Etnologie și folclor

LLR II, sem. I, an.univ. 2021-2022

Examen, 2 crd., evaluator: prof.dr. Narcisa Ș tiucă

SUBIECTE PENTRU EVALUAREA FINALĂ

NU UITAȚI TEMA INDIVIDUALĂ PENTRU CARE AVEȚI 3+1 PUNCTE!

1. Interpretați în maximum un paragraf prezența motivului solar în

recuzita și în repertoriul nunții tradiționale (de la lada de zestre și
țesă turi decorative, pâ nă la câ ntece rituale). – 1 punct
2. Propuneți două interpretă ri ale participă rii copiilor și tinerilor, în
calitate de actanți, la riturile și ceremoniile agrare tradiționale
româ nești. Dezvoltați argumentația în maximum 2 paragrafe. – 2 puncte
3. Comentați în maximum 1 pagină sensurile simbolice ale confruntă rii
feciorului cu cerbul în colinde. – 3 puncte
Sau:
4. Justificați într-un comentariu de maximum 1 pagină versurile „Iel s-a
sculat/Ca un blestemat/.../ Fost-a viteaz ră u/Bată -l Dumnezeu!” prin
care lă utarul încadrează faptele lui Iovan (Ivan) Iorgovan în categoria
hybris-ului. – 3 puncte.

Precizări:
(1) veți rezolva 3 subiecte (alegeți între 3 și 4!).
(2) Expediați rezolvarea în format electronic (doc, pdf) responsabilului de grupă.
(3) În caz că nu dispuneți de aparatură, elaborați lucrarea olograf și expediați în format
jpg. Succes!

1. Motivul solar este un element reprezentativ pentru cultura româ nească , fiind
deseori întâ lnit pe diverse țesă turi naționale, cum ar fi ia. De regulă , aceste haine,
cusute și brodate cu multă acuratețe, sunt lă sate tinerelor fete ca zestre. În câ ntecele
rituale, prezența motivului solar asigură fertilitatea pă mâ ntului, roada îmbelșugată
și sursa de existență a poporului. Putem întâ lni elementul solar nu doar pe țesă turi,
dar și înscrustat pe lemn, cum ar fi niște lă zi sau desenate pe niște obiecte, cum ar fi
urcioarelee.
2. Deși în ceremoniile și riturile agrare copii și tinerii nu erau antrenați deloc, totuși lor
le revenea un rol important. Implicarea lor era fundamentală , întrucâ t în momentele
 agrare nefavorabile ei aveau rolul decisiv pentru rodirea pă mâ nturilor datorită
purită ții lor. Un alt beneficiu pentru a obține o recoltă îmbelșugată era câ ntarea
Paparudelor, a Caloianului și, mai ales, a Drăgaicii de că tre fetele care se aflau în
prag de că să torie, acest ritual asigurâ nd fertilitatea pă mâ ntului și, respectiv, o roadă
bogată .

3. Vânătoarea- act de desensibilizare și maturizare

Vâ nă toarea reprezintă în cultura populară româ nească un act de inițiere pentru

flă că ii tineri, care are ca scop maturizarea lor. Acest act este, totodată , și o alegorie a
nunții, adică omorâ nd fiara tâ nă rul dă dovadă de curaj și de capacitatea sa de a
întemeia o familie.

Vâ nă toarea ca act de inițiere vizează însușirea eroului de a depă și etapa

adolescentină și de a trece în etapa formă rii ca bă rbat și om viteaz. Principalele
condiții pentru a participa la actul de inițiere este ca tâ nă rul să nu fie că să torit,
gospodă ritul fiind o tră să tură secundară . Vâ natul trebuie să presupună o luptă corp
la corp, ci nu una pe ascuns câ nd animalul doarme.

Vâ natul presupunea capturarea unei fiare de talie mare. Unul dintre cele mai
reprezentative animale supuse sacrificiului pentru maturizarea eroului este cerbul,
deoarece este considerat unul dintre cei mai dominanți stă pâ nitori ai carpaților.

De cele mai multe ori, acest act de inițiere este compus din mai multe etape, una
dintre care este că lă toria plină de încercă ri că tre tă râ mul îndepă rtat unde trebuie să
aibă loc experiența propriu-zisă . Prin parcurgerea vitează a traseului respectiv,
eroul dobâ ndește curaj și izbâ nda lui va fi mai apreciată .

Însuși vâ nă toarea constă nu doar în capturarea cerbului, dar și în demonstrarea

iscusinței și a unei minți agere, neînfricate. Procesul de maturizarea este și el cumva
că ptușit de o serie de provocă ri, cum ar fi îndepă rtarea de familie, descoperirea
surselor de existență în afara civilizației, dobâ ndirea dâ rzeniei și a înțelepciunii,
cunoașterea artei mâ nuirii armelor etc.

Deși sacrificarea animalului presupune un gest dur, acest act nu implică violență .
Dimpotrivă , vâ nă toarea și trofeul dobâ ndit au un efect revitalizant, asigurâ nd
renașterea eroului într-o nouă condiție umană , fiind înzestrat cu o forță imbatabilă .

Prin urmare, în cultura populară româ nească vâ nă toarea nu presupune doar sursa
de existență a poporului, ci însumează un ansamblu de ritualuri ceremonioase care,
dincolo de vitejie și neînfricare renaște în conștiința tâ nă rului misiunea de protector
și continuator al tradițiilor.
 O întâmplare stranie cu final fericit

În noaptea de ajun a Crăciunului (pe 6 ianuarie) câinii au început să hamăie foarte puternic. M-
am uitat pe fereastră să văd ce se întâmplă, de unde așa gălăgie. Și dacă era întuneric nu am mai
văzut nimic și zic „hai să ies afară să văd care e situația.” De obicei, câinele nostru e legat, dar
noaptea îi dăm și noi drumul să se plimbe prin ogradă și, mă rog, să aibă grijă noaptea de casă.
Ies eu afară și îl chem, îl chem, dar el nimic. Încerc să-l caut, să văd de unde vine gălăgia și l-
am găsit în dosul casei, acolo unde, știi tu, ținem noi vaca. Mă apropii și eu de dânsul, dar el tot
hamăie, și hamăie, că eu deja mă temeam de dânsul. Mă duc eu în casă să iau ceva de mâncat, o
bucată de pâine ceva ca să-l chem la mine. Așa și am făcut. Am luat o bucată de pâine cu unt pe
care nu a mâncat-o copilul dimineața și ies afară. Mă apropii iarăși de câine și îi arunc bucata de
pâine chiar lângă picioarele lui. El se uită la dânsa, dar nu o miroase, n-o mănâncă. Deja nu mai
știam ce să mă gândesc. Și el tot hamăie, mai tare, mai tare. Zic „hai să mă apropii și să-l dau la o
parte să văd ce a găsit acolo.” Chem soțul ca să ia cîinele într-o parte și văd o geantă neagră de
material. Și m-am temut să pun mâna pe ea și cu piciorul am dat-o în râpă. Toată noaptea nu mă
puteam liniști, tot mă gândeam ce putea fi acolo, de ce câinele așa hămăia că nici la mâncare nu s-
a uitat.
Deja a doua zi dimineața, m-am trezit eu pe la vreo 6:00, Crăciunul. M-am gândit că cât ai mei
încă dorm să ies afară să văd ce era în geanta ceea. Mă apropii de dânsa, iau un băț și încerc să o
deschid. Păi când am văzut ce era acolo, mi-a crăpat inima de frică. Era plină cu pene, flori uscate,
lumânări arse, pământ și niște cenușă. M-am speriat, nici nu pot să-ți transmit ce frică am tras. Știi,
poate să fi fost o zi obișnuită, nu mă panicam așa tare, dar era în ajunul Crăciunului și câinele tot
hămăia încontinuu la geanta ceea.
Am lăsat-o așa pentru câteva zile, le-am spus copiilor să nu se apropie de geanta ceea. Stăteam
așa și mă gândeam cine putea s-o aducă și pentru ce. Și încă era plină cu așa lucruri înfricoșătoare
și urâte. I-am povestit istoria asta unei vecine, că ea așa mai ghicește în cărți, se pricepe la magie
de asta. I-am povestit tot cum o fost și mi-a zis că cineva cred că o vrut să-mi cheme moartea la
mine în casă dacă tot erau acolo lumânări, pâmânt, și florile uscate sunt un fel de simbol că s-o
trecut, o murit. Am intrat în panică și m-am speriat pentru ai mei. Și măcar să fi știut cine o adus
geanta poate că eram mai liniștită, la câți nebuni sunt acum. Și mi-a propus vecina să-mi facă un
descântec. Chiar dacă nu prea cred eu în așa lucruri, dar de speriată ce eram zic „hai să facem.” A
aprins ea niște lumânări, mi-a pus o batistă în cap, o mai citit niște rugăciuni și gata. Mi-a
recomandat încă să presor sare peste acea geantă și să-i dau focul. Dar m-am gândit eu să mă duc
și pe la biserică să aprind o lumânare de sănătate și să mă rog pentru familia mea.
Și Slava Domnului totul e bine. Așa și nu știu cine mi-a adus geanta ceea și pentru ce și de ce
anume mie. Dar măcar sunt bucuroasă că totul e bine și n-am avut nicio năpastă în casă.

Comentariu

Această întâmplare face parte din viața personală a unei cumetre a părinților mei. Situația
relatată s-a întâmplat anul trecut (Crăciunul în spațiul moldovenesc se sărbătorește pe 7 ianuarie).
L. nu ar avea dușmani și întâmplarea dată i se pare extrem de ciudată, dar și înfricoșătoare. Într-
adevăr câinele nu întâmplător era atât de agitat și nu e exclus faptul că el putea să vadă cine a adus
acea geantă. Poate că și acest lucru l-a determinat șă hamăie atât de intens și să nu atragă atenția
nici măcar la mâncare.
Geanta a fost așezată în spatele casei și cred că cu scopul de a nu putea fi identificată persoana
respectivă. Chiar și conținutul genții e foarte suspect, toate elementele simbolizând dintr-o
anumită perspectivă moartea: penele, care ar sugera neființa și rămășițele unui suflet. Mă gândesc
că penele ar simboliza și puritatea, adică moartea unui suflet curat, inocet, mai exact, a unui copil.
Florile uscate ar avea aceeași conotație, a trecerii, a pieirii, la fel ca și cenușa, care nu prezintă
nimic altceva decât sfârșitul și lipsa de viață. Celelate două elemente,
adică lumânările arse și pământul sunt niște simboluti religioase, care se asociază direct cu tema
morții, lumânarea arsă simbolizând „arderea” sufletească și trupească, iar pământul etapa difinitivă
a corpului uman.
Frica lui L. este condiționată, întrucât totalitatea acestor elemente te trimit cu gândul la moarte.
Chiar și geanta este de culoare neagră, ceea ce, de asemenea, poate fi tratat ca un simbol al
neființei. Și, totodată, acest ritual straniu nu a fost realizat noaptea doar pentru ca făptașul să nu
poată fi identificat, dar cred că și de aceea că noaptea este un spațiu deschis pentru spiritele rele,
este momentul favorabil pentru a „colabora” cu duhurile necurate.
L. a menționat că ea în niciun fel nu a atins cu mânele nici geanta, nici conținutul ei. Poate că și
aceasta a contribuit la alungarea mesajului rostit la acea geantă. Cred că ziua de Crăciun a fost
aleasă intenționat pentru săvârșirea acestui act, cu scopul de a amplifica acțiunea acestei daune,
fiindcă se zice că ajunul Crăciunului este plin de farmec și toate gândurile devin realitate (aceasta
este o interpretare proprie și nu aparține lui L.).
Adresarea lui L. la o vecină vrăjitoare poate fi interpretată ca o descifrare a celor întâmplate.
Descântecul, de asemenea, putea să contribuie la anularea mesajului. Nu am primit mai multe
detalii de la L. desprea cum a vut loc descântecul, decât aprinderea lumânărilor și acoperirea
capului cu o batistă. Însă, ritualul cu sarea și arderea genții mi s-a părut foarte interesant. Sarea în
sine este un mijloc de a vrăji, dar și de a anula vraja. Sarea, în contextul dat, are menirea de a
curăți și de a suprima intențiile negative ale răufăcătorului, iar arderea genții și a conținutului ei
amplifică efectul de purificare.
De asemenea, a fost un gând bun de a nu neglija puterea cerească. Plecarea la biserică,
aprinderea lumânărilor pentru sănătate și citirea rugăciunilor fără îndoială au contribuit la
ocrotirea acestei familii și salvarea de la intențiile răufăcătorului.
E bine că L. a acționat și nu a neglijat această situație ciudată, deaorece chiar dacă nu crezi în
magie neagră, nu ești asigurat de blesteme, gânduri negative și urări cu impact diabolic.