Fata şi blestemul

A fost odata ca niciodată, că dacă n-ar fi, nici nu s-ar povesti.

A fost odata o familie tare săracă. Această familie își întreținea cu greu traiul,
muncind de dimineața până seara, pentru a putea pune ceva în gură.
De fapt, singurii care munceau erau tatăl și fiica acestuia. Mama nu îi ajuta
niciodata. Stătea tristă și neputincioasă, știind că vina îi aparținea în totalitate.
Motivul era că asupra acesteia se abătuse un blestem teribil. Umbla vorba că o
vrăjitoare cutreiera pământul și că aceasta putea îndeplini oricui o dorință, cu o
singură condiție: dorința nu trebuia să fie spusă din egoism sau lăcomie, altfel vraja
s-ar fi transformat într-un blestem. Din păcate, acest lucru i s-a întâmplat mamei.
Nerăbdătoare, a ignorat sfaturile bătrânei vrăjitoare și s-a grăbit să își spună dorința:
voia ca tot ce atingea să se transforme în aur, să fie mai bogată decât oricine.
Crezând că vraja a fost facută, a luat primul obiect care i-a apărut în cale: o piatra.
Îngrozită, a privit cum piatra s-a transformat în cenușă, risipindu-se apoi în adierea
vântului.
A făcut o greșeala care a costat-o mult și pe care o regreta, iar acum trebuia să
suporte consecințele.
Cu toate acestea, fetei, a cărei nume era Aurora, nu îi plăcea să își vadă mama
atât de abătută. Așa că se hotărî să ridice blestemul. Nu știa cum sau de unde să
înceapă, însă era încrezătoare că va reuși. S-a dus la vrăjitoare și a întrebat-o ce
putea face pentru a îndepărta blestemul. Inițial, bătrâna a refuzat să o ajute, însă,
văzând determinarea fetei, s-a lăsat înduplecată. I-a explicat acesteia că departe,
într-o pădure întunecată și pustie, trăia un vrăjitor puternic și înțelept, care avea
darul de a se transforma în orice voia. În această pădure se afla o cascadă fermecată,
a cărei apă putea ridica orice blestem și o putea vindeca pe mama fetei.
Spunând acestea, vrăjitoarea i-a oferit un colier din inimă de dragon, care avea
să o protejeze în lunga și primejdioasa sa aventura.
 Recunoscătoare și optimistă, Aurora a pornit la drum. Câteva zile mai târziu, a
ajuns în pădure și, intrând în inima acesteia, energia pozitivă o părăsi. Nu era nicio
urmă de viață, copacii erau cenușii și complet lipsiți de frunze. Fata a continuat să
meargă temătoare, până când în față i-a apărut o căprioară. Aceasta picase într-o
capcană pusă demult și, deznădăjduită, a rugat-o pe fată sa o elibereze. Fără să stea
pe gânduri, ea a ajutat căprioara cu grijă, reușind astfel să o elibereze.
Aurora merse și merse, până când în drum își făcu apariția un moșneag care
spunea că s-a rătăcit și că are nevoie de ajutor. Din nou, fata se repezi să-l ajute,
spunându-i pe unde trebuie să meargă pentru a ieși din pădure. Mulțumindu-i de
nenumărate ori, bătrânul se îndepărtă, iar fata își continuă drumul.
La scurt timp după aceea, pe drum se ivi un trandafir. Fiind pe moarte, acesta a
rugat-o pe Aurora să îi ofere puțină apă, pentru a își putea reveni. Fata și-a scos
imediat rezerva de apă, pe care i-a oferit-o trandafirului și, înainte să plece, s-a
asigurat că acesta este într-o stare mai bună.
După un timp, fata a zărit o casă mică şi simplă la marginea drumului și,
ezitând, a batut la ușa acesteia. Observând că ușa era descuiată, Aurora a intrat.
Parcă a pătruns într-o altă lume! În fața ei se întindea o pădure verde, plină de
vietăți a căror nume nu le știa, iar pământul era acoperit de flori colorate și
parfumate. Atunci observă un bătrân care o privea calm. În spatele lui, se afla o
cascadă superbă, atât de limpede, încât se puteau vedea pești înotând.
Neștiind ce să zică, fata s-a bâlbâit câteva secunde, iar vrăjitorul luă cuvântul:
-Bine ai venit! Ești prima persoană care are curajul să se aventureze în inima
acestei păduri. Am știut de venirea ta din momentul în care ai pus piciorul în acest
codru. Cred că vei fi surprinsă să afli că vrăjitoarea care te-a trimis aici este chiar
sora mea. Asemenea ei, pentru a mă putea încrede într-o persoană, trebuie să știu
dacă aceasta are inima bună și sinceră. Așa că am fost nevoit să te testez. Căprioara,
bătrânul și trandafirul au fost una și aceeași persoana: eu. Mă bucur să te anunț că ai
trecut testele mele cu brio. Știu că motivul pentru care ești aici este acela de a îți
salva mama de un blestem, deși aceasta nu a fost la fel de onestă ca tine. Însă toată
lumea merită o a doua șansă. Iată cascada. Ultimul lucru pe care trebuie să îl faci
este acela de a îi oferi naturii un dar, oricât de simplu ar fi acela, deoarece totul are
un preț.
Spunând acestea, vrăjitorul a condus-o spre cascadă. După câteva momente,
Aurora și-a desprins de la gât lanțul oferit de vrăjitoare și l-a așezat pe un petic de
iarbă. Cât ai clipi, acesta a dispărut. În locul lui, a apărut un vas plin de apă limpede
și fermecată.
Mulțumindu-i vrăjitorului, fata a pornit pe drumul de întoarcere. Uimită, a
observat că în pădurea cenușie au apărut din loc în loc flori și chiar câteva
viețuitoare. Bucuroasă, Aurora a grăbit pasul spre casă, unde i-a oferit mamei sale
leacul.
După mult timp, mama și-a putut îmbrățișa din nou fiica, zâmbind.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.