VITAMINELE

VITAMINELE LIPOSOLUBILE
VITAMINA A - retinolul este forma principală de vitamină A din hrană şi se numeşte vitamina
A1. Vitamina A2 este 3-dehidroretinolul şi are jumătate din acţiunea biologică a retinolului.
Provitaminele A (de origine vegetală) sunt α, β şi γ-carotenul. Criptoxantina este, de asemenea, o
provitamină A.
Rol în nutriţie şi efectele carenţei
Acţiunea fiziologică se desfăşoară în principal pe trei direcţii: asupra creşterii; asupra funcţiei
normale a vederii; la nivel epitelial.
Vitamina A ia parte la creşterea osoasă. La copii diminuarea creşterii reprezintă un semn precoce
al conţinutului redus de vitamină A în organism.
Cea mai obişnuită funcţie a vitaminei A este asupra vederii. Vitamina are rol în perceperea
luminii la nivelul retinei şi în menţinerea sănătăţii corneii. Când lumina ajunge la ochi, ea trece
prin cornee şi loveşte celulele retinei, decolorând multe molecule de rodopsină. Rodopsina conţine
forma cis a retinalului (aldehida retinolului), dar la lumină se descompune şi trece în forma trans
(aldehidă) şi opsină. Vitamina se reuneşte cu pigmentul, dar o cantitate de vitamină este distrusă
şi trebuie înlocuită prin aport alimentar.
Deficienţa de vitamină se poate manifesta la nivelul ochiului şi prin acumularea de cheratină ce
întunecă corneea.
In deficienţa de vitamină A celulele epiteliale se aplatizeză, se aglomerează, suprafaţa devine
cheratinizată, epiteliul şi endoteliul se pluristatifică şi apoi se descuamează. Modificările încep la
nivelul mucoasei conjuctivale care se îngroaşă, se usucă, apar zone de cheratinizare
(cheratomalacie).
In lipsa vitaminei tegumentele devin uscate, se îngroaşă, apar descuamaţii. Celulele cheratinizate
astupă glandele sebacee şi se acumulează în jurul foliculilor piloşi , dând aspect de piele de găină.
Uscăciunea tegumentelor se explică şi prin scăderea sebumului datorită metaplazerii celulelor
glandelor sebacee.
Vitamina contribuie la prevenirea apariţiei cancerelor. O piele sănătoasă este capabilă să
întrerupă procesele prin care s-au declanşat cancerele.
Vitamina A este esenţială pentru funcţia de reproducere, răspunsul la stress, pentru metabolism,
funcţionarea sistemului nervos, imunitate, hematopoieză.
Vitamina contribuie la troficitatea epiteliului genital. Deficienţa produce la femei: moartea
embrionului, avortarea lui, naşterea unor feţi cu malformaţii congenitale ( bucale, oculare,
genitale, renale).
Aceeaşi vitamină contribuie la formarea smalţului dentar şi buna funcţionare a ficatului, tiroidei şi
altor organe.
Hipovitaminoza A - carenţa primară de vitamină există doar în ţările subdezvoltate.
Carenţa secundară apare în ciroză, icter obstructiv, sprue.
Cele mai sensibile la carenţă sunt celulele tractului respirator superior, ale corneei şi ale pielii.
Insuficienţa vitaminei afectează proteino şi osteogeneza, creşterea animalelor şi, în general, dă
perturbări la nivelul întregului organism.

1
Hipervitaminoza A - se manifestă prin pigmentare galbenă a tegumentelor, fenomene de
intoxicaţie ( cefalee, iritabilitate, anorexie, vărsături, prurit, căderea părului, fragilitate şi dureri
osoase, hepatosplenomegalie).
Necesarul de vitamină A - cantitatea de vitamină A necesară pentru o persoană este proporţională
cu greutatea corporală, iar aporturile în exces sunt depozitate, în special în ficat.
1 U.I . = 0,3 μg de retinol sau 0,6 μg de β-caroten.
Necesităţile sunt apreciate în felul următor:
-4000 U.I pentru femeia adultă;
-5000U.I pentru bărbaţi şi femeia care alăptează;
-1000 - 2000 U.I. pentru copii şi adolescenţi.
Sursele alimentare - sursele principale sunt reprezentate de ficat ( mai ales cel de peşte), laptele
gras, produsele din lapte gras, gălbenuşul de ou, peştele gras.
Carotenii se găsesc în alimentele de origine vegetală: morcovi, frunze verzi ( spanac, urzici, mărar,
pătrunjel), ardei gras, gogoşari, tomate, sfeclă.
VITAMINELE D - în acest grup intră câteva substanţe cu stuctură sterolică, care au un efect de
prevenire şi combatere a rahitismului şi osteomalaciei. Pentru nutriţia umană sunt importante
vitaminele D2 şi D3.
Vitamina D poate fi sintetizată la nivelul pielii pornind de la 7-dehidrocolesterol, care sub acţiunea
radiaţiilor ultraviolete se transformă în colecalciferol sau vitamină D3. Când cantitatea de vitamină
D3 endogenă este insuficientă se recurge la aportul exogen, vitamina D3 fiind prezentă în
alimentele de origine animală.
Organismul foloseşte şi vitamina D2 sau ergocalciferol prezent în alimentele vegetale.
Rolul în nutriţie şi efectele carenţei
Vitamina D funcţionează ca hormon şi împreună cu hormonul paratiroidian şi calcitonina
contribuie la reglarea metabolismului calciului şi a fosforului.
Promovează absorbţia calciului în intestinul subţire superior, prin inducerea sintezei unei
proteine specifice, care leagă calciul în celulele epiteliale.
Facilitează absorbţia fosforului prin stimularea mecanismului de transport al fosfaţilor în celulele
epiteliale.
Acţionează asupra osului, pentru a mobiliza calciul în circulaţie ( se cere şi prezenţa hormonului
paratiroidian).
Eliberează fosforul din compuşii organici ( fenomen ce depinde de fosfataza alcalină, care la
rândul său este reglată de vitamina D).
Contribuie la formarea complexului calciu-fosfor, precursor mineral al osului, intevine în
depozitarea fosfatului de calciu în ţesutul osos şi în eliminarea renală a calciului şi fosforului.
Carenţa de vitamină D duce la absorbţia defectuoasă a calciului şi a fosforului în intestin, şi deci
la lipsă de calcifiere a oaselor şi dinţilor. Apar o serie de semne clinice ca: întârzieri în dezvoltare,
hipotonie musculară, transpiraţii, tendinţă la convulsii în stări febrile. La copi apare rahitismul, iar
la adult osteomalacia ( denumită şi rahitismul adultului).

Vitamina D este cea mai toxică dintre toate vitaminele. Simptomele de intoxicaţie includ: diaree,
cefalee, greaţă. Dacă supradozarea persistă se produce depunerea de calciu în ţesuturile moi (inimă

2
şi alte organe vitale). Dacă depunerea de calciu se realizează la nivelul aortei consecinţa poate fi
fatală.
Raţia - activitatea vitaminei se exprimâ în unităţi internaţionale (U.I.):
1 U.I. = 0,025 μg de vitamină D cristalizată.
Nevoile pentru adulţi în climatul nostru sunt de 100 U.I./zi. Se estimează că adultul care îşi
desfăşoară o parte din activitate în aer liber, nu are nevoie de aport suplimentar de vitamină
Pentru sugari şi copii mici se recomandă un aport de securitate de 400 U.I./zi, în caz de alimentaţie
artificială şi expunere limitată la soare necesarul creşte la 800 U.I./zi.
La copii peste 7 ani şi la adolescenţi sunt suficiente 100 - 200 U.I./zi.
In perioada de sarcină ( mai ales în primele luni) femeia trebuie să primească 600 U.I./zi, iar în
timpul alăptării câte 600 - 800 U.I./zi.
Sursele alimentare - cele mai importante surse de vitamină D sunt: uleiul de peşte, untul,
smântâna, gălbenuşul de ou, ficatul şi brânzeturile grase.
Precursorii vitaminei D ( ergosterolii) se găsesc în uleiurile vegetale, putând fi activaţi prin
iradiere cu ultraviolete.
Laptele nu este o sursă bună de vitamină deoarece conţine grăsimi în cantităţi relativ mici, dar
este un vehicul ideal pentru fortificare, deoarece conţine în paralel şi calciul.
VITAMINELE E sau TOCOFEROLI
Vitamina este absorbita în proporţie de 50 - 70%, este transportata prin caile limfatice si răspândită
in toate ţesuturile.
Rolul in organism si efectele carentei
- fiind solubila in grăsime vitamina este prezenta in toate membranele celulare si participa la
prevenirea oxidării destructive neenzimatice a acizilor graşi polinesaturaţi de către oxigenul
molecular; exercita un efect antioxidant important in plămâni unde celulele sunt supuse la
concentraţii ridicate de oxigen; protejează membranele globulelor roşii de acţiunea oxigenului pe
care il transporta; exercita acelaşi rol asupra globulelor albe sanguine; protejează de distrugere
prin oxidare unele substanţe liposolubile ca vitamina A;
-experimental s-a constata rolul acestei vitamine in menţinerea integrităţii aparatului genital; in
carente se produc modificări degenerative ale celulelor Sertoli din tubii seminiferi, apare reducerea
numărului si a motilitatii spermatozoizilor, ajungându-se la sterilitate; la sexul feminin embrionul
moare fiind rezorbit sau avortat;
-vitamina asigura troficitatea sistemului muscular si a altor ţesuturi si organe;
-participa la unele procese de sinteza cum ar fi cea a acizilor nucleici si la eritropoieza;
-ar avea un rol esenţial in prevenirea îmbolnăvirii celulelor, a aterosclerozei si in protecţia
hepatica;
-argumentele teoretice susţin rolul anticanceros al vitaminei.
Necesar de vitamina - depinde de aportul de acizi graşi polinesaturaţi:
-aport scăzut 5 - 10 mg;
-aport crescut 20 - 30 mg;
-copii 5 - 10 mg.

3
 Surse alimentare - uleiurile vegetale, in special cele din germene de grâu, legumele cu frunze verzi
(salata verde), laptele, untul, ouăle, ficatul si cerealele.
VITAMINELE K
Este vorba de compuşi ai naftochinonei cu acţiune antihemoragica.
Rol in nutrţie se efectele carentei
-catalizează sinteza in ficat a patru factori ai coagulării: protrombina (II);
proconvertina(VII);factorul Christmas(IX);Stuart(X)
- intervine in carboxilarea acidului glutamic din catena γ-carboxiglutamidului ce asigura legarea
calciului si a fosfolipidelor necesare formarii trombinei;
-acţionează împreuna cu vitamina D pentru reglarea nivelului calciului sanguin ce joaca un rol
important in coagularea sângelui;
-intervine in procesele de oxido-reducere tisulara si in fosforilarea oxidativa.
Vitamina se obţine si din sursa nealimentara reprezentata de sinteza intestinala sub acţiunea
bacteriilor de putrefacţie ( E.coli, Proteus vulgaris, Streptococcus faecalis). Nou-nascutii al căror
tract intestinal nu este populat cu bacterii prezintă deficiente vitaminice ca si persoanele care au
luat antibiotice.
Deficienta primara apare la copii fiind foarte rara la adulţi.
Deficienta secundara apare in anumite situaţii :
-in defecte de absorbţie a grăsimilor; in obstrucţia biliara;malabsorbţia face ca grăsimile sa nu fie
absorbite;administrarea de antibiotice care reduc flora colonului; in bolile severe hepatice când
sinteza protrombinei scade; in administrarea antagoniştilor vitaminei.
Raţia- 2 mg/zi.
Surse alimentare- legumele verzi (salata, spanac, urzici, mărar, ceapa);
varza, conopida, tomatele;
ficatul, carnea, gălbenuşul de ou.

VITAMINELE HIDROSOLUBILE sunt reprezentate de complexul B si vitamina C

VITAMINELE B acţionează ca o parte a coenzimelor (molecule mici ce se combina cu o
proteina inactiva devenind o enzima activa) sau stimulează activitatea celulara .
VITAMINA B1sau tiamina (vitamina antipolinevritica sau aneurina)
Rolul in nutriţie si efectele carente
- sub forma de tiamin-pirofosfat intervine in metabolismul intermediar al glucidelor
reprezentand cofactorul enzimelor (decarboxilaza) ce produc decarboxilarea acidului piruvic
trecandu-l in acetil-coenzima A si CO2 sau aldehida acetica si CO2;
- intervine in decarboxilarea oxidativa a acidului α- cetoglutaric produs intermediar din
ciclul Krebs si-l transforma in acid succinic;
- intervine in decarboxilarea 2- oxiglutaratului, in ciclul acidului citric si a cetoacizilor;
- vitamina este esenţială pentru transmiterea influxului nervos mai ales la nivelul
sistemului nervos periferic.
In insuficienta de vitamina se acumulează acidul lactic si piruvic ceea ce determina tulburarea
metabolismului glucidic si apariţia stării de acidoza ce sunt resimţite mai ales la nivelul sistemului
nervos ce foloseşte glucoza ca unica sursa de energie.

4
 Insuficienţa apare in condiţii de:
-consum crescut de zahar si produse zaharoase, de produse cerealiere realizate din faina alba,
conserve sterilizate si băuturi alcoolice distilate;
-omul îşi asigura necesarul de vitamina prin sinteza de către flora microbiana a colonului, existând
specii producătoare de tiamina si altele consumatoare;
Semnele carentei sunt reprezentate de:
-depresie nervoasa, oboseala, iritabilitate, instabilitate emoţională;
-pierderea apetitului, constipaţia atona;
-crampele musculare, nevralgiile, cefalea, insomnia, nevrita cu parestezii, pareze si paralizii,
atrofii ale maselor musculare;
-tahicardia la efort moderat, aritmia, scăderea TA.
In prezent forma clasica de boala a devenit o raritate, frecvent întâlnindu-se o forma de boala de
tip "occidental" datorita consumului crescut de produse rafinate.
Raţia- depinde de raportul tiamina/energie si se exprima la 1000 kcal totale sau la 1000 kcal
nelipidice.
-adult 0,4 mg/1000 kcal totale sau 0,6 mg/1000 kcal nelipidice;
-copii si femei in perioada de maternitate 0,6 mg/1000 kcal totale.
Surse alimentare- carne, lapte, oua;
cereale, drojdie de bere, legume.
VITAMINA B2 sau riboflavina
Rolul in nutriţie si efectele carentei
- cea mai mare parte a vitaminei din organism se găseşte esterificata cu acid fosforic
ca flavinmononucleotid(FMN) si flavinadenindinucleotid(FAD) si intra in structura enzimelor
implicate in reacţiile de oxido-reducere; flavoproteinele preiau ionii de hidrogen de la enzimele
niacinice (NAD,NADP) si ii transfera citocromilor;
- vitamina este o componenta a aminoacidoxidazelor ce oxidează aminoacizii si a
xantinoxidazei ce catalizează oxidarea purinelor;
- intra in compoziţia multor enzime fiind implicata in metabolismul glucidelor,
lipidelor si proteinelor.
Carenta de vitamina apare in condiţiile unei denutriţii proteice, fiind asociata cu avitaminozele B1,
B12, PP. Clinic apare fisurarea comisurilor labiale, aspectul depapilat al limbii, coloraţia roşie-
purpurie a acesteia, dermatita seboreica a pielii fetei, leziuni ale corneei, anaclorhidria, diareea,
dermatoza scrotală sau vulvară, vindecarea dificila a rănilor.
Raţia- aportul recomandat este de 0,6 mg/ 1000 kcal;
- in sarcina si alăptare ajunge la 2,5 - 3 mg/zi;
- se recomanda creşterea aportului in hipertiroidii, febra, stres, tratament medicamentos
(sulfamide, antibiotice).
Sursele alimentare- ficat, rinichi de vita, peste;
lapte si brânzeturi;
oua;
drojdia de bere;
unele legume(soia, mazăre, varza).

5
 Vitamina este larg răspândită in alimente, fiind sintetizata si de către microorganismele tubului
digestiv.
VITAMINA B6 sau piridoxina
Vitamina se prezintă sub trei forme active reprezentate de piridoxal, piridoxol si piridoxamina.
Rolul in nutriţie şi efectul carentei
- vitamina asigura coenzime pentru 60 de reacţii de decarboxilare, dezaminare,
transaminare si transsulfurare a aminoacizilor;
- enzimele piridoxinice formeaza acidul δ-aminolevulinic, convertesc triptofanul in
niacina, acidul linoleic in acid arahidonic, desfac glicogenul in glucoza-1-fosfat, determina
biosinteza unor hormoni hipofizari si gonadali;
- in prezenta vitaminei glucidele sunt asimilate rapid si este accelerata metabolizarea
glicogenului hepatic;
- joaca un rol important in metabolismul lipidic favorizând acţiunea acizilor graşi
polinesaturaţi de prevenire a aterosclerozei.
Deficienta determina apariţia următoarelor fenomene clinice:
-astenie, cefalee, nervozitate, insomnie, stări depresive, nevrite periferice cu parestezii;
-anemie rezistenta la tratamentul cu fier, hipoproteinemie.
Raţia- depinde de cantitatea de proteine si acizi graşi polinesaturati prezenta in alimentaţie:- nevoi
zilnice de 2 mg la adult; - in timpul sarcinii cresc la 2,5 mg/zi; - la copii variază intre 0,2-0,4 mg la
copilul mic si 1,5-2 mg la adolescenţi.
Surse alimentare- ficat, carne;
cereale, fructe, legume.
VITAMINA B12 sau cobalamina
Vitamina se găsesc in organism sub mai multe forme reprezentate de deoxiadenosilcobalamina,
metilcobalamina si hidroxicobalamina.
Rolul in nutriţie si efectele carentei
- participa la metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor si acizior nucleici; direct
sau prin intermediul acidului folic participa la formarea si transferul radicalilor metil, formil si la
folosirea lor in sinteza bazelor purinice şi pirimidinice;
- participa la transferul radicalului metil in sinteza colinei, serinei si metioninei;
- in măduva oaselor joaca un rol esenţial in sinteza AND-ului;
- separat joaca un rol biochimic esenţial in menţinerea mielinei la nivelul sistemului
nervos;
- hidroxicobalamina are afinitate pentru cianura, ceea ce reprezintă un mecanism de
detoxifiere a persoanelor expuse la cantităţile de cianura prezente in fumul de ţigară;
Carenta - anemie macrocitară, leucopenie, trombocitopenie, tulburări digestive si neurologice. La
nivelul măduvei osoase apar megaloblastele ce transporta o concentratie normala de hemoglobina.
Aceste celule apar datorita formarii limitate a ADN-ului, in timp ce sinteza ARN-ului este
normala.
Raţia - necesarul zilnic al adultului este de 2 - 3 μg; el ajunge la 5 - 6 μg la femeia gravida si in
perioada de alăptare; la copii necesarul este de 1 - 2 μg pe zi.

6
 Sursele alimentare - sunt reprezentate de produsele de origine animala din care se particularizează
ficatul. Alimentele de origine vegetala sunt lipsite de vitamina sau o au in cantităţi extrem de mici.
VITAMINA C sau acidul ascorbic
Plantele si multe specii de animale o sintetizează pornind de la glucoza si alte zaharuri simple.
Omul, maimuţa si cobaiul nu o pot sintetiza de aceea trebuie sa o primească din alimente.
Rolul in organism si efectele carentei
- posibilitatea trecerii reversibile din acid ascorbic in acid dehidroascorbic explica
participarea vitaminei la reacţiile de oxidoreducere tisulara deci la procesele eliberatoare de
energie;
- este un agent puternic reducător ce menţine in stare redusa glutationul, protejează de
oxidare vitaminele A si E, trece fierul trivalent in fier bivalent, protejează vitaminele din grupul
B;
- catalizează hidroxilarea prolinei in hidroxiprolină, a lizinei in hidroxilizină, a
triptofanului in serotonina, a colesterolului in acizi biliari;
- intervine in producerea şi menţinerea colagenului, o substanţă proteica ce formează
baza pentru toate ţesuturile conjunctive din organism; in deficienta de vitamina fibroblastul
sintetizeaza mai puţin colagen;
- multe substanţe din alimente sunt protejate in schimbul oxidarii vitamiei;
- este importanta pentru producerea tiroxinei;
- participa la sinteza hormonilor steroidici corticosuprarenalieni;
- in stress scade datorita implicarii in eliberarea hormonilor stress-ului de catre glanda
suprarenala;
- inhiba cresterea tumorilor maligne.
Avitaminoza apare la sugarul care nu este alimentat la san si nu primeste vitamina: hemoragii
gingivale, subcutanate, subperiostale, echimoze, epistaxis. La adulti avitaminoza se manifesta prin
astenie, dureri musculare, hemoragii gingivale si perifoliculare, scaderea rezistentei la infectii si la
poluantii chimici din mediu.
Ratia - 20 mg/zi la copii si adolescenti;
30 mg/zi la adulti.
Sursele de vitamina - sunt reprezentate de fructele si legumele proaspete. Dintre fructe se
particularizeaza coacazele negre, citricele, capsunile, ananasul si bananele. Dintre legume varza,
conopida, spanacul, salata, ridichiile reprezinta o sursa importanta de vitamina. Laptele, carnea,
ouale sunt sarace ca si painea sau cerealele. Unele legume si fructe (castraveti, dovlecei, mere)
prezinta o enzima denumita ascorbicoxidaza ce are capacitatea de a inactiva vitamina. Acidul
ascorbic este usor de distrus.

VITAMINA PP sau nicotinamida

Vitamina se gaseste sub forma de acid nicotinic si nicotinamida.
Rolul in nutritie si efectele carentei
- sub forma de nicotinamida intra in structura enzimelor niacinice: nicotinamid-adenin-
dinucleotid(NAD) si nicotinamid-adenin-dinucleotid-fosfat(NADP); prin unire cu apofermenti
proteici coenzimele niacinice formeaza enzime ce participa la multiple reactii de oxido-reducere

7
 prin transfer de hidrogen de pe un substrat pe altul; in lantul respirator preiau ionii de hidrogen din
ciclul Krebs si-i trec enzimelor flavinice care vor fi oxidate de citocromi si citocromoxidaza; in
acest proces se elibereaza energie si se formeaza molecule de ATP;
- joaca un rol esential in metabolismul glucidelor, proteinelor, lipidelor si a alcoolului
etilic prin intermediul enzimelor in structura carora intra.
Organismul uman poate sintetiza vitamina pornind de la triptofan in prezenta vitaminelor B2 si
B6.
Carenta de vitamina determina aparitia pelagrei boala caracterizata prin dermatoza suprafetelor
expuse la soare, diaree cronica cu deshidratare, tulburari psihice (insomnie, depresie, obseala,
cefalee, tulburari de comportament).
Ratia - se exprima in echivalent niacinic sau in miligrame; un echivalent niacinc este egal cu 1 mg
de vitamina sau cu 60 mg triptofan; necesarul zilnic este de 6,6 echivalenti niacinici pentru
1000kcal sau 16 - 20 mg pentru adulti si de 23 mg pentru femeia gravida.
Surse alimentare - ficatul, carnea, pestele, preparatele din carne contin vitamina si triptofan;
laptele, branzeturile si ouale au cantitati mici de vitamina dar sunt bogate in
triptofan;
leguminoasele uscate, legumele, fructele si cerealele (cu exceptia porumbului.
Sursele de vitamina sunt alimentare si endogene. Porumbul este pelagrogen deoarece o parte din
vitamina este legata sub forma de niactin, iar zeina este saraca in triptofan.