 Despre noi 

 Implică-te 
 Resurse 

 language
 dark_mode
 person Anonim 

credit_card Donează
lec?ie
clearsearch caută
opțiuni

 rezultate (31)
 declinări
 sinteză (1)
 info

31 de definiții pentru lecție  lecțiune  leție (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÉCȚIE, lecții, s. f. 1. Formă de bază a învățământului, desfășurată cu o clasă de elevi,

într-un timp determinat, sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în
conformitate cu programa de învățământ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu.
◊ Expr. A da lecții = a medita (elevii) în particular. A lua lecții = a studia o disciplină cu
ajutorul unui profesor, în afara unei instituții de învățământ. A ieși (sau a scoate) la
lecție = a ieși sau a fi chemat în fața învățătorului sau a profesorului pentru a fi
ascultat. 2. Ceea ce este obligat să învețe și să scrie un elev (acasă) la recomandarea
învățătorului sau a profesorului. ◊ Expr. A spune lecția = a expune în fața învățătorului
sau a profesorului cunoștințele însușite. A-și face lecțiile = a-și pregăti temele
școlare. 3. (În forma lecțiune) Forma sub care se prezintă un text, în diferitele lui
manuscrise sau ediții, datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau
de un editor; citire comparativă a unui text în scopul de a-i stabili versiunea
autentică. 4. Sfat, povață, regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton
dojenitor; p. ext. mustrare, dojană. 5. Învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei
întâmplări neplăcute. [Var.: lecțiúne s. f.] – Din germ. Lektion, lat. lectio, -onis.

 sursa: DEX '09 (2009)

 
  adăugată de blaurb.

 acțiuni 

lecție sf [At: PETROVICI, P. 78/15 / P: ~ți-e / V: (îvp) leț~,

(înv) ~iune / Pl: ~ii / E: ger Lektion, lat lectio, -onis] 1 Formă de bază a organizării
muncii didactice prin care se transmite un anumit volum de cunoștințe unui grup de
persoane cu nivel de cunoștințe relativ egal și omogen, într-un timp determinat, într-un
anumit spațiu. 2 Oră de școală consacrată unei anumite discipline. 3 Ceea ce este
obligat un elev să învețe și să scrie acasă la recomandarea profesorului sau a
învățătorului Si: temă, (înv) matimă. 4 (Fig) Învățătură extrasă de cineva dintr-o
experiență sau dintr-un eveniment neplăcut Si: pildă. 5 (Înv) Sfat. 6 (Îe) A da ~ii A
pregăti elevi în particular Si: a medita. 7 (Îe) A lua ~ii A studia cu ajutorul unui profesor
în afara unei instituții de învățământ. 8 (Îe) A chema, a scoate la ~ A numi un elev
pentru a fi ascultat. 9 (Îe) A ieși la ~ A fi ascultat. 10 (Îe) A-și face ~ia (sau ~iile) A-și
pregăti temele. 11 (Îe) A spune ~ia A expune în fața învățătorului sau a profesorului
cunoștințele însușite. 12 Regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton
dojenitor Si: mustrare, sfat. 13 Bătaie. 14 (Pex) Pedeapsă. 15 (Îf lecțiune) Formă sub
care se prezintă un text, în diferitele lui manuscrise sau ediții, datorită modului în care a
fost citit și interpretat de un copist sau de un cititor. 16 (Îaf) Citire comparativă a unui
text pentru a-i stabili versiunea autentică.

 sursa: MDA2 (2010)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

LÉCȚIE, lecții, s. f. 1. Formă de bază a organizării activității instructiv-educative din

școală, desfășurată cu o clasă de elevi, într-un timp determinat, sub conducerea unui
învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ; oră școlară
consacrată unui obiect de studiu. ◊ Expr. A da lecții = a medita (elevii) în particular. A
lua lecții = a studia o disciplină cu ajutorul unui profesor, în afara unei instituții de
învățământ. A ieși (sau a scoate) la lecție = a ieși sau a fi chemat în fața învățătorului
sau a profesorului pentru a fi ascultat. 2. Ceea ce este obligat să învețe și să scrie un
școlar (acasă) la recomandarea învățătorului sau a profesorului. ◊ Expr. A spune
lecția = a expune în fața învățătorului sau a profesorului cunoștințele însușite. A-și face
lecțiile = a-și pregăti temele școlare cuvenite. 3. (În forma lecțiune) Forma sub care se
prezintă un text, în diferitele lui manuscrise sau ediții, datorită modului în care a fost citit
și interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativă a unui text în scopul de a-i
stabili versiunea autentică. 4. Sfat, povață, regulă de conduită care se recomandă cuiva
pe un ton dojenitor; p. ext. mustrare, dojană. 5. Învățătură folositoare trasă de cineva în
urma unei întâmplări neplăcute. [Var.: lecțiúne s. f.] – Din germ. Lektion, lat. lectio, -
onis.

 sursa: DEX '98 (1998)

  

 adăugată de ionel_bufu

 acțiuni 

LÉCȚIE, lecții, s. f. 1. Formă de bază a predării în învățămînt, prin care se transmite

unui grup omogen ca pregătire un anumit volum de cunoștințe într-un timp determinat;
oră școlară consacrată unui obiect de studiu. Organizarea muncii colectivelor de
catedră, întărirea disciplinei și a răspunderii personale a propagandiștilor constituie
condiții necesare în vederea asigurării unor lecții cu un înalt nivel politic și
ideologic. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 124. Acele cadre didactice care nu
desfășoară ele însele o activitate de creație științifică, care nu îmbogățesc cursurile pe
care le predau cu rezultatele cercetărilor proprii, nu pot asigura lecții de calitate
superioară. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 5/1. Ar începe așa, ca la toate
lecțiile: Astăzi vom învăța despre... SAHIA, N. 49. Într-o zi Eliza nu putu veni la lecție,
era bolnavă. VLAHUȚĂ, O. A. 375. ◊ E x p r .  A da lecții = a pregăti elevi în particular; a
medita. Eliad îmi da lecții de gramatică romînă și învățam pe dinafară traducerile din
Meditațiunile lui Lamartine. GHICA, S. A. 113. E un om plin de științe, și l-am poftit să
vie ca să-ți dea lecții de trei ori pe săptămînă. NEGRUZZI, S. I 7. A lua lecții = a studia
o disciplină cu ajutorul unui profesor în afara unei instituții de învățămînt. A ieși la
lecție = a ieși în fața profesorului pentru a fi ascultat. A scoate la lecție = a chema pe
un elev în fața clasei pentru a fi ascultat. 2. Materia și temele indicate de profesor
elevilor să le pregătească acasă în vederea orei următoare. Cum trebuie să vie școlarul
la școală? – Cu lecțiile învățate. DELAVRANCEA, H. T. 107. Își învăța lecțiile de cu
seară, pentru că dimineața trebuia să meargă în piață. VLAHUȚĂ, N. 8. ◊ E x p r .  A-și
face lecțiile = a-și pregăti temele pentru ziua următoare. Lecțiile mi le făceam în
camera tatei la o măsuță. SADOVEANU, N. F. 24. A spune lecția = a expune în fața
profesorului cunoștințele dintr-o anumită lecție. 3. (Uneori în legătură cu verbele «a da»,
«a primi», «a lua» etc.) Mustrare, dojană; p . e x t .  bătaie. Las’ c-am să-ți dau eu o
lecție să n-o uiți așa de curînd. REBREANU, I. 72. Critica rareori este cumpănită în
lecții sau în laudă, dreaptă în judecată și învățată. RUSSO, O. 88. 4. Învățătură
folositoare trasă de cineva în urma unui eveniment, a unei întîmplări etc. [Spectacolul] a
fost o lecție de adîncă umanitate. SAHIA, U.R.S.S. 181. –
Variantă: lecțiúne (pronunțat -ți-u-) s. f.

 sursa: DLRLC (1955-1957)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

LÉCȚIE s.f. 1. Formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit

elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp; oră de școală consacrată unei
anumite discipline. ◊ A da (sau a lua) lecții = a (se) medita (2) în particular. ♦ Temă,
ceea ce elevul are de învățat la o materie într-o zi. 2. (Fig.) Învățătură morală,
experiență (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. Dojană, mustrare. [Gen. -
iei, var. lecțiune s.f. / < lat. lectio, cf. it. lezione, germ. Lektion].

 sursa: DN (1986)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

LÉCȚIE s. f. 1. formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit
elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp; oră de școală consacrată unei
anumite discipline. ♦ a da (sau a lua) ~ ții = a (se) medita (2) în particular. ◊ temă, ceea
ce elevul are de învățat la o materie într-o zi. 2. (fig.) învățătură morală, experiență
(culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. dojană, mustrare. (< germ. Lektion, lat. lectio)

 sursa: MDN '00 (2000)

 adăugată de raduborza

 acțiuni 

LÉCȚIE ~i f. 1) Formă de bază a activității instructiv-educative din școală, prin care se
transmit elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp. ~ de chimie. ~ de muzică. ◊
A da ~i a pregăti elevi în particular; a medita. 2) Temă indicată elevilor de către
profesor pentru a fi pregătită acasă. ◊ A-și face ~ile a-și pregăti temele date pentru ziua
următoare. 3) Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire; reproș;
imputare; mustrare; dojană. 4) fig. Învățătură căpătată de pe urma unei întâmplări. [G.-
D. lecției; Sil. -ți-e] / <germ. Lektion, lat. lectio, ~onis[1]

1. Var. lecțiune — LauraGellner

 sursa: NODEX (2002)

 adăugată de siveco

 acțiuni 

LECȚIÚNE s. f. v. lecție.

 sursa: DEX '09 (2009)

 
  adăugată de blaurb.

 acțiuni 

 repeat +1 definiție identică

lecțiune sf vz lecție

 sursa: MDA2 (2010)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

leție sf vz lecție

 sursa: MDA2 (2010)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

LECȚIÚNE2, lecțiuni, s. f. Felul de a citi și interpreta grafia unui manuscris în vederea

stabilirii versiunii lui originale.

 sursa: DLRLC (1955-1957)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

LECȚIÚNE1 s. f. v. lecție.

 sursa: DLRLC (1955-1957)

 adăugată de LauraGellner
  

 acțiuni 

LECȚIÚNE s.f. 1. Fiecare dintre formele în care se prezintă textul unui autor în diferite

manuscrise sau ediții; fel de a citi un (pasaj dintr-un) text pentru stabilirea versiunii lui
originare. 2. V. lecție. [Pron. -ți-u-. / < lat. lectio, cf. germ. Lektion].

 sursa: DN (1986)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

LECȚIÚNE s. f. fiecare dintre formele în care se prezintă textul unui autor în diferite
manuscrise sau ediții; fel de a citi (un pasaj dintr-un text) pentru stabilirea versiunii
originare. (< germ. Lektion, lat. lectio)

 sursa: MDN '00 (2000)

 adăugată de raduborza

 acțiuni 

conferínță-lécție s. f. Conferință organizată special pentru a servi drept lecție

◊ „Problemele expuse cursanților sub formă de conferințe-lecții sunt problemele
generale ale artei, istoriei, teoriei și practicii filmului.” Cont. 15 III 67 p. 5 (din conferință
+ lecție)

 sursa: DCR2 (1997)

 furnizată de Editura Logos

 adăugată de raduborza

 acțiuni 

disc-lécție s. n. Disc care conține o lecție ◊ „Mapele celor trei discuri-lecții vor fi

însoțite de ilustrații, explicații și note.” I.B. 14 XI 62 p. 1 (din disc + lecție)

 sursa: DCR2 (1997)
  

 furnizată de Editura Logos

 adăugată de raduborza

 acțiuni 

emisiúne-lécție s. f. Lecție transmisă prin radio sau televiziune ◊ „Emisiuni-

lecție pentru lucrătorii din agricultură.” Sc. 14 I 71 p. 5. ◊ „Vor fi difuzate astfel [la
radio] emisiuni-lecție la: filozofie și socialism științific, literatură română și
biologie.” Pr.R.TV 28 III3 IV 71 p. 6 (din emisiune + lecție)

 sursa: DCR2 (1997)

 furnizată de Editura Logos

 adăugată de raduborza

 acțiuni 

film-lécție s. n. Film cu caracter de lecție ◊ „D.P. nu a făcut un film-lecție despre viața

și opera lui țuculescu și nici n-a încercat o cercetare exhaustivă a creației
acestuia.” Cont. 23 IX 66 p. 5; v. și R.l. 12 XI 66 p. 6 (din film + lecție; Fl. Dimitrescu
în BRPh 1/69 p. 167)

 sursa: DCR2 (1997)

 furnizată de Editura Logos

 adăugată de raduborza

 acțiuni 

lecți(un)e f. 1. învățătură dată sau primită: a da, a lua lecțiuni; 2. ceea ce un școlar

învață pe din afară: a recita lecțiunea; 3. fig. învățăminte, înștiințări date: lecțiunile
experienței.

 sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

  

 adăugată de blaurb.

 acțiuni 

*lecțiúne f. (lat. léctio, -ónis, d. légere, a citi. V. culeg, înțeleg). Ceĭa ce profesoru

explică și dă elevuluĭ să învețe pe de rost, să înțeleagă saŭ să exercite: profesoru dă
elevului lecțiunĭ de matematică, de piano, de dans; elevu ĭa lecțiunĭ de la
profesor saŭ cu profesoru. Formă, versiune particulară a unuĭ
text. Fig. Învățătură: lecțiunile experiențeĭ se plătesc adese-orĭ foarte scump. Învățătură
de minte, pedeapsă (mustrare, bătaĭe saŭ altă suferință): această cădere a fost o bună
lecțiune pentru impertinența luĭ. – Ob. lécție, ceĭa ce se dă elevuluĭ de învățat.

 sursa: Scriban (1939)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

arată toate definițiile

Copyright © 2004-2022 dexonline (https://dexonline.ro)

 licență

  confidențialitate

 găzduit de Hosterion