Capitolul 1.

Segmentul terestru Inmarsat

Stațiile terestre numite și stații de coastă, sunt stații deținute și operate de furnizorii de
servicii de telecomunicații din diferite țări din lume. În fiecare regiune oceanică sunt situate mai
multe stații terestre.
Stațiile terestre funcționează ca un releu internațional de comunicații, asigurând
comunicațiile: navă către țărm, țărm către navă și navă către navă. Conexiunea realizată de pe
navă printr-o stație terestră poate realiza transmisii oriunde în lume.
Pe lângă asigurarea unei comunicări normale, fiecare stație terestră are o legătură directă
cu un centru de coordonare pentru salvare maritimă pentru comunicații de urgență. De obicei
stația terestră poate furniza o conexiune la un centru medical, atunci când este necesară
„Consiliere medicală”.
Pe fiecare stație terestră este o stație de coordonare a rețelei. Rolul acesteia este de a
aloca un canal de lucru liber (neocupat) navelor și stațiilor terestre. Stația de coordonare a rețelei
controlează toate canalele de comunicații pe un anumit satelit. Nicio stație terestră nu poate
reține un canal atunci când nu este realizată nicio conexiune. În acest fel, serviciul prin satelit
este utilizat eficient.
Alte două stații terestre au un rol special: centrul de operațiuni de rețea gestionează
funcționarea întregului proces de comunicații în rețea și centrul de control pentru satelit care
asigură funcționarea și poziționarea sateliților în cele patru regiuni Inmarsat.
Centrul de Control pentru Satelit, Centrul de operațiuni de rețea și stația de coordonare a
rețelei sunt conectate între ele pentru a forma o rețea / proces de comunicații continue și fiabile
în cadrul sistemului Inmarsat. Centrul de control prin satelit și Centrul de operații de rețea se află
la sediul INMARSAT din Londra.
Echipamentul de comunicare de la bord este cunoscut sub numele de stație de
comunicații navă – coastă. Sistemul Inmarsat poate fi utilizat și de utilizatori tereștri mobili sau
de avioane, caz în care sunt cunoscute sub denumirea de MES. Atunci când o conexiune se face
dintr-o stație de comunicații navă - coastă sau stație terestră mobilă (MES), printr-un anumit
satelit, cererea de apel include identitatea stației terestre prin care operatorul navei dorește să fie
conectat. Stația de coordonare a rețelei alocă un canal de lucru și direcționează stația de
comunicații navă - coastă / stația terestră mobilă să se „întâlnească” pe acel canal.
Capitolul 2. Inmasart A
Stațiile terestre Primul sistem INMARSAT introdus în operaţiunile comerciale, în 1982,
oferă următoarele funcţii de comunicaţii: telefonie, telex, fax, poştă electronică (E-mail), şi alte
forme de comunicare a datelor, incluzând viteze mari de circulaţie a datelor (între 56-64 kbit/s).
Recentele descoperiri în tehnica comprimării informaţiilor permit transmisia secvenţelor
fotografice cu rezoluţie mare şi scanarea video, între SES-uri, INMARSAT-A.
Un terminal INMARSAT-A este constituit din următoarele echipamente:
 ADE – Above Deck Equipment – cuprinde toate accesoriile care se montează
deasupra punţii (deck): antena parabolică şi dispozitivele de orientare,
 BDE – Bellow Deck Equipment – tot ceea ce se montează sub punte (în interiorul
navei): emiţătorul, receptorul, computerul (consola), imprimanta, telefonul etc.
Antena INMARSAT-A este o antenă parabolică, orientabilă, cu diametrul de 0,9 – 1,2m.
Funcţia de directivitate a antenei are o deschidere de maxim 2,50 în orice plan, de aceea, la
cuplare, trebuie realizată orientarea antenei pe satelit. Pentru orientarea iniţială se setează
azimutul şi elevaţia. Aceste date se pot obţine în 3 moduri:
 funcţie de poziţia navei şi satelitului, cu ajutorul unei formule din manualul de
utilizare;
 prin folosirea de hărţile azimutale şi de elevaţie prin care se pot găsi azimutul şi
elevaţia aproximativă;
 cu ajutorul unor tabele (câte unul pentru fiecare cadran: NE, NW, SE, SW).
Antena se poate orienta automat – prin scanare – pe satelitul care oferă cel mai puternic
semnal, printr-o funcţie SEARCH. Antena INMARSAT-A nu se poate utiliza la elevaţii mai mici
de 5° sau mai mari de 85°. Orientarea corectă a antenei este marcată prin semnalul READY,
afişat pe display.
Antena SES-ului urmăreşte automat satelitul dar, trebuie să fie interfaţat cu
girocompasul, iar acesta să funcţioneze corect. SES-urile transmit şi recepţionează semnale către
şi de la satelit folosind frecvenţe din banda “L”.
Operaţiunile ce se execută pentru orientarea antenei sunt:
 se introduc datele de intrare (latitudine şi longitudine navă şi satelit);
 se determină poziţia navei faţă de satelit: N-W, N-E şi S-W, S-E;
 se calculează diferenţa dintre long. satelitului şi navei, aproximând rezultatul la
cel mai apropiat multiplu cu 5. Aproximează la cel mai apropiat multiplu cu 5, lat.
navei;
  cu aceste valori şi tabelul N-W, N-E, S-W şi S-E selectat se obţine valoarea
azimutului şi a unghiului de înălţare pentru satelitul ales.
Canalele telefonice realizate de reţeaua INMARSAT-A (ca şi cele pentru transmisii de
date) sunt canale cu modulaţie de frecvenţă MF. Aceste canale oferă următoarele avantaje:
o conectare imediată, independent de condiţiile atmosferice sau de distanţa între
abonaţi;
o calitate audio bună, fără întreruperi, interferenţe şi paraziţi atmosferici;
o transmiterea datelor se face la viteze mari şi include programe soft pentru
corectarea erorilor.
Traficul de date în banda vocală presupune, evident, existenţa unor MODEM-uri şi a
unor programe (software) pentru corectarea erorilor.