Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- în 1853 izbucneşte războiul Crimeei, iar Principatele sunt ocupate de trupe IH, domnii Ghica şi
Ştirbei fiind nevoiţi să se retragă până în septembrie 1854
apoi, Ştirbei va continua politica conservatoare: cenzură foarte dură, chiar interzice
ziare
Ghica – din 1854: politică liberală şi naţională, susţinut de elementele liberale din
administraţie; va avea chiar o atitudine unionistă: elaborarea de proiecte privind codul şi
procedura civilă, codul penal şi comercial; exista o atmosferă pro-unionism; pe plan
extern se orientează spre Franţa – favoriza pătrunderea capitalului francez în Moldova;
cenzură mai puţin dură: apar publicaţii precum “România Literară” (editor Vasile
Alecsandri), “Steaua Dunării” (editor Mihail Kogălniceanu) ce erau publicaţii unioniste
- Congresul de pace de la Paris (1856) – în urma războiului Crimeii
context internaţional pro Unirea celor 2 Principate
centrul de greutate al luptei pentru Unire se mută la Iaşi şi Bucureşti
- 1856, Moldova: regrupare a forţelor unioniste în jurul lui Mihail Kogălniceanu şi domnul Ghica;
la 25 mai 1856 se înfiinţează Societatea Unirii – boieri, intelectuali, orăşeni, ce în 30 mai
devine o societate mult mai largă, care grupa toate categoriile sociale
programul acestei societăţi: unire sub prinţ străin (preferabil de rasă latină, chiar francez
dacă s-ar putea)
organizare oficială a mişcării unioniste pe cale legalistă: presă, adunări, broşuri,
manifeste – cu concursul domnului
- în ŢR: mişcarea unionistă se grupează mai greu datorită regimului restrictiv
- vara, 1856: cei doi domni sunt suspendaţi (se termină mandatul) şi sunt numiţi:
Moldova – caimacan Teodor Balş – politică anti-Unire
ŢR – caimacan Alexandru Ghica – politică pro-Unire
rolurile s-au schimbat
- ŢR – comitetul central de acţiune coordonează comitetele judeţene unioniste, pentru a mobiliza
opinia publică
- 1857, în Moldova: comitetul electoral al Unirii care reuneşte reprezentanţii tuturor forţelor
unioniste, tuturor ideologiilor şi orientărilor politice; la 1 martie 1857 – programul:
unire
autonomie şi neutralitate
prinţ străin, ce să nu aparţină familiilor domnitoare din ţările limitrofe
adunare obştească – interesele naţiunii
anularea jurisdicţiei consulare
garanţia marilor puteri europene
reforme pentru a moderniza societatea românească – principiul dreptăţii, egalităţii în
faţa legii, respectul proprietăţii
- ŢR – comitetul central al Unirii – în frunte, este aleasă pe 3 martie 1857 o conducere unitară
condusă de preşedinte C.A.Creţulescu şi vicepreşedinţi Gheorghe Costa Foru ş Constantin
Bosian; adoptă un program în patru puncte
unire
prinţ străin
autonomie şi neutralitate
guvern constituţional şi adunare obştească reprezentativă
principii: drept la proprietate, egalitate în faţa legii, libertate individuală
- 10 martie 1857, grup de mari boieri unionişti – publică un program propriu: se susţine
unionismul (unire, prinţ străin) DAR diferă la nivelul principiilor de organizare internă
- chestiunea “prinţului străin” apăruse din sec XVIII; acest prinţ era văzut ca un arbitru al vieţii
publice româneşti
există foarte mulţi candidaţi (aprox 40) la tronul Moldovei, ŢR – împotriva lor, mai bine
un prinţ străin
vs prinţ din IO, IŢ, familie din IH
- după votarea programului unionist, în adunarea ŢR – regrupare a conservatorilor; radicalii au
amânat dezbaterile legate de organizarea internă a ţării
- în Moldova, asemenea probleme au fost dezbătute: rezultatul a fost transmis şi la Bucureşti
dreptul noului stat de a încheia relaţii comerciale cu alte state
desfiinţarea jurisdicţiei consulare
accestul tuturor în funcţiile de stat
aşezarea dreaptă şi generală a impozitului
libertatea cultelor
reponsabilitate ministerială
separarea puterilor în stat
organizarea comune
imovabilitatea judecătorilor
independenţa Moldovei de Patriarhia de la Constantinopol
respectarea dreptului şi libertăţii individuale, a domiciliului
singura respinsă: soluţia problemei ţărăneşti
mai cer: întrunirea celor două divanuri ad-hoc; scop: lege electorală comună
organizarea provincială
- guvernatorii – atribuţii civile şi militare; funcţia principală: de a transmite şi aplica decretele
autorităţii centrale
recrutaţi din marii demnitari ai IH; nu erau personalităţi provinciale
în Transilvania - guvernatorii:
(1) feldmareşalul Ludwig von Wohlgemuth (1849-1851)
(2) prinţul Karl von Schwarzenberg (1851-1858)
(3) prinţul Friedrich von Liechtenstein (1858-1861)
reşedinţa: la Sibiu (asemenea guberniului austriac)
putere legislativă şi executivă locală
răspundea doar în faţa miniştrilor de la Viena
puteri aproape nelimitate pentru a aplica instrucţiuni
nu convoacă Dieta; sprijin: guberniul – funcţionari austrieci sau aduşi din alte provincii
ale IH – rol executiv
- provinciile sunt împărţite în districte/cercuri – subîmpărţite în subcercuri
Transilvania: 6 apoi 10 districte – 79 subcercuri
Banat şi Voivodina – 5 districte
se dizloca vechea organizare în comitate
- desfiinţarea regimentelor de graniţă (româneşti şi secuieşti) + zonele lor administrative speciale
(Năsăud, Orlat)
- este limitată autonomia saşilor – Universitatea săsească pierde funcţia juridică
- în fruntea cercului: un prefect – subordonate toate autorităţile locale (administraţie, justiţie,
jandarmii locali, organele fiscale)
- limba oficială era limba germană (funcţionarii erau aproape toţi din provinciile germane) +
birocraţie foarte stufoasă
- populaţie atent supravegheată; aparat de urmărire a delincvenţilor – poliţie a oraşelor şi
jandarmerie militarizată (din 1851) + poliţia politică secretă
- măsuri: starea de asediu din timpul revoluţiei e menţinută (nu există întruniri publice, există
cenzură, fiecare ziar era supervizat de un cenzor)
- măsuri reformatoare şi modernizatoare
introducerea unui nou sistem fiscal – suportarea egală a sarcinilor publice (există taxe
pe pământ, case, venituri, articole de consum)
sistem judiciar modern: separarea de administraţie (1850), noi proceduri penale şi codul
civil austriac (adaptat după codul lui Napoleon) – va fi model pentru codul lui Cuza
(disciplina austriacă) + elimină particularităţile justiţiei locale din IH
domeniul confesional – promovare a catolicismului (majoritatea populaţiei din IH), folosit
alături de loialismul dinastic şi germanizarea administraţiei pentru unitatea spirituală a
monarhiei; ½ din populaţia română era greco-catolică – beneficii – episcopia Blaj
devine în 1853 mitropolie, oferind independenţă şi prestigiu Bisericii catolice
reforma agrară – decrete de desfiinţare a iobăgiei (1853 – Ungaria şi Banat, 1854 -
Transilvania); aplicarea reformei agrare
(1) foştii iobagi sunt împroprietăriţi cu loturile pe care le deţineau – formarea unei
proprietăţi mijlocii; avantaje mai ales pentru ţăranii români
(2) foştii jeleri sunt emancipaţi de servituţi; relaţii de tip contractual cu proprietarii
această reformă este mult mai radicală decât a lui Cuza şi va rezolva problema rurală + a
românilor din Transilvania – se va forma o clasă de proprietari mijlocii destul de
consistentă; se introduc cărţile funciare
va evita fărâmiţarea proprietăţii ţărăneşti
în Transilvania nu vor exista mari mişcări ţărăneşti (cum a fost în ŢR în 1907)