800 kN, VQk = 450 kN.
Valori caracteristice ale parametrilor geotehnici: 'k = 35°, k = 18 kN/m3.

Excentricit ile înc rc rilor axiale: eB = 75 mm, eL = 100 mm.
VGk+VQk
D
A1: G = 1,35, Q = 1,50

Ab1G1: A1 “+” M1 “+” R1
M1: ’ = 1,00,  = 1,00

R1: R;v = 1,00
Vd ≤ Rd
Vd = G (WGk+ VGk) + QVQk= G(ckL B D + VGk) + QVQk = 1866 kN.

e'B = (GVGk + QVQk)eB/[G(WGk + VGk) + QVQk] = 70,5 mm ≤ B/6 = 367 mm

Aria efectiv (redus ) a bazei funda iei:
e'L = (GVGk + QVQk)eL/[G(WGk + VGk) + QVQk] = 94 mm ≤ L/6 = 500 mm

A' = B'L' = (B – 2e'B)(L – 2e'L) = 5,79 m2.

′d = 35;
d = 18 kN/m3
Nq = 33,3; Nc = 46,1; N = 20,4;
sq = 1,42; s = 0,78; sc = 1,43 (B – 2e'B; L – 2e'L);
q' = d D = 9 kPa;
R = 4169 kN.
Rd = R/Rv = 4169 kN.

Verificare:
Factorul de utilizare: GEO,1,1 = (Vd/Rd)100 = 45%
54
A2: G = 1; Q = 1,30
Ab1G2: A2 “+” M2 “+” R1
M2: ’ = 1,25,  = 1,00

R1: R;v = 1,00
Valoarea de calcul a ac iuniilor verticale:

Vd = 1468 kN.

e'B = 70,8 mm ≤ B/6 = 367 mm
e'L = 94,4 mm ≤ L/6 = 500 mm
A' = 5,79m2.

′d = 29,3;
d = 18 kN/m3;
Nq = 16,9; Nc= 28,4; N = 8,3;
sq = 1,36; s = 0,78; sc = 1,38;
q' = 9 kPa;
R = 1892 kN.
Rd = R/Rv = 1892 kN.

Verificare:
Factorul de utilizare: GEO,1,2 = (Vd/Rd) 100 = 78%.
A1:G = 1,35; Q = 1,50

Ab3: A1 “+” M2 “+” R3
M2:’ = 1,25,  = 1,00

R3:R;v = 1,00

Vd = 1866 kN.

e'B = 70,5 mm ≤ B/6 = 367 mm
e'L = 94,0 mm ≤ L/6 = 500 mm
A' = 5,79 m2.

′d = 29,3;
d = 18 kN/m3;
Nq = 16,9; Nc= 28,4; N = 8,3;
sq = 1,36; s = 0,78; sc = 1,38;
q' = 9 kPa;
R = 1893kN.
55
Rd = R/Rv = 1893 kN.
Verificare:
Factorul de utilizare: GEO,3= (Vd/Rd) 100 = 99%.
6.5.3 Fundaţie continuă pe un strat de pământ coeziv
Dimensiunile funda iei: B = 3,40 m, D = 1,50 m.
Valori caracteristice ale înc rc rilor axiale centrice: VGk = 200 kN/m, VQk = 80 kN/m (calculul
se face pentru o lungime egal cu 1m).
cuk = 45 kPa, 'k = 25°, c'k = 5kPa, k = 21 kN/m3.

Valori caracteristice ale parametrilor geotehnici:
Apa subteran : Dw = 1,00 m, wk = 10 kN/m3.

Gk+ Qk
Dw
D
A1: G = 1,35, Q = 1,50; G;stb = 0,9; G;dst = 1,35

Ab1G1: A1 “+” M1 “+” R1
M1: ’ = 1,00, c’ = 1,00, cu = 1,00,  = 1,00

R1: R;v = 1,00
Vd ≤ Rd
Vd = G (WGk+ VGk) + QVQk - G;stbwB(D- Dw) = 547kN/m.

R = A' (c'dNc bc scic + q' Nq bq sqiq + 0,5 'B' Nbsi)

Capacitatea portant în condi ii drenate
A' = 1B
bq = b = bc = 1 (pentru funda ie cu baza orizontal )
sq = s = sc = 1 (pentru funda ie continu )
ic = iq = i = 1 (pentru înc rcare vertical )
56
′d = 25;
d = 21 kN/m3;
c'd = 5kPa;
Nq = 10,7; Nc= 20,7; N = 4,3;

q' = d D - G;dstw (D- Dw) = 24,7 kPa;
R = 1772 kN/m.
Rd = R/Rv = 1772 kN/m.

Verificare:
547 kN/m ≤ 1772 kN/m (adev rat→îndeplinit )
Factorul de utilizare: GEO,1,1 = (Vd/Rd)100 = 31%.
Capacitatea portant în condi ii nedrenate

R = A' (+2) cu;d bc sc ic + q
A' = 1B
bc = 1 (pentru funda ie cu baza orizontal )
sc = 1 (pentru funda ie continu )
ic = 1 (pentru înc rcare vertical )
d = 21 kN/m3;
cu;d = 45 kPa;
q = d D = 31,5 kPa;
R = 818 kN/m.
Rd = R/Rv = 818 kN/m.

Verificare:
A2: G= 1; Q = 1,30; G;stb = 0,9; G;dst = 1,35

Ab1G2: A2 “+” M2 “+” R1
M2: ’ = 1,25, c’ = 1,25, cu = 1,40,  = 1,00

R1: R;v = 1,00

Vd = 416 kN/m.
57
′d = 20,5;
d = 21 kN/m3;
c'd = 4kPa;
Nq = 6,7; Nc = 15,3; N = 2,1;

q' = d D - G;dstw (D- Dw) = 24,7 kPa;
R = 1026 kN/m.
Rd = R/Rv = 1026 kN/m.

Verificare:
Factorul de utilizare: GEO,1,1 = (Vd/Rd)100 = 41%
d = 21 kN/m3;
cu;d = 32,1 kPa;
q = d D = 31,5 kPa;
R = 593 kN/m.
Rd = R/Rv = 593 kN/m.

Verificare:
A1: G = 1,35, Q = 1,50; G;stb = 0,9; G;dst = 1,35

Ab3: A1 “+” M2 “+” R3
M2: ’ = 1,25, c’ = 1,25, cu = 1,40,  = 1,00

R1: R;v = 1,00

Vd = 547 kN/m.

′d = 20,5;
d = 21 kN/m3;
c'd = 4 kPa;
Nq = 6,7; Nc = 15,3; N = 2,1;

q' = d D - G;dstw (D- Dw) = 24,7 kPa;
R = 1026 kN/m.
58
Rd = R/Rv = 1026 kN/m.
Verificare:
d = 21 kN/m3;
cu;d = 32,1 kPa;
q = d D = 31,5 kPa;
R = 593 kN/m.
Rd = R/Rv = 593 kN/m.

Verificare:
59
CAPITOLUL 7.
PROIECTAREA GEOTEHNICĂ A FUNDA ILOR PE PILO I
Acest capitol are în vedere prevederile din NP 123 care sunt corelate cu prevederile din SR
EN 1997-1 şi SR EN 1997-1/NB, Sec iunea 7.
NP 123 se refer la toate tipurile de pilo i, din punctul de vedere al modului cum sunt
transferate la teren înc rc rile axiale (pilo i purt tori pe vârf sau pilo i flotan i), din punctul de
vedere al solicit rii (axial , de compresiune, de trac iune sau transversal ), din punctul de
vedere al modului de punere în oper (prin batere, prin presare, prin înşurubare, prin forare cu
sau f r injectare).
NP 123 nu se aplic la proiectarea micropilo ilor.

Prevederile din NP 123 se pot aplica, în condi iile precizate, şi la proiectarea funda iilor pe
barete.
7.1 St ri limit
St rile limit care pot fi avute în vedere la proiectarea unei funda ii pe pilo i se clasific în 3
categorii, dup cum urmeaz :
(i) Referitor la epuizarea capacit ii portante în raport cu terenul (capacitatea portant extern )
a pilo ilor:
‐ pierderea stabilit ii generale;
‐ epuizarea capacit ii portante a funda iei pe pilo i;
‐ ridicarea sau rezisten a la trac iune insuficient a funda iei pe pilo i;
‐ cedarea terenului datorit înc rc rii transversale a funda iei pe pilo i;
(ii) Referitor la epuizarea capacit ii portante interne a pilo ilor:

‐ cedarea structural a pilotului la diferite tipuri de solicit ri;
‐ cedarea combinat în teren şi în funda ia pe pilo i;
‐ cedarea combinat în teren şi structur .
(iii) Referitor la st rile limit de exploatare sau ultime în structur :

‐ tasare excesiv ;
‐ ridicare excesiv ;
‐ deplasare lateral excesiv ;
‐ vibra ii inacceptabile.
7.2 Ac iuni i situa ii de proiectare
Ac iunile i situa iile de proiectare care trebuie incluse în proiectarea geotehnic sunt descrise
în Capitolul 5 din prezentul Ghid.
Tipurile de ac iuni asupra pilo ilor produse de deplas rile terenului sunt: frecarea negativ ,
ridicarea (umflarea) şi înc rcarea transversal .
60
Frecarea negativă produsă de tasarea pământului din jurul pilotului
Frecarea negativ este o ac iune vertical , dirijat de sus în jos, care apare atunci când
deplasarea terenului din jurul pilotului produs de comprimarea terenului sub greutate proprie
şi/sau efectul oric rei supraînc rc ri în jurul pilotului este mai mare decât deplasarea pilotului
însuşi.
Frecarea negativ se consider ca o for care se adaug la for ele axiale provenite de la
structur .
În mod normal, în grup rile de înc rcare nu se consider simultan frecarea negativ şi
înc rc rile temporare.
Ridicarea terenului
Sunt numeroase cauze care pot produce ridicarea terenului: desc rcarea terenului prin
excavare, ac iunea înghe ului, baterea pilo ilor învecina i, umflarea p mântului argilos,
oprirea extragerii apei din pânzele acvifere, împiedicarea evapor rii prin noi construc ii etc.
Ridicarea se poate produce în cursul execu iei, înainte de înc rcarea pilo ilor de c tre lucrare.
Ca şi în cazul frec rii negative, ridicarea terenului se trateaz drept o ac iune.
Încărcarea transversală produsă de mişcările terenului
În SR EN 1997-1, Sec iunea 7 (7.3.2.4) sunt enumerate situa iile de proiectare în care pot
ap rea înc rc ri transversale asupra unui pilot produse de mişc rile terenului din jurul
acestuia.
Dintre acestea, situa ia cea mai des întâlnit în ara noastr este cea a pilo ilor sau funda iilor
pe pilo i realizate într-un taluz aflat în mişcare.
O alt situa ie de proiectare este ar tat în figura 7.1. În cuprinsul stratifica iei apare un strat
argilos de consisten redus . Sub efectul unei suprasarcini nesimetrice (de o singur parte a
funda iei) este generat o tendin de deplasare lateral a stratului moale care încearc s se
„lamineze” printre pilo ii funda iei. Presiunea orizontal rezultat , ph, trebuie luat în
considerare la proiectare pentru a preveni ruperea pilo ilor.
Figura 7.1 Presiunea orizontală generată de tendinţa de deplasare laterală a stratului moale
61
7.3 Metode de proiectare şi considera ii referitoare la proiectare
Principiul de baz al metodelor de proiectare a pilo ilor respectiv a funda iilor pe pilo i const
în utilizarea rezultatelor înc rc rilor statice pe pilo ii de proba ob inute în mod direct, chiar pe
amplasamentul funda iei. În anumite cazuri, rezultatele înc rc rilor statice pot fi utilizate în
mod indirect, atunci când se folosesc metode de calcul empirice sau teoretice a c ror validitate
a fost confirmat de înc rc ri sub sarcini statice realizate în situa ii comparabile. De
asemenea, utilizarea rezultatelor unor încerc ri sub sarcini dinamice este condi ionat de
validitatea demonstrat prin încerc ri statice în situa ii comparabile. Proiectarea se poate face
şi pe baza datelor ob inute prin monitorizarea comport rii unor funda ii pe pilo i comparabile,
dar numai dac acest mod de abordare este sus inut de rezultatele investiga iilor pe
amplasament şi ale încerc rilor asupra terenului.

Factorii care trebuie lua i în considerare la proiectarea funda iilor pe pilo i sunt:
comportarea pilo ilor individuali şi a grupelor de pilo i;
 durata şi varia ia în timp a înc rc rii;


suprasarcinile sau excava iile prev zute a se produce în viitor;
modific ri poten iale în regimul apei subterane.
De asemenea, la alegerea tipului de pilot şi a metodei de punere în oper se vor avea în vedere
diferitele aspecte enumerate în SR EN 1997-1, Sec iunea 7.
7.4 Înc rc ri de prob pe pilo i
În SR EN 1997-1, Sec iunea 7, sunt indicate situa iile în care trebuie întreprinse înc rc rile de
prob pe pilo i şi modalit ile de utilizare a acestora. Se examineaz înc rc rile statice de
prob , atât pe pilo ii de prob cât şi pe pilo ii care r mân în lucrare, precum şi încerc rile în
condi ii dinamice.
NP 123 precizeaz condi iile de utilizare a înc rc rilor pe pilo i în faza final de proiectare şi
stabileşte num rul total minim al pilo ilor încerca i static. Pentru încerc rile în condi ii
dinamice, în NP 123 se cere respectarea indica iilor din SR EN 1997-1 (7.5.3).
În privin a modului de efectuare a încerc rilor pe pilo i este necesar respectarea prevederilor
din reglementarile tehnice în vigoare privind încercarea în teren a pilo ilor de prob i a
pilo ilor din funda ii.
7.5 Pilo i supuşi la solicit ri axiale
În SR EN 1997-1(7.6) se precizeaz patru tipuri de st ri limit care pot fi induse în cazul

pilo ilor supuşi la solicit ri axiale.
 st ri limit ultime de cedare prin epuizarea capacit ii portante la compresiune sau

Primele dou se refer la pilo ii izola i sau în grup:
 st ri limit de cedare prin epuizarea capacit ii portante la compresiune sau trac iune a
trac iune a pilotului izolat;
funda iei pe pilo i ca un întreg.
62
 st ri limit ultime de cedare sau degradare sever a structurii produse de deplas ri
Ultimele dou sunt st ri limit de tip SLU sau SLE datorate tas rilor pilo ilor:
 st ri limit de exploatare ale structurii produse de deplasarea pilo ilor.

absolute sau diferen iale excesive ale funda iei pe pilo i;
Epuizarea capacit tii portante la compresiune sau trac iune a pilotului izolat este definit drept
acea stare la care pilotul se deplaseaz nelimitat, în jos (dac este solicitat la compresiune) sau
în sus (dac este solicitat la trac iune), cu o creştere sau descreştere neglijabil a rezisten ei. În
figura 7.2 este ar tat o diagram de înc rcare-tasare ob inut prin înc rcarea de prob a unui
pilot solicitat la compresiune, care corespunde acestei situa ii.
Sunt îns frecvente cazurile în care diagrama de înc rcare-tasare are alura ar tat în figura
7.3. În asemenea cazuri, criteriul de „cedare” se asociaz cu o tasare limit , slim, egal cu 10%
din diametrul (latura) pilotului.
Figura 7.2 Figura 7.3

Diagrame de încărcare-tasare obţinute prin încercarea la compresiune a unor piloţi de
probă
7.5.1 Capacitatea portantă la compresiune
Rela ia general de verificare este [(1) NP 123]:
Fc;d  Rc;d (7.1)
unde: Fc;d - valoarea de calcul a înc rc rii axiale de compresiune asupra unui pilot sau a
unui grup de pilo i corespunz toare st rii limit ultime;
Rc;d - valoarea de calcul a rezisten ei la compresiune a terenului în contact cu pilotul la
starea limit ultim , Rc.
Rela iile date în NP 123 privitoare la determinarea lui Rc;d se refer exclusiv la pilotul
individual.
Capacitatea portantă ultimă la compresiune stabilită pe baza încărcărilor statice de probă pe

piloţi
Pentru determinarea capacit ii portante ultime se cere ca pilo ii încerca i s fie de acelaşi tip
ca pilo ii din funda ie şi s fie realiza i în acelaşi condi ii de teren. Interpretarea rezultatelor
63
încerc rilor pe pilo i trebuie s ia în considerare variabilitatea terenului de fundare de pe
amplasament precum şi cea datorat abaterilor de la tehnologia normal de execu ie.
În cazul unor pilo i cu diametru foarte mare se admite s se efectueze înc rcarea de prob pe
pilo i instrumenta i cu diametru mai mic, f r a se coborî îns sub raportul 0,5 între diametrul
pilotului de prob şi cel al pilotului din lucrare. Totodat , tehnologia de execu ie a celor doi
pilo i trebuie s fie aceeaşi.
Capacitatea portantă ultimă de compresiune stabilită pe baza încercărilor asupra

pământurilor
În SR EN 1997-1 se cere ca metodele din aceast categorie s se bazaze pe rezultatele unor

încerc ri pe pilo i şi pe o experien comparabil .
Este permis utilizarea unui aşa-numit „coeficient de model” care s ia în considerare

amploarea incertitudinii pe care o introduce metoda de calcul, astfel încât capacitatea portant
estimat pe aceast cale s fie suficient de sigur .
Între metodele din aceast categorie se înscrie şi calculul capacit ii portante a pilo ilor
prefabrica i introduşi prin batere, pe baza datelor din încercarea de penetrare static cu conul
(CPT) inclus în NP 123.
Capacitatea portantă ultimă la compresiune stabilită pe baza rezultatelor unor încercări

dinamice

În SR EN 1997-1 se consider trei tipuri de încerc ri dinamice relevante în acest caz:

pe baza încerc rilor de impact dinamice

pe baza formulelor de batere
pe baza interpret rii ecua iei undei.
NP 123 se refer , de asemenea, la cele trei tipuri de încerc ri dinamice, dar d rela ii de calcul
doar în cazul formulelor de batere, aplicabile în cazul pilo ilor purt tori pe vârf b tu i într-un
p mânt necoeziv.
Capacitatea portantă ultimă la compresiune a piloţilor stabilită prin metode prescriptive
În SR EN 1997-1 nu se face nici o referire cu privire la utilizarea de metode prescriptive în

cazul pilo ilor solicita i axial.
În NP 123 este inclus o metod prescriptiv , prin preluarea şi adaptarea procedurilor din
STAS 2561/3.
7.5.2 Capacitatea portantă la tracţiune
Rela ia general de verificare este [(20) NP 123]:
Ft;d  Rt;d (7.2)

unde:
Ft;d - valoarea de calcul a trac iunii exercitat asupra unui pilot corespunz toare st rii limit
ultime;
64
Rt;d - valoarea de calcul a rezisten ei la trac iune a pilotului în contact cu terenul la starea limit
ultim , Rt.
În SR EN 1997-1 se examineaz determinarea capacit ii portante la trac iune pe baza

înc rc rilor de prob asupra pilo ilor şi pe baza încerc rilor asupra p mântului.
În plus fa de prevederile din SR EN 1997-1, în NP 123 se abordeaz stabilirea rezisten ei
ultime la trac iune pe baza datelor din încercarea de penetrare static şi prin metode
prescriptive.
Pe lâng cedarea prin smulgerea din p mânt a pilo ilor, în SR EN 1997-1 este inclus şi
cedarea prin ridicarea sub efectul subpresiunii (starea limit UPL) a unui bloc de p mânt care
con ine pilo ii.
7.5.3 Deplasări verticale ale fundaţiilor pe piloţi
Funda ia pe pilo i trebuie astfel proiectat încât deplas rile verticale s fie limitate şi s nu
conduc la apari ia unor st ri limit , fie de tip SLU, fie de tip SLE, în structura suportat de
pilo i.
În SR EN 1997-1 se arat c , atunci când se calculeaz deplas rile verticale ale unei funda ii
pe pilo i, este indicat s se aibe în vedere incertitudinile asociate cu modelul de calcul şi cu
determinarea propriet ilor p mântului care intervin, ceea ce face ca de cele mai multe ori
calculele s nu poat furniza decât o estimare aproximativ a deplas rilor. În acest sens
trebuie considerat şi metoda de calcul a tas rii unei funda ii pe pilo i bazat pe schema
funda iei conven ionale, dat în Anexa D la NP 123.
7.6 Pilo i solicita i transversal
Rela ia de verificare este [(29) NP 123]:
Ftr ,d  Rtr ,d (7.3)

unde:
Ftr ,d - valoarea de calcul a înc rc rii transversale asupra unui pilot corespunz toare st rii limit
ultime;
Rtr;d - valoarea de calcul a rezisten ei la solicitare transversal a pilotului în contact cu terenul

la starea limit ultim , Rtr, luând în considerare efectul oric ror înc rc ri axiale de
compresiune sau de trac iune.
Potrivit SR EN 1997-1, în func ie de rigiditatea pilo ilor sunt posibile dou mecanisme de
 în cazul pilo ilor scur i, rotirea sau translatarea pilotului ca un corp rigid (Fig. 7.4);
cedare:
 în cazul pilo ilor lungi şi zvel i, cedarea prin încovoiere a pilotului, înso it de o plastifiere
local şi o deplasare a p mântului în aproprierea capului pilotului (Fig. 7.5).
În cazul pilo ilor lungi şi zvel i, conform SR EN 1997-1, se accept utilizarea teoriei grinzii
pe mediu elastic suportat de resoarte elastice.
65
În Anexa A din NP 123 este prezentat o astfel de metod de calcul a pilotului solicitat
transversal, în ipoteza model rii terenului de fundare ca un mediu discret de tip Winkler.
Conform NP 123, pentru fazele preliminare de proiectare se acccept la calculul rezisten ei la

înc rcare transversal a pilotului utilizarea unei metode prescriptive bazat pe conceptul
lungimii conven ionale de încastrare, l0.

Cazul piloţilor scurţi şi rigizi Cazul piloţilor lungi şi zvelţi
În Anexa B din NP 123 este prezentat o metod de calcul a deplas rilor şi rotirilor unui grup
spa ial de pilo i cu radier rigid.
7.7 Proiectarea structural a pilo ilor
SR EN 1997-1 impune verificarea pilo ilor fat de cedarea structural , cu respectarea

prevederilor normativelor cu relevan pentru materialul din care este alc tuit pilotul.
Pentru pilo ii zvel i care trec prin ap sau printr-un strat gros de p mânt foarte moale, se
impune verificarea la flambaj, exceptând cazul în care valoarea coeziunii nedrenate, cu, a
stratului foarte moale este mai mare decât 10 kPa.
În capitolul 9 din NP 123 sunt prezentate elementele privind proiectarea structural a pilo ilor.
7.8 Supravegherea execu iei
SR EN 1997-1 impune elaborarea unui program de instalare a pilo ilor şi specific elementele
pe care s le cuprind acest program.
Se cere, de asemenea, ca instalarea tuturor pilo ilor s fie monitorizat , înregistându-se pe

amplasament datele ob inute pe parcursul instal rii pilotului, cu respectarea prevederilor din
standardele de execu ie a lucr rilor speciale de funda ii.
66
7.9.1. Calculul capacităţii portante ultime la compresiune a unor piloţi de beton armat
prin metode prescriptive
Se consider pilo i de beton armat, cu o fiş L = 10,00 m, din care 8,00 m într-o argil
nisipoas şi 2,00 m într-un nisip cu pietriş de îndesare medie.
Stratul de argil are drept valori caracteristice cu;k = 45 kPa pentru coeziunea nedrenat şi
k1 = 18,5kN/m3 pentru greutatea volumic .
Nisipul are parametrii de rezisten în stare drenat ′k = 36°, ck = 0 kPa şi greutatea
volumic k2 = 20 kN/m3.
Apa subteran a fost întâlnit la adâncimea dw = 1,00 m.
Frecarea lateral pe pilot va fi ignorat deasupra cotei - 1,00, p mântul de deasupra acestei
cote urmând a fi îndep rtat.
Se cere calculul capacit ii portante ultime la compresiune, Rc;d, în condi iile de teren date,
pentru cele 3 tipuri de pilo i (fig. 7.6 şi 7.7).

Secţiune verticală Tipurile de piloţi
Valoarea de calcul a capacit ii portante ultime la compresiune (Rc;d) depinde de abordarea de

calcul.
Abord rile de calcul pentru pilo i, conform SR EN 1997-1/NB, sunt prezentate în tabelul
7.1.

67
Tabelul 7.1 – Abordări de calcul
Abordarea Setul de coeficien i par iali
Acronim
de calcul A M R
Abordarea 1, gruparea 1 Ab1G1 A1 M1 R1
Abordarea 1, gruparea 2 Ab1G2 A2 M1 sau M2* R4
* M1 pentru calculul rezisten ei pilo ilor şi ancoraje; M2 pentru calculul ac iunilor
defavorabile (frecare negativ , înc rc ri transversale)

În NP 123, punctul 7.2.4 sunt date valorile coeficien ilor par iali de rezisten . Aceste
valori nu depind de abordarea de calcul.

P1 - Pilot prefabricat de secţiune pătrată (b = 0,40m)
Ab1G1: A1 “+” M1 “+” R1
M1: ' = c = cu =  = 1,0 conform Tabel A.4 SR EN 1997-1

R1: (1) b = s = 1,0 conform Tabel A.6 (RO) SR EN 1997-1/NB
(2) b1 = s1 = 1,0 conform Tabel 4 NP 123
Ab1G2: A2 “+” M1 “+” R4
M1: ' = c = cu =  = 1,0 conform Tabel A.4, SR EN 1997-1

R4: (1) b = s = 1,3 conform Tabel A.6 (RO) SR EN 1997-1/NB
Valoarea caracteristic a rezisten ei pe baz a pilotului (Rb;k)
Conform NP 123, rela ia (11), valoarea caracteristic a rezisten ei pe baz este:
Rb;k = Ab qb;k
unde:
Ab suprafa a bazei pilotului
Ab = d2 = 0,42 = 0,16 m2
Conform tabelului 5 din NP123, pentru pilot cu vârful in p mânt necoeziv (nisipuri mari) şi
adâncimea de înfigere L=10m, valoarea caracteristic a presiunii pe baz va fi:
qb;k = 7300 kPa
Dar, conform observa iei 4 de la tabelul 5, valoarea qb;k va trebui corectat , deoarece t/d<15,
 t = 2m – adâncimea de încastrare a vârfului pilotului în stratul de nisip mare sau pietriş;

unde:
 d = 0,4m – diametrul pilotului în planul bazei;

 t/d = 2/0,4 = 5.
68
Prin urmare, valoarea caracteristic corectat a rezisten ei pe baz este:
qb;k;cor = qb;k (0,7 + 0,02 t/d) = 7300(0,7 + 0,1) = 5840 kPa
Rezult :
Rb;k = 0,165840 = 934,4 kN
Valoarea caracteristic a rezisten ei de frecare pe suprafa a lateral (Rs;k)
Conform NP 123, rela ia (12), valoarea caracteristic a rezisten ei de frecare pe suprafa a

lateral pe baz este:
Rs;k = ΣAs;i qs;i;k = U Σ qs;i;k li

unde:
li lungimea pilotului în contact cu stratul i
U = 4d = 40,4 = 1,6 m
Pentru calculul frec rii pe suprafa a lateral , straturile de p mânt se împart în orizonturi de
maxim 2 m. Vor rezulta astfel grosimile straturilor de calcul (li) ca în figura 7.8.
Figura 7.8
Schema pentru calculul frecării pe suprafaţa laterală
În func ie de adâncimea medie a stratului (m surat de la suprafa a terenului) şi de natura

p mântului din stratul respectiv, prin interpolare în tabelul 6 din NP123 se ob in valorile qs;i;k.
69
Pentru straturile 1, 2, 3, şi 4 s-au utilizat valorile pentru p mânturi coezive cu Ic = 0,7; pentru
stratul 5 s-au utilizat valorile pentru p mânturi necoezive mari şi medii.
Tabelul 7.2 Calculul rezistenței de frecare pe suprafața laterală a pilotului

Nr. li zi qs;i;k qs;i;k li Σqs;i;k li
strat [m] [m] [kPa] [kN/m] [kN/m]
1 1 1,5 26,5 26,5
ARGILA
2 2 3 35 70
262,5
3 2 5 40 80
4 2 7 43 86
NISIP
5 2 9 63,3 126,7 126,7
TOTAL 389,2
Observaţie: primul strat începe de la cota – 1,00 m, deoarece tema de proiectare prevede faptul c p mântul
deasupra acestei cote va fi îndep rtat.
Rezult :
Rs;k = 1,6389,2 = 622,7 kN
Valoarea de calcul a capacit ii portante ultime la compresiune (Rc;d)

(1) Rc;d = Rb;d + Rs;d= Rb;k /b + Rs;k /s = 934,4/1,0 + 622,7/1,0 = 1557,1 kN
Ab1G1
(2) Rc;d = Rb;d + Rs;d= Rb;k /b1 + Rs;k /s1 = 934,4/1,0 + 622,7/1,0 = 1557,1 kN
(1) Rc;d = Rb;d + Rs;d= Rb;k /b + Rs;k /s = 934,4/1,3 + 622,7/1,3 = 1197,8 kN
Ab1G2
(2) Rc;d = Rb;d + Rs;d= Rb;k /b1 + Rs;k /s1 = 934,4/1,0 + 622,7/1,0 = 1557,1 kN
P2 - Pilot forat cu tubaj recuperabil, cu secţiune circulară (d = 0,40m)
Ab1G1: A1 “+” M1 “+” R1

R1: (1) b = 1,25; s = 1,0 conform Tabel A.7(RO) SR EN 1997-1/NB
(2) b2 = 1,3 conform Tabel 7 NP 123
s2 = 1,90 când pilotul strabate un strat coeziv conform Tabel 8 NP 123
s2 = 1,70 când pilotul str bate un strat necoeziv conform Tabel 8 NP 123
Ab1G2: A2 “+” M1 “+” R4
70
R4: (1) b = 1,6; s= 1,3 conform Tabel A.7(RO) SR EN 1997-1/NB
s2 = 1,90 când pilotul strabate un strat coeziv conform Tabel 8 NP 123
s2 = 1,70 când pilotul str bate un strat necoeziv conform Tabel 8 NP 123
Rb;k = Ab qb;k
Conform NP123, punctul 7.2.4.2.5 (iv), pentru pilo ii de dislocuire care reazem cu baza pe
straturi necoezive:
qb;k =  (ddbN + d;1DcNq )

unde:
coeficient determinat în func ie de gradul de îndesare ID al p mântului de la baza
d
pilotului, dat în tabelul 10 NP 123
d;1
valoarea de calcul a greut ii volumice a p mântului de sub baza pilotului
media ponderat , prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale greut ilor
volumice ale straturilor str b tute de pilot
db diametrul pilotului la nivelul bazei
N, Nq factori de capacitate portant determina i în func ie de valoarea de calcul a unghiului
de frecare interioar , φ’d, al stratului de la baza pilotului, da i în tabelul 11 NP 123
Dc = db dac D  db

Dc fişa de calcul a pilotului:
Dc = D dac D  db
 coeficient în func ie de gradul de îndesare ID al p mântului de la baza pilotului, dat

unde:
în tabelul 10 NP 123
Pentru 0,36 < ID < 0,65 rezult :  = 0,4;  = 15
d = k2 = 20 kN/m3
d;1 = ki hi /  hi = (18,58 + 202) / (8+2) = 18,8 kN/m3
db = 0,4 m
Din tabelul 11 NP 123, pentru φ’d = 36 rezult : N = 48,6; Nq = 87,6

Dc = db = 150,4 = 6,0 m (Dc < D)
Ab = d2/4 = 0,42/4 = 0,1256 m2

qb;k = 0,4 (200,448,6 + 18,8687,6) = 4108 kPa
Rezult :
Rb;k = 0,12564108 = 516 kN
Calculul rezisten ei de frecare pe suprafa a lateral a pilotului se face conform tabelului 7.2.
Rs;kcoeziv = 1,2566262,5 = 329,9 kN
71
Rs;knecoeziv = 1,2566126,7 = 159,2 kN
U = d = 0,4 = 1,2566 m

(1) Rc;d = Rb;d + Rs;d= Rb;k /b + Rs;k /s = 516/1,25 + 489/1,0 = 901,8 kN
Ab1G1
(2) Rc;d = Rb;d + Rs;d= Rb;k /b2 + Rs;k /s2 = 516/1,3 + 329,9/1,9 + 159,2/1,7 = 664,2 kN
(1) Rc;d = Rb;d + Rs;d = Rb;k /b + Rs;k /s = 516/1,6 + 489/1,3 = 698,7 kN
Ab1G2
(2) Rc;d = Rb;d + Rs;d = Rb;k /b2 + Rs;k /s2 = 516/1,3 + 329,9/1,9 + 159,2/1,7 = 664,2 kN
P3 - Pilot forat sub noroi bentonitic, cu secţiune circulară (d = 0,40m)
Ab1G1: A1 “+” M1 “+” R1

R1: (1) b = 1,25; s = 1,0 conform Tabel A.7(RO) SR EN 1997-1/NB
s2 = 2,4 conform Tabel 8 NP 123 (p mânt coeziv în jurul pilotului)
s2 = 1,9 conform Tabel 8 NP 123 (p mânt necoeziv în jurul pilotului)
Ab1G2: A2 “+” M1 “+” R4

(2) b2 = 1,5conform Tabel 7 NP 123
s2 = 2,4 conform Tabel 8 NP 123 (p mânt coeziv în jurul pilotului);
s2 = 1,9 conform Tabel 8 NP 123 (p mânt necoeziv în jurul pilotului)
Rb;k= 0,12564108 = 516 kN
Rs;kcoeziv = 1,2566262,5 = 329,9 kN

Rs;knecoeziv = 1,2566126,7 = 159,2 kN
Ab1G1
Ab1G2
72
În tabelul 7.3 sunt prezentate centralizat valorile de calcul ale capacit ii portante ultime la
compresiune, Rc;d.
Tabelul 7.3 Valori de calcul ale capacității portante ultime la compresiune

Reglementarea tehnic SR EN 1997-1/NB NP123
Abordarea de calcul Ab1G1 Ab1G2 Ab1G1 şi Ab1G2
Tip Pilot Rc;d[kN]
P1 1557,1 1197,8 1557,1
P2 901,8 698,7 664,2
P3 901,8 698,7 565,2
7.9.2. Calculul capacităţii portante ultime la compresiune a unor piloţi de beton armat care
străbat un strat de pământ foarte compresibil
Se consider un pilot de beton armat cu o fiş L = 10,0 m, din care 5,0 m într-o argil moale şi
5,0 m într-un nisip cu pietriş de îndesare medie (fig. 7.9), care suport înc rc rile VG;k = 650
kN (permanent ) şi VQ;k = 250 kN (variabil ).
VGk=650kN
VQk=250kN
Argila nisipoasa
k1=18,5kN/m3
Ic=0.3
t1=5,00
cuk=45kPa
 Lungimea pilotului – L = 10,0 m

1. Parametri geometrici
 Diametrul pilotului – d = 0,4 m

L=10,00
 Ac iune permanent : VG;k = 650 kN

2. Ac iuni
Nisip cu pietris(grSa)
k2 = 20kN/m3  Ac iune variabil : VQ;k = 250 kN

ID= 0.36-0.65 - mediu indesat
c'k = 0kPa
5,00
f k = 36°
f cv,k = 33°
Figura 7.9 - Situaţia de proiectare
Greutatea volumic caracteristic a betonului armat este c;k= 25 kN/m3.

Stratul de argil are valoarea caracteristic a greut ii volumice k1 = 18,5 kN/m3. Nisipul are
parametrii de rezisten în stare drenat ’k = 36°, c’k = 0 kPa şi greutatea volumic k2 = 20
kN/m3.
Unghiul de frecare interioar al nisipului în condi ii de volum constant este φcv,k = 33°.
73
Se cere calculul capacit ii portante ultime la compresiune în condi iile de teren dat, pentru

urm toarele tipuri de pilo i:

P1 – pilot prefabricat de sec iune p trat (b = 0,40m)
P2 – pilot forat cu tubaj recuperabil cu sec iune circular (d = 0,40m)
P1 - Pilot prefabricat introdus prin batere, cu secţiune pătrată (b = 0,4m)
Ab1G1: A1 “+” M1 “+” R1

R1: (1) b = s = 1,0 conform Tabel A.6(RO) SR EN 1997-1/NB
Ab1G2: A2 “+” M2 “+” R4
M2: ' = c = 1,25 conform Tabel A.4 SR EN 1997-1

cu = 1,40 conform Tabel A.4 SR EN 1997-1
 = 1,0 conform Tabel A.4 SR EN 1997-1
R4: (1) b = s = 1,3 conform Tabel A.6(RO) SR EN 1997-1/NB
Rb;k = Ab qb;k
unde:
Rb;k = Ab qb;k
unde:
Ab = d2 = 0,42 = 0,16 m2
Conform tabelului 5 din NP123, pentru pilot cu vârful in p mânt necoeziv (nisipuri mari) şi
adâncimea de înfigere L=10m:
qb;k = 7300 kPa
Dar, conform observa iei 4 de la tabelul 5, valoarea qb;k va trebui corectat , deoarece t/d<15,
 t = 5m - adâncimea de încastrare în stratul de nisip mare sau pietriş a vârfului pilotului

unde:
 d = 0,4m
 t/d = 5/0,4 = 12,5
74
Prin urmare, valoarea presiunii caracteristice corectate pe baz devine:
qb;k;cor = qb;k (0,7 + 0,02 t/d) = 7300 (0,7 + 0,25) = 6935 kPa
Rezult :
Rb;k = 0,166935 = 1109,6 kN
Conform NP 123, rela ia (12) valoarea caracteristic a rezisten ei de frecare pe suprafa a

lateral pe baz este:
Rs;k = Σ As;i qs;i;k = U Σ qs;i;k li

unde:
li lungimea pilotului în contact cu stratul i
U = 4d = 40,4 = 1,6 m
Valorile qs;i;k se determin conform tabelului 6 din NP 123 cu luarea în considerare a

observa iei 3.
Împ r irea pe straturi s-a detaliat în figura 7.10.
VGk=650kN
VQk=250kN
1,00
2,00
1
3,00
4,50
t1=5,00
Argila nisipoasa
2,00
6,00
2
8,00
1,00
L=10,00
3
9,50
2,00
Nisip cu pietris 4
(grSa)
5,00
2,00
5
1,00
Figura 7.10
Schema pentru calculul frecării pe suprafaţa laterală
75
În tabelul 7.4 s-a centralizat calculul frec rilor pe suprafa a lateral a pilotului conform
observa iei 3, care pune în eviden faptul c pentru o suprasarcin mai mic de 30 kPa
valoarea qs;k este zero, iar pentru o suprasarcin mai mare sau egal cu 30 kPa valoarea qs;k
este de -5 kPa.
Tabel 7.4 - Calculul Rs;k

Nr. li zi qs;i;k [kPa] Rs;i;k [kN/m]
strat [m] [m] q < 30 kPa q ≥ 30 kPa q < 30 kPa q ≥ 30 kPa
1 2 1
2 2 3 0 -5 0 -31,4
3 1 4,5
4 2 6 58 146
5 2 8 61,7 155
6 1 9,5 64,2 80,7
Rs;k 381 350
compresiune, Rc;d.
Tabel 7.5 Calculul Rc;d

SR EN 1997-1/NB NP 123
Simbol
Ab1G1 Ab1G2 Ab1G1 şi Ab1G2
b1 1,0 1,3 1,0
PE BAZ Rb;k [kN] 1109,6 1109,6 1109,6
Rb;d [kN] 1109,6 853.5 1109,6
s1
q [kPa] q < 30 q > 30 q < 30 q > 30 q < 30 q > 30
PE
1,0 1,3 1,0 1,0
SUPRAFA A
Rs;k [kN] 381 350 381 350 381 350
LATERAL
Rs;d [kN] 381 350 293 269 381 350
TOTAL Rc;d [kN] 1490,6 1459,6 1146,5 1122,5 1490,6 1459,6
P2 - Pilot forat cu tubaj recuperabil, cu secţiune circulară (d = 0,40m)
Ab1G1: A1 “+” M1 “+” R1

(2) b2 = 1,3 conform Tabel 7 NP 123; s2 = 1,2 conform Tabel 8 NP 123
Ab1G2: A2 “+” M2 “+” R4
M2: ' = c = 1,25 conform Tabel A.4 SR EN 1997-1

cu = 1,40 conform Tabel A.4 SR EN 1997-1
 = 1,0 conform Tabel A.4 SR EN 1997-1
R4: (1) b = 1,6; s = 1,3 conform Tabel A.7 (RO) SR EN 1997-1/NB
76
(2) b2 = 1,3 conform Tabel 7 NP 123; s2 = 1,2 conform Tabel 8 NP 123
Rb;k = Ab qb;k
Conform NP 123, punctul 7.2.4.2.5 (iv), pentru pilo ii de dislocuire care reazem cu baza pe
straturi necoezive:
qb;k =  (ddbN + d;1DcNq )

unde:
coeficient determinat în func ie de gradul de îndesare ID al p mântului de la baza
d
pilotului, dat în tabelul 10 NP 123
d;1
valoarea de calcul a greut ii volumice a p mântului de sub baza pilotului
media ponderat , prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale greut ilor
volumice ale straturilor str b tute de pilot
db diametrul pilotului la nivelul bazei
N, Nq factori de capacitate portant determina i în func ie de valoarea de calcul a unghiului
de frecare interioar , φ’d, al stratului de la baza pilotului, da i în tabelul 11 NP 123
Dc = db dac D  db

Dc fişa de calcul a pilotului:
Dc = D dac D  db
 coeficient în func ie de gradul de îndesare ID al p mântului de la baza pilotului, dat

unde:
în tabelul 10 NP 123
Conform punctului 7.2.4.2.5 din NP 123, pentru pilot cu vârful in p mânt necoeziv (nisipuri
mari):
qb;k =  (d db N + d;1 Dc Nq) + d;2h
d;1 – media ponderat , prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale greut ii volumice
unde:
ale straturilor de p mânt
d;1 = 518,5 + 520 / 10 = 19,25 kPa
Dar, conform observa iei, la valoarea qb;k se adaug termenul d;2h, unde d;2 este valoarea de
calcul a greut ii volumice a stratului slab şi h, grosimea acestuia.
Din tabelul 10 din NP 123, pentru ID = 0.36  0.65

 α = 0.4
 = 15
 db = 0,4m, diametrul pilotului

Cum D < db, rezult Dc = D = 5,0m, unde:
 Dc – fişa de calul a pilotului

 D – fişa pilotului
Din tabelul 11 din NP 123, în func ie de φ’d rezult valorile N i Nq conform tabelului 7.16
77
NP 123.
d = 20 kN/m3 – valoarea de calul a greuta ii volumice a p mântului de sub baza pilotului;

d;2 = 18,5 kN/m3 – greutatea volumic a stratului slab;
d;2h = 92,5 kPa

h = 5m – grosimea stratului slab;
Ab = 0,1256 m2.
În tabelul 7.6 sunt prezentate centralizat valorile caracteristice ale rezisten ei pe baz , Rb;k.
Valorile qs;i;k, se determin conform tabelul 6 din NP 123, cu luarea în considerare a

observa iei 3. Imp r irea pe straturi s-a detaliat în figura 7.10.
U = d = 0,4 = 1,2566 m
În tabelul 7.7 s-a centralizat calculul frec rilor pe suprafa a lateral a pilotului, Rs;k
Tabel 7.6 – Valori caracteristice ale rezistenței pe bază, Rb;k
'
Ab1G1 Ab2G2
1,00 1,25
φ’k [°] 36 36
φ’d [°] 36 30,2
N 48,6 17,89
Nq 87,6 33,86
qb;k [kPa] 3618,5 1454,5
Rb;k [kN] 454 183
compresiune, Rc;d.
Tabel 7.7 - Calculul Rs;k

qs;i;k Rs;k
Nr. li zi [kPa] [kN/m]
strat [m] [m] q < 30 kPa q ≥ 30 kPa q < 30 kPa q ≥ 30 kPa
coeziv necoeziv coeziv necoeziv coeziv necoeziv coeziv necoeziv
1 2
2 2 3 0 - -5 - 0 - -31.4 -
3 1 4,5
4 2 6 58 58 145,77 145,77
5 2 8 - 61,7 - 61,7 - 155,07 - 155,07
6 1 9,5 64,2 64,2 80,68 80,68
Rs;k 0 381,5 -31,4 381,5
78
Tabel 7.8 - Calculul Rc;d
SR EN 1997-1/NB NP 123
Simbol
b
Ab1G1 Ab1G2 Ab1G1 Ab1G2
1,25 1,6 1,3
PE
Rb;k[kN] 454 183 454 183
BAZ
Rb;d[kN] 363,2 114,4 349,2 140,8
PE q [kPa] q < 30 q > 30 q < 30 q > 30 q < 30 q > 30 q < 30 q > 30
SUPRA- s 1,0 1,3 1,7
FA A
LATE- Rs;k [kN] 381,5 350,1 381,5 350,1 381,5 350,1 381,5 350,1
RAL Rs;d[kN] 381,5 350,1 293,5 269,3 224,4 205,9 224,4 205,9
TOTAL Rc;d[kN] 744,7 713,3 407,9 383,7 573,6 555,1 365,2 346,7
7.9.3 Calculul capacităţii portante ultime la compresiune pe baza încărcărilor statice de

probă. Determinarea numărului necesar de piloţi.
Se cunosc rezultatele inc rc rilor statice de prob , Rc;m, pentru 4 pilo i fora i de beton armat
cu lungimea de 55,5 m i diametrul de 1,22 m:
P1: Rc;m = 14,0 MN

P2: Rc;m = 14,4 MN
P3: Rc;m = 12,1 MN
P4: Rc;m = 13,9 MN
Înc rc rile pe funda ia pe pilo i sunt:

VG;k = 31 MN
VQ;k = 16 MN
Calculul capacit ii portante ultime la compresiune pe baza înc rc rilor statice de

prob
Valoarea de calcul a capacit ii portante ultime la compresiune (Rc;d) depinde de abordarea de

calcul.
Ab1G1: A1 “+” M1 “+” R1

R1: t = 1,15 conform Tabel A.7(RO) SR EN 1997-1/NB
Ab1G2: A2 “+” M1 “+” R4

R4: t = 1,5 conform Tabel A.7(RO) SR EN 1997-1/NB
Valoarea caracteristic a capaci tii portante ultime la compresiune (Rc;k)
Rc;k = Min {(Rc;m)med / 1; (Rc;m)min / 2}

unde:
79
Rc;m valoarea m surat a lui Rc în una sau mai multe înc rc ri de prob pe pilo i
(Rc;m)med valoarea medie a lui Rc,m
1; 2
(Rc;m)min valoarea minim a lui Rc,m
coeficien i de corelare
Pentru Ab1G1 si Ab1G2, valorile 1; 2 sunt date în tabelul A9(RO) SR EN 1997-1/NB.
1 = 1,15
Pentru n = 4 (pilo i încerca i):
2 = 1,05
(Rc;m)med = (14 + 14,4 + 12,1 + 13,9)/4 = 13,6 MN
(Rc;m)min = min(14; 14,4; 12,1; 13,9) = 12,1 MN
Ab1G1 si Ab1G2
Rc;k = Min (13,6/1,15;12,1/1,05) = 11,52 MN
Rc;d = Rc;k /t
Ab1G1
Rc;d = 11,52/1,15 = 10 MN
Ab1G2
Rc;d = 11,52/1,5 = 7,7 MN
Determinarea num rului necesar de pilo i (np)
Ab1G1
A1: G = 1,35; Q = 1,5
Fc;d = VG;d + VQ;d = GVG;k + QVQ;k = 1,3531 + 1,516 = 65,85 MN
Rezult :
np = Fc;d/ Rc;d = 65,85/10 = 6,59
Ab1G2
A2: G= 1; Q = 1,3
Fc;d = VG;d + VQ;d = GVG;k + QVQ;k = 131 + 1,316 = 51,8 MN
Rezult :
np = Fc;d / Rc;d = 51,8/7,7 = 6,73
80
Num rul minim necesar de pilo i este:
np;min = max(6,59; 6;73) = 7
7.9.4 Determinarea rezistenţei de calcul la încărcare transversală pe baza încercărilor pe

piloţi de probă
În urma încerc rilor pe pilo i de prob solicita i transversal, pe baza valorilor m surate, Rtr,m,
s-au determinat valorile medii, (Rtr,m)med, respectiv valorile minime, (Rtr,m)min, ale rezisten ei la
înc rcare transversal (tab. 7.9). Toate încerc rile au fost efectuate pe acela i amplasament i
acela i tip de pilot.
Determinarea rezisten ei caracteristice la înc rcare transversal (Rtr,k)
Rtr;k = Min {(Rtr;m)med / 1;(Rtr;m)min / 2}
Valorile coeficien ilor de corelare,1; 2, sunt date în tabelul A9(RO) SR EN 1997-1/NB.
Tabel 7.9 – Rezultatele încerc rilor pe pilo i de prob solicita i transversal

Num rul de Rezisten a la înc rcare transversal
încerc ri (Rtr,m)med (Rtr,m)min
realizate [kN] [kN]
1 1622 1622
2 1453 1284
3 1408 1284
4 1330 1096
1 = 1,5
2 = 1,5
Rtr;k= Min (1622/1,5;1622/1,5) = 1081 kN
1 = 1,35
2 = 1,25
Rtr;k= Min (1453/1,35;1284/1,25) = 1027 kN
1 = 1,25
2 = 1,1
Rtr;k= Min (1408/1,25;1284/1,1) = 1126 kN
1 = 1,15
81
2 = 1,05
Rtr;k= Min (1330/1,15;1096/1,05) = 1044 kN
Determinarea rezisten ei de calcul la înc rcare transversal (Rtr,d)
Rtr,d = (Rtr,k)min/tr = 1027/2 = 513,5 kN
Valoarea coeficientului par ial tr = 2 este indicat în NP 123, punctul 8.2.2.
7.9.5 Calculul unui grup de piloţi de beton armat la stări limită conform NP 123
Se consider o funda ie pe pilo i de beton armat.
Înc rc rile permanente transmise funda iei, la partea superioar a radierului, sunt:
- înc rcare axial , VG;k = 1500 kN;
- moment de r sturnare, MG;k = 1467 kNm.
Se consider condi iile de teren şi pilo ii conform datelor prezentate la pct. 7.9.1, pilotul tip P2
(pilot forat cu tubaj recuperabil, cu sec iune circular de 0,40 m şi fişa L = 10,00 m) (fig. 7.6
şi 7.7).
Funda ia este alcatuit din 6 pilo i dispuşi la distan a de 1,20 m interax (fig. 7.11). Grosimea
radierului, hR, este de 0,6 m. Adâncimea de fundare se consider la -1,0 m sub nivelul
terenului de fundare.
Capacitatea portant ultim la compresiune (Rc;d)
Rc;d = 664,2 kN (pct. 7.9.1, pilotul tip P2)
Capacitatea portant ultim la compresiune a unui pilot care lucreaz în grup (Rc;g)
Capacitatea portant ultim la compresiune a unui pilot care lucreaz în grup se calculeaz cu
rela ia [(19) NP 123]:
Rc;g = muRc;d
unde:
mu = f(r/r0) - coeficient de utilizare;
r0 = (li tgεi) - raza de influen a pilotului în planul bazei;

r = lumina între 2 pilo i vecini;
li = grosimea stratului i prin care trece pilotul;

εi = (φ’d / 4)
r0 = 7 tg (12/4) + 2 tg (36/4) = 0,68

r = 0,8m
r/r0 = 0,8/0,68 = 1,17
Rezult :
mu = 0,785 (Tabelul 14 NP 123)

Rc;g = 0,785664,2 = 521,4 kN.
82
3.2
0.4
1.2 1.2 2.0
0.4
0.4 1.2 1.2 0.4
Figura 7.11
Grupul de piloţi. Vedere în plan. Distanţa interax 1,2 m
Rezisten a ultim la trac iune(Rt;d)
Rezisten a ultim la trac iune pentru pilo ii executa i pe loc se calculeaz cu rela ia [(27) NP
123]:
Rt;d = U(qs;i;kli) / (ms2)

m = 2,4
Rezult :
Rt;d = (329,9/1,9 + 159,2/1,7) / 2,4 = 111,4 kN.
Calculul solicit rilor axiale în pilo i
Calculul solicit rilor axiale în pilo i, Si, se poate face prin metoda simplificat , în baza
ipotezelor urm toare:
- radierul este infinit rigid

- pilo ii sunt bare rigide
- înc rc rile transmise de radier la pilo i sunt preluate integral de pilo i (se neglijeaz
transmiterea înc rc rilor la teren prin baza radierului)
- calculul solicit rilor se face independent pentru înc rc rile axiale, respectiv transversale
(se admite suprapunerea de efecte)
Înc rc rile caracteristice la baza radierului pe pilo i sunt:
NG;k= VG;k + GR;k = 1596kN; GR;k - greutatea radierului; c;k = 25 kN/m3

MG;k = 1467kNm1)
1) Not : în cazul unei for e t ietoare permanente (TG;k) la partea superioar a radierului,
MG;T;k = MG;k + TG;k hR
83
Înc rc rile de calcul reduse la baza radierului pe pilo i sunt:
G = 1,35
Ab1G1
NG;d = 2155 kN
MG;d = 1980 kNm
G = 1,00
Ab1G2
NG;d = 1596 kN
MG;d = 1467 kNm
Calculul solicit rilor axiale în pilo i, Si, se face utilizând rela ia:
unde:
np = num rul de pilo i
xi = distan a din centrul pilotului i în centrul radierului pe direc ia solicit rii
În tabelul 7.10 sunt centralizate rezultatele ob inute.
Tabel 7.10 – Solicitările axiale în piloţi

Abordarea de calcul
Tip înc rc ri Simbol
Ab1G1 Ab1G2
NG;k [kN] 1596
G[-]
MG;k [kN] 1467
Încarc ri permanente 1,35 1,00
NG;d [kN] 2155 1596
MG;d [kN] 1980 1467
Smax [kN] 771,6 571,6
Solicit ri în pilo i
Smin [kN] -53,3 -39,6
Capacitatea portant a Rc;g [kN] 521,4
unui pilot Rt;d [kN] 111,4
Verific rile la starea limit ultim - SLU
Rela ia general de verificare este:
Si  Rd
unde:
Si - solicitarea axial în pilotul i corespunz toare st rii limit ultime
Rd - capacitatea portant de calcul corespunzatoare
Conform valorilor din tabelul 7.10:
Smax > Rc;g  Verificarea nu este îndeplinit pentru nici una din abord rile de calcul.
84
Redimensionarea grupului se face mărind distanţa interax dintre piloţi.
a) Distan a interax dintre pilo i de 1,60 m (Fig. 7.12).
r/r0 = 1,2/0,68 = 1,765
Rezult :
mu = 0,941.
Rc;g = 0,941664,2 = 625,1 kN.
NG;k= VG;k + GR;k = 1644 kN;

MG;k = 1467 kNm.
4.0
0.4
1.6 1.6 2.4
0.4
0.4 1.6 1.6 0.4
Figura 7.12 Grupul de piloţi. Vedere în plan. Distanţa interax 1,6 m
Înc rc rile de calcul la baza radierului pe pilo i sunt:
G = 1,35
Ab1G1
NG;d = 2219 kN
MG;d = 1980 kNm
G = 1,00
Ab1G2
NG;d = 1644 kN
MG;d = 1467 kNm
85
Tabel 7.11 - Solicitările axiale în piloţi

Abordarea de calcul
Ab1G1 Ab1G2
NG;k [kN] 1644
G[-]
MG;k [kN] 1467
Încarc ri
1,35 1,00
permanente
NG;d [kN] 2219 1644
MG;d [kN] 1980 1467
Solicit ri în Smax [kN] 679 503
pilo i Smin [kN] 60,5 44,8
Capacitatea Rc;g[kN] 625,1
portant Rt;d[kN] 111,4
Smax > Rc;g  Verificarea nu este îndeplinit pentru abordarea de calcul Ab1G1.
b) Distan a interax dintre pilo i de 1,80 m
r/r0 = 1,4/0,68 = 2,05
Rezult :
mu = 1;
Rc;g = Rc;d = 664,2 kN.

NG;k= VG;k + GR;k = 1672kN;
MG;k = 1467kNm.
Înc rc rile de calcul la baza radierului pe pilo i sunt:
G = 1,35
Ab1G1
NG;d = 2257 kN
MG;d = 1980 kNm
G = 1,00
Ab1G2
NG;d = 1672 kN
MG;d = 1467 kNm
86
Tabel 7.12 - Solicitările axiale în piloţi
Abordare de calcul
Ab1G1 Ab1G2
NG;k [kN] 1672
G[-]
MG;k [kN] 1467
Încarc ri
1,35 1,00
permanente
NG;d [kN] 2257 1672
MG;d [kN] 1980 1467
Solicit ri în Smax [kN] 652 482
pilo i Smin [kN] 101 75
Capacitatea Rc;g[kN] 664,2
portant Rt;d[kN] 111,4
Smax < Rc;d  Verificarea este îndeplinit .

Smin < Rt;d  Verificarea este îndeplinit .
Verificarea la starea limit de exploatare - SLE

Tasarea probabil a funda iei pe pilo i se calculeaz conform anexei D din NP123.
87
CAPITOLUL 8.
PROIECTAREA GEOTEHNICĂ A ANCORAJELOR ÎN TEREN
Prezentul capitol corespunde cerin elor normativului NP 114 care sunt conforme cu
prevederile din sec iunea 8 din SR EN 1997-1 privind proiectarea ancorajelor temporare şi
permanente care transmit o for de trac iune unui strat rezistent de p mânt sau de roc .
Ancorajele pot fi pretensionate sau nepretensionate.
8.1 St ri limit caracteristice ancorajelor
În metoda st rilor limit sunt analizate: starea limit ultim (SLU) şi starea limit de
exploatare (SLE, numit şi stare limit de serviciu). Aceast metod de calcul are la baz
utilizarea de coeficien i de siguran diferen ia i, denumi i coeficien i par iali, pentru înc rc ri,
propriet ile materialelor şi rezisten e. Aplicarea coeficien ilor par iali de siguran are
avantajul de a putea distribui diferit marja de siguran pentru diferi ii parametri care intervin
în calcul.
În cazul ancorajelor în teren, st rile limit trebuie s fac referiri la deplas ri excesive sau
ruperi care pot privi, pe de o parte, ancorajul propriu-zis (cap de ancorare, arm tur , bulb), iar
pe de alt parte interac iunea cu terenul (frecare bulb de ancorare – teren) respectiv cedarea
general a terenului.
St rile limit caracteristice ancorajelor în teren sunt cele indicate în standardul SR EN 1997-1,
paragraful 8.2, respectiv în NP114.
8.2 Ac iuni şi situa ii de proiectare
Ac iunile şi situa iile de proiectare pentru calculul la st ri limit al ancorajelor sunt cele
precizate în SR EN 1997-1, paragraful 8.3. şi în normativul NP114.
Orice interac iune teren – structur trebuie luat în considerare atunci când se determin
ac iunile de proiectare pentru ancoraje.
For a din ancoraj, P,trebuie luat în considerare ca o ac iune nefavorabil la proiectarea

ancorajului
Ac iunile sunt definite în conformitate cu SR EN 1990 şi vor fi considerate în conformitate cu

prevederile paragrafului 2.4.2 din SR EN 1997-1.
La calculul ancorajelor structurilor realizate în zone seismice se vor respecta prevederile SR

EN 1998-1, paragraful 2.1, precum şi SR EN 1998-5, sec iunea 7. De asemenea, se vor
respecta prevederile P100-1.
88
8.3 Abord ri de calcul specifice ancorajelor
Abord rile de calcul aplicabile ancorajelor, conform SR EN 1997-1 şi SR EN 1997-1/NB

sunt:
Gruparea 1: A1 “+” M1 “+” R1
Gruparea 2: A2 “+” M1 “+” R4
NOTA 1 În gruparea 1, coeficien ii par iali (de siguran ) sunt aplica i asupra ac iunilor şi asupra parametrilor
de rezisten ai terenului. În gruparea 2, coeficien ii par iali sunt aplica i asupra ac iunilor, asupra rezisten elor
terenului şi, uneori, asupra parametrilor de rezisten ai terenului.
NOTA 2 În gruparea 2, setul de coeficien i par iali (de siguran ) M1 este utilizat pentru a calcula rezisten ele
ancorajelor.
Dac este evident c una dintre cele dou grup ri guverneaz proiectarea, nu este necesar s
se mai efectueze calculele şi cu cealalt grupare. Totuşi, grup ri diferite se pot dovedi critice
pentru aspecte diferite ale aceluiaşi proiect.
Celelalte abord ri de calcul (2 şi 3) sunt eliminate, în cazul ancorajelor, de c tre SR EN 1997-

1/NB şi NP 114.
8.4 Calculul la starea limit ultim
Calculul ancorajului
Valoarea de calcul, Ra;d, a rezisten ei la smulgere, Ra, a unui ancoraj, trebuie s îndeplineasc
urm toarea condi ie limit :
PdRa;d (8.1)
unde Pd este valoarea de calcul a înc rc rii ancorajului
Valorile de calcul ale rezisten ei la smulgere pot fi determinate pe baza rezultatelor

încerc rilor întreprinse asupra ancorajelor sau prin calcul.
Valori de calcul ale rezistenţelor la smulgere stabilite pe baza rezultatelor încercărilor
Valoarea de calcul a rezisten ei la smulgere trebuie stabilit pe baza valorii caracteristice Ra;k,
folosind rela ia:
Ra;d = Ra;k/a (8.2)
NOT : Coeficientul par ial, a, ia în considerare abaterile nefavorabile ale rezisten ei la smulgere ale
ancorajului.
Coeficien ii par iali a,sunt defini i în SR EN 1997-1/NB.
89
coeficient de corelare a (SR EN 1997-1/NB). Acest lucru se refer la tipurile de ancoraje care
Este indicat s se coreleze valoarea caracteristic cu încerc rile de control prin aplicarea unui
de corelare a, acesta trebuie s fie bazat pe experien .

nu sunt controlate în mod individual prin încerc ri de recep ie. Dac se foloseşte un coeficient
Valoarea de calcul a rezistenţei la tracţiune determinată prin calcul
Valoarea de calcul a rezisten ei la trac iune trebuie evaluat în conformitate cu principiile din
SR EN 1997-1, paragrafele 2.4.7 şi 2.4.8, dup caz.
Valoarea de calcul a rezistenţei structurale a ancorajului
La proiectarea structural a ancorajului trebuie satisf cut inegalitatea:
Ra;d  Rt;d (8.3)
Rezisten a materialului ancorajelor trebuie calculat în conformitate cu standardele SR

EN 1992, SR EN 1993 şi SR EN 1537, dup cum sunt pertinente.
Atunci când ancorajele sunt supuse încerc rilor de control, Rt;dtrebuie s in seama de
trac iunea de prob (conform SR EN 1537).
Valoarea de calcul a încărcării ancorajului
În stabilirea valorii de calcul a înc rc rii din ancoraj, Pd, se alege valoarea maxim rezultat
în urma calculului structurii de sus inere, astfel:
- for a rezultat în urma calculului la SLU a structurii de sus inere;

- sau for a rezultat din calculul la SLE a structurii de sus inere, dac aceasta este
relevant .
8.5 Calculul la starea limit de exploatare (serviciu)
Starea limit de exploatare se refer la condi iile care duc la pierderea utilit ii func ionale a
unui component sau a întregii structuri. Aceasta poate fi provocat de deforma iile terenului
sau ale structurii.
Calculul ancorajelor la starea limit de exploatare se va realiza respectând prevederile din SR

EN 1997-1, paragraful 8.6. şi ale normativului NP114.
Valoarea coeficientului de model aplicat asupra for ei corespunz toare st rii limit de
exploatare pentru ca rezisten a ancorajului s asigure o securitate suficient este indicat în
Anexa Na ional SR EN 1997-1/NB. Se poate adopta valoarea 1.0 pentru coeficientul de
model cu condi ia aplic rii prevederilor SR EN 1997-1 paragraful 8.5. şi ale NP 114.
90
8.6. Exemple de calcul
8.6.1. Exemplul 1. Calculul unui ancoraj intr-un masiv de p mânt necoeziv (ancoraje tip
C – ancoraje temporare)
8.6.1.1. Date de intrare:
Caracteristicile geotehnice ale masivului de p mânt:

- unghi frecare interioar (valoare caracteristic ):  = 30o
Solicit rile asupra ancorajului:

- inc rc ri (valori caracteristice):
EG = 250 kN (înc rcare permanenta)
EQ = 100 kN (înc rcare temporara)
Not : Înc rc rile asupra ancorajelor provin dintr-un calcul prealabil al unei lucr ri de sus inere sau al unui alt tip
de structur ancorat în teren.
8.6.1.2. Calculul ancorajelor conform SR EN 1997-1 şi SR EN 1997-1/NB
1. Gruparea 1: A1 “+” M1 “+” R1

2. Gruparea 2: A2 “+” M1 “+” R4
8.6.1.2.1 Gruparea A1+M1+R1 (STR, GEO):
Coeficien i par iali (de siguran ):

A1
G = 1.35
Q = 1.5
(Tabel A.3, SR EN 1997-1)
M1
 = 1
(Tabel A.4, SR EN 1997-1)
R1
at = 1.1
(Tabel A.12 RO, SR EN 1997-1/NB – ancoraje temporare)
Diametrul forajului pentru ancoraj (propunere):

D = 150 mm
Diametrul nominal al arm turii (propunere):
Un toron (propunere): 7 armături  4mm

da = 4 mm
91
- secţiune nominală toron:
A1t  7 a
d2
4
A1t = 87.965 mm2
For a de rupere minim toron:
Frmin = 147150 N
For a de curgere minim toron:
Fcmin = 122630 N
Rezisten a normat a arm turii pretensionate:
R pn  c min
F
A1t
Rpn = 1.394x103 N/mm2
Condiţia generală de verificare a ancorajului în teren:
Pd< Rad
Pd – valoarea de calcul a solicit rii în ancoraj;
Rad – valoarea de calcul a rezisten ei la smulgere a ancorajului (determinat pe baza
încerc rilor pe teren sau prin calcul).
Not : Pentru exemplul considerat, valoarea lui Rad este determinat prin calcul (cu respectarea prevederilor
normativului NP 114).
Verificarea în funcţie de armătura ancorajului (SR EN 1997-1, NP 114):
a) Pentru solicitările corespunzătoare SLU

Pd< Rad1
unde:
Pd = GEG + QEQ
Rad1 = ftkAt / a
ftk = Rpn / 1.15
ftk – rezisten a caracteristic la întindere a arm turii;
At - aria transversal a arm turii ancorajului;
n = 6 (num r de toroane propus)
At = nA1t
At = 527.788 mm2
se considera a = 1.11 (NP114)
Pd = 487.5 kN
Rad1 = 576.37 kN
487.5 kN < 576.37 kN (verificare îndeplinit )
b) Pentru solicitările corespunzătoare SLE

PdSLE < Rad2
92
R ad 2  A t  pk   k i 
PdSLE = EG + EQ (valorile coeficien ilor par iali sunt considera i unitari)
σpk - efortul unitar de blocare;

ki - suma pierderilor de tensiune in ancoraj;
ξ - coeficient al pierderii de tensiune, dat în tabel (NP 114)
pkadm = 0.76Rpn
pk< 0.76 Rpn (NP 114, TBP - ancoraje temporare)
pk = pkadm = 1.06x103 n/mm2
 = 0.8
k i   pk n
7
100
At = 527.788 mm2
PdSLE = 350 kN
Rad2 = 371.304 kN
350 kN < 371.304 kN (verificare îndeplinit )
Verificarea în funcţie de bulbul ancorajului (SR EN 1997-1, NP 114)
Pd< Rad3 (pentru solicit rile corespunz toare SLU)

Rad3 = N2s / a
N2S =  Def za fin
Def - diametrul mediu efectiv al bulbului format prin injectare;
za - lungimea zonei de ancorare;
fin – rezisten a normat pe suprafa a lateral a zonei de ancorare (NP 114).
Def = 3D
za = 6.5 m (lungime propus )
2
fin = 105 kN/m
 = 30o
se considera a = 1.78 (NP114)
Pd = 487.5 kN
Rad3 = 540.3 kN
487.5 kN < 540.3 kN (verificare îndeplinit )
8.6.1.2.2 Gruparea A2+M1+R4 (STR, GEO):

A2
G = 1.1
Q = 1.3 (Tabel A.3, SR EN 1997-1)
M1
 = 1 (Tabel A.4, SR EN 1997-1)
R4
93
at = 1.1 (Tabel A.12 RO, SR EN 1997-1/NB – ancoraje temporare)

D = 150 mm
da = 4 mm
Un toron (propunere): 7armături ϕ 4mm
A1t  7 a
d2
4
A1t = 87.965 mm2
Frmin = 147150 N
Fcmin = 122630 N
F
R pn c min
A 1t
Rpn = 1.394x103 N/mm2

Pd< Rad1
Rad1 = ftkAt / a
ftk = Rpn / 1.15
n=6 (num r de toroane propus)
At = nA1t
At = 527.788 mm2
a = 1.11
Pd = 380 kN
Rad1 = 575.8 kN

PdSLE < Rad2
R ad 2  A t  pk   k i 
pkadm = 0.76Rpn
pk = pkadm = 1.06x103 n/mm2
 = 0.8
94
k i   pk n
7
100
At = 527.788 mm2
PdSLE = 350 kN
350kN  371.304kN
Rad2 = 371.304 kN
(verificare îndeplinit )

Pd< Rad3
Rad3 = N2s / a
Def = 3D
2
fin = 105 kN/m
a = 1.78
Pd = 380 kN
Rad3 = 457.1 kN
Rezultatele calculului ancorajelor în masiv de p mânt necoeziv

Tabel 8.1
Parametri Înc rc ri Înc rc ri Diametru Diametru Nr. arm turi / Num r Lungime
Coeficien i par iali
geotehnici permanente temporare foraj arm tur toron toroane bulb
 c (kPa) EG (kN) EQ (kN) A1 M1 R1 D (mm) d (mm) buc. buc. za (m)
1.35;
30 0 250 100 1.5 1 1.1 150 4 7 6 6.5
A2 M1 R4
1; 1.3 1 1.1 150 4 7 6 5.5
95
8.6.2. Exemplul 2. Calculul unui ancoraj intr-un masiv de p mânt coeziv (ancoraje tip C
– ancoraje temporare)
8.6.2.1. Date de intrare:
Caracteristicile geotehnice ale masivului de p mânt:

- unghi frecare interioara (valoare caracteristica):  = 9o
- coeziune (valoare caracteristica): c = 15 kPa
Solicit rile asupra ancorajului:

- înc rc ri (valori caracteristice):
EG = 200 kN (înc rcare permanent )
EQ = 75 kN (înc rcare temporar )
Not : Înc rc rile asupra ancorajelor provin dintr-un calcul prealabil al unei lucr ri de sus inere sau al unui alt tip
de structur ancorat în teren.
8.6.2.2. Calculul ancorajelor conform SR EN 1997-1 şi SR EN 1997-1/NB
1. Gruparea 1: A1 “+” M1 “+” R1
2. Gruparea 2: A2 “+” M1 “+” R4
8.6.2.2.1. Gruparea A1+M1+R1 (STR, GEO):
Coeficien ti par iali (de siguran ):
A1
G = 1.35
Q = 1.5 (Tabel A.3, SR EN 1997-1)
M1
 = 1 (Tabel A.4, SR EN 1997-1)
R1
at = 1.1 (Tabel A.12 RO, SR EN 1997-1/NB – ancoraje
temporare)
D = 150 mm
da = 4 mm
96
A1t  7
d a2
4
A1t = 87.965 mm2

Frmin = 147150 N
Fcmin = 122630 N
F
R pn c min
A 1t
Rpn = 1.394x103 N/mm2
Condiţia generală de verificare a ancorajului în teren:
Pd< Rad
Pd – valoarea de calcul a solicit rii în ancoraj;
Rad – valoarea de calcul a rezisten ei la smulgere a ancorajului (poate fi determinat pe
baza încerc rilor pe teren sau prin calcul).
Not : Pentru exemplul considerat, valoarea lui Rad este determinat prin calcul (cu respectarea prevederilor
normativului NP 114).

Pd< Rad1
Rad1 = ftkAt / a
ftk = Rpn / 1.15
n=5 (num r de toroane propus)
At = nA1t
At = 439.823 mm2
a = 1.11
Pd = 420 kN
Rad1 = 479.8 kN

PdSLE < Rad2
97
R ad 2  A t  pk   k i 
pkadm = 0.76Rpn
pk = pkadm = 1.06x103 n/mm2
 = 0.8
k i   pk n
7
100
At = 439.823 mm2
PdSLE = 300 kN
Rad2 = 335.516 kN

Rad3 = N2s / a
Def = 2.5D
fin = 70 kN/m2
(Ic = 0.75 ... 1.0)
a = 1.78
Pd = 420 kN
Rad3 = 484.8 kN
420 kN < 484.8 (verificare îndeplinit )
8.6.2.2.2. Gruparea A2+M1+R4 (STR, GEO):
A2
G = 1.1
Q = 1.3 (Tabel A.3, SR EN 1997-1)
M1
 = 1 (Tabel A.4, SR EN 1997-1)
R4
at = 1.1 (Tabel A.12 RO, SR EN 1997-1/NB – ancoraje temporare)

D = 150 mm
Diametrul nominal al armaturii (propunere):
da = 4 mm
98
A1t  7
d a2
4
A1t = 87.965 mm2
Frmin = 147150 N
Fcmin = 122630 N
F
R pn c min
A 1t
Rpn = 1.394x103 N/mm2

Pd< Rad1
Rad1 = ftkAt / a
ftk = Rpn / 1.15
n = 5 (num r de toroane propus)
At = nA1t
At = 439.823 mm2
a = 1.11
Pd = 330 kN
Rad1 = 479.8 kN

PdSLE < Rad2
R ad 2  A t  pk   k i 
pkadm = 0.76Rpn
pk = pkadm = 1.06x103 n/mm2
 = 0.8
k i   pk n
7
100
At = 439.823 mm2
PdSLE = 300 kN
99
Rad2 = 335.516 kN

Rad3 = N2s / a
Def = 2.5D
za = 8 m (lungime propus )
2
fin = 70 kN/m
(Ic = 0.75 ... 1.0)
a = 1.78
Pd = 330 kN
Rad3 = 369.4 kN
Rezultatele calculului ancorajelor în masiv de p mânt coeziv
Tabel 8.2
Parametri Înc rc ri Înc rc ri Diametru Diametru Nr. arm turi / Num r Lungime
geotehnici permanente temporare Coeficien i par iali foraj arm tur toron toroane bulb
 c (kPa) EG (kN) EQ (kN) A1 M1 R1 D (mm) d (mm) buc. buc. za (m)
9 15 200 75 1.35; 1.5 1 1.1 150 4 7 5 10.5
A2 M1 R4
1; 1.3 1 1.1 150 4 7 5 8
100
CAPITOLUL 9.
PROIECTAREA GEOTEHNICĂ A LUCRĂRILOR DE SUS INERE
9.1 Generalit i
Lucr rile de sus inere sunt lucr ri care au ca scop re inerea terenului (p mânt, roci, umpluturi)
şi a apei. În aceast categorie sunt incluse toate tipurile de lucr ri şi sisteme de sprijin în care
elementele structurale sunt supuse for elor generate de materialul re inut (teren, ap ).
Prezentul capitol respect prevederile Normativului NP 124 şi ale SR EN 1997-1 şi se refer

la urm toarele tipuri de lucr ri:
 ziduri de sprijin
- ziduri de sprijin de greutate din piatr sau beton simplu, inclusiv gabioane
- ziduri de sprijin tip cornier din beton armat,
 pere i de sprijin
- ziduri de sprijin din c soaie,
- sprijiniri simple din lemn şi din elemente metalice de inventar pentru sus inerea
excava iilor
- pere i din palplanşe
- pere i îngropa i
- pere i de sus inere de tip mixt
- pere i de sus inere realiza i prin injec ie cu presiune înalt (tehnologia „jet-grouting”)
Aceste lucr ri de sus inere sunt definite în capitolul II.1 al NP 124.
9.2. St ri limit
Pentru calculul la st ri limit al lucr rilor de sus inere se vor analiza cel pu in urm toarele
situa ii:
- stabilitatea general ,
- posibilitatea ca un element structural sau leg tura dintre elemente s cedeze,
- rupere mixt în teren şi în elementul structural,
- cedare hidraulic de tip ridicare hidraulic sau eroziune regresiv ,
- pr buşirea sau afectarea exploat rii normale a lucr rii de sus inere sau a lucr rilor
învecinate datorit deplas rilor structurii de sus inere,
- exfiltra ii masive de ap prin sau pe sub perete,
- transport masiv de particule de p mânt prin sau pe sub perete,
- modific ri importante ale parametrilor ce definesc regimul de curgere al apei subterane.
Pentru ziduri de sprijin de greutate sau lucr ri din p mânt armat se mai analizeaz şi:
- cedarea terenului de fundare prin pierderea capacit ii portante,
- alunecare pe talpa zidului,
- r sturnarea zidului.
Pentru pere i îngropa i trebuie luate în calcul şi:

- rotirea sau transla ia peretelui sau a unor p r i ale acestuia care pot duce la cedare;
- pierderea echilibrului vertical al peretelui.
101
In afar de st rile limit prezentate, considerate individual, trebuie luate în considerare şi
combina ii ale acestora.
9.3. Ac iuni şi situa ii de proiectare
Ac iunile şi situa iile de proiectare pentru lucr rile de sus inere sunt cele precizate în
paragraful IV.3.9 din NP 124.
caracteristice (Fk), prin considerarea coeficientului de combina ie, , în baza prevederilor din
Valorile reprezentative ale ac iunilor (Frep) sunt ob inute printr-o combina ie a valorilor
SR EN 1990 şi SR EN 1991.
Pentru structurile de sus inere realizate în zone seismice se vor respecta prevederile SR EN
1998-1, paragraful 2.1, precum şi SR EN 1998-5, sec iunea 7. De asemenea, se vor respecta
prevederile P 100-1.
Structurile construite în zone seismice trebuie s respecte dou exigen e fundamentale:
- s nu cedeze (s reziste ac iunilor seismice de calcul f r cedare local sau general ,
conservându-şi integritatea structural şi o capacitate portant rezidual dup evenimentul
seismic);
- s fie limitate deforma iile (structura trebuie s fie conceput şi construit astfel încât s
reziste ac iunilor seismice cu probabilitate de apari ie mai mare decât cea de calcul f r a
ap rea deterior ri şi limit ri ale exploat rii).
Grup rile ac iuniii seismice cu alte ac iuni trebuie realizate în conformitate cu SR EN 1990
(paragraful 6.4.3.4) şi SR EN 1998-1 (paragraful 3.2.4).
9.4. Metode de proiectare
Metodele prin care se verific atingerea st rilor limit sunt (a se vedea şi paragraful IV.4 din
NP 124):
- prin calcul
- pe baz m surilor prescriptive
- pe baz de modele experimentale
- metode observa ionale.
Metodele de proiectare prin calcul sunt descrise în NP 124 pentru fiecare tip de lucrare de
sus inere în parte.
Modelul de calcul utilizat trebuie s descrie comportarea prezumat a terenului, pentru starea
limit considerat . Dac pentru o stare limit nu exist modele de calcul fiabile, calculul
trebuie realizat pentru o alt stare limit , folosind coeficien i care s asigure c dep şirea st rii
limite considerate este suficient de improbabil . În astfel de cazuri, proiectarea se poate face
şi pe baz de m suri prescriptive, modele, încerc ri sau metode observa ionale. Modelul de
calcul considerat poate fi: analitic, semi-empiric sau numeric.
Metoda de calcul aleas pentru a fi utilizat depinde de complexitatea structurii, de procesul

de construire, de informa iile necesar a fi ob inute prin calcule, de datele de intrare avute la
dispozi ie şi de beneficiul din punct de vedere economic care rezult în urma rafin rii
102
calculelor. De exemplu, dac peretele îngropat trebuie s satisfac doar condi ii de
impermeabilitate, calculele prea complexe ofer beneficii reduse. De asemenea, nu sunt
indicate calcule complexe pentru cazuri în care interac iunea teren – structur este pu in
relevant (de exemplu la pere ii în consol ).
Metodele de proiectare pe baz de m suri prescriptive sunt prev zute pentru lucr rile de
sprijiniri simple ale excava iilor, pentru adâncimi de pân la 3 m. Pentru adâncimi mai mari
de excavare sau atunci când pe terenul din spatele peretelui exist suprasarcini, dimensionarea
prin calcul este obligatorie.
Metodele bazate pe modele experimentale sunt indicat a se utiliza la lucr ri de sus inere
complexe, la care comportarea lucr rii de sus inere în interac iune cu terenul nu este
cunoscut sau nu este corect modelat prin metodele de calcul curente. Din aceast categorie
se pot aminti modele de laborator (clasice sau centrifugate) sau la scar real . In aceast
categorie poate fi introdus şi adaptarea, respectiv validarea modelului de calcul, pe baza
experien ei similare. In urma realiz rii unor lucr ri de sus inere şi a monitoriz rii acestora pe
anumite amplasamente şi a compara iei între m sur tori şi rezultatele de calcul, modelul de
calcul poate fi îmbun t it. Aceast modalitate de calare a unor modele de calcul este mai
accesibil decât varianta unor model ri experimentale. Pentru a da îns rezultate este necesar
o baz de date riguroas , cu înregistr ri cu un grad ridicat de fiabilitate.
Aplicarea metodelor observa ionale presupune monitorizarea lucr rii de sus inere şi
corectarea proiectului pe parcursul execu iei. Dac m sur torile realizate în timpul execu iei
indic valori diferite de cele din proiect pentru anumite m rimi (deplas ri, for e în şprai uri,
nivelul apei etc.) se aplic prevederile SR EN 1997-1 paragraful 2.7.
Rezultatele calculelor se vor confrunta ori de câte ori este posibil cu experien a comparabil .
Dificultatea în a prognoza comportarea lucr rii de sus inere nu reprezint singurul motiv
pentru adoptarea metodei observa ionale. Proiectarea geotehnic presupune o bun cunoaştere
a parametrilor geotehnici, dar chiar şi o investiga ie atent este susceptibil de a nu detecta
anumite condi ii ale terenului care pot influen a hot râtor comportarea lucr rii. De aceea,
metoda observa ional poate fi considerat ca o parte integrant a conceptului de siguran şi
este necesar a fi planificat înc din faza de proiectare.
Figura 9.1. Principiul metodei observaţionale
103
Metoda observa ional este o metod de proiectare a c rei aplicare presupune mai mult decât
o corectare a proiectului „din mers”. Este necesar prevederea în proiect a unor planuri de
m suri şi a unor ac iuni corective în cazul detect rii unor neconformit i între situa ia din
realitate şi ipotezele, parametrii sau situa iile considerate în proiectare. Pe de alt parte,
metoda observa ional nu poate fi considerat ca o alternativ la o investiga ie geotehnic
corespunz toare.
In principiu, metoda observa ional se aplic structurilor încadrate în categoria geotehnic 3

– proiecte foarte complexe, cu pronun at interac iune teren – structur (pere i de sus inere
flexibili ancora i pe mai multe nivele, de exemplu), lucr ri în care presiunea apei este
important şi variabil (de exemplu, lucr ri în zone maritime, eventual în zone cu maree
important ), sisteme complexe în interac iune alc tuite din teren, excava ie adânc , lucrare de
sprijin şi cl diri învecinate sau construc ii pe pante.
9.5 Evaluarea presiunii p mântului
Atunci când se determin valorile de proiectare ale presiunilor p mântului, unul din
elementele cele mai importante este considerarea acelor tipuri de presiuni şi acelor
amplitudini care sunt acceptabile pentru deplas rile şi deforma iile lucr rii de sus inere, cu
alte cuvinte care sunt posibil a se produce pentru starea limit considerat .
Principalii factori de influen ai presiunii p mântului sunt:

- suprasarcina de la suprafa a terenului,
- geometria terenului şi a peretelui,
- nivelul apei subterane precum şi for ele hidrodinamice,
- m rimea, direc ia şi sensul deplas rii lucr rii de sus inere,
- caracteristicile geotehnice ale masivului de p mânt sprijinit ,
- caracteristicile de rigiditate ale peretelui de sus inere şi ale sistemului de sprijin,
- caracteristicile de frecare pe suprafa a de contact lucrare de sprijin - teren,
- în cazul rocilor mai trebuie luat în calcul prezen a, geometria şi caracteristicile
eventualelor discontinuit i.
Se presupune c frecarea maxim pe peretele de sprijin nu poate apare simultan cu rezisten a

maxim la forfecare de-a lungul suprafe ei de rupere.
Valoarea presiunii p mântului pentru calculul la starea limit ultim este, în general, diferit
de valoarea acesteia la starea limit de exploatare, ea neavând o singur valoare caracteristic .
La evaluarea presiunii p mântului se va ine seama de eventualul poten ial de umflare al

p mântului, precum şi de efectul compact rii umpluturii din spatele lucr rii de sprijin.
Valorile limit ale presiunii p mântului trebuie determinate în func ie de deplasarea relativ a
p mântului şi a lucr rii de sus inere, precum şi de forma suprafe ei de cedare.
În Anexa C a SR EN 1997-1 sunt date valori ale deplas rilor relative care duc la valorile
limit ale presiunilor p mântului.
104
În cazul unui perete vertical, valorile limit ale presiunii unui p mânt coeziv sub ac iunea unei
suprasarcini, q se calculeaz astfel:
- stare limit activ , corespunz toare trecerii masivului în stare activ datorit deplas rii
peretelui de sus inere prin îndep rtarea de masiv:
Presiunea activ a p mântului, normal pe perete:
 a z  K a z  q  2c K a
(9.1)
unde:
z – adâncimea punctului de calcul,
Ka – coeficientul presiunii active orizontale,
c – coeziunea p mântului sus inut.
- stare limit pasiv , corespunz toare trecerii masivului în stare pasiv datorit deplas rii
peretelui de sus inere înspre masiv:
Presiunea pasiv a p mântului, normal pe perete:
 p z   K p z  q  2c K p
(9.2)
unde, în plus fa de nota iile anterioare:
Kp – coeficientul presiunii pasive orizontale.
În Anexa A a SR EN 1997-1 sunt date recomand ri pentru determinarea coeficien ilor Ka şi

Kp în diferite cazuri.
Atunci când deplas rile masivului sunt insuficiente pentru a mobiliza valorile limit ,
presiunea p mântului este cuprins între presiunea în stare de repaus şi valorile limit activ
şi, respectiv, pasiv .
Determinarea valorii intermediare a presiunii p mântului trebuie s se fac pe baza m rimii şi

direc iei deplas rii lucr rii de sprijin fa de teren.
În Anexa C din SR EN 1997-1 sunt date unele recomand ri privitoare la modul de

determinare a valorilor intermediare ale presiunii p mântului.
In condi ii seismice, la evaluarea presiunii p mântului se va ine seama de apari ia unei

presiuni suplimentare datorat solicit rii seismice, fa de presiunea p mântului în condi ii
statice. In afara acestei presiuni suplimentare, elementul de sus inere va fi supus for elor
iner iale, în conformitate cu prevederile P 100-1 şi SR EN 1998-5.
Calculul presiunii suplimentare a p mântului în condi ii seismice se poate efectua cu metoda

„pseudo-static ”. În aplicarea acestei metode se vor avea în vedere prevederile SR EN 1998-5,
paragraful 7.3.2 şi cele ale NP 124 – Capitolul V şi Anexa A.
înclinare al diagramei de presiuni fa de normal va fi luat nu mai mult de (2/3 ) pentru

Conform SR EN 1998-5, la calculul presiunii p mântului în condi ii seismice unghiul de
presiunea activ şi zero pentru rezisten a pasiv .
105
9.6 Ziduri de sprijin
9.6.1 Calculul la starea limită ultimă a zidurilor de sprijin
St rile limit ultime în cazul zidurilor de sprijin sunt (conform SR EN 1997-1):
- cedarea terenului de fundare: cedarea prin lunecarea pe talp , prin r sturnare sau prin
dep şirea capacit ii portante a terenului de fundare;
- pierderea stabilit ii generale.
Se precizeaz faptul c prin aplicarea principiilor SR EN 1997-1, nu se mai ob ine un factor

de siguran global, unic (fa de lunecarea pe talp sau fa de r sturnare) care s fie
comparat cu un factor de siguran admisibil. Marja de siguran poate fi cuantificat prin
calculul gradului de utilizare.
Verificarea la cedarea prin lunecare pe talp este o stare limit de tip GEO şi presupune
verificarea urm toarei rela ii, conform 6.5.3 din SR EN 1997-1:
Hd  R d  R p, d
, (9.3)
unde:
Hd – Valoarea de calcul a lui H;
H – înc rcarea orizontal sau componenta orizontal a unei ac iuni totale aplicate paralel
cu baza zidului (în acest caz rezultanta presiunii active a p mântului);
Rd – valoarea de calcul a rezisten ei fa de o ac iune, în cazul acesta for a de frecare pe
baza funda iei zidului, calculat în conformitate cu paragraful 2.4 al SR EN 1997-1;
Rp,d – valoarea de calcul a for ei datorate presiunii pasive.
Pentru zidurile de sprijin se recomand neglijarea presiunii pasive pe fa a funda iei zidului.
Rezisten a de calcul la lunecare, Rd, în condi ii drenate, se calculeaz aplicând coeficien i

par iali (de siguran ) fie asupra propriet ilor p mântului fie asupra rezisten elor terenului,
dup cum urmeaz :
R d  V' d tan  d
(9.4)
sau:
R d  V' d tan  k  /  R;h

, (9.5)
unde:
V’d – valoarea de calcul a ac iunii verticale efective sau componenta normal a
 - unghiul de frecare la interfa a baza zidului – teren de fundare;

rezultantei ac iunilor efective aplicate asupra bazei funda iei zidului;
k – valoarea caracteristic a lui ;

d – valoarea de calcul a lui ;
R;h – coeficient par ial (de siguran ) pentru rezisten a la lunecare (conform Tabelul A-13
(RO) din „SR EN 1997-1/NB).
106
Unghiul de frecare de calcul, d, poate fi admis egal cu valoarea de calcul a unghiului efectiv
de frecare intern la starea critic , ’cv;d, la funda iile de beton turnate pe loc şi egal cu
2/3’cv;d la funda ii prefabricate netede. Este indicat s se neglijeze coeziunea efectiv , c’.
Rezisten a de calcul la lunecare în condi ii nedrenate, Rd, trebuie calculat fie aplicând
coeficien ii par iali asupra propriet ilor p mântului, fie aplicându-i asupra rezisten elor
p mântului, dup cum urmeaz :
R d  A c c u;d
(9.6)
sau:
R d  A c c u;k  /  R;h
(9.7)
unde:
Ac – suprafa a total a bazei supus la compresiune;
cu;k – valoarea caracteristic a coeziunii nedrenate;
R;h – coeficient par ial (de siguran ) pentru rezisten a la lunecare (conform Tabelul A-13
cu;d – valoarea de calcul a coeziunii nedrenate;
(RO) din SR EN 1997-1/NB).
Dac este posibil ca apa sau aerul s p trund la interfa a dintre funda ia zidului şi un teren
argilos nedrenat, trebuie verificat şi rela ia urm toare:
R d  0,4 Vd
, (9.8)
unde:
Vd – valoarea de calcul a lui V;
V – înc rcarea vertical sau componenta normal a rezultantei ac iunilor aplicate asupra
bazei funda iei zidului.
Verificarea la r sturnare a zidului de sprijin presupune verificarea urm toarei rela ii:
E dst;d  E stb;d
, (9.9)
unde:
- Edst;d – valoarea de calcul a efectului ac iunilor destabilizatoare, respectiv a momentului
for elor destabilizatoare;
- Estb;d - valoarea de calcul a efectului ac iunilor stabilizatoare, respectiv a momentului
 dst
for elor stabilizatoare.
Edst;d  E  FFrep; Xk  M; ad
 
(9.10)
Estb;d  E  FFrep; Xk  M; ad
stb (9.11)
unde:
F – coeficient par ial (de siguran ) pentru ac iuni;

E – efectul unei ac iuni;
Frep – valoarea reprezentativ a unei ac iuni;

Xk – valoarea caracteristic a propriet ii unui material;
107
M – coeficient par ial (de siguran ) pentru un parametru al p mântului;
ad – valoarea de calcul a datelor geometrice.
R sturnarea poate fi considerat ca fiind o stare limit de tip EQU sau de tip GEO. Starea
limit de tip EQU în cazul r sturn rii poate fi considerat numai în cazuri speciale. Conform
Notei 1 a paragrafului 2.4.7.2 din SR EN 1997-1, echilibrul static EQU este relevant în special
în proiectarea structural . În proiectarea geotehnic , verificarea EQU este limitat la cazuri
rare, cum ar fi, de exemplu, o funda ie rigid pe un teren stâncos şi este, în principiu, distinct
fa de analiza stabilit ii generale sau de problemele datorate presiunilor arhimedice. Dac se
include o rezisten Rd, aceasta trebuie s fie de mic importan . In aceste condi ii, doar un
zid masiv de greutate, fundat pe roc ar putea ceda prin atingerea unei st ri limit de tip EQU
la r sturnare. In toate celelalte cazuri, r sturnarea este o stare limit de tip GEO.
Coeficien ii par iali (de siguran ) ai înc rc rilor (conform Anexei A a SR EN 1997-1 şi SR
EN 1997-1/NB) se pot aplica fie asupra ac iunilor, fie asupra efectelor ac iunilor.
Pentru ziduri de sprijin realizate pe terenuri de fundare alc tuite din roci moi, r sturnarea ca
stare limit ultim nu este luat în considerare, având în vedere c starea limit ultim de
cedare prin dep şirea capacit ii portante va ap rea înaintea acesteia.
Verificarea capacit ii portante a terenului de fundare presupune satisfacerea urm toarei

rela ii (stare limit de tip GEO):
Vd  R d
, (9.12)
unde:
Vd – valoarea de calcul a lui V;
V – înc rcarea vertical sau componenta normal a rezultantei ac iunilor aplicate asupra
bazei funda iei zidului;
Rd - valoarea de calcul a rezisten ei fa de o ac iune, calculat conform paragrafului 2.4
 
din SR EN 1997-1:
R d  R F Frep ; X k M ; a d
- când coeficien ii par iali sunt aplica i propriet ilor terenului (X):
(9.13)
 
sau:
R d  R F Frep ; X k ; a d / R
- când coeficien ii par iali se aplic rezisten elor (R):
(9.14)
 
sau:
- când coeficien ii par iali se aplic simultan şi propriet ilor terenului şi rezisten elor:
R d  R F Frep ; X k M ; a d / R (9.15)
În acest caz Rd este valoarea de calcul a capacit ii portante.
La stabilirea lui Vd trebuie s se in seama de greutatea proprie a zidului, de greutatea

oric rui material de umplutur , de toate presiunile p mântului, favorabile sau nefavorabile,
precum şi de presiunea apei.
108
Coeficien ii par iali de rezisten pentru lucr ri de sus inere, R, sunt da i în Tabelul A-13
(RO) din SR EN 1997-1/NB.
O metod analitic de calcul a capacit ii portante a terenului de fundare este prezentat în

Anexa D a SR EN 1997-1.
Se vor avea în vedere prevederile paragrafului 6.5.2 al SR EN 1997-1.
Pentru excentricit i mari ale înc rc rilor, dep şind 1/3 din l imea funda iei dreptunghiulare
a zidului, se vor verifica valorile de calcul ale ac iunilor în conformitate cu paragraful 6.5.4
din SR EN 1997-1.
Verificarea stabilit ii generale a zidului de sprijin se face în conformitate cu prevederile

din sec iunea 11 a SR EN 1997-1. Pe baza acestor principii se va demonstra c nu se produce
o pierdere de stabilitate general şi c deforma iile corespunz toare sunt suficient de mici.
Stabilitatea general a taluzelor incluzând construc ii existente sau proiectate, se verific la

st rile limit ultime de tip GEO şi STR, folosind valorile de calcul ale ac iunilor, rezisten elor
şi parametrilor geotehnici, precum şi coeficien ii par iali defini i în Anexa A a SR EN 1997-1
corelat cu SR EN 1997-1/NB.
Se va ine cont de riscurile de cedare progresiv şi de lichefiere.
Pentru st rile limit ultime de tip GEO şi STR trebuie verificat îndeplinirea condi iei:
Ed  R d , (9.16)
unde:
Ed este valoarea de calcul a efectelor ac iunilor:
E d  E F Frep; X k ;ad
- când coeficien ii par iali se aplic asupra ac iunilor (Frep):
M (9.17)
sau:
EFrep ; X k ;ad
- când coeficien ii par iali se aplic asupra efectelor ac iunilor (E):
Ed  E M (9.18)
în care:
F – coeficientul par ial pentru ac iuni;

M – coeficientul par ial pentru un parametru al p mântului;

E – coeficientul par ial pentru efectul unei ac iuni;

ad – valoarea de calcul a datelor geometrice;
Rd este valoarea de calcul a rezisten ei fa de o ac iune:

- când coeficien ii par iali sunt aplica i propriet ilor terenului (X):
109
R d  R F Frep ; X k M ;ad  (9.19)
 
sau:
- când coeficien ii par iali se aplic rezisten elor (R):
(9.20)
 
sau:
- când coeficien ii par iali se aplic simultan şi propriet ilor terenului şi rezisten elor:
R d  R F Frep ; X k M ; a d / R
(9.21)
La alegerea coeficien ilor par iali (de siguran ) pentru fiecare caz în parte se vor respecta
prevederile Anexei A şi ale paragrafului 2.4.7.3 al SR EN 1997-1, în func ie de abordarea de
calcul utilizat , corelat cu SR EN 1997-1/NB.
Coeficien ii par iali R utiliza i pentru verificarea stabilit ii generale sunt da i în Tabelul A-14
(RO) din SR EN 1997-1/NB.
Zidurile de sprijin realizate din elemente structurale precum gabioanele sau c soaiele vor fi
verificate la st rile limit ultime descrise mai sus, considerându-le ca un tot unitar (verificarea
stabilit ii externe).
Pentru st rile limit de tip STR şi GEO se vor utiliza abord rile de calcul prezentate în
paragraful 2.4.7.3.4 al SR EN 1997-1, corelat cu Anexa na ional de aplicare, SR EN 1997-
1/NB, respectiv abordarea de calcul 1 cu cele dou grup ri de înc rc ri şi abordarea de calcul
3. Atunci când ac iunile sunt doar de tip geotehnic, abordarea de calcul 3 duce la rezultate
identice cu abordarea 1 gruparea 2. La verificarea stabilit ii generale a zidurilor de sprijin,
ac iunile aplicate asupra terenului (cum ar fi, de exemplu ac iunile provenind de la structur
sau înc rc rile date de trafic) sunt tratate drept ac iuni geotehnice. Pentru celelalte verific ri
trebuie f cut distinc ia între ac iunile structurale (cum este, de exemplu, greutatea zidului de
sprijin din beton) şi cele geotehnice, deoarece în abordarea 3 se aplic coeficien i par iali
diferi i.
Pentru verific rile zidurilor de sprijin în condi ii seismice se vor avea în vedere prevederile
SR EN 1990 (6.4.3.4) şi cele ale SR EN 1998-1 (3.2.4).
Pentru ziduri de sprijin se pot adopta pentru calculul în condi ii seismice valori unitare pentru
coeficien ii par iali ai ac iunilor (F), iar pentru caracteristicile geotehnice ale terenului se vor
M identice cu cele din setul M2.

respecta prevederile SR EN 1998-5/NA (3.1 (3)), care prevede valori ale coeficien ilor par iali
9.6.2. Proiectarea structurală a zidurilor de sprijin
Lucr rile de sus inere, inclusiv elementele lor structurale de sprijin, trebuie verificate fa de
cedarea structural în conformitate cu articolul 2.4 din SR EN 1997-1, precum şi cu
standardele din seria Eurocodurilor referitoare la materialele din care sunt alc tuite
respectivele lucr ri şi elemente structurale.
În cazul zidurilor de sprijin alc tuite din elemente structurale precum gabioane sau c soaie, se
va verifica şi posibilitatea de cedare intern prin verificarea la lunecare la fiecare nivel (între
dou gabioane sau dou c soaie).
110
Pentru evaluarea rezisten ei la lunecare la nivelul diferitelor interfe e ale unui zid din
gabioane, se va considera unghiul de frecare intern a umpluturii de piatr din gabioane, f r a
se conta în nici un fel pe materialul din care este realizat cutia.
În cazul zidurilor de sprijin din c soaie, se va considera rezisten a la forfecare a îmbin rii
dintre dou c soaie.
Pentru fiecare stare limit ultim trebuie demonstrat c pot fi mobilizate rezisten ele necesare,
deoarece deforma iile din teren şi cele din structur sunt compatibile.
9.6.3. Verificarea la starea limită de exploatare a zidurilor de sprijin
Verificarea la starea limit de exploatare a lucr rilor de sus inere se face în conformitate cu
prevederile paragrafelor 2.4.8. şi 9.8. din SR EN 1997-1.
Coeficien ii par iali (de siguran ) aferen i st rii limit de exploatare (de serviciu) sunt egali
cu 1,0.
Valorile de calcul ale presiunilor p mântului pentru verificarea la starea limit de exploatare
(de serviciu) trebuie stabilite luându-se în considerare deplas rile admisibile ale structurii în
aceast stare limit . Aceste valori nu sunt neap rat valori limit (activ sau pasiv ).
Verificarea la starea limit de exploatare presupune satisfacerea urm toarei condi ii:
E C
d d, (9.22)
unde:
Ed – valoarea de calcul a efectului ac iunilor;
Cd – valoarea de calcul limit a efectului unei ac iuni.
Valorile caracteristice ale parametrilor p mântului trebuie modificate adecvat în func ie de

modific rile aşteptate pe durata de via a structurii.
9.7. Pere i de sus inere
9.7.1. Calcul la starea limită ultimă
Calculele la starea limit ultim (SLU) trebuie realizate pe baza metodelor de echilibru limit
sau a analizei de interac iune teren – structur (prezentate în Anexa B – paragraful B.2 al NP
124). Principalul scop este determinarea adâncimii de încastrare şi a capacit ii portante a
peretelui, pentru asigurarea stabilit ii.
St rile limit pot apare atât în teren cât şi în structur , sau prin cedare combinat în structur
şi teren. Orice interac iune dintre structur şi teren trebuie luat în considerare la determinarea
ac iunilor de proiectare.
La verificarea stabilit ii generale trebuie respectate principiile din SR EN 1997-1 – sec iunea
11.
111
Stabilitatea general a taluzelor incluzând construc ii existente sau proiectate se verific la
st rile limite ultime de tip GEO şi STR, folosind valorile de calcul ale ac iunilor, rezisten elor
şi parametrilor geotehnici, precum şi coeficien ii par iali (de siguran ) defini i în Anexa A a
SR EN 1997-1.
La verificarea ced rii de tip rota ional (stare limit tip GEO) a pere ilor de sus inere trebuie
demonstrat prin calcule c pere ii încastra i au o fiş suficient pentru a fi puşi la ad post de o
astfel de cedare. Intensitatea şi direc ia de calcul ale efortului tangen ial dintre p mânt şi
perete trebuie s fie compatibile cu deplasarea vertical relativ care s-ar produce în situa ia
de proiectare considerat .
La verificarea ced rii verticale a pere ilor de sus inere (stare limit tip GEO) trebuie
demonstrat c se poate ob ine echilibrul pe vertical folosind valorile de calcul ale
rezisten elor sau propriet ilor de rezisten ale p mântului şi for ele verticale de calcul care se
exercit asupra peretelui. Se vor respecta prevederile paragrafului 9.7.5 al SR EN 1997-1.
La verificarea ced rii pe vertical a pere ilor de sus inere care ac ioneaz ca funda ie pentru
structur trebuie respectate principiile din SR EN 1997-1 - sec iunea 6 şi NP 112.
Pentru verificarea ancorajelor la st ri limit se vor respecta prevederile sec iunii 8 a SR EN

1997-1.
Pentru st rile limit de tip GEO sau STR trebuie verificat îndeplinirea condi iei:
Ed  R d , (9.23)
unde:
Ed este valoarea de calcul a efectelor ac iunilor:
E d  E F Frep; X k ;ad
- când coeficien ii par iali se aplic asupra ac iunilor (Frep):
M (9.24)
 
sau:
E d  E E Frep ; X k M ; a d
- când coeficien ii par iali se aplic asupra efectelor ac iunilor (E):
(9.25)
în care:
F – coeficientul par ial pentru ac iuni;

M – coeficientul par ial pentru un parametru al p mântului;

E – coeficientul par ial pentru efectul unei ac iuni.

ad – valoarea de calcul a datelor geometrice;
 
Rd este valoarea de calcul a rezisten ei fa de o ac iune:
R d  R F Frep ; X k M ; a d
- dac coeficien ii par iali sunt aplica i propriet ilor terenului (X):
(9.26)
sau:
112
 
- dac coeficien ii par iali se aplic rezisten elor (R):
(9.27)
R d  R F Frep ; X k ; a d /
sau:
- dac coeficien ii par iali se aplic simultan şi propriet ilor terenului şi rezisten elor:
M R
(9.28)
În alegerea coeficien ilor par iali (de siguran ) pentru fiecare caz în parte se vor respecta
prevederile Anexei A şi ale paragrafului 2.4.7.3 al SR EN 1997, corelat cu SR EN 1997-
1/NB, în func ie de abordarea de calcul utilizat .
Comentarii referitoare la modul de considerare al presiunilor pământului: Presiunea activ a

p mântului este, clar, o ac iune nefavorabil asupra peretelui de sprijin. In cazul, îns , al
presiunii pasive, aceasta asigur stabilitatea peretelui, de aceea proiectantul poate fi în situa ia
ac iune trebuie s i se aplice coeficientul par ial aferent, F. Acesta ar putea fi acelaşi ca şi
de a o considera ca o ac iune sau ca o rezisten . Dac presiunea pasiv este considerat
pentru presiunea activ (deoarece amândou provin din aceeaşi surs ) sau ar putea fi diferit
pentru c presiunea pasiv este favorabil , în timp ce presiunea activ este o ac iune
defavorabil . Abordarea corect este cea care rezult din „principiul sursei unice” enun at în
SR EN 1997-1 paragraful 2.4.2(9) Not : „Acţiunile permanente nefavorabile (sau
destabilizatoare) şi favorabile (sau stabilizatoare) pot în anumite situaţii să se considere ca
provenind dintr-o sursă unică. Dacă se consideră astfel, poate fi aplicat un singur coeficient
parţial asupra sumei acestor acţiuni sau asupra sumei efectelor acestora”. Conform acestui
principiu, atât presiunea activ , cât şi cea pasiv provin din aceeaşi surs (greutatea proprie a
p mântului), deci nu pot fi una favorabil şi una nefavorabil . In cazul consider rii ambelor
ca ac iuni, ele vor fi ambele tratate ca ac iuni nefavorabile.
care coeficien ii par iali pentru rezisten e, R, nu sunt unitari. Întrucât aceast abordare nu este
Considerarea presiunii pasive ca rezisten are sens doar în abordarea de calcul 2, singura în
inclus în SR EN 1997-1/NB, presiunea pasiv nu va fi considerat ca rezisten .
Pentru st rile limit de tip STR şi GEO se vor utiliza abord rile de calcul prezentate în
paragraful 2.4.7.3.4 al SR EN 1997-1, corelat cu SR EN 1997-1/NB, respectiv abordarea de
calcul 1 cu cele dou grup ri de înc rc ri şi abordarea de calcul 3. Atunci când ac iunile sunt
doar de tip geotehnic, abordarea de calcul 3 duce la rezultate identice cu abordarea 1 gruparea
2. La verificarea stabilit ii generale a pere ilor de sus inere, ac iunile aplicate asupra terenului
(cum ar fi, de exemplu ac iunile provenind de la structur sau înc rc rile date de trafic) sunt
tratate drept ac iuni geotehnice. Pentru celelalte verific ri trebuie f cut distinc ia între
ac iunile structurale şi cele geotehnice, deoarece în abordarea 3 se aplic coeficien i par iali
diferi i.
Pentru verific rile pere ilor de sus inere în condi ii seismice se vor avea în vedere prevederile
SR EN 1990 (6.4.3.4) şi cele ale SR EN 1998-1 (3.2.4).
Pentru verific rile pere ilor de sus inere în condi ii seismice se recomand adoptarea unor
valori unitare pentru coeficien ii par iali ai ac iunilor (F), iar pentru caracteristicile geotehnice
coeficien ilor par iali M identice cu cele din setul M2. Se vor avea în vedere şi prevederile SR
ale terenului se vor respecta prevederile SR EN 1998-5/NA (3.1 (3)), care consider valori ale
EN 1990 (6.4.3.4) şi cele ale SR EN 1998-1 (3.2.4). De asemenea, în conformitate cu NP 124

capitolul V.5., se va ine seama şi de durata de via proiectat a lucr rii de sus inere.
113
9.7.2. Proiectarea structurală a pereţilor de susţinere
Elementele structurale ale unei lucr ri de sus inere (perete, sisteme de rezemare de tip
şprai uri sau ancoraje) trebuie verificate la cedarea de tip structural (STR).
În verific rile la cedarea structural a pere ilor de sus inere din palplanşe se vor respecta
prevederile standardelor europene armonizate pentru fiecare tip de material.
Pentru fiecare stare limit ultim , trebuie demonstrat c rezisten ele necesare pot fi
mobilizate, cu deforma ii compatibile în teren şi în lucrarea de sus inere.
In elementele structurale este indicat s se ia în considerare reducerea rezisten ei în func ie de

deforma ii, ca urmare a unor efecte precum fisurarea sec iunilor nearmate, rotirile mari la
articula iile plastice sau flambajul local al sec iunilor metalice, în conformitate cu standardele
SR EN de aplicare a Eurocodurilor aferente materialelor respective.
9.7.3. Cedarea hidraulică în cazul pereţilor de susţinere
În cazul în care peretele de sus inere este etanş şi este supus la presiuni diferen iale ale apei,
trebuie verificat securitatea fa de ruperea prin ridicare hidraulic şi prin eroziune
intern sau regresiv .
În acest caz se aplic prevederile capitolului 10 al SR EN 1997-1.
9.8. Exemple de calcul
Pentru ilustrarea modului de calcul au fost elaborate 4 exemple:
1. zid de sprijin de greutate fundat pe roc

2. zid de sprijin cornier fundat pe teren argilos
3. perete îngropat în consol
4. perete îngropat încastrat şi ancorat
Pentru fiecare exemplu sunt parcurse etapele de verificare la starea limit ultim descrise în
paragrafele de mai sus.
Pentru fiecare exemplu este prezentat în detaliu doar calculul la abordarea de calcul 1,
combina ia 1, calculele fiind similare pentru celelalte combina ii şi abord ri. La sfârşitul
fiec rui exemplu este dat un tabel de sintez cu rezultatele pentru fiecare din abord rile 1 şi 3.
Pentru fiecare verificare este calculat gradul de utilizare,  ca fiind raportul dintre ac iuni sau
efectele acestora şi rezisten e. Dac gradul de utilizare  < 100%, proiectarea este
corespunz toare. Pentru un grad de utilizare  > 100% proiectarea trebuie reluat .
La sfârşitul exemplelor sunt comentarii specifice fiec rui caz.
114
Exemplul 1 – Zid de sprijin de greutate din beton fundat pe roc
Figura 9.2. Schema zidului de greutate fundat pe rocă
 Unghiul de frecare intern caracteristic la starea critic :
1. Parametrii geometrici
 Nu este necesar s se considere abateri datorit excava iei
115


În l imea zidului H= 4.00 m

L imea funda iei B= 2.00 m

L imea la coronament b = 1.00 m
Înclinarea fe ei zidului de greutate:
2. Ac iuni verticale caracteristice şi momente datorate acestora
 Greutatea total caracteristic
 Momentul total caracteristic – stabilizator
Figura 9.3. Forţe acţionând pe zidul de greutate
ABORDAREA DE CALCUL 1 – Combina ia 1 (A1, M1, R1)
A. Valorile de calcul ale materialelor
Coeficien i par iali (de siguran ) M1:
116
 Unghiul de frecare intern de calcul pentru umplutur
 Coeziunea de calcul pentru umplutura
 Unghiul de frecare intern de calcul la starea critic
 Unghiul de frecare de calcul la interfa a teren-structur pentru umplutur la betonul

turnat pe loc, se poate admite o valoare a lui
 Unghiul de frecare intern de calcul pentru roc
 Unghiul de frecare de calcul la interfa a teren-structur între baza zidului şi roc la

betonul turnat pe loc, se poate admite o valoare a lui
Valorile de calcul ale materialelor pentru verificarea la r sturnare – starea limit EQU
Coeficien i par iali (de siguran ) EQU:
 Unghiul de frecare interna de calcul pentru umplutur
 Coeziunea de calcul pentru umplutur
 Unghiul de frecare intern de calcul pentru roc
 Unghiul de frecare de calcul la interfa a teren-structur între baza zidului şi roc la

betonul turnat pe loc, se poate admite o valoare a lui
A. Efectele ac iunilor
Coeficien i par iali (de siguran ) A1:
117
Coeficientul presiunii active Ka pentru umplutur
sau
Impingerile dezvoltate de umplutur şi suprasarcin şi momentele generate de acestea:
- Impingerea şi momentul generate de umplutura de nisip
 
 k_nisip  H
2
Pahd1   G Ka cos   d_nisip  Pahd1  
KN
for a orizontal : 2 m
Pavd1  
KN
for a vertical : m
KN m
M d1  
momentul generat de Pahdl: m
- For ele şi momentul generate de suprasarcin :
 
Pahd2   Q Ka cos   d_nisip  q Qk H Pahd2  
KN
for a orizontal : m
Pavd2  
KN
for a vertical : m
KN m
M d2  
 înc rcarea orizontal de calcul

HEd  
KN
m
 înc rcarea vertical de calcul

Pavd  
KN
m
 momentul de calcul destabilizator

KN m
M Ed_dst  
m
 Valorile de calcul ale înc rc rilor verticale
Vd_fav   
KN
- favorabile m
118
Vd   KN
m
- nefavorabile
Efectele ac iunilor pentru verificarea la r sturnare – stare limit EQU
Coeficien i par iali (de siguran ) EQU:
Coeficientul presiunii active Ka pentru umplutur

sau
Impingerile dezvoltate de umplutur şi suprasarcin şi momentele generate de acestea
- Impingerile şi momentul generate de umplutura de nisip:
 
 k_nisip  H
2
Pahd1_EQU   G_EQU Ka_EQU cos   d_nisip 
for a orizontal : 2
Pahd1_EQU  
KN
m
Pavd1_EQU  
KN
for a vertical : m
KN m
M d1_EQU  
- Impingerile şi momentul generate de suprasarcin :
 
Pahd2_EQU   Q_EQU Ka_EQU cos   d_nisip  q Qk H Pahd2_EQU  
KN
for a orizontal : m
Pavd2_EQU  
KN
for a vertical : m
KN m
M d2_EQU  
momentul generat de Pahd2: m
 înc rcarea orizontal de calcul

HEd_EQU  
KN
m
 momentul de calcul destabilizator
119
KN m
M Ed_dst_EQU  
m
B. Rezisten a la lunecare
Coeficien i par iali (de siguran ) R1:
 rezisten a la lunecare de calcul
Pentru condi ii nedrenate se calculeaz rezisten a la lunecare conform SR EN 1997-1 6.5.3(8)

ec. 6.3b
D. Rezisten a la r sturnare pentru starea limit EQU
- Momentele stabilizatoare de calcul:

generat de umplutură:
KN m
M d1_stb  
m
generat de suprasarcina:
KN m
M d2_stb  
m
generat de zidul de greutate:
 momentul stabilizator de calcul
- Excentricitatea înc rc rii:
Verificare sâmbure central:
Înc rcarea ac ioneaz în sâmburele central dac excentricitatea eB este mai mic decât
120
Figura 9.3. Notaţii pentru calculul excentricităţii
E. VERIFICĂRI
 verificarea la lunecare
HEd   HRd  
KN KN
m m
Gradul de utilizare Abordarea 1 Gruparea 1:
 verificarea la r sturnare
KN m KN m
M Ed_dst_EQU   M Ed_stb  
m m
121
SINTEZA REZULTATELOR PENTRU EXEMPLUL 1
Tabel 9.1. Sinteza rezultatelor pentru exemplul 1 – abordările de calcul 1 şi 3
ABORDAREA DE CALCUL 3
ABORDAREA DE CALCUL 1 (A1*, A2, M1, R1)
[conditii drenate] gruparea 1 gruparea 2
(A1,M1,R1) (A2,M2,R1)
 1 1.25 1.25
c' 1 1.25 1.25
EQU 1.25 1.25 1.25
c'_EQU
FACTORI PARTIALI DE SIGURANTA
1.25 1.25 1.25

In cazul AC3 coeficienţii parţiali A1 se aplică asupra
acţiunilor provenind de la structură, iar A2 se aplică asupra A1 A2
acţiunilor geotehnice
 G 1.35 1 1.35 1
G_fav 1 1 1 1
 Q 1.5 1.3 1.5 1.3
G_EQU 1.1 1.1 1.1
G_fav_EQU 0.9 0.9 0.9
Q_EQU 1.5 1.5 1.5
Rh 1 1 1
VERIFICAREA VERIFICAREA
RASTURNARE ALUNECARE
Hed [KN/m] 54.9 53.8 53.8

LA
HRd [KN/m] 155.7 124.1 124.1
Hed/HRd [%] 35 43 43
MEd_dst [KNM/m] 90.5 90.5 90.5

LA
MEd_stb [KNM/m] 211.91 211.91 211.91
MEd_dst/MEd_stb[%] 43 43 43
Not : In acest exemplu exist câteva aspecte specifice:

- r sturnarea este o stare limit de tip EQU, deoarece nu implic nici o rezisten de tip geotehnic;
- verificarea capacit ii portante nu are sens având în vedere terenul alc tuit din roc ;
- în Abordarea de calcul 3 greutatea structurii din beton este ac iune structural favorabil pentru verificarea la
starea limit de lunecare pe talp (de tip GEO), de aceea coeficientul par ial aplicat este G_fav = 1, acelaşi ca
şi la abordarea de calcul 1, iar coeficien ii par iali de material sunt identici cu cei din abordarea 1 gruparea 2.
De aceea rezultatele sunt identice în acest exemplu pentru abordarea 1 gruparea 2 şi abordarea 3
122
Exemplul 2 – Zid de sprijin de tip cornier din beton armat fundat pe teren argilos
Ipoteza 1. CONDITII NEDRENATE PENTRU TERENUL DE BAZĂ
Figura 9.4. Schema zidului de sprijin cornier fundat pe teren argilos
1. Parametrii geometrici


În l imea zidului H = 3.50 m

Adâncimea de fundare Df = 1.00 m

L imea funda iei B = 3.2 m

Grosimea funda iei h' = 0.40 m
Grosimea inimiii t'i = 0.30m ti = 0.40m
123
a = 0.40m
b = B – ti – a b = 2.4m
Abateri datorit excava iei
În l imea de calcul
2. Ac iuni verticale caracteristice şi momente datorate acestora
 Greutatea caracteristic talp funda ie
Figura 9.5. Forţe de greutate pe zidul de sprijin cornier
 Momentul generat de :
 Greutatea caracteristic a inimii zidului:
 Momentul generat de Gk_2 şi Gk_3:
124
 Greutatea caracteristic umplutur de nisip:
 Momentul generat de Gk_4:
 Greutatea total caracteristic :
 Momentul total caracteristic – stabilizator
 Înc rcarea caracteristic din suprasarcin
Suprasarcina este o înc rcare variabil şi ac ioneaz pe toat lungimea umpluturii şi a inimii
peretelui şi se consider ca fiind înc rcare nefavorabil pentru capacitatea portant a terenului.
În cazul în care înc rcarea din suprasarcin se consider ca ac iune favorabil , aceasta se
exclude din calcul.
125
Figura 9.6. Notaţii şi forţe de împingere pentru zidul cornier
ABORDAREA DE CALCUL 1 – Gruparea 1 (A1, M1, R1)
 Unghiul de frecare intern de calcul pentru umplutur :
 Coeziunea de calcul pentru umplutur :
 Coeziunea nedrenat de calcul pentru argil :
126
B. Efectele ac iunilor
 Valorile de calcul ale înc rc rilor verticale:

- favorabile:
- nefavorabile:
 Coeficientul presiunii active Ka pentru umplutur :
sau
 Presiunile dezvoltate de umplutur şi suprasarcin şi momentele generate de acestea:
Presiunea generat de umplutura de nisip:
Momentul generat de Pad1:
Presiunea generat de suprasarcin :
Momentul generat de Pad2:
 Înc rcarea orizontal total de calcul
 Momentul de calcul destabilizator
C. Rezisten a la lunecare
 Rezisten a la lunecare de calcul
Pentru condi ii nedrenate se calculeaz rezisten a la lunecare conform SR EN 1997-1 –

6.5.3(11) ec. 6.4b
127
D. Capacitatea portant
Momentul datorat greut ii proprii şi a suprasarcinii:
Excentricitatea înc rc rii (vezi figura 9.3):
Verificare sâmbure central:
Înc rcarea ac ioneaz în sâmburele central dac excentricitatea eB este mai mic decât .
Aria efectiv de calcul:
Înclinarea înc rc rii produs de o sarcin orizontal H:
Efortul vertical produs de încastrarea funda iei zidului în p mânt (Df):
CAPACITATEA PORTANT DE CALCUL (conform anexa D – SR EN 1997-1)
Capacitatea portant caracteristic :
Capacitatea portant de calcul:
E. Rezisten a la r sturnare
Momentul stabilizator de calcul datorat greut ii:
128
F. VERIFICĂRI
VERIFICAREA LA LUNECARE
VERIFICAREA CAPACIT TII PORTANTE:
VERIFICAREA LA R STURNARE
Ipoteza 2. CONDITII DRENATE PENTRU TERENUL DE BAZĂ
În condi ii drenate terenul de baz are urm torii parametrii:
Ceilal i parametri r mân identici cu paramatrii de la condi iile nedrenate.
Ac iuni verticale caracteristice şi momente datorate acestora din calculul anterior

pentru condi ii nedrenate
Greutatea total caracteristic
Momentul total caracteristic – stabilizator
129
Înc rcarea caracteristic din suprasarcin
Valorile de calcul a înc rc rilor verticale:
- favorabile:
- nefavorabile:

Unghiul de frecare intern de calcul pentru argil :
Coeziunea drenat de calcul pentru argil :
Unghiul de frecare de calcul la interfa a teren-structura pentru umplutur la betonul turnat pe

loc, se poate admite o valoare a lui k = 1.0
B. Rezisten a la lunecare
Rezisten a la lunecare de calcul
Pentru condi ii nedrenate se calculeaz rezisten a la lunecare conform SR EN 1997-1-

6.5.3(8) ec.6.3b
C. Capacitatea portant
Factorii capacit ii portante (conform anexa D – SR EN 1997-1)
130
Înclinarea înc rc rii produs de o sarcin orizontal H:
Exponentul mB
mB = 2
Efortul vertical produs de încastrarea funda iei zidului în p mânt (Df):
CAPACITATEA PORTANT DE CALCUL (conform Anexa D – SR EN 1997-1)
Capacit ile portante caracteristice:
Capacitatea portant de calcul:
D. REZISTEN A LA RĂSTURNARE
Momentul stabilizator de calcul datorat greut ii:
131
E. VERIFICĂRI
- Verificarea la lunecare
Gradul de utilizare Gradul de utilizare Abordarea 1 Gruparea 1:
- Verificarea capacit ii portante
- Verificarea la r sturnare:
Gradul de utilizare Gradul de utilizare Abordarea 1 Gruparea 1:
132
Tabel 9.2. Sinteza rezultatelor pentru exemplul 2 – abordările de calcul 1 şi 3 – condiţii

nedrenate
ABORDAREA DE CALCUL 1 (A1*,A2,M1,R1)
[conditii nedrenate] gruparea 1 gruparea 2
(A1,M1,R1) (A2,M2,R1)
 1 1.25 1.25
c'
1 1.25 1.25
cu 1 1.4 1.4
 G 1.35 1 1.35 1
G_fav 1 1 1 1
 Q 1.5 1.3 1.5 1.3
Rv 1 1 1
Rh 1 1 1
VERIFICAREA VERIFICAREA VERIFICAREA
RASTURNARE PORTANTE ALUNECARE
Hed [KN/m] 61.75 60.74 60.74

LA
HRd [KN/m] 144 102.857 102.857
Hed/HRd [%] 43 59 59

CAPACITATII
Ved [KN/mp] 109.783 88.075 108.35
Rd [KN/mp] 222.49 151.69 154.26
Ved/Rd [%] 49 58 70
MEd_dst [KNM/m] 88.86 88.58 88.58

LA
MEd_stb [KNM/m] 368.11 368.11 368.11
planului de cedare înclinat cu unghiul 45⁰ - /2 fa de vertical , adic b ≥ H tan (45⁰ - /2), condi ie îndeplinit
Not : In cazul zidului cornier trebuie verificat lungimea consolei amonte dac este suficient pentru formarea
în exemplul prezentat. In acest caz se poate aplica teoria lui Rankine, iar planul virtual de ac iune a împingerii
p mântului este planul vertical din figura 9.6. Dac aceast lungime nu este suficient corect este ca împingerea
p mântului s fie considerat pe un plan înclinat care pleac din extremitatea amonte a t lpii şi este înclinat cu
unghiul 45⁰ - /2 fa de vertical .
133
Tabel 9.3. Sinteza rezultatelor pentru exemplul 2 – abordările de calcul 1 şi 3 – condiţii
drenate
ABORDAREA DE CALCUL 1 (A1*, A2, M1, R1)
[conditii drenate] gruparea 1 gruparea 2
(A1,M1,R1) (A2,M2,R1)
 1 1.25 1.25
c'
1 1.25 1.25
 G 1.35 1 1.35 1
G_fav 1 1 1 1
 Q 1.5 1.3 1.5 1.3
Rv 1 1 1
Rh 1 1 1
VERIFICAREA VERIFICAREA VERIFICAREA
RASTURNARE PORTANTE ALUNECARE
Hed [KN/m] 61.75 60.74 60.74

LA
HRd [KN/m] 81.08 64.86 64.86
Hed/HRd [%] 76 94 94

CAPACITATII
Ved [KN/mp] 109.78 88.075 108.35
Rd [KN/mp] 244.91 125.54 146.66
Ved/Rd [%] 45 70 74
MEd_dst [KNM/m] 88.86 88.58 88.58

LA
MEd_stb [KNM/m] 368.11 368.11 368.1
Not : In acest exemplu de calcul exist unele specificit i:

- terenul de fundare fiind alc tuit dintr-o argil , a fost necesar realizarea analizei atât în condi ii nedrenate cât
şi în condi ii drenate;
- în cazul zidului de sprijin pe p mânt (şi nu pe roc ), r sturnarea presupune o cedare în zona piciorului aval al
zidului, deci o rezisten din partea terenului (geotehnic ), de aceea r sturnarea este o stare limit de tio GEO
în acest caz;
lunecare pe talp şi r sturnare, coeficientul par ial (de siguran ) aplicat fiind cel din setul A1, G_fav = 1,
- în Abordarea de calcul 3 greutatea zidului de sprijin este o ac iune structural favorabil pentru verific rile la
identic cu cel de la Abordarea de calcul 1 gruparea 2. De aceea, rezultatele pentru lunecare pe talp şi
r sturnare sunt identice în Abordarea de calcul 1 gruparea 2 şi Abordarea de calcul 3. In schimb, greutatea
zidului devine ac iune structural defavorabil pentru verificarea capacit ii portante şi coeficientul par ial
corespunz tor din setul A1 este G = 1.35. Abordarea de calcul 3 dimensioneaz în cazul verific rii la
capacitate portant , fiind cea mai sever (gradul de utilizare cel mai mare).
- În Abordarea de calcul 3 suprasarcina se consider ac iune geotehnic şi i s-a aplicat coeficientul par ial din
setul A2 (Q = 1.3).
134
Exemplul 3 – Perete îngropat liber la partea superioar şi încastrat în teren
Figura 9.7. Schema peretelui îngropat liber la partea superioară şi încastrat în teren
j =1.5m se propune: D=4.665m
135
Parametrii geometrici
 În l imea excava iei h = 3.00 m
 Abateri datorit excava iei
 Adâncimea nivelului hidrostatic dw = 1.50 m
 Lungimea liniei de curent
Not : Datorit faptului c peretele este încastrat într-un strat permeabil, va exista curgere pe sub perete.
Lungimea liniei de curent, L este distan a parcurs de ap pe sub perete între nivelul de ap din amonte şi nivelul
de ap din aval. Datorit existen ei curgerii abordarea corect de calcul este echilibrarea presiunilor apei la baza
peretelui între amonte şi aval. Vezi figura 9.8.
In amonte: presiunea la baza peretelui este u1 = wH1 = w (D+j) = 10(5.081+1.5)= 65.81 kPa
In aval: presiunea la baza peretelui este u2 = wH2 = w (D-h) = 10(5.081-0.3) = 47.81 kPa
Diferen a u = u1 – u2 = 18 kPa se va distribui uniform pe lungimea liniei de curent, L = 11.36 m. Rezult o
presiune uniform distribuit pe în l ime de x = 18/11.36 = 1.58 kPa/ml.
Presiunea final la baza peretelui va fi, de exemplu în amonte: ut = u1 – x H1 = u1 – x (D+j) = 65.81 – 1.58
(5.081+1.5) = 55.41 kPa. (acelaşi rezultat se ob ine şi dac se calculeaz pentru aval).
Coloana echivalent de ap corespunz toare acestei presiuni ut este ht = ut/w = 5.54 m.
Figura 9.8. Schemă pentru calculul presiunilor apei
136
 Coeziunea de calcul
 Unghiul de frecare de calcul la interfa a teren-structur
 în partea activ :
 în partea pasiv :
 Coeficientul presiunii active Ka
 Coeficientul presiunii pasive Kp
137
Figura 9.9. Schema de presiuni pe peretele îngropat liber la partea superioară şi încastrat în
teren până la punctul de rotire (O)
 Presiunile dezvoltate de umplutur şi suprasarcin şi momentele generate de acestea
Presiunile generate de împingerea p mântului, a apei şi a suprasarcinii:
- presiunea activ în amonte deasupra NH:
- presiunea activ în amonte sub NH:
138
- presiunea activ în amonte datorit suprasarcinii:
- presiunea hidrostatic a apei în amonte (calculat pe în l imea echivalent ht):
k_nisip se scade presiunea apei la baza peretelui ut = wht):

- rezisten a pasiv în aval (calculat în eforturi efective – din valoarea total calculat cu
- presiunea hidrostatic a apei în aval (calculat pe în l imea echivalent ht):
- Distan ele pân în punctul O
Momentele pân în O (punctul de rotire):
- moment generat de presiunile active
- moment generat de suprasarcin
139
- moment generat de presiunile pasive
- moment generat de presiunea apei
Echilibru de momente în punctul O
Calculul este repetitiv pân se ajunge la un echilibru de momente în punctul O.
C. Verificarea echilibrului orizontal
Adâncime adi ional pentru a se realiza echilibrul orizontal

D este fişa peretelui sub punctul de rotire.
 se recalculeaz lungimea liniei de curent şi coloana echivalent de ap la baza

peretelui
Impingeri suplimentare pe D. Sub punctul de rotire O apare pe partea amonte rezisten a
pasiv , iar pe partea aval presiune activ (Figura 9.10).
140
Figura 9.10. Schema de presiuni pe peretele îngropat liber la partea superioară şi încastrat
în teren sub punctul de rotire (O)
- Presiunea pasiv adi ional generat de ∆D (pe fa a amonte)
- Presiunea pasiv adi ional generat de suprasarcin (pe fa a amonte)
- Presiunea activ adi ional generat de ∆D (pe fa a aval)
- Presiunea adi ional de ap pe fa a amonte (se calculeaz diagrama de presiune hidrostatic

echilibrat pe noua lungime a peretelui, din care se scade presiunea hidrostatic echilibrat
luat în calcul pân în punctul O)
- Presiunea adi ional de ap pe fa a aval
141
 fişa de înfigere rezult
Df = Dnec Df = 5.03m
Not : Fişa necesar a peretelui este cea rezultat în urma echilibrului orizontal.
C. Calculul momentului maxim
 Aflarea adâncimii ds unde for a t ietoare este nul
- se propune ds = 2.61 m
- calculul presiunilor la adâncimea ds
142
- verificarea echilibrului orizontal la adâncimea ds
- distan e la adâncimea ds
Momentul maxim
143
Tabel 9.4. Sinteza rezultatelor pentru exemplul 3 – abordarea de calcul 1 şi 3
ABORDAREA DE CALCUL 1 (A1*,A2,M1,R1)
gruparea 1 gruparea 2
(A1,M1,R1) (A2,M2,R1)

1 1.25 1.25
 c 1 1.25 1.25
In cazul AC3 factorii A1 se aplică asupra acţiunilor provenind
A1 A2
de la structură, iar A2 se aplică asupra acţiunilor geotehnice
 G 1.35 1 1.35 1
G_fav 1 1 1 1
 Q 1.5 1.3 1.5 1.3
Re 1 1 1
REZULTA
Df [m] 5.03 6.70 6.70

TE
Mmax[KNm/m] 172.26 212.23 212.23
Not : In acest exemplu, deoarece toate ac iunile sunt de tip geotehnic, rezultatele abord rii de calcul 1 gruparea
2 şi ale abord rii de calcul 3 sunt identice.
Dac peretele îngropat ar fi fost încastrat în argil , curgerea pe sub perete ar fi fost neglijabil şi atunci nu era
nevoie de echilibrarea presiunilor apei la baza peretelui, ci s-ar fi lucrat cu presiuni hidrostatice diferite în
amonte şi aval.
Conform celor prezentate în paragraful 9.7.1., presiunea (rezisten a) pasiv a fost considerat ca ac iune
nefavorabil , ca şi presiunea activ .
144
Exemplul 4 – Perete îngropat sprijinit la partea superioar şi încastrat în teren
Figura 9.11. Schema peretelui îngropat sprijinit la partea superioară şi încastrat în teren
j = 3.3m i = 3m a = 1.5m
145
Parametrii geometrici
 în l imea excava iei h = 7.00 m
 adâncimea nivelului hidrostatic
 Coeziunea de calcul
 Unghiul de frecare de calcul la interfa a teren-structur
- în partea activ :
- în partea pasiv :
 Coeficientul presiunii active Ka
 Coeficientul presiunii pasive Kp
146
 Presiunile dezvoltate de umplutur şi suprasarcin
în l imea echivalent he
Figura 9.12. Schema de împingeri ale pământului pentru peretele îngropat sprijinit la partea
superioară şi încastrat în teren
147
- Adâncimea y la care presiunea net se anuleaz
Calculul se face pe metru liniar, utilizându-se metoda grinzii înlocuitoare. Aceasta presupune
peretele divizat în dou por iuni independente, 1 – C şi C – D. În punctul C se anuleaz
împingerile.
Figura 9.13. Schema metodei grinzii înlocuitoare pentru peretele îngropat sprijinit la partea
superioară şi încastrat în teren
Pentru calculul reac iunilor RA şi RC se egaleaz cu zero momentele în punctele C şi respectiv

A.
148
 Verificarea sector 1 – C: echilibru pe orizontal
 Cunoscând valoarea reac iunii RC, se consider grinda inferioar CD şi se anuleaz

momentul tuturor for elor în punctul D; din ecua ia respectiv se deduce adâncimea de calcul
D.
Se propune x = 3.43 m
149
Rezult fişa de calcul a peretelui: Dnec = y + x D = 4.353 m
 Fişa efectiv a peretelui se ob ine sporind cu 20% fişa de calcul.
D = 1.2 Dnec D = 5.224 m
C. Calculul momentului maxim
Aflarea adâncimii Z unde for a t ietoare este nul
- se propune Z = 5.44 m
 verificarea echilibrului pe orizontal la adâncimea Z
HZ = RaZ – RA HZ = – 0 KN/m
150
Tabel 9.5. Sinteza rezultatelor pentru exemplul 4 – abordările de calcul 1 şi 3
ABORDAREA DE CALCUL ABORDAREA DE

1 CALCUL 3

gruparea 1 gruparea 2 (A1*,A2,M1,R1)
(A1,M1,R1) (A2,M2,R1)
 1 1.25 1.25
 c
FACTORI PARTIALI DE
1 1.25 1.25
In cazul AC3 factorii A1 se aplica asupra acţiunilor provenind
SIGURANTA
A1 A2
de la structură, iar A2 se aplică asupra acţiunilor geotehnice
 G 1.35 1 1.35 1
G_fav 1 1 1 1
 Q 1.5 1.3 1.5 1.3
Re 1 1 1
REZULTATE
D [m] 4.47 5.85 5.85
Mmax[KNm/m] 255.7 258.5 258.5
Not : In acest exemplu nu s-a mai realizat echilibrarea presiunilor apei la baza peretelui. Pentru pere i îngropa i
încastra i în terenuri permeabile abordarea corect de calcul este de a echilibra presiunile la baza peretelui, aşa
cum a fost realizat la Exemplul 3. Pentru pere ii îngropa i încastra i în argil se poate lucra cu presiuni
hidrostatice diferite în amonte şi aval, aşa cum s-a realizat calculul pentru Exemplul 4.
In acest exemplu, deoarece toate ac iunile sunt de tip geotehnic, rezultatele abord rii de calcul 1 gruparea 2
şi ale abord rii de calcul 3 sunt identice.
Conform celor prezentate în paragraful 9.7.1., presiunea (rezisten a) pasiv a fost considerat ca ac iune
nefavorabil , ca şi presiunea activ .
151
CAPITOLUL 10.
PROIECTAREA GEOTEHNICĂ A LUCRĂRILOR SUPUSE RISCULUI CEDĂRII

DE NATURĂ HIDRAULICĂ
10.1 Generalit i
Acest capitol detaliaz verific rile prin calcul la St rile Limit Ultime privind cedarea sub
ac iunea presiunii hidrostatice sau arhimedice (UPL) şi cedarea prin ridicare hidraulic a
terenului din cauza anul rii eforturilor efective verticale (HYD).
10.2 Cedarea prin ac iunea presiunii hidrostatice (UPL)
10.2.1. Descrierea fenomenului UPL
Cedarea global sub efectul subpresiunii apei (UPL) are loc atunci când aceasta produce o
presiune sub structur sau un strat de p mânt de permeabilitate redus care este superioar
efortului vertical mediu produs de aceast structur sau de straturile de p mânt aflate
deasupra.
Stabilitatea unei lucr ri trebuie verificat prin compararea ac iunii permanente stabilizatoare
(Gstb;d) şi a altor surse adi ionale (Rd), cu ac iunea destabilizatoare permanent şi variabil
(Vdst;d) creat de subpresiune.
Ac iunea permanent stabilizatoare este produs de greutatea lucr rii şi a straturilor de p mânt
aflate deasupra şi de ac iunea altor surse, ca for ele de frecare (Td), for ele de ancorare (P) etc.
Aceste for e vor fi tratate drept o ac iune vertical permanent stabilizatoare (Gstb;d).
Componenta vertical a ac iunilor destabilizatoare permanente Gdst;d produs de subpresiune

şi cea variabil Qdst;d, reprezint suma for elor aplicate sub lucrare, Vdst;d. În aceste condi ii,
verificarea va fi f cut conform expresiei:
Vdst;d ≤ Gstb;d + Rd (10.1)
în care:
Vdst;d = Gdst;d + Qdst;d (10.2)
10.2.2. Coeficienţi parţiali de siguranţă
În aceste rela ii trebuie utiliza i coeficien i par iali de siguran pentru ac iunile permanente
stabilizatoare (Gstb;d), şi cele destabilizatoare (Gstb,d, Qdst,d), precum şi pentru ac iunile
adi ionale la ridicare (Rd), pentru situa ii permanente (ac iuni permanente) sau tranzitorii
(ac iuni permanente şi temporare).
Aceşti coeficien i sunt prev zu i în Tabelele A.15 şi A.16 din SR EN 1997-1.
152
10.2.3. Exemplu de calcul pentru UPL
Se cere s se determine grosimea D a radierului unui doc uscat (fig. 10.1) pentru a rezista la
ac iunea subpresiunii (UPL), cunoscând urm toarele elemente:
10.2.3.1. Caracteristicile structurii
- lungime mare pentru a efectua calculul bidimensional

- l ime interioar : B = 20,0 m
- cota superioar a radierului fa de nivelul apei : H2 = -5,5 m
- cota superioar a bajoaierelor fa de nivelul apei: H1 = +2,5 m
- grosimea bajoaierelor: t = 1,5 m
- în l imea bajoaierelor: H = 8,0 m
- l imea total a radierului: B = 23,0 m
- grosimea radierului: D = 3,0 m
10.2.3.2. Caracteristicile terenului
- pietriş şi nisip îndesat

- φ’k = 35o
c’k = 0
 = 20 KN/mc (greutatea volumic a terenului deasupra nivelului apei)
-
’ = 11 KN/mc (greutatea volumic submersat a terenului sub nivelul apei)

-
-
Figura 10.1 - Cedare prin ridicare hidraulică globală datorată subpresiunii (UPL)
10.2.3.3. Apa freatică
- nivelul maxim este notat cu ±0,00 şi se afl la 2,5 m sub nivelul platformei
153
10.2.3.4. Solicitări
- greutatea betonului armat cu valoarea caracteristic a densit ii c,k = 25 KN/mc

- componenta vertical a frec rii umpluturii pe extradosul bajoaierelor
- subpresiunea
10.2.3.5. Acţiuni
10.2.3.5.1. Acţiuni stabilizatoare
M rimea ac iunilor verticale stabilizatoare pe 1 m de structur este dat de suma valorilor de

proiectare a ac iunilor verticale permanente, (Gstb,d) şi a rezisten elor adi ionale, respectiv:
- greutatea radierului şi bajoaierelor
- rezisten a, Rd, generat de frecarea pe extradosul bajoaierelor
Greutatea structurii de beton armat (bajoaiere şi radier), depinde de elementele geometrice ale
acesteia şi de densitatea betonului armat.
Gstb,d = a stb x (c,k x 2 t x H + c,k x B x D)
Nu se ia în considerare sarcina util de pe radier.

Coeficientul par ial de siguran pentru densitatea betonului este unitar.
Introducând în rela ia de mai sus valorile caracteristice ale structurii şi ale coeficientului
par ial, ob inem:
Gstb,d = 0,9 x (25 x 2 x 1,5 x8,0 + 25 x 3,0 x 23,0) = 2092,5 KN
Rezisten a adi ional dat de frecarea dintre teren şi extradosul bajoaierelor, Rk, depinde de
m rimea împingerii p mântului, respectiv:
Rk = 2
H  D 2  K tg ,
2
unde:
 = unghiul de frecare dintre teren şi extradosul bajoaierelor

K = coeficientul de împingere lateral a terenului
Se consider  =
2
φ’k
3
Pentru φ’ = 35o valoarea lui Kak = 0,24
Rezisten a caracteristic Rk este
( H  D) 2
Rk = 2 x  Kak x tg k
Aplicând coeficientul par ial de siguran M care reduce valoarea unghiului de frecare intern
2
se ob ine:
Φ’d = 35o/1,25 = 29,3o
154
Kad = 0,3
 = 29,3o = 19,5o
2
tg  = tg 19,5o = 0,354
3
Utilizând valorile Φ’d, Kad se ob ine valoarea de calcul a lui Rd:
H 2 ( H  D) 2 
Rd = 2 x  1 xK ad    ( H 2  D )  H1 xK ad    2  K ad   '   tg =
 2 2 
 2,5 (5,5  3,0) 
=2  x0,3 x 20,0  (5,5  3,0) x 2,5 x0,3 x 20,0  0,3 x11,0  0,354 =
2 2
 2 2 
= 187,9 KN
La stabilirea valorii lui , care poate varia între zero şi φ vor fi avute în vedere preciz rile de
la pct. 9,5,1 din SR EN 1997 – 1.
10.2.3.5.2. Acţiuni destabilizatoare
Se consider nivelul maxim al apei subterane care genereaz asupra radierului o for
vertical îndreptat în sus, ca o sarcin permanent . Aceast for nu genereaz ac iuni
variabile, astfel c Qdst;d = 0.
Valoarea de calcul a ac iunii destabilizatoare, calculat pe 1 m de structur , este:
Vdst;d = Gdst;d = Gdst x w x (H+D) x B = 1,0 x 9,81 x (5,5 + 3,0) x 23,0 = 1917,8 KN
unde greutatea unitar a densit ii apei este w = 9,81 KN/mc.
10.2.3.5.3. Verificarea stabilităţii la efectul subpresiunii (UPL)
Ac iunea stabilizatoare este:
Gstb;d + Rd = 2092,5 + 187,9 = 2275,2 KN
Ac iunea destabilizatoare este:
Vdstb,d = 1917,8 KN
Se constat c :
Vdst,b = 1917,8 < Gstb,d + Rd = 2275,2 KN

deci grosimea radierului şi a bajoaierelor sunt suficiente pentru a prelua în siguran ac iunea
subpresiunii.
Dac frecarea pe extradosul bajoaierelor poate fi nul în unele ipoteze, este necesar ca for a
stabilizatoare generat numai de greutatea radierului şi bajoaierelor s fie mai mare sau egal
cu for a destabilizatoare (subpresiunea).
155
În exemplul dat Gstb,d = 2050 KN, iar Vdsb,d = 1917,8 KN. Deci şi în acest caz Vdsb,d < Gstb,d.
Dup efectuarea verific rii în ipoteza UPL, este necesar s fie calculat valoarea presiunii pe
teren sub radier şi distribu ia acesteia, ca pentru o funda ie direct .
10.3 Cedarea hidraulic sub ac iunea curentului ascendent de ap (HYD)
10.3.1. Descrierea fenomenului HYD
Pentru starea limit de cedare prin ridicarea terenului sub ac iunea curentului ascendent de ap
trebuie s se verifice dac , pentru orice coloan de p mânt, valoarea presiunii totale
destabilizatoare a apei din pori (udst;d) la baza coloanei de ap sau valoarea de calcul a for ei
curentului (Sdst;d) în coloana de ap , este inferioar sau egal cu tensiunea total vertical
stabilizatoare (stb;d) la baza coloanei de ap sau cu greutatea în stare submersat G’stb;d a
aceleiaşi coloane, conform expresiilor:
udst;d ≤ stb;d (10.3)
Sdst;d ≤ G’stb;d (10.4)
10.3.2. Coeficienţi parţiali de siguranţă
Pentru verificarea la starea limit de ridicare hidraulic local sau de eroziune (HYD) vor fi
aplica i coeficien ii par iali (F), conform Tabel A17 din SR EN 1997-1.
10.3.3. Exemplu de calcul pentru HYD
Se cere s se determine în l imea maxim a apei, H, în spatele ecranului unei incinte

(fig.11.2), care s nu conduc la apari ia ced rii hidraulice de tip HYD.
10.3.3.1. Caracteristicile construcţiei
O excava ie se realizeaz la ad postul unui ecran, având urm toarele caracteristici:

- în l imea ecranului deasupra s p turii: 8,0 m
- grosimea lamei de ap în incint : dw = 0
- adâncimea ecranului sub excava ie: d = 3,0 m
10.3.3.2. Caracteristicile terenului
 = 20 KN/mc (greutatea volumic a terenului deasupra nivelului apei)
10.3.3.3. Apa freatică
- se va considera nivelul maxim al apei în exteriorul ecranului pân la nivelul excava iei, în
dou variante:
H = 5,5 m şi H = 6,5 m
10.3.3.4. Solicitări
156
- presiunea hidrostatic creat de diferen a de nivel a apei aflat în spatele şi în fa a
ecranului
Figura 11.2 - Cedare hidraulică a terenului sub acţiunea curentului ascendent de apă (HYD)
10.3.3.5. Verificarea cedării terenului sub efectul gradientului hidraulic
Pentru determinarea valorii lui H este necesar s fie determinat valoarea presiunii apei
efective whk la baza ecranului şi în fa a acestuia inând seama de gradientul hidraulic creat de
d  d w  d  H  d  H  d - d  d 
apa în mişcare. În acest scop, se poate utiliza ecua ia de mai jos, prin care se determin hk.
dH  d
hk = w (10.5)
d d  H  d  H  d
Dac dw = 0, rela ia de mai sus devine:
d
dH  d
hk = (10.6)
10.3.3.5.1. Verificarea pe baza relaţiei privind presiunea apei din pori (Udst,d)
În ecua ia (10.3), presiunea hidrostatic a apei datorat presiunii apei din pori, w(d+dw) este
par ial trebuie s fie aplicat numai excesului de presiune a apei din pori, Uh,k = w x hk, care
multiplicat cu diferi i factori în ambele p r i ale ecua iei, ceea ce nu este logic. Factorul
este o for destabilizatoare. Efortul efectiv este ’ x d. M rimea presiunii hidrostatice a apei
din pori, care se afl în ambele p r i ale ecua iei se anuleaz . În acest caz, ecua ia (10.3)
devine similar cu ecua ia (10.4).
De aceea se recomand utilizarea ecua iei (10.4).
10.3.3.5.2. Verificarea conform relaţiei privind valoarea forţei curentului (Sdst;d)
Considerând c H = 5,5 m, pentru d = 3,0 m şi dw = 0 m, valoarea calculat a lui hk este:
157
3,0 3,0  5,5  (3,0  5,5) 3,0
3,0  5,5  3,0
hk = - 3,0 = 2,05
Pentru unitatea de volum a terenului:
Sdst;d = G dst x w x hk / d = 1,35 x 9,81 x 2,05/3,0 = 9,03 KN
G’stb,d = Gstb ( - w) = 0,9 x (20,0 – 9,81) = 9,2 KN
Se constat c Sdst;d < G’stb,d, deci ecua ia (10.4) este satisf cut pentru H = 5,5 m şi nu se
produce cedarea hidraulic a terenului.
Dac dw = 1,0 m, atunci:
(3,0  1,0)  3,0  5,5  (3,0  5,5) 3,0

3,0  5,5  3,0
hk = - (3,0+1,9) = 1,67 m
Sdst,d = 1,35 x 9,81 x 1,67/3,0 = 7,37 KN
G’stb;d = 9,2 KN
Întrucât s-a micşorat gradientul hidraulic, cu atât mai mult
Sdst;d = 7,37 KN < G’stb;d = 9,2 KN
În cazul în care creşte nivelul în spatele ecranului la H = 6,5 m şi dw = 0, rezult :
hk = 2,33 m
Sdst;d = 1,35 x 9,81 x 2,33/3,0 = 10,2 KN
G’stb,d = 9,2 KN
Sdst,d = 10,2 KN > G’stb,d = 9,2 KN
În aceast situa ie se produce cedarea hidraulic a terenului, trebuind a fi luate m suri în

consecin .
Dac în l imea apei în fa a ecranului este dw = 1,0 m, atunci:
hk = 1,97 m
Sdst;d = 1,35 x 9,81 x 1,97/3,0 = 8,69 KN
G’stb,d = 9,2 KN
Sdst,d = 8,69 KN < G’stb,d = 9,2 KN
Rezult c nu se produce cedarea hidraulic a terenului.

158
CAPITOLUL 11.
PROIECTAREA GEOTEHNICĂ A MASIVELOR DE PAMÂNT ÎN PANTĂ
11.1 Aspecte generale de proiectare geotehnic
Stabilitatea general trebuie avut în vedere şi verificat la toate tipurile de lucr ri ce implic
 excava ii (inclusiv lucr rile de sus inere)

realizarea sau existen a unei pante (natural sau artificial ), precum:
 rambleuri (diguri, baraje mici şi lucr ri de infrastructur )

 funda ii pe pante sau în apropierea acestora,
 combaterea alunec rilor de teren.
Pentru diferite tipuri de lucr ri geotehnice, în sec iunile 6 - 12 din SR EN 1997-1 exist
articole referitoare la verificarea stabilit ii generale .
St rile limit care trebuie luate în considerare la verificarea stabilit ii generale sunt la
latitudinea proiectantului, în func ie de tipul de lucrare, urm rind a fi îndeplinite cerin ele
fundamentale de stabilitate, de deforma ii limit , de durabilitate şi de siguran atât ale lucr rii
propriu-zise, cât şi ale vecin t ilor.
Pentru calculul la st ri limit , ac iunile (for e, presiuni, deplas ri) se aleg de c tre proiectant
având în vedere regula de aplicare (4) din cap. 2.4.2 din SR EN 1997-1 care con ine o list a
ac iunilor, ca şi principiile ce o înso esc (5-9 P), referitoare la durata şi tipul ac iunilor
permanente nefavorabile (sau destabilizatoare), respectiv favorabile (sau stabilizatoare).
În mod distinct, în mod obligatoriu trebuie luate în considerare şi efectele unor situa ii
rezultate din procese antropice sau naturale, detaliate în cap.11.3 şi 12 (SR EN 1997-1).
Dintre acestea, o aten ie deosebit trebuie acordat modului în care se consider prezen a apei
(de suprafa , subteran şi ca presiune în pori).
 condi iile referitoare la alegerea cotei de fundare pentru asigurarea capacit ii portante a
În cazul rambleurilor trebuie avute în vedere unele aspecte specifice :
terenului şi stabilitatea corpului rambleului, recomandând şi solu ii posibile

 ac iunile pe care rambleul le impune structurilor adiacente
 situa ii de proiectare speciale legate de efecte din procesul tehnologic de execu ie
(neomogenit i ale materialelor din corpul rambleului), efecte ale unor structuri ce vor fi
 sunt obligatorii verific rile referitoare la:

realizate adiacent, efecte ale ac iunii apei.
 pierderea stabilit ii generale şi locale (în cuprinsul pantei, la coronament, curgere

lent prin înghe - desghe ), prin ced ri cauzate de eroziune intern şi/ sau de
 deforma ii ale rambleului (tas ri, deplas ri, inclusiv cele produse de ac iuni
suprafa
hidraulice)
Problemele de stabilitate general trebuie tratate şi verificate pe baza unei experien e

comparabile. În acest sens, atunci când verificarea stabilit ii nu poate fi efectuat cu suficent
claritate, înainte de începerea proiect rii se recomand completarea investiga iilor geotehnice
şi implicit a calculelor. Aceste aspecte sunt deosebit de importante în cazul trat rii efectelor
159
unor alunec ri de teren când, în general, nu se dispune de date geotehnice suficiente, iar
primele m suri se decid pe baza experien ei, pentru etapa de proiectare, fiind apoi obligatorii
studii de detaliere (conform normativului NP 074).
O situa ie des întâlnit în practica inginereasc o constituie cea a unor amplasamente

considerate necorespunzătoare din condi ii de stabilitate. În acest caz, utilizarea va fi
condi ionat de adoptarea unor m suri de stabilizare, a c ror eficien trebuie dovedit printr-
un nou calcul de stabilitate în cadrul unui proiect specific.
Este obligatoriu ca prin proiectare s se asigure c toate activit ile de construc ie prev zute
pentru un amplasament pot fi planificate şi realizate astfel încât apari ia unei st ri limit de
serviciu s fie suficient de improbabil .
În acest spirit a fost elaborat şi normativul NP 120 referitor la excava ii adânci în zone urbane,
care are o serie de prevederi specifice referitoare la planificarea şi realizarea lucr rilor inând
seama de condi ion rile impuse de existen a vecin t ilor (de exemplu deplas ri).
Aceste cerin e trebuie avute în vedere la elaborarea proiectelor şi caietelor de sarcini
specifice.
În solu iile proiectate pentru asigurarea stabilit ii masivelor de p mânt în pant şi a
 pentru creşterea stabilit ii: geometrice (pante, berme), mecanice (lucr ri de sus inere,
construc iilor amplasate în aceste condi ii, pot fi utilizate diferite solu ii constructive, precum:
 pentru protec ia taluzurilor (etanşare, acoperire cu beton, vegetalizare),

ancoraje, bulonare, intuire)
 pentru controlul prezen ei apei (drenaj),

 combina ii ale acestora.
11.2 Aspecte specifice de calcul
11.2.1 Calcule la starea limită ultimă
Pentru aplicarea calculelor la starea limit ultim se face distinc ie între stabilitatea pantelor în
masive de p mânt, taluzuri şi s p turi în masive de roc şi stabilitatea excava iilor.
Pentru verificarea stabilit ii generale a pantelor în masive de p mânt incluzând

structuri (existente sau proiectate), conform SR EN 1997-1 st rile limit ultime sunt GEO şi
STR.
Conform prevederilor SR EN 1997-1/NB, abord rile de calcul în România sunt Abordarea 1

şi Abordarea 3, care sunt esen iale pentru modul în care se vor alege şi utiliza valorile
coeficien ilor par iali de siguran pentru a se stabili valorile de calcul ale ac iunilor,
rezisten elor şi parametrilor de rezisten ai materialelor.
Astfel, Abordarea 1 de calcul permite utilizarea a dou grup ri şi seturi de coeficien i par iali
de siguran pentru a verifica faptul c nu se atinge în nici o stare limit (GEO şi STR)
cedarea sau deforma ia excesiv .
Gruparea 1 A1 + M1 + R1
Gruparea 2 A2 + M2 + R1
160
În acest caz, coeficien ii par iali de siguran se aplic asupra ac iunilor şi parametrilor de
rezisten ai terenului.
Conform anexei A din SR EN 1997-1 şi prevederilor din Anexa Na ional , rezult :

 Pentru st rile limit STR şi GEO seturile de coeficien i par iali de siguran A1 şi A2 de
 Coeficien ii par iali de siguran pentru parametrii p mântului sunt grupa i în seturile M1 şi
aplicat asupra ac iunilor ( F) sau efectelor ac iunilor ( E) sunt cele din tabelul A3
 Coeficien ii par iali de siguran de rezisten R,e pentru seturile R1, au valorile din tabelul
M2 având valorile din tabelul A4.
A14.
În Abordarea 3 de calcul, conform SR EN 1997-1, în cazul calculului stabilit ii taluzurilor

sau al stabilit ii generale, ac iunile aplicate asupra terenului (ex.: de la structur , din trafic)
sunt tratate drept ac iuni geotehnice, astfel încat gruparea seturilor de coeficien i par iali de
siguran este:
A2 + M2 + R3
În aceast abordare, coeficien ii par iali de siguran sunt aplica i asupra ac iunilor geotehnice
şi asupra parametrilor de rezisten ai terenului.
COMENTARIUL 1. Pe baza valorilor coeficien ilor par iali de siguran corespunz tori
celor 2 Abord ri de calcul (1 şi 3) şi seturilor aferente din tabelele A3, A4 şi A14 din SR EN
1997-1, se observ c , în cazul stabilit ii taluzurilor şi al stabilit ii generale, Abordarea de
calcul 1 - gruparea 2, devine identic cu Abordarea de calcul 3. De aceea, pentru probleme de
stabilitate a taluzurilor şi de stabilitate general se va utiliza abordarea de calcul 1 cu cele 2
grup ri, inând seama de regula de aplicare (3) din capitolul 2, subpunctul 2.4.7.3.4. : "Dacă
este evident că una din grupări guvernează proiectarea, nu este necesar să se mai efectueze
calculele şi cu cealaltă grupare. Totuşi grupări diferite se pot dovedi critice pentru aspecte
diferite ale aceluiaşi proiect "
În mod obligatoriu, la analiza stabilit ii generale trebuie luate în considerare toate modurile
de cedare. În acest sens, trebuie acordat aten ie unor aspecte specifice legate de metodele de
calcul, de modelare a masivului de p mânt şi a mecanismului de cedare, de ipotezele ce
trebuie avute în vedere (cu o aten ie sporit la alegerea formei suprafe ei de cedare), de
posibilitatea reactiv rii unor alunec ri vechi.
În cadrul breviarelor de calcul proiectan ii trebuie s analizeze în detaliu aceste aspecte şi s le

justifice, astfel :
 Metoda de calcul
 calcul de echilibru limit
 metoda elementelor finite (metode numerice)
 Modelarea masivului de p mânt şi mecanismul de cedare

 stratifica ie: teren omogen sau complex (natur , parametrii geotehnici)
 prezen şi înclinare a unor discontinuit i
 prezen a apei - regim hidrodinamic (presiunea apei din pori)
 tipul de cedare (în masiv, curgere pe pant , alunec ri vechi, alunec ri reactivate, etc)
 forma suprafe ei de cedare (circular , oarecare, strate cu rezisten la forfecare redus ,
blocuri, etc.)
161
 Ipotezele de calcul :
 stabilitate pe termen scurt şi pe termen lung (etapa de execu ie şi etapa de exploatare)
 deforma ii de curgere lent datorate forfec rii
 simultaneitate posibil a ac iunii seismice şi a satur rii masivului de p mânt
 varia ii rapide ale nivelului apei subterane
 cedarea combinat a unor elemente structurale şi a terenului
 estimarea daunelor posibile în cazul ced rilor
Pentru rambleurile în contact permanent cu apa (ex. diguri), prin calcul trebuie în mod
obligatoriu luat în considerare ac iunea acesteia, prin ipotezele bazate pe condi iile cele mai
 nivele de calcul ale apei corespunz toare situa iilor critice,

nefavorabile:
 condi ii hidraulice defavorabile (regim hidrodinamic permanent pentru nivel maxim ap
 nefunc ionarea sistemelor constructive hidraulice (ecrane etan e, drenuri , filtre).

subteran , coborâre rapid , nivel ap liber ),
 anizotropia corpului rambleului.
COMENTARIUL 2. Din punct de vedere practic, se recomand aplicarea Notei aferente

principiului 1' de la cap. 11.5.1 şi a regulei 12, din SR EN 1997-1 din care rezult c la
analiza stabilit ii pantelor naturale calculul se va realiza în dou etape:
- etapa preliminar , f r a aplica abord rile conform Eurocod, având ca scop estimarea
unui coeficient de siguran general Fs(determinarea suprafe ei celei mai nefavorabile de
cedare) utilizând valorile caracteristice ale parametrilor geotehnici, dup caz valori superioare
sau inferioare. Se recomand utilizarea experien ei comparabile;
- etapa final - conform SR EN 1997-1, paragraful 11.5.
COMENTARIUL 3. Aplicarea principiilor proiect rii geotehnice prin calcul nu presupune

stabilirea unui coeficient de siguran Fs (factor de stabilitate) la alunecare minim admisibil.
Conform SR EN 1997-1, paragraful 2.4. este necesar verificarea condi iei Ed<Rd cu luarea în
considerare a abord rilor de calcul corespunz toare şi a coeficien ilor par iali de siguran
aferen i. (Ed valoarea de calcul a efectului ac iunilor, Rd valoarea de calcul a rezisten ei fa de
o ac iune ).
Impunerea unui coeficient de siguran Fs minim admisibil pentru diferite ipoteze de calcul
corespunde unei evalu ri preliminare a stabilit ii şi se efectueaz cu valori caracteristice (nu
de calcul) ale parametrilor rezisten ei la forfecare (vezi Comentariul 2).
COMENTARIUL 4. Având în vedere c o serie de programe de calcul prezint ca rezultat

final un factor de stabilitate (coeficient de siguran ) Fs, în literatura de specialitate, pentru a
se putea realiza compara ii, s-a propus introducerea unui “factor de supra-dimensionare”,
notat cu ODF (over-design factor), definit mai jos:
- la metoda clasic ( far abordare SR EN1997-1):
ODF = Fs rezultat / Fs admisibil, în care Fs admisibil are o valoare impus de proiectant
sau de beneficiar, diferit pentru calculele in regim static şi, respectiv, pentru calcul la
seism.
- pentru abordarea de calcul 1, gruparea 1:
ODF = Fs rezultat / 1.35, cu urm toarele preciz ri:
162
o conform setului A1 de coeficien i par iali de siguran , G = 1.35 pentru masa de
p mânt în zona impingerii active şi G = 1.00 pentru masa de p mânt în zona rezisten ei
pasive, iar P = 1.5, deoarece suprasarcina are întotdeauna efect defavorabil asupra
rambleului;
o pentru programele de calcul în care nu se pot defini implicit coeficien ii par iali de
siguran prev zu i în Eurocoduri, valoarea suprasarcinii din trafic se multiplic cu raportul
1.5/1.35 = 1.11, iar expresia Ed ≤ Rd din SR EN 1997-1se poate scrie astfel:
GEk ≤ Rk/R adica (Rk / Ek) / (G R) ≥ 1  Fs rezultat / (1.35 x 1.00) = ODF ≥ 1
Pentru abordarea de calcul 3 şi pentru calculul la seism, ODF = Fs rezultat.
În acest sens sunt prezentate exemplele de calcul nr. 1 şi nr. 2. de la sfârşitul capitolului.
În cazul rambleurilor se vor lua in considerare si st rile limit ultime produse de eroziunea de
suprafa sau/şi intern , ca şi de presiunea hirdaulic (st rile limit HYD, UPL) care sunt
explicitate in capitolul 10 al prezentului GHID.
Verific rile stabilit ii taluzurilor şi debleurilor în masive de roc trebuie s in seama de

fenomenele de c deri de blocuri ca şi de modurile de cedare posibile ale unor blocuri izolate
sau ale unor volume mari din masiv, care se pot produce prin transla ie şi/sau rota ie, cu
luarea în considerare a presiunilor apei in rosturi si/sau fisuri . În acest sens este necesar o
bun cunoaştere a re elei de discontinuit i.
Diversitatea formelor de instabilitate in masivele de roc , în concordan cu natura rocilor,
gradul de fisurare, tipurile de discontinuit i, impune evalu ri diferen iate şi solu ii
constructive în consecin .
Pentru astfel de situa ii se recomand luarea în considerare a "regulilor de aplicare" (4)(10)
din SR EN 1997-1.
La verificarea stabilit ii excava iilor este obligatoriu a fi respectate principiile din normele
tehnice în vigoare in Romania, respectiv normativul NP 120.
Aceste principii se refer la asigurarea stabilit ii vecin t ilor din apropierea excava iilor
(structuri, drumuri, re ele existente) şi la evaluarea stabilit ii fundului excava iei.
11.2.2 Calcul la starea limită de serviciu
Prin calculul la starea limit de serviciu este obligatorie verificarea deforma iilor terenului,
astfel încât structurile aflate în amplasament sau adiacent acestuia s nu fie afectate. Este
indicat luarea în considerare a fenomenului de subsiden , generat de diferite condi ii şi de
varia ii ale nivelului apei subterane din masivul de p mânt analizat.
În cazul rambleurilor se atrage aten ia asupra situa iei în care condi iile de fundare sunt
dificile (rezisten redus , compresibilit i foarte mari). În astfel de cazuri, procesul de
execu ie trebuie adaptat pentru a nu dep şi capacitatea portant şi tas rile admisibile, sau se
prevede îmbun t irea (stabilizarea) terenului, urm rind ca volumul tratat s aib o extindere
suficient de mare pentru limitarea deforma iilor.
Calculul la starea limit de serviciu impune demonstrarea prin proiect c deforma ia

rambleului sub efectul ac iunilor de calcul nu produce întreruperi ale exploat rii structurilor,
drumurilor sau instala iilor aflate pe sau în vecin tatea rambleului.
163
Ed ≤ Cd
Ed – valoarea de calcul a efectului ac iunilor
Cd – valoarea de calcul limit a efectului ac iunilor
Pentru a ob ine ac iunile de calcul, coeficien ii par iali de siguran sunt în general unitari.
Valorile deforma iilor limit sunt stabilite func ie de tipul structurilor de pe rambleu.
În situa ia rambleurilor construite pe un teren compresibil, este obligatorie luarea în

considerare a evolu iei tas rilor în timp şi a efectului modific rilor condi iilor apei subterane.
În acest sens trebuie respectate principiile din SR EN 1997-1; Sec iunea 6 (cu accent asupra
articolelor 6.6.1, 6.6.2) şi recomand rile din capitolul 6 al prezentului Ghid.
Mijloacele practice prin care se poate evita apari ia unei st ri limit de exploatare normal ,
 prin calcul
pot fi:
o La pante naturale: limitarea rezisten ei la forfecare mobilizat utilizat în modelare,

o La rambleuri: luarea in considerare a naturii şi propriet ilor diferite ale materialelor
din corpul rambleului şi din terenul de fundare, ceea ce implic adaptarea unor valori
ale rezisten elor în concordan cu valorile compatibile ale deforma iilor materialelor,
inclusiv în cazul terenului de fundare îmbun t it (mobilizarea parametrilor rezisten ei
 în mod direct
la forfecare cu deforma iile).
o etapizarea execu iei, ceea ce implic verific ri pentru fiecare faz (condi ii de
înc rcare diferite).
o observarea deforma iilor şi prevederea unor ac iuni de interven ie pentru limitarea
deforma iilor când acestea se apropie de valorile admisibile (metoda observa ional
bazat pe monitorizare).
Pentru situa iile în care din calcul nu a rezultat imposibilitatea apari iei st rilor limit este
obligatorie prevederea activit ilor de monitorizare.
În SR EN 1997-1, ca şi în normele tehnice în vigoare în România, sunt prezentate elementele

şi m rimile care trebuie urm rite prin monitorizare.
11.3 Activit i de monitorizare
Astfel de activit i se realizeaz pe baza unui proiect, care poate face parte din „Memoriul
geotehnic”.
În proiect trebuie prev zute atât opera iunile de supraveghere cât şi ac iunile de interven ie
necesare stabilite şi aplicate pe baza rezultatelor ob inute şi interpretate.
In capitolele 11 si 12 din SR EN 1997-1, sunt prezentate situa iile specifice pentru

monitorizarea masivelor de p mânt în pant , inclusiv a rambleurilor, cînd se utilizeaz metoda
observa ional . Se dau indica ii asupra unui program minimal specific de monitorizare.
Este obligatorie monitorizarea rambleurilor construite pe terenuri moi, cu permeabilitate

redus , situa ie în care trebuie m surate atât evolu ia presiunii apei în pori cât şi evolu ia
tas rilor.
164
Aceste aspecte trebuie eviden iate în cadrul proiectelor, atât în breviarele de calcul cât şi în
caietele de sarcini specifice, pentru a permite evaluarea comport rii în timp şi, în cazuri
speciale, adoptarea de m suri corective.
Exemplele se refera la calculul stabilit ii generale pentru st rile limit ultime GEO şi STR,
pentru lucrari de pamânt: rambleu, debleu, dig.
Calculele s-au efectuat cu un program de calcul bazat pe metode de echilibru limit .
Date de intrare şi ipoteze:

1. Rambleu
S-a luat în considerare o sec iune de rambleu de autostrad având l imea platformei de 30m,
inal imea de 6m şi panta taluzelor de 1:2.
Suprasarcina din trafic luat în calcul, q = 26 kPa, este echivalent cu o în l ime de umplutur
de 1.30m.
Suprafa a terenului natural s-a presupus a fi orizontal .
Nu s-a luat in considerare un nivel de ap hidrostatic.
Pentru materialul de umplutur din corpul rambleului (stratul 1) parametrii caracteristici ai
rezisten ei la forfecare sunt:
Cazul 1 – material necoeziv: Ø’c1 = 330 ; c’c1 = 1 kPa
Cazul 2 – material coeziv: Ø’c1 = 150 ; c’c1 = 25 kPa
Parametrii caracteristici ai rezisten ei la forfecare pentru terenul suport (material argilos
plastic consistent – stratul 2) sunt:
Ø’c2 = 120 ; c’c2 = 13 kPa.
In ambele cazuri, greutatea volumic a straturilor s-a luat în calcul egal cu 20 kN/m3.
b = 30m
q = 26 kPa
H = 6m
1:2 1:2
Material #: 1 Umplutura rambleu
B= 54m
Material #: 2 Teren suport
2. Debleu
S-a luat în considerare o sec iune de debleu de autostrad având l imea platformei de 30m,
înal imea de 6m şi panta taluzelor de 1:2.
Suprasarcina pe suprafa a terenului adiacent debleului a fost luat în calcul cu o valoare q =
10 kPa.
Nu s-a luat în considerare un nivel de ap hidrostatic.
Parametrii caracteristici ai rezisten ei la forfecare pentru terenul natural (reprezentat printr-un
singur strat) sunt: Ø’c = 130 ; c’c = 15 kPa.
165
Greutatea volumic a stratului s-a luat in calcul egal cu 20 kN/m3.
q = 10 kPa
H = 6m
1:2
Material #: 1 Teren natural
3. Dig
S-a luat în considerare o sec iune de dig având l imea la partea superioar de 5m, în l imea
de 6m şi panta taluzelor de 1:2.
Lama de ap din amonte s-a considerat c are o grosime de 5m, iar curba de depresie format
în corpul digului iese în partea opus pe taluz la o în l ime de 1.5m.
Nu s-a luat in considerare o suprasarcin din trafic la nivelul superior al digului.
Parametrii caracteristici ai rezisten ei la forfecare pentru materialul de umplutur din corpul
digului - stratul 1 (material coeziv) sunt:
Ø’c1 = 150 ; c’c1 = 25 kPa
Parametrii caracteristici ai rezisten ei la forfecare pentru terenul suport – stratul 2 (material
argilos plastic consistent) sunt:
Ø’c2 = 150 ; c’c2 = 14 kPa.
Hw2 = 1.5m
Material #: 1 Umplutura rambleu

Hw1 = 5m
b = 5m
H = 6m
1:2 1:2
Material #: 3 Apa
B = 29m
Material #: 2 Teren suport
METODOLOGIA DE CALCUL
I. Calculele de stabilitate în regim static s-au efectuat cu metoda de echilibru limit Bishop,
în trei situa ii distincte:
a) conform metodologiei clasice, verificarea efectuându-se pe baza factorului de stabilitate

admisibil, astfel incat Fsmin efectiv ≥ Fsadmisibil. ( Observatie: Caietele de Sarcini impun cel mai adesea
o valoare a factorului de stabilitate admisibil in conditii statice de 1.5.)
În aceast situa ie, ca date de intrare la caracteristicile terenului s-au introdus valorile
caracteristice ale parametrilor rezisten ei la forfecare (Ø’c; c’c ).
166
b) conform SR EN 1997-1, pentru verificarea la starea limit GEO/STR utilizându-se
abordarea de calcul 1, gruparea 1 (A1 + M1 + R1).
Coeficien ii par iali de siguran pentru ac iuni sau efectele ac iunilor corespunz tori
setului A1 sunt egali ca valoare cu coeficien ii de multiplicare ai înc rc rilor pentru situa ii
de proiectare permanente şi tranzitorii (STR/GEO), corespunz tori setului B din tabelul
NA A1.2 (B) – din SR EN 1990/NA: Bazele proiect rii structurilor. Anexa na ional .
Coeficien ii par iali de siguran corespunz tori setului M1 asupra parametrilor rezisten ei
la forfecare a terenului sunt egali cu unitatea, deci din punct de vedere al valorilor
parametrii de calcul sunt egali cu parametrii caracteristici.
c) conform SR EN 1997-1, pentru verificarea la starea limita GEO utilizându-se abordarea de

calcul 3 (A1* sau A2+ + M2 + R3).
Conform notei 2 de la pct. 2.4.7.3.4.4 din SR EN 1997-1, la calculul stabilit ii taluzurilor
sau al stabilit ii generale, ac iunile aplicate asupra terenului (ac iunile provenite de la
structur , înc rc rile date de trafic) sunt tratate drept ac iuni geotehnice, folosindu-se setul
A2 de coeficien i par iali. Rezult c , în acest caz, abordarea de calcul 3 este identic cu
abordarea de calcul 1, gruparea 2 (A2 + M2 + R1). În anexa na ional SR EN 1997-
1:/NB:2007 se specific faptul c coeficien ii par iali de rezisten ( R) pentru taluzuri şi
pentru stabilitatea general sunt egali cu unitatea, pentru ambele seturi R1 şi R3 - tabelul
A.14(RO).
Coeficien ii par iali de siguran pentru ac iuni sau efectele ac iunilor corespunz tori
setului A2 sunt egali ca valoare cu coeficien ii de multiplicare a înc rc rilor pentru situa ii
de proiectare permanente şi tranzitorii (STR/GEO), corespunz tori setului C din tabelul
NA A1.2 (C) – din SR EN 1990/NA: Bazele proiect rii structurilor. Anexa national .
Ca date de intrare, la caracteristicile terenului s-au introdus valorile de calcul ale
parametrilor rezisten ei la forfecare, aplicându-se coeficien ii par iali de siguran
corespunz tori setului M2 asupra parametrilor rezisten ei la forfecare a terenului.
II. Calculele de stabilitate in regim dinamic (la seism) s-au efectuat cu metoda de echilibru
limit Bishop, (luându-se în calcul o valoare a accelera iei terenului pentru proiectare ag =
0.12g), în dou situa ii distincte:
a) conform metodologiei clasice, verificarea efectuându-se pe baza factorului de stabilitate

admisibil, astfel încât FSmin efectiv ≥ Fsadmisibil.
Observa ie: Caietele de Sarcini impun în general o valoare a factorului de stabilitate admisibil la înc rc ri
dinamice (seism) de 1.1, conform prevederilor normativului PD 197.
În aceast situa ie, ca date de intrare la caracteristicile terenului s-au introdus valorile
caracteristice ale parametrilor rezisten ei la forfecare.
b) conform SR EN 1997-1, SR EN 1990/NA:2006, SR EN 1998-1, SR EN 1998-5, SR EN

1998-5/NA:2007 pentru verificarea la starea limit GEO.
Coeficien ii par iali de siguran pentru ac iuni sau efectele ac iunilor în calculul la seism
sunt egali cu unitatea, conform SR EN1990/NA:2006, pct. A1.3.2 şi tabelul NA A1.3.
Ca date de intrare, la caracteristicile terenului s-au introdus valorile de calcul ale
parametrilor rezisten ei la forfecare, aplicându-se coeficien ii par iali specifica i în SR EN
1998-5/NA:2007, la pct. 3.1, care sunt egali ca valoare cu cei corespunz tori setului M2
din SR EN 1997-1
La calculul for ei seismice intervine, conform SR EN 1998-5, pct. 4.1.3.3 nota (5), şi
parametrul caracteristic al tipului de p mânt definit în clasele men ionate în SR EN 1998-1,
167
la pct. 3.2.2.2. Acesta poate avea valori între 1 şi 1.4 pentru tipul 1 de spectru de r spuns
elastic.
Rezultate ob inute şi interpret ri
Conform pct. 2.4.7.3.1(SR EN 1997-1), pentru starea limit de cedare a terenului (GEO)
trebuie s se verifice îndeplinirea condi iei:
Ed ≤ Rd, în care:
- Ed este valoarea de calcul a efectului ac iunilor
- Rd este valoarea de calcul a rezisten elor (reprezentat prin rezisten a la forfecare
disponibil ), ceea ce conduce la un factor de stabilitate admisibil Fsadmisibil = 1.00.
În metoda clasic , condi ia de verificare ce trebuie îndeplinit atât în condi ii statice cât şi la
seism este:
Fsmin efectiv ≥ Fsadmisibil
Pentru a putea compara rezultatele ob inute dup metoda clasic şi dup Eurocoduri, se
defineşte un “factor de supra-dimensionare”, notat cu ODF (over-design factor), definit mai
jos:
- la metoda clasic , ODF = Fs rezultat / Fsadmisibil , în care, conform observa iilor de mai sus,
se consider Fsadmisibil = 1.5 (pentru calcule în regim static) şi 1.1 (pentru calcul la seism)
- pentru abordarea de calcul 1, gruparea 1, ODF = Fs rezultat / 1.35, cu urm toarele
preciz ri:
o conform setului A1 de coeficienti, G = 1.35 pentru masa de p mânt în zona împingerii
active şi G = 1.00 pentru masa de p mânt în zona rezisten ei pasive, iar P = 1.5, deoarece
suprasarcina are întotdeauna efect defavorabil asupra rambleului;
o pentru programele de calcul în care nu se pot defini implicit coeficien ii par iali de
siguran prev zu i în Eurocoduri, valoarea suprasarcinii din trafic se multiplic cu raportul
1.5/1.35 = 1.11, iar expresia Ed ≤ Rd din SR EN 1997-1 se poate scrie astfel:
GEk ≤ Rk/ R adica (Rk / Ek) / ( G R) ≥ 1  Fs rezultat / (1.35 x 1.00) ≡ ODF ≥ 1
- pentru abordarea de calcul 3 si pentru calculul la seism, ODF = Fs rezultat.
Rezultatele calculelor de stabilitate sunt centralizate in tabelele de mai jos:
Rambleu
CALCUL STATIC CALCUL SEISMIC
Cazul 1a Cazul 1b Cazul 1c Cazul 1d Cazul 1e
(clasic) (EC) (EC) (clasic) (EC)
Fsminrezultat 1.512 1.497 1.197 1.146 1.043
ODF 1.008 1.109 1.197 1.042 1.043
Observatii defavorabil aprox. egal

Cazul 2a Cazul 2b Cazul 2c Cazul 2d Cazul 2e
Fsminrezultat 1.520 1.497 1.058 1.163 1.047
ODF 1.013 1.109 1.058 1.057 1.047
Observatii defavorabil defavorabil
168
Debleu
Cazul a Cazul b Cazul c Cazul d Cazul e
Fsminrezultat 1.542 1.534 1.212 1.190 1.064
ODF 1.028 1.136 1.212 1.082 1.064
Dig
Cazul a Cazul b Cazul c Cazul d Cazul e
Fsminrezultat 1.535 1.535 1.224 1.119 1.036 / 0.983 (*)
ODF 1.023 1.137 1.224 1.017 1.036 / 0.983 (*)
EC = Eurocoduri
(*) Not : Pentru terasamentul de autostrad (rambleu şi debleu) calculul la seism a fost realizat numai cu
parametrul caracteristic al tipului de p mânt (notat cu S) egal cu unitatea. În marea majoritate a cazurilor,
parametrul S are o valoare mai mare ca 1.
În cazul digului, luând în considerare S = 1.35 (c ruia îi corespunde, conform SR EN 1998-1, clasa de teren D –
depozite de teren necoeziv de densitate mic pân la mijlocie sau de teren predominant coeziv, de la moale la
tare) factorul de stabilitate a rezultat subunitar, ceea ce indic cedarea la seism, în timp ce calculul prin metoda
clasic nu indic probleme de stabilitate.
Compara ii şi concluzii
 Calculul la seism conform Eurocodurilor este mai defavorabil fa de calculul realizat prin
S-au constatat urm toarele:
 Calculul conform metodei clasice, în regim static, este mai defavorabil fa de calculul
metoda clasic .
realizat dupa Eurocoduri numai în cazul în care Fslimita = 1.5. Dac Fslimita = 1.3, rezult mai
defavorabil calculul conform Eurocodurilor.
169
11.5 Sec iuni de calcul (Fig. 1-20)
RAMBLEU
170
171
172
173
174
DEBLEU
175
176
DIG
177
178
179

Ghid Privind Proiectarea Geotehnic Partea 1 - Investigarea Partea 2 - Proiectarea Geotehnic Indicativ GP 129-2014

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Privind Proiectarea Geotehnic Partea 1 - Investigarea Partea 2 - Proiectarea Geotehnic Indicativ GP 129-2014

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID PRIVIND PROIECTAREA GEOTEHNICĂ.

CAPITOLUL 1. GENERALIT I .............................................................................................

- NP 074 Normativ privind documenta iile geotehnice pentru construc ii

1.2. Domeniul de aplicare

În prezentul ghid se utilizeaz urm toarele simboluri:

A aria total a bazei funda iei de suprafa

suprafa este înclinat cu unghiul  fa de orizontal

d valoarea de calcul a lui 

 ′d valoarea de calcul a lui '

 coeficient de corelare în func ie de num rul de pilo i încerca i sau profilelor de

1.4 Documente normative de referin

1. SR EN 1990:2004 Eurocod: Bazele proiect rii structurilor

2. SR EN 1990:2004/NA:2006 Eurocod: Bazele proiect rii structurilor. Anexa na ional

3. SR EN 1991-1-1:2004 Eurocod 1: Ac iuni asupra structurilor. Partea 1-1: Ac iuni

4. SR EN 1991-1-1:2004/NA:2006 Eurocod 1: Ac iuni asupra structurilor. Partea 1-1:

5. SR EN 1997-1:2004 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic . Partea 1: Reguli generale

6. SR EN 1997-1:2004/NB:2008 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic . Partea 1: Reguli

7. SR EN 1997-1:2004/AC:2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic Partea 1: Reguli

8. SR EN 1997-2:2007 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic . Partea 2: Investigarea i

9. SR EN 1997-2:2007/NB:2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic . Partea 2: Investigarea

10. SR EN 1997-2:2007/AC:2010 Eurocod 7: Proiectare geotehnic . Partea 2: Investigarea

12. SR EN 1998-1:2004/NA: 2008 Eurocod 8. Proiectarea structurilor pentru rezisten a la

13. SR EN 1998-1:2004/AC:2010 Eurocod 8. Proiectarea structurilor pentru rezisten a la

14. SR EN 1998-5:2004 Eurocod 8. Proiectarea structurilor pentru rezistena a la cutremur.

15. SR EN 1998-5:2004/NA:2007 Eurocod 8. Proiectarea structurilor pentru rezistena a la

16. SR EN 1537:2004 Execu ia lucr rilor geotehnice speciale. Ancoraje în teren

17. SR EN ISO 14688-1:2004. Cercet ri i încerc ri geotehnice. Identificarea i clasificarea

18. SR EN ISO 14688-1:2004/AC:2006 Cercet ri i încerc ri geotehnice. Identificarea i

19. SR EN ISO 14688-2:2005 Cercet ri i încerc ri geotehnice. Identificarea i clasificarea

20. SR EN ISO 14688-2:2005/AC:2007 Cercet ri i încerc ri geotehnice. Identificarea i

22. NP 074 Normativ privind documenta iile geotehnice pentru construc ii

23. NP 112 Normativ privind proiectarea funda iilor de suprafa

24. NP 114 Normativ privind proiectarea geotehnic a ancorajelor în teren

26. NP 122 Normativ privind determinarea valorilor caracteristice i de calcul ale

27. NP 123 Normativ privind proiectarea geotehnic a funda iilor pe pilo i

31. NP 134 Normativ privind proiectarea geotehnic a lucr rilor de epuizmente

EVALUAREA RISCULUI GEOTEHNIC

În proiectarea geotehnic , înainte de a se stabili programul de investiga ii geotehnice, este

Condițiile de teren sunt grupate în trei categorii, dup cum urmeaz :

(a) Terenuri bune, conform tabelului 2.1

Tabelul 2.1. Terenuri bune

nisipoase-argiloase, având e<1.0 şi IC0.75, în condi iile unei stratifica ii practic

Tabelul 2.2. Terenuri medii

P mânturi fine cu plasticitate mare(Ip 20%): argile nisipoase, argile pr foase şi

(c) Terenuri dificile, conform tabelului 2.3

Tabelul 2.3. Terenuri dificile

Apa subterană. Pentru definirea categoriei geotehnice se disting 3 situa ii:

Clasificarea construcțiilor după importanță. Se utilizeaz clasificarea în patru categorii de

 zona cu ag = (0.15 … 0.25)g

încadrate în Categoria geotehnic 2, în vreme ce acelea i lucr ri realizate pe

NP 074 arat c investigarea terenului de fundare se efectueaz în conformitate cu prevederile

Principalele etape ale investig rii terenului sunt:

7.1.1 Tipul de teren Categoria geotehnic 2 Categoria geotehnic 3

Tabelul 3.2 Cerințe din NP 074 privind minimul de încercări în laborator

P mânturi Aceleaşi ca la Aceleaşi ca la Aceleaşi ca la p mânturile fine,

Tabelul 3.3 Exigențele asupra investigațiilor exprimate în funcție de Categoria geotehnică

geotehnic 2 şi, în plus,

a terenului cu prelevare deschise, foraje cu

În standardul SR EN 1997-2/NB este dat o list a standardelor i documentelor normative

ELABORAREA STUDIULUI GEOTEHNIC

Studiul geotehnic reprezint documenta ia geotehnic de baz utilizat în practica de

Un studiu geotehnic trebuie s cuprind dou capitole principale:

Evaluarea informa iilor geotehnice include recomand ri asupra sistemului de fundare.