3.5.

EFECTUL ÎNCĂLZIRII ASUPRA STRUCTURII Şl PROPRIETĂŢILOR

MATERIALELOR METALICE DEFORMATE PLASTIC LA RECE
Starea ecruisată (figura 3.22, a), rezultată prin deformare plastică la rece, este caracterizată prin
rezistenţă şi duritate mari, plasticitate mică, reţea cristalină deformată (pe roentgenogramă apar linii
neclare), grăunţi puternic alungiţi; este o stare instabilă, care tinde să revină la starea de echilibru. Dacă
materialul metalic ecruisat este încăzit, se pot produce trei procese, şi anume: restaurarea sau
restabilirea, recristalizarea şi creşterea grăunţilor.

a) b) c)
Figura 3.22. Reprezentarea schematică a efectuluiu încălzirii asupra structurii fierului ecruisat:
a - fier deformat plastic la rece; b – fier restaurat; c – fier recristalizat.
Încălzirea la temperaturi joase (în cazul fierului 200...400°C) conduce la refacerea reţelei
deformate (pe roentgenogramă apar linii clare caracteristice reţelei nedeformate), în mică măsură are loc
scăderea durităţii, creşterea plasticităţii, nu are loc însă nici o modificare a formei grăunţilor care rămân
puternic alungiţi - se produce restaurarea (figura 3.22, (b)). Încălzirea la temperaturi mai înalte (în cazul
fierului 600...700°C), pe lîngă procesele menţionate la restaurare, produce refacerea structurii, în locul
grăunţilor deformaţi iau naştere grăunţi noi nedeformaţi - se produce recristalizarea (figura 3.22, (c)). La
restaurare are loc difuzia defectelor punctiforme, deplasarea acestora spre. marginile grăunţilor şi spre
dislocaţii, anihilarea unor părţi din vacanţe şi atomi interstiţiali. Se produce micşorarea tensiunilor de
gradul II (care apar în interiorul grăunţilor sau între grăunţi vecini), sunt puţin afectate tensiunile de
gradul III (care apar la scară atomică, un atom străin creează în jurul lui deformaţii elastice ale reţelei
cristaline). Paralel cu restaurarea la creşterea temperaturii se produc şi alte fenomene, ca deplasarea
dislocaţiilor şi formarea unor pereţi verticali de dislocaţii - fenomenul de poligonizare. în figura 3.23, (a)
se reprezintă distribuţia dislocaţiilor înainte de poligonizare şi în figura 3.23, (b) distribuţia dislocaţiilor
după poligonizare.
Prin formarea pereţilor de dislocaţii, grăunţii se fragmentează în blocuri în mozaic (subgrăunţi),
care fac între ei unghiuri mici. În acest mod tensiunile din interiorul grăunţilor sînt înlăturate rămînînd
numai cele de la limitele dintre grăunţi.

100
 a) b)
Figura 3.23. Reprezentarea schematică a poligonizării:
a - distribuţia dislocaţiilor înainte de poligonizare;
b - distribuţia dislocaţiilor după poligonizare.

Încălzirea la temperaturi mai înalte duce la recristalizare. Are loc înlăturarea completă a
tensiunilor interne, scad rezistenţa şi duritatea, creşte plasticitatea, are loc formarea unei noi generaţii de
grăunţi prin germinare şi creştere. Forţa motrice a recristalizării este energia de deformare elastică a
reţelei. Cea mai joasă temperatură la care se observă recristalizarea este pragul de recristalizare sau
temperatura de recristalizare, prin care se înţelege temperatura la care un metal care a suferit un grad de
deformare va fi complet recristalizat într-o anumită perioadă de timp (de obicei 1 h).
Metalele uşor fuzibile (Sn, Pb, Zn) au temperatura de recristalizare mai joasă decât temperatura
ordinară, aşa încît nu au nevoie de încălzire pentru recristalizare. Temperatura de recristalizare este
influenţată de gradul de deformare anterioară, de mărimea iniţială a grăunţilor, de puritatea materialului,
de condiţiile de încălzire. Durata de încălzire pentru recristalizare este cu atît mai mare cu cît
temperatura este mai joasă. Dacă se examinează procesul de recristalizare izotermă la diferite
temperaturi de încălzire se constată că există o perioadă de incubaţie necesară pentru ca proce¬sul să
înceapă, după care are loc o evoluţie rapidă. Perioada de incubaţie este cu atît mai mare cu cît
temperatura de încălzire este mai joasă. Recristalizarea depinde de gradul de deformare. Prin grad critic
de deformare se înţelege gradul de deformare la care după recristalizare se abţine creşterea maximă a
grăunţilor la încălzire. Pentru cele mai multe metale, gradul critic de deformare este cuprins între 3 şi
10%. Dimensiunile grăunţilor, gradul de deformare şi temperatura de încălzire sînt legate între ele prin
diagramele de recristalizare care sunt diagrame spaţiale.
Dacă după recristalizare se face o nouă încălzire peste temperatura de încălzire anterioară
recristalizării, sau are loc o menţinere la durate mari de încălzire, se produce recristalizarea secundară,
adică creşterea anumitor grăunţi pe seama altora.

101