Ambuguitatea reprezinta una dintre sursele esentiale ale comicului in comediiile lui caragaile.

La Creanga, atat cititorul, cat si personajele constientizeaza echivocul. Sunt multe strategii ale comicului in
strategiile lui caragiale. In ce priveste schitele lui caragiale: schitele lui caragiale scrise 1878-1899 au fost
adunate in Momente 1901 si Schite Noua 1910. Exista si editii intitulate Momente si Schite, dar un asemenea
volum nu esxitsa, este un titlu editorial. Care ar fi mediile reflectate: Viata Bucurestiului, saloanele, barurile,
bururile funcționale, imbulzeala vesela de moși, berariile.

Tipuri de lumi: viata de familia, justitia, scoala, presa etc

Formele schitelor: scenete (Amici, Cfr), povestirea (triumful talentului), rapoarte (proces verbal- parodie
dupa un proces verbal), telegrame, antologie de scrisori, tabla de materii (mosii), colaje de presa ( temă și
variatiuni) etc.

In afara de schitele clasice, caragiale a scris multe proze in carea a reciclat forme non-literare, a convertit
non-lietrarul in literaruta prin literatura. Aceasta covertire este si schita Tema si variatiuni.

Texte in care se insereaza non-lietrarul: teme si variantiuni, zigzag, cum se naste o revista, o cronica de
craciun, cronica fantezista, telegrame, 1 aprilie, antologie, Mitica, statistica, congresul cooperativ roman-
sedinta de ianugurare etc.

Non-literarul nu este un simbol al modernitatii, deoarece acest procedeu gasim si in alte opere până la
Caragiale: Subsolul Tiganiadei, Subsolul Istoriiei hieroglifice, Ciocoii vechi si noi etc.

Pentru precursorii lui Caragiale, aceast procedeu se considera ca confera veridicitate textului. Obiectivitatea
textului alotopic era pus in slujba obiectivitatii textului propriu-zis; armonie între textul alotopic si textul
non-literar.In cazul lui Caragiale, aceasta relatie paradisiaca se destrama, apare o relatie tensionata intre
textul autorului si textul non-literar. Textul non-literar nu mai ofera garantii de obiectivitate, adevar.
Dimpotriva, acesta amplifica mistificarea literara, fictionala. La precursorii lui caragiale, minciune literară isi
subordona textul alotopic, pe cand la caragiale, prin mixarea acestor texte avem revelatia unui joc cu mai
multe perspective, cu pluralitate prespectivala. In asta consta modernitatea. Tema si variațiuni: Textul e
invadat de textul non-literar. Pentru a detecta intentia autorului, trebuie sa strapungem aparenta pe care
ne-o ofera textul alotopic. Astfel de proze precum cele citate, sunt suversive, dar nu naeparat in raport cu
realitatea politica, ci subversivitatea lor se manifestă la conventiile literare stabilite. Textele lui caragiale
sunt suversive in raport cu conventiile literare anterioare.