CERINȚE MINIME DE SECURITATE PRIVIND EXPLOATAREA SISTEMELOR DE DISTRIBUȚIE A GAZELOR

COMBUSTIBILE NATURALE
1Cerințele minime de securitate privind exploatarea sistemelor de distribuție a gazelor combustibile naturale (în continuare –
Cerințe) stabilesc cerințele față de proiectarea, montarea, reglarea și punerea în funcțiune, recepția și darea în exploatare,
reconstrucția, deservirea tehnică, repararea şi exploatarea sistemelor de distribuție a gazelor combustibile naturale la
suprapresiuni pînă la 1,2 MPa (12 kgf/cm2 ), a gazelor petroliere lichefiate (GPL) la suprapresiuni pînă la 1,6 MPa (16 kgf/cm2 ),
utilizate în calitate de combustibil, precum și pentru producerea şi utilizarea materialelor, utilajelor şi produselor tehnologice.
2. Prezentele Cerințe se aplică pentru activitățile de distribuţie şi furnizare a gazelor naturale şi lichefiate la obiectele economiei
naţionale, precum şi pentru deservirea obiectelor aferente acesteia, inclusive:
1) staţii de reglare a presiunii gazelor (SRG), staţii de reglare a presiunii gazelor de tip bloc (SRGB);
2) 2) posturi de reglare a presiunii gazelor (PRG), inclusiv post de reglaremăsurare (PRM) şi instalaţii de reglare a presiunii
gazelor (IRG) şi puncte de măsurare a gazelor naturale comerciale sau tehnologice;
3) mijloace de protecţie electrochimică contra coroziunii conductelor şi recipientelor din oţel;
4) staţii de evidenţă şi măsurare a consumului de gaze (SMG);
5) conducte, reţele de distribuţie a gazelor;
6) staţii de distribuţie și îmbuteliere a gazelor lichefiate (SDÎG);
7) staţii de alimentare cu gaze lichefiate a automobilelor (SAAG);
8) staţii de îmbuteliere a gazelor lichefiate (SÎG); 9) sisteme de depozitare şi distribuţie a gazelor lichefiate (SDDG); 10) instalaţii
de gaze industriale tehnologice şi agricole; 11) instalaţii de gaze ale centralelor electrotermice şi termice; 12) accesorii de
securitate pentru instalaţiile, echipamentele şi aparatele utilizate la obiectele industriale periculoase; 13) butelii individuale şi
instalaţii de rezervoare de gaze lichefiate;
9) sisteme de depozitare şi distribuţie a gazelor lichefiate (SDDG);
10) instalaţii de gaze industriale tehnologice şi agricole;
11) instalaţii de gaze ale centralelor electrotermice şi termice;
12) accesorii de securitate pentru instalaţiile, echipamentele şi aparatele utilizate la obiectele industriale
periculoase;
13) butelii individuale şi instalaţii de rezervoare de gaze lichefiate;
14) recipiente şi butelii mobile prin intermediul cărora se transportă şi se
livrează gaze GPL;
15) conducte interioare de gaze și instalaţii utilizatoare de gaze ale
consumatorilor casnici;
16) conducte interioare de gaze şi instalaţii utilizatoare de gaze ale
întreprinderilor industriale, agricole, servicii comunale ale populaţiei și
clădirilor publice
3. Prezentele Сerințe nu se aplică pentru:
1) conductele magistrale de gaze și obiectele aferente lor;
2) instalaţiile mobile utilizatoare de gaze comprimate, inclusiv utilajul de
gaze pentru transportul auto, feroviar, fluvial şi aerian;
3) instalaţiile destinate pentru obţinerea gazelor în alte scopuri decît cele
prevăzute de prezentele Сerințe.
4 Activitățile de distribuţie a gazelor naturale şi lichefiate la obiectele economiei naţionale, precum şi exploatarea obiectelor
industriale periculoase și a instalațiilor tehnice/sistemelor tehnologice aferente acestora sînt supuse controlului și supravegherii
tehnice de stat de către Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase (în
continuare – Organul de control și supraveghere tehnică de stat).
5. În sensul prezentelor Cerințe, se utilizează următoarele noțiuni:
1) aparate – aparate consumatoare de combustibili gazoşi, utilizate pentru
gătit, încălzire, producerea apei calde, refrigerare, iluminare sau spălare şi care
au, dacă este cazul, o temperatură a apei normală care nu depăşeşte 105°C. De
asemenea, se consideră aparate arzătoarele cu aer insuflat şi corpurile de
încălzire care urmează să fie echipate cu astfel de arzătoare;
2) echipamente – dispozitive de siguranţă, de control sau dispozitive de
reglaj, altele decît arzătoarele cu aer insuflat şi corpurile de încălzire care
urmează să fie echipate cu astfel de arzătoare, comercializate separat pe piaţă
pentru uz special şi proiectate să fie încorporate într-un aparat consumator de
combustibili gazoşi sau asamblate pentru a constitui un astfel de aparat;
3) combustibil gazos – orice combustibil care este în stare gazoasă la
temperatura de 15°C, la presiunea de 1 bar;
4) instalație tehnică cu capacitatea termică unitară pînă la 100 kW –
instalație tehnică a cărei capacitate termică unitară este mai mică decît 100 kW;
6
\\172.17.20.4\Operatori\007\ANUL 2017\HOTARARI\3927\redactat-3927-ro.docx
5) gaze combustibile naturale – gaze combustibile care ard și care sînt
folosite pentru producerea căldurii;
6) instalații/utilaj sezonier(e) – instalații/utilaj consumatoare(-or) de gaze
combustibile naturale care staţionează mai mult de 3 luni;
7) recepție a sistemului de alimentare cu gaze combustibile naturale – un
proces de verificare a fiabilităţii şi securităţii tehnice a sistemelor de alimentare
cu gaze, a instalaţiilor tehnice şi sistemelor tehnologice aferente, prin care
comisia de recepție constată gradul de finalizare a lucrărilor tehnice de montare
şi autorizează începerea testării (în complex), a reglării şi a recepţiei finale;
1. Normele şi regulile de securitate NRS 01-04:2014 „Modul de cercetare tehnică a cauzelor avariei şi de întocmire a procesului verbal de
cercetare tehnică a cauzelor avariei” (în continuare- norme) stabilesc procedura:
1) de cercetare tehnică a cauzelor avariei, inclusiv avariilor care au generat catastrofe cu caracter tehnogen;
2) de întocmire a procesului-verbal de cercetare tehnică a cauzelor avariei;
3) de înregistrare, evidenţă şi analiză a materialelor cercetării tehnice a cauzelor avariei;
4) de cercetare a incidentelor produse la obiectele industriale periculoase;
5) de clasificare a avariilor şi incidentelor produse la obiectele industriale periculoase.
Normele sunt elaborate în scopul executării prevederilor Legii nr. 116 din 18 mai 2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale
periculoase (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.134-141, art. 445 ) (în continuare – Legea nr. 116 din 18 mai 2012) şi se aplică
agenţilor economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care efectuează exploatarea obiectelor industriale
periculoase (în continuare - întreprinderi).
3. În sensul prezentelor norme se aplică noţiunile prevăzute în Legea nr. 116 din 18 mai 2012, precum şi următoarele noţiuni, care se definesc
după cum urmează:
comunicat operativ – informaţie despre avaria produsă la obiectul industrial periculos, transmisă оrganului de control şi supraveghere tehnică
de stat conform anexei 1 şi după caz conform anexelor nr. 2 şi 3 a prezentelor norme;
cercetarea tehnică a cauzelor avariei – stabilirea şi înregistrarea documentară a împrejurărilor şi cauzelor avariei produse la obiectul industrial
periculos, identificarea persoanelor responsabile de producerea avariei, elaborarea măsurilor de prevenire a unor avarii similare;
materialele cercetării tehnice – set de documente referitor la circumstanţele şi cauzele avariei întocmit în baza rezultatelor cercetării tehnice a
avariei luînd în considerare cerinţele documentelor normativ-tehnice în domeniul securităţii industriale;
procesul-verbal de cercetare tehnică – document, elaborat de comisia pentru cercetarea tehnică a cauzelor avariei în conformitate cu cerinţele
prezentului regulament şi care conţine concluzii argumentate cu privire la împrejurările şi motivele avariei, persoanele responsabile de
producerea avariei, măsurile de prevenire a unor avarii similare. Procesul-verbal de cercetare tehnică este parte componentă a materialelor
cercetării tehnice.
Cercetarea tehnică a avariilor are ca scop stabilirea circumstanţelor şi cauzelor avariilor, mărimea prejudiciilor cauzate,
elaborarea măsurilor de lichidare a efectelor acesteia şi măsurilor pentru preîntîmpinarea unor avarii similare la acest sau alte
obiecte industriale periculoase.
12. Cercetarea tehnică a cauzelor avariei se efectuează de către o comisie, formată şi condusă de reprezentantul organului de
control şi supraveghere tehnică de stat, instituită nu mai tîrziu de 24 ore de la recepţionarea informaţiei operative cu privire la
producerea avariei. Din componenţa comisiei fac parte reprezentanţii:
a) autorităţii administraţiei publice locale, pe al cărei teritoriu este amplasat obiectul industrial periculos;
b) întreprinderii care exploatează obiectul industrial periculos;
c) întreprinderii ierarhic superioare (în cazul existenţei acesteia);
d) companiei de asigurări cu care a fost încheiat contract de asigurare de răspundere pentru prejudiciile cauzate vieţii, sănătăţii
sau bunurilor altor persoane, precum şi mediului înconjurător, în conformitate cu legislaţia;
e) sindicatelor de ramură;
f) ai altor instituţii, conform legislaţiei.
13. Dacă în urma producerii avariei la obiectul industrial periculos au loc avarii însoţite de explozii spontane şi /sau emanaţii de
substanţe periculoase, intoxicări, contaminări cu aceste substanţe, în cadrul comisiei pentru cercetarea tehnică a cauzelor
avariilor se vor include obligatoriu reprezentanţi din cadrul Ministerului Mediului, Ministerul Sănătăţii şi Ministerului Afacerilor
Interne.
14. Comisia pentru cercetarea tehnică a cauzelor avariei, în termen de 10 zile calendaristice de la instituirea sa, întocmeşte
procesul-verbal de cercetare tehnică a cauzelor avariei, conform anexei nr. 4, şi îl prezintă organului abilitat în domeniul
securităţii industriale. În caz de necesitate, termenul de cercetare poate fi prelungit cu acordul Organului abilitat în domeniul
securităţii industriale.
15. În cadrul comisiei pentru cercetarea tehnică a cauzelor avariei va fi inclus un număr impar de membri.
16. Comisia privind cercetarea tehnică a cauzelor avariilor, în caz de necesitate poate solicita includerea în cadrul comisiei a
reprezentantului organismului de expertiză în domeniul securităţii industriale sau efectuarea unei expertize tehnice speciale.
Avizele şi rapoartele de expertiză se vor anexa în calitate de materiale de examinare la procesul verbal de cercetare tehnică a
avariei.
17. Procesul-verbal de cercetare tehnică a cauzelor avariilor se semnează de către toţi membrii comisiei pentru cercetarea
tehnică a cauzelor avariei. În cazul cînd membrii comisiei refuză semnarea procesului-verbal, se va anexa separat opinia de
refuz, argumentată.
18. Pe parcursul cercetării tehnice a cauzelor avariei, comisia:
1) efectuează examinarea locului avariei, fotografierea (color) şi în filmarea video, după caz , întocmeşte schemele şi schiţele
locului avariei;
2) conlucrează cu forţele protecţiei civile antrenate în procesul de lichidare a avariilor;
[Pct.18 subpct.2) modificat prin OME38 din 30.03.15, MO190-196/24.07.15 art.1321]
3) ia declaraţii scrise de la martorii oculari, primeşte explicaţii în scris de la persoanele din cadrul întreprinderii care exploatează
obiectul industrial periculos la care s-a produs avaria;
4) concretizează circumstanţele, înainte de avarie, stabileşte cauzele apariţiei acestora;
5) stabileşte caracterul abaterilor proceselor tehnologice, condiţiilor de exploatare a utilajului;
6) depistează încălcările cerinţelor normelor şi regulilor documentelor normativ-tehnice în domeniul securităţii industriale;
7) verifică corespunderea obiectului sau procesului tehnologic cu deciziile de proiect;
8) verifică corespunderea domeniului de utilizare a utilajului;
9) verifică existenţa şi buna funcţionare a mijloacelor de protecţie;
Constatarea cauzelor, analiza şi evidenţa incidentelor se efectuează de către întreprinderea, care exploatează obiectul industrial
periculos.
28. Pentru a constata cauzele incidentelor în cadrul întreprinderii se creează o comisie. Componenţa comisiei se desemnează prin
ordinul administratorului întreprinderii.
29. Rezultatele lucrărilor de constatare a cauzelor incidentelor se perfectează în procesul-verbal de cercetare tehnică a cauzelor
incidentelor, conform formei stabilite de întreprindere. Procesul-verbal de cercetare a cauzelor incidentelor trebuie să conţină
informaţia referitor la data şi locul incidentului, cauzele şi circumstanţele acestuia, măsurile întreprinse de lichidare a incidentului,
durata întreruperii funcţionării şi prejudiciul material, inclusiv prejudiciul cauzat mediului înconjurător, precum şi acţiunile de
lichidare a cauzelor incidentului.
[Pct.29 modificat prin OME38 din 30.03.15, MO190-196/24.07.15 art.1321]
30. Evidenţa incidentelor la obiectul industrial periculos se face într-un registru, conform anexei nr. 7, unde se indică data şi locul
incidentului, caracteristica şi cauzele acestuia, durata întreruperii funcţionării, prejudiciul cauzat, inclusiv prejudiciul cauzat
mediului înconjurător, măsurile de lichidare a cauzelor incidentului şi informaţia privind executarea acestora.
31. Organul de control şi supraveghere tehnică de stat efectuează controlul evidenţei şi analizei incidentelor la obiectele
industriale periculoase, precum şi verificarea suficientă a măsurilor elaborate pentru lichidarea cauzelor, preîntîmpinarea
incidentelor similare şi executarea acestora în termenul stabilit.