EFECTUL

MANDELA
 Cei mai mulți dintre noi am a­vut cel puțin un moment în care eram con­vinși de o
anumită realitate ca­re însă, în final, s-a dovedit a nu fi a­de­vărată. Însă cu atît mai ciudat
este a­tunci cînd un grup de oameni are a­celeași convingeri ca și tine sau es­te de părere că
un anumit lucru s-a în­tîmplat, chiar dacă nu este așa. A­cest fenomen în care un grup de oa­
me­ni își amintește un eveniment diferit de cum s-a întâmplat în realitate poar­tă numele de
„Efectul Mandela”.
Acest fenomen este creația scri­itoarei, cercetătoarei și „consultantei în paranormal” Fiona
Broome, a­ceas­ta folosind pentru prima dată ter­menul în cadrul unei conferințe la care a
participat în 2010. Astfel, în ca­drul acestui eveniment, mai mul­ți participanți i-au spus că
sînt siguri că Nelson Mandela, președintele A­fricii de Sud între 1994 și 1999, a mu­rit în
închisoare în anii `80, lucru ca­re nu era adevărat, căci Mandela a mu­rit, de fapt, trei ani
mai tîrziu, în 2013. Astfel de memorii colective fal­se nu sînt singulare, forumurile de dis­
cuții pe această temă prezentând o multitudine de astfel de „rea­li­­tăți” care nu s-au
petrecut, dar des­pre ca­re oamenii cred cu tărie că s-au în­tîm­plat.
 În psihologie, o amintire falsă este un fenomen
în care cineva își amintește ceva care nu s-a
întâmplat sau îl amintește diferit de modul în care
s-a întâmplat de fapt. Activarea informațiilor
asociate, încorporarea dezinformării și atribuirea
greșită a sursei au fost sugerate ca fiind câteva
mecanisme care stau la baza unei varietăți de tipuri
de fenomene de memorie falsă.
Fenomenul memoriei false a fost inițial
investigat de pionierii psihologici Pierre Janet și
Sigmund Freud. Freud era fascinat de memorie și
de toate modurile în care putea fi înțeleasă, folosită
și manipulată. Unii susțin că studiile sale au fost
destul de influente în cercetarea contemporană a
memoriei, inclusiv în cercetarea în domeniul
memoriei false. Pierre Janet a fost un neurolog
francez, de asemenea, creditat cu contribuții mari
la cercetarea memoriei. Janet a contribuit la
memoria falsă prin ideile sale despre disociere și
recuperarea memoriei prin hipnoză
Factorii naturali pentru formarea memoriei false
Trauma
O istorie a traumei este relevantă pentru problema memoriei false. S-a propus ca persoanele cu antecedente
de traume sau simptome traumatice să fie deosebit de vulnerabile la deficitele de memorie, inclusiv la
eșecurile monitorizării sursei.
Privarea de somn
Privarea de somn poate afecta, de asemenea, posibilitatea de a codifica în mod fals o memorie. În două
experimente, participanții au studiat listele DRM (liste de cuvinte [de exemplu, pat, odihnă, treaz, obosit] care
sunt asociate semantic cu un cuvânt neprezentat) înainte de o noapte de somn sau lipsă de somn; testarea a
avut loc a doua zi. Un studiu a arătat rate mai mari de recunoaștere falsă la participanții lipsiți de somn,
comparativ cu participanții odihniți
Sindromul memoriei false
Sindromul memoriei false recunoaște memoria falsă ca fiind o parte predominantă a vieții cuiva în care
afectează mentalitatea și viața de zi cu zi a persoanei. Sindromul memoriei false diferă de memoria falsă prin
faptul că sindromul este puternic influențat în orientarea vieții unei persoane, în timp ce memoria falsă poate
apărea fără acest efect semnificativ. Sindromul intră în vigoare deoarece persoana crede că memoria
influentă este adevărată
 Multiversul (cunoscut și ca metaverse, omniverse, sau meta-univers) este alcătuit dintr-
o grupare ipotetică de mai multe universuri. Împreună, aceste universuri integrează tot
ceea ce există: întregul spațiu cosmic, timpul, materia, energia și toate legile fizice care
guvernează. Universurile din interiorul Multiversului sunt numite universuri paralele.

Apare intrebarea:

Însă care este legătura dintre această teorie îndrăzneață și Efectul Mandela?
 În prezent, unii fizicieni consideră că
ideea de „Multivers” nu este una legitimă și
că nu ar trebui aprofundată deoarece studiul
unui astfel de concept ar putea eroda
încrederea populației în comunitatea
științifică. Ideea universurilor paralele nu a
fost avansată doar în literatura SF, acest
concept fiind propus și în domenii precum
fizica, matematica, cosmologia, astronomia,
religia, muzica, literatura, sau filosofia.