Decizie nr.

6377/2022 din 08-dec-2022, Curtea de Apel Bucuresti, despagubire (Litigii de

munca)

Decizie
din 8 decembrie 2022
6377/2022
Text speţă
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2021:123.______
Dosar nr.____________ (Număr în format vechi _________)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
SECŢIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6377
Şedinţa publică din data de 08 Decembrie 2021
Curtea constituită din:
PREŞEDINTE – C_____ G________ C____ JUDECĂTOR - L____ U__
GREFIER - C_______ F______ C_____
S-a luat spre examinare apelul declarat de apelanta FRANKSTAHL ROMÂNIA S.R.L.,
împotriva sentinţei civile nr. 3304/10.05.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia
VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr._____/3/2020, în contradictoriu cu
intimatul A___ A____, cauza având ca obiect contestaţie împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, a răspuns apelanta Frankstahl România S.R.L.,
prin avocat S_____ T______, care depune la dosar împuternicire avocaţială emisă în baza
contractului de asistenţă juridică _______ _______/2021, lipsă fiind intimatul A___ A____.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, conform art. 121 alin. 2 din
Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, care învederează instanţei
obiectul cauzei, părţile, legalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care, întrebată fiind,
apelanta, prin avocat, precizează că nu are alte cereri de formulat şi probe de administrat.
Curtea, în raport cu prevederile art. 392Cod procedură civilă, constată cauza în stare de
judecată şi acordă cuvântul apelantei în susţinerea motivelor de apel.
Având cuvântul, apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a
sentinţei civile pronunţate de primă instanţă, în temeiul art.480 alin. (2) Cod procedură civilă
şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei de concediere emisă în
data de 01.10.2020. Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală raportată
la documentele depuse la dosarul cauzei, atât decizia de concediere, cât şi decizia de
reorganizare care a stat la baza aceste concedieri. Din aceste documente rezultă că în anul
2020 activitatea societăţii a fost afectată atât de pandemia de Covid-19, cât şi de starea de
urgenţă. Societatea a aşteptat câteva luni pentru a-şi redresa activitatea, însă acest lucru a fost
imposibil. Toate aceste cifre sunt reflectate în decizia de concediere, în decizia de organizare,
precum şi în documentele suport care au fost depuse la dosarul cauzei, însă instanţa de fond a
considerat că ele nu sunt suficiente pentru a motiva decizia de desfiinţare a postului. În anul
2020 societatea a înregistrat o scădere a profitului de 95% faţă de anul precedent. Instanţa de
fond a apreciat că această scădere nu este suficientă din moment ce societatea încă a
înregistrat profit. Consideră că instanţa poate să cenzureze legalitatea deciziei de concediere
atunci când se vorbeşte despre o concediere ce nu ţine de persoana salariatului şi nu aspectele
de oportunitate care ţin de administratorul societăţii, singurul îndreptăţit să decidă momentul
la care trebuie să facă nişte restructurări pentru ca societatea să poată merge mai departe. De
asemenea, consideră că toate documentele de la dosarul cauzei probează cauza reală şi
serioasă care a stat la baza acestei concedieri. În domeniul construcţiilor în care activează
societatea a existat o scădere semnificativă în anul 2020, iar această scădere a fost dovedită
prin analize şi rapoarte ale băncii pe care apelanta le-a depus la dosarul cauzei. Atât hotărârea
de organizare în baza căreia au fost desfiinţate mai multe posturi, şi nu doar postul ocupată de
intimat, dovedesc faptul că societatea se afla într-o situaţie financiară precară, astfel că erau
necesare măsuri, iar aceste măsuri au fost concretizate în concedierea anumitor salariaţi
printre care şi dl. G____. Solicită instanţei să facă o analiză temeinică a motivelor pe care le-a
arătat pe larg atât în decizia de concediere, cât şi în decizia de organizare, să constate că
instanţa de fond s-a pronunţat doar cu privire la forma deciziei de concediere, considerând că
nu sunt respectate cerinţele legale, respectiv nu sunt indicate motivele care au determinat
concedierea, deşi această decizie de concediere conţine toate motivele. Fără cheltuieli de
judecată.
Curtea, faţă de prevederile art. 394Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile şi reţine
cauza spre soluţionare.
C U R T E A,
Deliberând asupra apelului dedus judecăţii, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3304/10.05.2021, pronunţată în dosarul nr. ____________, Tribunalul
Bucureşti Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea
reclamantului A___ A____ în contradictoriu cu pârâta B_________ B______ B__; a dispus
anularea Deciziei de concediere cu nr. 891 din data de 1 octombrie 2020 emisa de pârâtă; a
dispus reintegrarea reclamantului pe postul şi funcţia deţinuta anterior concedierii, respectiv
în funcţia de Director Executiv; a obligat pârâta către reclamant la plata tuturor drepturilor
salariale, indexate, majorate şi reactualizate şi cu dobânda legală, începând cu data
concedierii, respectiv 1 octombrie 2020 şi până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de
fapt şi de drept:
Reclamantul a fost angajat la pârâtă cu contract individual de muncă pe durata nedeterminată
şi înregistrat cu nr. 756 din data de 11 iulie 2017 pe funcţia de Director Executiv cu activitate
pe teren şi în domeniul construcţiilor. Contractul de muncă a fost modificat prin 4 acte
adiţionale, primul în anul 2017 cu privire la salarizare şi ultimele 3 în anul 2020, cu privire la
reducerea timpului de lucru şi respectiv revenirea la program normal de lucru, din cauza
situaţiei de pandemiei la nivel naţional în anul 2020.
Prin Decizia nr. 891 din data de 1 octombrie 2020, s-a dispus încetarea raporturilor de muncă
între părţi, pentru motive ce nu ţin de persoană salariatului, conform art. 65 alin.1 din Codul
muncii şi reclamantul a beneficiat de un preaviz de 20 zile lucrătoare, conform art. 75 alin. 1
din Codul muncii. În decizie se invocă 3 mari motive care au condus la luarea acestei măsuri:
contextul naţional românesc macroeconomic; impactul Covid 19 asupra furnizorilor societăţii
şi situaţia financiară a societăţii.
În primul motiv, respectiv contextul naţional românesc macroeconomic, se face vorbire
despre o scădere a activităţii la nivelul industriei, respectiv -16,5% şi în sectorul privat cu -
8,4% şi că în construcţie ar fi de 3,5%. Cu privire la cel de-al doilea motiv, respectiv
pandemia Covid 19 se face referire generică, în sensul că această pandemie a afectat întreaga
lume sub toate aspectele, inclusiv furnizorii de servicii şi a determinat scăderea vânzărilor. În
ce priveşte situaţia economică a pârâtei, aceasta a depus un tabel cu statistici, dar din cifre ar
rezulta că pârâta a avut şi profit, chiar dacă era pandemie, dar mai mic faţă de perioadă
anterioară.
Decizia menţionează că, reclamantul a beneficiat de preaviz de 20 zile lucrătoare, conform
art. 75 alin.1 din Codul muncii, calea de atac de 45 zile calendaristice de la data comunicării
acesteia şi instanţă competentă, respectiv tribunalul unde reclamantul îşi are domiciliul sau îşi
desfăşoară activitatea.
Analizând decizia sub aspectul modului în care aceasta a fost întocmită, conform prevederilor
art. 76 din Codul muncii, instanţa a reţinut că motivele care au determinat concedierea sunt
prezentate doar în mod generic. Astfel, cu privire la contextul naţional românesc
macroeconomic, se face vorbire despre o scădere a activităţii la nivelul industriei, în sectorul
privat şi în construcţii, acestea fiind doar enumerări generice, fără vreo legătură cu pârâta. Nu
se neagă faptul că din cauza pandemiei activitatea în industrie şi sectorul privat a scăzut, dar
pârâta trebuia să menţioneze în concret în ce a constat aceasta scădere şi raportat strict la
domeniul de activitate şi care a fost procentul de scădere a activităţii. D___ simpla afirmaţie
că, în sectorul construcţiilor scăderea a fost de 3,5 nu satisface cerinţa textului legal, privind
indicarea motivelor care au determinat concedierea reclamantului.
Este adevărat că pandemia s-a răspândit la nivel mondial, dar pârâta trebuia să explice în
concret cum a fost afectată activitatea de această pandemie. Din înscrisuri, rezultă că
reclamantul a lucrat în perioada de stare de urgenţă din martie 2020 cu program redus la 6
ore/zi şi apoi s-a trecut la program de 8 ore/zi. Aceasta rezultă din ultimul act adiţional la
contractul de muncă încheiat între părţi.
Mai mult, sectorul privat a fost ajutat după această perioadă cu fonduri de la stat pentru
redresare economică. Dar din motivele arătate nu se specifică concret cum a fost afectată
activitatea pârâtei ce a determinat concedierea reclamantului, încât cerinţa art. 76 lit. a) din
Codul muncii nu este îndeplinită.
În ce priveşte situaţia economică a pârâtei, din cele menţionate, instanţă a reţinut că, pârâta a
avut profit şi în perioada de pandemie, dar mai redus faţă de perioadă anterioară. Or, pârâta
trebuia să explice în concret cum a fost afectată din punct de vedere financiar şi de ce a
trebuit să dispună concedierea salariatului.
Nici acest motiv nu satisface cerinţa textului de la lege de la art. 76 lit. a) din Codul muncii,
pentru a permite reclamantului să-şi facă o apărare adecvată.
În această situaţie, instanţa a considerat că, decizia de concediere este lovită de nulitate
absolută, consecinţa fiind reintegrarea reclamantului pe postul şi funcţia deţinută anterior
concedierii, aceea de director executiv, potrivit art. 80 alin. 2 din Codul muncii şi obligarea
pârâtei să-i achite reclamantului drepturile salariale, aşa cum ele au fost solicitate, de la data
concedierii şi până la reintegrarea efectivă, potrivit art. 80 alin.1 din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat, în termenul legal, apelanta B_________
B______ S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelanta solicită schimbarea în tot a sentinţei în temeiul art. 480 alin. (2) Cod de procedură
civilă şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei de concediere ai
dl. N___ Ghită emisă în data de 01.10.2020.
În motivarea apelului, aceasta a arătat, în esenţă, următoarele:
Instanţa de fond a analizat decizia de concediere contestată, a reclamantului A____ A___
doar sub aspectul îndeplinirii cerinţelor de formă, raportat la prevederile art. 76 lit. a) Codul
muncii motivele de fapt care determină concedierea.
Astfel instanţa de fond a reţinut că motivele care au determinat concedierea sunt prezentate
doar în mod generic. în ceea ce priveşte primul motiv contextul naţional românesc
macroeconomic, instanţa reţine: că se face vorbire despre o scădere a activităţii, la nivelul
industriei, respectiv de -16,5% şi în sectorul privat cu - 8.4% şi că în construcţii ar fi de 3.5%,
astfel instanţa apreciază că acestea sunt doar enumerări generice fără să aibă legătură cu
pârâta. Instanţa nu neagă că datorită acestei pandemii cu COVID -19 activitatea în industrie şi
sectorul privat a scăzut, dar consideră că pârâta trebuia să menţioneze în concret în ce a
constat această scădere şi raportat strict la domeniul de activitate şi care a fost procentul de
scădere a activităţii. Instanţa consideră că simpla afirmaţie că, în sectorul construcţiilor a
scăzut cu 3.5%, fără să spună în raport de pârâtă nu satisface cerinţa textului de la litera a al
art. 76 din Codul Muncii privind motivele care au determinat concedierea reclamantului.
Aceste aprecieri ale instanţei de fond sunt incorecte şi netemeinice raportate atât la motivele
invocate de pârâtă în hotărârea de reorganizare, cât şi la probele depuse la dosarul cauzei.
Astfel aceste cifre care arată în mod clar scăderi în domeniul construcţii în care activează
societatea pârâtă, nu sunt cifre care să Ie fi inventat societatea pârâtă, ele sunt cifre care au
fost reflectate în analizele financiar-economice de piaţă realizate de sistemul bancar pe care
societatea le primeşte în vederea luării măsurilor, care se impun. La dosarul cauzei a fost
depusă în acest sens în probaţiune, analiza băncii Raiffeisen care arată în mod efectiv
realitatea acestor scăderi la nivel naţional macroeconomic. Aceste probe nu au fost luate în
considerare, în mod netemeinic şi nelegal de către instanţă.
Instanţa consideră că "pârâta trebuia să menţioneze în concret în ce a constat această scădere
şi raportat strict la domeniul de activitate şi care a fost procentul de scădere a activităţii" - ori
aceste aspecte de motivare în fapt se regăsesc atât în hotărârea de reorganizare, depusă de
societate cât şi în decizia de concediere. în acest sens, rugăm instanţa de apel să constate că
societatea şi-a îndeplinit această obligaţie arătând că "activitatea Societăţii Frankstahl
România este legată de sectorul de construcţii, produsele metalurgice fiind comercializate
către clienţi ce activează în zona de construcţii industriale şi civile, industria constructoare de
maşini, industria auto şi industria de construcţii navale. Astfel scăderea de 3,5% din sectorul
de construcţii, precum şi din toate celelalte sectoare impactează semnificativ activitatea
Societăţii.". Aceste premise macro-economice prezentate în partea introductivă a deciziei de
concediere sunt ulterior reluate şi explicate în secţiunea II din decizia de reorganizare şi
decizia de concediere, privind situaţia financiară a societăţii, din care rezultă clar scăderi a
vânzărilor şi a profitului companiei, în primul trimestru al anului 2020 comparativ cu aceeaşi
perioadă a anului 2019. Astfel societatea a arătat că pe fondul acestor scăderi macro-
economice cifrele aferente bilanţului contabil din primul semestru arată în primul rând o
scădere dramatică a profitului societăţii, acesta ajungând la doar 18.388 RON, la jumătatea
anului 2020 cu 95,7% mai puţin decât profitul societăţii pe primul trimestru din 2019, care a
fost de 436.991 RON. Mai mult decât atât în secţiunea a IV-a din decizia de reorganizare şi
decizia de concediere societatea arată faptul că criza a afectat întreaga piaţă, însă ritmul
accentuat al scăderii profitului Societăţii pe fondul creşterilor însemnate de cheltuieli cu
mărfurile şi cheltuielile cu personalul, impun ca societatea să facă modificări de restructurare
şi reorganizare.
Toate aceste aspecte au fost demonstrate de către societate prin înscrisurile depuse la dosarul
cauzei, respectiv hotărârea de reorganizare şi anexele acesteia, care dovedesc clar faptul că
exista o cauză reală şi serioasă care să justifice concedierea în temeiul art. 65Codul Muncii şi
că aceste motive nu sunt generice astfel cum în mod netemeinic reţine instanţa, ci au o
legătură directă cu activitatea societăţii care a înregistrat la jumătatea anului 2020 o scădere
cu 95,7% a profitul societăţii raportată la primul trimestru din 2019.
Pentru toate aceste motive, se consideră că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a
admis contestaţia reclamantului, din moment ce din înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi
din decizia de concediere rezultă cu claritate că acestea nu sunt motive invocate generic, ci că
ele au fost corelate cu situaţia economico-financiară a societăţii, rezultând o scădere
dramatică în activitatea şi profitul societăţii. Astfel, instanţa nu a făcut o analiză atentă şi
corectă a motivelor invocate pentru justificarea concedierii, din textul deciziei de concediere
şi a documentelor depuse la dosarul cauzei rezultând atât legătura de cauzalitate între
contextul macro-economic naţional românesc şi scăderile dramatice din societate. În acest
sens, solicită instanţei de apel să constate că motivele invocate reprezintă o cauză reală şi
serioasă conform art. 65Codul muncii şi totodată reprezintă motivarea în fapt a deciziei de
concediere raportată la prevederile art. 76 lit. a) Codul muncii.
Nici în ceea ce priveşte al doilea motiv – pandemia Covid 19, aprecierile instanţei nu au
legătură cu fondul cauzei.
Instanţa de fond face aprecieri generice cu privire la fondurile acordate de stat pentru
redresare economică, însă în concret nu ştim la ce se referă. În cazul în care se referă la
ajutorul de şomaj tehnic acordat de stat, se arătă că societatea nu se încadra în cerinţele legii,
nu a accesat acest ajutor, care ar fi dus atât la inactivitatea totală a companiei, deci pierderi
mai mari, cât şi la scăderi salariale ale salariaţilor, inclusiv a con testatorului.
Impactul COVID-19 asupra activităţii societăţii a fost analizat pe larg la pct. I litera B
impactul COVID-19 asupra furnizorilor societăţii şi pct. II situaţia financiară a clienţilor
societăţii privind asigurarea. Astfel societatea a analizat pe larg impactul COVID-19 asupra
societăţii, din două perspective esenţiale pentru activitatea acesteia, din perspectiva
furnizorilor de la care cumpăra marfa şi din perspectiva clienţilor cărora la vindea marfa.
Astfel consideră că este netemeinică şi nelegală aprecierea instanţei de fond că pârâta trebuia
să explice în concret cum i-a fost afectată activitatea datorită acestei pandemii - din moment
ce aceste motive sunt arătate pe larg în decizia de reorganizare, în decizia de concediere şi
sunt susţinute de anexele depuse în probaţiune.
Şi cu referire la "Situaţia financiară a clienţilor Societăţii privind asigurarea" societatea a
prezentat detaliat motivele. Având în vedere faptul că preţurile produselor metalurgice
comercializate de Societate au fost foarte ridicate, societatea şi-a luat măsuri de precauţie
privind situaţia incapacităţii de plată a clienţilor, marfa vândută fiind asigurată la societăţi de
asigurare internaţionale sau locale. Astfel înainte de a comercializa produsele metalurgice
societatea verifica solvabilitatea clienţilor săi pentru asigurarea sumelor aferente mărfii
vândute. Societăţile de asigurări cu care societatea lucrează, fac o verificare a solvabilităţii
clienţilor şi comunică către Societate limitele de asigurare a "sumelor pe care le pot garanta
pentru fiecare client în funcţie de situaţia financiară şi solvabilitatea acestuia. în baza
evaluării Societăţilor de asigurare, societatea primeşte limitele de asigurare pentru
comercializarea produselor metalurgice pentru fiecare client in parte. în lunile martie - iulie,
date fiind condiţiile macroeconomice la nivel mondial, european şi de pe piaţa românească
precum şi situaţia financiară şi solvabilitatea fiecărui client, Societăţile de asigurări, au scăzut
sumele asigurate pentru fiecare client în parte, acolo unde acest lucru se impunea, având
clienţi cărora li s-a redus solvabilitatea la zero. în acest context societatea s-a văzut obligată
să adopte măsurile care se impun printr-o abordare pragmatica cu privire la riscurile ce vor
urma şi controlul riscului de creditare, respectiv să oprească comercializarea de produse către
clienţi care au devenit clienţi cu risc ridicat şi limită de asigurare zero sau mult scăzută.
Astfel din portofoliul de clienţi ai Societăţii un număr de 143, au avut limitele de asigurare
scăzute sau reduse la zero. Situaţia limitelor de asigurări scăzute de Societăţile de asigurare
cu care lucrează societatea, respectiv: Coface, Hermes Cap, Hermes Primary şi Insurer -
această situaţie fiind reflectată în anexa nr. 2 la hotărârea de reorganizare depusă la dosarul
cauzei. Luând în considerare aceste aspecte, pentru ca societatea să nu ajungă în situaţia de a
vinde produse metalurgice către clienţi de la care nu va putea recupera aceste costuri,
societatea a decis să limiteze comercializarea de marfa către clienţii cu risc ridicat de
insolvabilitate sau care doreau să achiziţioneze marfa peste limita de asigurare. Această
situaţie a determinat la rândul ei scăderea vânzărilor şi implicit a profitului companiei, în
timp ce costurile de operare, în principal cu forţa de muncă au rămas la fel de ridicate.
Având în vedere această analiză financiar-economică, raportată la pandemia de COVID-19
asociaţii au considerat că se impune adoptarea unor măsuri de restructurare a activităţii
Societăţii, atât din punct de vedere structural al funcţionalităţii departamentelor, cât şi din
punct de vedere al reducerii personalului, cu o consecinţă directă asupra scăderii cheltuielilor
de operare în vederea redresării activităţii companiei. Restructurarea a vizat şi postul ocupat
de reclamant.
Luând în considerare aceste motive prezentate pe larg în decizia de concediere contestată,
consideră că societatea a demonstrat modul în care pandemia de COVID-19 a afectat
societatea, astfel că decizia instanţei de fond, care susţine contrarul, în ciuda motivelor
invocate din decizia de concediere este netemeinică şi nelegală. Pentru aceste motive raportat
atât la motivele prezentate pe larg în decizia de concediere contestată, precum şi la probele
depuse la dosarul cauzei solicită instanţei de apel să constate că a existat o cauză reală şi
serioasă care a justificat concedierea reclamantului în temeiul art. 65, iar decizia de
concediere contestată conţine motivele de fapt care justifică această măsură astfel cum
impune art. 76 lit. a) Codul muncii.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv invocat în decizie, aspecte reţinute de instanţă sunt,
de asemenea, netemeinice şi nelegale raportate atât la textul deciziei de concediere cât şi la
textul deciziei de reorganizare şi documentele depuse în probaţiune. Astfe,l nu se poate reţine
faptul că societatea pârâtă a făcut aprecieri generice din moment ce există o analiză temeinică
în decizia de concediere şi decizia de reorganizare, care demonstrează situaţia financiar-
economi că în care se afla societatea. societatea pârâta a arătat la punctul III din decizia de
concediere că a efectuat o analiză temeinică financiar-economică a societăţii. Toate aceste
motive sunt susţinute de probele depuse la dosarul cauzei. Astfel societatea a arătat că a
realizat o analiză a situaţiei financiare a Societăţii din anii 2018,2019 şi 2020. Conform
acestei analize a rezultat o scădere a profitului Societăţii începând cu anul 2018 când s-a
realizat o scădere de la un profit net de 2417163 RON la anul 2019 când s-a realizat o scădere
a profitului net de 1183729 RON; Astfel scăderea profitului anului 2019, comparat cu anul
2018 este de 51%, o scădere semnificativă. Aceste analize sunt bazate pe informaţiile de la
Creditreform, furnizor independent de informaţii financiare şi de risc, conform anexei nr. 3 a
deciziei de reorganizare depuse la dosarul cauzei, Contextul pandemiei de COVID-19 a
determinat-o scădere mai drastică înregistrată în primul trimestru al anului 2020, societatea
înregistrând conform bilanţului aferent jumătăţii de an 2020, un profit net de doar 18.388
RON. De asemenea s-a făcut o analiză la nivelul anului 2019 cu privire la principalii
indicatori financiari: cifra de afaceri, costurile de operare şi profitul societăţii. Astfel
societatea a realizat o analiză a contului de profit şi pierdere conform bilanţului aferent anului
2019 şi a raportului de audit extern BDO.
Societatea a realizat ulterior o analiză a situaţiei financiare şi evoluţiei Societăţii pentru
primul semestru 2020. Pe fondul analizei prezentate anterior asociaţii au realizat o analiză a
situaţiei financiare şi a evoluţiei Societăţii în primul semestru al anului 2020. S-a constatat o
scădere semnificativă a comenzilor primite de la clienţi pe fondul pandemiei de COVID-19,
pe de o parte dat fiind faptul că o parte dintre aceştia şi-au întrerupt activitatea în perioada
martie - aprilie şi pe de altă parte dată fiind contracţia de 3,5% a pieţei de construcţii precum
şi scăderii semnificative a sectorului automotive şi a exporturilor din lipsa de comenzi de la
clienţii clienţilor companiei majoritatea din Vestul Europei. Asociaţii au analizat cifrele
aferente bilanţului contabil din primul semestru şi a constatat în primul rând o scădere
dramatică a profitului societăţii, acesta ajungând la doar 18.388 RON, la jumătatea anului
2020 cu 95,7% mai puţin decât profitul societăţii pe primul trimestru din 2019, care a fost de
436.991 RON.S-a observat în bilanţ de asemenea o creştere a datoriilor, de la litera "D"
sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an de către Societate, care au crescut
cu 4393985 RON în primul semestru al anului 2020, faţă de primul semestru al anului 2019,
de la 29.496.975 RON la 33.890.960 RON. Raportat la situaţia macroeconomică generală
care este pe un trend negativ de scădere, faptul că societatea _______________ jumătate a
anului cu datorii considerabile este un aspect important de luat în considerare pentru'
viabilitatea, lichiditatea şi continuitatea businessului societăţii. în ceea ce priveşte cheltuielile
din exploatare se pot observa creşteri semnificative la 2 indicatori importanţi: Cheltuielile
privind mărfurile au crescut cu 7479553 RON în primul semestru al anului 2020, faţa de
primul semestru al anului 2019, de la 47.663.005 RON la 55.142.558 RON şi Cheltuielile cu
personalul au crescut cu 542.644 RON în primul semestru al anului 2020, faţă de primul
semestru al anului 2019, de la 2481195 RON la 3023839 RON. în ceea ce priveşte aceşti doi
indicatori din bilanţul contabil pe primul semestru al anului 2020, societatea nu are niciun fel
de control pe aspecte privind cheltuielile privind mărfurile, preţurile la furnizori crescând în
funcţie de evoluţiile macro-economice şi fluctuaţiile nefavorabile a cursului valutar. Toţi
indicatorii din bilanţul contabil aferent primului semestru al anului 2020 şi 2019 sunt
reflectaţi în anexele nr. 4 şi nr. 5, ale deciziei de reorganizare depuse la dosarul cauzei.
Din această analiză rezultă fără îndoială că aceste cifre şi aceşti indicatori existau în realitate
astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi nu sunt generice.
În ceea ce priveşte faptul că societatea a avut profit şi în perioada de pandemie, dar mai redus
faţă de perioada anterioară, această afirmaţie este mult subestimată faţă de situaţia reală din
societate, da sigur, nu am susţinut că societatea nu a înregistrat profit, aspect de altfel de
necontestat, rezultând din bilanţul depus la dosarul cauzei însă vorbim despre o scădere
semnificativă la bilanţul de jumătate de an, al anului 2020, cu 95,7% mai puţin decât profitul
societăţii pe primul trimestru din 2019. Astfel nu se poate minimiza acest aspect astfel cum
încearcă instanţa de fond. Profitul este un indicator esenţial pe care îl analizează orice
societate, pentru că acesta ţine de viabilitatea şi sustenabilitatea activităţii societăţii.
În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate a situaţiei societăţii cu concedierea salariatului se
poate observa din înscrisurile depuse, atât din decizia de reorganizare cât şi din decizia de
concediere, că reorganizarea societăţii a fost una largă şi structurală, care a presupus
reaşezarea întregii organigrame a societăţii pârâte. Astfel reducerea postului ocupat de
contestator s-a făcut având în vedere reorganizarea şi comasarea unor departamente, care nu
mai justificau menţinerea, postului de director executiv al reclamantului. Având în vedere
aceste aspecte, o reorganizare şi reducere a costurilor este necesară. societatea a decis
reorganizarea activităţii şi restructurarea din punct de vedere structural funcţional al
departamentelor cât şi din punct de vedere al reducerii personalului, cu o consecinţă directă
asupra scăderii cheltuielilor de operare în vederea redresării activităţii companiei. societatea a
decis comasarea Departamentului de Vânzări, Vânzări Active Selling şi Departamentul The
Steel, într-un singur Departament de Vânzări şi Marketing. Noul Departament de Vânzări va
avea o structură de 6 posturi, o parte dintre poziţiile din departamentele comasate, respectiv 6
posturi fiind desfiinţate prin prezenta decizie. 5 posturi sunt desfiinţate, salariaţii respectivi
fiind concediaţi, iar un post cel de
Managerul Achiziţii este mutat astfel cum este firesc în Departamentul de Achiziţii. în ceea
ce priveşte cele 5 posturi desfiinţate, neexistând criterii de stabilire a ordinii de prioritate în
Regulamentul intern sau orice alte documente interne ale societăţii, pentru a diminua
cheltuielile operaţionale cu salariile Societăţii s-a aplicat criteriul economic, fiind eliminate
posturile cu salariile cele mai mari, care totodată în noua organigramă nu îşi justificau
activitatea funcţională, iar în cazul posturilor identice fiind redus postul care avea salariul cel
mai mare. Din noul Departament de Vânzări şi Marketing format din poziţiile reunite ale
departamentelor comasate a fost eliminată poziţia de Director Executiv Conformitate. Astfel
este desfiinţat postului de Director Executiv Conformitate, din cadrul Societăţii, cod C__
______, ocupat de dvs. dl. A____ A___, fiind aplicată concedierea pentru motive ce nu ţin de
persoana salariatului conform art. 65Codul muncii.
Aceste aspect privind reorganizarea funcţională şi structurală a societăţii sunt reflectate în
organigrama depusă la dosarul cauzei, dovedind temeinicia reorganizării şi caracterul efectiv
al desfiinţării postului.
Pentru toate aceste motive, se consideră că în mod greşit, netemeinic şi nelegal instanţa de
fond a concluzionat că nu există în decizia de concediere arătate pe larg motivele care au
justificat şi determinat concedierea reclamantului, înscrisurile de la dosarul cauzei
demonstrând cauza reală şi serioasă a concedierii acestuia în conformitate cu prevederile art.
65Codul muncii.
În concluzie, decizia de concediere conţine motivele care au determinat concedierea
reclamantului în conformitate cu prevederile art. 76 lit. a) Codul muncii, care au fost
respectate.
În măsura în care instanţa de apel va face o analiză pe fond a concedierii reclamantului, se
reiterează argumentele prezentate instanţei de fond, în următoarea secţiune a apelului.
În continuare, motivele de apel vizează fondul măsurii concedierii, argumentând legalitatea şi
temeinicia acesteia, prin raportare la dispoziţiile art. 65 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul A___ A____ a solicitat respingerea în tot a apelului şi
menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate, formulând apărări pe fondul cauzei cu
privire la legalitate şi temeinicia măsurii concedierii, ce vizează lipsa cauzei reale şi serioase
a desfiinţării postului, prin raportare la contextul şi conţinutul reorganizării şi la situaţia
financiară a angajatorului.
În apel, nu au fost administrate probe noi.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel formulate, în limitele prevăzute de art. 476-
479 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Primul motiv de apel, vizând greşita reţinere de către prima instanţă a neconformităţii deciziei
de concediere, faţă de dispoziţiile art. 76 lit. a) din Codul mucii, sunt întemeiate.
Prin sentinţa apelată, prima instanţă a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere
contestate, pentru neîndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute la art. 76 lit. a) din Codul
muncii.
Potrivit dispoziţiilor art. 76 din Codul muncii: „Decizia de concediere se comunică
salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: a) motivele care determină
concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art.
69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă
disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de
muncă vacant, în condiţiile art. 64.”
În conformitate cu prevederile art. 79 din Codul muncii: „În caz de conflict de muncă
angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele
precizate în decizia de concediere.”
Totodată, dispoziţiile art. 80 din Codul muncii sunt în sensul că: „(1) În cazul în care
concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi
va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi
reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. (2) La solicitarea
salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară
emiterii actului de concediere. (3) În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia
anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la
data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.”
Din economia normelor legale evocate, rezultă că decizia de concediere are un caracter
formal, în sensul că aceasta trebuie să cuprindă toate elementele obligatorii prevăzute de lege,
necesare atât salariatului pentru cunoaşterea şi înţelegerea raţiunilor care au condus la
încetarea contractului său de muncă şi pentru formularea apărărilor, cât şi instanţei pentru
realizarea controlului judecătoresc.
Motivarea deciziei trebuie să aibă un caracter complet, în sensul că în faţa instanţei nu pot fi
susţinute motive de fapt şi/sau de drept neinvocate în decizie şi, deci, necunoscute salariatului
la momentul concedierii.
Condiţia prevăzută la art. 76 lit. a) din Codul muncii se referă la obligativitatea indicării în
cuprinsul deciziei exclusiv a „motivelor care determină concedierea”, iar nu a motivelor
reorganizării angajatorului.
Având în vedere cerinţele art. 65 din Codul muncii, apelanta a indicat în cuprinsul deciziei de
concediere toate elementele pe care le-a avut în vedere, necesare pentru cunoaşterea şi
verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii dispuse, respectiv pentru verificarea cauzei reale
şi serioase a desfiinţării postului salariatului concediat din motive fără legătură cu persoana
sa.
Expunerea în cuprinsul deciziei contestate, cu nr. 891/01.10.2020, a motivelor care au
determinat concedierea rezultă chiar din considerentele sentinţei atacate, în cuprinsul cărora,
deşi instanţa de fond reţine nulitatea absolută a actului unilateral al angajatorului pentru
nerespectarea dispoziţiilor art. 76 lit. a) din Codul muncii, decelează totuşi motivele
concedierii (desfiinţarea postului de director executiv conformitate, potrivit dispoziţiilor art.
65 din Codul muncii, având în vedere hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor, pentru
cauzele expuse la art. 2 din decizie) şi trei motive de fapt ale desfiinţării postului care fac
posibilă verificarea existenţei sau nu a cauzei reale şi serioase a suprimării postului
salariatului contestator.
De altfel, prin contestaţia cu care a învestit instanţa, salariatul contestator a formulat critici
punctuale prin raportare la „motivele de fapt” ale concedierii, clar expuse şi structurate la art.
2 din decizie.
Astfel, angajatorul arată la art. 2 din decizie că măsura concedierii a fost determinată de
următoarele motive: contextul naţional românesc macroeconomic şi impactul Covid 19
asupra furnizorilor societăţii; situaţia financiară a clienţilor societăţii privind asigurarea;
situaţia financiară a societăţii (se realizează o analiză succintă a situaţiei financiare şi
evoluţiei societăţii în perioada 2018-2019, precum şi o analiză a situaţiei financiare şi
evoluţiei societăţii în primul semestru al anului 2020). La pct. IV al art. 2 sunt structurate în
cinci puncte concluziile analizei economico-financiare ale societăţii.
De asemenea, la art. 3 se menţionează că, având în vedere motivele indicate la art. 2,
societatea a hotărât reorganizarea activităţii şi restructurarea unor departamente, prin
comasarea Departamentului Vânzări, Vânzări Active, Selling şi a Departamentul The Steel,
într-un singur Departament de Vânzări şi Marketing. Noul Departament de Vânzări va avea o
structură de 6 posturi, o parte dintre poziţiile din departamentele comasate, respectiv 6 posturi
fiind desfiinţate (cu consecinţa concedierii a 5 salariaţi şi a mutării pe un post nou a
salariatului având funcţia de Manager Achiziţii). În privinţa posturilor desfiinţate, neexistând
criterii de stabilire a ordinii de prioritate, a fost avut în vedere criteriul economic, fiind
eliminate posturile cu salariile cele mai mari, care în noua organigramă nu îşi justificau
activitatea funcţională. În cazul posturilor identice, a fost redus postul care avea salariul cel
mai mare. „Din noul Departament de Vânzări şi Marketing format din poziţiile reunite ale
departamentelor comasate a fost eliminată poziţia de Director Executiv Conformitate din
cadrul Societăţii, cod C__ ______, ocupat de dl. A____ A___, fiind aplicată concedierea
pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului conform art. 65Codul muncii.”
Potrivit dispoziţiilor art. 80 din Codul muncii, instanţa este datoare a verifica atât legalitatea,
cât şi temeinicia concedierii, este adevărat având prevalenţă motivele de nelegalitate
(decurgând din nerespectarea cerinţelor de formă sau de fond), care fac de prisos cercetarea
temeiniciei măsurii dispuse de angajator în mod unilateral. În cadrul motivelor de
nelegalitate, se analizează cu prioritate motivele de formă necesare şi suficiente ele însele
pentru a atrage sancţiunea nulităţii, conform dispoziţiilor art. 76 din Codul muncii.
În cauză însă, faţă de situaţia mai sus expusă, faptul că prima instanţă s-a rezumat a verifica
doar legalitatea deciziei contestate prin raportare la condiţiile formale prevăzute de lege,
reţinând nulitatea absolută a acesteia pe baza unei situaţii ce nu se verifică, şi nu a examinat
sub toate aspectele, pe baza criticilor şi apărărilor formulate de părţi, legalitatea şi temeinicia
măsurii unilaterale a angajatorului, echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă, „(3) În cazul în care se
constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a
__________________________ ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată,
instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate
acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei
instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care
părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin
întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului.
Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea
administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”
Din cuprinsul textului legal evocat, rezultă că, în ipoteza în care se identifică existenţa uneia
dintre situaţiile expres şi limitativ prevăzute (prima instanţă a soluţionat procesul fără a
__________________________ ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal
citată), soluţia ce se impune instanţei de apel este imperativ stabilită de lege: anularea
sentinţei.
Ca urmare a anulării sentinţei, regula este aceea a reţinerii cauzei spre rejudecarea procesului
prin evocarea fondului, cu excepţia situaţiei în care una dintre părţi solicită în mod expres,
prin cererea de apel sau prin întâmpinare, trimiterea cauzei spre rejudecare, stăruind în
parcurgerea a două grade de jurisdicţie.
În cauză, nu a fost formulată o astfel de cerere, aşa încât Curtea va proceda ea însăşi la
evocarea fondului, urmând a examina legalitatea şi temeinicia măsurii concedierii, prin
prisma dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii, în raport cu criticile şi apărările părţilor.
Pentru considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art.480 alin. (3) din Codul de procedură
civilă, Curtea va admite apelul, va anula sentinţa şi va fixa termen pentru evocarea fondului,
cu citarea părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta FRANKSTHAL ROMÂNIA S.R.L., cu sediul în
____________________, sector 4, Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 3304/10.05.2021
pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în
dosarul nr._____/3/2020, în contradictoriu cu intimatul A___ A____, având CNP
_____________, cu domiciliul în Bucureşti ________________________, ___________,
______________.
Anulează sentinţa apelată.
Fixează termen pentru evocarea fondului la data de 23.03.2022, ora 10:30 cu citarea părţilor.
Definitivă.
Pronunţată azi, 08.12.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei
instanţei.
Preşedinte Judecător Grefier
C_____ G________ C____ L____ U__ C_______ F______ C_____
Red.: U.L./10.01.2022
Tehnored.: N.R.G./4ex
Jud. fond: C_______ A________
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro