Cultura Costișa-Botoșana-Hansca

După retragerea stăpânirii romane din nordul Dunării, sunt atestate două mari
complexe culturale, cultura Sântana de Mureș şi cultura romanică, Costişa-Botoşana (sau
cultura Costişa-Botoşana-Hansca), pentru regiunile de la răsărit de Carpaţi; cultura Ipoteşti-
Cândeşti (sau Cireşeanu-Ipoteşti-Ciurel-Cândeşti), pentru teritoriul dintre Carpaţi şi Dunăre;
şi cultura Bratei-Moreşti-Sighişoara-Biharea, pentru Transilvania. Aceste complexe acoperă
etapele de finalizare ale procesului de romanizare şi formare a poporului român, dar şi epoca
marilor migraţii care au afectat şi spaţiul vechii Dacii. Unii migratori şi-au pus amprenta
asupra naşterii, conţinutului şi evoluţiei acestor culturi, precum poporul german în cazul
culturii Sântana de Mureş, sau slavii în unele etape din evoluţia culturilor Costişa-Botoşana-
Hansca, Ipoteşti-Cândeşti şi Bratei-Biharea.
Primele cercetări arheologice în aşezările de la Costișa -Mănoaia (jud. Neamţ) şi
Botoşana (jud. Suceava) au fost făcute în anul 1962.
În cartierul Mănoaia, pe malul stîng al Bistriţei, a fost descoperit un complex de
aşezări suprapuse,datînd din sec. III-VI d.Hr. Săpăturile arheologice făcute, au descoperit mai
multe locuinţe din sec.IV-VI d.Hr. şi resturile unui cuptor de ars ceramică. Complexele
conţin un bogat inventar compus din unelte, obiecte de podoabă şi ceramică lucrată la roată şi
cu mîna. Pe baza observaţiilor stratigrafîce s-a putut preciza, pentru prima oară, cultura
autohtonă de la est de Munţii Carpaţi din prima jumătate a sec. V. Ultimul nivel de la Costișa
, datînd din sec. V-VI, corespunde cronologic şi cultural cu prima fază dc locuire de la
Botoşana-Suceava.
După conceptul de cultură Costişa, încadrată între sfârşitul secolului al IV-lea şi prima
jumătate al secolului al V-lea şi conceptul de cultură Botoşana-Udeşti datată în secolele IV-
VI, pe baza unor rezultate mai bogate ale cercetărilor arheologice s-a formulat conceptul de
cultură Costişa-Botoşana, în secolele V-VII.
Olăria lucrată la roată din pastă zgrunţuroasă brun-cenuşie prezintă, prin tehnica de
lucru, forme şi ornamente, trăsături evident locale, fiind dezvoltată din fondul anterior daco-
romanic. De asemenea, o parte din ceramica lucrată cu mâna atestă elemente de tehnică,
forme şi decor mai vechi, de origine dacică. In cadrul aşezărilor au fost descoperite şi
complexe meşteşugăreşti, special amenajate, destinate prelucrării fierului sau producerii unor
obiecte vestimentare, de podoabă şi de cult creştin (Botoşana, Dodeşti, Costeşti, Davideni,
Horga).
Dupa 1990 luându-se în consideraţie şi realităţile arheologice dintre Prut şi Nistru,
Bucovina de Nord şi din Basarabia, privitoare la epoca secolelor V-VII, conceptul de cultură
Costişa-Botoşana a fost extins şi asupra acestor regiuni, fiind denumită „Costişa-Botoşana-
Hansca.
Succesiv, unii din arheologii de la Chişinău au preluat conceptul de cultură ,,Costişa-
Botoşana-Hansca”, ca fiind caracteristic şi spaţiului pruto-nistrean în secolele V-VII.
 Pe măsura evoluţiei cercetărilor arheologice s-a conturat tot mai mult cronologia
culturii Costişa-Botoşana şi etapele sale de evoluţie internă.
Dacă de la început s-a vorbit de încadrarea culturii Costişa-Botoşana în secolele V-
VII, iar cercetările ulterioare au confirmat această încadrare, mai greu a fost să se stabilească
când anume în cursul secolului al V-lea d.Hr. începe această cultură şi când anume în cursul
secolului al VII-lea îşi încheie evoluţia.
Pentru a preciza data de început a culturii Costişa-Botoşana era necesar să se
stabilească cu mai multă argumentaţie convingătoare data de sfârşit a culturii Sântana de
Mureş având în vedere că în numeroase situri arheologice, precum la Mănoaia-Costişa,
Botoşana, Dodeşti, Davideni, Borşeni, Bacău-Curtea Domnească, peste nivelul târziu al
culturii Sântana de Mureş urmau cele mai timpurii arheosituri ale culturii Costişa-Botoşana.
Prima fază de locuire, datînd din sec. V-VI de la Botoșana, corespunde cronologic şi
cultural cu ultimul nivel din aşezarea de la Costişa-Neamţ, aspectul cultural din această
vreme fiind denumit de tip Costişa-Botoşana. Descoperirea unor unelte din fier pentru
agricultură, a unor ateliere sau a diverselor obiecte casnice, precum şi ceramicii de factură
daco-romană străveche, importurile romano-bizantine (amfore,monede, obiecte
vestimentare ) atestă o viaţă sedentară cu ocupaţii principale legate dc agricultură, creşterea
vitelor şi meşteşuguri.
Începuturile culturii Costişa-Botoşana-Hansca incepe după jumătatea secolulul al V-
lea, mai exact după prabuşirea dominaţie hunilor ca urmare a dezastrului de la Nedao
(războiul huno-german,soldat cu moartea regelui Ellac,fiul lui Attila) din 454 d.Hr.
Într-o lucrare de sinteză privind situaţia istorică din regiunea subcarpatică a Moldovei,
se afirmă că a doua etapă a culturii Costişa-Botoşana, cuprinde a doua jumătate a secolulul al
VI-lea şi întreg secolul al VII-lea.
Într-un studiu detaliat aşezării de la Botoşana, limita cronologică superioară a acestei
aşezari era în jurul anului 6oo d.Hr., limită considerată ca valabilă şi pentru cultura Costişa-
Botoşana.
Cultura Costişa-Botoşana-Hansca aparţinând populaţiei locale, romanice, din spaţiul
carpato-nistrean, influenţată şi de factori externi, de legăturile cu lumea şi civilizaţia bizantină
dar şi cu grupurile străine ajunse în aceste regiuni în condiţiile fenomenului de migraţie a
popoarelor, în secolele V-VII.
In evoluţia culturii Costișa-Botoşana au fost precizate două etape: prima, din sec. V-
VI şi alta din sec.VI-VII. In a doua etapă, prezenţa unor certe elemente culturale slave
(ceramică de tip Korceak şi Penkovka, unelte sau fibule digitate) dovedesc contacte directe
între romanicii de la est de Munţii Carpaţi şi grupurile de slavi pătrunse aici în cursul sec.VI.
Trăsăturile care definesc conţinutul culturii Costișa-Botoşana o apropie de acela al culturii
romanice de tip Ipoteşti -Cîndeşti din Muntenia şi Oltenia şi de aceea de tip Brateiu din
Transilvania, împreună cu care alcătuiesc o evidentă unitate culturală pentru întreg spaţiul
carpato-dunăreano-pontic.
În aşezările culturii Costişa-Botoşana-Hansca, ca în cazul celor de la Davideni şi
Târpeşti-Neamţ, se întâlnesc şi câteva produse de olărie tipice pentru cultura Ipoteşti-
Cândeşti, precum şi alte obiecte specifice zonelor de la sud de Carpaţi, cum sunt fibulele
digitate de tipul celor atestate cu deosebire în Oltenia şi Muntenia, fibule de tip romano-
bizantin, obiecte creştine produse în imperiu şi altele. Asemenea obiecte vestimentare şi de
podoabă de sorginte romano-bizantină sunt atestate însă şi în alte numeroase aşezări
autohtone de la est de Carpaţi, ceea ce dovedeşte existenţa multiplelor relaţii ale acestora cu
centrele meşteşugăreşti din Oltenia, Muntenia şi de la sud de Dunăre.
Cultura Costişa-Botoşana-Hansca reprezintă o dovadă despre continuitatea populaţiei
autohtone în teritoriile în care ea este răspândită şi despre stadiul înalt de dezvoltare a
comunităţilor săteşti locale: Obştile săteşti autohtone din această vreme cu forme de
organizare social-economică străvechi, de origine dacică şi romană, deosebite de acelea ale
comunităţilor populaţiilor straine cu care au venit în contact, au format prin unificare, în
multe zone ale Moldovei şi Bucovinei, spaţiului de etnogeneză românească, încă din secolele
V-VI d.Hr., adevărate romanii populare.
 Costişa-Botoşana- Hansca, care s-a format din grupuri de populaţie romanizată care a
pătruns aici. Ideea admigrării nu o împărtăşesc în totalitate. A existat posibilitatea ca această
populaţie romanizată să fi alimentat romanitatea nord-dunăreană, dar este greu să acceptăm
că aceste culturi din sec. V-VII de pe teritoriile Munteniei şi Moldovei s-ar fi format în urma
unor asemenea migraţii.
În Moldova, în urma contactelor pe care primele grupuri mai unite de slavi le-au avut cu
populația locală, căreia îi era proprie civilizația de tip Costişa-Botoşana, a aderării slavilor la
aceste forme de civilizație romanică superioară, a început să se individualizeze un aspect
cultural nou, în care elementele autohtone romanice coexistă cu acelea de origine slavă. Prin
componenta sa majoritar romanică aspectul Suceava-Şipot are strânse legături cu civilizația
de tip Costişa-Botoşana, formând astfel o dovadă despre continuitatea populației autohtone,
cât şi cu culturile de caracter romanic de tip Bratei şi Ipoteşti-Cîndeşti. Schimbările de la
începutul secolului VII în cadrul culturilor Costişa-Botoşana - Hansca şi Ipoteşti - Cândeşti -
Ciurel sunt o consecință a situației politice instaurate în regiunile de la nordul Dunării de Jos,
determinată de prezența slavilor, diminuarea legăturilor cu civilizația bizantină după anul 602
şi datorită mişcărilor de populații din această zonă. Cu toate că evoluția societății autohtone
din regiunile extracarpatice a înregistrat în secolele V-VII unele stagnări importante, şi în
unele teritorii chiar scurte discontinuități, mai ales din cauza prezenței unor migratori, cultura
materială şi viața spirituală romanică s-a consolidat treptat (Teodor, 2001).
Dacă cultura Costişa-Botoşana-Hansca este o variantă răsăriteană a culturii Bratei,
atunci şi cultura de tip Cireşeanu-Ipoteşti-Cândeşti ar fi varianta sudică a aceleiaşi culturi
Bratei. în fapt, cultura Costişa-Botoşana-Hansca, precum şi cultura Bratei-Taga-Sighişoara-
Biharea pot fi prelungiri ale culturii Cireşeanu-Ipoteşti-Cândeşti, de la sud de Carpaţi. Toate
cele trei culturi regionale, care au numeroase elemente de unitate, formează, o adevărată
provincie culturală romano-bizantină, în care s-a terminat cu procesul de formare a poporului
român.