1.

Eficienta sistemului de invatamant RM din perspectiva Strategia 2020

Educaţia reprezintă o prioritate naţională în Republica Moldova. Ea constituie factorul de

bază în transmiterea şi crearea de noi valori culturale şi general-umane, în dezvoltarea capitalului
uman, în formarea conştiinţei şi identităţii naţionale, în promovarea aspiraţiilor de integrare
europeană şi are un rol primordial în crearea premiselor pentru dezvoltarea umană durabilă şi
edificarea unei societăţi bazate pe cunoaştere. Calitatea educaţiei determină în mare măsură
calitatea vieţii şi creează oportunităţi pentru realizarea în volum deplin a capabilităţilor fiecărui
cetăţean
În Republica Moldova, educaţia se plasează pe primele locuri în clasamentele ce descriu
nivelul de satisfacţie a cetăţenilor privind principalele aspecte ale vieţii social-economice.
Ponderea celor care se declară mulţumiţi şi foarte mulţumiţi de serviciile educaţionale depăşeşte
nivelul de 50% 1 . Această percepţie, corelată cu rezultatele scăzute la testele internaţionale şi
naţionale, cu gradul redus de angajare în cîmpul muncii a tinerilor absolvenţi şi cu legătura slabă
dintre dezvoltarea profesională şi cerinţele pieţei muncii, precum şi rata înaltă a plăţilor
neformale 2 , indică o lipsă de informare a populaţiei cu privire la menirea sistemului
educaţional. Calitatea vieţii şi competitivitatea economică a ţării depind de accesibilitatea,
calitatea şi relevanţa educaţiei.
Strategia stabileşte obiectivele şi sarcinile pe termen mediu în vederea dezvoltării
educaţiei şi defineşte orientările şi direcţiile prioritare de dezvoltare a sistemului de învăţămînt
din Republica Moldova. În scopul coordonării integrate a procesului de planificare strategică
sectorială în domeniul educaţiei, prevederile Strategiei au fost corelate cu documentele de
politici relevante, cu reformele demarate în sistemul de învăţămînt, cu alte reforme ce reprezintă
o continuitate operaţională a acţiunilor proiectate în Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova
– 2020”. Strategia este organizată pe baza a trei piloni: acces, relevanţă, calitate. Sistemul
educaţional are menirea să asigure valorificarea potenţialului fiecărei persoane şi să educe o forţă
de muncă competitivă. În acest context, strategia este orientată spre rezultate şi abordează
problemele şi soluţiile atît pe trepte de învătămînt, cît şi pe subiecte transversale. Multe dintre
problemele analizate sînt interconectate şi nu se referă la un singur pilon al strategiei, dar sînt
incluse într-un anumit capitol pentru a asigura o abordare coerentă.
 2. Caracterizați aparatul conceptual al disciplinei
Managementul ca practică şi disciplină de studiu are o istorie îndelungată. Managementul este în
primul rând o disciplină de studiu de sine stătătoare. Este o disciplină tânără întrucât organizaţiile
moderne au apărut în secolul XX, iar managementul a apărut odată cu acestea.
Încă de la început au existat două abordări diferite ale conceptului. Prima abordare punea în
centrul economiei managerul, 8 iar cea de-a doua insista pe sarcina managerului de a face
resursele productive.
Managementul ca ştiinţă s-a conturat la începutul secolului XX fiind astfel, o rezultantă a
contribuţiilor diferitelor curente de gândire şi a experienţelor practice. În jurul acestora s-au
format în timp mişcări şi şcoli de management. Cristalizarea relativ recentă a acestei ştiinţe a
apărut ca o necesitate, ca un răspuns la cerinţele practicii sociale.
Managementul este un termen englezesc cu o semantică deosebit de complexă care desemnează
ştiinţa conducerii şi conducerea ştiinţifică a instituţiilor
Originea lingvistică a cuvântului se găseşte în termenul latin „manus” (mână) şi „manegione”
(conducerea cailor în manej). Managementul înseamnă aşadar, arta de a conduce. „A conduce”
trebuie înţeles ca termen generic pentru desemnarea diferitelor stiluri de a conduce. El poate
însemna „a conduce”, „a ordona”, „a coordona”, „a anima”. Dar poate cel mai important aspect
rămâne ideea de: a fi responsabil de realizarea în comun a obiectivelor unei organizaţii. În acest
context, managementul reprezintă o meserie, o activitate, o practică ce presupune un ansamblu
de tehnici, de priceperi şi un sistem de relaţii; nefiind doar un proces abstract, sau doar o teorie.
P. Drucker sintetizează condiţia esenţială a managementului sugestiv sub forma unor
„postulate”:
T managementul este general, afirmându-se în toate domeniile economice şi sociale;
T dezvoltarea spiritului de inovare constituie trăsătura esenţială a managementului modern;
T managementul este prientat spre sporirea continuă a productivităţii muncii intelectuale şi
fizice;
T managementul se grefează pe tradiţiile culturale, sociale şi politice ale fiecărei ţări, pe
condiţiile istorice de dezvoltare a acesteia;
T managementul constituie principalul factor de sporire a eficienţei activităţii desfăşurate.
 4.Motivarea
Etimologia motivării provine de la „movere”- ceea ce înseamnă deplasare. 
Funcția de motivare presupune influența asupra sferei motivaționale a lucrătorilor în
scopul menținerii energiei productive optimale. Mijloacele stimulatoare sunt considerate:
încurajarea, lauda, stimularea materială și morală, alegerea însărcinrilor conform intereselor, în
unee cazuri sancțiunile administrative, dacă sunt obiective.

În funcţie de modul de condiţionare a satisfacţiilor personalului de rezultatele obţinute

motivarea poate fi negativă sau pozitivă. ( politica biciului şi biscuitului)
Motivarea pozitivă se bazează pe amplificarea satisfacţiilor din participarea la muncă ca
rezultat al realizării sarcinilor atribuite. Se pune accentul pe recompensă, laudă, recunoaştere,
stimă.
Motivarea negativă se bazează pe ameninţarea în reducerea satisfacţiilor, dacă nu sînt
realizate întocmai obiectivele şi sarcinile atribuite.
Cele mai mari efecte asupra performanţei are motivaţia pozitivă, urmează motivaţia
negativă, iar ignoranţa are efectele cele mai joase.
1. Motivaţia poate fi intersectă sau directă - este generată de surse interne, obţinerea
satisfacţiei din activitatea desfăşurată. Satisface aspiraţii şi aşteptări individuale din muncă.
2. Motivaţia extrinsecă sau indirectă este generată de surse exterioare şi presupune
obţinerea unor beneficii economice, sociale (formale sau informale ) din partea organizaţiei. În
întreprinderi predomină anume astfel de motivaţie.
3. Motivaţia cognitivă apare din nevoia de a şti, din curiozitate faţă de nou.
4. Motivaţia afectivă – este motivaţia la baza careia stau nevoile de a obţine recunoştinţa
celorlalţi.(învăţarea pentru a primi bursă, a nu supăra părinţii, a obţine careva beneficii)
Din punct de vedere al organizaţiei a motiva înseamnă a răsplăti sub formă bănească şi/sau
nebănească contribuţia oamenilor la prosperarea firmei.
Motivare de participare la concurs
Dna Salagor, vin cu propunerea să depuneți dosarul a concursul Pedagogul anului. Sunteți o
persoana dinamică, cu aptitudini foarte bune profesionale, pedagogice, de comunicare, și
manageriale dobândite în experiența dvs., Sunteți o persoană responsabilă, hotărâtă, interesată în
perfecționarea profesionala în domeniul pedagogic. Imi doresc să participați la acest concurs,
unde ați putea să vă puneți în evidență capacitățile intelectuale și experiența acumulată. Totodată
ați putea să promovați experienţei avansată şi inovatoare de care dați dovadă pe parcursul anilor.
Pedagogul anului este o oportunitate să promovați imaginea instituției noastre dar și veți putea
contribui la formarea propriului brending profesional. La fel , în cazul în care veți ieși
învingătoare, veți fi remunerată financiar, atât la nivel institutional cât și la nivel raional sau
national.
3. Funcția proietivă: Elaborați algoritmul planului anual de fucționare a școlii (pag.
125-126)
4. Algoritmul de elaborare a ciclogramei de lucru a directorului
 11. Evidențiați fincțiie comunicării manageriale. Cracterizațile în aspect compartiv cu fincțiile
comunicării didactice.
In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe FUNCTII:
1. funcţia informativă, de transmitere a mesajului didactic şi educativ;
2. funcţia formativă, de stimulare a gândirii şi a imaginaţiei la elevi;
3. funcţia educativă, de transmitere a influenţelor educaţionale, de coeziune şi afirmare a grupurilor şcolare;
4. funcţia de evaluare şi reglare a procesului de predare - învăţare;
5. funcţia de rezolvare a problemelor educaţionale şi a conflictelor şcolare.
Scopurile managerului școlar în procesul comunicării manageriale se bazează pe
următoarele funcţii:
1. Funcţia de informare, convingere, îndrumare;
2. Funcția de transmitere a deciziilor;
3. Funcția de influenţare a receptorului;
4. Funcția de instruire a angajaţilor;
5. Funcția de creare a imaginii;
6. Funcția de motivare a angajaţilor;
7. Funcția de promovare a culturii organizaţionale.

12. Elaborați traseul dezvoltării profesionele propriu.

13. Principiile educației în RM

Educaţia se întemeiază pe următoarele principii fundamentale:

a) principiul echităţii – în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare;
b) principiul calităţii – în baza căruia activităţile de învăţămînt se raportează la standardele
naţionale de referinţă şi la bunele practici naţionale şi internaţionale;
c) principiul relevanţei – în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi
social-economice;
d) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;
e) principiul libertăţii de gîndire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi
doctrine
politice;
f) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al
sistemului
de învăţămînt;
g) principiul incluziunii sociale;
h) principiul asigurării egalităţii;
i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale,
inclusiv a dreptului la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale,
lingvistice şi religioase;
j) principiul unităţii şi integralităţii spaţiului educaţional;
k) eficienţei manageriale şi financiare;
l) principiul descentralizării şi autonomiei instituţionale;
m) principiul răspunderii publice – în baza căruia instituţiile de învăţămînt răspund public de
performanţele lor;
n) principiul transparenţei;
o) principiul participării şi responsabilităţii comunităţii, a părinţilor şi a altor actori sociali
interesaţi;
p) principiul susţinerii şi promovării personalului din educaţie;
q) principiul învăţămîntului laic.

14.