Universitatea de Arte „George Enescu”, Iași

Facultatea de Arte Vizuale și Design

Specializarea „Conservarea și Restaurarea Operei de artă”
Direcția de studiu: „Restaurare pictură murală”
Disciplina de studiu: Istoria Artei universale și românești

PIGMENȚI UTILIZAȚI DE CĂTRE ARTIȘTII

POSTIMPRESIONIȘTI

Student: Coman Cosmin-Iulian

Specializare: Conservare-Restaurare
An: 2 ; Semestrul: II
An universitar: 2019-2020
Profesor coordonator: Prof. Univ. Ioniță Codrina
Cuprins
Postimpresionism ....................................................................................................................... 3
Pigmenți utilizați de către pictorii impresioniști – caracteristici și metode de identificare ....... 4
Paul Cézanne – Chestnut trees............................................................................................... 4
Paul Gauguin - Portrait de Suzanne Bambridge.................................................................... 5
Vincent Van Gogh - 'A Cornfield, with Cypresses' ............................................................... 7
Bibliografie ................................................................................................................................ 9

2
Abstract: Articolul urmărește similaritățile între paletele de culoare ale diverșilor artiști
considerați postimpresioniși, precum și metodele de identificare a pigmenților utilizate de
diversele echipe de restauratori.
Cuvinte cheie: Paul Gaguin, Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, postimpresionism, pigmenți și
materiale utilizate.

Postimpresionism

Mișcarea artistică cunoscută drept Postimpresionism reprezintă a o desprindere a unui

grup de artiști de către naturalismul Impresionismului. Spre sfârșitul anilor 1880 acest grup de
artiști au ales stiluri artistice independente concentrate pe accentuarea simbolisticii pentru a
exprima emoțiile, în desfavorul simplelor impresii optice.1
Artișitii au optat pentru utilizarea simplificată a formelor și culorilor, stilul artistic creat
fiind caracterizat de aceste tendințe abstracte. Printre acest grup de artiși se înnumără Paul
Gauguin, Vincent van Gogh și Paul Cézanne. Deși acesti artiști nu considerau că aparțin unui
colectiv, critiul Roger Fry i-a definit 1910 utilizând termenul de „Post-Impresionisți„ în timpul
expoziției Manet and the Post-Impressionists organizată la Galeriile Grafton din Londra.2
Arta lui Paul Gauguin (1848-1903) este caracterizată de pete de culoare și forme bine
definite, utilizate pentru a depicta teme exotice și imagini de natură simbolistică privată și
religioasă. Tablourile sale viu colorate surpind inițial viața Bretonilor, dar cele mai cunoscunte
sunt tablourile din Tahiti care relevă viața localnicilor înconjurați de floră și faună din
persepectiva sa, un tărâm pur, exotic, primitiv aflat la malurile Oceanului Pacific. 3
Paul Cézanne (1839-1906) a influnețat cubismul și fauvismul prin modul său inedit de
a utiliza culoarea pentru redarea formei și distorsiunea perspectivei. Încurajat de către Camille
Pissarro, Cézanne renuntă la paleta sa întunecată în favoarea tonurilor luminoase, astfel
începând să picteze în plein-air. Un exemplu al acestei tranziții îl reprezintă tabolul Bathers
(1874-75) în care demonstrează noul său stil pictural. Cézanne utilizează tonuri deschise,
luminoase pentru fundal, tipic pictruilor plein-air, dar personajele nud sunt pictate din
imaginație.4
Vincent van Gogh (1853-1890) vorbea despre cum lucrărilor pictorilor Naturalisți
academici ce-l înconjurau „nu-i oferă mâncare pentru inimă și nici pentru minte, deoarce au
fost evident facute fără pasiune”. Van Gogh credea ca arta modernă trebuie să reflecte
experientele vieții fiecărei persoane în forme originale și expresive, romanța și romantismul

1
Voorhies, James. “Post-Impressionism.” In Heilbrunn Timeline of Art History. New York: The Metropolitan
Museum of Art, 2000 http://www.metmuseum.org/toah/hd/poim/hd_poim.htm (October 2004)
2
ibidem
3
Oliver Cossairt, Xiang Huang, Nathan Matsuda, Harriet Stratisy, Mary Broadwayy,
Jack Tumblin, Greg Bearmanx, Eric Doehne, Aggelos Katsaggelos, and Marc Walton - Surface Shape Studies of
the Art of Paul Gauguin, Digital Heritage 2015, Publisher: IEEE, Conference Location: Granada, Spain DOI:
10.1109/DigitalHeritage.2015.7419447
4
Voorhies, James. “Paul Cézanne (1839–1906).” In Heilbrunn Timeline of Art History. New York: TheMet
ropolitan Museum of Art, 2000 http://www.metmuseum.org/toah/hd/pcez/hd_pcez.htm (October 2004)

3
sunt specifice acelor vremuri iar pictorii trebuie să aibă imaginție și sentiment. (Naomi M.
Maurer, 1998, p. 9)5. Stilul pictural al lui Van Gogh este definit de culori vii, aplicate rapid,
având contururi închise și încălcarea regulilor perspectivei.

Pigmenți utilizați de către pictorii impresioniști – caracteristici și

metode de identificare

Paul Cézanne – Chestnut trees6

Marigene H. Butler notează în lucrarea sa A Microscopical Investigation of Pigments

and Technique in the Cézanne Painting “Chestnut Trees” prezența a 8 pigmenți diferiți utilizați
de către Cézanne: alb de plumb, vermilion, galben crom, oxid de fier galben pământ (ocru),
verde smarald, verde viridan, albastru ultramarin și negru os.
Autoarea a utilizat tehnici de invetigație precum miroscopia și lumina polarizată pentru
a identifica pigmenții, notând caracteristicile ce ii definesc pentru ușoara identificare.

Fig 1 Chestnut Trees at Jas de Bouffan

5
Naomi Margolis Maurer, The Pursuit of Spiritual Wisdom: The Thought and Art of Vincent Van Gogh and Paul
Gauguin, Fairleigh Dickinson Univ Press, 1998
6
Marigene H. Butler, A Microscopical Investigation of Pigments and Technique in the Cézanne Painting
“Chestnut Trees”, Modern Microscopy, 2015
7
By Paul Cézanne - IQE2o8CN-L_Hjw at Google Cultural Institute, zoom level maximum, Public Domain,
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=29673876

4
 Albul de plumb a fost identificat atât în stratul de priming cât și în aproape toate
tonurule de culoare. Ca parte a amestecturilor cromatice, acesta reprezintă 5-10% din tonurile
galben-verzi ale ierbii, 40% în tornurile de roșu închis, 60% în clădirile galbene, și 40-80% în
diversele tonuri ale cerului. Albul de plumb este caracterizat de cristalele simple de carbonat
de plumb în sistem hexagonal, fiind uniaxiale, însemnând că au doi indici de refracție și sunt
anisotropice. Datorită idicelui de dublă refracție relativ ridicat (-)0.15 la dimensiunea
particulelor mici, acestea au culoarea alb deschis (bright white) și galben palid sepecifice
primul ordin de interferență. Au formă solzi sau tubulară cu forme hexagonale, dimensiunile
fiind cuprinse între 1-12µm.
Roșul vermilion este prezent în aproape fiecare ton (1-5%), exepție făcând zonele de
brunuri roșu închis (30%) și copacii mov (20%). Particulele de vermilion se află în sistem
hexagonal, având formă romboidală, tubulară sau de prismă. Indicele de refracție fiind este
peste 1,66 și cel de refracție dublă (+)0,33, în lumină polarizată având aspect galben-portocaliu
și roșu-portocaliu în funcție de dimensiunea particulelor.
Galben crom a fost prezent în patru mostre în cantități diferite. În tonurile cerului
(10%), 60% în iarba galbenă și 100% în iarba galben închis. Cristalele de cromat de plumb sunt
translucide, în sistem monoclinic, indicele de refracție fiind peste 1,66. Pariculele au
dimensiuni cuprinse între 0,5-1µm pentru cele sferice și 2-5µm pentru cele cele sub formă de
tijă. În lumină polarizată au aspect galben gri și galben deschis.
Oxidul de fier galben pământ (ocru) reprezintă 1% din compoziția tonurilor de roșu
închis, 15% pentru clădirile galbene, 30% în iarba verde-albastră. Particulele au sistem
ortorombic, indice de refracție de peste 1,66 și au aspect galben-brun.
Verdele smarald a fost identificat în fiecare ton de culoarea. 30% în compoziția cerului
mov, 50% în iarba verde-albastră, 75% în iarba galbenă. Indicele particulelor de acetoarsemit
de cupru au indice de refracție de peste 1,66, structură radială cu aspect galben verzui palid și
gri verde-albastru.
Viridianul, un oxid de crom transparent, este prezent în copacii gri închis (5%), iarba
verde-galbenă (10%), și în iarba verde închis (40%). În lumină polarizată are aspect turcoaz
(deschis-închis) în funcție de grosimea pariculelor (6-45µm), formă tubulară.
Albastrul ultramarin, prezent aproape fiecare ton, 2-15% pentru tonurile de roșu închis,
galben și verde, iarba gri verde-albastră (30%), tonurile munților albaștri (35%).
De notat este cât de puțin Cézanne a apelat la negru, fiind prezent doar în câteva tonuri
ale copacilor.

Paul Gauguin - Portrait de Suzanne Bambridge8

În 2018, o echipă de restauratori a publicat un articol intitulat Revealing Gauguin’s

practice: multi‑analytical approach of the Portrait de Suzanne Bambridge prin care au notat
metodele de investigație (XRF, IRFT) și rezultatele analizelor pigemenților utilizați. Echipa a
identificat următoarele grupe de pigmenți: albastru, alb, galben, verde, brun, carnație, roșu/roz
și purpuriu.

8
C. Defeyt, E. Van Vyve, F. Leen, F. Vandepitte, B. Gilbert, E. Herens and D. Strivay, Revealing Gauguin’s
practice: multi‑analytical approach of the Portrait de Suzanne Bambridge, Heritage Science, 2018,
https://doi.org/10.1186/s40494-018-0188-z

5
 9

Fig 2 Gauguin's portrait of Suzanne Bambridge, 1891

Pentru tonurile de albastru ale fundalului au fost identificate amestecuri de pigemenți

pe bază de cobalt, cupru și crom combinați cu alb de plumb și alb de zinc. Albastrul cobal este
elementul princial în colțul din dreapta sus, în timp ce ultramarin și prusia sunt utizați în partea
stângă. Albastrul Prusia este de asemenea utilizat predominant pentru tonurile rochiei,
impreună cu alți pigmenți pe bază de crom, fapt care sugerează prezența unui pigment verde
și/sau galben.
Albul este prezent în toate tonurile deschise, fiind utilizat albul de zinc combinat cu
albul de plumb.
Cu ajutorul spectrometriei raman s-a identificat galben crom în toate zonele galbene
inspectate. Cerceii și materialul din spatele Suzannei prezintă pigmenți diferiți față de zonele
cu motiv floral ale veșminetelui, fiind identificată sulfură de zinc și cadmiu/galben crom și alb
de plumb, sulfură de bariu și puțin crom pentru ornamentele rochiei.
Pigmenții verzi utilizați au fost identificați ca fiind arsenic și cupru, verde smarald
respectiv verde Scheele.

9
By Sailko - Own work, CC BY 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=49219511

6
 Tonurile de brun constau dintr-un amestec de mercu și fier în culorile scaunului,
reprezentând o combinație de vermilion și pământuri.
Pentru carnație, mai specific tonurile feței sunt o combinație de alb de zinc, alb de
plumb și vermilion în proporții variate. Pentru zonele de umbră a fost utilizat albastrul Prusia,
ultramarin, vermilion și un substrat roz de roșu de garanță, vermilion și alb de plumb.
Materialul roșu din mijlocul rochiei este bogat în vermilion și alb de plumb, zincul fiind
identificat în cantități mai mici. Se pot observa trei straturi: un strat gri pe bază de albastru
Prusia și alb de plumb, un strat de roșu lithol, probabil alizarin, care conține ceară, vermilion
și alb de plumb, și un ultim strat de roz deschis care conține lac de garanță, vermilion și alb de
plumb.
Zonele purpurii din mâneca stângă sunt rezultatul unui amestec de ultramarin,
vermilion și alb de plumb.

Vincent Van Gogh - 'A Cornfield, with Cypresses'10

În anul 1987, echipa de restauratori responsabilă pentru restaurarea tabloului Lan de

grâu cu chiparoși (referit în articol drept 'A Cornfield, with Cypresses') atribuit lui Vincent Van
Gogh, publică un articol care cuprinde metodele utilizate pentru restaurarea tabloului. În articol
sunt notate de asemenea și rezultatele analizelor pentru identificarea pigmenților utilizați: alb
de zinc, alb de plumb, albastru cobalt, ultramarin, verde smarald, viridian, roșu verimilion și în
final, nuanțe de galben pe bază de crom. Tablul restaurat este unul dintre cele trei variante
pictate de Van Gogh, acesta fiind în posesia National Gallery, Londra.
11

Fig 3 Vincent van Gogh - Wheat Field with Cypresses (National Gallery version)

10
Leighton, J., Reeve, A., Roy, A., White, R. 'Vincent Van Gogh's "A Cornfield, with Cypresses"'. National
Gallery Technical Bulletin Vol 11, pp 42–59
11
By Vincent van Gogh - National Gallery (NG3861), London, Public Domain,
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=151879

7
 Singurii pigmenți albi utilizați sunt albul de plumb care a fost folosit doar pentru
priming pânzei. Albul de zinc (oxid de zinc) este prezent peste tot în lucrare, fiind aplicat în
straturi groase în zona cerului pentru nori și în combinație cu pigmenți albaștri și verzi pentru
zonele albastre și turcoaz.
Pigmenții albastri utilizați sunt albastrul cobalt, fiind prezent atât în zonele care conțin
alb de zinc (pentru cer), și în concentrație mai mare pentru marginile munților. Utilizarea
ultramarinului este mai restrânsă, fiind combinat cu verde smarald pentru a forma liniile cele
mai închise care serpară lanul de peisajul distant, și pentru contururile tufișurilor din dreapta.
În cel mai întunecate zone albastrul ultramarin este utilizat datorită puterii sale mari de
acoperire.
Pigmentul roșu utilizat este vermilionul, o sulfură de mercur, folosit în cantități mici în
formă pură pentur macii din zona inferioară a tabloului.
Van Gogh folosește doi pigmenți verzi: verde smarald (acetoarsenit de cupru) și verde
viridian (oxid de crom hidratat). Sunt utilizați atât independent, cum e cazul tufușurilor din
imediata apropiere a chiparosului mai înalt (verde smarald pur), în timp ce zonele de viridian
sunt mai predominante în stânga tabloului.
Întreaga zonă a lanului conține cantități mari de pigment pe bază de crom. aplicat în
straturi groase. Un pigment specific nu a putut fi identificat datorită diverselulor nuanțe de
galben crom utilizate în secolul 19 și a particulelor care variază de la o nuanță la alta.

8
Bibliografie

1. C. Defeyt, E. Van Vyve, F. Leen, F. Vandepitte, B. Gilbert, E. Herens and D. Strivay,

Revealing Gauguin’s practice: multi‑analytical approach of the Portrait de Suzanne
Bambridge, Heritage Science, 2018, https://doi.org/10.1186/s40494-018-0188-z
2. Leighton, J., Reeve, A., Roy, A., White, R. 'Vincent Van Gogh's "A Cornfield, with
Cypresses"'. National Gallery Technical Bulletin Vol 11, pp 42–59.
http://www.nationalgallery.org.uk/technical-bulletin/leighton_reeve_roy_white1987
3. Marigene H. Butler, A Microscopical Investigation of Pigments and Technique in the
Cézanne Painting “Chestnut Trees”, Modern Microscopy, 2015
4. Naomi Margolis Maurer, The Pursuit of Spiritual Wisdom: The Thought and Art of Vincent
Van Gogh and Paul Gauguin, Fairleigh Dickinson Univ Press, 1998
5. Oliver Cossairt, Xiang Huang, Nathan Matsuda, Harriet Stratisy, Mary Broadwayy,
6. Jack Tumblin, Greg Bearmanx, Eric Doehne, Aggelos Katsaggelos, and Marc Walton -
Surface Shape Studies of the Art of Paul Gauguin, Digital Heritage 2015, Publisher: IEEE,
Conference Location: Granada, Spain DOI: 10.1109/DigitalHeritage.2015.7419447
7. Voorhies, James. “Post-Impressionism.” In Heilbrunn Timeline of Art History.
8. New York: The Metropolitan Museum of Art, 2000
http://www.metmuseum.org/toah/hd/poim/hd_poim.htm (October 2004)
9. Voorhies, James. “Paul Cézanne (1839–1906).” In Heilbrunn Timeline of Art History.
New York: TheMet ropolitan Museum of Art, 2000
http://www.metmuseum.org/toah/hd/pcez/hd_pcez.htm (October 2004)

Lista ilustrațiilor
Fig 1. Chestnut Trees at Jas de Bouffan, By Paul Cézanne - IQE2o8CN-L_Hjw at Google
Cultural Institute, zoom level maximum, Public Domain,
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=29673876
Fig 2. Gauguin's portrait of Suzanne Bambridge, 1891, By Sailko - Own work, CC BY 3.0,
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=49219511
Fig 3. Wheat Field with Cypresses (National Gallery version), By Vincent van Gogh - National
Gallery (NG3861), London, Public Domain,
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=151879