Universitatea de Arte „George Enescu”, Iași Facultatea de Arte Vizuale și Design

Specializarea „Conservarea și Restaurarea Operei de artă”

Direcția de studiu: „Restaurare pictură murală”
Disciplina de studiu: Noțiuni fundamentale de fizică

SPECTROMETRIA DE MASĂ

Student: Coman Cosmin-Iulian

Îndrumător: lector Codrin Lăcătușu
An de studii: 2 ; Semestrul: II
An Universitar: 2019-2020
 Spectrometira de masă este o
tehnică de investigație distructivă care
permite măsurarea maselor moleculare
relative a unor compuși unitari, repectiv
evidențierea anumitor specii atomice și
grupări funcționale existente în
compusul analizat.
În domeniul restaurării, utilizând
această metodă se pot pune în evidență
diferitele componente din compoziția
picturii, cum ar fi polimeri, uleiuri și
substanțe proteice. De asemenea pot fi
studiate chiar și materialele de vernisare
și gradul de degradare a acestora
Fig.1
 Spectrometrul de masă este un instrument care măsoară masa unei molecule după ce aceasta a fost
transformată în ioni, utilizând raportul masa/sarcină pentru un ion.
Spectrometrul este compus din trei părți fundamentale: camera de ionizare, analizorul de ioni și
detectorul de ioni. Proba este introdusă în camera de ionizare unde moleculele probei sunt ionizate.
Vaporii substanței introduse sunt bombardați cu un fascicul electronic produs de un filament de tungsten
și acelerat sub o difrerență de potențial de aproximativ 75 eV. Ionii sunt pe urmă transferați în zona de
analiză a spectrometrului unde sunt separați în funcție de raportul lor masă/sarcină, această separare fiind
realizată cu ajutorul unui câmp magnetic. Ionii separați sunt detectați iar semnalul este trimis către
sistemul de date unde rapoartele masă/sarcină sunt stocate împreună pentru a forma o prezentare în
formatul unui spectru masă/sarcină.

Fig.2
 Pentru spectormetria de masă moleculară, proba este injectată într-o cameră de ionizare unde este bombardată cu
electroni de înaltă energie, în jur de 70eV. Particulele rezultate încărcate pozitiv sunt accelerate într-un câmp de
accelerare de 7-8keV iar fasciculul intră într-un câmp magnetic puternic, perpendicular, unde se produce o deflexie și
selectare a lor în funcție de sarcina electrică și masă, apoi sunt detectate de un detector de ioni. Selectarea particulelor
se realizează prin modificarea intensității câmpului magnetic de delfexie.
Spectrometria de masă cu ioni secundari (SIMS) se aplică în special solidelor și este îndeosebit de utilă în
studiul suprafețelor. În general, această metodă nu poate fi aplicată substațelor organice deoarce acestea acumulează
sarcini care deviază fasciculul incident de ioni. Această metodă implică generarea unui fasciul de ioni, precum Ar+,
Ne+, Xe+, și direcționarea acestora asupra moleculei analizate. Impactul ionilor primari inițiază un proces de
coliziune în cascadă producând ruperea legăturilor atomice. Energia acestor ioni este trasferată moleculelor probei
care va ioniza, formând așa-numiții ioni secundari
Spectrometria de masă atomică se diferențiză de celelate metode prin atomizarea probei, iar din jetul de antomi,
de obicei ioni cu sarcină pozitivă unitară, se efectuează o separare în funcție de raportul masă/sarcină. Proba sub
formă de lichid este dispersată într-un flux de gaz (argon sau heliu) și este injectată într-o torță de plasmă, astfel
proba este încălzită rapid și ionizată. Acesti ioni traversează o zonă cu presiune redusă, o parte trecând printr-o zonă
cu vid înal, care conține un analizor de masă atomică cu cuadrupoli, unde sunt detectați. Ionii trimiși la detector sunt
identificați după raportul masă/sarcină, aceste valori coresponzând izotopilor naturali ai elementelor de analizat.
Analizoare
Ionii produși de sursa de ioni sunt dirijați spre analizor, unde are loc identificarea lor, analizorul având
rolul de a-i separa în funcție de raportul masă/sarcină sau a unor proprietăți ce depind de acest raport.

Principalele calități ale unui analizor sunt: limita de detecție, care reprezintă valoarea limită măsurabilă a
raportului masă/sarcină, transmisia, dată de raportul între numărul de ioni ce ajung la detector și cel produs de
sursă, și rezoluția, capacitatea detectorului de distinge între doi ioni de mase vecine, ea fiind una dintre cele
mai importante caracteristici.

Principalele tipuri de analizoare de masă utilizate sunt bazate pe:

1. câmpuri magnetice și electrice
2. timp de zbor
3. filtre cuadripolare
4. rezonanță ciclotronică
 Într-un analizor magnetic, ionii formați de către sursă sunt derivați de către câmpul magnetic și
focalizați pe detector. Cand focalizarea este produsă de câmpul magnetic se numește focalizare de direcție,
iar aparatele care utilizează acest principiu se numesc spectrometre de masă cu o singură focalizare.
Unghiul de deviere al faciculului de ioni în aparatele cu o singura focalizare poate sa varieze.

Fig.3

Sensul forţei centripete (FM) ce acţioneză asupra ionului

 
 Analizorul electrostatic separă ionii formați în camera de ionizare folosind un câmp magnetic longitudinal
care acelerează doar particulele încărcate cu sarcini pozitive. Aceste particule posedă indiferent de masa lor o
energie cinetică Ecin proporțională cu sarcina elemetară și diferența de potențial V. Astfel, toți ionii posedă
aceeași energie cinetică, corespunzând la mase și viteze diferite. Rolul analizorului electrostatic este acela de a
mări puterea de rezoluție a spectrometrelor de masă prin focalizarea ionilor cu același raport masă/sarcină, dar
care posedă energii cinetice diferite și nu pot fi focalizați pe detector într-un punct.

Analizorul cu timp de zbor diferențiază ionii pozitivi prin măsurarea timpilor necesari ca aceștia să
traverseze un tub de zbor cu lungimea de aproximativ 1m
Analizoarele cuadripolare utilizează stabilitatea traiectoriilor pentru a separa ionii în funcție de raportul
masă/sarcină. Aparetele ce utilizează acest tip de analizor sunt de două tipuri:
- Filtre de masă cuadripolare
- Detectorul cuadripolar tip capcană de ioni
Fig.4
Filtru de masă cuadripolară

- Detector cuadripolar tip capcană de ioni

Fig.5
 Rezonanța ciclotronică se bazează pe principiul căruia traiectoria unui ion devine curbă într-un câmp
magnetic. Un ion de masă m și viteză v, aflat într-un plan perpendicular pe un câmp magnetic de intensitate B,
este supus unei forțe Bev perpendiculară atât pe direcție câmpului magnetic cât și pe cea a deplasării.

Detectoare

După traversarea analizorului de masă, fasciculul de ioni trebuie detectat și transformat într-un semnal utilizabil.
Aceste detectoare transformă un curent ionic slab într-un curent electric, care trebuie pe urmă amplificat și
înregistrat

Tipuri de detectoare:
• Plăci fotografice
• Clindrii Faraday
• Detectoarele multiplicatoare de electroni
• Detectoarele cu microcanale
• Detectorul multiplicator de fotoni
Sisteme de înregistrare
Sistemul de înregistrare îndeplinește două cerințe fundamentale:
- rapidiatea, raspunsul înregistrorului față de semnalele primite de la sistemul de amplificare trebuie să
fie extrem de rapid, astfel încât să poată fi posibilă scanarea câtorva sute de picuri pe secundă.
- sensibilitatea, aparatul trebuie sa fie capabil să înregistreze intesități ale unor picuri care diferă între ele
cu un factor mai mare de 103.
Bibliografie

1. Ioan Petrescu, Alexandru Bokor, Florin Todor – Noțiuni de Fizică și

Investigații a Operei de Artă, Presa Universitară Clujeană 2009
2. http://www.astbury.leeds.ac.uk/facil/MStut/mstutorial.htm
3. https://www.academia.edu/32301766/Spectrometria_de_Masa
4. https://www.scritub.com/stiinta/chimie/SPECTROMETRIE-DE-
MASA92727.php

Iustrații
Fig.1 - De la real name: Nadina Wiórkiewiczpl.wiki: Nadine90commons: Nadine90 - Operă
proprie(dzięki współpracy ze szkołą fotograficzną - Fotoedukacja /in cooperation with the school
of photography - Fotoedukacja), CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?
curid=18691799
Fig.2 Ioan Petrescu, Alexandru Bokor, Florin Todor – Noțiuni de Fizică și Investigații a Operei de
Artă, Presa Universitară Clujeană 2009, p.198
Fig.3, Fig.4, Fig.5 https://www.academia.edu/32301766/Spectrometria_de_Masa