Unele aspecte definitorii pentru actualul

Sistem comercial internațional

Cursurile nr. 1și 2

Elemente de început ale comerțului internațional
• Apariția schimbului regulat de produse este strict corelată
cu apariția diviziunii sociale a muncii, fiind un rezultat al
acesteia;
• Schimburile comerciale au fost definitorii pentru toate
epocile prin care a trecut umanitatea;
• A devenit tot mai important că schimburile comerciale
devin vectori importanți ai dezvoltării economice;
• Între evoluțiile în plan comercial și cele în planul
emergenței modului de producție capitalist se poate
identifica o strânsă interdependență. Vectorul unificator –
piața;
 Câteva provocări cărora trebuie să le răspundă
S.C.I.
• Integrarea comercială poate juca un rol mai mare în planul
sporirii nivelului de prosperitate economică;
• Utilizarea abordărilor flexibile ale negocierilor OMC ar putea
fi cheia revigorării reformei comerțului mondial;
• Orientarea către o deschidere comercială mai consistentă și
mai durabilă, poate fi partea cea mai importantă a eforturilor
de întărire și revigorare a SCI;
• Deși deschiderea comercială postbelică a condus la
ridicarea nivelului de trai și la reducerea pauperității,
procesul a rămas unul incomplet;
• Transformările de fond care au avut loc în noile domenii ale
economiei globale nu sunt reflectate la nivelul politicilor
comerciale ceea ce poate afecta viitoarea prosperitate;
 Dimensiunea triunghiulară a sistemului
comercial internațional
• Multilateralismul;
• Unilateralismul;
• Regionalismul.
 Multilateralismul

• Este cea mai facilă dintre componente;

• Este filozofia comercială cea mai puţin
controversată;
• S-a centrat prioritar pe componenta industrială şi
pe dimensiunea tarifară;
• Pune în centrul său principiul nediscriminării;
• A avansat, în ultima vreme, către alte domenii
(agricultura; serviciile, DPI, etc.);
• A migrat către alte politici interne decât cea
comercială.
 Unilateralismul
• Este filozofia comercială cea mai
controversată la nivel teoretic şi aplicativ;
• Face necesară distincţia dintre teoria
clasică a protecţiei şi evoluţiile
contemporane;
• Face obiectul “neo-protecţionismului” şi ia
în considerare, mai degrabă, regulile de
intervenţie decât ratele de protecţie;
• Măsurile cu care operează sunt, mai
degrabă, temporare decât permanente.
 Unilateralismul - instrumente
• Limitările voluntare la export (LVE),
• Instrumentele protecţiei administrate:
Măsurile antidumping;
Măsurile compensatorii;
Măsurile de salvgardare.
 Unilateralismul – axe ale transformării
• Apelul la acest tip de măsuri a sporit semnificativ
începând cu anii `60;
• Acordurile multilaterale au obligat ţările
semnatare să apeleze la măsuri mai pervasive;
• Statele membre ale OMC au continuat să-şi
modifice legislaţiile pentru a crea premise pentru
folosirea protecţiei administrate;
• Protecţia administrată s-a amplificat continuu, iar
mix-ul de măsuri s-a redefinit constant şi
semnificativ.
 Unilateralismul - principii
• Exportatorii străini sunt compensaţi. Aceste
restricţii sunt în mare măsură voluntare atât
pentru ţările exportatoare cât şi pentru cele
importatoare;
• Restricţiile comerciale folosite sunt răspunsuri la
poziţii consolidate pe pieţele de import care
prejudiciază anumite sectoare interne;
• Instrumentele folosite oferă restricţionarea
temporară a fluxurilor comerciale;
• Echivalenţa dintre aceste măsuri şi
contingentele tarifare este ridicată;
 Neoregionalismul - principii
• Una sau mai multe ţări mici s-au asociat cu o
entitate comercială mai puternică;
• Ţările mai mici au trebuit să procedeze la
reforme economice de substanţă anterior sau
simultan cu procesul de integrare economică;
• Nivelul de liberalizare comercială rezultat este
unul moderat;
• Acordurile de integrare regională sunt
asimetrice;
• Partenerii nu se rezumă doar la reducerea
barierelor comerciale ci trebuie să procedeze şi
la armonizarea sau ajustarea altor politici
sectoriale.
 Elemente de referinţă ale neo-regionalismului

• Uşurinţa cu care pot adera noi membri;

• Raportarea la clauza naţiunii celei mai
favorizate atât în forma sa necondiţionată cât
şi în cea condiţionată;
 Blocurile regionale pe axa avantaje-limite
• O parte din analişti care evidenţiază
vulnerabilităţile grupărilor regionale:
Sunt generatoare de deturnare de comerţ;
Alimentează procesul de deturnare de atenţie;
Au un consistent impact geopolitic;
• Alţi analişti insistă pe valenţele acestora:
Promovează ideea de comerţ liber;
Determină numeroase efecte de antrenare;
Au prioritar efecte pozitive pe termen mediu şi
lung chiar dacă, pe termen scurt, apar şi unele
efecte negative;
 Spaţiul de manifestare
• Actorii participanţi
Insiders;
Outsiders;
• Cursul evenimentelor;
• Modul de funcţionare a mecanismului;
Multilateralism şi nediscriminare;
Liberalizare comercială la nivel multilateral;
Multilateralism versus unilateralism;
Multilateralism versus regionalizare;
Multilateralism – unilateralism - regionalism;
 Elemente esenţiale ale relaţionării
• Într-o lume în care pot fi identificaţi cu uşurinţă substituenţi pentru orice
produs sau serviciu pe care îl poate furniza o anumită ţară, negocierile
comerciale reciproce, de orice fel, necesită acorduri care să includă
principiul clauzei naţiunii celei mai favorizate;
• Pentru că acordurile care includ clauza naţiunii celei mai favorizate se
înmulţesc, negocierile viitoare vor trebui să fie prevalent multilaterale;
• Nivelurile de reduceri tarifare obţinute pe cale multilaterală sunt
condamnate să rămână la niveluri sub-optimale ca urmare a reticenţelor
exprimate de ţările care capitalizează cel mai redus nivel al avantajelor
comparative;
• Această restricţie se poate elasticiza dacă se apelează la unilateralism care
permite o protecţie temporară, cantitativă şi oarecum discriminatorie şi prin
care se pot compensa exportatorii afectaţi;
• Succesele obtenabile în plan multilateral sporesc tentaţia ţărilor participante
care sunt adeptele protecţionismului să-şi reformeze economiile şi să se
implice mai activ în sistemul comercial internaţional. Regionalismul
potenţează acest proces şi, prin intermediul internalizării externalităţilor de
bază, poate maximiza anvergura şi garanta succesul programelor de
reformă economică;
• Prin inducerea de mai multă diversitate la nivelul ordinii comerciale
multilaterale, regionalismul face ca unilateralismul să devină chiar mai
important decât este în prezent pentru viitorul sistemului comercial
internaţional.
 Câteva provocări cărora trebuie să le răspundă
S.C.I.
• Integrarea comercială poate juca un rol mai mare în planul
sporirii nivelului de prosperitate economică;
• Utilizarea abordărilor flexibile ale negocierilor OMC ar putea
fi cheia revigorării reformei comerțului mondial;
• Orientarea către o deschidere comercială mai consistentă și
mai durabilă, poate fi partea cea mai importantă a eforturilor
de întărire și revigorare a SCI;
• Deși deschiderea comercială postbelică a condus la
ridicarea nivelului de trai și la reducerea pauperității,
procesul a rămas unul incomplet;
• Transformările de fond care au avut loc în noile domenii ale
economiei globale nu sunt reflectate la nivelul politicilor
comerciale ceea ce poate afecta viitoarea prosperitate;
 Cont.
• Comerțul poate fi în continuare un vector puternic al
creșterii economice inclusive și al atenuării sărăciei dacă
sunt create premise solide pentru accesul IMM-urilor la
peisajul productiv și comercial, dacă se acordă atenție
economiei verzi și albastre și dacă se garantează egalitatea
de șanse.
• Calea de urmat trebuie să țină seama de lecțiile dure de
aproape două decenii ale negocierilor OMC și să
recunoască un peisaj de politică comercială mai complex.
• Un proces de negocieri mai flexisbil a dat roade la un
moment dat și poate fi luat în considerare din nou;
• Abordarea mai flexibilă poate fi calea prin care pot avansa
reformele în segmentele mai sensibile ale
multilateralismului;
 Naţiunile fac comerţ între ele pentru că:
• Este tehnic imposibil şi economic nerentabil ca să se
producă la nivel naţional tot ceea ce cere funcţionarea unei
economii moderne;
• Economiile de scară şi de gamă implică dimensiuni
productive care nu se regăsesc în cadrul relativ îngust al
unei economii naţionale;
• Factorii de producţie sunt relativ asimetric răspândiţi pe
glob;
• Au nevoie de rezultatele creaţiei ştiinţifice şi de forţele
concurenţei externe
 Câştigurile obţinute din participarea la comerţul
internaţional
• Locuri de muncă mai bune şi mai bine remunerate;
• Pieţe cu dimensiuni mai mari,
• Mai multă stabilitate şi armonie la scară regională şi
internaţională,
• Reducerea sărăciei şi a subdezvoltării;
• Creşterea interesului pentru forme instituţionalizate de
raporturi comerciale,
• Descoperirea şi utilizarea unor tehnici de comercializare noi
şi adecvate şi a unor noi reţele logistice,
• Diseminarea tehnologiilor şi îmbunătăţirea canalelor de
comunicare;
• Stimularea altor fluxuri ale circuitului economic mondial.
 Câteva întrebări care își așteaptă răspunsul
• Este pregătită comunitatea internațională (OI, guverne, mediul corporativ,
societatea civilă..) să se adapteze la provocări cum ar fi ?:
• Efectele pandemiei COVID -19
• Derularea celei mai mari părți a CI prin intermediul platformelor on
line;
• Consacrarea unor noi căi de livrare a produselor;
• Apariția cu tot mai mare frecvență a unor servicii noi;
• Dezvoltarea exponențială a sectorului cuaternar al economiei;
• Avansarea economiei verzi, albastre sau oranj.
• Asigură actualul cadru reglementar și instituțional actual claritate,
deschidere, suport pentru cooperare și nediscriminare?
• Cât de îngrijorător este decalajul dintre viteza cu care se actualizează
conduita comercială multilaterală și cea cu care se modifică
comportamentul actorilor publici, atitudinea cetă și atașamentul față de
valorile culturale, etice sau sociale?
 Câteva elemente definitorii pentru tabloul
economic și comercial internațional
• După izbucnirea pandemiei de COVID-19, comunitatea internațională a asistat la
cea mai profundă prăbușire a tuturor indicatorilor macroeconomici;
• Schimburile comerciale transfrontaliere au fost distorsionate atât pe partea
cererii cât și pe cea a ofertei;
• Chiar înainte de izbucnirea pandemiei (2019), comerțul internațional cu bunuri a
înregistrat un declin de 0.1 procente la nivel fizic și de 3 procente la nivel valoric
(comparativ cu o creștere de 2,9 procente în 2018), cauzat de tot mai acutele
tensiuni politice dar și de revenirea la măsuri protecționiste. Cel cu servicii a
crescut în 2019 cu 2.1% (față de 8,4% în 2018);
• Schimburile comerciale rămân în continuare concentrate la nivelul unui număr
restrâns de state (puternic industrializate), primii 10 comercianți ai planetei
derulând peste ½ din totalul comerțului internațional;
• Criza a scos în evidență rolul vital al serviciilor (îndeosebi al celor logistice) și al
tranzacțiilor online;
• Un rol semnificativ asupra evoluțiilor manifeste la nivelul CI îl au în prezent
scurtcircuitele care s-au produs în planul lanțurilor logistrice regionale și globale
(supplay chains).
• Dacă în 2010 SUA participa la derulararea a80% din comerțul mondial, în
prezent acest loc revine Cninei.