ANALELE PH - Vol. 1, Nr. 1 - 2019 - Format Academic - ONLINE

ISSN 2668-8743 Vol. 1, Nr.
1/2019
ISSN-L 2668-8743
ANALELE
SOCIETĂȚII DE GEOGRAFIE DIN ROMÂNIA
FILIALA PRAHOVA
ISSN 2668-8743 Vol. 1, Nr. 1/2019
ISSN-L 2668-8743
Redactor responsabil al prezentului volum: Viorel-Alin MARIN
Culegere și tehnoredactare computerizată: Viorel-Alin MARIN
Revizie text: Viorel-Alin MARIN, Adrian NEDELCU
Design copertă: Adrian NEDELCU
Ilustrația copertei: Castelul Peleș – Sinaia (Foto: Adrian NEDELCU)
Editura CD PRESS
București, str. Logofătul Tăutu nr. 67, sector 3,
cod poștal 031212, clădirea CD CENTER
Tel.: +4 (021) 337 37 37
Fax: +4 (021) 337 37 57
E-mail: oﬃce@cdpress.ro
/ www.cdpress.ro
/ Editura CD PRESS
/ Editura CD PRESS
Editura CD PRESS este recunoscută de

Consiliul Național al Cercetării Științifice (C.N.C.S.)
Răspunderea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor.

SOCIETATEA DE GEOGRAFIE DIN ROMÂNIA
fondată în 1875 de CAROL I
www.geo-sgr.ro
Decorația „Crucea Casei Regale a României”

Ordinul și medalia „Meritul Cultural” în grad de „Comandor”, Categoria H „Cercetarea științifică”
ANALELE
SOCIETĂȚII DE GEOGRAFIE DIN ROMÂNIA
FILIALA PRAHOVA
Vol. 1, Nr. 1/2019
București, 2020
ANNALS OF THE ROMANIAN GEOGRAPHICAL SOCIETY
PRAHOVA BRANCH
Volume 1, No. 1/2019
Editorial Board
EDITOR-IN-CHIEF
Adrian NEDELCU, Petroleum-Gas University of Ploiești
CO-EDITORS
Viorel-Alin MARIN, „Nicolae Iorga” National College of Vălenii de Munte
Ionuț CRUCERU, Gimnasial School of Vărbilău
SCIENTIFIC COMMITTEE
Geanina BADEA, Gimnasial School of Vâlcănești
Leliana BENEA, „Victor Slăvescu” Administrative and Service High School of Ploiești
Maria Luiza DULAMĂ, „Babeș-Bolyai” University of Cluj-Napoca
Cristina DUMITRU, School of Cambridgeshire, United Kingdom
Nicolae GEANTĂ, „Constantin Istrati" Technical College Câmpina
Mineliea GHEORGHE, School Inspectorate of Prahova County
Constantin ISTRATI, „Grigore Tocilescu” High School of Mizil
Irina ROȘCA, „General Berthelot” Gimnasial School of Ploiești
Serafima ROȘCOVAN, Institute of Educational Sciences, Republic of Moldova
Veronica SOARE, „Jean Monnet” National College of Ploiești
Vasile-Vali ȘERBAN, Forestier School Group Câmpina
ROMANIAN GEOGRAPHICAL SOCIETY

PRAHOVA BRANCH
Prahova Teaching-Staff Resource Center
No. 35, Democrației Street, 100584, Ploiești,
Prahova County, Romania
Phone/Fax: +4 (0244) 577 338
Website: www.sgrprahova.com
CD PRESS Publisher House
No. 67, Logofătul Tăutu Street, Sector 3, Postal Code 031212
Bucharest, Romania
Phone: +4 (021) 337 37 37, Fax: +4 (021) 337 37 57
Website: www.cdpress.ro
4
ANNALS OF THE ROMANIAN GEOGRAPHICAL SOCIETY
PRAHOVA BRANCH
Volume 1, No. 1/2019
SUMAR • CONTENTS • SOMMAIRE
Cezar George CERNUȘCĂ

Considerații privind peisajul geomorfologic al arealului
Cîrlibaba-Țibău din munții cristalino-mezozoici ai Țibăului .......... 7
Geanina BADEA, Adrian NEDELCU

Miracolul evoluției turismului în China ........................................ 19
Leliana BENEA
Grand tour en Europe: Florența ..................................................... 33
Serafima ROȘCOVAN
Învățarea eficientă – vector curricular al învățământului școlar.
Aplicații la lecțiile de geografie ....................................................... 43
Viorel-Alin MARIN
Propunere de activitate proiectată pe modelul STREAM –
Marile piramide egiptene ................................................................ 51
5
6
CONSIDERAȚII PRIVIND PEISAJUL GEOMORFOLOGIC AL
AREALULUI CÎRLIBABA-ȚIBĂU DIN MUNȚII CRISTALINO-
MEZOZOICI AI ȚIBĂULUI
Cezar George CERNUȘCĂ
Liceul Teoretic „Ion Luca” Vatra Dornei, județul Suceava

cezarcernusca@yahoo.com
Abstract: Considerations on the geomorphological landscape of the Cîrlibaba-Țibău area in

the Țibău crystalline-sedimentary mountains. In the most general sense, Țibău mountains
consist in a crystalline schists foundation, covered on both flanks with varieted formations
of postparoxismal sedimentary cover. As a peculiarity we noted the presence of carbonate
rocks of Țibău series, which resistance to erosion provides the basis for preserving residual
landforms. On geological maps that we consulted stands out few folded structures, that of
dominant ridge Iedu-Țapu overlapping a suspended trough axle.
Cuvinte cheie: soclu cristalin, metamorfite, falia Dragoș Vodă-Tătarca, roci

metacarbonatice, culmea Iedu-Țapu, forme de relief montan.
Key words: crystalline foundation, metamorphic rocks, Dragoș Vodă-Tătarca strike-slip
fault, metacarbonate rocks, Iedu-Țapu ridge, mountain landforms.
1. Introducere
Munții Țibău sau Țapului și Zâmbroslaviilor aparțin compartimentului
nordic cu structură complexă în pânze de șariaj al zonei cristalino-mezozoice a
Carpaților Orientali (ZCM.). Soclul cristalin, ce aflorează în partea mediană, sub
forma unei benzi orientate nord-vest – sud-est, conform cu structura geologică
generală a ZCM din nordul Carpaților Orientali, constituie „scheletul”
aranjamentului tectono-structural al teritoriului studiat. Metamorfitele soclului
aparțin litogrupului Tulgheș al pânzei de Putna în poziție Subbucovinică, respectiv
litogrupurilor Negrișoara al pânzei de Pietrosu Bistriței, Rebra al pânzei de Rodna,
Tulgheș ale pânzei de Putna, toate în poziție Bucovinică (Fig. I-1).
7
Figura I-1 Harta geologică simplificată a zonei Cîrlibaba-Țibău
Simplified geological map of Cîrlibaba-Țibău area
Sursa: prelucrare după Vodă Al., 2013
2. Sistemele de falii
Tectonica generală a regiunii Cîrlibaba–Țibău este caracterizată prin
existența a trei sisteme principale de fracturare:
a) Sistemul de falii direcționale vechi, cu orientări NNV–SSE în cadrul căreia
se individualizează falia majoră a Cîrlibabei [1].
b) Sistemul de falii transversale, mai recente, cu orientări E–V sau ENE–VSV,
afectează, deopotrivă, formațiunile metamorfice și sedimentare, producând
deranjamente importante. Într-un studiu recent se propune ramificarea Faliei
Dragoș Vodă (FDV) spre SE, pe linia Cîrlibaba–Zugreni–Crucea–Holdița, segment
denumit falia Cîrlibaba–Broșteni (FCB), respectiv spre S, pe linia nord Bretila–nord
Fluturica–valea Cârlibaba la confluența pârâului Tătarca Mică–valea Tătarca Mică
până la obârșia acesteia–vest de cota Obcioara (1.251,2 m), denumită falia Dragoș
Vodă–Tătarca (FDVT) și apoi falia Tătarca (FT). Situația de la Gura Țibăului, în
cadrul rezervației geologice Stânca Țibăului (Fig. II-1), unde formațiunile
sedimentare se află direct deasupra formațiunilor metamorfice, nu se repetă la
nord de falia Dragoș Vodă și la est de valea Bistriței în mod evident din cauze
tectonice, respectiv scufundarea compartimentului de la nord de falia Tătarca [2].
8
Figura II-1 Piatra Țibăului – vedere aeriană
Piatra Țibăului – aerial view
Sursa: Cernușcă G.C., 2018
c) Sistemul de falii de sprijin cu poziții variabile și cu amplitudini mai reduse

ale deplasărilor [1].
2.1. Influenţa tectonicii asupra reliefului

Prin documentare teoretică prealabilă, în urma aplicațiilor din teren și
fotografierii din aer, prin cartare, măsurare, inventariere am reușit conturarea
câtorva aspecte particulare peisajului geomorfologic al Munților Țibău, pe care am
putut să le explicăm în lumina cercetărilor științifice mai vechi sau mai recente.
Pe metamorfitele soclului, care sunt și cele mai vechi, apare cea mai
complicată structură cutată și faliată. Acest fapt se datorează mai ales faptului că
acest complex a fost reluat în mai multe faze de cutări, în unele formându-se
anticlinale și sinclinale longitudinale, iar în altele cele preexistente fiind mobilizate
în alte structuri, cu orientări diferite, uneori chiar perpendiculare pe structura
longitudinală majoră. Reprezentativ în acest sens credem că este masivul Fluturica
deoarece: se prezintă ca o masă relativ compactă de șisturi cristaline, impunătoare
față de vatra așezărilor Cîrlibaba Veche și Valea Bistriței, cu un relief matur care nu
dă altitudinile maxime pentru că a fost afectat de puternice falieri și scufundări și a
evoluat în același timp după nivele de bază locale foarte coborâte și apropiate
(valea Cîrlibaba și valea Țibău), cu interfluvii nivelate cu dispunere radiară și
versanți cu înclinări mari, cu sectoare îngustate ale văilor Bistriței Aurii și Cîrlibaba
la intersecția cu cristalinul (Fig. II-2).
9
Figura II-2 Aspectul culmilor masivului Fluturica (1.345 m) și paralelismul văilor
Cîrlibaba (stânga), respectiv Țibău (dreapta) – vedere aeriană
The aspect of the Fluturica mountain massif (1.345 m) and the parallelism
of the Cîrlibaba (left) and Țibău (right) valleys – aerial view
Credem că scufundarea compartimentului de la nord de Falia Dragoș Vodă-

Tătarca, aferent interfluviului Cîrlibaba-Țibău, este răspunzătoare de peisajul
geomorfologic din arealul Pleta (Fig. II-3).
Figura II-3 Arealul Pleta – vedere aeriană

Pleta area – aerial view
10
În arealul Pleta Cîrlibabei, culmea apare dedublată, versantul intern al
culmii externe având un pronunțat aspect de suprafață de strat, „copiind” aspectul
culmii principale din spate (Fig. II-4).
Figura II-4 Suprafaţă structurală în zona Pleta Cârlibabei

Structural surface in Pleta Cîrlibabei area
Intrefluviul Iedu-Țapu, cu o lungime de peste 6 km, are formă de culme

sinuoasă orientată nord-sud, deplasată alternativ spre vest și spre est. În general
axele celor două elemente, respectiv ale sinclinalului suspendat și interfluviului nu
se suprapun decât în zona Țapul Mic, în rest axul înălțimilor maxime fiind puțin
deplasat spre vest Țapu Mare (1.661,4 m), aparent sub forma unei spinări
calcaroase), este în fapt un mic platou suspendat de formă triunghiulară, în cadrul
interfluviului principal estic, mărginit de abrupturi aproape verticale, uneori chiar
în surplombă (Fig. II-5).
Figura II-5 Culmea Iedu-Țapu – vedere de pe Vf. Fluturica (stânga) și abrupt

fisurat pe marginea platoului Țapu Mare (dreapta)
The Iedu-Tapu ridge – view from Fluturica peak (left) and cracked steep slope on the Țapu
Mare plateau's edge (right)
3. Litologia
În Devonianul superior, dar în special în Carboniferul inferior aria de
sedimentare s-a extins dinspre domeniul Infrabucovinic spre vest, peste cel
11
Subbucovinic. O formațiune carbonatică (formațiunea Țibău în pânza
Subbucovinică și partea superioară a formațiunii Prislopaș în pânza Știol) s-a
dezvoltat peste cea mai mare parte a ariei de sedimentare, sugerând o depunere în
ape de mică adâncime, probabil în stadiul de platformă [4].
Între specialiști există două interpretări ale existenței acestei formațiuni
carbonatice: prima, mai veche, se rezumă la individualizarea ei sub denumirea de
Seria de Țibău [1], respectiv a doua, mai recentă, care susține că secvențele
metacarbonatice sunt intercalate în stiva groasă a metamorfitelor Rebra [2].
Cele două complexe ale seriei, cunoscute în zona Cîrlibaba-Țibău, sunt:
inferior (Țb1) și superior (Țb2). Seria debutează cu șisturi grafitoase și calcare
brecioase dispuse discordant peste formațiunile grupurilor Rebra (Rb) și Tulgheș
(Tg). Urmează în succesiune șisturi calcaroase și sericito-cloritoase+-biotit, în baza
nivelului calcarelor silicioase și dolomitelor. La partea superioară a complexul Țb 1
apare nivelul calcarelor albe zaharoide. Complexul Țb 2 prezintă la rândul său două
orizonturi: inferior, al șisturilor sericito-cloritoase cu biotit, și superior, al șisturilor
sericito-cloritoase cu grafit. În partea mediană a complexului o discontinuitate
marchează contactul între partea inferioară, mai complexă litologic, respectiv
partea superioară, mai simplă [1].
În arealul Zâmbroslavele rocile de bază ale seriei sunt dolomite cenușii și
albe, calcare albe și cenușii rubanate, șisturi sericito-cloritoase cu rare intercalații
de cuarțite, filite sericito-cloritoase și sericito-cloritoase și cuarț metamorfic, șisturi
verzi și cuarțite negre (Fig. III-1).
Figura III-1 Coloana stratigrafică Zâmbroslavele

Stratigraphic column of Zâmbroslavele,
Sursa: Harta geologică a României, 1: 50.000, 1983, foaia Ineu
4. Influența litologiei asupra reliefului

În arealul Fluturica Cârlibabei apar semnele schimbării litologiei. În peisajul
geomorfologic se impun abrupturile calcaroase, cu înălțimi de ordinul metrilor,
mai rar al zecilor de metri. Soluri de tip rendzină par a fi responsabile de
extinderea mare a fânețelor în acest areal. Dintre formele epicarstice cel mai bine
reprezentate sunt lapiezurile de pe fragmentele de rocă împrăștiate pe versanții.
12
Prin efilarea lapiezurilor au rezultat câmpuri de pietre, pe care locuitorii
cătunului din apropiere l-au adunat fie de pe versanți, fie de pe fânețe și au clădit
ziduri ce amintesc de peisajul agricol câmp închis din vestul Europei (Fig. IV-1).
Figura IV-1 Sol tip rendzină în fâneață protejată

cu zid de piatră – Fluturica Cîrlibabei
Rendzinic type soil in meadow protected by a stone wall. Fluturica Cîrlibabei area
În arealul Pleta cele mai bine spectaculoase sunt dolinele grupate pe

aliniamente sau “văi de doline” (Fig. IV-2).
Figura IV-2 Schiță a reliefului carstic din Masivul Pleta

Carstic type landforms plan from Pleta massif
Sursa: Tănase I, 1984
Este pusă în discuţie existenţa dolinelor vechi, păstrate din prima generaţie,
de mai mari dimensiuni, formate când condiţiile de cartificare erau mult mai
favorabile decât cele actuale, însă cu elemente morfologice mai puţin clare, distruse
de eroziunea regresivă actuală. O asemenea dolină, cu o dezvoltare de 500-600 m
13
în diametru şi între 3-40 m în adâncime este suprapusă Depresiunii Pleta Țibăului,
unde se află cătunul omonim (Fig. IV-3).
Figura IV-3 Dolină veche de dimensiuni mari în Pleta Țibăului

Old and large dolina like landform in Pleta Țibăului area
Aceasta apare suspendată faţă de valea Ţibăului, iar afluentul acestuia,

pârâul Perela, a cărui izvoare o drenează, prezintă o vale cu îngustare puternică, cu
aspect de chei, în dreptul ramei exterioare vestice [4].
La obârșia unui mic tributar al Cârlibabei, pe un platou cvasioriental am
identificat patru doline (Fig. IV-4).
Figura IV-4 Vale de doline la obârşia pârâului Precilor, Pleta Cârlibabei

Valley of the dolina like landforms at the origin of the Precilor creek, Pleta Cîrlibabei area
14
Acestea au următoarele dimensiuni aproximative: dolina 1 (spre vale),
circumferinţa 32-33 metri şi adâncime 3 metri, dolina 2 (cea mai mare),
circumferinţa 110 metri şi adâncime 8-9 metri, cu arbori de molid şi cu ochi de apă,
dolina 3 (amonte de 2), circumferinţa 42 metri şi adâncime 3,5 metri, dolina 4
(amonte de 3), stadiu incipient, cea mai mică, circumferinţa 22 metri şi adâncime 1
metru. Alte doline, cu dimensiuni mai mici sau mai puţin tipice, sunt prezente şi
în afara microdepresiunii.
Rocile carbonatice, suprapuse discordant șisturilor cristaline, dau în peisajul
geomorfologic cele mai mari înălțimi și contribuie la aspectul pitoresc al părții
superioare a interfluviilor Iedu-Țapu și Zâmbroslaviile printr-o varietate de forme
reziduale tip stâncărie: forme piramidale, coloane, stâlpi, stânci detașate de creastă
cu baza subțiată, blocuri în echilibru precar etc. Toate acestea au în comun faptul
că prezintă amprenta dizolvării (lapiezuri), a dezagregării mecanice (mici trene de
grohotiș la bază, în general fixate de vegetație) și pedocoroziunii (Fig. IV-5 și IV-6).
Figura IV-5 Blocuri carbonatice cu lapiezuri – Iedu

Carbonatic blocks with lapies – Iedu area
Figura IV-6 Martori litologici pe culmea dintre

Țapu Mic (stânga) și Țapu Mare (dreapta)
Lithological cliffs along the Țapu Mic (left) and Țapu Mare (right) ridge
Vârful Zâmbroslav impresionează prin altitudinea sa absolută (1.602 m),

ridicată pentru Munții Țibău și pentru perspectivele înspre toate direcțiile
15
cardinale. Cei mai mulți martorii litologici din calcare şi dolomite, apar mai jos de
nivelul platoului superior, sub forma unor capete de strat și chiar dacă aceștia un
sunt la fel de numeroşi ca pe culmea învecinată a Ţapului fac notă comună cu
aceasta (Fig. IV-7).
Figura IV-7 Martori litologici – Zâmbroslavul

Lithological cliffs – Zâmbroslavul area
5. Influența gelifracției asupra reliefului

Cele mai impunătoare sunt crestele reziduale de pe interfluviul Iedu-Țapu.
Acestea se prezintă ca o altenanță de sectoare cu aspect de creastă ascuțită și
crenelată, respectiv cu aspect de creastă distrusă, din care a rămas un relief
ruiniform care stimulează imaginația privitorului (Fig. V-1).
Figura V-1 Creastă reziduală ascuțită și crenelată (stânga) și

creastă reziduală distrusă (dreapta)
Sharpened and crested residual ridge (left) and destroyed residual ridge (right)
16
Sub Țapu Mic apar un grohotiș sortat (stratificat), în general cu
granulometrie măruntă, pe o pante cu înclinare mare, orientatată spre nord-vest.
Un grohotiș cu aceeași expoziție, dar cu o granulometrie mai măruntă, există sub
Sfinxul de pe Zâmbroslava sudică (Fig. V-2).
Figura V-2 Grohotișuri sub Țapu Mic (stânga) și Zâmbroslava (dreapta)

Sorted debries under Țapu Mic (left) and Zâmbroslava (right) peaks
6. Influența eroziunii fluviale asupra reliefului

Considerăm că valea Țapu prezintă unele aspecte tipice pentru văile
transversale din zona studiată. La obârșia acesteia, de sub vârful Țapu Mare, se află
un culoar nival, probabil și de avalanșă, care asigură o alimentare constantă
primăvara. Cursul superior rectiliniu cu debit mic (în condiții normale) are un
puternic caracter torențial demonstrat de bolovanii de dimensiuni mari și resturile
lemnoase înșirate în lungul acestuia. După confluența cu un mic afluent, capătă un
debit mai mare, suficient cât să permită o eroziune fluviatilă pronunțată și
conturarea unui talveg, cu mici trepte în sectorul mijlociu.
Spre vărsare valea, adâncită în șisturile cuarțoase ale membrului Moroșan,
prezintă o mică albie (Fig. VI-1).
Figura VI-1 Aspectul văii transversale Țapu

The aspect of the transversal Țapu creek valley
17
Concluzii
Credem că rolul rezistenței la modelare a rocilor este indispensabil
înțelegerii genezei formelor de relief de amănunt; ex. martori litologici, versanți și
abrupturi, înșeuări superficiale, sectoare îngustate de văi etc. Pentru conturarea
caracteristicilor morfografice și morfometrice ale reliefului este necesară în schimb
înțelegerea gradului de adaptare a reliefului la structura geologică. Aceaste relații
sunt responsabile de „personalitățile” multiple ale munților cristalino-mezozoici,
mai ales când pe suprafața relativ mică a Munților Țibău se găsesc forme proprii a
nu mai puțin de patru complexe litologice diferite ca geneză, grad de adaptare a
reliefului la structura geologic, litologie, rezistență la cicluri repetate îngheț-
dezgheț etc.
Bibliografie
1. Nedelcu, L., (1994). Sinteza lucrărilor geologice execuate în perimetrul Munții

Bistriței-sector bazinul pârâului Cîrlibaba. Cîmpulung Moldovenesc, România:
SC “GEOMOLD” SA, pp. 2-21.
2. Vodă, Al., (2013). Cârlibaba Broșteni strike slip fault-a possible old segment of
Bogdan Vodă-Dragoș Vodă system: implication for structural and metalogenetic
correlation in the Crystalline-Mesozoic zone of the Eastern Carphatians (Romania),
în Romanian Journal of Earth Science, vol. 87, nr. 1. București, România, pp. 67-
74.
3. Krautner, H.G., (1991). Pre-alpine geological evolution of the East Carpathian
metamorphics. Some common trends with the West Caprathians, în Geologica
Carpathica, 42, 4, Bratislava, Slovacia, pp. 209-217.
4. Tănase, I., (1984). Munții Țibăului-studiu geomorfologic. Suceava, România:
Institutul de Învățământ Superior, p. 42.
18
MIRACOLUL EVOLUȚIEI TURISMULUI ÎN CHINA
Geanina BADEA ¹
Adrian NEDELCU ²
¹Școala Gimnazială Vâlcănești, județul Prahova, geaninabadea077@yahoo.com

² Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, județul Prahova, nedelcuadrian@yahoo.com
Résumé: Le miracle du développement du tourisme en Chine. La Chine apparaît comme une

destination touristique internationale importante. Cette croissance a favorisé la naissance
d'une littérature sur le tourisme chinois en développement rapide. De manière générale, la
littérature chinoise sur la recherche en tourisme international est abordée sous quatre
angles; modèle de développement, la demande touristique, les disparités régionales et les
flux touristiques. Depuis 1970, la Chine a ainsi ouvert ses portes au monde. Depuis lors, la
Chine n'est plus un pays aussi lointain que l'imaginaient les habitants d'autres etats.
Cependant, tout touriste étranger, perçoit ces qualités d’une manière particulière, sépare les
expériences vécues ici de tout autre lieu du monde. Bien que, disaient les Chinois, il reste
encore quelques zones énigmatiques, chargées du passé millénaire, plus difficiles à
découvrir en raison de la curiosité enthousiaste du touriste.
Cuvinte cheie: destinație turistică, dezvoltare, trecut milenar, atracții turistice, fluxuri
turistice.
Mots-clés: destination touristique, développement, passé millénaire, les attractions
touristiques, les flux touristiques.
1. Introducere
Încă din Antichitate omul a început să călătorească. În China primele
călătorii sunt consemnate din perioada 770-221 î.Hr., acum 2500 de ani. Însă
turismul propriu-zis, se pare că a fost inițiat în anul 1841 de britanicul Thomas
Cook, care a organizat un grup de turiști într-o călătorie cu trenul, urmând un
traseu clar și un interval de timp bine stabilit. A fost momentul ce a deschis drumul
dezvoltării unui nou sector economic mondial [1].
În secolul XX însă, sectorul turistic a avut câțiva timpi de stagnare, cele două
războaie mondiale au influențat mult evoluția sa. După anul 1950 anumite state au
cunoscut o revenire rapidă din punct de vedere economic, iar din 1959
transporturile aeriene au ajutat din plin la deplasarea în scopul relaxării a unui
număr crescut de locuitori. Dacă până acum, aceste deplasări se adresau unui
procent privilegiat de populație, respectiv celor ce se bucurau de un confort
financiar, din anul 1990 turismul devine o activitate ușor de realizat, necesară și
accesibilă tuturor categoriilor de populație. Dezvoltarea industriei turistice câștigă
o nouă dimensiune!
19
2. Traseul sinuos al industriei turismului în China
Adevărata industrie turistică s-a născut la începutul sec. XX, în metropola,
pe atunci, Shanghai. Mai exact, o Bancă de Depozite, instituție financiară din oraș,
inițiază un departament propriu de servicii turistice. Ulterior, acesta se separă de
bancă și devine Agenția de Turism a Chinei, cu statut independent și o evoluție
extrem de rapidă, extinzându-și activitatea și în celelalte orașe mari ale Chinei [1].
Însă China acelor timpuri nu dispunea de condiții de bază pentru
dezvoltarea turismului, ca urmare a întârzierii sale economice și a războaielor
civile de pe urma cărora populația încă se resimțea. După crearea Republicii
Populare Chineze, în 1949, din ce în ce mai mulți cetățeni chinezi, compatrioți din
Hong-Kong și Macao, revin în țară pentru a-și vizita familiile și prietenii, sau
pentru a călători. Numărul acestora a crescut vizibil, dat fiind faptul că statul
practica o politică externă bazată pe cele cinci principii ale coexistenței pașnice. Iată
că în 1954 ia naștere C.I.T.S. – China International Travel Service. Primele contracte
semnate sunt cu țări sovietice și câteva țări din Europa de Est, dar și de Vest,
precum Franța. Se creează relații diplomatice, sunt inițiate linii aeriene, numărul
turiștilor crește, se ajunge în anul 1965 la un număr record de 12.877 vizitatori [1].
„Revoluția Culturală” de la începutul anului 1966, paralizează turismul
chinez, însă acest colaps este depășit în 1971, când se reiau legăturile cu țările deja
partenere și chiar se echilibrează rapoartele financiare - o delegație formată din 30
turiști americani debarcă în China, „pe propria lor cheltuială”. Finalul anilor '70
reprezintă, așadar, momentul redresării și începutul unui parcurs ascendent și
profitabil în cadrul acestei ramuri a economiei statului chinez.
Guvernul se mobilizează și indică termeni expliciți în acest sens: pe
principiul „pentru a te îmbogăți, trebuie să ai rute”, se investește rapid în
transporturile rutiere, aeriene și mai apoi feroviare, se construiesc lanțuri hoteliere
mai întâi asemănătoare celor din Occident, apoi cu influențe din arhitectura locală
pe care încep să o valorizeze tot mai mult. Se introduc în sistemul de educație
specializări în acest domeniu, pe subramuri, se încep acțiuni de promovare a
patrimoniului cultural, istoric și al tradițiilor pe regiuni. Chiar dacă ospitalitatea îi
este specifică poporului chinez, sunt create suplimentar „poduri ale prieteniei”
care întăresc relațiile cu turiștii străini. Aceștia din urmă răspândesc așadar la nivel
mondial impresii referitoare la spațiul natural atât de divers al Chinei, la medicina
tradițională, la manufactura populară, la festivalurile pline de semnificații, la
sporturile autohtone. Toate acestea ajung în scurt timp a fi exemplar expuse în
„vitrina internațională”.
În doar 16 ani numărul agențiilor naționale de turism ajunge la 252, fiecare
dintre acestea având propriile subagenții, prin urmare se creează o rețea turistică
polivalentă, completă și multidimensională. În privința hotelurilor cifrele
evidențiează evoluția uimitoare: în 1949 China dispunea de doar 19 hoteluri, în
anul 1978 se definitivează 137 hoteluri numai pentru turiștii străini, urmând ca în
1996 numărul acestora să ajungă la 4.418, având aceeași destinație [2].
Din anul 1970 China și-a deschis așadar porțile către lume. De atunci China
nu mai este un ținut atât de îndepărtat, pe cât își imaginau locuitorii altor state. Cu
toate acestea, orice turist străin percepe aceste ținuturi într-o manieră aparte,
separă experiențele trăite aici de oricare alt loc din lume. Deși, spun chinezii, încă
20
se păstrează câteva zone enigmatice, încărcate de un trecut istoric milenar, mai
greu de descoperit de avida curiozitate a turistului din prezent.
3. China, o piață turistică imensă

Deschiderea spre turism este favorizată de prezența unui relief extrem de
diversificat (de la cel alpin și glaciar, la cel deșertic, carstic și lӧesic, de câmpie sau
de litoral), a mozaicului de climate (de la cel temperat continental sau moderat, la
cel subtropical „de primăvară veșnică” și ecuatorial sau la climatul deșertic, în
depresiunile interioare, ori cel alpin, la peste 3.000 m altitudine), fapt ce a
determinat o varietate impresionantă de plante (2.800 specii de arbori, printre care
cedrul de Taiwan, chiparosul roșu, metasequoia) și elemente faunistice rare
(ursulețul Panda, rinopitecul, sturionul alb etc.). La toate acestea se mai adaugă o
cultură rafinată și o civilizație strălucitoare care s-au păstrat până în zilele noastre,
reflectate admirabil de palatele, templele și pagodele numeroase, grădinile și
parcurile fermecătoarele ori de realizările tehnice uimitoare, precum minunea
lumii antice – Marele Zid Chinezesc sau Marele Canal, ca să nu mai vorbim de
gastronomia chineză, demnă de invidiat. China a organizat două mari evenimente
la nivel mondial (Jocurile Olimpice de Vară din august 2008 pentru circa 10.500 de
sportivi din 204 țări și Expoziția universală Expo Shanghai cu tema „Un oraș mai
bun, o viață mai bună“ din 2010), unde au participat un număr record de spectatori
și vizitatori, dar au avut ulterior și un efect îndelungat în ceea ce privește numărul
de turiști receptați și volumul încasărilor.
Majoritatea vizitatorilor care sosesc în China provin conform datelor din
Tabelul III-1 din țări asiatice (din care se detașează Coreea de Sud cu circa 4,7 mil.
turiști în 2016), dar și de pe alte continente (America de Nord sau Europa) [3].
Tabelul nr. III-1

Proveniența pe țări a turiștilor nonrezidenți sosiți în China în 2013 și 2016
Pays d'origine des touristes non résidents arrivant en Chine en 2013 et 2016
Nr.crt. Țara 2013 2016
1. Coreea de Sud 3 969 000 4 775 000
2. Vietnam 1 365 400 3 167 000
3. Japonia 2 877 500 2 590 700
4. Statele Unite ale Americii 2 085 300 2 250 000
5. Rusia 2 186 300 1 977 000
6. Mongolia 1 050 000 1 581 000
7. Malaiesia 1 206 500 1 165 000
8. Filipine 996 700 1 135 000
9. Singapore 966 600 925 000
10. India 676 600 800 000
11. Thailanda 651 700 753 000
12. Canada 684 200 741 000
Sursa: National Bureau of Statistics of People's Republic of China, 2019 [3]
21
Turiștii iubitori de vestigii antice pot vizita în prezent cele peste 5.000 de
situri arheologice și monumente istorice. Cum piramidele sunt un simbol al
Egiptului antic, Marele Zid este simbolul Chinei antice. Cifrele ne uimesc, zidul are
6.350 km lungime, de la Jiaynguan în Vest, la Shanhaignan în Est. Însă, dacă am
putea uni toate tronsoanele construite timp de două milenii de diferite dinastii,
respectiv din secolul VII î.Hr., până în secolul XVI e.n., lungimea totală ar depăși
50.000 km.
O vizită în China nu ar putea fi completă fără intrarea în Gugong („Vechiul
Palat” în limba chineză). Palatul Imperial din Beijing, cu o suprafață de 72 hectare,
este un grandios ansamblu de palate, locuit de-a lungul timpului de 24 de
suverani, din dinastiiile Ning (1368-1644) și Quing(1644-1911). Este mărginit de un
zid înalt de 10 m, cu aspect dreptunghiular și cuprinde 9.999 de apartamente de
diferite dimensiuni, ceea ce îl situează pe primul loc ca mărime în cadrul palatelor
imperiale din lume [1].
Iubim deseori să descriem peisaje pitorești ca pe niște picturi ale unor mari
artiști. Totuși, numeroși turiști străini, călătorind prin China, afirmă că au
sentimentul că pătrund, conștient sau nu, chiar în inima pânzelor pictate sau
brodate cu maiestrie de artizanii locurilor. Un adevărat dar al naturii pentru spirit
și corp.
Figura III-1 Peisaj din regiunea Guilin

Paysage de la région de Guilin
Sursa: www.travelchinaguide.com [4]
Guilin este prin excelență locul care transmite astfel de stări și sentimente
(Fig. III-1). Un poet chinez scria - „mai bine un simplu locuitor în Guilin, decât să devin
nemuritor în Paradis”. Geografic, peisajul este caracterizat de munți cu aspect
fragmentat, prezența calcarului și a fenomenelor de morfologie carstică ce îl
însoțesc, peșteri de dimensiuni variabile, sălbatice, bogate în elemente de endocarst
diverse și bine conservate, în evoluție. Râurile scurte și-au creat chei și defilee
printre culmi abrupte, și chiar printre înălțimile deluroase de pe margini, iar câteva
acumulări de ape sunt umbrite de o vegetatie bogată. O simplă croazieră pe râul
22
Lijiang, care parcurge în zig-zag un drum aproape circular printre colinele
marginale, ar putea încheia acest tablou de natură în care până acum prezența
umană a fost insesizabilă. Malurile râului sunt presărate de așezări rurale tipice,
sate de pescari, sate de agricultori, păduri dese de bambus de culoarea
smaraldului. Nu lipsesc formele de viață, fauna pădurii și a fluviului. Afirmația
poetului menționat anterior, este întărită chiar de spusele fostului președinte
american Richard Nixon. Împătimit al călătoriilor, acesta a lăsat să se înteleagă că
nu există alt loc în lume mai frumos decât Guilin!
Un obiectiv turistic, care demonstrează că utilizarea unui spațiu natural în
scop economic nu împiedică păstrarea tradiției turistice, este marele proiect Trei
Defileuri (Fig. III-2). Situate pe Fluviul Yangtze și cunoscute sub denumirile
Qutang, Wuxia și Xilingxia, cele trei defileuri se întind pe o lungime de 193 km. În
trecut o zonă sălbatică și suficient de periculoasă, oferea turiștilor peisaje unice, pe
ambele maluri ale fluviului. Ei se opreau deseori în sate și asistau la viața locală,
luau parte la activitățile tradiționale sau vizitau vestigii, temple, grote.
Figura III-2 Giganticul complex hidroenergetic Trei Defileuri, de pe fluviul Yangtze

Gigantic Trois Gorges complexe hydroélectrique sur le fleuve Yangtsé
Lucrările uriașe hidroelectrice de la Barajul celor Trei Defileuri, au creat

agitație și teamă referitor la transformările uriașe ce vor avea loc, la implicațiile și
consecințele acestora în viața turistică. Contrar așteptărilor, interesul turiștilor a
crescut, turismul fiind un element favorizat! În primul rând croazierele sunt mult
mai sigure, stâncile periculoase din albia fluviului sunt acum la mari adâncimi, iar
râurile laterale colectate de Yangtze sunt și ele navigabile, ca urmare a creșterii
nivelului apei și deci, deschise turismului. Autoritățile s-au preocupat ca
majoritatea vestigiilor, sculpturilor rupestre, sau monumentelor istorice să fie
mutate în zonele înalte, neinundabile. Cele care nu au putut fi deplasate sunt acum
„muzee sub apă”. Barajul rămâne un simbol al dezvoltării multidimensionale a
statului chinez.
23
Sacralitatea locurilor este un alt atu al civilizației chineze. Tian Shan, Hua
Shan, Heng Shan Sud, Heng Shan Nord, Song Shan - sunt cei cinci munți sacri ai
țării (Fig. III-3). Celebrul geograf chinez din secolul XVI, Xu Xiake spunea despre
acest ansamblu de munți că „cine a văzut cei cinci munți sacri, nu își mai dorește să
cunoască alte vârfuri, cine a văzut Huang Shan nu mai are plăcerea de a vedea alți
munți sacri..., însă cine atinge vârful Huang Shan, nu va mai dori să atingă alte
vârfuri din lume!”.
Argumentele sale sunt solide, muntele regrupează toate particularitățile
montane, astfel că are 72 de vârfuri, altitudinea maximă este de doar 1.800 m, însă
aspectul este spectaculos, relieful este predominant abrupt, cascade înalte, stânci cu
forme stranii rezultate ale erozinii și petrografiei, izvoare cu apă termală țâșnesc
lateral, pinii centenari acoperă semeți pantele. Nori orografici capricioși apar
frecvent și, alături de ceața circulară, dau călătorilor senzația că au atins cerul. De
altfel, fenomenele meteo au o rapiditate ieșită din comun, dată de configurația
reliefului. Celebrați de poeți sau pictori renumiți, expuși în calendarele naționale,
promovați în pliantele turistice au fost clasați de U.N.E.S.C.O. în Catalogul
moștenirilor naturale și culturale ale umanității.
Figura III-3 Vârful Huang Shan

Pic Huang Shan
Potențialul turistic al acestui spațiu asiatic este greu de urmat pe parcursul

unui articol. El poate fi structurat plecând de la numeroase criterii, dar ideea de
bază rămâne însă miracolul evoluției sale la nivel continental și planetar.
4. Regiunile turistice ale Chinei

Regiunea de Nord (Câmpia Chinei de Nord cu delta fluviului Huanghe,
Podișul de Lӧess), inima Chinei istorice și a civilizației chineze, cu numeroase
edificii și locuri cu importanță cultural-istorică, de mare interes: Marele Zid
(Changcheng - cea mai grandioasă construcție umană, lucrată de-a lungul mai
24
multor dinastii, în lungime de 6.430km ), Marele Canal (între Beijing și Hangzhou,
1.600 km).
Figura IV-1 Evoluții urbane noi în Zhongguancun Haidian District, Beijing

Nouveaux développements urbains dans le district de Zhongguancun Haidian, Pékin
Figura IV-2 Beijing. Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Vară 2008

Pékin. Cérémonie d'ouverture des Jeux olympiques d'été de 2008
Centrele turistice Beijing, capitala țării din 1271, un microcosmos al Chinei

de azi cu câteva puncte turistice de marcă – Orașul Interzis (Zijin Cheng –
desfășurat pe o suprafață de 32 ha, construit pentru împărații dinastiilor Ming și
Qing, reprezintă una dintre cele mai atrăgătoare și mai grandioase comori ale
Chinei), Piața Tiannmen, Palatul de Vară, Templul Paradisului, Templul Confucius,
Pavilionul celor cinci dragoni, Marele Teatru Național cu o construcție
25
supermodernistă din titan și sticlă, Muzeul Național Chinez, parcurile Beihai și
Jingshan; Tianjin (port maritim); Chengde; Jinan (orașul izvoarelor termale, Muntele
celor 1000 de Buddha); Qufu cu Palatul lui Confucius; Datong și grotele Yungang;
Luoyang, pe Fluviul Galben și Peșterile Longmenetc [5].
Regiunea de Nord-Est cu centre și atracții turistice mai importante la

Shenyang (fosta capitală a dinastiei Qing cu Palatul Imperial); Dalian (stațiune
balneară); Harbin cu Expoziția Lampioanelor de Gheață; Jilin; Valea Bingyu sau lacul
vulcanic Tianchi (Lacul Paradisului) [5].
Figura IV-3 Shanghai – cartierul Pudong (în prim plan)

Shanghai – district de Pudong (au premier plan)
Sursa: Haoyihaoyihaoyi, 2016 [6]
Figura IV-4 Vedere panoramică asupra metropolei Chongqing – capitală a

turismului de croazieră pe fluviul Yangtze
Vue panoramique de la métropole de Chongqing - capitale du tourisme de croisière
sur le fleuve Yangtsé
Sursa:www.travelchinaguide.com [4]
26
Figura IV-5 Cultura orezului pe versanți terasați în districtul Yuanyang,
Provincia Yunnan
Culture du riz sur les terrasses de pente dans le district de Yuanyang,
Province du Yunnan
Sursa: www.peace-on-earth.org/ [7]
Regiunea de Sud-Vest cuprinde ca atracții turistice: Yangshuo și

împrejurimile sale cu cele mai frumoase stânci calcaroase din China care domină
valea râului Li; Guilin, un etalon pentru frumusețea naturală; centrul Dali și Lacul
Erhai unde se practică pescuitul cu cormorani; orașul Kunming și Pădurea de Piatră
(principala atracție din provincia Yunnan).
Regiunea de Vest se suprapune arealului montan Himalaya-Tibet, unde se

detașează ca centre turistice importante Lhasa – capitala sacră a Tibetului (Palatul
Potala, Templul Jokhang, Chengdu (capitala provinciei Sichuan); Xining; Leshan cu
statuia lui Buddha (71 m înălțime) și Muntele Emeishan, unul dintre cei patru
munți budiști sacri ai Chinei [5].
Noile orașe de destinație turistică emergente din China Centrală și de Vest,
precum Lijiang, Lhasa, Dali și altele, au devenit treptat foarte populare. Acest lucru
se poate datora construcției în ultimele decenii de rețele feroviare de mare viteză și
aeroporturi în regiunile mai izolate ale Chinei, care îmbunătățesc accesibilitatea
acestor orașe pentru turiștii străini [8].
Alte destinații turistice importante pentru turismul itinerant cu valențe
culturale, științifice, cură heliomarină sau shopping mai sunt: Hong-Kong și
Macao, unde farmecul colonial (britanic și portughez) și cel istoric se combină
armonios cu modernismul total, dar și insula Taiwan (muntoasă și acoperită de
păduri tropicale, centru important Taipei).
Pentru a explora caracteristicile spațiale ale fluxurilor turistice din China,
modelele spațiale ale mișcării turistice și orașele ca destinații turistice, Qin Jing și
colab. (2019) au analizat fotografiile geoetichetate pentru o perioadă de 7 ani (2011-
27
2017), utilizând tehnici moderne de investigare [8]. Rezultatele studiului prezintă
următoarele trei concluzii mai importante:
- cel mai puternic flux de turiști este între Beijing și Shanghai. Aceste două
orașe, împreună cu Xi’an și Guiling, formează un „dublu triunghi”;
- călătoriile dintre noile orașe de destinație turistică emergente din centrul
și vestul Chinei au devenit treptat itinerarii selectate frecvent;
- în funcție de intensitatea fluxului, se disting nouă destinații turistice
principale: Beijing, Shanghai, Xi’an, Guangzhou, Guilin, Shenzhen,
Hangzhou, Suzhou, Chengdu (Tabelul IV-1).
Mai mult, înțelegerea fluxului de turiști străini este de o importanță
deosebită în îmbunătățirea managementului turistic, a planificării și a
comercializării pachetelor turistice ale agențiilor și touroperatorilor chinezi sau ale
departamentelor administrative naționale și locale [3].
Destinațiile turistice cu cel mai mare număr de fotografii geoetichetate
realizate în perioada 2011-2017 (și deci cele mai vizitate) sunt distribuite în trei
mari regiuni, respectiv Regiunea Beijing-Tianjin-Hebei (unde se află Beijingul,
centrul urban regional polarizator), Zona Deltei Fluviului Yangtze (unde Shanghai,
Suzhou și Hangzhou sunt orașe de rang regional) și Zona Deltei Râului Pearl (unde
se grupează orașele centrale din regiunea Guangzhou și Shenzhen) – Fig. IV-6.
Figura IV-6 Distribuția spațială a celor mai vizitate destinații turistice din China
pe baza fotografiilor geoetichetate realizate în perioada 2011-2017
Répartition spatiale des destinations touristiques les plus visitées en Chine
sur la base de photos géolocalisées prises de 2011 à 2017
Sursa: Qin, Jing; Song, Ci; Tang, Mingdi; Zhang, Youyin; Wang, Jinwei (2019) [8]
28
Aceste regiuni dețin centre economice importante și constituie nucleul
moștenirii culturale al Chinei. Regiunile secundare sunt concentrate, în principal,
pe orașele Xi’an și Chengdu. Mai mult, concentrații mai mici se regăsesc și în jurul
Guilin (Regiunea Autonomă Guangxi Zhuang), Lijiang (provincia Yunnan), Lhasa
(Regiunea Autonomă Tibet) și Dalian (provincia Liaoning). Aceste observații arată
clar că turiștii străini caută tot mai mult peisajele naturale unice ale Chinei,
patrimoniul cultural și centrele de dezvoltare economică (Qin Jing și colab., 2019).
Diferitele rute alese de turiști conduc la structurarea fluxurilor turistice (Fig.
IV-7).
Figura IV-7 Structura spațială generală a fluxurilor turistice în China (2017)

Structure spatiale générale des flux touristiques en Chine (2017)
Sursa: Qin, Jing; Song, Ci; Tang, Mingdi; Zhang, Youyin; Wang, Jinwei (2019) [8]
Circulația turistică foarte activă în Marea Câmpie Chineză absoarbe peste

85% din numărul turiștilor datorită în primul rând prezenței celor două importante
coridoare fluviale (Huang He și Yangtze), precum și centrelor turistice de
importanță regională Beijing, Shanghai, Tianjin și Nanjing [9]. Formele de turism
mai bine reprezentate în regiune sunt: turismul itinerant cu valențe culturale,
științifice, turismul de odihnă, recreere și de cură balneară pe plajele largi și
nisipoase din zona litorală a Golfului Bohai și a Mării Galbene [10].
Conexiunile majore ale fluxurilor dintre nodurile turistice constituie
principalele caracteristici spațiale ale rețelei de fluxuri turistice.
Primele 20 de orașe cele mai vizitate din China și nivelele lor de popularitate
sunt prezentate în Tabelul IV-1.
29
Tabelul nr. IV-1
Cele mai vizitate destinații turistice din China și nivelul lor de popularitate
Les destinations touristiques les plus visitées en Chine et leur niveau de popularité
Nivel
Nr.crt. Destinația turistică Procent (%)
popularitate
1 Beijing 38,26
I
2 Shanghai 31,41
3 Xi’an 7.39
4 Guangzhou 7,04
5 Guilin 6,17
6 Shenzhen 5,87 II
7 Hangzhou 5,38
8 Suzhou 5,00
9 Chengdu 4,81
10 Lijiang 3,02
11 Lhasa 2,83
12 Chongqing 2,61
13 Nanjing 2,53
14 Kunming 2,45
15 Xiamen 2,15
16 Prefectura Autonomă Dali Bai 2,04 III
Prefectura Autonomă Tibetană
17 1,93
Ngawa și Qiang
Prefectura Autonomă Tibetană
18 1,74
Diqing
19 Fuzhou 1,60
20 Wuhan 1,60
Sursa: Qin, Jing; Song, Ci; Tang, Mingdi; Zhang, Youyin; Wang, Jinwei (2019)[8]
5. Turismul – rol vital în economia națională

Turismul este un sector cu o creștere vizibilă în economia Chinei, ajungând
să reprezinte o parte considerabilă la realizarea PIB. Astfel, contribuția totală medie
la PIB în perioada 2000-2016 a fost de 8,48% [11]. În anul 2009, Consiliul de Stat a
emis Documentul 2009-41, care a prezentat concluziile guvernului general, unul
dintre pilonii strategici ai economiei naționale. În 2012, industria turistică a
reprezentat în mod direct aproape 4% din PIB, iar Administrația Națională a
Turismului din China (CNTA) se aștepta ca aceasta să atingă 4,5% în 2015.
Ponderea exporturilor de servicii internaționale în turism a fost de 26% [11].
Turismul receptor în China a avut o creștere redusă de la criza financiară
globală din 2008-2009. În 2012, țara a primit 132,4 milioane de vizitatori - o creștere
medie anuală de 0,8% din 2008 (130 de milioane de vizitatori).
30
Veniturile din exporturi din turism în 2012 au fost de 50 miliarde USD. Cu
toate acestea, turismul emitent chinez a crescut rapid și, în 2012, a existat un deficit
în balanța turistică comercială de 51,9 miliarde USD.
Turismul intern este, cu toate acestea, de departe cea mai mare piață pentru
industria turismului din China. În 2012, piața internă a ajuns la 2,96 miliarde de
vizite, cu o rată de creștere anuală de peste 12%. Piața internă a generat venituri de
2270,6 miliarde CNY, reprezentând 87,6% din veniturile totale ale pieței interne din
turism.
China este, de departe, țara cu cea mai spectaculoasă creștere a numărului
de turiști receptați. Astfel, la nivelul anului 2017, China a atras, comparativ cu anul
2000, un număr dublu de vizitatori din toate colțurile lumii (Tabelul V-2) [5].
Tabelul nr. V-1

China. Evoluția numărului turiștilor nonrezidenți și a veniturilor
încasate din turismul internațional, în perioada 1995-2017
Chine. Evolution du nombre de touristes non résidents et des revenus
recueillies auprès du tourisme international, entre 1995 et 2017
Volumul încasărilor
Nr. Număr turiști Cheltuieli medii /turist
Anul din turismul
crt. nonrezidenți nonrezident (US$)
internațional (US$)
1 1995 20 034 000 8 730 000 000 435,7
2 2000 31 229 000 17 318 000 000 554,5
3 2005 46 809 000 29 296 000 000 625,8
4 2010 55 664 000 45 814 000 000 823,0
5 2017 60 740 000 32 167 000 000 529,5
Sursa: World-Statistics.org, 2019 [12]
Astfel, China a devenit una dintre țările cu un turism foarte dezvoltat: locul
patru pe glob la numărul de vizitatori (turismul receptiv) după Franța, S.U.A. și
Spania, devansând țări cu tradiții în domeniu, precum Italia sau Marea Britanie [9].
Veniturile încasate din turismul internațional au crescut și ele de la 17,3
miliarde USD în anul 2000 la 45 miliarde USD în 2010 (cu un aport important adus
de Expoziția universală Expo Shanghai), respectiv la 40 miliarde în 2018 [12].
Ca o concluzie, China a fost, este și va rămâne o destinație turistică
internațională de mare succes.
Bibliografie
1. Hairui,L.; Shun, C. (1998). Que sais-je sur la Chine?-Le tourisme en Chine- Sur la
route du reve. Beijing, China: Editura China Intercontinental Press, pp. 17-38,
pp.76-102
2. ***2014. China, in OECD Tourism Trends and Policies, OECD Publishin,
http://dx.doi.org/10.1787/tour-2014-44-en.
3. National Bureau of Statistics of People's Republic of China, 2019.
31
4. www.travelchinaguide.com
5. Nedelcu, A. 2015. Geografia turismului. București, România: Editura
Universitară, pp. 82-121.
6. Wikipedia - Haoyihaoyihaoyi, 2016.
7. www.peace-on-earth.org/
8. Qin, J.; Song, C.; Tang, M.; Zhang, Y.; Wang, J.. 2019, Exploring the Spatial
Characteristics of Inbound Tourist Flows in China Using Geotagged
Photos, Sustainability 11, no. 20: 5822.
9. Nedelcu, A.; Marin, I.; Marin, M.; Vijulie, I.; & Stumbea, L. Geografie mondială
–natură, om, economie. București, România: Editura Universitară.
10. Cocean, P.; Vlăsceanu, Gh.; Negoescu, B. 2005. Geografia generală a turismului.
București, România: Editura Meteor Press.
11. *** 2017, Tourism Statistics Yearbook, China National Tourism Administartion,
Beijing.
12. World-Statistics.org, 2019.
32
GRAND TOUR EN EUROPE: FLORENȚA
Leliana BENEA
Liceul Tehnologic Administrativ și de Servicii „Victor Slăvescu” din Ploiești, județul Prahova
leliana.benea@yahoo.com
Abstract: Grand Tour in Europe: Florence. In a world witnessing an ever-increasing range

of challenges and developments, the educational system has to constantly adapt its response
and evolve, so as to shape a European conscience for students, to promote tolerance and
respect for diversity. This article addresses the role geography can play in this process,
while also presenting a case study of a transdisciplinary teacher training program in
Florence, Italy, a story of both professional and personal growth.
Cuvinte cheie: formarea profesorilor, învățare continuă, Florența.

Key words: teacher training, lifelong learning, Florence.
1. Introducere
În condițiile libertății de expresie, ale democratizării vieții sociale și ale
liberei circulații, educației îi revin sarcini inedite și dificile, iar pentru noi,
profesorii, este foarte important să ținem pasul cu vremurile în care trăim și să ne
păstrăm mintea deschisă, în ciuda anilor ce trec. Societatea noastră devine din ce în
ce mai complexă. Migrația, multiplicarea contactelor și dispariția frontierelor sunt
realități evidente. Diversitatea este o caracteristică a vieții cotidiene; ea nu poate fi
eliminată și nici nu este de dorit să se întâmple așa. O provocare importantă
derivată din această realitate ține de modul concret în care școala face față
diversității. Educația interculturală reprezintă o educație a relațiilor interpersonale
care implică membri ai unor culturi diferite, al căror obiectiv fundamental este
creșterea eficienței relațiilor interumane și mărirea gradului de deschidere și
toleranță, de acceptare a celuilalt.
Menirea școlii de astăzi este de a le forma elevilor o conștiință europeană, de
a le cultiva respectul pentru diversitatea culturală a lumii, toleranța față de opiniile
diferite și respectul față de calitatea lucrului bine făcut.
2. Rolul geografiei în “spectaculum mundi“

Legătura geografiei cu educația pentru pluralitate culturală este evidentă.
Cunoașterea unor locuri noi și compararea unor civilizații, înțelegerea aprofundată
a conceptelor legate de diversitatea spirituală și culturală constituie, fără îndoială,
obiective importante pentru orice profesor de geografie.
33
„Prin referirea inevitabilă la alte zone, populații și comunități, geografia este un
teren foarte generos în ceea ce privește valorificările interculturale, pentru cunoașterea
diferitelor spații și culturi, pentru traversarea granițelor, pentru descoperire” [1] (p. 113).
Cerințele noului secol au ridicat peste tot în lume întrebări precum: “până
când” și “prin ce metode învățăm”? Răspunsul pare să fie unanim: învățăm
permanent pentru o mai bună adaptare la cerințele profesionale, sociale,
economice și informaționale mereu în schimbare. Educația pe tot parcursul vieții a
devenit o prioritate a sistemelor de învățământ la nivel internațional. Chiar dacă
rolul educației formale rămâne esențial, învățarea permanentă, împreună cu
educația nonformală, vin să personalizeze și să dezvolte aptitudini cât mai aproape
de cerințele societății, dar și priceperea și sufletul celui care învață.
Participarea profesorilor la diferite cursuri de formare în străinătate poate
constitui o premisă și un prim pas în concretizarea educației interculturale [2]. În
acest sens, activitățile realizate într-un mediu interacțional, prin punerea alături a
purtătorilor unor expresii culturale diferite, pot constitui experiențe de viață
interesante, care îmbogățesc sufletește pe oricine. Un grup pluricultural aflat într-o
țară străină poate fi comparat cu un mic spectacol al lumii, componenții putând fi
în același timp actori și spectatori [3].
3. Cursul de formare “Europa: mitologie, modernitate și multiculturalism”

Acest curs de formare, pe care l-am urmat la Florența, în cursul lunii martie
2019, prin programul Erasmus Plus (Erasmus+), a avut următoarele obiective:
• achiziția, în timpul unei săptămâni de studiu și experimente, a unei
metode educative eficiente, cercetare-acțiune-formare, în cadrul tradiției
europene a Marii Călătorii;
• transformarea călătoriei fizice în una intelectuală și afectivă pentru a
povesti, cu ajutorul imaginilor și al textelor, o tulburătoare experiență
“transversală” în locuri cruciale ale omenirii;
• creșterea nivelului competențelor de structurare a unui proiect
transdisciplinar;
• aprofundarea cunoștințelor despre rădăcinile culturale ale Europei și
patrimoniul său cultural și natural;
• îmbunătățirea cunoștințelor de limbă franceză.
Organizat de către Associazione Laboratorio del cittadino ONLUS din
Castiglione del Lago, Italia, cursul a reunit participanți din România, Franța, Italia,
Spania, Ungaria și Polonia.
Metodologia de lucru a inclus:
• alternarea lectoratelor cu vizite la muzee, biserici și grădini, precum și
seminarii și activități practice;
• confruntarea cu natura și cultura locurilor, observarea peisajelor, a
modului de abordare a protecției mediului și a dezvoltării durabile;
• lucrul în echipă;
• producerea de documente scrise, literare și artistice;
• elaborarea unui jurnal de călătorie care a surprins momentele importante
ale cursului.
34
Desfășurat în muzee, săli de expoziții, centre culturale, în biserici
reprezentative pentru evoluția culturii europene și chiar pe străzi, cursul a avut un
program solicitant și antrenant în același timp.
Florența este situată pe râul Arno și are origini etrusce, fiind în același timp
capitala regiunii italiene Toscana și a provinciei omonime (Fig. III-1). Este cel mai
populat oraș din această regiune, având 367.569 de locuitori (1.500.000 zona
metropolitană).
Orașul este cunoscut pentru istoria și importanța sa în Evul Mediu și în
perioada Renașterii, în special pentru artă și arhitectură. A fost condus, timp de
câteva sute de ani, de puternica familie Medici. În perioada medievală a fost un
oraș foarte bogat, iar în secolul al XIX-lea a fost, pentru o scurtă perioadă, capitala
regatului italian. Este un important centru comercial și financiar medieval
european și unul dintre cele mai bogate orașe vechi. Centrul istoric din Florența
atrage anual milioane de turiști și a fost declarat Patrimoniul Mondial de către
UNESCO, în 1982.
Figura III-1 Florența și Dealurile Toscanei pe fundal

Florence and Tuscany Hills in the background
Sursa: www.Travel Tailor.com [4]
Considerat ca fiind unul dintre cele mai frumoase orașe din lume, are și
acum un impact major asupra muzicii, arhitecturii, educației, gastronomiei, modei,
filozofiei, științei și religiei europene. Centrul istoric din Florența conține
numeroase piețe elegante, academii, parcuri, grădini, biserici, mănăstiri și muzee.
Orașul are o gamă largă de colecții de artă, în special cele găzduite de Palatul Pitti
și Galeriile Uffizi (care primesc aproximativ 1,6 milioane de turiști pe an).
Este singurul oraș din lume care și-a păstrat caracteristicile renascentiste și
este considerat de mulți ca fiind capitala artei în Italia. Câteva dintre cele mai mari
muzee ale lumii se află la Florența.
Domul din Florența sau Catedrala Santa Maria del Fiore și Piața Domului
(Fig. III-2) se află în partea de nord a fluviului Arno, ce străbate orașul de la est la
35
vest, și reprezintă miezul centrului istoric al Florenței și punctul de plecare în
explorarea frumuseților medievale și renascentiste ale orașului care a revoluționat
cultura occidentală.
Figura III-2 Domul din Florența Figura III-3 Macheta cupolei

Florence Dome The Dome model
Sursa: Benea Leliana, 2019
Domul este fără îndoială unul dintre cele mai frumoase monumente din
Italia, o construcție armoniosă cu bogate ornamente în piatră și a cărei cupolă
domină panorama Cetații Renașterii, străbatută de străduțe medievale mereu pline
de turiști uimiți de frumusețea și densitatea operelor de artă din Florența.
Construirea Domului a durat 140 de ani, dar fațada actuală a apărut abia în 1887 și
este opera arhitectului Emilio de Fabris.
În arhitectura Domului predomină stilul gotic, iar fațada cu ornamente
bogate și viu colorată contrastează puternic cu interiorul auster al catedralei, în
care vizitatorul poate admira capodopere ale unora dintre cei mai mari artiști ai
epocii – fresce pictate de Vasari, Paolo Uccello și Andrea del Castagno. Cupola
Domului din Florența (Fig. III-3), capodopera arhitecturală și inginerească a lui
Brunelleschi, reprezintă un punct de referință în istoria arhitecturii și a fost sursa
de inspirație pentru Michelangelo când a proiectat cupola Bazilicii Sfântul Petru
din Roma.
Complexul cuprinde și faimoasa clădire (Fig. III-4) cunoscută sub numele de
Battistero di San Giovanni (Baptisteriul Sf. Ioan Botezătorul), considerată cea mai
veche clădire a Florenței.
Datând din perioada creștină timpurie, Baptisteriul are o formă octogonală.
Acesta este acoperit atât în interior, cât și la exterior cu splendide decoruri
medievale și renascentiste, inclusiv celebrele uși de bronz ale lui Lorenzo Ghiberti,
numite “Porțile Paradisului” (Fig. III-5).
36
Figura III-4 Baptisteriul Sf. Ioan Botezătorul
Baptistery of St. John the Baptist
Figura III-5 “Porțile Paradisului”

Gates of Paradise
Galeria Uffizi (Fig. III-6) este cel mai cunoscut muzeu situat în apropiere de
Piazza della Signoria din Centrul Istoric al Florenței. Colecția sa de pictură
renascentistă, găzduită de un palat din secolul al XVI-lea, este cu adevărat
deosebită și conține lucrări ale celor mai celebri pictori ai epocii, inclusiv
37
Michelangelo, Leonardo da Vinci și Botticelli. Este cel mai vechi muzeu din Europa
și deține cea mai mare pinacotecă renascentistă.
Figura III-6 Galeria Uffizi

Uffizi Gallery
La Galleria dell’Accademia se află, printre alte creații celebre, David al lui

Michelangelo (Fig. III-7) despre care se spune că este cea mai cunoscută și cea mai
apreciată sculptură din lume și vâzând-o de aproape rămâi, cu adevărat, împietrit
de geniul lui Michelangelo.
Figura III-7 La Galleria dell’Accademia

The Galleria dell’Accademia
Sursa: wikipedia.org [5]
Pitti (Fig. III-8) este un vast palat renascentist, devenit reședința principală a
familiei Medici în anul 1549. Palatul și conținutul său au fost donate poporului
italian de către regele Victor Emmanuel al III-lea în 1919, devenind una dintre cele
mai mari galerii de artă din Italia. În spatele Palatului, pe o suprafață de peste
45.000 metri pătrați, se întind Grădinile Boboli (Fig. III-9), un adevărat muzeu în
38
aer liber. Un patrimoniu botanic rar se contopește cu o abundență de capodopere
sculpturale. Create de Niccolo Tribolo începând cu anul 1550 pentru Casimo I de
Medici, grădinile au fost deschise publicului în anul 1766.
Figura III-8 Palatul Pitti Figura III-9 Grădinile Boboli

Pitti Palace Boboli Gardens
Muzeul Galileo Galilei ocupă două etaje ale Palazzo Castellani, aflat în
apropiere de Galeriile Uffizi. Muzeul spune istoria activității științifice din Florența
și Toscana, centrată pe figura emblematică a lui Galileo și găzduiește singurele
instrumente proiectate și construite de Galileo însuși. Colecțiile Medici ne prezintă
nivelul științelor în Toscana secolelor XV-XVII, în timp ce instrumentele și
aparatele experimentale dobândite de Casa de Lorena în secolele al XVIII-lea și al
XIX-lea reflectă puternicul stimul oferit de descoperirile lui Galileo pentru
dezvoltarea științelor fizice și matematice din epoca modernă.
Un loc drag sufletului meu este Piața Michelangelo (Fig. III-10), situată în
vârful unui deal deasupra cartierului Oltrarno, pe malul sudic al râului Arno. Piața
a fost construită la sfârșitul secolului XIX și este dedicată marelui sculptor
renascentist Michelangelo Buonarroti, drept pentru care aici pot fi admirate câteva
copii ale unora dintre lucrările sale.
Figura III-10 Piața Michelangelo Figura III-11 Vedere panoramică

Michelangelo Square Panoramic view
39
La mai bine de 400 de ani după moartea artistului, prezența lui încă învăluie
acest oraș din inima Italiei. De aici se poate surprinde întreaga panoramă a zonei
(Fig. III-11), care cuprinde Domul, Palatul Vechi, Palatul Bargello și clopotnița
octogonală a Fiorentinei Badia sau frumoasele poduri pe care le etalează orașul.
Ponte Vechio (Fig. III-12) este poate cel mai aglomerat punct din oraș. Lume
din toate colțurile pământului, muzicieni de ocazie, pictori, cumpărători, turiști,
etc. După un prim rând de buticuri pe ambele laturi, în mijlocul podului se află o
deschidere destul de largă, cu priveliști spre ambele părți. După care, magazinele
cu bijuterii continuă de-o parte și alta, până la ieșirea spre Palazzo Pitti. Deasupra
magazinelor se află Coridorul Vasari, un pasaj acoperit, ce face legătura directă
între Palazzo Vechio, prin Uffizi și fosta reședință a Ducilor de Toscana, Palazzo
Pitti. Ponte Vechio se sprijină pe o fundație puternică din stâlpi de piatră, formând
trei deschideri largi de la un capăt la altul al podului. Așa cum se vede azi,
construcția datează din 1345.
Figura III-12 Ponte Vechio

The Old Bridge
Figura III-13 Biblioteca Laurenţiană

The Laurentian Library
40
Biblioteca Laurențiană (Biblioteca Medicea Laurenziana) (Fig. III-13) a fost
construită în mănăstirea Medicean Basilica di San Lorenzo di Firenze sub
patronajul papei de Medici, Clement al VII-lea, Biblioteca este renumită pentru
arhitectura proiectată și construită, parțial, de Michelangelo. Remarcabile sunt
distribuția admirabilă a ferestrelor, construcția plafonului și intrarea în vestibul.
Îndrazneala și harul lui Michelangelo sunt prezente atât în clădirea văzută ca un
întreg, cât și în fiecare element: cornișe, scările comode, nișele pentru statui și
modul fantezist în care au fost împărțite interioarele.
Muzeul Catedralei (Museo dell’Opera del Duomo/Museo di Santa Maria del
Fiore) este muzeul cu poziția cea mai centrală în Florența (Fig. III-14 și Fig. III-15),
în comparație cu alte edificii asemănătoare, și este imposibil de omis întrucât este
un autentic depozitar al operelor de artă moștenite din timpul Renașterii.
Figura III-14 Muzeul Catedralei – Figura III-15 Altarul de Argint

fațada The Silvert Altar
The Museo dell'Opera del Duomo
A fost fondat în 1891 pe locul unei clădiri din secolul al XV-lea, atelier
pentru artiștii ce lucrau acolo în vederea înfrumusețării Catedralei și a structurilor
religioase conexe. Contribuția lui Michelangelo este completată de lucrări ce
aparțin lui Donatello, Giotto, Andrea Pisano, Luca della Robbia, Alberto Arnoldi și
Brunelleschi. Pe lângă sculpturi, muzeul se mândrește și cu expunerea, în
așa-numita Sala dell’Altare (Sala Altarului), a unora dintre cele mai excelente
broderii și panouri lucrate la mână făcute din mătase și aur, și care redau diverse
scene din scripturi.
Concluzii
Florența este o bijuterie șlefuită de nume mari: Brunelleschi, Botticelli,
Verrocchio, Michelangelo, Raphael, Tițian, Galileo Galilei, Dante, Caterina de
Medici etc. E greu să descriu în cuvinte puterea de seducție a acestui leagăn al
Renașterii, felul în care te învăluie și te poartă pe străduțele-i cochete și romantice,
acolo unde fiecare zid, fiecare cărămidă stă să spună o poveste. Cine a văzut odată
Florența rămâne sigur cu dorința de a reveni și cu speranța că va regăsi într-o bună
zi acest oraș al pasiunilor și al frumosului dus la extrem.
41
Bibliografie
1. Nedelcu A., (2008). Fundamentele educației interculturale, Iași, România:

Editura Polirom, p. 113.
2. Cucoș C., (2000). Educația. Dimensiuni culturale și interculturale, Iași, România:
Editura Polirom, pp. 136-139.
3. Marchant, E.C., (1967). Geography Teaching and the Revision of Geography.
Textbooks and atlases, Council of Europe, Strasbourg, p. 100.
4. http://www.traveltailor.ro/wp-content/uploads/2017/12/Florenta-min-1.jpg
5. https://en.wikipedia.org/wiki/Galleria_dell%27Accademia#/media/File:Davi
d_by_Michelangelo_in_The_Gallery_of_the_Accademia_di_Belle_Arti.jpg
42
ÎNVĂȚAREA EFICIENTĂ – VECTOR CURRICULAR AL
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ȘCOLAR. APLICAȚII LA LECȚIILE DE
GEOGRAFIE
Serafima ROȘCOVAN
Institutul de Științe ale Educației, Chișinău, Republica Moldova

serafima.44@mail.ru
Abstract: Efficient learning - curriculum department. Applications to geographical lessons.

In postmodern education learning is not a simple problem of the knowledge assimilation. It
is a reflective process of the relations and permanent personal transformation. Effective
learning is a process which supposes qualitative changes of mental and physical life of a
person. Actually, the didactics of teaching demands the feedback in which a teacher becomes
an adviser of pupils’ creative learning. A teacher maintains pupils to be able to observe,
compare, analyze, implement, deduce, synthesize with the purpose of effective qualitative
learning.
Cuvinte cheie: didactica postmodernă, învățare eficientă, învățare creativă, învățare

calitativă.
Key words: postmodern didactics, efficient learning, creative learning, qualitative learning.
1. Introducere
În perioada actuală, numită și epoca informatizării, învățarea eficientă
devine o componentă esențială a vieții școlare și profesionale de succes. Scopul
principal al instituțiilor preuniversitare de învățământ este de a-i învăța pe elevi să
învețe, de a le facilita dobândirea unor cunoștințe, priceperi și deprinderi,
aptitudini și comportamente etc., considerate necesare și utile pentru formarea
personalității, pentru adaptarea la cerințele vieții sociale.
Învățarea eficientă școlară poate fi definită ca o transformare de
comportament, o achiziție de noi cunoștințe, deprinderi și aptitudini. În cadrul
unui sistem de învățământ, învățarea eficientă presupune implicarea și
participarea conștientă a elevilor în procesul de formare a personalității. A învăța
conținuturile curriculare, înseamnă a le interpreta, a le transpune în sisteme proprii
de cunoaștere, a stabili permanent legături între experiențele anterioare și cele noi,
între cunoștințe și aplicabilitatea lor.
Învățarea eficientă are trei caracteristici importante: este activă, este orientată
către scop, duce la rezultate măsurabile. Instrumentele învățării eficiente sunt gândirea
critică și strategiile metacognitive. Realizarea cu succes a învățării eficiente duce cu
siguranță la formarea și dezvoltarea competențelor curriculare.
43
2. Delimitări conceptuale
În educația postmodernă, învățarea nu este o simplă problemă de asimilare
a cunoștințelor, a situațiilor standard, ci este un proces de cunoaștere, de reflectare
a realității și de transformare personală permanentă. Învățarea a devenit un proces care
presupune transformări calitative ale organizării vieții psihice a individului.
Psihologul A.N. Leontiev (1975) definește învățarea drept „procesul dobândirii
experienței individuale de comportare”. A. Clausse (1967) susține că învățarea este „o
modificare în comportament, realizată prin soluționarea unei probleme care pune individul
în relație cu mediul”, iar psihologul R. Gagne (1975) susține că învățarea reprezintă
„acea modificare a dispoziției sau a capacității umane, care poate fi menținută și care nu
poate fi atribuită procesului de creștere”. O definiție a învățării, utilizată în domeniul
științelor educației, aparține lui M. Ionescu (2003) „învățarea școlară este înțeleasă ca
activitate intelectuală și fizică desfășurată în mod sistematic în vederea însușirii unor
informații și formării de abilități necesare dezvoltării continue a personalității”. După M.
Ionescu „învățarea școlară este proces de achiziție mnezică, de asimilare activă și
interactivă de informații, de formare de operații intelectuale, de strategii cognitive, de
abilități (priceperi și deprinderi) intelectuale și practice/motorii, de atitudine”. M.E.
Dulamă (2011) menționează „învățarea este un proces activ și creator, conștient sau
inconștient, de adaptare la mediul natural și social”.
În sensul cel mai larg, învățarea este un „proces al cărui rezultat constă într-o
schimbare comportamentală produsă pe calea uneia din formele de obținere a experienței
noi-exersare, observare, în schimbări durabile de toate tipurile care au avut loc în
comportamentul vizibil sau invizibil” (I. Neacșu, 1990).
Lucian Ciolan (2019), decan al Facultății de Psihologie și Științele Educației
din Universitatea București menționează „învățarea nu este un proces prin care
transferăm un bagaj de cunoștințe dintr-o parte în alta, ci, dacă o privim la beneficiar, acolo
unde trebuie să se întâmple, e un proces de transformare. E un proces de schimbare din ceva
în altceva. Și procesul acesta cere timp, cere resurse, cere răbdare, cere metodă, de aceea
lucrurile trebuie luate în serios când vine vorba de învățare”.
Din studiul teoretic de mai sus este necesar să tragem concluzia, că învățarea
eficientă nu este numai o acumulare de cunoștințe, ea transformă gândirea,
acțiunea, emoțiile și comportamentul elevului, integrează cele trei niveluri: cognitiv,
emoțional și social.
3. Repere metodologice
Dezvoltarea capacităților de învățare în prezent este sarcina primordială a
politicii educaționale: cei ce studiază trebuie învățați cum să învețe, trebuie pregătiți
pentru a putea și a dori să învețe. Actual didactica predării cere înlocuită cu cea a
învățării, în care profesorul devine facilitator și consilier al învățării elevilor. În
vocabularul practicienilor, se folosește frecvent expresia: „mai multă învățare – mai
puțină predare” etc. Acest fapt demonstrează elocvent tendința facilitării învățării.
Învățarea poate fi:
• informativă, când are loc reținerea și stocarea de către elev a unui
conținut informațional;
44
• formativă, când are loc formarea personală, dezvoltarea sistemului
cognitiv-operațional al elevului, modul în care individul operează cu
informațiile respective, și le aplică ulterior în practică.
În procesul învățării formative, elevul parcurge mai multe etape:
• perceperea materialului de studiu;
• analiza, sinteza, înțelegerea informațiilor;
• fixarea în memorie a informației;
• aplicarea cunoștințelor în practică.
Pentru eficiența învățării este decisivă organizarea conținuturilor de învățare
pe baza logicii didactice.
Profesorul este acel care: mediază învățarea, stabilește obiectivele,
actualizează noul conținut de învățare; prezintă date, fapte, exemple, evenimente,
procese, fenomene, modele etc.; acordă sprijin elevilor pentru a putea observa,
compara, aplica, analiza, deduce, sintetiza; împreună cu elevii fixează
raționamentele în noțiuni, termeni, concepte; operaționalizează cunoștințele
elevilor prin rezolvarea de exerciții și probleme aplicative, sarcini practice.
Important este ca profesorul să țină cont de stilul dominant de învățare al
fiecărui elev, să fie aplicate metode participative, interactive, metode ce țin de
învățarea autonomă, inovativă, anticipativă ș.a. Să formeze elevilor și alte stiluri de
învățare, să-i învețe cum să învețe.
Cu scopul de a-i învăța pe elevi cum să învețe recomandăm cele mai eficiente
metode, cum sunt: învățarea integrală, învățarea analitică sau secvențială, metodele
RICAR și OSIOS, învățarea asistată de calculator ș.a.
Metoda învățării integrale (de sinteză) se recomandă atunci, când
materialul de învățare nu este voluminos și dificil. În așa caz, materialul trebuie
citit și repetat în întregime, deoarece eficiența învățării este mai mare. Pentru a
parcurge o învățare calitativă în cadrul acestei metode recomandăm următoarele
acțiuni:
• citirea prima dată a textului integral, pentru a înțelege bine și profund
conținutul, a desprinde esențialul. Se face o imagine de ansamblu asupra
textului. Pe parcursul lecturii, se accentuează următorii pași:
- volumul textului ce trebuie însușit;
- prezența elementelor de structurare a textului: introducere, conținut,
încheiere;
- ideea principală expusă în text; în timpul acestei lecturi, are loc
identificarea esențialului și notarea lui într-o schemă de ansamblu;
• citirea, cu maximum de atenție, a doua oară a textului, cu scopul de a
desprinde în parte sensurile esențiale ale fiecărui element structural
(introducere, temă, subtemă, alineat). Este foarte important de a înțelege,
de a pătrunde sensul separat al fiecărei părți și relația între acestea;
• citirea a treia oară a textului, cu notificarea ideilor principale, a noțiunilor
specifice, a definițiilor. De asemenea, este necesar ca elevii să elaboreze
un rezumat al textului în care să expună punctele proprii de vedere, în
așa fel, să reconstruiască cât mai complet, întregul material de studiu;
• repetarea materialului (fără a privi în text), dar neapărat după conspectul
(rezumatul) elaborat;
45
• repetarea a doua oară a materialul învățat în absența textului și a
rezumatului.
Metoda învățării analitice sau secvențiale (eșalonată). Această metodă este
folosită când materialul care trebuie învățat prezintă un grad sporit de dificultate.
Divizarea materialului are loc în unități logice de studiu și nu după numărul de
pagini. Pentru realizarea acestei metode se parcurg următorii pași pentru fiecare
secvență în parte:
- citirea integrală a secvenței pentru familiarizarea cu textul dat;
- a doua citire (aprofundare) este destinată pentru a înțelege în profunzime
conținutul;
- a treia citire este de consemnare (rezumat, conspectare);
- a patra acțiune este corelarea secvențelor analizate de text într-o schiță
logică;
- repetare.
În așa mod, are loc o învățare de profunzime și temeinică a cunoștințelor.
O altă metodă eficientă de învățare este Metoda RICAR, care provine de la
inițialele a cinci faze de studiere a unei teme științifice etc. Este o metodă utilă de
învățare, o metodă de studiu individual, aplicată în lumea întreagă de mii de elevi
și studenți, fiind considerată foarte eficientă pentru procesul de învățare.
R – răsfoirea generală, studierea alineatelor, a titlurilor, imaginilor la tema
dată;
I – întrebări, elevii pun întrebări își exprimă opiniile proprii;
C – citirea activă cu scopul de a găsi răspunsuri la întrebările formulate, reți-
nerea esențialului;
A – amintirea sau rememorarea conținutului, rezumat;
R – recapitularea, reținerea esențialului. Această metodă contribuie la însuși-
rea deprinderii de a studia eficient și rapid.
Metoda RICAR ne recomandă:
• să răsfoim și să examinăm materialul, în ansamblu, pentru a ne crea o
imagine a întregului, înainte de a începe să înțelegem părțile. Această
examinare ne permite să studiem prefața, titlurile și subtitlurile temei,
materialele grafice și cartografice din text;
• să punem o serie de întrebări cu privire la titlu, subteme, iar răspunsurile
să le găsim în rezultatul lecturii textului. Uneori, profesorul sugerează
întrebările atunci când anunță subiectul, care va fi discutat ulterior;
• să citim textul, căutând răspunsuri la unele întrebări;
• să ne amintim punctele și ideile principale ale conținutului. Se re-
comandă fixarea în memorie a ideilor principale, după fiecare subcapitol
semnificativ. Notăm punctele principale, precum și detaliile pe care le
considerăm importante. Scriem un rezumat;
• să recapitulăm, să revedem textul pentru a verifica dacă am înțeles și am
reținut esențialul. În acest scop: examinăm structura de ansamblu a temei
studiate, revedem întrebările pe care ni le-am pus inițial, recitim pe
alocuri textul, acolo unde este nevoie, pentru a verifica ceea ce ne-am
notat.
46
Un model de învățare eficientă este OSIOS, unde fiecare literă semnifică o
acțiune:
O – orientarea în tema nouă;
S – surprinderea informațiilor semnificative;
I – interpretări proprii, analize critice;
O – organizarea noilor cunoștințe;
S – schematizarea, reprezentarea grafică a cunoștințelor.
4. Aplicații practice
Prezentăm exemple de implementare a metodelor RICAR și OSIOS la lecțiile
de Geografie:
Disciplina: Geografia Continentelor și Oceanelor, clasa a VII-a

Tema: America de Nord. Poziția fizico-geografică
Profesorul Elevii
Tema: „America de Nord. Poziția fizico-

Răsfoiți paginile acestei geografică” cuprinde 4 pagini.
teme. Ce volum are Subtemele:
texul? Numiți tema și 1. Poziția fizico-geografică. Dimensiuni. Țărmuri.
R
subtemele din text. 2. Evoluția cunoașterii continentului.
Descrieți imaginile, Textul este însoțit de harta fizică a continentului și
care însoțesc textul. 7 imagini fotografice, cele mai impresionante fiind:
vederile de pe peninsulele Florida și Alaska
Întrebați, formulați
Privind harta fizică din manual aș vrea să știu:
întrebări proprii,
Cum se formează Curentul rece al Californiei și
examinând harta fizică,
Curentul Cald Alaska?
imaginile fotografice.
I De ce țărmul estic al continentului este mai articulat
Discutați cu colegii
decât cel vestic?
despre ce ați dori să
Cum s-a format Arhipelagul Canadian?
cunoașteți la această
Aș vrea să știu mai mult despre Insula Groenlanda.
temă.
Are loc citirea activă a textului.
Se identifică ideile principale:
Citiți activ textul, • continentul este scăldată de trei oceane;
identificați ideile • se extinde în emisferele nordică și vestică.
semnificative. Găsiți Punctele extreme:
răspunsurile la • este cuprins în trei zone termice;
C întrebările date de voi • țărmurile de nord și de est sunt puternic
în textul din manual, articulate. Principalele insule, peninsule,
dar și în materialele golfuri, mări, strâmtori.
auxiliare. Navigați în • factorii care contribuie la articularea țărmurilor.
internet. Se utilizează imaginile din internet despre factorii
care contribuie la dezmembrarea țărmului, despre
Insula Groenlanda.
47
Amintiți-vă ideile
Are loc repetarea, amintirea, consolidarea ideilor
A principale ale
semnificative.
conținutului.
America de Nord. Poziția fizico-geografică
Particularități
fizico- Avantaje Dezavantaje
geografice
Recapitulați cele
Valurile
însușite. Explicați
devastatoare,
avantajele și
uraganele
dezavantajele poziției
distrug
R fizico-geografice ale Relații
Continentul obiectivele
continentului America economice
este scăldat de industriale,
de Nord pentru cu toate
trei oceane. casele de locuit.
activitățile umane în continentele.
Inundațiile
acest spațiu.
catastrofale
aduc pagube
agriculturii ...
2 ? ? ?
Exemplu de învățare prin Modelul OSIOS:
Disciplina: Geografia Continentelor și Oceanelor, clasa a VII-a

Tema: America de Nord. Relieful
Profesorul Elevii
Amintiți-vă cunoștințele
voastre anterioare,
examinând Harta Tectonică
a continentului America de Elevii recapitulează materia învățată anterior
Nord. despre unitățile structurale ale continentului
O Numiți unitățile America de Nord.
structurale ale Ei identifică pe harta fizică unitățile de relief
continentului. care se suprapun.
Identificați pe harta fizică
unitățile de relief care le
corespund.
• Sunt prezente toate unitățile de relief;
Surprindeți ideile
• Relieful s-a format timp îndelungat sub
semnificative.
influența factorilor endogeni și exogeni;
S Citiți activ textul și
• Structurile de relief au dispunere
identificați ideile
meridională;
principale.
• Podișurile și platourile (500-1.500 m) sau
48
format la contactul dintre regiunile
muntoase și cele de câmpie.
• Relieful continentului este spectaculos cu
munți, podișuri și câmpii. În munți este
frecvent seismul și vulcanismul.
• Munții Cordilieri sunt înalți cu vârfuri
Interpretați textul,
acoperite de ghețari, surse pentru multe ape
I utilizând cuvintele și
curgătoare.
opiniile proprii.
• Sunt prezente podișuri înalte, situate între
munți.
• O mare parte din câmpii sunt situate în
zona rece.
Elevii elaborează un rezumat la textul dat
Organizați textul într-un
după Modelul Cornell:
plan de idei, sau într-un
Ideile Rezumat
O rezumat, sau într-un Noțiuni-cheie
principale
crochiu geografic. Puteți
utiliza și Modelul Cornell.
Elevii elaborează harta conceptuală, utilizând

Schițați o hartă
S conceptele: unități structurale; relief; munți
conceptuală la tema dată.
platouri; podișuri, câmpii, seism; vulcanism
etc.
Concluzii
Învățarea eficientă de profunzime este o necesitate imperioasă a politicii
educaționale în instituțiile de învățământ. Scopul primordial în aceste instituții este
de a-i învăța pe elevi cum să învețe, de a le facilita dobândirea unor cunoștințe,
capacități, abilități utile și comportamente, considerate necesare pentru formarea
personalității. Cu scopul de a obține o învățare durabilă sunt binevenite metodele
descrise mai sus: metoda învățării integrale, metoda învățării secvențiale, metodele
RICAR, OSIOS ș.a.
Profesorul trebuie să creeze discipolilor săi condiții optime pentru o învățare
eficientă, iar rolul elevului este de a participa activ în procesul de învățare, de a
respecta relațiile profesor-elev și elev-profesor, de a se încadra în soluționarea
sarcinilor cu caracter de problemă conform potențialului de activitate creativă.
Aplicând în practică metodele învățării eficiente, principiile curriculare
recomandate de specialiștii în didactică, instituțiile preuniversitare vor obține cu
siguranță o învățare durabilă și de calitate a elevilor.
49
Bibliografie
1. Ețco, C., & Davidescu, E., (2010). Învățarea eficientă: Ghid metodologic pentru
studenții anului I. Chișinău, Republica Moldova: Editura Bons Offices SRL.
2. Dulamă, M.-E., (2011). Despre competențe: Teorie și practică. Cluj-Napoca,
România: Editura Presa Universitară Clujeană.
3. Ionescu, M., (2003). Instrucție și educație. Paradigme, strategii, orientări, modele.
Cluj-Napoca, România: Editura Garamond.
4. Neacşu, I., (1990). Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Bucureşti, România:
Editura Militară.
5. Panico, V., (2007). Pedagogie: seminare și lucrări practice. Chișinău, Republica
Moldova: UST.
6. Roșcovan, S., & Lăpuște, G., (2007). Geografia continentelor și oceanelor,
clasa a VII-a. Suport didactic pentru profesori. Chișinău, Republica Moldova:
Editura Cartier.
50
PROPUNERE DE ACTIVITATE PROIECTATĂ PE MODELUL
STREAM – MARILE PIRAMIDE EGIPTENE
Viorel-Alin MARIN
Colegiul Național „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte, județul Prahova

marinv_ro@yahoo.com
Abstract: Proposal of activity designed on the STREAM model – The Great Egyptian
Pyramids. Not for a long time recognized as an interdisciplinary activity, STREAM
(Science, Technology, Reading, Engineering, Arts and Mathematics) values in education
the resources of the domains of science. Such an integrated approach makes learning more
connected and more relevant to students and leads to the formation of superior thinking
skills. The present paper highlights the didactic value of the STREAM model in the
educational act and integrates all the domains involved in a coherent learning paradigm
based on applications through which it determines the students to learn.
Cuvinte cheie: STREAM, STEM, educație, marile piramide egiptene.

Key words: STREAM, STEM, education, the Great Egyptian Pyramids.
1. Introducere
Pentru început trebuie specificat, într-o idee esențială, că STREAM apelează
la domenii posibil a fi integrate în activitățile educative: Science (Științe), Technology
(Tehnologie), Reading (Citire – Înțelegerea textului), Engineering (Inginerie), Arts
(Arte) și Mathematics (Matematică). În fapt, modelul STREAM oferă experiențe de
învățare relevante, integrate și inclusive cu elevii și comunitățile lor.
În asemenea măsură, urmărind punctul de plecare, dezvoltarea unor
abordări interdisciplinare a disciplinelor tradiționale constituie, în prezent, o
preocupare pentru decidenții de politici educaționale și autorii de curriculum la
nivel național, european și internațional (în special în zona disciplinelor STEM –
știință, tehnologie, inginerie și matematică –, dar care tind să dezvolte noi accente
STREAM – disciplinele STEM în combinație cu lectura, STEAM – disciplinele
STEM în combinație cu artele sau STEMM – disciplinele STEM în combinație cu
muzica) [1] (p. 206). Spre exemplu, apelând la istorie, începând cu anul 2007,
educația STEAM s-a dezvoltat, în încercarea de a crește interesul elevilor pentru
științele exacte și tehnologie. Educația STEAM contribuie la îmbunătățirea
motivației elevilor și la dezvoltarea abilităților cognitive, precum și la formarea
abilităților necesare pentru obținerea și menținerea unei profesii în secolul XXI [2].
De altfel, educația STEM, prin finalitățile care i se atribuie, reprezintă un
vector de impact asupra creșterii competitivității și coeziunii sociale, în contextul
51
dezvoltării durabile a României cu influențe semnificative asupra creșterii
bunăstării, atât a celor care învață, cât și a comunității în care trăiesc.
Politicile publice vizând dezvoltarea cunoașterii și a competențelor nu
funcționează în vid. Diferitele contexte în care lumea, știința și tehnologia, precum
și carierele profesionale se dezvoltă, precum și dinamica schimbărilor, sugerează
reflecția asupra diversității, a interdependențelor și a înțelegerii realităților
complexe. Pentru că societățile devin mai globale și mobilitatea este adesea o
necesitate, oamenii încearcă să fie competitivi în medii naționale, transnaționale și
internaționale, de aici și nevoia de a gândi global și de a acționa local.
Ar fi de dorit să anticipăm aceaste schimbări, însă complexitatea și
incertitudinea evoluțiilor care au încetat a fi lineare, sugerează alte abordări pentru
succesul politicilor publice. Între altele, este vorba despre redefinirea rezilienței
instituțiilor și a indivizilor ca o condiție intrinsecă pentru a ne pregăti pentru viitor
prin capabilități de adaptare. Aceste elemente, de anticipare și reziliență, reprezintă
preocupări pentru țări și comunități, dar și pentru indivizi, fie priviți ca persoane
care participă la un proces de învățare, fie ca actori multipli care reprezintă
organizațiile de cercetare și de educație, societatea civilă și mediul de afaceri. Toți
au un interes în facilitarea schimbării.
Ca predictor pentru reziliență, având în vedere atât dezvoltarea personală,
cât și susținerea dezvoltării versatilității profesionale, STEM (adică, Science,
Technology, Engineering și Mathematics) este, la rândul său, subiectul evoluției și
adaptării. Educația STEM, iSTEAM sau orice altă alternativă, rămâne o
componentă critică pentru înțelegerea lumii în care trăim și pentru contribuția
pro-activă la dezvoltarea sa durabilă.
În cele din urmă, se poate spune că abordarea STEM integrează toate
domeniile implicate într-o paradigmă de învățare coerentă bazată pe aplicații
desprinse din realitate. Astfel, conceptele de bază în această abordare sunt
interdisciplinaritate și aplicare în contexte diferite. Iată, deci, primele argumente în
favoarea STEM și, mai cu seamă, pentru STREAM. Elevii din zilele noastre sunt
mult mai motivați dacă subiectele sunt predate din perspective diverse și dacă sunt
bazate pe fapte din viața de zi cu zi.
Complementar, prin calitate în STEM se înțelege – calitatea experiențelor de
învățare-dezvoltare propuse cadrelor didactice prin programele de formare
(modele de formare existente și tendințe de multiplicare, modele alternative de
afirmare, categorii de actori implicați etc.), calitatea proiectării, implementării și
evaluării curriculumului (grile de lectură a competenței cheie STEM, abordări
integrate în învățământul preuniversitar etc.), calitatea pedagogiilor STEM
(evidențe ale creșterii calității rezultatelor învățării) [3].
2. Marile piramide egiptene – prezentarea temei activității

Piramidele sunt, în general, monumente de dimensiuni variabile și care se
apropie mai mult sau mai puțin de piramida geometrică. Există și piramide cu
trepte, cu muchii frânte etc. Ele au fost ridicate în virtutea unor străvechi rituri
religioase (îndeosebi funerare) și s-au găsit pe aproape toată planeta.
Totuși, marile piramide egiptene sunt cele mai faimoase construcții din
lume, care au fost observate și cercetate de mii de ani, mai ales în ultima perioadă.
52
Acestea se află în afara orașului Cairo, capitala și cel mai mare oraș al
Egiptului. Aproape că nu există om care să nu fi văzut măcar o poză cu acestea, iar
fascinația pe care o exercită de mii de ani piramidele asupra oamenilor poate fi
explicată nu doar prin dimenisiunile lor impresionante și tehnica impecabilă a
realizării, dar și prin misterul care le înconjoară. Piramidele sunt, așadar, și unele
dintre cele mai mari construcții din lume, cele mai studiate și cele mai vechi
construcții încă întregi de pe planetă. În vechime, erau una dintre „Cele Șapte
Minuni ale Lumii Antice”. Astăzi, toate acele minuni au dispărut – cu excepția
piramidelor.
Piramidele nu au fost construite ca să fie locuite de oameni. Ele erau
mormintele faraonilor – conducătorii Egiptului. Faraonii erau legătura dintre
poporul egiptean și zeii lor. De fapt, faraonii înșiși erau considerați zei. Orice
dorință a faraonilor era îndeplinită fără crâcnire de popor. Astfel, când faraonii au
ordonat ca mii de oameni să muncească mulți ani în șir ca să le construiască
mormintele, poporul s-a supus. În Egipt încă mai există peste o sută de piramide.
Dar din multe dintre ele n-a mai prea rămas decât un morman de dărâmături. Cele
mai mari, trei la număr, sunt cunoscute drept „Marile Piramide”. Cea mai veche
din cele trei a fost construită în urmă cu vreo 4500 de ani.
Vechii egipteni credeau că faraonul urma să trăiască după moarte într-o altă
lume. De aceea era atât de important să îi conserve trupul și să-l așeze undeva
unde să fie în siguranță – cum ar fi în interiorul unei piramide [4] (pp. 5-9). Toate
piramidele egiptenilor au fost construite pe partea de vest a Nilului, pe malul
vestic, care era asociat cu tărâmul morții, după mitologia egipteană.
Figura II-1 Marile piramide egiptene

The Great Egyptian Pyramids
Sursa: https://www.nationalgeographic.com [5]
53
Faraonii voiau să se asigure că mormintele lor nu erau profanate. Astfel,
constructorii piramidelor au ascuns cu mare grijă coridoarele care duceau spre
camera de îngropăciune a faraonului și au pus capcane ca să îi oprească pe cei care
ar fi vrut să intre în piramide. Dar chiar și așa, jefuitorii de morminte au reușit să
intre și să fure comorile.
De-a lungul secolelor, civilizația egipteană a intrat în declin. Dar Marile
Piramide au rămas în picioare. Când, după mulți ani, au sosit în Egipt vizitatori
străini, au fost uluiți de ce au văzut. Nimeni nu mai văzuse așa ceva. În secolul al
V-lea î.Hr., în Egipt a sosit un învățat grec pe nume Herodot. Piramidele erau deja
vechi de mii de ani. Ca mulți alții, și el s-a întrebat: „Oare cine a construit Piramidele?
Și cum?”. Astăzi, oamenii de știință încă încearcă să găsească răspunsurile la aceste
întrebări. Știm mai multe despre Egipt decât Herodot, dar încă mai există multe
mistere nedezlegate. Savanții de azi fac mereu noi descoperiri, dar piramidele încă
ascund multe secrete [4] (pp. 10-11).
3. Schiță de activitate STREAM pentru clasa a VII-a

▪ Tema activității: Marile piramide egiptene
▪ Competențe specifice (disciplinelor) vizate:
Științe
- abilitatea de a aplica instrumente științifice;
- abilitatea de a rezolva probleme inginerești, ce duc la proiectarea de
produse sau procese (planificarea piramidelor).
Tehnologie
- abilitatea de a aplica instrumente tehnologice;
- precizarea tehnicilor de construire a piramidelor;
- specificarea materialelor folosite la construcția piramidelor;
- menționarea modului de a transporta mataterialele (în special pietrele).
Reading (Citire – Înțelegerea textului)
- abilitatea de a analiza, a interpreta și a prelucra un text științific;
- abilitatea de a utiliza articole din ziare sau presa on-line;
- elaborarea unor fișe de selectare a informațiilor inedite;
- întocmirea unui eseu referitor la piramidele din Egipt.
Inginerie
- capacitatea de a utiliza o diversitate de tehnici și instrumente, respectiv
echipamente corespunzătoare domeniului ingineresc;
- abilitatea de a evalua și gestiona resursele folosite în construcția
piramidelor.
Arte
- realizarea de desene cu piramide, în contexte diferite (construire, cercetare,
vizitare);
- realizarea unei machete cu siluetele celor trei mari piramide.
Matematică
- abilitatea de a aplica instrumente matematice;
- rezolvarea de probleme care implică operații matematice de împărțire și
înmulțire;
54
- compunerea de probleme cu operațiile mai sus menționate, care fac referire
la forma geometrică de piramidă.
▪ Conținuturi selectate:
Științe
Michel Michel, un fost poștaș francez, care studiază de câteva decenii istoria
și arhitectura Egiptului, a lansat recent o teorie despre construirea piramidelor,
care se bucura de susținerea mai multor experți din domeniu, scrie International
Business Times. Într-un interviu acordat recent unei publicații franceze, Michel a
declarat că este fascinat de piramidele din Egipt încă din anul 1972, de când a
văzut filmul Land of the Pharaohs. Explicând de ce alte teorii formulate până acum
sunt greșite, arheologul amator a precizat că observațiile și calculele făcute pe o
piramidă rareori pot fi aplicate la alta. Acesta a detaliat că metoda descoperită de el
este una bazată pe un sistem de rampe. „Este adaptată pentru piramidele de toate
mărimile. Este simplă, intuitivă, economică, solidă și ușor de verificat”, a spus el. Michel
arată, astfel, că egiptenii au ridicat piramidele cu ajutorul unor rampe, pe care au
fost trase sănii încărcate cu pietre. Rampele au fost utilizate ulterior pentru
construirea acoperișurilor piramidelor. Multă vreme teoria sa nu a fost luată în
calcul de mulți arheologi și experți, dar o parte dintre aceștia, între care și
cunoscutul egiptolog elvețian Michael E. Habicht, au analizat posibilitatea
transportului blocurilor mari de piatră pe sănii și o găsesc nu doar plauzibilă, ci ca
fiind cea mai probabilă.
De altfel, ar fi un truc care ar da și mai multă consistență acestei teorii. De
curând fizicienii de la Fundația Fundamental for Research on Matter (FOM) și de la
Universitatea din Amsterdam, ambele din Olanda (Netherlands - Țările de Jos), au
reușit să descifreze un truc pe care egiptenii l-au folosit la construirea
impunătoarelor monumente: egiptenii au umezit nisipul înaintea saniei care
transporta blocurile de piatră, în scopul alunecării și a deplasării mai ușoare a
vehiculului antic. Folosirea apei pentru udarea nisipului a înjumătățit necesarul de
lucrători care trebuiau să tragă sania încărcată cu uriașele pietre. Cercetătorii au
efectuat experimente care au demonstrat că umezirea nisipului a dus la
diminuarea la jumătate a forței de tragere a saniei. Experimentele au arătat că forța
de tragere scade proporțional cu rigiditatea nisipului. Sania alunecă mult mai ușor
pe nisipul umed, deoarece firicelele de nisip nu se mai adună în fața saniei, așa
cum se întâmplă în cazul nisipului uscat.
O pictură murală descoperită în mormântul lui Djehutihotep arată în mod
clar cum o statuie colosală, care este așezată pe o sanie, este trasă de către lucrători,
iar în partea din față a vehiculului se observă un egiptean care stropește cu apă
nisipul [6].
Tehnologie
Pentru această abordare se are în vedere dezvoltarea tehnicilor de construire
a piramidelor egiptene. Construirea piramidelor egiptene datează din timpul
dinastiilor a III-a – a V-a și coincide cu începutul construcțiilor în piatră. Aceste
realizări au fost posibile datorită creșterii puterii faraonilor, prin unificarea deplină
a țării și formarea unui stat centralizat.
Tehnica de construire a piramidelor din Giza (Gizeh) a fost îmbunătățită de-
a lungul mai multor secole. În primă fază, piramidele erau simple mastaba
55
rectangulare, construite acum 5000 de ani. Mormântul faraonului Djoser (Zoser) a
fost construit inițial simplu, însă pe parcurs a fost dezvoltat pe șase nivele.
Mormântul cuprindea tuneluri subterane și camere. Un alt dezvoltator al tehnicilor
de construire a piramidelor a fost faraonul Snefru (Sneferu, Snofru). Una dintre
piramidele construite în timpul faraonului este cunoscută astăzi sub denumirea de
„piramida înclinată”. Fiul lui Snefru, Khufu (Cheops, Kheops, Keops) din a IV-a
Dinastie, va dezvolta tehnicile tatălui său pentru a crea „Marea Piramidă” [7].
Reading (Citire – Înțelegerea textului)
Un robot-explorator a transmis primele imagini din interiorul camerei
secrete ale Marii Piramide din Giza (Gizeh), în care nu a mai pătruns nimeni de
4500 de ani. Marea Piramidă din Giza este localizată pe Platoul Giza - orașul arab
Giza (arabă Al-Jīzah, al-Ǧīza, al-Dschīza), necropola anticului Memphis,
actualmente parte a capitalei Cairo.
În interiorul Marii Piramide, există trei încăperi: cea de bază, care sprijină
întreaga construcție, și două camere superioare, Camera Reginei și Camera
Regelui. Între zidurile de nord și de sud ale Camerei Reginei se află două tuneluri
(20 cm x 20 cm) blocate de două blocuri din piatră. Nimeni nu știe care era scopul
acestor tuneluri, dar una dintre cele mai răspândite teorii susținea că ele duc la o
cameră secretă.
Totuși, încercări peste încercări. Savanții au încercat de mai multe ori să
trimită mici roboți în interiorul piramidei pentru a afla secretul acestor tuneluri. În
anul 1993, un robot a reușit să înainteze 63 de metri într-unul din tuneluri, pentru a
descoperi două uși din piatră, montate pe piroane de metal. Descoperirea i-a frapat
pe specialiști, căci în nicio altă parte a piramidei nu mai existau piese din metal. În
aceeași linie de cercetare, aproape zece ani mai târziu, un alt robot explorator a
săpat într-un bloc de piatră din tunel și a descoperit o încăpere mică, blocată, de
asemenea, cu un bloc de piatră. În anul 2002, o echipă de ingineri (Djedi Team,
numită după magul pe care Khufu l-a consultat atunci când și-a planificat
mormântul său), condusă de profesorul de robotică Robert Richardson de la
Universitatea din Leeds, Marea Britanie, a hotărât să investigheze din nou misterul
și a construit un nou robot în vederea explorării camerei secrete. Robotul a pătruns
în tunel și, cu ajutorul camerei, a obținut imagini din absolut toate colțurile și
crăpăturile acestuia, descoperind hieroglife vechi de 4500 de ani, pictate în vopsea
roșie, precum și mai multe gravuri în piatră.
Potrivit cercetătorului Richardson, „dacă aceste hieroglife ar fi descifrate, ele i-ar
putea ajuta pe egiptologi să înțeleagă scopul pentru care au fost construite aceste tuneluri
misterioase”. Robotul a pătruns și în misterioasa cameră goală și a obținut primele
imagini din spatele ușii din piatră. Astfel, au fost filmate piroanele din metal
despre care cercetătorii cred acum că aveau o funcție strict ornamentală.
Kate Spence, egiptolog la Cambridge, crede că aceste tuneluri erau mai
degrabă simbolice decât funcționale. „Piroanele arată ca mânere de ușă simbolice, iar
tunelurile din Camera Reginei sunt orientate N-S, nu E-V; bănuiesc, așadar, că funcția lor
era simbolică și legată de stele, nu de Soare” [8].
Nu numai în Egipt, ci și în multe țări ale lumii găsim azi piramide: în Asia,
Europa, în Insulele Canare, în America Centrală și de Sud. Dacă analizăm toate
relatările din diferite părți ale lumii, constatăm că toate au acesași poveste: a existat
56
o epocă de aur, au existat culturi superioare înaintea sumerienilor, și a existat un
potop. Este aceeași poveste în diferite părți ale globului pământesc...
Așa se întâmplă și cu piramidele. Vechii egipteni practicau cu milenii în
urmă un cult solar și îi venerau pe zeul soarelui Ra. Și la popoarele din America
Centrală și de Sud se practica acest cult solar și era venerat același zeu al soarelui,
Ra. (Astăzi sunt cunoscute în întreaga lume numele a 90 de zeități ale soarelui).
Același lucru este valabil și pentru mumificarea morților. Acest cult al
înmormântării era practicat atât de vechii egipteni, cât și de popoarele
sud-americane. Asta înseamnă că în epoca preistorică a existat o cultură care a fost
valabilă pentru întreaga lume. Aceasta implică în mod logic că se putea călători în
țări îndepărtate peste oceane, și după cum vom vedea astfel de expediții puteau fi
realizate pe calea aerului! [9] (pp. 235-236).
Inginerie
În primul rând trebuie abordat subiectul legat de construirea piramidelor
egiptene, care a fost dezbătut în mod continuu. În acest sens, nu există dovezi,
înregistrări ale planurilor de construcție sau discuții ale metodelor de construcție,
astfel încât nimeni nu știe exact ce s-a întâmplat. Desigur, arheologii și inginerii au
o mulțime de idei – unele parcă desprinse din cărțile științifico-fantastice. Pentru că
tehnica necesară construirii este complexă, mulți au susținut că piramidele au fost
construite de extratereștri sau de către egiptenii deținători ai unei tehnologii
avansate, care a fost pierdută cu vremea. Se poate vorbi despre piramidele de la
Giza, deoarece există cele mai multe informații despre ele. Iată care ar fi
componentele construcției unei piramide:
• Topografie și excavare: alegerea unui loc potrivit, orientarea și pregătirea
fundației.
• Obținerea de materiale de construcții: extragerea rocilor și construirea
unor pietre uriașe.
• Transportul materialelor de construcție.
• Logistica forței de muncă: găsirea de lucrători calificați, hrănirea lor și
locuințe.
Cel mai probabil, egiptenii acelei vremi au făcut planuri și modele ale
piramidei. Proiectele au fost supervizate de maestrul constructor al faraonului sau
de vizir (prim-sfetnic al faraonului). Colapsul piramidei Meidum (Maydum sau
Maidum) și trecerea la Piramida Bent din Dahshur au învățat constructorii că
fundațiile reprezintă un element-cheie. Odată ce inginerii au găsit un loc adecvat,
cu un fundament bun, au trebuit să se stabilească orientarea. Constructorii nu
aveau compasuri în acele vremuri și nu a existat nici o stea de Nord la data
respectivă, astfel că au folosit mișcările de stele circumpolare și cele ale Soarelui
pentru a stabili unde este Nordul. Odată stabilit Nordul, celelate direcții (puncte
cardinale) puteau fi găsite ușor, cu linii și unghiuri drepte [10].
Arte
Arhitectura egipteană este strâns legată de construcția orașelor (urbanistică),
de religie și mai ales de cultul morților. Stilul acestei arhitecturi este unul solemn și
se pune accent pe respectarea tradiției. Iar materialul cel mai întrebuințat în
construcția monumentelor este piatra, ea fiind asociată cu ideea religioasă de
„veșnicie”.
57
Cea mai veche formă de arhitectură funerară este mastaba. Apoi în timpul
dinastiei a III-a apare piramida în trepte. În timpul dinastiei a IV-a, arta piramidelor
atinge apogeul, fiind construite marile piramide de la Giza: „Orizontul lui Cheops”,
„Mare este Chephren” și „Divin este Mykerinos”.
În timpul dinastiei a XVIII-a, din cauza jefuitorilor de morminte, piramida
este înlocuită cu hipogeul. Astfel de morminte se găsesc în Valea Regilor și Valea
Reginelor [11, 12].
Matematică
După cum se știe egiptenii foloseau sistemul zecimal și aveau semne
cuneiforme pentru a prezenta numere ca 10, 100.000 sau 100. Diferitele calcule ce le
făceau erau legate strict de obiectele cu care lucrau. Pe la vremea la care au ridicat
Marea Piramidă de la Gizeh matematica era relativ rudimentară, iar abstractizarea,
adică separarea numărului de un obiect anume, era un vis îndepărtat. Egiptenii
aveau nevoie să știe să facă doar calcule simple de cosinus, sinus și tangentă, deși
nu le numeau funcții la vremea respectivă.
Pentru a ridica piramidele egiptenii trebuiau să știe baza triunghiului
piramidelor și apoi înălțimea la care vor să ajungă. În plus, mai trebuiau să știe
înclinarea triunghiului care are ca bază o latură a pătratului. O parte bună a
piramidelor create de egipteni la vremea respectivă erau piramide dreptunghiulare
regulate, adică aveau ca bază un pătrat. Matematica egipteană cuprindea
aritmetică, algebră, cu ecuații de grad I, trigonometrie de bază și lucrau în mod
comun cu cercuri, pătrate, triunghiuri și cu volume cilindrice, prismatice sau cu
trunchiuri de piramidă. S-a presupus că, în ridicarea piramidei de la Gizeh, s-a
folosit numărul PI (π), însă acest lucru pare a fi doar o coincidență [13].
Piramida lui Kheops (numit Khufu în vechea egipteană) este situată „exact”
pe paralela de 30 de grade lat. N – paralelă care desparte uscatul de ape în
proporții egale.
Distanța de la Pământ la Soare este de 90 de milioane de mile engleze, adică
de 1 miliard de ori cât este înălțimea Marii Piramide de la Giza (145,75 metri = 0,09
mile). Astfel, între planetă noastră și astrul zilei încap 1 miliard de Piramide ale lui
Kheops, socotind depărtarea la data de 17 februarie (aceasta variază între
anotimpuri).
Fiecare față a Piramidei lui Kheops este atent orientată spre câte un punct
cardinal (N, E, S și V). Cele două diagonale ale pătratului care formează baza
Piramidei lui Kheops, prelungindu-se spre NE și NV, coincid cu limita răsăriteană
și cea apuseană a Deltei Nilului. Diagonalele prelungite ale Marii Piramide de la
Giza trec prin inimile tuturor continentelor, ca niște solii ale centrului bazei.
Între piramide se evidențiază, prin fastuozitatea sa, enigmatica piramidă a
lui Kheops, care, după spusele egiptologilor, a fost construită în jurul anului 2.560
î.e.n., iar realizarea sa a durat între 10 și 20 de ani. O estimare a masei piramidei ne
duce la amețitoarea cifră de aproape 6 milioane de tone, adică 2,3 milioane de
blocuri de calcar, unele din acestea cântărind chiar și 70 de tone, în timp ce
greutatea medie a unui bloc de piatră era de 2,5 tone. Fațadele piramidei au fost
acoperite cu plăci șlefuite din granit, care străluceau orbitor în razele Soarelui.
Fiecare muchie are lungimea de 246 m, la fel ca și fiecare latură a bazei.
58
▪ Momentele activității:
Probleme discutate: Marile piramide egiptene
Științe Tehnologie Reading Inginerie Arte Matematică
1. Construirea piramidelor
Concept integrator: Similitudine

Abilități interdisciplinare: Construirea piramidelor între concret și mister
DA (au fost
construite
DA (metoda
într-o
de
DA (au fost arhitectură
construcție
construite solemnă,
este una ―― ―― ――
tuneluri legată de
bazată pe un
misterioase) religie și mai
sistem de
ales de
rampe)
cultul
morților)
2. Aspecte generale de structură ale piramidelor
Concept integrator: Cauzalitate, interdependențe

Abilități interdisciplinare: Explicarea interdependențelor dintre greutatea pietrelor
și cea a tehnologiilor avansate, folosite la acea vreme
Justificarea necesității construirii treptate
DA (inițial DA (tehnica
piramidele necesară
erau simple construirii
DA (destinat
„mastaba” este
ca mormânt
rectangulare, complexă;
al faraonilor
însă pe piramidele
ce cuprindea ―― ―― ――
parcurs au rămân una
tuneluri
fost dintre
subterane și
dezvoltate minunile
camere)
pe mai ingineriei
multe din toate
niveluri) timpurile)
3. Forma geometrică specifică rezultată
Concept integrator: Formă

Abilități interdisciplinare: Explicarea relației dintre formă și componentele
construcției unei piramide
DA DA DA DA (baza
(obținerea de (topografie (machete cu triunghiului
―― materiale de ―― și excavare: siluetele piramidelor,
construcții: alegerea celor trei înălțimea
extragerea unui loc mari dorită,
59
rocilor și potrivit, piramide) înclinarea
construirea orientarea și triunghiului
unor pietre pregătirea operau
uriașe) fundației – calcule
un element- simple)
cheie)
4. Mistere ale camerelor și tunelurilor secrete
Concept integrator: Mister

Abilități interdisciplinare: Reflecție critică asupra construirii acestora
DA
(elementele
DA (eseu
științifice
referitor la
pentru
―― misterele ―― ―― ――
descoperirea
piramidelor
camerelor și
din Egipt)
tunelurilor
secrete)
5. Transportul materialelor și forța de muncă
Concept integrator: Inovare

Abilități interdisciplinare: Inquiry
DA DA
DA
(documentar (transportul
(transportul
e privind materialelor
ui blocurilor
găsirea de de
mari de
―― lucrători construcție – ―― ――
piatră pe
calificați, resurse
sănii pe
hrănirea lor folosite în
nisipul
și locuințele construcția
umed)
lor) piramidelor)
▪ Proiectarea momentelor activității:

Activitatea profesorului Activitatea elevului
M1. Domeniul principal Reading integrat cu Arte și Știința
Abilități interdisciplinare: Construirea piramidelor între concret și mister

- Cum au construit egiptenii piramidele? - au construit cu ajutorul calculelor
- Cât timp a durat până a construit o matematice, planurilor și uneltelor lor;
piramidă? metoda de construcție este una bazată pe un
Le cere elevilor să elaboreze fișe de selectare sistem de rampe;
a informațiilor inedite pe baza conținutului - în medie 15 ani;
primit. - au fost construite într-o arhitectură
Le cere elevilor să realizeze desene cu marile solemnă, legată de religie și mai ales de
piramide egiptene, în contexte diferite (în cultul morților;
60
timpul construirii lor, în timpul cercetării lor - au fost construite tuneluri misterioase.
de către arheologi și oameni de știință, în Elevii se conformează sarcinilor primite, atât
timpul vizitării lor de către turiști). în grupe, dar și individual.
M2. Domeniul principal Știința integrat cu Ingineria și Tehnologia
Abilități interdisciplinare: Explicarea interdependențelor dintre greutatea pietrelor

și cea a tehnologiilor avansate, folosite la acea vreme
Justificarea necesității construirii treptate
Trimite elevii să caute singuri răspunsurile,
indicându-le surse valide de informații
(cărți, site-uri oficiale, reviste, dicționare - piramida este un mormânt monumental
etc.). înălțat la porunca faraonului, ce cuprindea
- Ce este o piramidă? De ce au construit tuneluri subterane și camere;
egiptenii piramidele? - inițial piramidele erau simple „mastaba”
Le cere elevilor să discute probleme rectangulare, însă pe parcurs au fost
inginerești, care abordează modul de dezvoltate pe mai multe niveluri, ca urmare
planificare a piramidelor. concepțiilor diferite ale faraonilor care s-au
Le cere să identifice tehnici și instrumente, succedat.
respectiv echipamente corespunzătoare Elevii observă și pot să descrie cum au
domeniului ingineresc, urmărind un contribuit cel mai mult.
material ilustrativ proiectat la
videoproiector.
M3. Domeniul principal Matematica integrat cu Tehnologia, Ingineria și Arte
Abilități interdisciplinare: Explicarea relației dintre formă și componentele

construcției unei piramide
- topografie și excavare: alegerea unui loc
potrivit, orientarea și pregătirea fundației,
cea care reprezintă un element-cheie în
Profesorul solicită elevilor compunerea de
construcția piramidelor;
probleme cu operațiile mai sus menționate,
- rețin ca elemente matematice principale:
care fac referire la forma geometrică de
baza triunghiului piramidelor, înălțimea
piramidă.
dorită, înclinarea triunghiului;
Solicită, astfel, elevilor rezolvarea de
- operarea cu calcule matematice simple;
probleme.
- extragerea rocilor și construirea unor pietre
Solicită să reflecteze cum obțineau egiptenii
uriașe reprezintă moduri cum obțineau
materiale de construcții pentru piramide.
egiptenii materialele de construcții pentru
Profesorul cere elevilor să construiască
piramide.
machete cu siluetele celor trei piramide ale
Elevii construiesc, sub atenta supraveghere a
ansamblului de la Giza.
profesorului, machete cu siluetele celor trei
piramide, conform modelului arătat și a
tehnicilor de realizare.
M4. Domeniul principal Reading integrat cu Știința
Abilități interdisciplinare: Reflecție critică asupra construirii acestora

Profesorul îndrumă a utiliza articole din Elevii sunt atenți și răspund activităților.
61
ziare sau presa on-line pentru o informare Elevii ar putea, de asemenea, să își evalueze
complementară. opiniile în ordine, de la cel mai puțin la cel
Elevilor le sunt atribuite piramide la alegere mai important.
(Piramida lui Keops, Piramida lui Kefren și Suplimentar, elevii sunt rugați să citească și
Piramida lui Mykerinos) pentru cercetare în să interpreteze unele texte științifice ofertate
munca în grup. de către profesor, în ciuda faptului că nici
Le cere elevilor să elaboreze un eseu pictura, niciun artefact, niciun înscris nu
referitor la misterele piramidelor din Egipt, sunt prea generoase să ofere date despre
conform poveștilor fiecărei piramide. construcțiile acestor piramide.
Aceștia au ca reper și întrebarea: Ce înseamnă
această povestire pentru tine?
M5. Domeniul principal Știința integrat cu Ingineria şi Reading
Abilități interdisciplinare: Inquiry

- în total, aproximativ 2,3 milioane de
Profesorul le cere să sintetizeze modul de a blocuri de piatră au fost transportate pe
transporta mataterialele (în special pietrele) toată suprafața terenului, pe parcursul a
pentru construcția piramidelor. două decenii (resurse materiale);
Le cere elevilor să se documenteze în - transportul blocurilor mari de piatră s-a
privința găsirii de lucrători calificați, făcut pe sănii, pe nisipul umed;
hrănirea lor și locuințele lor. În plus, elevii vor explora impactul
geografiei asupra acestor activități.
▪ Pilonul DO:
Figura III-1 Pilonul DO

The DO pylon
62
▪ Conceptele interdisciplinare la care face trimitere abordarea integrată de față:
- Mister: doar o parte s-a dezvăluit din secretele Marilor Piramide.
- Cauză-efect: prin identificarea de tehnici și instrumente, respectiv echipa-
mente corespunzătoare domeniului ingineresc.
- Formă: face referire la forma geometrică de piramidă.
- Similitudine: morminte faraonice cu arhitectură solemnă, legată de religie
și mai ales de cultul morților.
- Inovare: modul de a transporta mataterialele (în special pietrele) pentru
construcția piramidelor.
▪ Abilități interdisciplinare:
- Inquiry: documentare în privința găsirii de lucrători calificați care au
particiat la construcția piramidelor, hrănirea lor și locuințele lor.
- Analiză: identificarea de tehnici și instrumente, respectiv echipamente
corespunzătoare domeniului ingineresc, urmărind un material ilustrativ proiectat
la videoproiector.
- Sinteză: modul de a transporta mataterialele (în special pietrele) pentru
construcția piramidelor.
- Evaluare: opiniile în ordine, de la cel mai puțin la cel mai important, pentru
cercetare.
- Rezolvare de probleme: situații-problemă din domeniul ingineriei, care
abordează modul de planificare a piramidelor.
- Proiectare și Construire: construirea de machete cu siluetele celor trei
piramide ale ansamblului monumental de la Giza.
- Reflecție critică: cum obțineau egiptenii materiale de construcții pentru
piramide.
- Comunicare: observă și pot să descrie cum au contribuit cel mai mult
tehnicile și instrumentele pentru construcția piramidelor.
- Muncă în grup: le sunt atribuite piramide la alegere (Piramida lui Keops,
Piramida lui Kefren și Piramida lui Mykerinos) pentru cercetare.
▪ BE - Comportamente posibil a fi dezvoltate elevilor:

- Afirmarea importanței/rolului instrumentelor științifice în realizarea unor
studii de cercetare;
- Implicarea în realizarea de observații sistematice și de interpretări ale
informațiilor pentru tema propusă;
- Manifestarea interesului, curiozității științifice pentru tema propusă;
- Efectuarea sarcinilor de lucru în timpul acordat;
- Conștientizarea importanței argumentelor și dovezilor în formularea unor
explicații/teorii în legătură cu marile piramide din Egipt;
- Afirmarea importanței inquiry în construirea noilor cunoștințe.
Concluzii
Componenta cheie a modelului STREAM este integrarea, ceea ce s-a propus
să se arate în cadrul acestui articol. Așa că, în loc să se predea discipline într-un
volum de subiecte independente, lecțiile ori activitățile STREAM, bazate pe
63
proiecte și anchete, pun accent pe învățarea interdisciplinară, într-o manieră
provocatoare și riguroasă, unde cunoștințele din Științe, Tehnologie, Citire –
Înțelegerea textului, Inginerie, Arte și Matematică se complimentează și se susțin
reciproc.
Întocmai cum s-a văzut mai sus, paralel cu acronimul STEM s-a înregistrat
amplificarea terminologiei folosite, față de abordarea dorită, în STEAM, STREAM
sau STEMM, însă acestea nu sunt noi, ci sunt simple metode de înțelegere și
aplicare a unui mod excepțional de instruire și a unei forme integrate de învățare,
care seamănă cu viața reală. Literatura revizuită [14, 15, 16, 17, 18, 19] arată că
abordarea de față, atât cea teoretică, cât și cea aplicată, se confruntă cu numeroase
provocări, care nu pot determina decât o creștere continuă a volumului și calității
studiilor efectuate.
Iată că prin subiectul propus, Marile piramide egiptene, se oferă multiple
aspecte de realizare a unor observații în perspectivă integratoare, care să folosească
elevilor pentru o cât mai bună înțelegere a însemnătății interdisciplinare a acestor
monumente milenare ale Egiptului, în general ale patrimoniului mondial.
Prin urmare, consider importantă introducerea în actul educațional a
modelului STREAM, întrucât elevii trebuie să dezvolte seturi de competențe
diverse, cât și o pasiune pentru explorare și creștere personală, iar aptitudinile
trebuie învățate într-un mod aplicat, ca parte a unui întreg mai mare, în comparație
cu o abordare tradițională. Modelul STREAM contribuie la încurajarea curiozității
și a pasiunii pentru învățare.
Bibliografie
1. Borzea, A.P., (2017). Integrarea curriculară și dezvoltarea capacităților cognitive.

Iași, România: Editura Polirom, pp. 197-259.
2. Timofte, R., Mâță, L., (2019). Despre educația STEAM. Delimitări conceptuale și
exemple, în Revista Profesorului, vol. 13, România: Facultatea de Psihologie și
Științele Educației, Universitatea din București.
3. ***(2017), Educația STEM – Parteneriat pentru Calitate, în cadrul Conferinței
Naționale a Comunității „Educație pentru Științe”, Ediția a II-a, 3-4
noiembrie 2017, Biblioteca Națională a României, București.
4. Hoobler, D. & Hoobler, T., (2016). Ce sunt marile piramide?, traducere de
Camelia Ghioc. București, România: Pandora Publishing.
5. ***https://www.nationalgeographic.com/, PHOTOGRAPH BY CORDON
PRESS.
6. ***https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/secretul-constructiei-
piramidelor-din-egipt-rezolvat-de-un-postas-francez.
7. ***https://www.descopera.ro/istorie/15499559-cum-au-fost-construite-
piramidele-din-egipt.
8. https://www.newscientist.com/article/mg21028144-500-first-images-from-
great-pyramids-chamber-of-secrets/#.VA_OvmSSz6I.
9. Helsing, J.V. & Erdmann, S., (2009), Minciuni milenare, traducere de Andreea
Poplitaru. București, România: Antet Revolution.
64
10. ***https://easyengineering.ro/constructia-piramidelor-misterul-care-inca-
naste-controverse-intre-cercetatori/.
11. ***http://history-of-humankind.blogspot.com/2014/12/arhitectura-
orientala.html.
12. Corteggiani, J.-P., (2007). Marile Piramide – cronica unui mit, Colecțiile
Cotidianul ENCICLOPEDICA, Seria a V-a, VOLUMUL I, traducere de Irinel
Antoniu. București, România: Editura Univers.
13. ***https://tehnocultura.ro/2015/05/04/mtc-003-matematica-piramidelor-
egiptene/.
14. Ciascai, L., (2008). Învățarea autoreglată și metoda modelării, în Tendințe actuale
în predarea și învățarea Geografiei. Contemporary trends in teaching and
learning geography, vol. 5. Cluj-Napoca, România: Editura Presa
Universitară Clujeană, pp. 30-38.
15. Ciascai, L., Dulamă, M.E., Ilovan, O.-R. (coordonatori), (2009). Învățarea
eficientă. Actualitate, dezvoltări și perspective. Studii, cercetări și sinteze.
Cluj-Napoca, România: Editura Presa Universitară Clujeană.
16. Cucoș, C., (2006). Pedagogie, Ediția a II-a revăzută și adăugită. Iași, România:
Editura Polirom.
17. Dulamă, M.E., (2011). Didactică axată pe competențe. Cluj-Napoca, România:
Editura Presa Universitară Clujeană.
18. Ionescu, M., Bocoș, M. (coord.), (2017). Tratat de didactică modernă, Ediția
a II-a. Pitești, România: Editura Paralela 45, pp. 273-294.
19. ***(2010), Ghid metodologic de aplicare la clasă a curriculumului integrat, inter-şi
transdisciplinar, pentru domeniile ştiinţific şi umanist, Programul Operaţional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Proiect „Proces
Educaţional Optimizat în Viziunea Competenţelor Societăţii Cunoaşterii”,
Editorul materialului: MECTS-UMPFE, pp. 69-71.
65
66
www.sgrprahova.com

ANALELE PH - Vol. 1, Nr. 1 - 2019 - Format Academic - ONLINE

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANALELE PH - Vol. 1, Nr. 1 - 2019 - Format Academic - ONLINE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISSN 2668-8743 Vol. 1, Nr.

Editura CD PRESS este recunoscută de

Răspunderea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor.

Decorația „Crucea Casei Regale a României”

ROMANIAN GEOGRAPHICAL SOCIETY

SUMAR • CONTENTS • SOMMAIRE

Cezar George CERNUȘCĂ

Geanina BADEA, Adrian NEDELCU

Cezar George CERNUȘCĂ

Liceul Teoretic „Ion Luca” Vatra Dornei, județul Suceava

Abstract: Considerations on the geomorphological landscape of the Cîrlibaba-Țibău area in

Cuvinte cheie: soclu cristalin, metamorfite, falia Dragoș Vodă-Tătarca, roci

c) Sistemul de falii de sprijin cu poziții variabile și cu amplitudini mai reduse

2.1. Influenţa tectonicii asupra reliefului

Credem că scufundarea compartimentului de la nord de Falia Dragoș Vodă-

Figura II-3 Arealul Pleta – vedere aeriană

Figura II-4 Suprafaţă structurală în zona Pleta Cârlibabei

Intrefluviul Iedu-Țapu, cu o lungime de peste 6 km, are formă de culme

Figura II-5 Culmea Iedu-Țapu – vedere de pe Vf. Fluturica (stânga) și abrupt

Figura III-1 Coloana stratigrafică Zâmbroslavele

4. Influența litologiei asupra reliefului

Figura IV-1 Sol tip rendzină în fâneață protejată

În arealul Pleta cele mai bine spectaculoase sunt dolinele grupate pe

Figura IV-2 Schiță a reliefului carstic din Masivul Pleta

Figura IV-3 Dolină veche de dimensiuni mari în Pleta Țibăului

Aceasta apare suspendată faţă de valea Ţibăului, iar afluentul acestuia,

Figura IV-4 Vale de doline la obârşia pârâului Precilor, Pleta Cârlibabei

Figura IV-5 Blocuri carbonatice cu lapiezuri – Iedu

Figura IV-6 Martori litologici pe culmea dintre

Vârful Zâmbroslav impresionează prin altitudinea sa absolută (1.602 m),

Figura IV-7 Martori litologici – Zâmbroslavul

5. Influența gelifracției asupra reliefului

Figura V-1 Creastă reziduală ascuțită și crenelată (stânga) și

Figura V-2 Grohotișuri sub Țapu Mic (stânga) și Zâmbroslava (dreapta)

6. Influența eroziunii fluviale asupra reliefului

Figura VI-1 Aspectul văii transversale Țapu

1. Nedelcu, L., (1994). Sinteza lucrărilor geologice execuate în perimetrul Munții

¹Școala Gimnazială Vâlcănești, județul Prahova, geaninabadea077@yahoo.com

Résumé: Le miracle du développement du tourisme en Chine. La Chine apparaît comme une

3. China, o piață turistică imensă

Tabelul nr. III-1

Figura III-1 Peisaj din regiunea Guilin

Figura III-2 Giganticul complex hidroenergetic Trei Defileuri, de pe fluviul Yangtze

Lucrările uriașe hidroelectrice de la Barajul celor Trei Defileuri, au creat

Figura III-3 Vârful Huang Shan

Potențialul turistic al acestui spațiu asiatic este greu de urmat pe parcursul

4. Regiunile turistice ale Chinei

Figura IV-1 Evoluții urbane noi în Zhongguancun Haidian District, Beijing

Figura IV-2 Beijing. Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Vară 2008

Centrele turistice Beijing, capitala țării din 1271, un microcosmos al Chinei

Regiunea de Nord-Est cu centre și atracții turistice mai importante la

Figura IV-3 Shanghai – cartierul Pudong (în prim plan)

Figura IV-4 Vedere panoramică asupra metropolei Chongqing – capitală a

Regiunea de Sud-Vest cuprinde ca atracții turistice: Yangshuo și

Regiunea de Vest se suprapune arealului montan Himalaya-Tibet, unde se

Figura IV-7 Structura spațială generală a fluxurilor turistice în China (2017)

Circulația turistică foarte activă în Marea Câmpie Chineză absoarbe peste

5. Turismul – rol vital în economia națională

Tabelul nr. V-1

Abstract: Grand Tour in Europe: Florence. In a world witnessing an ever-increasing range

Cuvinte cheie: formarea profesorilor, învățare continuă, Florența.

2. Rolul geografiei în “spectaculum mundi“

3. Cursul de formare “Europa: mitologie, modernitate și multiculturalism”