11.

CONEXIUNILE FUNDAMENTALE ALE

AMPLIFICATOARELOR OPERAŢIONALE
În cadrul acestui capitol se vor prezenta unele din cele mai importante circuite cu AO în
configuraţii cu reacţie negativă (sau configuraţii în buclă închisă). În multe lucrări de
specialitate, acestea (mai) sunt denumite configuraţii fundamentale ale AO cu reacţie
negativă. Se va constata că unul din efectele adăugării reţelelor de reacţie negativă este
extinderea zonei liniare de funcţionare a montajelor prezentate. Se menţionează că toate
rezultatele ce vor fi prezentate (mai ales cele referitoare la tensiunile de ieşire vo) sunt
valabile exclusiv în ipoteza că circuitul analizat lucrează în zona liniară, adică se presupune
implicit (tacit) că este îndeplinită condiţia
VOL  v o  VOH (11.1)
În absenţa unor precizări suplimentare, pragurile de saturaţie VOL şi VOH se pot aproxima
cu tensiunile de alimentare:
VOL  V  ; VOH  V  (11.2)
11.1 AMPLIFICATORUL INVERSOR
Schema circuitului este prezentată în figura 11.1. Se remarcă rezistenţa R2 care, fiind
conectată între ieşire şi intrarea inversoare, asigură o reacţie negativă, după cum se va
vedea în continuare. R2
i2

i1 R1 i-
vi
vid AO
vo
+

Fig. 11.1: Amplificator inversor cu AO

Considerând AO ideal, se scriu relaţiile:
v id  0  v   v  
  v  0 (11.3)
v   0
Se impune o primă observaţie: deşi nu este conectată galvanic la masă, intrarea inversoare
are potenţialul (nul al) acesteia. Această caracteristică este specifică montajelor inversoare
cu AO. Din acest motiv, intrarea inversoare a amplificatoarelor operaţionale în montaje
inversoare se mai numeşte punct virtual de masă.
i1  i 2  i  
  i1  i 2 (11.4)
i   0
Scriind expresiile curenţilor i1 şi i2, rezultă succesiv:
v  v vi 
i1  i  
R1  
11.3 R
1 
v  vo v  R
i2     o   vo   2 vi (11.5)
R 2 11.3 R 2  R1

11.1 

Definind funcţia de transfer (FDT) a circuitului prin raportul între mărimea (tensiunea) de
ieşire şi cea de intrare, se obţine:
v R
G : o   2
vi R1

11.1
FDT fiind raportul între două tensiuni, rezultă că este adimensională, fiind denumită din
acest motiv câştig (Gain) sau amplificare, noţiune care este cel mai frecvent utilizată,
motiv pentru care de obicei expresia de mai sus se scrie sub forma:
R
A 2 (11.6)
R1
Dacă vi şi vo sunt alternative, atunci expresia amplificării se scrie:
V R R 
A  2   2  2 e j   A  R 2
V1 R1 R1  R1 (11.7)
j  
A  A e    
Se vede că tensiunea de ieşire este defazată cu 180o faţă de cea de intrare (sau cele două
tensiuni sunt în antifază), ceea ce susţine afirmaţia potrivit căreia semnul “minus” din
(11.6) semnifică acest defazaj, respectiv denumirea de montaj inversor.
Impedanţa de intrare a montajului este:
v
Zi  i  R1 (11.8)
i1 11.5 
Impedanţa de ieşire este foarte puţin influenţată de prezenţa reacţiei negative, deci rămâne
la valoarea ei foarte mică specifică AO în buclă deschisă: Z o  0 .
Ca o concluzie, se poate spune că reacţia negativă are ca principal efect afectarea
R
(micşorarea) modulului amplificării Ad (în cazul de faţă la valoarea 2 ), ceea ce atrage
R1
după sine mărirea zonei liniare de funcţionare. Mai mult, cum valoarea amplificării este
controlabilă cu ajutorul componentelor externe R1 şi R2, rezultă că valoarea acesteia se
poate stabili cu o precizie oricât de mare, prin utilizarea unor componente corespunzătoare.
La o analiză mai atentă, se poate observa că cele menţionate mai sus sunt consecinţa
condiţiilor (11.3) şi (11.4) ce sunt consecinţa faptului că AO modelează foarte bine
amplificatorul ideal de tensiune.
11.2 AMPLIFICATORUL NEINVERSOR
Schema acestuia este prezentată în figura 11.2a. Se observă prezenţa reacţiei negative, iar
semnalul de intrare se aplică intrării neinversoare, spre deosebire de amplificatorul inversor
din figura 11.1.
i2 R2

R1 i R1 i R2
i1 i-
vi vo
vid AO
i+ vo
+
vi

a) b)
Fig. 11.2: Amplificator neinversor cu AO
a) Schema electrică;
b) Circuitul echivalent.

Analizând modul de lucru utilizat în cazul amplificatorului inversor, se poate constata că,
practic calculele s-au făcut pe circuitul exterior AO (reţeaua rezistivă R1 – R2), ţinând cont
de constrângerile impuse acestuia de faptul că elementul activ al schemei este ideal.
Concret: AO din figura 11.2a fiind ideal, rezultă:
v id  0  v   v  
  v   vi (11.9)
v   vi 

11.2
 i 2  i1  i  
  i1  i 2 , adică relaţia (11.4)
i   0
Ţinând cont de acestea, circuitul echivalent în intrarea inversoare devine cel din figura
11.2b, care poate părea mult mai “prietenos”. Astfel, pe acest circuit este evident că:
v i  R 1i1  vo R1
  v i  R 1i  R 1  vo (11.10)
i1  i 2 : i  R1  R 2 R1  R 2
Relaţia (11.10) se poate scrie în forma echivalentă:
 R   R 
v o  v  1  2   v i 1  2  , (11.11)
 R1   R1 
de unde rezultă expresia FDT (amplificării):
R
A  1 2 (11.12)
R1
Impedanţa de intrare a montajului este:
v
Zi  i   (11.13)
i
Ca şi la amplificatorul inversor, impedanţa de ieşire este foarte puţin influenţată de
prezenţa reacţiei negative, deci rămâne la valoarea ei foarte mică specifică AO în buclă
deschisă: Z o  0 .
Observaţii:
 Din (11.12) rezultă că tensiunile de ieşire şi de intrare sunt în fază, ceea ce justifică
denumirea de amplificator neinversor.
 Comparând (11.6) cu (11.12) şi montajele din figurile 11.1 şi 11.2a, devine evident că
semnalele aplicate la intrarea inversoare se regăsesc la ieşire defazate cu 180o, iar cele
aplicate la intrarea neinversoare nu vor suferi modificări de fază. Trebuie menţionat
totuşi că acestea sunt valabile numai pentru reţele rezistive, care nu introduc ele însele
defazaje. Dacă în structura circuitelor apar elemente defazoare (bobine sau – cu
precădere – condensatoare), evident că acestea vor introduce defazajele lor specifice
(evident, dependente de frecvenţă), care se suprapun peste cele introduse de AO (0o
sau 180o).
 Spre deosebire de montajul inversor, cel neinversor nu afectează impedanţa de intrare
foarte mare a AO în buclă deschisă, după cum se poate observa în (11.13).
 Comparând (11.9) cu (11.3), se vede că amplificatorul neinversor nu prezintă punctul
virtual de masă, caracteristică prezentă la toate montajele neinversoare cu AO.
Un caz particular important al schemei din figura 11.2a este R 2  0 (reacţie totală), caz în
care circuitul devine cel din figura 11.3.
Din (11.12) şi (11.13), rezultă imediat:
i1 R1 i-
R
vid AO
A  1 2  1 (11.14)
i+ v = v
R 1 R 2 0
o i
+
vi Zi  
Zo  0
Fig. 11.3: Repetorul neinversor Din acest motiv, montajul din figura 11.3 se mai
numeşte şi repetor neinversor.

Aplicaţiile acestui montaj decurg din (11.13) şi (11.14): repetorul se intercalează ca etaj de
adaptare între sursa de semnal vi şi sarcina RS (conectată la ieşirea vo), consecinţa fiind
aceea că tensiunea pe sarcină, indiferent de valoarea acesteia într-un domeniu foarte mare,

11.3
va fi vi. Altfel spus, generatorul vi “nu simte” încărcarea produsă asupra sa de sarcina RS.
De exemplu, etajul tampon din figura 10.4 ar putea fi un astfel de repetor.
11.3 AMPLIFICATOARE DIFERENŢIALE (SCĂZĂTOARE)
i2 R2

i1 R1 i-
i2 R2
v i1 vid AO
i1 R1 i- i3 vo
+
v i2 R3 i4 i+
v i1 vid AO
+ vo
v i2 R4

a) b)
Fig. 11.4: Amplificatoare diferenţiale
a) Schema fundamentală;
b) Amplificator diferenţial cu câştiguri egale ale intrărilor.

Circuitul din figura 11.4a se poate observa că este cel din figura 11.2a, în care rezistenţa R1
s-a conectat la tensiunea v i1 în loc de masă, aceasta fiind singura deosebire între ele.
Expresia tensiunii de ieşire v o  v o v i1 , v i 2   se poate calcula prin procedee similare cu
cele folosite în paragrafele 11.1 şi 11.2. O rezolvare mai simplă însă este se obţine aplicând
teorema superpoziţiei, care afirmă că, în cazul unui sistem cu excitaţii (semnale de
intrare) multiple, răspunsul (semnalul de ieşire) este suma tuturor răspunsurilor obţinute
considerând succesiv câte una din excitaţii, restul fiind nule.
În cazul de faţă: dacă v i1  0 , se observă că circuitul devine cel din figura 11.2a, cu
răspunsul (11.11), iar dacă v i 2  0 , atunci circuitul devine cel din figura 11.1, cu răspunsul
(11.5), astfel că :
 R  R
vo  vo vi1 0
 vo v i 2 1  2   v i1 2
vi 2  0
 (11.15)
11.11, 11.5   R1  R1
La o analiză sumară, montajul prezentat poate fi numit diferenţial, întrucât tensiunea de
ieşire depinde oarecum de diferenţa celor două semnale de intrare, dar totuşi, amplificările
acestora (modulele lor) nu sunt egale, adică vo nu este un multiplu al mărimii v i 2  v i1 . În
plus, montajul prezintă o (altă) deficienţă majoră: în conformitate cu (11.8) semnalul v i1
“simte” impedanţa de intrare R1, pe când în conformitate cu (11.13) semnalul v i 2 “simte”
o impedanţă de intrare infinită. Cu alte cuvinte, montajul “încarcă” asimetric cele două
generatoare de tensiune de la intrare, deci precizia oferită nu poate fi prea mare, întrucât
poate apărea o variaţie (cădere) a tensiunii semnalului v i1 , ceea ce afectează evident
tensiunea de ieşire. Pentru aplicaţiile în care nu se cere o precizie deosebită, această
problemă poate fi rezolvată prin alegerea unei rezistenţe R1 de valoare suficient de mare
încât căderea de tensiune v i1 să devină neglijabilă. Această soluţie este practicabilă până
la valori ale rezistenţei R1 (şi, prin consecinţă, şi ale rezistenţei R2, pentru a asigura
amplificarea necesară) care asigură curenţii i1, 2  i  , curenţii (i – şi i+) consumaţi de
intrări fiind, evident, extrem de mici (pA, ..., nA – după cum s-a menţionat la descrierea
tehnică a AO), dar nenuli.
O soluţie îmbunătăţită este prezentată în figura 11.4b, în care, printr-o dimensionare
corectă a rezistenţelor R3 şi R4, se pot obţine amplificări egale pentru v i1 şi v i 2 . Din
(11.15) se poate observa că semnalul v i 2 are amplificarea mai mare, deci soluţia ar fi

11.4
micşorarea sa (prin intermediul divizorului rezistiv R3, R4) pentru ca la ieşire ambele
R
semnale să se regăsească amplificate cu 2 şi cu defazajele corespunzătoare.
R1
v i2
Cum i   0 , rezultă că i 3  i 4  , astfel că:
R3  R4
R4
v   R 4i 4  v i2  v (11.16)
R 3  R 4 vid 0
Cum în (11.15) v i 2 reprezintă de fapt v+, înlocuind-o cu valoarea din (11.16) se obţine:
 R  R4 R
v o  1  2  v i 2  2 v i1 (11.17)
 R1  R 3  R 4 R1
Pentru a obţine amplificări egale în modul, rezultă condiţia evidentă:
R1  R 2 R4 R
  2,
R1 R 3  R 4 R1
de unde rezultă:
R1 R 3
 (11.18)
R2 R4
În concluzie, dacă R1, R2, R3 şi R4 satisfac relaţia (11.18), atunci tensiunea de ieşire capătă
o expresie specifică unui amplificator diferenţial “autentic” :
R

v o  2 v i 2  v i1
R1
 (11.19)

Problema încărcării asimetrice a surselor v i1 şi v i 2 însă rămâne nerezolvată. Există

variante de scheme mai complexe (ele includ mai multe AO, de exemplu unele în montaje
repetoare), rezultând astfel amplificatoare diferenţiale de precizie (mare).
11.4 AMPLIFICATOARE SUMATOARE
11.4.1 Sumatorul inversor
Schema unui circuit amplificator-sumator inversor este prezentată în figura 11.5a. Se poate
constata că tensiunile de intrare se aplică (toate) în intrarea inversoare a AO.
io R

R1 i1 i- R1 i1 io R
v i1 vo
v i1 AO
R2 vid R2
i2 + vo v i2 i2
v i2

Rn in Rn in
v in
v in
i– = 0

a) b)
Fig. 11.5: Amplificator-sumator inversor cu AO
a) Schema electrică;
b) Circuitul echivalent.

Procedând la fel ca în cazul amplificatorului inversor, cum AO se consideră ideal, rezultă

relaţii de tip (11.3) şi (11.4):

11.5
 v id  0  v   v  
  v   0 (punctul virtual de masă)
v   0
i1  i 2  ...  i n  i o  i   n
  io   ik (11.20)
i   0 k 1
Expresia tensiunii de ieşire se poate determina la fel ca în paragraful 11.1, sau cu ajutorul
circuitului echivalent din figura 11.5b, obţinut prin considerarea comportării ideale a AO,
descrisă de (11.3) – reluată mai sus şi şi ţinând cont de (11.20).
Pe circuitul echivalent din figura 11.5b se scriu relaţiile:
vi 
i k  k , k  1, n 
Rk 
n v
 vo 
  v o  R 
ik
io  (11.21)
R  k 1 R k

11.20 

R
Fiecare semnal de intrare v i k , k  1, n are amplificarea A k   .
Rk
R
Contribuţia în semnalul de ieşire a intrării v i k este v o k   v i k , iar AO le sumează pe
Rk
n
toate: v o   v o k .
k 1
Dacă R 1  R 2  ...  R n : r , atunci toate intrările vor avea aceeaşi amplificare, astfel că
R n
semnalul de ieşire devine: v o    v i . Mai mult, în această situaţie, toate semnalele
r k 1 k
de intrare “văd” aceeaşi impedanţă de intrare r, după cum rezultă evident din (11.8).
Observaţii:
 Trebuie remarcat că în figura 11.5b s-a folosit o reprezentare mai simplă a tensiunilor,
presupunându-se cunoscut faptul că o notaţie în dreptul unui nod al schemei
semnifică potenţialul acestuia faţă de terminalul de referinţă al circuitului
(masa), echivalenţă ce poate fi înţeleasă foarte bine comparând reprezentările
tensiunilor v i1 , v i 2 , ... , v i n , respectiv vo din figurile 11.5a şi 11.5b. Acelaşi tip de
notaţii va fi folosit în toate schemele ce vor fi prezentate în continuare.
 Amplificările sunt de tipul (11.6), caracteristice amplificatorului inversor.
11.4.2 Sumatorul neinversor
Schema unui circuit amplificator-sumator inversor este prezentată în figura 11.6a. Se poate
constata că toate tensiunile de intrare sunt aplicate intrării neinversoare a AO.
Procedând la fel ca în cazul amplificatorului neinversor, cum AO se consideră ideal,
rezultă relaţii de tip (11.9) şi (11.4):
R 
i  0  io  iR  v  vo  R
R  R    v  vo (11.22)
 R  R
v id  0  v   v  
i1  i 2  ...  i n  i   n
 ik  0
 (11.23)
i   0 k 1

11.6
 R- iR io R R- iR v- io R vo
i- = 0
i-
vo Z id  
R1 vid AO R1 i+ = 0
i1 i+ i1
v i1 + v i1

R2 i2 R2 i2
v i2 v i2 v+

Rn in Rn in
v in v in
a) b)
Fig. 11.6: Amplificator-sumator neinversor cu AO
a) schema electrică;
b) circuitul echivalent.

Expresia tensiunii de ieşire se poate determina la fel ca în paragraful 11.1, sau cu ajutorul
circuitului echivalent din figura 11.6b, asupra căruia se consideră utile câteva precizări:
prin echivalarea AO cu modelul său ideal, în acest caz rezultă un circuit cu 2 secţiuni
independente (circuitul de intrare – cel cu R1, ..., Rn şi semnalele aferente şi circuitul de
ieşire/reacţie – cel cu R şi R-). Legătura între ele este aceea că nodurile corespunzătoare
intrărilor AO (cele etichetate cu potenţialele v- şi v+) sunt la acelaşi potenţial (11.22). Dacă
se procedează astfel, atunci impedanţa Zid poate lipsi din circuitul echivalent. Prezenţa
acestei impedanţe, completată cu observaţia că ea este parcursă de curenţii de intrare i  şi
i  (nuli), atrage după sine deducerea imediată că nodurile amintite mai sus sunt la acelaşi
potenţial, care printr-un calcul imediat rezultă cu expresia (11.22).
Se va deduce expresia tensiunii de ieşire pe circuitul din figura 11.6a.
Reluând expresia (11.23) şi exprimând curenţii i1, i2, …, in, se obţine:

i   0  i1  i 2  ...  i n  0

v i1  v  
i1 
R 1 
vi  v  v i1  v  v i 2  v  vi  v
i2  2    ...  n  0,
R2  R1 R2 Rn

............................................

v in  v  
in 
R n 
din care rezultă expresia tensiunii v+:
 1 1 1  vi vi vi  vi vi vi 
   ...    v   1  2  ...  n  v   R ||   1  2  ...  n 
 R n 
R 1 R
2
Rn  R1 R 2 Rn  R1 R 2
1 1
:
R1||R 2 || ...||R n R ||

Înlocuindu-l pe v+ cu expresia sa din (11.22), rezultă tensiunea de ieşire:

R  vi vi vi 
 v o  R ||   1  2  ...  n  
R  R  R1 R 2 Rn 
(11.24)
 R   v i1 v i 2 v in 
 v o  R ||  1       ...  
 R n 
 R    R1 R 2
11.7
în care R ||  R 1 || R 2 || ...|| R n (11.25)
R ||  R 
Fiecare semnal de intrare v i k , k  1, n are amplificarea A k  1  .
R k  R  
R ||  R 
Contribuţia în semnalul de ieşire a intrării v i k este v o k  v ik 1   , iar AO le
R k  R  
n
sumează pe toate: v o   v o k .
k 1
Dacă R 1  R 2  ...  R n : r , atunci toate intrările vor avea aceeaşi amplificare, astfel că
1 R  n
semnalul de ieşire devine: v o  1     vi .
n  R   k 1 k
Există un dezavantaj important al sumatorului neinversor: la o analiză atentă a schemei
electrice (figura 11.6a) şi a relaţiei (11.23), se vede că (deoarece nu există punct virtual de
masă) suma nulă a curenţilor i1, i2, ..., in nu poate fi realizată decât dacă cel puţin unul
dintre ei are sensul contrar celui figurat pe schemă. Cu alte cuvinte, cel puţin o sursă de
semnal absoarbe curentul şi nu-l generează, sau, într-o exprimare echivalentă, sursele de
semnal se influenţează între ele. Această situaţie nu afectează sumatorul inversor, la care
toţi curenţii i1, i2, ..., in şi io se închid la masa (chiar şi virtuală a) montajului (adică
semnalele de intrare nu se influenţează între ele), după cum se poate constata cu uşurinţă
din figura 11.5a. Aceasta face ca sumatorul neinversor să aibă mult mai puţine aplicaţii
practice decât cel inversor.
11.5 CIRCUITE INTEGRATOARE ŞI DERIVATOARTE CU AO
11.5.1 Integratorul inversor
Schema unui circuit integrator inversor este prezentată în figura 11.7a. Se poate constata că
tensiunea de intrare este aplicată intrării inversoare a AO.
C
iC

R R iC = iR C
iR i- iR
vi vo
vi vid AO
vo uC
+

a) b)
Fig. 11.7: Integratorul inversor
a) schema electrică;
b) circuitul echivalent.
Pe oricare din circuitele din figura 11.7, ţinând cont că v   v   0 , se scriu relaţiile:
v t  
i R t   i 
R
du C t  
i C t    C 
dt   v i  C dv o t   v t    1 v d  U
t

RC t
 o i C0 (11.26)
i R  i C t  R dt
0


u C t   U C0  v o t 

în care s-a notat cu U C0 : u C t 0  valoarea iniţială a tensiunii pe condensator. Cu notaţia:
RC : Ti (constanta de timp de integrare), (11.27)
expresia tensiunii de ieşire devine:
11.8
 t
1
v o t     v i d  U C , (11.28)
Ti t0
0

de unde se vede evident că tensiunea de ieşire depinde de integrala celei de intrare, ca şi

defazajul de 180o între ele (specific montajului inversor).
Un caz particular extrem de important al circuitului integrator este acela în care tensiunea
de intrare este constantă (o tensiune de c.c.):
v i t   VI  ct. (11.29)
În acest caz, din (11.26) rezultă că încărcarea/descărcarea condensatorului se face cu
curentul constant:
V
i R t   i C t   I  ct. (11.30)
R
Cum iC este constant şi de asemenea proporţional cu derivata tensiunii uC, rezultă evident
că la ieşire se va obţine un semnal cu variaţie liniară în timp (liniar variabil):
a
v o t     t  U C0 (11.31)
Ti
Este cea mai utilizată modalitate de a construi GTLV-uri (Generatoare de Tensiune Liniar
Variabilă), adică circuite care furnizează la ieşire semnale cu formă triunghiulară sau dinte
de fierăstrău.
Observaţii:
 Dacă vi este o tensiune de c.a. cu pulsaţia   2f (“f” fiind frecvenţa), atunci se poate
calcula tensiunea de ieşire în complex:
V 
IR  i 
R

I C t   jC  U C 
 Vi 1
   j C  V o  V o   Vi (11.32)
I R  I C t  R jRC


U C  V o 

 Comparând (11.28) cu (11.32), se regăseşte un rezultat cunoscut de la teoria circuitelor
1
de c.a.: operatorul în domeniul “frecvenţă” este echivalentul operatorului de
j
1
integrare în domeniul “timp”:   ...dt (11.33)
j
 Din (11.32) se poate deduce expresia FDT a integratorului în domeniul frecvenţă:
V 1 1
H  j   o  j     (11.34)
Vi jRC jTi
 De asemenea, tot din (11.32) sau (11.34) se deduce imediat că răspunsul unui circuit
de integrare este descrescător cu frecvenţa, adică un astfel de circuit se comportă ca un
Filtru Trece Jos (FTJ sau LPF – Low Pass Filter).
 Observaţia de mai sus se putea deduce şi printr-o analiză calitativă a funcţionării
circuitului integrator: comparând figurile 11.1 şi 11.7a, se observă similitudinea lor:
rezistenţa R2 din figura 11.1 a fost înlocuită de condensatorul C în figura 11.7, ambele
1 1
asigurând bucla de reacţie (negativă). Cum reactanţa capacitivă X C   ,
C 2fC
este invers proporţională cu frecvenţa, rezultă că circuitul va fi caracterizat de o
amplificare variabilă: foarte mare în c.c. (   0  X C   – practic AO este în

11.9
 buclă deschisă) şi tinzând spre 0 la frecvenţe foarte mari     X C  0  ,
scurtcircuitând astfel ieşirea AO la intrarea inversoare, care este punct virtual de masă.
 Dependenţa (11.34) poate fi reprezentată grafic, obţinându-se astfel caracteristicile de
frecvenţă ale circuitului integrator. Cum H j este un număr complex, rezultă că
se obţin două caracteristici de frecvenţă:
o Caracteristica de amplitudine, de obicei în forma logaritmică (în decibeli):
H  j   20  lg H  j (11.35)
dB
o Caracteristica de fază:
  argH j (11.36)
Înlocuind (11.34) în (11.35) şi (11.36), se obţin expresiile analitice ale caracteristicilor
de frecvenţă ale circuitului integrator inversor:
 Caracteristica de amplitudine:
1
H  j dB  20  lg   20  lg1  20  lgTi   20  lgTi  (11.37)
jTi
 Caracteristica de fază:
 1
 
j  j  
  arg  arg   arg j  argTi   (11.38)
 Ti   Ti 
    2
   0
  2
Caracteristicile (11.37) şi (11.38) sunt H j
dB
reprezentate în figura 11.8, în care s-a
dB
folosit o scară logaritmică pe axa panta  20
frecvenţelor, ceea ce liniarizează dec  lg 
dependenţa (11.37). Se poate observa  t

răspunsul descrescător în frecvenţă. De

asemenea, se deduce printr-un calcul
simplu că, dacă H 0 : H j0  , atunci 
dB 

H j  100 
2
 H 0  20dB . Definind  lg 
dB
decada ca orice interval în care pulsaţia Fig. 11.8
 (sau frecvenţa f;   2f ) se măreşte Caracteristici de frecvenţă ale circuitului
de 10 ori: integrator inversor
1dec   ,10 sau 1dec  f ;10f  (11.39)
se spune că răspunsul integratorului se micşorează cu panta
dB
m i  20 (11.40)
dec
De asemenea, este evidentă intersecţia caracteristicii de amplitudine cu axa  :
1 1
H j t  dB  0   t Ti  0   t   (11.41)
Ti RC
Aceasta se numeşte pulsaţia de tăiere, iar frecvenţa de tăiere este:
1 1
ft   (11.42)
2  Ti 2RC
O ultimă observaţie în încheierea acestui paragraf, care rămâne valabilă şi pentru cel ce
urmează: toate abordările prezentate sunt corecte doar în ipoteza că AO lucrează liniar
( VOL  v o  VOH , adică tensiunea de ieşire calculată cu (11.26) nu depăşeşte cele două
praguri de saturaţie. Evident că în caz contrar v o  VOH sau v o  VOL .

11.10
11.5.2 Derivatorul inversor
Schema unui circuit integrator inversor este prezentată în figura 11.9a. Se poate constata că
tensiunea de intrare este aplicată intrării inversoare a AO
iR R
C iR = iC R
C iC
iC i- vi vo
vi vid AO uC
+ vo

a) b)
Fig. 11.9: Derivatorul inversor
a) schema electrică;
b) circuitul echivalent.

Pe oricare din circuitele din figura 11.9, se scriu relaţiile:


v   v   0

i   i   0  i R t   i C t  dv t  v t  dv t 

 C i   o  v o t   RC i (11.43)
du C t  dv i t  dt R dt
i C t   C C 
dt dt 
v o t  
i R t   
R 
Cu notaţia:
RC : Td (constanta de timp de derivare), (11.44)
expresia tensiunii de ieşire devine:
dv t 
v o t   Td i , (11.45)
dt
de unde se vede evident că tensiunea de ieşire depinde de derivata celei de intrare, ca şi
defazajul de 180o între ele (specific montajului inversor).
Observaţii:
 Dacă vi este o tensiune de c.a. cu pulsaţia   2f (“f” fiind frecvenţa), atunci se poate
calcula tensiunea de ieşire în complex:

V   V   0

I  I  0  IR  IC 
 Vo
   jC V i    V o   jRCV i (11.46)
I C  jC U C  jCV i  R

Vo 
IR  
R 
 Comparând (11.45) cu (11.46), se regăseşte un rezultat cunoscut de la teoria circuitelor
de c.a.: operatorul j în domeniul “frecvenţă” este echivalentul operatorului de
d...
derivare în domeniul “timp”: j  (11.47)
dt
 Din (11.47) se poate deduce expresia FDT a integratorului în domeniul frecvenţă:
V
H  j  o  j   jRC   jTd (11.48)
Vi

11.11
 De asemenea, tot din (11.46) sau (11.48) se deduce imediat că răspunsul unui circuit
de derivare este crescător cu frecvenţa, adică un astfel de circuit se comportă ca un
Filtru Trece Sus (FTS sau HPF – High Pass Filter).
 Observaţia de mai sus se putea deduce şi printr-o analiză calitativă a funcţionării
circuitului integrator: comparând figurile 11.1 şi 11.9a, se observă similitudinea lor:
rezistenţa R1 din figura 11.1 a fost înlocuită de condensatorul C în figura 11.7. Cum
1 1
reactanţa capacitivă X C   , este invers proporţională cu frecvenţa, rezultă
C 2fC
că circuitul va fi caracterizat de o amplificare variabilă: foarte mică în c.c.
(   0  X C   , adică intrarea AO este izolată de vi şi tinzând spre  la frecvenţe
foarte mari (     X C  0 , adică X C  R ).
 Observaţia de mai sus se putea deduce şi printr-o analiză calitativă a funcţionării
circuitului integrator: comparând figurile 11.1 şi 11.7a, se observă similitudinea lor:
rezistenţa R2 din figura 11.1 a fost înlocuită de condensatorul C în figura 11.7, ambele
1 1
asigurând bucla de reacţie (negativă). Cum reactanţa capacitivă X C   ,
C 2fC
este invers proporţională cu frecvenţa, rezultă că circuitul va fi caracterizat de o
amplificare variabilă: foarte mare în c.c. (   0  X C   – practic AO este în
buclă deschisă) şi tinzând spre 0 la frecvenţe foarte mari     X C  0  ,
scurtcircuitând astfel ieşirea AO la intrarea inversoare, care este punct virtual de masă.
Dependenţa (11.48) poate fi reprezentată grafic, obţinându-se astfel caracteristicile de
frecvenţă ale circuitului derivator.
Înlocuind (11.48) în (11.35) şi (11.36), se obţin expresiile analitice ale caracteristicilor
de frecvenţă ale circuitului derivator inversor:
 Caracteristica de amplitudine:
H j dB  20  lg  jTd  20  lgTd  (11.49)
 Caracteristica de fază:

  arg jTd    (11.50)
2
H j
Caracteristicile (11.49) şi (11.50) sunt dB

reprezentate în figura 11.10, în care s-a

folosit o scară logaritmică pe axa  lg 
frecvenţelor, ceea ce liniarizează t
dependenţa (11.49). Se poate observa dB
răspunsul crescător în frecvenţă. De panta  20
dec
asemenea, se deduce printr-un calcul

simplu că, dacă H 0 : H j0  dB , atunci  lg 

H j  10 0   H 0  20dB ; se spune că 


dB 2
răspunsul integratorului se măreşte cu Fig. 11.10
Caracteristici de frecvenţă ale circuitului
panta
integrator inversor
dB
m d  20 (11.51)
dec
De asemenea, este evidentă intersecţia caracteristicii de amplitudine cu axa  :
1 1
H j t   0   t Td  0   t   (11.52)
dB Td RC
Aceasta se numeşte pulsaţia de tăiere, iar frecvenţa de tăiere corespunzătoare este:

11.12
 1 1
ft   (11.53)
2  Ti 2RC
Fără a intra în amănunte, trebuie totuşi menţionat faptul că derivatorul simplu din figura
11.9a nu este folosit în aplicaţii practice, întrucât este instabil. Pentru a înţelege acest lucru,
este suficient să se ia în considerare un zgomot (un semnal parazit cu o frecvenţă (de
regulă) mare) la intrare. În conformitate cu (11.48), este evident că acesta va fi puternic
amplificat, putând astfel “masca” semnalul util. Soluţia este limitarea domeniului de
frecvenţă în care circuitul funcţionează ca derivator, adică circuitul să atenueze frecvenţele
mai mari decât cele specifice benzii semnalului util – adică să funcţioneze ca integrator la
acele frecvenţe.
În loc de concluzie: aplicaţiile AO prezentate, în care s-au realizat circuite amplificatoare,
sumatoare, scăzătoare, de integrare, de derivare (şi vor mai urma, dar acestea totuşi sunt
quasiunanim considerate ca aplicaţii fundamentale), sunt capabile să modeleze calcule
analogice (matematice). Există vreo denumire mai bună decât “Amplificator Operaţional”
a acestor dispozitive? Întrebarea este, desigur, retorică!
11.6 APLICAŢII
11.6.1 Se dă circuitul din figura 11.11, în care se cunosc: R 1  10k , R 2  90k , iar
AO, care se va considera ideal, este caracterizat de VOL  15V şi VOH  15V . Dacă
semnalul de intrare este v i t   2 sin t , să se reprezinte grafic forma de undă a semnalului
vi
de ieşire, vo(t). V
i
R2 t
T 2T
vo
R1
- AVi
AO vo(t) VOH = 15V
vi(t) + t3 t4 t
t1 t2 T
Fig. 11.11

Rezolvare VOL = -15V

Se observă că schema reprezintă un amplificator neinversor. Fig. 11.12
R
În conformitate cu (11.12), amplificarea este A  1  2  10 . Rezultă că semnalul de
R1
ieşire va avea expresia v o t   Av i t   AVi sin t , cu condiţia ca VOL  v o t   VOH , şi
aceasta în orice moment de timp. Cum Vo  AVi  20V şi Vo  VOL  VOH  15V ,
rezultă că amplificatorul va lucra (şi) în zonele de saturaţie, rezultând forma sa de undă din
figura 11.12. Momentele t1 şi t2 se calculează din condiţia :
v o t 1   v o t 2   VOH .
Ţinând cont de simetria funcţiei sinus, rezultă:
1 V  1  3
t 1  arcsin OH   arcsin  (ieşirea vo se saturează la nivelul VOH)
  AVi    4
T 1  3
t 2   arcsin  (ieşirea vo iese din saturaţie – AO reia funcţionarea liniară)
2   4
Similar se pot calcula momentele t3 şi t4, corespunzătoare saturaţiei negative:
T 1  3
t 3   arcsin  (ieşirea vo se saturează la nivelul VOL)
2   4

11.13
 1  3
t4  T  arcsin  (ieşirea vo iese din saturaţie – AO reia funcţionarea liniară)
  4
11.6.2 Să se proiecteze cu un AO ideal un amplificator inversor care să asigure
amplificarea A  10 , la o impedanţă de intrare Z i  100k , ştiind că VOL  V   15V
şi VOH  V   15V , unde V  şi V+ sunt tensiunile de alimentare ale circuitului; să se
determine domeniul de variaţie a semnalului de intrare astfel încât la ieşire să se obţină un
semnal nedistorsionat. Dacă AO are curenţii de intrare i   i   500nA , să se calculeze
valoarea maximă a impedanţei de intrare ce se poate obţine, la aceeaşi amplificare.
Rezolvare
Schema circuitului este cea din figura 11.1. Ţinând cont de (11.6) şi (11.8), rezultă:
 R R
A   2  2  10 R  100k
 R1 R1  1
Z i  R 1  R 1  100k R 2  1M
La ieşire se obţine un semnal fără distorsiuni dacă se conservă forma semnalului de intrare,
ceea ce este posibil numai dacă AO lucrează în zona liniară, adică:
V V
VOL  A v i  VOH  OL  v i  OH
A A
Numeric se obţine:  1,5V  v i  1,5V .
Dacă curenţii de polarizare sunt nenuli, atunci (11.4) devine:
i1  i 2  i  
  i1  i 2 ,
i   i1 
sau, într-o exprimare echivalentă,
i1  i 2  i  ,
ceea ce poate fi considerat adevărat dacă, în cel mai defavorabil caz, este îndeplinită
condiţia
i1  i 2  10  i   5A
Cazul cel mai defavorabil este, evident,
v o  max  VOH , VOL   15V ,
v o 15V
când i 2  i 2max    5A
R2 R2
Presupunând condiţia îndeplinită la limită, rezultă:
15V R
R2   3M ; R 1  2  300k  Z i max
5A A
Valoarea maximă a impedanţei de intrare este Z i  300k .
v i1 +
11.6.3 Să se deducă expresia tensiunii v o1 R5 i5 M i4 R4
vo de la ieşirea circuitului din figura vid AO1
i-
11.13, în care AO se vor considera - i-
R1 i1 -
ideale şi R 1  R 2 , R 5  R 6 , R 4  R 7 A
i3 vid AO3 vo
Rezolvare R3 +
R2 v o 2 i 6 R6 i+ R7
v A  v i1 ; v B  v i 2 B
i2 i7
v id  0   N
v M  v N i-
-
vid AO2
v  v B v i1  v i 2
i3  A   i1  i 2 +
R3 R3 i  0 v i2
Fig. 11.13
11.14
 v i1 R 1  R 3   v i 2 R 1
v o1  R 1i1  v A 
R3
v i 2 R 1  R 3   v i1 R 1
v o2  v B  R 2i 2 
R3
Cum R 5  R 6 şi R 4  R 7 , iar AO3 este într-o conexiune diferenţială de tipul celei din
figura 11.4b, rezultă că expresia vo va fi de tipul (11.19):
R  v i R 1  R 3   v i1 R 1 v i1 R 1  R 3   v i 2 R 1 
R
R5

v o  4 v o 2  v o1  4  2
R5 
 R3

R3



R  2R 1 
v o  4 1 
R5 

 v i  v i1
R 3  2

Schema reprezintă un amplificator diferenţial de precizie. Tensiunile de intrare sunt
aplicate prin impedanţa de intrare infinită a etajelor neinversoare AO1 şi AO2 (care pot fi şi
repetoare dacă R 1  R 2  0 ) şi le oferă pe impedanţă foarte mică la intrările AO3.
11.6.4 Se dă circuitul din figura 11.14, în care AO se vor considera ideale. Să se deducă
expresiile şi formele de undă ale tensiunilor de ieşire v o1 şi vo, dacă la intrare se aplică
semnalul din figura 11.15, cu Vi  1V , t 1  0,1ms şi R  10k , C  10nF , U C0  0 ,
(neîncărcat iniţial) R 1  10k , R 2  100k , iar tensiunile de alimentare ale circuitului
sunt V   15V şi V   15V .
b) În cazul în care, abstracţie făcând de amplificare şi o eventuală defazare, formele de
undă ale semnalelor v o1 t  şi vo(t) sunt diferite, să se redimensioneze etajul din jurul AO2
şi/sau AO1, astfel încât să se remedieze acest inconvenient.
C
iC i2 R2
u C  U C0 vi
iR R
vi - Vi
i- R1 i1 t1 3t1 5t1 6t1
AO1 -
v o1 i- t
+ AO2
vo
+ -2Vi

Fig. 11.14 Fig. 11.15

Rezolvare
Se observă că circuitul din jurul AO1 este un integrator inversor (de tipul celui din figura
11.7a), iar cel din jurul AO2 este un amplificator inversor (de tipul celui din figura 11.1),
R
cu amplificarea A   2  10 .
R1
Aprecierea calitativă a formei de undă a tensiunii v o1 se consideră evidentă (o rampă
descrescătoare, una crescătoare, un palier şi o parabolă), în ipoteza că AO nu intră în
saturaţie (lucrează liniar). Pentru determinări cantitative este necesară cunoaşterea
expresiei analitice a semnalului de intrare. Pentru aceasta, mai întâi se va determina
expresia semnalului liniar variabil.
Vi  0 V V
Acesta este întârziat cu durata t i  5t 1 . Cum panta sa este  i  10 , rezultă
6 t 1  5t 1 t 1 ms
expresia:
V V
v ilin t   i t  t i   i t  5t 1 
t1 t1
11.15
Cu aceste precizări şi înlocuind valorile numerice, se obţine expresia analitică a semnalului
de intrare:

1 0  t  0,1ms

 2 0,1ms  t  0,3ms

v i t    V 
0 0,3ms  t  0,5ms

 V
t  0,5ms   10 ms 0,5ms  t  0,6ms

În conformitate cu (11.28) şi în ipoteza funcţionării circuitului în regim liniar, la ieşirea

AO1 se obţine tensiunea:
t
1
v o1 t     v i d  U C0
Ti t
0

în care constanta de timp (de integrare) este Ti  RC  10k  10nF  100s .

Rezultă succesiv:
t
V 1V
 Pentru 0  t  t 1 : v o1 t    i   U C0   t , care la momentul t  t 1  0,1ms
Ti 0 100s
1V
atinge valoarea: v o1 t 1     0,1ms  1V .
100s
Tensiunea iniţială a condensatorului pentru durata următoare devine
U C1  v o1 t 1   1V ;
t
 2Vi 2V
 Pentru t 1  t  3t 1 : v o1 t      U C1  t  t 1   1V , care la momentul
Ti t
100s
1

2V
t  3t 1  0,3ms atinge valoarea: v o1 3t 1    0,2ms  1V  3V .
100s
Tensiunea iniţială a condensatorului pentru durata următoare devine
U C3  v o1 t 3   3V ;
5 t1
K
 Pentru 3t 1  t  5t 1 : v o1 t     U C3  3V (condensatorul rămâne încărcat la
Ti 3 t1

valoarea iniţială în absenţa unui semnal de intrare care să-i modifice starea.
 Pentru 5t 1  t  6 t 1 :
t
1   5t 1  1 t  0,5ms 2
2
V V
v o1 t     10  U C3    10  3V
Ti 2 ms 100s 2 ms
5 t1

La momentul t  6 t 1  0,6ms , această tensiune atinge valoarea:

0,01ms 2 V
v o1 6t 1   3V   10  2,5V .
200s ms
Forma de undă a tensiunii de ieşire v o1 este prezentată în figura 11.16a. Datorită nivelelor

mici ale tensiunii v o1  15V  V   VOL  v o1  VOH  V   15V , t  0 ; 6 t 1  , rezultă 
că AO1 nu se saturează.

11.16
Tensiunea v o1 reprezintă semnalul de intrare al celui de-al doilea etaj al circuitului, care
este amplificatorul inversor realizat cu ajutorul AO2. Rezultă că tensiunea de ieşire are
următoarea expresie:
Av o1 dacă VOL  Av o1  VOH (AO2 lucrează în zona liniară)

v o  VOL dacă Av o1  VOL (AO2 lucrează în zona de saturaţie inferioară)
V
 OH dacă Av o1  VOH (AO2 lucrează în zona de saturaţie superioară)
R
în care A   2  10 .
R1
Înlocuind expresiile tensiunii v o1 şi efectuând calculele, se obţine:
10V
 Pentru 0  t  t 1 : v o t   10 v o1 t   t , care la momentul t  t 1  0,1ms atinge
100s
10V
valoarea: v o t 1    0,1ms  10V  VOL ; VOH  , deci AO2 lucrează liniar;
100s
20V
 Pentru t 1  t  3t 1 : v o t   10 v o1 t    t  t 1   10V , care la momentul
100s
20V
t  3t 1  0,3ms atinge valoarea: v o 3t 1   10V  0,2ms  30V  VOL , adică
100s
AO2 se saturează (inferior). Momentul T1  t 1 ; 3t 1  în care se întâmplă acest lucru se
determină egalând expresia vo cu pragul de saturaţie corespunzător:
20V V  10V
v o T1   VOL   T1  t 1   10V  VOL  T1  t 1  OL  0,225ms .
100s 20V

100s
Rezultă că expresia finală a tensiunii vo în acest interval de timp este:
 20V
10V 
v o t   
t  t 1  dacă t  t 1 ; T1  ;
100s
V dacă t  T1 ; 3t 1 
 OL
 Pentru 3t 1  t  5t 1 : v o t   10 v o1 t   30V  VOL , deci AO2 rămâne saturat pe
întreaga durată a acestui interval de timp, astfel că valoarea corectă devine
v o t   VOL ;
 Pentru 5t 1  t  6 t 1 :
 1 t  0,5ms 2 V 
v o t   10 v o1 t   10    10  3V 
 100s 2 ms 
 
La momentul t  6 t 1  0,6ms , această tensiune atinge valoarea:
v o 6 t 1   10 v o1 6 t 1   25V  VOL , adică AO2 se saturează (inferior). Momentul
T2  5t 1 ; 6 t 1  în care AO2 se saturează se poate determina ca mai sus: v o T2   VOL ,
ceea ce ar trebui să producă valori inacceptabile ale lui T2 (cititorul este invitat să
verifice acest lucru!).
vo 1 vo
3V 10V
2,5V T1 3t1 5t1 6t1 t
t t1
t1
3t1 5t1 6t1
-1V VOL =-15V
a) b)
Fig. 11.16
11.17
Explicaţia este următoarea: AO2 amplifică de 10 ori şi inversează o parabolă
descrescătoare ce variază între 3V şi 2,5V. Rezultă o variaţie (crescătoare) între -25V şi -
30V, evident în afara intervalului de funcţionare liniară a AO2. Rezultă că AO2 este saturat
pe întreaga durată a acestui interval: v o  VOL . În figura 11.16b este reprezentată variaţia
tensiunii vo, în conformitate cu cele expuse.
b) Este evident faptul că formele de undă ale semnalelor vi(t) şi vo(t) sunt substanţial
diferite. Se poate presupune că rolul circuitului este de a integra şi amplifica semnalul de
intrare, ceea ce este clar că nu se întâmplă. Integrarea se realizează corect (nu apar saturări
ale AO1), dar nu şi amplificarea. Rezultă că cea mai directă cale de remediere a acestui
inconvenient este de a micşora amplificarea etajului AO2. Condiţia ce trebuie impusă este
ca valorile extreme ale semnalului v o1 amplificate de etajul amplificator, să se încadreze în
domeniul de funcţionare liniară al AO2. Din figura 11.16 se vede că v o1  1V şi
min

v o1  3V , deci condiţia care trebuie impusă este: VOL  A v o1  VOH , care este
max max

acoperitoare şi pentru valoarea minimă a tensiunii v o1 .

Numeric:  15  3 A  15  A  5 . Rezultă că valoarea maximă a amplificării care nu
distorsionează semnalul v o1 este A  5 , respectiv A  5 , deoarece etajul de amplificare
este unul inversor.
R
Cum A   2 , rezultă că trebuie ca R 2  5R 1 , de exemplu R 1  10k , R 2  50k .
R1
11.6.5 Se dă circuitul din figura 11.17, în care AO se vor considera ideale. Să se deducă
expresiile şi formele de undă ale tensiunilor de ieşire v o1 şi v o 2 , dacă la intrare se aplică
semnalul din figura 11.18, cu Vi  1V , t 1  0,1ms şi curba corespunzătoare intervalului
t 1 ; 3t 1  reprezintă o semisinusoidă; R  10k , C  10nF , U C0  0 , (neîncărcat iniţial)
R 1  10k , R 2  90k , iar tensiunile de alimentare ale circuitului sunt V   15V şi
V   15V .
b) În cazul în care, abstracţie făcând de amplificare şi o eventuală defazare, formele de
undă ale semnalelor v o1 şi vo(t) sunt diferite, să se redimensioneze etajul din jurul AO2
şi/sau AO1, astfel încât să se remedieze acest inconvenient.
C R2 i2 vi
(liniar)
iC R1 Vi
u C  U C0 - 3t1 5t1
iR R i1 t1 6t1
vi - AO2 t
i- vo
AO1 + (sin)
v o1 -2Vi
+

Fig. 11.17 Fig. 11.18

Rezolvare
Schema este asemănătoare cu cea studiată în problema 11.6.4. În structura sa există acelaşi
integrator inversor realizat în jurul AO1, urmat însă de un amplificator neinversor,
implementat cu ajutorul AO2 (de tipul celui din figura 11.2), cu amplificarea
R
A  1  2  10 .
R1
Aprecierea calitativă a formei de undă a tensiunii v o1 – în ipoteza că AO1 lucrează liniar –
se consideră evidentă (o rampă, un sinus sau cosinus, un palier şi o parabolă), dar pentru
determinări cantitative este necesară forma analitică a semnalului de intrare. Pentru
11.18
aceasta, mai întâi se vor determina expresiile semnalelor netriviale (sinusoidal şi liniar
variabil).
Astfel, semnalul sinusoidal se vede că are perioada T  23t 1  t 1   4t 1 şi este decalat în
T
timp cu durata t i   t 1   (figura 11.19). Rezultă că expresia sa este:
4 v isin
2  T 
v isin t   2Vi sin t  t i   2Vi sin t   
T  4 -t1 t1 3t1 t
T
2  
 2Vi sin t  t 1   2Vi sin   t     -2Vi
4t 1  2t 1 2
Fig. 11.19
     
 2Vi cos t   2Vi cos t
 2t 1   0,2ms 
Se putea observa şi direct că porţiunea neliniară a formei de undă (a semnalului de intrare)
este o semicosinusoidă negativă.
Semnalul liniar variabil este întârziat cu durata t i  5t 1 . Panta sa fiind
Vi  0 V V
 i  10 , rezultă expresia:
6 t 1  5t 1 t 1 ms
V V
v ilin t   i t  t i   i t  5t 1 
t1 t1
Cu aceste precizări şi înlocuind valorile numerice, se obţine

1 0  t  0,1ms

   
2 cos 0,2ms t  0,1ms  t  0,3ms
v i t      V 
0 0,3ms  t  0,5ms

 V
t  0,5ms   10 0,5ms  t  0,6ms
 ms
În conformitate cu (11.28), la ieşirea AO1 funcţionând în regim liniar se obţine tensiunea:
t
1
v o1 t     v i  d  U C0
Ti t
0

în care constanta de timp (de integrare este) Ti  RC  10k  10nF  100s .

Rezultă succesiv:
1V
 Pentru 0  t  t 1 , este aceeaşi situaţie ca în problema precedentă: v o1 t    t,
100s
1V
care la momentul t  t 1  0,1ms atinge valoarea: v o1 t 1    0,1ms  1V .
100s
 Tensiunea iniţială a condensatorului pentru durata următoare devine
U C1  v o1 t 1   1V .
 Pentru t 1  t  3t 1 , expresia tensiunii v o1 t  este:

4V t    t  
t
2Vi   
v o1 t     cos  d  U C1  U C1  i 1  sin     1 
Ti t  2t 1  Ti   2 t 1  
1

11.19
 4V  100s      4 4   
 1V   sin  t   1   1  sin  t  V 
  100s   0,2ms      0,2ms 
Pentru a decide dacă această expresie este şi cea definitivă (adică pentru a verifica
dacă AO1 lucrează liniar – ipoteza în care s-a determinat v o1 t  – pe întreaga durată a
intervalului t 1 ; 3t 1  ), trebuie determinată valoarea sa maximă sau minimă. Ţinând
 t   3 
cont că pentru t  t 1 ; 3t 1  argumentul sinusului   ; , deci funcţia
2 t 1  2 2 
 t 
 sin    este crescătoare pe acest interval. Rezultă că valoarea maximă a tensiunii
 2 t1 
v o1 se atinge la momentul t  t 3 şi are valoarea:
4 4  3  8
v o1 t 3    1  sin    1  1,55V .
   2 
Tensiunea iniţială a condensatorului pentru durata următoare devine
8V
U C3  v o1 t 3    1V .

5 t1
K 8 
 Pentru 3t 1  t  5 t 1 : v o1 t     U C3    1V (condensatorul rămâne
Ti 3 t1  
încărcat la valoarea iniţială în absenţa unui semnal de intrare care să-i modifice starea.
 Pentru 5t 1  t  6 t 1 :
2 t
1   5t 1  V 1 t  0,5ms 2 V 8 
v o1 t     10  U C3    10    1V
Ti 2 ms 100s 2 ms   
5 t1

La momentul t  6 t 1  0,6ms , această tensiune atinge valoarea:

8  0,01ms 2 V
v o1 6 t 1     1V   10  1,05V .
  200s ms
Forma de undă a tensiunii de ieşire v o1 este prezentată în figura 11.20. Datorită nivelelor

mici ale tensiunii v o1  15V  V   VOL  v o1  VOH  V   15V , t  0 ; 6 t 1  , rezultă 
că AO1 nu se saturează.
Tensiunea de ieşire vo se calculează similar cu modul în care s-a procedat în problema
11.6.4, considerând că AO2 amplifică în fază semnalul de ieşire al integratorului, v o1 t  .
Rezultă că tensiunea de ieşire are următoarea expresie:
Av o1 dacă VOL  Av o1  VOH (AO2 lucrează în zona liniară)

v o  VOL dacă Av o1  VOL (AO2 lucrează în zona de saturaţie inferioară)
V
 OH dacă Av o1  VOH (AO2 lucrează în zona de saturaţie superioară)
R2
în care A  1   10 .
R1
Înlocuind expresiile tensiunii v o1 şi efectuând calculele, se obţine:
10V
 Pentru 0  t  t 1 : v o t   10v o1 t   t , care la momentul t  t 1  0,1ms atinge
100s
10V
valoarea: v o t 1     0,1ms  10V  VOL ; VOH  , deci AO2 lucrează liniar;
100s

11.20
 4 4   
 Pentru t 1  t  3t 1 : v o t   10v o1 t   10   1  sin  t  . Cum s-a stabilit că
   0,2ms 
v o1 este crescătoare pe acest interval, pentru a verifica dacă AO2 se saturează sau nu,
este suficient să se determine valoarea:
8 
v o 3t 1   10v o1 3t 1   10  1  15,5V  VOH , adică AO2 se saturează (superior).
 
Pentru a determina momentul T1  t 1 ; 3t 1  în care se întâmplă acest lucru, mai întâi se

determină unghiul corespunzător, ce va fi notat  S . Folosind şi notaţia t :  ,
2t 1
rezultă ecuaţia:
 VOH 4
 1 
4 4 
v o  s   VOH  10  1  sin    VOH   s  arcsin 10    ; 
 
    4   2 2
  
  
Din analiza expresiei analitice a semnalului de intrare vi(t), pentru t 1  t  3t 1 rezultă
 3   3 
 , deci unghiul  s determinat trebuie “adus” în intervalul  ;  . Se
2 2 2 2 
foloseşte relaţia sin      sin   , astfel că se obţine:
 VOH 4
 1 
 S     s    arcsin 10      arcsin1  5  .
 
 4   8 
  
  

Cum  S  T1  T1 , în final se obţine:
2t 1
2 t 1 S 0,4ms   5  
T1      arcsin1     0,283ms
    8 
Rezultă că expresia finală a tensiunii vo în acest interval de timp este:
 4 
10   1  4 sin   t  dacă t  t 1 ; T1 
v o t        0,2ms  ;
V dacă t  T1 ; 3t 1 
 OH
 Pentru 3t 1  t  5t 1 : v o t   10 v o1 t   15,5V  VOH , deci AO2 rămâne saturat pe
întreaga durată a acestui interval de timp, astfel că valoarea corectă devine
v o t   VOH ;
 Pentru 5t 1  t  6 t 1 :
 1 t  0,5ms 2 V 
v o t   10 v o1 t   10 
  10  1,55V  (o parabolă
 100s 2 ms 
 
descrescătoare).
Pentru a hotărî forma finală a acestei expresii, trebuie verificat dacă ieşirea rămâne în
permanenţă între pragurile de saturaţie. Eventualul moment T2 în care poate avea loc
schimbarea regimului de lucru al AO2 va fi soluţia ecuaţiei v o t   VOH , t  5t 1 ; 6 t 1 :
 10 4 T  5t 1 2  15,5  VOH 10 4
10   4 2  1,55V   VOH  T2  5t 1   5 t  .
 10 2  5  10 8
1
10
 

11.21
 10 4
Evident, soluţia acceptabilă poate fi T2  5t 1   0,53ms , care are sens (există)
10
deoarece expresia de sub radical este pozitivă: 15V  VOH  15,5V .
Prin urmare, pentru 5t 1  t  6 t 1 expresia tensiunii de ieşire este:
VOH dacă t  5t 1 ; T2 
 
v o t     1 t  0,5ms  
2
V
10   10  1,55V  dacă t  T2 ; 6 t 1 
  100s 2 ms 
  
La momentul t  6 t 1  0,6ms , această tensiune atinge valoarea:
v o 6 t 1   10 v o1 6 t 1   10,5V  VOH , adică AO2 lucrează liniar.
Variaţia tensiunii de ieşire vo este reprezentată în figura 20, sub forma unei diagrame
sincronizată în timp, ce conţine atât semnalul de intrare vi(t) cât şi cele două ieşiri,
v o1 t  şi vo(t).
Observaţie:
Faptul că există momentul T2 putea fi dedus şi calitativ, observând că dacă nu s-ar
considera saturarea AO2, atunci pe intervalul t  5t 1 ; 6 t 1  , tensiunea vo (parabola) ar
descreşte de la valoarea iniţială (15,5V), care este superioară pragului de saturaţie
VOH. Rezultă că AO2 lucrează iniţial saturat şi apoi liniar, începând cu momentul T2.
Pe forma de undă din figura 20 s-au reprezentat atât caracteristica vo(t) – cu linie
continuă – cât şi variaţia pe care ar fi avut-o această tensiune dacă nu s-ar fi pus
problema saturaţiei – cu linie punctată – astfel că cele spuse mai sus despre regimurile
de lucru ale AO2 sunt absolut evidente.
vi
1V
t
t1 3t1 5t1 6t1

-2V
v o1

1,55V
1,05V
t

-1V vo(t) dacă AO2 ar fi nesaturat

vo
vo(t) cu AO2 saturabil
15,5V
10,5V
VOH = 15V t
T1 T2
-10V
Fig. 11.20
b) Pentru ca v o1 t  şi vo(t) să fie proporţionale, trebuie evitată saturaţia AO2, ceea ce se
VOH 15
întâmplă dacă A v o1  VOH  A max    9,6 . Rezultă că trebuie ca
max v o1 1,55
max

R
rezistenţele R1 şi R2 să respecte condiţia: 2  8,6 .
R1
11.22