REZIDENTIAT BUCURESTI – SPECIALIZAREA FARMACIE GENERALA

STAGIU DE FARMACOGNOZIE, FITOCHIMIE SI FITOTERAPIE

PARADONTOPATII

Sef Lucrare

Prof. Dr. Cerasela Elena Gȋrd

Absolventi Rezidenti:

Farm. Barbuceanu Madalina Catrinel

Farm. Badic Raluca Nicoleta

Farm. Baciu Catalina

Farm. Bostan Mihaela

Farm. Constantin Anca Andreea

Farm. Curalea Valeriu Claudiu

Farm. Heghedus Mihaela Cristina

2021

1
Cuprins

1. Abordarea fitoterapica a paradontopatiilor

2. Suplimente/ dispozitive existente in piata farmaceutica
3. Formele farmaceutice; compozitie, tipuri de extracte: totale, standardizate, lichide
4. Prospect, interventie punctuala pe prospect, recomandari suplimentare
5. Produse vegetale comune in aceste formulari
6. Cele mai uzuale produse vegetale pentru acest tip de afectiune
7. Tipuri de principii active implicate in raspunsul terapeutic
8. Cel putin 2 studii de literatura despre 2-4 produse vegetale existente in formulari in
contextul efectului terapeutic pentru care s-a asociat
9. Potentiale interactiuni medicament-aliment-supliment
10. Cine recomanda: medic, farmacist
11. Informatiile solicitate de catre pacient, %
12. Concluzii
13. Bibliografie

2
Abordarea fitoterapica a paradontopatiilor

Principii generale
 
Tratamentul trebuie să ia în considerare faptul că leziunea parodontală este o
inflamaţie cronică, evolutivă şi fără tendinţă de vindecare.
Din acest motiv, pacientul este dispensarizat şi urmărit în permanenţă pe toată perioada
cât este dentat.
Pe de altă parte, trebuie să se ştie că parodontopatia poate fi ameliorată,
simptomatologia se poate reduce, iar  tratamentul să aibă succes şi boala să se vindece.
Tratamentul trebuie început cât mai devreme, trebuie instituit precoce şi continuat
până la vindecare. Vindecarea nu înseamnă doar cicatrizare, ci şi regenerare. Dacă
tratamentul este bine condus se poate produce reacolarea gingiei pe suprafaţa rădăcinii
dintelui.
Starea de “vindecat” înseamnă starea de “sănătos”, ceea ce înseamnă dispariţia
inflamaţiei în cazul gingivitei sau dispariţia inflamaţiei şi reinserţia epitelială pe dinte în
cazul parodontitei.

Simptomele și cauzele paradontozei

Principalele simptome ale paradontozei sunt: inflamatia şi sângerarea gingiei la

periaj, miros neplăcut al gurii, prurit, senzaţie de tensiune interdentară, gingii fragile, care
se desprind uşor de dinţi. Factorii care contribuie la declanşarea paradontozei sunt
depunerile de tartru, o igienă bucală deficitară, cariile, anumite boli cronice cum este
diabetul zaharat, dar şi stările fiziologice, sarcina sau pubertatea. Fumatul, consumul de
cafea şi băuturi alcoolice în exces poate duce la apariţia paradontoze.

Paradontoză - tratament naturist cu frunze de măselariţă şi hrean 

Gargara cu un decoct de frunze de măselariţă este considerată că fiind unul dintre cele
mai bune leacuri pentru paradontoză. Acest lucru trebuie realizat în fiecare dimineaţă,

3
timp de şapte zile şi apoi reluat după jumătate de an. Atenţie, măselariţă este o plantă
periculoasă dacă este înghiţită, aşa că doar clătiţi gură şi aveţi grijă să nu înghiţiţi. O altă
plantă care aduce beneficii în tratamentul parodontozei, este hreanul. Fie se mestecă o
rădăcină de hrean în fiecare zi, fie se clăteşte gura sau se masează gingiile cu tinctura
diluată, 20 de picături la un pahar de apă.
Un remediu pe care medicină indiana îl recomandă pentru prevenirea afecţiunilor
dentare şi gingivale este gargară cu ulei de susan. În Ayurveda, această gargară este parte
componentă a regimului zilnic de viaţă. Uleiul trebuie gargarisit timp de un minut, însă
trebuie avut în vedere că experianţa nu este una tocmai plăcută la gust. Seara, după ce v-
aţi spălat pe dinţi, puteţi masa gingiile cu ulei de măsline. Acesta atenuează durerile şi are
proprietatea de a cicatriza rănile. Aceste tratamente trebuie realizate pe o perioada de trei
luni pentru a fi eficiente.

Propolisul este eficient în lupta cu această boală. Puteţi să clătiţi gură cu tinctura de
propolis (40 de picături la 50 ml apă) sau să mestecaţi 4-5 g de propolis şi apoi să-l
înghiţiţi. Puteţi repetă aceste operaţiuni în fiecare zi, până la vindecare.
Ceaiul de muşeţel este probabil unul dintre cele mai cunoscute leacuri pentru
parodontoză, datorită proprietăţilor sale antiseptice şi calmante. Infuzia se ţine în gură
câteva minute, după care se poate înghiţi. Un efect dezinfectant şi cicatrizant are şi ceaiul
de gălbenele, indicat mai ales după extracţia dentară sau dacă sunt alte răni în cavitatea
bucală. Infuzia de busuiuc previne apariţia micozelor din gură şi este un leac în
tratamentul aftelor bucale.

Tratamentul parodontitei este complex:

Se instituie un tratament local şi general antimicrobian, prin antiseptice, antibiotice,
igienizare şi reducerea condiţiilor de dezvoltare şi de virulenţă a complexului bacterian
din placa bacteriană şi punga parodontală.
                Leziunea este o plagă infectată şi trebuie tratată ca atare – se va face toaleta
plăgii prin igienizare, tratamentul medicamentos al plăgii şi, dacă este cazul, tratament
chirurgical.

4
 Etapele principale ale tratamentului parodontopatiei pot fi astfel eşalonate:
 
 Consultaţia şi întocmirea foii de observaţie – indicaţii de radiografie şi examene
de laborator.
 Tratamentul de urgenţă – tratamentul complicaţiilor acute, septice şi al durerii.
 Igienizare - educaţie sanitară privind igiena dentară şi dieta alimentară.
 Evidenţierea şi îndepărtarea profesională a plăcii bacteriene.
 Detartrajul supra şi subgingival.
Indepărtarea factorilor de iritaţie şi de leziune gingivală sau a factorilor disfuncţionali
pentru parodonţiu: obturaţii în exces, lucrări protetice necorespunzătoare, carii, resturi
radiculare, etc.
Tratament medicamentos antimicrobian cu antiseptice şi aplicarea de antibiotice
local.
Tratamentul antiinflamator local cu substanţe astringente, drenajul pungilor cu meşe,
reducerea exudatului inflamator din pungi.
Reducerea chirurgicală a pungilor parodontale şi eliminarea ţesutului de granulaţie
considerat patologic.
Tratamentul general al pacientului, precedat de o consultaţie generală minuţioasă,
analize de laborator, etc.
Tratamentul de biostimulare general şi local:
 tratamentul local: masaj, etc.;
 tratamentul general: fizioterapie, etc.;
 tratament de imunostimulare.

Igiena dentară are ca obiectiv principal îndepărtarea plăcii bacteriene, sursa de

bacterii care reprezintă factorul cauzal al infecţiei parodontale. Biofilmul plăcii
bacteriene favorizează acţiunea microbiană şi totodată apără microbiota împotriva
substanţelor antibacteriene.
Din acest motiv, doze mari de antiseptice şi antibiotice nu reuşesc să stopeze virulenţa
plăcii şi, oricât vom trata periodontita, nu vom obţine succes deplin fără înlăturarea
acesteia.

5
 Pastele de dinţi - conţin pe lângă substanţa activă un vehicul, substanţe care dau
consistenţă pastei, substanţe aromatizante, coloranţi, substanţe cu acţiune de spălare,
dezinfectante, antiseptice, substanţe abrazive. Pentru vehicul se folosesc glicerina,
sorbitol, carboximetilceluloză, alginat. Pentru substanţe active se folosesc clorhexidina,
vitamine, clorofilă, oxidanţi, floruri, săruri organice.
Apele de gură au acţiune antiseptică, aromatizantă, astringentă, de stimulare salivară,
antiinflamatoare, etc. Efectul de igienizare este obţinut prin clătire.
Revelatorii de placă – conţin coloranţi organici care pun în evidenţă prin colorare,
depozitul organic de pe suprafaţa dintelui. Există produse tipizate, dar se poate folosi cu
succes albastru de metilen, iod, fuxină, eritrozină, etc.

Substanţele chimice antiplacă sunt agenţi cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă.

Cei mai importanţi agenţi antiplacă sunt:
 biguanidele – clorhexidină;
 compuşi quaternari de amoniu – hexetidina;
 alcaloizii vegetali - salvia, sanguinarina;
 săruri metalice - Na Cl, fluorurile;
 compuşi fenolici - timol, triclosan, listerine;
 compuşi iodaţi - povidione – iodine.

Terapia de stimulare sau bioterapia de reactivare parodontală este terapia prin care se
stimulează vitalitatea şi vindecarea ţesuturilor parodontale afectate de parodontopatie. Se
poate realiza cu:
Produse de naturå biologică – din celulele vegetale
celule vegetale: extracte de germeni de porumb şi de aloe.

Suplimente/ dispositive existente in piata farmaceutica

6
 Aloe gel pentru gingii sensibile de la Equilibra este o formulă de pastă de dinți
blândă, cu gust plăcut, proaspăt, fără zahăr. Formula specială combină acțiunea calmantă
a gelului de Aloe Vera, în procent de 30% cu acțiunea antiseptică a echinaceei și și
uleiului de tea tree și antiinflamatorie a escinei, principiul activ din fructele de castan.
Dacă. este folosită în mod regulat, cu un periaj al dinților ce durează timp de cel puțin un
minut, ajută la protejarea gingiilor și luptă contra sensibilizării excesive a dinților. De
asemenea, protejează împotriva cariilor dentare, a tartrului și asigură o respirae proaspătă.
96% ORIGINE NATURALĂ, FĂRĂ SLS, FĂRĂ ALERGENI, FĂRĂ PARABENI,
FĂRĂ GLUTEN. Pentru gingii sensibile, 96% ingrediente naturale , fără parabeni,
zaharină, SLS, fluor sau alergeni . Formula specială combină acțiunea calmantă a gelului
de Aloe Vera, în procent de 30% cu acțiunea antiseptică a echinaceei și uleiului de tea
tree și antiinflamatorie a escinei, principiul activ din fructele de castan. Dacă este folosită
în mod regulat, cu un periaj al dinților ce durează timp de cel puțin un minut, ajută la
protejarea gingiilor și luptă contra sensibilizării excesive a dinților. De asemenea,
protejează impotriva cariilor dentare, a tartrului și asigură o respiratie proaspăta.

7
  
-Miswak sau Meeswak este un copac de talie mica cu frunze suculente si flori de mici
dimensiuni de culoare galbena sau rosie.
-Miswak-ul este extrem de benefic pentru fortificarea gingiilor.
-In Asia, radacina de Miswak este folosita pe post de perie pentru dinti, insa datorita
prezentei taninilor in aceasta radacina, apare o coloratie rosie a cavitatii orale.
-Pentru a evita acest neajuns si pentru a putea beneficia totusi de efectele benefice ale
acestei plante, pasta de dinti AYURVENAT a fost formulata incluzand extractul de
Miswak.
-Pasta de dinti cu extract de Miswak ofera zilnic toate beneficiile unei plante, folosita pe
scara larga in traditia Ayurvedica.
-Radacina si tulpina de Miswak, folosite cu regularitate ajuta la preventia aparitiei cariilor
dentare si imbunatatesc mirosul cavitatii bucale.

 PROPRIETATI
-Este realizat din ingrediente certificate ecologic, in proportie de 23%.
-Este un produs realizat din ingrediente naturale, in proportie de 99%.

8
 -Nu a fost testata pe animale.
- Este certficat de catre Ecocert Greenlife conform standardelor Ecocert vizbile pe site-ul:
http://cosmetiques.ecocert.com.

 CONTINUT-Este o formula testata pentru igena orala, care nu contine dioxid de titaniu.
-Un recipient contine 75 ml, Pasta de dinti cu Miswak Ayurvenat, produs certificat
ecologic.
-Ingrediente: Hidrolizate de amidon hydrogenat, frunze de salvia officinalis, apa, siliciu
hidratat, glicerina, extract din tulpina de salvadora pesica, aroma, cocoamfoacetat de
sodiu, guma de xantan, acid levulinic, cocoil glutamat de sodiu, levulinat de sodiu,
extract de stevia rebaudiana, clorura de sodiu, hidroxid de sodiu, acid citric, sorbat de
potasiu, benzoat de sodiu.

Boala parodontala – parodontoza sau parodontopatia – reprezinta o inflamatie a

tesuturilor care sustin dintii, gingia si osul de sub ea.
Aceasta afectiune evolueaza in 3 stadii : gingivita, parodontita superficiala si
parodontita profunda.
Cauza este exclusiv microbiana, insa exista si o predispozitie genetica, care se
combina cu factori favorizanti precum : fumatul, stresul, boli imune, diabet.
Forma farmaceutica, denumita si forma galenica sau medicamentoasa, face
referire la configuratia in care a fost preparata o anumita substanta medicamentoasa
(principiul activ) si excipienti - in cadrul unui medicament, dar si doza acesteia (unidoza,
multidoza).
Produsul vegetal (planta medicinala) sufera o procesare primara (care consta in
uscarea, conditionarea si ambalarea plantelor) si o procesare avansata (care consta in
transformarea materiilor prime obtinute la procesarea primara in produse care se
comercializeaza: produse fitoterapeutice (solutii extractive apoase, solutii extractive
hidroalcoolice, pulberi liofilizate din solutii extractive).
Fitoterapia se bazeaza pe efectele sinergice ale principiilor active din plante.
Pentru ca aceste principii active, cu actiune biologica asupra organismului uman, sa poata

9
 fi valorificate trebuie sa se regaseasca in diferite forme fitoterapeutice. Formele sub care
se utilizeaza produsele vegetale sunt:
 in stare naturala: intregi, fragmente, pulbere sau sub forma de influzie, decoct, macerat;
 in preparate farmaceutice/fitofarmaceutice (extracte, tincturi) in care principiile active sunt
mai concentrate, mai usor de administrat si nu foarte costisitoare.
Principiile active intrebuintate in afectiunile cavitatii bucale (gingivite, stomatite,
candidoza, parodontoza) – sunt cele care contin:
 mucilagii – cu actiune emolienta – din nalba mare;
 uleiuri vegetale – cu actiune antiseptica – cuisoare, cimbru, busuioc, tea three
 taninuri – cu actiune astringenta, hemostatica – cerentel, coada soricelului de munte,
coada racului, afine, turita mare, rathaniae;
 flavonoide – cu actiune – capilaro-protectoare – ceai verde frunze (Theae folium);
 rezine – propolis.

Formele farmaceutice utilizate in parodontopatii , in functie de modul de

administrare, pot fi :
 de uz intern – lichide (solutii), solide (capsule);
 de uz extern – lichide (solutii), solide (paste de dinti).
Forme farmaceutice de uz intern - lichide

Solutiile extractive apoase se prepara din diferite parti de planta sau amestecuri
de plante medicinale, utilizand ca solvent apa, preferabil distilata sau dedurizata,
deoarece apa este foarte bine tolerata de catre tesuturi.
Apa este cel mai uzual dizolvant in farmacie si pentru obtinerea produselor
fitofarmaceutice. In apa se dizolva proteine, enzime, glicozide, zaharuri, coloranti, gume,
alkaloizi saruri, derivati antrachinonici, dar nu se vor dizolva rezine, alcaloizi, uleiuri
volatile, grasimi si hidrocarburi, taninuri, flavone – care se vor dizolva in alcool.
Solutiile extractive alcoolice/hidroalcoolice se prepara din diferite parti de planta
sau amestecuri de plante medicinale, utilizand ca solvent etanolul de diferite concentratii.
Pentru prepararea solutiilor alcoolice extractive sunt recomandate diferite
concentratii,care asigura cel mai bun randament.

10
 Alcoolul de asemenea se poate include in fazele apoase ale emulsiilor cu rol
conservant in proportii de 15%. Desi prezinta o serie de avantaje (se evapora usor, bun
antiseptic, inhiba activitatea enzimelor, nu influenteaza hidroliza, precipita materiile
albuminoide si poate servi la indepartarea lor) utilizarea ca solvent a alcoolului prezinta si
dezavantaje: este inflamabil, are activitate farmacodinamica proprie, transmite miros
solutiilor extractive, nu are aceeasi putere de patrundere prin membranele celulare, ca
apa. De aceea o mai buna solutie extractiva este cea hidroalcoolica.

Produsul Polygemma 21 Dinti Gingii 50ml PlantExtrakt

Este un extract hidro-glicero-alcoolic si ca recomandari principale, produsul este

un remineralizant, reglator al metabolismului fosfo-calcic, antiinflamator, antiseptic,
cicatrizant si contribuie la apararea organismului impotriva microorganismelor
neprietenoase, de la nivelul gingiilor si cavitatii bucale (in caz de sangerare, retractie a
gingiilor).
Sustine hidratarea mucoasei de la nivelul cavitatii bucale, precum si intarirea
apararii organismului.
Contribuie la mentinerea structurii dintilor, la adulti si copii, prin efect
remineralizant. Ajuta la dezvoltarea unei danturi sanatoase la copii, inclusive in caz de
intarzieri ale eruptiei dentare la copii de peste 2 ani.

Este o combinatie de :

 extracte gemoterapice din : muguri de Brad, Mesteacan pufos, Stejar brumariu ;

11
 Sare Schussler – Calcarea phosphorica D6.

Compozitie la un flacon de 50ml :

 glicerina, apa purificata(agenti de umezire)
 extract gemoterapic din muguri de Brad (Abies pectinata – 10%)
 extract gemoterapic din muguri de Mesteacan pufos (Betula pubescens – 10%)
 extract gemoterapic din muguri de Stejar brumariu (Quercus pedunculata – 10%)
 fosfat de calciu – sare Schussler (corector de aciditate)
 lactoza (agent de incarcare) .

Contine : 12% vol alcool etilic din cereale , 72% glicerina, 1% lactoza.
Mugurii de brad (Turiones abietii) contin ulei volatil bogat in hidrocarburi
monoterpenice (24% alfa-pinen, limonen), alcooli si esteri monoterpenici (5-10% acetat
de bornil, borneol), substante rezinoase, flavone, substante amare,piceina, vitamina A si
C – care mentin integritatea smaltului dentar prin fixarea calciului si sunt benefice pentru
copiii cu tulburari ale dentitiei (intarzieri ale eruptiei dentare, carii).
Mugurii de mesteacan pufos contin pe langa multe alte componente (rezine,
saponozide triterpenice, heterozide ala acidului salicilic, saruri minerale) si acid tanic (8-
9%), tanin (5-9%) – cu actiuni – astringenta, hemostatica si antiinflamatoare – benefice in
parodontopatii.
Mugurii de stejar brumariu datorita continutului in taninuri galice (50-70%) si a
acidului galic si elagic liberi – ajuta la ameliorarea simptomelor din afectiunile gingivale
– prin actiunile lor astringenta, hemostatica (utila in gingivoragii), antiseptica si
antibacteriana.

12
 Efecte si beneficii:
 mentine integritatea smaltului dentar;
 ajuta la ameliorarea simptomelor unei afectiuni gingivale;
 ajuta la dezvoltarea unei danturi sanatoase.

Mod de administrare :
Pentru adulti si copii peste 7 ani : in general, cate 2 ml in putina apa, de 2 ori pe zi,
dimineata si la pranz – inainte de mese.
Pentru copii intre 2 si 7 ani : in general, cate 1 ml,in putina apa, de 2 ori pe zi, dimineata
si la pranz – inainte de mese.
Se recomanda sa se mentina in gura 1-2 minute, dupa care sa se inghita, pentru o
protectie locala a gingiilor.
De asemenea, se recomanda administrarea cu aproximativ 20-30 minute inainte de mese
si ca durata administrarii sa fie de minimum 2 luni de zile.
Se poate repeta administrarea dupa 1 sau 2 luni de pauza.
Nu se administreaza dupa ora 18:00 – din cauza efectului tonic, stimulant cerebral.

Forme farmaceutice de uz intern - capsule

Produsul Piascledine ® 300 x 15 capsule

Este folosit atat in reumatologie (ca tratament adjuvant al durerilor artrozice), cat si in
stomatologie (ca tratament adjuvant al paradontopatiilor).

13
 Compozitie :
 fiecare capsula contine extract insaponificabil din ulei de soia 200 mg si extract
insaponificabil de avocado 100 mg. Celelalte componente sunt: conţinutul
capsulei: dioxid de siliciu coloidal anhidru, butilhidroxitoluen, polisorbat 80,
gelatină; Capsula: corpul: dioxid de titan (E171), 4 gelatină; capacul: dioxid de
titan (E171), oxid galben de fier (E172), eritrozină (E127), gelatină.
Mod de administrare :
 se administreaza oral o capsula pe zi, in timpul mesei. Capsula se inghite
intreaga cu multa apă, nu se mesteca.
Nu se utilizeaza :
 de catre persoanele alergice la avocado, soia sau la oricare dintre celelalte
componente ale acestui medicament;
 de catre copii cu varsta sub 18 ani.
Pentru femeile insarcinate sau care alapteaza , se recomanda sa se adreseze medicului
sau farmacistului pentru recomandari, insa ca o măsură de precauție, este de preferat să se
evite utilizarea Piascledine în timpul sarcinii.

Produsul Mastic Gum 500mg Solaray

Masticul – Pistacia lentiscus L. – este o rezina aromata obtinuta sub forma de exudat
proaspat din arborele de mastic, un arbore vesnic verde din familia Anacardiaceae,
indigen in regiunea de coasta Mediteraneana din Siria pana in Spania, in special in
Arhipelagul Grecesc.

14
 Rezina de mastic a fost folosita ca guma de mestecat dar si ca remediu pentru
problemele gastrointestinale de mii de ani.
Analizele chimice ale rasinii de mastic au evidentiat in compozitia sa un ulei
esential (1-3%), acizi mastinici a si b, acidul masticolic, acidul masticonic, rezina mastic-
a si –b. Cel mai important este uleiul de mastic, utilizat pe larg in medicina, industria
farmaceutica si stomatologie. Acesta contine perilil-alcoolul, care s-a dovedit a fi
adjuvant util in prevenirea si tratamentul diverselor forme de cancer.
Rasina de mastic este utila si pentru favorizarea limitarii aparitiei cariei dentare
prin mentinerea sanatatii cavitatii bucale.

Compozitie (per 2 capsule) :

 1000 mg rasina din arborele de mastic (Pistacia lentiscus), 350 mg extract garantat
(35%) acizi masticonici si masticorezine, celuloza vegetala (capsula),maltodextrina
(agent de incarcare), dioxid de siliciu (agent antiaglomerant), stearat de magneziu
(agent antiaglomerant), celuloza (agent de incarcare).
Mod de administrare :
 2 capsule pe zi – cu o ora inainte de micul dejun sau conform recomandarii
consultantului de specialitate, in cure de minim 30 de zile.
Efecte si beneficii :
 protejarea mucoasei gastrointestinale;
 functionarea normala a sistemului digestiv;
 reducerea riscului aparitiei cariei dentare : reducerea microoganismelor daunatoare de
la nivelul cavitatii bucale .

Forme farmaceutice de uz extern - lichide

15
 Solutiile extractive sunt obtinute in diferite variante:

 Infuzia - metoda de extractie utilizata pentru obtinerea principiilor active in cazul

partilor de planta care au peretii celulari mai subtiri cum sunt florile, frunzele si
partile aeriene subtiri ale plantelor, chiar si unele fructe, care contin principii active
termostabile si greu solubile la rece. In acest scop peste produsul vegetal, adus intr-
un grad de maruntire corespunzatoare, se adauga cantitatea de apa indicata, incalzita
la fierbere, apoi se acopera vasul cu un capac si se lasa sa stea astfel 10 - 15 minute,
agitand din cand in cand. Dupa scurgerea acestui timp se filtreaza.
 Maceratul – se utilizeaza pentru unele substante active care se extrag mai bine la
rece (caldura le precipita) decat prin infuzare si decoctie. Macerarea este metoda de
extractie cea mai simpla care se face la temperatura obisnuita. Produsul vegetal este
mentinut in contact cu solventul (apa sau amestec de apa si alcool) un timp variabil,
agitand din cand in cand , dupa care se separa extractul. Maceratul la rece se prepara
din radacini, tulpinite, frunze sau seminte.

De exemplu :
 pentru Abcese peritonsilare – se alterneaza gargara cu infuzie de arnica cu cea de
musetel până la deschiderea spontana a abcesului; gargara la fiecare 30 min. cu
solutii cât mai fierbinti (1 lingurita extract fluid de musetel/arnica la 150 ml apa);

 pentru stomatita aftoasa, stomatita herpetica – se foloseste amestec de macerat de

nalba mare (Althaeae radix/Malvae folium) si o infuzie calduta din salvie (Salviae
folium), musetel (Chamomillae flos) si coada soricelului (Millefolii flos) – cu care se
face gargara de mai multe ori pe zi.

16
 Temperatura preparatului nu trebuie sa depaseasca 30 0 C – pentru a precipita
amidonul din nalba.
 in stomatite dureroase – infuzie de musetel, salvie, melisa (in parti egale); cate 3
linguri de infuzie se pun într-o cană cu lapte fierbinte si se face gargara.

 in parodontopatie – badijonarea gingiei cu amestec de extract fluid de Alchemilla

collina, salvie si busuioc (parți egale).

Tot ca solutii externe ca adjuvante in parodontopatie se utilizeaza si apele de gura :

Ossidenta, apă de gură, 50 ml, Biofarm

Este o apa de gura recomandata in igiena cavitatii bucale, oprirea instantanee a

sangerarilor gingivale prin efect astringent , cicatrizarea rapida a leziunilor si calmarea
inflamatiei gingivale.

In compozitia apei de gura se gasesc urmatoarele :

 alcool etilic rafinat denaturat 60.240 g
 apa purificata 14.638g

17
  tinctura de ratania (Krameria Triandra) 14.460 g
 clorura de zinc sol. 45% (4.632 g) /48% (4.343 g)
 extract fluid de musetel (Chamomilla Recutita)
 salicilat de fenil 1.927 g
 ulei volatil de menta (Mentha Piperita) – 1.450 g
 ulei volatil de fenicul (Illicium Verum) – 0.726 g .

Mod de administrare :

Se recomanda dupa periajul obisnuit cu pasta de dinti. Se clateste gura cu o solutie

amestecata intr-un pahar cu apa (preferabil calduta).

 pentru efecte antimicrobiene, antivirale, analgezice – se apeleaza la extracte fluide

alcoolice (30-400C), raport pv/solvent de 10g/115 ml (pentru propolis – 5 g la 60 ml
alcool 700C; extractum Gei -extract din rizom de cerențel – sub forma de badijonari.
Badijonări cu extract de busuioc, salvie, coada soricelului, musetel, arnica.

Tot extern se utilizeaza si :

Produsul Medozon Parodont ulei de canepa ozonat 10 ml HempMed Pharma

Indicatii:

Medozon Parodont este un produs care poate fi folosit ca adjuvant in combaterea :

 sangerarilor gingivale ;
 gingivite;
 parodontoza;
 eliminarea placii bacteriene si a tartrului;
 stoparea retractiei gingivale.

18
 Ingrediente :
 ulei de canepa (Cannabis sativa);
 2.5 % CBD (canabidiol si terpene);
 ulei esential de turmeric (Curcuma longa);
 ulei esential de oregano (Origanum vulgare);
 ulei esential de rozmarin (Rosmarinus officinalis);
 ulei esential de salvie (Salvia officinalis);
 ulei esential de lamaie (Citrus limon);
 ulei esential de tea tree (Melaleuca alternifolia);
 ulei esential de cuisoare (Eugenia cayophyllus).

Mod de utilizare:
Pentru o eficienta maxima, produsul trebuie utilizat prin aplicarea pe periuta de dinti
a unei picaturi (un puf cu ajutorul pompitei pulverizatoare a sticlutei) de Medozon
Parodont, apoi aplicarea pastei de dinti si se va face periajul 3-5 minute al dintilor si
gingiilor de cel putin 2 ori pe zi.

Forme farmaceutice de uz extern - solide

Formele farmaceutice utilizate in parodontopatii – cel mai des – sunt gelurile

gingivale si pastele de dinti.

19
 Pastele de dinti sunt suspensii de substante solide cu caracter usor abraziv, intr-un
gel constituit din substante mucilaginoase macerate in apa.
Gelul medicinal se prepara din incorporarea sucului vegetal, pulpei vegetale sau
extractului de principii active din plante intr-o masa gelatinoasa. Sucul vegetal se obtine
prin maruntirea si presarea materialului vegetal proaspat recoltat. Sucul este format din
lichidul celular in care se gasesc incorporate principiile active, saruri minerale, vitamine.
Multe sucuri au o actiune bacteriostatica.

Produsul Gel gingival pentru protectia gingiilor sensibile 50 ml Tis

Farmaceutic

Gel gingival cu actiune astringenta, datorata extractului de cerentel bogant in

eugenol.
Extractul de propolis si inula cresc efectul de intarire si protectie a gingiilor
sensibile cu tendinta de retractie.
Mareste efectul antimicrobian, dezinfectant alaturi de extractul de cerentel si
inula (care contine principii active cu actiune antibiotica).
Uleiul de catina si extractul de inula – completeaza efectul regenerant al
extractelor.

Indicat in :

20
 stadii inflamatorii in cavitatea bucala (gingivite, sangerari sau stari post chirurgicale,
retractii gingivale, pungi gingivale),
 dupa operatia de curatare, extractii dentare;
 cazul persoanelor purtatoare de proteze detasabile, aparate dentare.

Este contraindicat persoanelor care prezinta alergii la una dintre componentele

produsului.

Ingrediente:  

Propolis, cerențel, inula, catina.

Mod de utilizare:

 se aplică gelul direct pe zona afectată (gingie) după igiena bucală;

 se evită consumul de alimente și băuturi timp de 30 minute după aplicarea gelului;
 se aplică de 3-5 ori /zi până la dispariția simptomelor.

Produsul Gel cu salvie si propolis 20 ml Tis Farmaceutic

Proprietati :
Produsul are efect antibacterian, antiinflamator, epitelizant, usor anestezic si
astringent – datorate asocierii dintre cele 2 extracte : extractul apos de propolis si
extractul de salvie.
Este recomandat inainte si dupa interventii chirurgicale la nivelul cavitatii bucale,
in perioada de refacere a mucoasei datorita rolului calmant, antiinflamator, anestezic.
De asemenea are rol protector impotriva infectiilor care pot aparea la nivelul
cavitatii bucale la persoanele purtatoare de proteze fixe sau mobile.
Ingrediente :
 extract de propolis;

21
  extract de salvie.

Produsul Pasta de dinti naturala cu Ratanhia 75 ml Weleda

Pasta de dinti naturala, racoritoare cu extract din radacina de rathania (rathaniae

radix) curata dintii delicat, dar temeinic, datorita unei pudre abrazive naturale din
carbonat de calciu.
Prin intrebuintarea regulata a acestei paste de dinti, placa dentara este indepartata
complet, preintampinand astfel aparitia cariilor si ulterior a parodontozei.
Ratanhia –Krameria Tiandra -este o planta stufoasa, deseori ignorata, care creste
pe solul arid din Peru si infloreste in clima aspra a Anzilor, protejand prin sistemul ei de
radacini ramificate, impotriva eroziunii solului montan subtire si uscat.
Radacina de ratanhia este bogata in tananti : extractele tonifica tesuturile,
prevenind sangerarile gingivale.
Uleiurile eterice naturale de menta si izma creata – confera o senzatie deosebita de
prospetime si o respiratie proaspata, de durata.

22
Compozitie :
 apa, carbonat de calciu, glicerina, argila, alcool, extracte de radacina de
ratanhia si smirna, guma xantan, ulei de menta, ulei de izma creata, ulei de
fenicul, acid gliciretic.

Efecte si beneficii :

 pasta de dinti naturala, excelenta impotriva sangerarilor gingivale;

 pasta de dinti proaspata cu extracte din plante si minerale naturale, tonifica
tesuturile moi si previne sangerarea gingiilor.

Tipuri de principii active implicare in raspunsul terapeutic:

POLIHOLOZIDE MIXTE

PRINCIPII POLIURONICE

Generalitati

Reprezintă denumirea generică dată pectinelor, mucilagiilor şi gumelor, care iau naştere
din degradarea molecular a lamelei pectice sau din simplificarea Intregii membrane
celulare. Dau in prezența apei geluri şi prezintă drept constituenti comuni cu acizii
uronici.

23
Datorită structurii lor chimice foarte apropiate, o delimitare neta intre aceste produse nu
este posibilă. Dintre acizii uronici, mai frecvent se întâlnesc acizii d-glucuronic şi d-
galacturonic,
ce corespunde respectiv d-glucozei şi d-galactozei.

In cele mai multe cazuri, acizii uronici sunt legați de oze prin legături ozidice, iar
grupările carboxilice, care rămân libere se pot combina fie cu o bază sau se pot esterifica
prezentand in acest caz un ester metilic.

Răspândire

Principiile poliuronice sunt destul de răspândite in regnul vegetal. Substantele pectice,

sau pectinele, cele mai răspândite, formează lamela mijlocie a membranei celulare
(cimentul), se intalnese şi in sucul celular, abundă în fructele coapte, in rădăcini, frunze şi
în părțile verzi ale tulpinei.
Mucilagiile sunt de asemenea des întâlnite. Se găsesc atât la plantele inferioare, la alge
(Laminaria, in unele ciuperci), cât şi la plantele superioare, uneori in cantitate atât de
mare, încât aceste plante sunt socotite mucilaginoase.

Mucilagiile nu prezintă nici un fel de preferință din punct de vedere al localizării lor in
organe. Pot fi găsite în organe subterane (in rădăcina de Althaca, Malva),in flori (Althaea,
Verbascum), în seminte (Linum, Plantago psyllium, Cydonia).
Gumele mai putin abundente decât pectinele şi mucilagiile, se formează mai cu seamă in
tulpină, la adâncimi diferite, se adună în lacune şi exudă fie prin fisuri spontane sau
provocate in urma rănirii. Se găsesc la numeroase specii din familiile: Rosaceae
(Prunus,Amygdalus); Rutaceae (Citrus medica); Fabaceae (Acacia, Astragalus). După
cum se arată şi în definiție, pectinele, mucilagiile şi gumele, au o origine comună Ele
provin din degradarea moleculară a unor constituenti sau a intregii membrane celulare.
Biosinteza

24
Pot fi considerate ca un rezultat direct al asimilației clorofiliene. În urma procesului de
fotoliză iau naştere ozele. Acestea pot suferi diverse procese de oxidare, ce au ca rezultat
formarea acizilor uronici, care intr-un stadiu următor se pot polimeriza.
Formarea gumelor, în general, are loc în scoarţă (periderm şi chiar liber) ca la Aca cia,
uneori in lemnul tânăr, în razele medulare şi în măduvă (la Astragalus).
Gomoza, transformarea particulară pe care o poate suferi membrana celulară, constă in
solubilizarea ei progresivă (totală sau parțială) până la masă gelatinoasă mai mult sau mai
putin uniformă. Pe măsură ce gomoza progresează, pereții celulelor se ingroasă în
defavoarea cavității celulare, care dispare la un moment dat. În regiunea corticală mai
ales, apar atunci zone de diferite întinderi, ce corespund unui număr de celule ce nu se
mai pot deosebi intre ele, fiind transformate in gume. Aceste zone se întind din ce în ce
mai mult spre periferie. O înțepătură spontană sau voită în regiunea zonelor gumoase
provoacă scurgerea continutului (a gumei).

Gomoza poate fi un proces normal, fiziologic, nefiind o consecință a unui trauma tism, ci
după unii un fenomen de adaptare fiziologică a celulelor, grăbit de prezența unei diastaze
sneciale onmazs Dară tinem cama da aramntul na cara Inanotimia onanila

Gomoza, după alții, ar fi un proces patologic, transformarea membranei fiind cauzată de o

anumită boală. S-ar putea ca să fie o reacție a plantei, un mijloc de apărare impotriva
traumatismelor exteme (inteplituri de insecte, flambări).

Compozitia chimică

Pectinele, mucilagiile şi gumele, atât de inrudite chimic, prezintă în limite mici uncle
particularitati Pectinele sunt amestecuri de poliholozide (arabane, galactene) şi de acizi
poliuronici (acizii pectici) ce sunt substante formate din mai multe molecule de acid
galacturonic unite prin atomi de carbon din pozitiile 1 şi 4 in lanturi de diferite lungimi.
In acest edificiu molecular grupările carboxilice rămân fie libere sau se combină cu
metanolul, în timp ce hidroxilii fixează acidul acetic.

25
Mucilagiile, în mare parte prezintă o structură poliosuronică, având aproape în mod
constant drept constituent acidul d-galacturonic.

Totuşi există unele mucilagii cum este cel din tuberculi de Salep (Salep tubera), care este
constituit din molecule de manoză reunite in lanturi, sau cel din semintele de Fenugree
(Foenugraeci semina) care este format din manoză şi galactoză. O alta categorie de
mucilagii, cum este acea obţinută din alge (Laminaria, Fucus, Carragaheen) sunt polimeri
ai esterilor sulfurici de oze. In sfarsit, alte mucilagii, cum este algina din algele brune.
sunt numai uronice.

Gumele, ca şi mucilagiile, pot fi considerate ca substante poliosuronice, fiind for mate din
oze şi acizi uronici. Degradarea lor progresiva conduce la grupuri de acizi complecşi
(acizi ozuronici) formati dintr-un acid uronic legat de o oză. Aceste grupuri acide sunt
relativ rezistente la hidroliză. Prin legarea lor cu molecule de oze dau naştere la lanturi ce
pot fi mamificate. O moleculă de gumil confine numeroase lanturi de acest fel. In gume
se intalneste cel mai frecvent acidul d-glucuronic ai clirui hidroxili nu raman liberi, ci
fiind acetilați sau metilati.

Proprietăți fizico-chimice

Datorita deosebirilor mentionate, chiar dacă acestea nu sunt esentiale, pectinele,

mucilagiile şi gumele prezintă desigur şi deosebiri fizico-chimice.

Pectinele pot fi caracterizate ca pulberi albe-cenuşii, solubile în apă, optic active. Din
solutiile lor apoase pot fi coagulate prin actiuni biologice (pectaza) sau chimice (apă de
var, apă de barita). Sunt precipitate de FeCl, acetatul bazic şi neutru de plumb, sulfatul de
amoniu şi de magneziu

Deoarece prezintă o reacţie acidă, pectinele fixează coloranti bazici ca safranina, verdele
de iod, albastrul de metil si brunul lui Bismark. Soluția amoniacalá de clorura de ruteniu
le colorează în roşu.

26
Mucilagiile în stare uscată sunt coroase, neutre, în prezența apei fie că se dizolvă partial
dand pseudosoluții, din care pot fi precipitate cu alcool, acetat de natriu, acetat bazic şi
neutru de plumb, fie că se umflă. Prin hidroliză pun in libertate ozele corespunzătoare
constituenților membranei din care au provenit. Prin oxidare nitrică conduc la acidul
mucic (ceea ce dovedeşte din nou prezenta galactozei).

Gumele se prezintă sub forma unor substante amorfe, incolore, sticloase, mai mult sau
mai puțin transparente, cu reacție slab acidă. În prezența apei se umflă sau se dizolvă
dând soluții coloidale optic active. Precipită cu subacetatul de plumb. Prin hidroliza acidă
rezultă arabinoza şi galactoza in unele cazuri şi glucoză, xiloză, metilpentoză. Gumele
solubile, prin hidroliza conduc mai ales la galactoză. Ca şi in cazul mucilagiilor, gumele,
prin oxidare dau acid mucic.

Clasificarea principlilor poliuronice

Dacă dintre cele trei categorii de principii active, pectinele au un aspect mai omogen,
mucilagiile şi gumele, în afara caracterelor lor dominante prezintă, fiecare din ele, o
seamă de variațiuni, care le oferii intr-o oarecare măsură, un caracter heterogen.

Mucilagiile, datorită faptului că nu provin toate din degradarea intregii membrane

celulare, ci numai din anumite lamele ce o alcătuiesc, se comportă diferit față de
cloroiodura de zinc, reactivul specific celulozei.

Din aceiaşi cauză, compozitia mucilagiilor va prezenta deosebiri. Pe aceste considerente

se sprijină clasificarea lor.

După componentă mucilagiile pot fi:

1. Simple-provenite din transformarea unei singure componente celulare, in care caz se

deosebesc:

27
a membranei

-pectice, care sunt cele mai răspândite (la familiile Rosaceae, Malvaceae, Tiliaceac):

-celulozice şi

-calozice.

2. Mixte, când la formarea mucilagiilor participă două sau mai multe componente

ale membranci celulare.

In cazul mucilagiilor:

-pectocelulozice, cele mai răspândite şi cele mai puțin solubile (in sämänta de in, în

unele alge),

-pectohemicelulozice (in semintele unor Fabaceae). 3. Nedeterminate (din roşcove).

Gumele, la rândul lor, în urma particularităților metabolismului celulei din care iau

naştere, prezintă şi ele o serie de deosebiri între ele. Din lipsa unei clasificări mai
judicioase, curent ele se împart după solubilitatea lor în apă. Astfel, se deosebesc: 1.
Gume solubile în apă (in realitate ele dau pseudo-soluții, deoarece sunt de natură

coloidală). Din această categorie face parte guma arabica (Gummi Arabicum).

2. Gume partial solubile, cum este guma de cireşi (Gummi Cerasi).

28
3. Gume insolubile, care in prezența apei se umflă, aşa cum este guma tragacanta
(Gummi Tragacanthae). Această clasificare insă, nu poate fi privită ca absolută, deoarece
gumele sunt

amestecuri de substante diverse, solubile şi insolubile in apă. Nici una din gume nu poate
fi considerată că fiind complet solubila sau insolubila in apa.

Localizarea histochimică

Pectinele, mucilagiile şi gumele, nefiind de cele mai multe ori acumulate in tesuturi
diferentiate, urmează să fie puse in evidenta prin reacții diverse. Substantele pectice, in
prezență de clorură de ruteniu amoniacală, ca şi a orcinei clorhidrice, dau culoarea,
violeti. Mucilagiile pot fi pusain evidență in tesuturi in urma coagulării lor (cu soluție de
acetat de plumb, alaun de potasiu, sulfat de zinc sau sublimat corosiv) cu ajutorul
reactivelor.

-coralină in acid clorhidric concentrat (rosu);

-hematoxilină (violet);

- roşu de ruteniu (in cazul mucilagiilor pectice);

-albastru de metilen (mai ales in cazul mucilagiilor din Malvaceae); -soluție 10% de
sulfat de cupru (in mediu de KOH).

În felul acesta mucilagiile au putut fi localizate în tegumentele semintelor (de in şi gutui),

in celule profunde de parenchim (frunza de nalba, tuberculi de Salep), la marginea
liberului, formând o adevărată teacă mucilaginoasă, in lamela mijlocie a celulelor unor
alge (Fucus).

29
Gumele din cauza caracterului lor heterogen, pot reactiona pozitiv atât față de reactivii
compuşilor pectici (rosu de ruteniu) cât şi fată de reactivii celulozei (cloro-iodura de zinc
ş.a.).

Extragerea şi dozarea

Substantele pectice pot fi obţinute din vegetale prin extragere apoasă, la rece sau la cald
(sub presiune sau nu), sau cu acizii diluați la cald. Soluțiile extractive se concentrează şi
se separă pectinele cu ajutorul alcoolului, a acetatului de plumb, calciu sau bariu. Din
aceste precipitate pectinele sunt apoi purificate.

Dozarea compuşilor pectici poate fi făcută fie pe substanța ca atare, fie in mod indirect pe
compuşii ei de dedublare, rezultati prin diferite procedee chimice (acid ga lacturonic,
arabinoza, galactoza, metanol, acid acetic etc.).

Obtinerea mucilagiilor se face prin procedee asemanatoare In principis, ele constan din
extragerea lor cu apă şi separarea din solutiile apoase extractive cu alcool, după care se
procedează la purificarea lor prin repetarea procedeului. Deoarece prin această metodă,
alături de mucilagii se mai separă şi alți compuşi, mai ales diversi polimeri ai hidratilor
de carbon, se prefera separarea lor selectivă cu săruri adecvate, urmată de dializă. Dintre
sărurile folosite fac parte: sodiu, magneziu şi amoniu sulfat, amoniu fosfat, potasiu acetat,
alegerea lor depinzând de natura mucilagului.

Extragerea gumelor este in mare măsură, asemănătoare cu aceea a substantelor pectice şi

a mucilagiilor. Purificarea lor se poate face prin dializă sau electroforeza.

Actiunea terapeutică

Substantele pectice işi găsesc intrebuințarea terapeutică, datorită acțiunii de mărire a

vitezei de coagulare a sângelui, probabil prin modificarea presiunii osmotice, in
tratamentul hemoptiziilor şi a hemoragiilor.

30
Se administrează în soluții injectabile 1%. Acțiunea pectinelor este favorizată de prezenta
de calciu (clorură). Mucilagiile prezintă o acțiune emolientă.
Dau rezultate bune in constipații, mărind bolul fecal. Sunt analeptice şi reconstituante. Îşi
găsesc întrebuintare şi in bacteriologie. Acțiune asemănătoare mucilagiilor o prezintă şi
gumele. Sunt emoliente, topice, modifică fenomenele osmotice la nivelul mucoaselor
inflamate, menținând apa la suprafata pielii. Sunt burie medii de cultură, din care cauză
se intrebuintează in bacteriologie.

Uleiuri volatile
Aetheroles

Definitie

Uleiurile volatile reprezintă un complex de substante constituind amestecuri multiple şi

complicate de hidrocarburi alifatice, aromatice şi hidroaromatice, aldehide,alcooli, acizi,
esteri şi alţi compuşi corespunzători hidrocarburilor şi care in general apartin clasei
terpenoidelor. Sunt antrenabile cu vapori de apă şi dotate cu miros caracteristic, aromatic
şi placut.

Denumirea de uleiuri volatile este cea mai adecvată deoarece exprimă proprietatea
caracteristică a acestor compuşi: tensiunea de vapori ridicată şi faptul că se volatilizează
la temperatura obişniută.

Celelalte denumiri, de uleiuri eterice şi esențiale sunt improprii şi mai puțin

caracterizante deoarece ele nu sunt formate numai din combinații eterice şi nici
denumirea de esență nu este totdeauna cea mai adecvată. De asemenea "uleiuri" se
atribuie de obicei grasimilor vegetale constituite din gliceride lichide, combinații ce nu se
întâlnesc niciodată în compozitia uleiurilor volatile.

31
Clasificare

Reieşind din diversitatea partilor componente ale uleiurilor volatile ele pot fi clasificate
după multiple principii: după scheletul formulei, numărul de inele benzenice, derivații
oxigenati, acțiunea terapeutică etc. Dar din cauza complexicității amestecurilor de
substante din uleiuri fiecare clasificare poate fi mai mult sau puțin nevalabilă şi unul şi
alelaşi ulei poate nimeri in diferite grupuri; dar structura chimică a constituentului prin
cipal a acestora ne poate conduce la o grupare acceptabilă din punct de vedere stiintific.

Avind in vedere noest criteria studiul produselor vegetale cu continut de uleiuri volatile
se va face după clasificarea urmatoare:

1) produse vegetale cu uleiuri volatile care contin monoterpenoide aciclice (flori de

trandafir, fructe de coriandru, flori de leväntici, frunze de roinith etc.); 2) produse
vegetale cu uleiuri volatile care contin monoterpenoide monociclice (frunze de mentä,
salvie, eucalipt, fructe de chimen, lilmi etc.);

3) produse vegetale cu uleiuri volatile care contin monoterpenoide biciclice (fructe de

ienuplir, flori de vetrice, rizomi curidicini de odolean, pirti neriene de isop etc.); 4)
produse vegetale cu uleiuri volatile care contin sesquiterpenoide (rizomi de obligeană,
frunze şi muguri de mesteacăn, rizomi cu rădăcini de iarbă mare, flori de musețel, părți
aeriene de coada soricelului, flori de amică, muguri de plop negru etc.); 5) produse
vegetale cu uleiuri volatile care contin compuşi din seria aromatică (fructe de anason,
fenicul, părți aeriene de cimbru, cimbrişor, sovarv etc.)

Raspândire, localizare

Uleiurile volatile sunt răspândite in plantele superioare, mai puțin în cele inferioare.
Specii bogate in uleiuri volatile se gasesc in familiile: Pinaceae, Zingiberaceae,
Lamiaceae, Asteraceae, Myrtaceae, Rutaceae, Apiaceae.

32
Uleiurile volatile pot fi răspândite în toate organele plantei producătoare (conifere).sau
numai în partea aeriană a plantei (cimbru, sovirv, coada soricelului), in flori (levănțică,
musetel, trandafir, tei, vetrice), in frunze (menta, salvie, eucalipt), in fructe (coriandru,
anason, fenicul), in pericarpul fructelor (citrice), in lemn (arbore de camfor), şi in organe
subterane (odolean, obligeană, iarba mare).

Uleiurile volatile in tesuturile vii ale plantelor, in unele cazuri, sunt difuzate prin toate
celulele tesuturilor dizolvate sau emulgate in protoplasma sau sucul celular, în alte cazuri
(mai des) se acumulează în formatiuni speciale, vizibile numai la microscop Se deosebesc
formatiuni secretoare exterioare (exogene) şi interioare (endogene).

Formatiunile exogene se dezvolta in jesuturile epidermale şi prezinta pete" glandulare,

peri glandulari şi glande. Petele glandulare prezintă cele mai simple formatiuni care sunt
asociații de picături mici de ulei volatil, aranjate sub cuticula epidermei, pe care chiar o
umfla. Astfel de localizare a uleiului volatil se intalneste in petalele de trandafir,
lacrimioară, mai rar in frunzele plantelor.
Perii glandulari prezintă formațiuni secretoare care au ajuns la un stadiu determinat de
specializare. Ei constau din picionus unicelular sau pluricelular şi portiunca terminali
(clipsor) sferică sau ovali, care este formată din una sau câteva celule.

Glandele au structura diferita. Obişnuit ele stau pe un piciorus scurt şi au un clipsor

pluricelular cu un mumăr şi aşezare diferiti a celulelor lor. De exemplu, la Lamiacenc
clipsorul este format din 8 celule aşezate in rozetli radial. Pe parcursul formirii uleiului
volatil cuticula comună se umfla formând un rezervuar de ulei volatil, Glandele la
Asteraceae constau din câteva, mai des 6-8 celule, situate in 3-4 straturi, câte 2 celule in
fiecare.

La formatiunile endogene, care se dezvolti in tesuturile parenchimatice, se raportă

celulele secretoare, pungile şi canalele. Celulele secretoare se pot intalni solitare sau
formează un jesut aparte. Pereții celulari constau din 2 straturi: extern, care tinde la
suberizare, şi intern-rezinogen, care elimină ulei volatil. Celule individuale se află în

33
rizomi de obligeana, in parenchimul cărora printre celulele pline cu amidon, sunt aranjate
celule mai mari secretoare, in care se acumulează uleiul volatil. Exemplu tipic de celule
secretoare, care formează un tesut separat este hipoderma la radacini de odolean.

Pungile prezintă formatiuni rotunde sau ovale, care se intalnesc in mezofilul frunzei,
coaja citricelor, scoarta şi lemnul unor plante. Pungile se formează pe două căi:
schizogena şi schizolizigena. Pe calea schizogenă în rezultatul îndepărtării celulelor se
formează un spatiu intercelular, in care se varsă eliminările celulelor vecine şi care in asa
fel devine punga cu ulei volatil

Pe calea schizolizna pungile care au format la început un spatiu intercelular mai departe
se largese şi se marese in volum datorită lisisului (dizolvării) unui număr mai mic sau mai
mare de celule, stratul de celule care acoperă suprafața pungii capătă funcții secretoare. În
cazul, când pungile capătă o formă intinsă ele se numesc canale sau comunicații
Formatiunile secretoare intr-o oarecare măsură servesc ca semn sistematic. La majoritatea
angiospermelor ele sunt reprezentate in forma de comunicații, aranjate in toate părțile
plantei şi elimină ulei volatil şi rezine. La monocotilidonate formatiunile secretoare se
intalnesc nu la toate familiile. Sunt in Araceae, Iridaceae (celule secretoare). La
dicotilidonate formatiunile respective se intalnesc in toata diversitatea lor. Sunt familii
care conțin numai celule secretoare (Piperaceae). Pungi de diferità provenienta se
întâlnesc la multe familii: Rutaceae, Myrtaceae, Hypericaceae etc.

Canale cu ulei volatil sunt tipice pentru fructele reprezentantilor familiei Apiaceae şi
Hypericaceae. Foarte mare este diversitatea perilor glandulari şi glandelor, care
individual sau impreună pot caracteriza familii intregi.

Caracterul formatiunilor glandulare, numărul şi dimensiunile lor sunt strâns legate de

antitatea de ulei volatil, care se formeaza in plante. In plantele cu formatiuni exogene ea
mai mare cantitate de ulei volatil se acumulează în formațiunile cu glande, dar nu în ele
cu peri glandulari.

34
La familia Lamiaceae formarea uleiului volatil depinde de numarul de glande. Plantele
cestei familii sunt mai bogate in ulei volatil decât cele din Asteraceae, deoarece la rimele
ulei volatil produc toate cele 8 celule ale glandei, iar la reprezentanții Asteraceae in 8
celule ale glandei producătoare sunt numai cele 2 superioare.

In general, uleiurile volatie se găsesc în plante ca atare, adică preformate. In cazuri zolate
ele se intalnesc combinate de obicei ca heterozide, formă sub care nu prezintă
caracteristicele uleiurilor volatile, dar care prin hidroliză pun în libertate compusi cu
proprietatile uleiurilor volatile (ulei volatil de muştar). Acestea sunt denumite uleiuri
olatile nepreformate.

Substante tanante

Definitie

La sfarsitul secolului XVIII au fost efectuate investigatii in obtinerea principiilor ac tive

din solutiile apoase, obținute dupli extragerea din scoarta gi lemnul unor plante de diferite
specii, ce posedau proprietati de tabăcire. Extractia acestor substante se baza pe legarea
lor cu proteinele pielii, de aceea ele au fost numite substante tanante extrac tive, care apoi
au cedat locul denumirii mai simple-substante tanante.
Toate substantele tanante cunoscute până în prezent sunt fenoli poliatomici cu diferită
greutate moleculară. Principalele grupe functionale sunt hidroxilii fenolici.
Proprietatea principală a acestor substante-capacitatea de a tăbăci pielea - şi până în
prezent este unul din criteriile de a clasifica compuşii organici necunoscuti in grupul
substantelor tanante vegetale. În ultimii ani, însă, au fost izolați numeroşi compuşi
polifenolici cu greutate moleculară mică, care nu posedă proprietăți de tăbăcire, dar sunt
predecesorii biogenetici ai substantelor tanante.
Pentru concretizarea noțiunii de "substante tanante" au fost propuse un sir de definitii.
Reuşita definitie a formulat Deker (Berlin, 1913), care a numit substantele tanante ca
"compuşi ai fenolilor poliatomici cu gust astringent, care tăbăcesc pielea şi precipită
proteinele şi alcaloizii din soluții diluate".

35
Aceasta definiție include aproape toate proprietățile lor principale, dar nu caracterize
substanțele tanante ca compuşi cu o anumită structură chimică. Alta definiție a
substantelor tanante de care ne folosim este: "Substante tanante se numeşte grupul de
substante compuse, care consta din polifenoli, taninuri şi flobafene, genetic legate intre
ele indiferent dacă poseda ele proprietăți de tăbăcire sau nu. Substantele tanante prezintă
compuşi neazotati, neotrăvitori şi filogenetic se raportă la compuşii cunoscuți încă din
antichitate (in piramidele din Egipt şi acum se descoperă desene de plante purtătoare de
taninuri).

Clasificare

Din primele studii prealabile, privind substantele tanante, a devenit clar că este vorba
despre un grup intreg de substante şi că fiecare solutie de tăbăcire contine câțiva compuşi.
De aceea şi s-a ivit problema clasificării substantelor tanante.
Una din primele clasificări a formulat-o Bercelius. El a impartit substantele tanante in
doua grupuri luand la bază reacțiile de culoare cu sărurile de fier (verde sau albastră). Dar
nu cu mult mai târziul Nichel a dovedit, ca aceste reactii sunt putin specifice deoarece ele
sunt specifice şi pentru fenolii simpli.
Prokter in 1894 a alcatuit tabeln reactiilor de identificare pentru soluțiile apoase ale
substantelor tanante, iar Andreas-tabelli analogica pentru soluțiile alcoolice.
Pe baza acestor reacții, şi în special pe baza naturii produselor de descompunere ale
substantelor tanante la temperatura de 180-200°C grade Prokter şi Steinkauz au clasificat
substantele tanante in două grupuri de bază:
-pirogalolice (la descompunere dau pirogalolul);
-pirocatechinice (formează pirocatechina)
Studiul de mai departe a adeverit aşa impartire. Mai târziu K. Freundenberg (1920,
Berlin) bazându-se pe cercetarile proprii in studierea caracterului chimic al substantelor
tanante a concretizat clasificarea propusă de Prokter şi a recomandat ca in prima grupă sa
fie incluse substantele tanante hidrolizabile, iar in a doua- substante tanante condensate
sau nehidrolizabile. Această clasificare ulterior a fost acceptată de toți autorii, care
activau in acest domeniu.

36
1. Substantele tanante hidrolizabile prezintă esteri ai zaharidelor cu acizii fenolcarbonici

La actiunea agentilor de hidrolizi, in special a acizilor şi fermentilor, deasemenea bazelor,

ele se descompun in plirtile componente initiale (de aici şi denumirea). Substantele
tanante hidrolizabile se impart in 3 subgrupuri:
a) galotaninuri:
b) elagotaninuri;
c) depside.

a) Galotaninuri-esteri ai glucozei cu acizii: galic, digalic, luteolic. Se intalnesc esteri

mono-, bi-, tri-, tetra-şi pentagalici.
Reprezentant al esterilor monogalici esteß-D-glucogalina, obținută pentru prima dată din
rădăcină de revent, eucalipt etc.
Ca diester se poate numi hamamelitanina din scoarta de Hamamelis virginiana L., in care
după Smidt, partea glucidică este reprezentată de a-hidroximetil-D-riboza, aşa numita
hamameloza
Esterul trigalic al glucozei a fost obţinut din extractia fructelor de Terminalia chebula L.,
tetragaloilglucoza şi pentagaloilglucoza-din Rhus coriaria L. etc. b) Elagotaninuri sunt
heterozide ale acidului elagic (tanozide). Acidul elagic se formează prin lactonizarea
acidului hexahidroxidifenic la descompunerea hidrolitică a substantelor tanante de
structură elagică.
La inclizire treceren acidului heus-hidroxidifenic se accelerează.
Primul reprezentant din grupul tanimurilor elagice-corilagina, a fost extrasă sub forma
cristalică din produs vegetal tannt divi-divi (din plisti de Caesalpinia coriaria Willd). La
hidroliza se formează câte o molecula de acizi galic şi elagic, glucoză. Acidul
chebulic,care se gaseste legat cu zaharidele, prezima substanti amorfil, optic activa.

Fiind legat cu zaharidele acidul chebulic formează acizi elagici de trei tipuri, ei au fost
izolati in stare cristalică şi identificati. In 1948 din Terminalia hebula L. şi Caesalpinia
coriaria Willd pentru prima dată a fost izolat încă un acid din acest grup - acidul

37
chebulagic. El poate fi prezentat ca corilagina la care doua grupuri hidroxile zaharice sunt
eterificate cu 2 grupuri carboxilice ale acidului chebulic.
c) Depside-combinari rezultate din esterificarea a 2 acizi polifenolici identici sau diferiti.
La formarea lor mai participa acizii protocatechic, orselinic etc.

2. Substante tanante condensate sau nehidrolizabile.

Acesti compuși la notiunen acizilor minerali nu se descompun, dar formen produse de
condensare numite flobafone, Condensaren se petree de nou In Incalzire in solutii apoase
Au fost inolati un gir de polihidroxifenoli mononiei, care pot fi numiti polihidroxifenoli
condensapi şi care sunt predecesorii biogenetici si substantelor tanante condensate
Mecanismul formarii substantelor tanante condensate şi structura lor chimica pin In
prezent nu este pe deplin stidinth. In ultimul timp multi autori din nou se adreseah la
lucrarile initiale a lui Frindenberg, care a elaborat ipoteza structurii catechinice a tuturor
substantelor tanante condensate. Denumirea catechine pentru prima dată a fost propusă de
Freundenberg, care a atras atentie la substanta incolori cristalică, ce se intalnea in
jesuturile vegetale impreună cu substantele tanante condensate.
Ca atare, din catechinh el a primit in vitro o pulbere amorf aseminlitoare substantelor
tanante condensate, de aceea el a socotit catechina predecesorul substantelor tanante
condensate vegetale. Prin lucrarile de mai târziul dedicate structurii catechinelor a fost
stabilit că catchina are structura flavonului-3 si in prezent la baza tuturor felurilor de
polihidroxiflavani se pune structura flavon-3.
Compuşii principali din acest grup-catechinele-au fost obţinute din surse naturale; acestea
sunt 2 antipozi optici-(+)-catchina din Uncaria gambir Roxb şi (-)-epicatechina din
Acacia catechu Willd.

Pe baza experiențelor - model Freundenberg a ajuns la concluzia, ca formarea

substantelor tanante condensate se petrece in rezultatul condensării de oxidare a
catechinelor.

In ultimul timp din liberul plantei Picea excelsa Link (Lam.) (brad) s-a izolat şi identificat
tot predecesor al substantelor tanante condensate cu structura de hidroxistilbena

38
Hidroxistilbenele au fost obținute din alte plante şi prezintă un grup aparte de predecesori
biogenetici ai substantelor tanante condensate.

Biosinteza

Din schema biosintezei compuşilor aromatici pe calea acidului şichimic, se constat că atât
acidul galic (taninuri hidrolizabile), cât şi catechina (taninuri condensate) au o atât acidul
galic (taninuri hidrolizabile), cât şi catechina (taninuri condensate) muo origine comună.
La formarea catechinei participi Ins şi unitati de acid acetic activat.

Raspândire, acumulare

Taninurile sunt foarte răspândite in regnul vegetal, îndeosebi la dicotilidonate şi

gimnosperme. Sunt prezente la alge, muşchi şi criptogame vasculare.
Monocotiledonatele, în general, sunt mai sărace în taninuri.

Dintre familiile care contin specii bogate in tanin mentionam: Amentaceae, Rosaccac,
Geraniaceae, Polygonaceae. Fabaceae, Sapindaceae, Myrtaceae, Ericaceae, Abictaccae,
Ebenaceae, Anacardiaceae, şi altele.

Cu un continut mai mic in taninuri sunt speciile din familiile Lamiaceae, Primulaceae,
Ranunculaceae şi Chenopodiaceae, iar la plantele din familiile Papaveraceae şi
Brassicaceae nu au fost încă semnalate.

Taninurile sunt răspândite in toate organele plantelor, dar mai ales in scoarte, organe
subterane, frunze, fructe necoapte şi formațiuni patologice cum sunt galele. Se găsesc
dizolvate în sucul celular, libere sau combinate cu proteinele, alcaloizii, etc. Uneori sunt
fixate de mucilagii sau combinate intim cu anumiti constituenti protoplasmatici.

39
Componenta calitativă şi cantitativă a taninurilor in plante nu este stabila ci se supune
unor schimbări în procesul creşterii şi dezvoltării lor.

Continutul substantelor tanante in plante depinde de vârsta şi faza de dezvoltare, de locul

de creştere, de conditiile climaterice şi a solului. La acumularea substantelor tanante in
plante un rol insemnat il are factorul inaltimii.

S-a stabilit ca atunci când planta creşte mai sus de nivelul mării, mai multe substante
tanante contine (otetar, scumpie, crăciunità).

Iluminarea actionează diferit la acumularea substantelor tanante. La unele plante cu

imbunătățirea iluminării continutul de substante tanante se măreşte, la altele se
micşorează Frunzele de scumpie, crescută la iluminare bună contin 22,5% tanin, iar la
umbra 20%. Frunzele de otetar la iluminare buna contin 12.3% tanin, iar in umbra - 17%
De aici rezumám, că diferite specii de plante pentru acumularea maximalá de substante
tanante au optimul sau de iluminare.

Este stabilit, că plantele, care cresc in raioanele umede contin mai multe taninuri ca
plantele ce cresc în locuri mai uscate. Scumpia care creste in Kaucaz contine in frunze
până la 25% tanin, iar in Krimeia-până la 23%.
E de mentionat cli diferite piti ale plantei contin cantitate diferita de substante tanante.

De exemplu: continutul taninului (9%) in diferite organe ale otetarului:

frunze -14.67
tulpini tinere - 3.63
scoarta tulpinilor – 3.67
fructe imature - 1.33
fructe mature - 0.55

40
La acumularea taninurilor o mare insemnătate are faza de dezvoltare a plantei şi vårsta.
De exemplu, frunzele de otetar in faza starilor vegetativi contin 12% tanin, la inceputul
inflorini-12.87%, in faza inceputului fructuficării - 13,36%. In faza căderii fructelor-
10,16%.

Continutul taninurilor in ceai (%):

muguri -23.00
prima frunza - 26.15
a doua frunză - 23.20
a treia frunză - 22.00
Din datele de mai sus rezulta ca frunzele mai tinere contin un procent mai mare de
substante tanante.
Continutul substantelor tanante in plante se schimbă chiar in timpul zilei. Dimineata
(orele 7-10) continutul substantelor tanante este maxim, la mijlocul zilei se micşorează
până la minimum, iar inspre seară din nou se măreşte acumularea lor. Toate acestea au o
importantă practică pentru organizarea justa a recoltării plantelor cu continut de substante
tanante.

Intrebuintari

Actiunea substantelor tanante are la bază proprietatea lor de a precipita substantele.

Actiunea astringenta se datoreşte combinaților protemelor cu anintile de la mvelul
mucoaselor, ranilor, pielii, prin care se explică oprirea secrețiilor mucoaselor, protejarea
rănilor (arsurilor) şi uscarea pielii. Actiunea antiseptică, hemostatică, antidiareică se
bazează pe aceeaşi proprietate de a forma combinații cu proteinele din microorganisme,
din sânge, de la nivelul mucoasei gastro-intestinale. Taninurile hidrolizabile s-au dovedit
a fi mai toxice decât cele nehidrolizabile. Taninurile catehice acționează şi ca vitamină P.
atribuindu-li-se şi proprietăți canceristatice. Intem se utilizează în tratamentul diareelor, a
unor afecțiuni stomacale şi intestinale, ca antidot in otrăvirile cu alcaloizi, şi altele.

41
Extem sunt folosite in tratamentul arsurilor (pe suprafete mici), stomatitelor,
hemoroizilor, etc.
ALTHAEAE RADIX ET FOLIUM Radacina şi frunza de nalbă mare

Radacinile uscate curatate de suber şi de o parte din parenchimul cortical, respectiv frun
zele plantei Althaea officinalis L., nalbă mare (Malvaceae), cu cel puțin 25% respectiv
20% sub stanje solubile. Plantă cunoscută din antichitate, spontană în toată Europa,
răspândită în Asia Mică şi Centrală, Africa de Nord, America de Nord, creşte în locuri
nisipoase, pe malurile, râurilor, mai ales in regiunile deluroase şi montane; se cultivă.
Nalba este o plantă perenă, cu rădăcină fusi formă, cilindrică şi tulpină înaltă de 0,5-2 m,
pe care se inseră frunze alterne, lobate, tomentoase, lung petiolate, cu flori dispuse în
raceme axilare de culoare albă sau rozee, care prezintă un caliciu dublu, dialisepal, 5
petale libere emarginate, androceu monadelf, gineceu format din 13-20 car pele; fructul
este o polinuculă disciformă, protejat de caliciul persistent.

Obținere. Rădăcinile se recoltează toamna, de la exemplare în vârstă de 2-3 ani. Se

indepărtează resturile de tulpini, se scutură de pământ, se înlătură rădăcinile secundare şi
radicelele, se lasă să se ofilească, apoi se decortică, se taie in fragmente de 15-25 cm şi la
nevoie se despică longitudinal. Se usucă la 35-40°C, până la 10-13% umiditate.

Frunzele se recoltează după înflorire, in iunie-iulie, fără petiol. Uscarea se realizează în

aer liber, pe site sau rafturi, întinse în straturi subțiri.
Compozitie chimică. Rădăcina contine 25-30% mucilag, 20-30% amidon, pectine, 5-10%
zaharoză (zahăr invertit), proteine, lipide şi 5-7% săruri minerale, asparagină, betaină.
Mucilagul este alcătuit din două fracțiuni neutre denumite undecaholozide (una alcătuită
din glucani; cealaltă din arabinoglucani) şi o fracțiune acidă. Prin hidroliza acesteia se
obțin: D-galactoză, L-ramnoză. acid D-galacturonic şi acid D-glucuronic. In general,
mucilagiile din Malvaceae au structura inrdită cu pectinele prin catena principala
ramnogalacturonică şi ramificatii alcătuite din acizi uronici şi galactoză. Datorită
asparaginei radacina de nalbă mare în prezența alcalilor se colorează în gal ben. Frunza
conține o cantitate mai mică de mucilagii, ODP, flavone, tanin şi scopoletol

42
Acțiune: demulcent in inflamațiile mucoaselor căilor respiratorii şi digestive, antalgic in
afecțiuni bucale şi faringiene, imunostimulator.
Intrebuinţări: faringite, laringite, stomatite, gingivite, sub formă de loțiuni şi gargare,
pentru înlăturarea iritațiilor mucoaselor căilor respiratorii şi digestive se folosesc
maceratul apos, in cazul rădăcinii (Concentratum Althaeae) sau infuzia (din frunze).
Ambele produse fac parte din formula Species pectorales alături de Malvae flos, Verbusci
flos, Anisi fructus şi Liquiritiae radix (oficinală în FR IX) din care se prepară un decoct
care se foloseşte ca vehicul pentru diverse preparate magistrale demulcente. Impurificări.
Din cauza marii asemănări cu Lavatera thuringiaca (salvie albă), planta freeventă în flora
spontană, poate fi confundată cu aceasta. Lavatera se deosebeşte prin flori mult mai mari
(5-6 cm diametru față de 2-3 cm) dispuse solitar la axila frunxelor, prin frunzele puternic
emarginate şi pubescente numai pe partea inferioară.

Gel gingival pentru gingii sensibile Parodium

Parodium gel gingival este pentru gingii sensibile, previne inrosirea, umflarea si
sangerarea gingiilor, mirosul neplacut al respiratiei. Tub 50 ml. 

Descriere
Parodium gel gingival este pentru gingii sensibile, previne inrosirea, umflarea si
sangerarea gingiilor,mirosul neplacut al respiratiei.

Compozitie
Clorhexidina (digluconat) 0,02 g; Rheum Palmatum (extract de) 0,20 g; Excipient q.s.p.
100g.Contineformaldehida.

Actiune terapeutica
Gelul gingival Parodium pentru gingii sensibile contine un agent antibacterian puternic:
Clorhexidina si un extract din planta Rheum Palmatum. Clorhexidina: un agent
antibacterian puternic. Clorhexidina favorizeaza eliminarea placii bacteriene si impiedica

43
reaparitia ei. Ea asigura o protectie de lunga durata, acoperind intervalul intre doua
spalari pe dinti. Rheum Palmatum: o planta cu proprietati calmante. Aceasta planta de
origine chineza este cunoscuta de 4000 de ani pentru proprietatile ei. Rizomul sau contine
glicozide si agenti tananti. Unii din compusii sai au o activitate benefica asupra umflarii
gingiilor. Excipient: Parodium are proprietati farmaceutice speciale. El adera perfect la
gingie si mentine direct pe zonele sensibile principalii componenti pentru o mai buna
eficacitate.

Indicatii
Parodium este un produs pentru tratamente buco-dentare. Trebuie aplicat direct pe gingie
cu degetul sau cu aplicatorul. Nu stergeti. Va sfatuim sa-l folositi de 3 ori pe zi. Parodium
favorizeaza prevenirea: inrosirii si umflarii gingiilor; sangerarii gingiilor; mirosului
neplacut al respiratiei.

Aloe vera
Un studiu comparativ in vitro realizat între gelul de Aloe vera (Aloe barbadensis) și două
paste de dinți comperciale, Pepsodent și Colgate, a dorit sa demonstreze eficacitatea
antimicrobiană a gelului de dinți cu Aloe vera în comparație cu eficacitatea celor două
paste de dinți împotriva Candida albicans, Streptococcus mutans, Lactobacillus
acidophilus, Enterococcus faecalis, Prevotella intermedia, S. Mitis și Peptostreptococcus
anaerobius.
Studiul a fost realizat folosind culturi standardizate de Streptococcus mutans, Candida
albicans, Lactobacillusacidophilus, S. mitis, Enterococcus faecalis, Prevotella
intermedia și Peptostreptococcus anaerobius preparate lor conform instucțiunilor de
lucru recomandate de Comitetul Național pentru standarde clinice de laborator (National
Committee for Clinical Laboratory Standards) – (NCCLS). Rezultatele au demonstrat că
activitatea antimicrobiană a gelului de Aloe vera este la fel de eficientă ca și a celor două
paste de dinți testate împotriva C. albicans și a microorganismelor anaerobe. Împotriva S.
mitis a demonstrat activitate antibacteriană mai puternică.
Efectele antimicrobiene ale plantei sunt atribuite antrachinonelor prezente în mod natural
în plantă: aloe emodin, acid aloetic, aloină, antracine, antranol, barbaloină, acid

44
crisofanic, esterilor acidului cinamonic, isobarbitaloin și resistanol. Aceste antrachinone
sunt responsabile și de acțiunea analgezică, antibacteriană, antifungică și antivirală a
gelului de Aloe vera. Polizaharida acemanan este responsabilă de vâscozitatea și de
textura lipicioasă a gelului de Aloe, proprietăți ce îl fac potrivit pentru introducerea sa în
formule destinate uzului stomatologic.
Uleiul din Arborele de ceai
Uleiul din Arborele de ceai, cunoscut și ca Ulei de Maleluca, este utilizat atât intern cât și
extern pentru efectul analgezic și pentru a grăbi vindecarea rănilor. Principiile active
cărora le sunt atribuite aceste efecte farmacologice sunt 1,8-cineol si terpinen-4-ol.
Aceste principii au efecte farmacologice asemănătoare, printre care si efect
antiinflamator, dar terpinen-4-ol este responsabil și pentru efectul antibacterian. (2)
Un studiu clinic a fost realizat pe 3 grupuri de persoane, ce sufera de parodontoză în
stadiu moderat și sever, pentru a demonstra eficacitatea uleiului de arbore de ceai
împotriva evoluției bolii parodontale în comparație cu eficacitatea deja cunoscută a
Clorhexidinei. Primului grup, Grupul Test (TTO) i-a fost administrat un gel gingival ce
conține o concentrație de 2.5% Ulei de arbore de ceai, celui de-al doilea grup, grupul de
Control (CHX), i-a fost administrat un gel gingival de conține Clorhexidină în
concentrație de 0.2% iar cel de-al treilea grup a reprezentat grupul Placebo (PLB).
Efectele tratamentului au fost evaluate utilizând Indicele Gingival (IG), Indicele de
Sângerare Papilară (PBI) și Scorul de Colorare a Plăcii (PSS) la patru și opt săptămâni.
Datele generate după 4, respectiv 8 săptămâni ne arată ca s-au găsit puține diferențe
semnificative între cele trei grupuri în ceea ce privește modificările medii ale scorurilor
GI, PSS și PBI. Cele mai multe modificări pentru toate cele trei grupuri s-au produs în
primele 4 săptămâni de la începerea studiului.
Datele obținute au demonstrat că grupul TTO a prezentat îmbunătățiri pentru toți dinții și
pentru toată suprafața bucală. Toate seturile de date (cu excepția celor pentu dinții
anteriori) au prezentat îmbunătățiri semnificative din punct de vedere statistic pentru
perioada de timp de 0-4 săptămâni. Suprafețele bucale au prezentat cele mai mari
îmbunătățiri în PBI. Modificările observate în PBI au indicat faptul că TTO a redus
gingivita existentă la subiecți într-o măsură mai mare decât a avut loc la celelalte grupuri.

45
 Scorurile obținute în urma studierii grupului CHX din acest studiu nu s-au schimbat
semnificativ. Cu toate acestea, grupul CHX a prezentat cele mai multe modificări medii
în comparație cu celelalte grupuri. Majoritatea efectelor tratamentului au apărut la
începutul perioadelor de observație (0-4 săptămâni), indicând o posibilă scădere a
activității antibacteriene mai târziu în sau că s-a atins punctul final al efectelor
tratamentului, adică îmbunătățirea parametrilor clinici a atins un nivel superior după care
nu a fost posibilă nicio îmbunătățire suplimentară.
Deoarece scăderea inflamației gingivale a apărut la subiecții care au folosit TTO fără o
scădere concomitentă a scorurilor plăcii, mecanismul său de activitate ar fi putut fi mai
degrabă antiinflamator decât antibacterian. Componentele TTO sunt cunoscute pentru
scăderea inflamației in vitro și in vivo. De exemplu, subiecțiilor cărora le-a fost
administrat un produs ce conține 1,8-cineol au arătat o scădere semnificativă a producției
de LBT4 și PGE2 în monocitele izolate. De asemenea, s-a demonstrat că 1,8-cineolul
inhibă semnificativ producția de vitrocitokine (TNF-a, IL-1b) din monocitele stimulate de
LPS. Componentele Uleiului de arbore de ceai au proprietăți lipofile care facilitează
difuzarea acestuia prin epiteliu, proprietate ce permite o absorbție ușoară a acestuia după
aplicarea topică în țesuturile gingivale iar proprietățile antiinflamatorii datorate
compușilor activi imprimă Uleiului din arbore de ceai caracteristica de a fi un agent unic,
non-toxic, care ar fi un plus util pentru gama curentă de tratamente parodontale.

Cătină
Studiul realizat în cadrul Departamentului de Odontologie, Facultatea de Medicină
Dentară, UMF ”Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca dorește sa cerceteze efectele unui
preparat pe bază de cătină, administrat oral, asupra evoluţiei şi tratamentului gingivitei
acute bacteriene. Acest studiu științific se bazează pe faptul că afecţiunile parodontale
sunt afecţiuni inflamatorii cauzate de biofilmele orale şi de răspunsul imuno-inflamator al
gazdei.
Scopul studiului a constat în evaluarea influenţei pe care o au tonusul general al
organismului şi reactivitatea generală a organismului asupra gingivitei simple bacteriene.
În acest sens s-a încercat stimularea generală a organismului prin administrarea orală a
unui aliment funcţional pe bază de cătină şi s-a determinat modul în care sunt afectate

46
evoluţia şi tratamentul gingivitei acute bacteriene. Preparatul utilizat în acest studiu
poartă denumirea de „Jeleu cu fructe”.
Pacienţii au fost examinaţi în prima şedinţă şi un examinator calificat a măsurat Indicele
gingival modificat (MGI) şi Indicele de sângerare gingivală (SBI) la debut. Pacienţii au
fost distribuiţi randomizat în trei grupuri. Grupul de studiu a primit un preparat aliment
funcţional pe bază de cătină, în cantitate de 50 de grame, de două ori pe zi, timp de 30 de
zile. Pacienţilor din grupul martor li s-a efectuat detartraj supra- şi subgingival, urmat de
periaj profesional. După aceasta li s-a administrat acelaşi preparat ca şi grupului de
studiu, în doze similare, pentru aceeaşi perioadă de timp. Pacienţilor din grupul placebo li
s-a administrat un preparat identic ca şi aspect, dar fără cătină în compoziţie, respectând
şi în acest caz doza şi perioada de administrare. De asemenea subiecţii introduşi în studiu
au fost instruiţi în vederea menţinerii aceloraşi obiceiuri alimentare, precum şi a păstrării
nemodificate a tehnicii şi a frecvenţei de igienizare a cavităţii bucale pe toată durata
studiului. După 30 de zile au fost evaluaţi din nou parametrii clinici MGI şi SBI.
Rezultatele studiului afirma faptul ca administrarea produsului a dus la îmbunătățirea
MGI fapt datorat probabil diminuării stresului oxidativ de la nivelul ţesuturilor gingivale
în urma administrării cătinei, astfel ducând la diminuarea inflamaţiei la nivelul ţesuturilor
gingivale şi, implicit, a indicelui gingival modificat.
Alimentul funcţional pe bază de cătină a dus de asemenea şi la scăderea SBI. Diminuarea
indicelui de sângerare la finalul perioadei de tratament la subiecţii din grupul martor este
semnificativ statistic mai mare decât la grupul de studiu. Totuşi, chiar fără tratament
local, la subiecţii din grupul de studiu se observă o scădere semnificativă statistic a SBI la
finalul perioadei de tratament. Acest efect se poate datora, pe de o parte, reducerii
inflamaţiei şi, pe de altă parte, administrării unor cantităţi suplimentare de vitamina C,
prezente în cantitate foarte mare în fructele de cătină. Vitamina C are capacitatea de a
stabiliza capilarele sangvine şi de a reduce predispoziţia spre sângerare.
Studiul a concluzionat ca administrarea cătinei sau a preparatelor pe bază de cătină duce
la o îmbunătățire a stării de bine a organismului, implicit la diminuarea efectelor produse
de placa dentară. Tratamentul propriu-zis al gingivitei prevede măsuri de îndepărtare a
factorului etiologic – placa şi tartrul şi aplicarea soluţiilor antiseptice locale. Aceste
măsuri nu pot fi substituite prin administrarea de suplimente nutritive. Asocierea

47
mijloacelor de tratament locale cu administrarea cătinei pe cale generală a dat cele mai
bune rezultate în acest studiu.

Potentiale interactiuni medicament- aliment- supliment

Aloe Vera
Aloe vera, o plantă a cărei efecte farmacologice sunt foarte apreciate, poate
determina apariția unor efecte neplăcute după administrarea în cantități mari,
nejustificate. Printre aceste efecte secundare numărăm diareea, durerile și crampe
stomacale datorate efectului de stimulant digestiv al antrachinonelor și, implicit
deshidratarea și scăderea nivelului de săruri din corp. Datorită acestor efecte secundare se
recomada administarea cu precauție a produselor pe bază de Aloe vera persoanelor ce
urmează tratament cu Digoxin, laxative sau diuretice.

Ulei de Arbore de ceai

Uleiul esențial Tree Tree este foarte bine tolerat și poate fi folosit de întreaga
familie, cu excepția femeilor însărcinate sub 3 luni. Uleiul de Tea tree trebuie diluat în
concentrație de 20% înainte de a-l aplica pe piele deoarece are efect iritant.

Nalba mare
Se recomandă evitarea administrarea preparatelor cu Nalbă mare în sarcină și în
alăptare. In cazul persoanelor care vor suferi o interventie chirurgicala, este recomandata
intreruperea administrarii cu cel putin doua saptamani inaintea interventiei. Datorita
fibrelor din compozitie. poate influenta absorbtia medicamentelor administrate
concomitent, prin urmare se impune o distanta de cel putin o ora intre administrari.

Studii:

1. 2020 May 16. Miswak and oral health: An evidence-based review

48
Autori

Abid Nordin 12, Aminuddin Bin Saim 3, Roszalina Ramli 4, Adila Abdul Hamid 1

Noor Wahida Mohd Nasri 1, Ruszymah Bt Hj Idrus

Abstract

Sănătatea bucală deficitară a fost asociată cu mai multe boli cronice și sistemice. În
prezent, cea mai obișnuită metodă de curățare a dinților este utilizarea unei periuțe de
dinți împreună cu dentifrice. Cu toate acestea, bățul de mestecat natural, cum ar fi S.
persica miswak, este încă utilizat în multe țări în curs de dezvoltare datorită costului și
disponibilității lor reduse. Prese își propune să rezume dovezile privind eficacitatea
miswak în promovarea sănătății orale. Căutarea a fost efectuată folosind Medline prin
intermediul bazei de date Ebscohost, Scopus și Google Scholar pentru a obține articole
relevante publicate între 2010 și mai 2020 folosind următorul set de cuvinte cheie 1)
Miswak SAU Salvadora SAU persica ȘI 2) dentară SAU carie SAU placă SAU ORAL
SAU ortodonție Studiile de inhibare microbiană izolate au fost excluse din revizuire
datorită bogăției sale bine stabilite de literatură. Miswak a fost administrat ca zece forme
diferite, și anume apă de gură, pastă de dinți, baston de mestecat, ulei esențial, extract
apos, extract de etanol, spray probiotic. lac dentar, ciment dentar sau guma de mestecat.
Toate studiile au raportat un efect pozitiv al miswakului ca anti-placă, anti-gingivită, anti-
cariogenă, promovarea vindecării rănilor gingivale, proprietăți de albire, conservarea
lanțului ortodontic și biocompatibilitate cu celulele orale. Miswak în diferitele sale forme
a demonstrat un efect pozitiv asupra întreținerii și gestionării sănătății bucale.

2. 2021 Jan 26. Salvadora persica L. chewing stick and standard toothbrush as anti-plaque
and anti-gingivitis tool: A systematic review and meta-analysis

Autori :

49
Fara Azwin Adam Nurulhuda Mohd 2, Haslina Rani 3. Badiah Baharin Mohd Yusmiaidil
Putera Mohd Yusof

Abstract

Relevanță etnofarmacologică: bățul de mestecat Salvadora persica L., cunoscut sub

numele de miswak, este încă folosit ca instrument de igienă orală pentru controlul plăcii
și prevenirea împotriva gingivitei. Diverse studii au raportat efectele terapeutice și
profilactice în special asupra bolii parodontale. Această revizuire a avut ca scop evaluarea
eficienței bastonului de mestecat S. persica în comparație cu periuța de dinți standard
pentru anti-placă și anti-gingivită.

Material și metode: O căutare sistematică de literatură conformă cu PRISMA a fost

făcută din

MEDLINE, CENTRAL Science Direct. PubMed și Google Scholar, a fost identificată

literatura care îndeplinea criteriile de eligibilitate. Au fost extrase datele de măsurare a
scorului plăcii și scorul de sângerare. Au fost efectuate metaanalize cu efecte calitative și
aleatorii. Rezultate: Din 1736 de titluri și rezumate proiectate, au fost utilizate opt articole
pentru analize calitative.

în timp ce cinci au fost selectați pentru meta-analiză. Estimările efectului cumulat al

SMD și IC 95% au fost -0,07

1-0,60 la 0,45) cu o statistică x de 0,32 (p = 0,0001), 80% ca funcție anti-placă și 95% CI

au fost de 2.071-4,05 la 0,101 cu o statistică x de 1,67 (p = 0,02) 1 - 82% Concluzie: S.

persica chewing stick este un instrument care ar putea controla placa, comparabil cu o
periuță de dinți standard. În plus, are un efect anti-gingivită mai bun și poate fi utilizat ca
alternativă

50
3. 2020 Feb 22. Traditional uses, phytochemistry and pharmacology of Chios mastic
gum (Pistacia lentiscus var. Chia,

Vasiliki K Pachi, Eleni V Mikropoulou, Petros Gkiouvetidis, Konstantinos Siafakas 1

Aikaterini Argyropoulou, Apostolis Angelis , Sofia Mitakou Maria Halabalaki ²

Erratum in

Corrigendum to "Traditional uses, phytochemistry and pharmacology of Chios mastic

gum (Pistacia lentiscus var. Chia, Anacardiaceae): A review" J. Ethnopharmacol. 254
(2020) 112485].

Pachi VK. Mikropoulou EV, Gkiouvetidis P. Siafakas K. Argyropoulou A. Angelis A.

Mitakou S. Halabalaki M. JEthnopharmacol. 2021 Jun 12:273:1 13961. doi:
10.1016/jjep.2021.113961. Epub 2021 Mar 4. PMID: 33677237

Relevanță etnofarmacologică: Guma de mastic Chios constituie un produs grecesc unic,

produs exclusiv în partea de sud a insulei Chios. Referințe despre utilizarea sa de la
populațiile locale pentru tratamentul tulburărilor gastrointestinale sau ca agent cosmetic
pot fi întâlnite chiar în textele antice ale lui Galen, Teofrast și Dioscoride. În zilele
noastre, această rășină versatilă a fost redescoperită, nu numai ca remediu tradițional și
agent aromatic, ci ca un produs fitoterapeutic puternic cu diferite proprietăți biologice.

Scopul studiului: Scopul acestui studiu este de a cita rezumarea etnofarmacologiei.

profilul fitochimic și proprietățile farmacologice ale rășinii Pistacia lentiscus var. Chia și
astfel furnizează comunității științifice un rezumat al cercetărilor efectuate până acum.

51
Mai mult, perspectivele și utilizările sunt discutate și studiate astfel încât să lărgească
domeniul aplicațiilor sale.

Materiale și metode: o revizuire cuprinzătoare a literaturii despre Pistacia lentiscus var.

Chia a fost realizat folosind ca resurse baze de date științifice precum Scopus,
Sciencedirect. Pubmed și web de știință, studii și cărți tradiționale furnizate de Asociația
Chios Mastiha Growers, precum și teze de doctorat și masterat.

Rezultate: Guma de mastic Chios a fost folosită ca medicament tradițional în ultimii 2500
de ani. Peste 120 de compuși chimici au fost identificați în rășină și componentele majore
sunt un polimer natural, triterpene acide și neutre și metaboliți secundari volatili. Mai
multe extracte de plante și compuși au fost studiați pentru proprietățile lor antibacteriene,
antiinflamatorii, antioxidante, anti-ulcer, antidiabetice, cardioprotectoare și
anticanceroase in vitro și in vivo. Intervențiile și studiile clinice au arătat, de asemenea,
potențialul terapeutic al gumei de mastic Chios. În 2015 rășina Pistacia lentiscus L
(mastic) a fost recunoscută ca un medicament pe bază de plante cu utilizare tradițională
de către Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) cu două indicații terapeutice
(tulburări dispeptice ușoare și inflamația pielii / vindecarea rănilor minore). În ultimii ani.
Guma de mastic Chios este implicată pe scară largă în medicamente, suplimente
alimentare și produse cosmetice și a devenit obiect de studiu. de asemenea, în domeniul
farmacotehnologiei,

Concluzii: Proprietățile benefice ale masticului Chios au fost demonstrate în tratamentul

tulburări gastrointestinale, vindecarea rănilor, inflamații ale pielii, reducerea lipidelor
plasmatice și a glicemiei și îngrijirea orală. Aceste proprietăți sunt atribuite triterpenelor
și compușilor volatili. Cu toate acestea, din cauza complexității chimice a rășinii și a
lipsei standardelor comerciale pentru compușii săi principali, există o lacună notabilă în
literatura de specialitate cu privire la evaluarea biologică a componentelor izolate ale
CMG. Prin urmare, cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea unor
tehnici eficiente de extracție, izolare și analiză pentru a dezvălui întregul potențial
farmacologic al CMG.

52
Paradontopatia sau parodontoza este o boală inflamatorie a țesuturilor gingivale, care se
manifestă prin distrucția osului ce susține dintele. Această boală are o evoluție cronică și
se manifestă prin mâncărime gingivală, retracție gingivală, sângerări gingivale, infecții și
abcese parodontale.

Federația Europeană de Parodontologie (European Federation of Periodontology - EFP)

și Academia Americană de Parodontologie (American Academy of Periodontology -
AAP) au alcătuit o nouă clasificare a bolilor parodontale. Este prima actualizare majoră a
clasificării bolii parodontale, înlocuind clasificarea Armitage din 1999.

Clasificarea cuprinde două părți:

I. Boli și afecțiuni parodontale
Sănătate parodontală, boli și afecțiuni gingivale parodontală
- sănătatea parodontală și gingivală
- gingivită indusă de biofilmul dentar
- boli gingivale neinduse de biofilmul dentar
Parodontita
- boli parodontale necrozante
- parodontită
- parodontita ca manifestare a unei boli sistemice
Manifestările parodontale ale bolilor sistemice și ale afecțiunilor de dezvoltare și
dobândite
- boli sistemice sau afecțiuni care afectează țesuturile parodontale de susținere
- abcese parodontale și leziuni endo-parodontale
- deformări și afecțiuni mucogingivale
- forțe ocluzale traumatice
- factori legati de dinți și proteze dentare

II. Boli și afecțiuni peri-implantare

Boli și afecțiuni peri-implantare

53
 - sănătatea peri-implantară
- mucozită peri-implantară
- peri-implantită
- deficiențe peri-implantare de țesut moale și dur

Diagnosticul este stabilit de către medic, în urma unui consult stomatologic cumulat
cu simptomatologia pacientului. La examinarea gingiilor de către medic se vor analiza
culoarea, fermitatea și volumul. Dimensiunea normală a șanțurilor gingivale este de 1-3
mm, iar la momentul investigării se vor analiza cu o sondă parodontală în jurul dinților
adâncimea acestora. Dacă dimensiunile sunt depășite, se pune problema de pungi
parodontale ce pot avea dimensiuni între 5 și 10 mm. Se poate evalua gradul de pierdere
osoasă prin efectuarea de radiografie panoramică, acesta fiind indicatorul pentru
pierderea colagenului din osul maxilar sub acțiunea diverșilor factori inflamatori.

Recomandările pentru tratamente adjuvante pot fi efectuate atât de către medic cât și
de către farmacist. Pentru igiena orală pot fi consultate ambele cadre ce aparțin
domeniului de sănătate. În cazul în care pacientul are asociate și alte boli trebuie să se
țină cont de posibililele interacțiuni produs fitoterapic - tratament cronic.
Informațiile solicitate de pacient depind de educația acestuia și de mediul din care
provine. Diferențe mari se observă între categoriile de pacienți ce provin din mediul rural
comparativ cu cel urban. Pacienții ce provin din mediul urban pun accentul pe igiena
orală de calitate ce conține principii active necesare și pe întelegerea corectă a
principiului de acțiune al produsului fitoterapic.

1. Bibliografie

 Dumitru Dobrescu – Fitoterapie: Plantele- izvor de sanitate

 Valentin Nadasan – Incursiune in fitoterapie
 Universul plantelor – Prof. dr. Constantin Parvu - editia a IV-a revizuita si completata,
Buc, 2006, editura ASAB

54
 Compendiu de terapie naturala: nutritie, fitoterapie, cosmetica – Dr. Farm. Ovidiu Bojor,
Prof. univ. dr.Gheorghe Mencinicopschi, Dr. Larisa Ionecu-Calinesti – Editura Medicala,
Bucuresti, 2010
 Anatolie Nistreanu- Farmacognozie Chisinau 2000
 Farmacognozie fitochimie fitoterapie vol 1 1996 - Prof Dr Viorica Istudor
 Comparative evaluation of the antimicrobial efficacy of aloe vera tooth gel and two
popular commercial toothpastes: an in vitro study. Dilip George, Sham S Bhat, Beena
Antony. Kerala, India: Department of Pedodontics and Preventive Dentistry, Pushpagiri
College of Dental Sciences, Tiruvalla, Kerala, India
 The effects of a tea tree oil-containing gel on plaque andchronic gingivitis. S Soukoulis,
R Hirsch. 2, s.l.: Australian Dental Journal, 2004, Vol. 49
 Utilizarea cătinei (Hippophae rhamnoides) în tratamentul gingivitei acute. Carola
Pentelescu, Dan Mihai Pop, Loredana Colceriu, Ada Deleanu. Cluj Napoca: Cluj
medical, 2012, Vol. 85. 2
 Pub Med.gov
 Colin B. Wiebe, DDS, M.Sc.; Edward E. Putnins, DDS, PhD - The Periodontal Disease
Classification System of the American Academy of Periodontology - An Update, pag. 3
 American Academy of Periodontology. Proceedings from the 2017 World Workshop on
the Classification of Periodontal and Peri-implant Diseases and Conditions. 2017”
  Jack G. Caton, Gary Armitage, Tord Berglundh, Iain L.C. Chapple, Søren Jepsen,
Kenneth S. Kornman, Brian L. Mealey, Panos N. Papapanou, Mariano Sanz, Maurizio S.
Tonetti. „A new classification scheme for periodontal and peri‐implant diseases and
conditions – Introduction and key changes from the 1999 classification”

55