Bătălia de la Codrii Cosminului din anul 1497

Bătălia de la Codrii Cosminului, desfăşurată în luna octombrie a anului 1497, s-a dat
între domnitorul moldovean Ştefan cel Mare şi regele polon Ioan I Albert. Lupta dintre cele
două aramate s-a dat la circa 100 de kilometri la nord de capitala Suceava, undeva în zona
raionului Adâncata, regiunea Cernăuţi din Ucraina. Această bătălie este considerată a fi
ultima purtată de voievodul Ştefan cel Mare şi una dintre cele mai mari victorii ale sale.
Pentru a recupera Cetatea Chilia şi Cetatea Albă pierdute în 1484 în favoarea turcilor, Ştefan
cel Mare a încheiat o alianţă antiotomană cu Casimir IV Jagiellon, regele Poloniei, ce avea ca
scop recucerirea celor două cetăţi. După moartea lui Casimir, în anul 1492, la conducerea
ţării ajunge fiul său Ioan Albert. Noul rege al polonilor are o întâlnire cu Ştefan cel Mare, în
urma căreia pun la cale un plan de recucerire a Cetăţii Chilia şi a Cetăţii Albe, însă adevăratul
scop al lui Ioan Albert era de a pune mâna pe întregul teritoriu al Moldovei.
Asediul Sucevei
Regele polon a dat zvon în ţară că moldovenii s-au aliat cu turcii şi că se îndreaptă
spre Polonia cu gândul de a o cuceri. Regele a pus oamenii să răspîndească vestea că turcii şi
moldovenii vin cu mare putere asupra Poloniei şi a poruncit întregii şleahte să se ridice în
primăvara anului 1497. A dat de ştire şi fratelui său Alexandru să fie gata a-i trimite pe toţi
lituanienii. De asemenea, a dat de ştire şi magistrul Prusiei, care n-a arătat nicio împotrivire
şi a început să se pregătească cît se poate de bine. A trimis solie la cneazul Mazoviei, Konrad,
l-a îndatorat să trimită oameni, a primit în oaste mulţi lefegii, atît călări, cît şi pedeştri. Toţi se
adunaseră la Liov. În vara anului 1497, regele polon Ioan Albert, însoţit de o armată
numeroasă, formată conform unor surse istorice din 80.000 de ostaşi, a intrat în Moldova,
obligându-l pe Ştefan cel Mare să se retragă în Cetatea de Scaun a Sucevei. La data de 24
septembrie 1497, polonezii asediază cetatea, însă după patru săptămâni de luptă armata
polonă se retrage. „Între timp, în jurul cercului asediatorilor s-au concentrat pe nesimţite
forţele principale ale oştirii române, astfel încît polonii s-au trezit ei înşişi în ipostaza de
asediaţi, toate legăturile cu exteriorul fiindu-le interceptate.
Măcelul din Codrii Cosmnului
Ştefan cel Mare a pornit pe urma armatei poloneze, cei 22.000 de răzeşi moldoveni
hărţuit încontinuu oastea regelui Ioan Albert. Soldaţii poloni au fost practic îndrumaţi spre
Codrii Cosminului, unde domnitorul moldovean le-a pregătit o surpriză de proporţii. Copacii
au fost tăiaţi doar să nu cadă, iar când polonezii au intrat în pădure, arborii au fost prăvăliţi
peste aceştia. Însuşi regele Ioan Albert a scăpat cu greu, reuşind să fugă împreună cu un corp
de armată înapoi în ţara sa. Când oastea polonă era în mijlocul pădurii, moldovenii prăvăliră
asupra ei copaci înţinaţi , restul fusese tăiat şi-i atacară cu putere. Neavînd unde să fugă,
neputîndu-se desfăşura din pricina locului strîmt, leşii au fost zdrobiţi, ca odinioară ungurii
lui Carol Robert. Regele reușind, cu mare greutate, să-şi facă drum pînă la Cernăuţi unde avu
loc o nouă luptă; înfrînţi şi de data aceasta, puţini dintre soldaţii lui Ioan Albert îşi mai văzură
ţara. Victoria obţinută de Ştefan cel Mare a fost una extrem de importantă şi apreciată
spunându-se despre domnitorul Moldovei: „biruitorul din Codrii Cosminului a fost moldavul
rege, neînfricat şi neobosit”, în timp ce un scriitor francez îl descrie pe Ştefan cel Mare ca
„cel mai viteaz şi mai renumit comandant de oşti din vremea sa, căci a înfăptuit lucruri mari
împotriva turcilor,ungurilor şi chiar a polonilor.