Specializarea în condițiile piețelor perfecte,

respectiv a celor cu concurență imperfectă

Cursul Nr. 7 și 8
 Întrebări fundamentale
• Care sunt cauzele comerțului transfrotalier?
• Care sunt principalele efecte ale schimburilor
comerciale?
• Cât de necesară este intervenția autorităților
publice în jocul comercial internaționale?
 A. Teorii clasice
• Mercantilismul;
• Teoria avantajelor absolute( A. Smith);
• Teoria costurilor comparative de producţie(
D. Ricardo);
• Teoria dotării naţiunilor cu factori de
producţie( Modelul Hecksher-Ohlin)
 mercantilismul
• A fost filozofia economică a secolului al XVI-lea;
• Exprima convingerea că avuţia unei naţiuni se
exprimă prin cantitatea de metale preţioase de care
dispune o ţară;
• Principalul deziderat al autorităţilor era sporirea
rezervelor de aur şi argint;
• Calea de atingere a acestui deziderat era creşterea
excedentului balanţei comerciale prin
impulsionarea exporturilor şi restricţionarea
importurilor;
 Continuare
• Din punct de vedere politic Mercantilismul a fost
agreat de cercurile guvernamentale, de grupurile
industriale şi chiar de lucrători;
• Numeroase grupuri de interese au înregistrat
efecte negative sub formă de impozite mai mari,
preţuri ridicate, menţinerea ineficienţei în
economie, întârzierea restructurării pe baze
sănătoase.
• Putem vorbi despre perenitatea filozofiei M.
 Teoria avantajului absolut
• A fost fondată de Adam Smith în lucrarea “An
Inquiry into the Nature and Causes of Wealth of
Nations” publicată în 1776;
• Smith a contestat bazele teoretice ale
mercantilismului demonstrând că această filosofie
slăbeşte bazele dezvoltării de succes pentru că
împiedică actorii economici să elaboreze şi să
practice strategii pe termen lung centrate pe
concurenţa liberă ceea ce va duce la alocarea
ineficientă a factorilor de producţie.
 Teoria avantajelor absolute
• Smith a susţinut că liberul schimb sporeşte
bunăstarea naţiunilor;
• Întrebarea a fost- ce bunuri şi servicii
trebuie să producă şi să exporte eficient o
ţară;
• Răspunsul- acele bunuri şi servicii la care
deţine un avantaj absolut-adică le produce
cu costuri mai mici decât celelalte ţări;
 Exemplu
Producţia pe oră Franţa Japonia
muncă

vin 2 1

ceasuri 3 5
 Concluzii
• Numărul de produse diferite realizate într-o oră de
muncă este diferit în cele două ţări;
• Franţa are un avantaj absolut la vin iar Japonia la
ceasuri;
• Presupunem că se schimbă 2 sticle de vin pe 4
ceasuri;
• Dacă se specializează ambele ţări vor avea de
câştigat;
• Nu răspunde la întrebarea ce se întâmplă cu ţările
care au avntaj absolut la toate produsele sau nu au
avantaj absolut la nici-un produs.
 Teoria costurilor comparative de
producţie (avantajului relativ)
• A fost elaborată de David Ricardo şi Robert
Torrens;
• Pleacă de la premisa că teoria avantajului absolut
are mai degrabă o dimensiune intuitivă decât
practică;
• Ia în considerare conceptul de cost de
oportunitate;
• Spre deosebire de teoria avantajului absolut care
se concentrează pe diferenţele absolute între
productivităţile naţionale aceasta se centrează pe
valorificarea diferenţelor relative între W;
 Exemplu
Producţia pe o
oră de muncă Franţa Japonia

vin 4 1

ceasuri 6 5
 Teoria costurilor comparative de
producţie
• Presupunem că productivitatea muncii rămâne neschimbată în
Japonia dar se dublează în Franţa ca urmare a unor programe
de recalificare a forţei de muncă;
• Franţa este de 4 ori mai competitivă decât Japonia la vin dar de
doar 1,2 ori la ceasuri;
• Japonia deţine 0,25 din productivitatea Franţei la vin şi 0,83
din productivitatea la ceasuri;
• Avantajul relativ-este câştigul realizat de o naţiune care
produce şi vinde la extern bunuri pe care le realizează cu
costuri mai mici relativ la alte bunuri naţionale, iar în
schimbul lor procură alte mărfuri a căror realizare la intern
se dovedeşte mai puţin avantajoasă.
 Teoria dotării naţiunilor cu
factori de producţie
• Teoria avantajelor comparative nu dă răspunsul la
o întrebare fundamentală-ce factori determină
care produse se califică pentru a avea avantaje
comparative în cazul fiecărei ţări;
• Această teorie este elaborată de Eli Hecksher şi
Bertin Ohlin;
• Analiza se bazează pe următoarele observaţii:
-dotarea cu factori de producţie diferă de la o ţară
la alta;
-bunurile sunt diferite în funcţie de tipurile de
factori de producţie utilizaţi pentru realizarea lor;
 Modelul H-O-S
• Concluzia la care a ajuns a fost că SUA exportă
prioritar produse intensive în muncă şi importă
produse intensive în capital-paradoxul lui
Leontieff;
• Criticii săi au considerat că:
- a folosit un număr redus de sectoare
economice;
-a luat în considerare doar 2 factori de
producţie.
 Modelul H-O-S
• Factorii de producţie sunt abundenţi(ieftini) şi rari(
scumpi);
• O ţară va avea un avantaj comparativ la produsele
pentru a căror realizare se folosesc factori de
producţie abundenţi,
• Teoria a fost testată empiric de W. Leontieff
folosind analiza input-output pornind de la ideea
prevalentă atunci în SUA că această ţară este
intensiv dotată în capital şi deficitară în muncă;
• A prezumat că SUA exportă prioritar produse
intensive în capital şi importă produse intensive în
forţă de muncă;
 Tablou sinoptic privind teoriile referitoare la comerț
Principalele teorii theory Direcțiile analitice și Asumpțiile privitoare la Starea de fapt:
metodologice firme (în cadrul fiecărui „Un număr mic de firme
sector) cu productivitate ridicată
participă la comerțul
internațional„

Secolul al XIX-lea – Comerțul inter-sectorial

Teoriile clasice Nivelul de productivitate
al firmelor nu diferă de la Inexplicabilă
una la alta
Anii 1980 – Noua teorie a Comerțul intra-sectorial
comerțului

Anii 2000 - Relația exportuti – ISD la Firmele au niveluri Explicabilă

„Noua Nouă teorie a nivel de firmă diferite de productivitate
comerțului„
 B. Teoriile moderne (bazate pe
firmă)
• Teoria similarităţii între ţări;
• Teoria ciclului de viaţă al produsului;
• Teoria rivalităţii strategice globale;
• Teoria avantajelor competitive ale
naţiunilor.
 Raţiunile fundamentării acestor noi
explicaţii ale determinanţilor comerţului
• Creşterea importanţei companiilor
multinaţionale;
• Incapacitatea teoriilor clasice de a explica
determinanţii comerţului intra-industrial;
• Eşecul analiştilor de a verifica în practică
prezumţiile teoriilor clasice;
• Diversificarea gamei factorilor de producţie.
 Teoria similarităţii între ţări
• În 1961 economistul suedez Steffan Linder a
încercat să explice proliferarea comerţului
intrasectorial;
• Esenţa teoriei- schimburile cu produse
manufacturate se datorează existenţei în toate
ţările lumii a unor panele de utilizatori având
aceleaşi preferinţe de consum;
• La început firmele produc bunuri destinate
prevalent pieţei interne;
• Pentru a valorifica efectele economiei de scară
caută noi oportunităţi pe pieţele externe;
 Continuare
• Cele mai promiţătoare pieţe se dovedesc cele din
ţările unde preferinţele consumatorilor sunt
similare;
• Teoria sugerează că, cea mai mare parte a
comerţului cu produse manufacturate se
desfăşoară între ţările având un PNB pe locuitor
similar;
• Teoria se dovedeşte utilă în explicarea comerţului
cu produse diferenţiate pentru care marca şi
reputaţia joacă un rol important în decizia de
cumpărare.
 Teoria ciclului de viaţă al
produsului
• Concepută pentru domeniul marketingului s-a
folosit de Raymond Vernon pentru explicarea
fundamentelor comerţului şi investiţiilor
internaţionale;
• Teoria pune accentul pe creativitate, extinderea
pieţelor, avantajele comparative şi răspunsul
strategic al concurenţilor;
• Conform teoriei ciclul de viaţă al produsului
cuprinde 3 etape( produs inovativ, produs matur
şi produs standardizat);
 Teoria ciclului de viaţă
• În stadiul de produs inovativ:
- o firmă creează şi lansează un produs nou;
- produsul este răspunsul la cererea internă;
- extragerea şi prelucrarea mesajelor pieţei este
foarte importantă;
- produsele complexe trebuie lansate în ţările
dezvoltate, cu pieţe mari şi cu consumatori
exigenţi;
- cea mai mare parte a producţiei este destinată
pieţei interne, exporturile sunt marginale şi
vizează testarea unor noi pieţe.
 Stadiul de produs matur
• Cererea pentru produsele inovative creşte
substanţial pentru că utilizatorii le validează
valoarea şi valoarea de întrebuinţare;
• Firmele inovative îşi sporesc capacităţile de
producţie;
• Apar concurenţii interni şi străini atraşi de
profiturile din sectorul respectiv;
• Competitivitatea se poate menţine prin reducerea
costurilor şi se produce delocalizarea producţiei în
alte ţări.
 Stadiul de produs standardizat
• Piaţa produselor se stabilizează devenind
bunuri comune;
• Se amplifică procesul de producţie în
străinătate în căutarea unor factori mai
ieftini şi a unor regimuri fiscale mai
permisive;
• Ţara inovatoare devine net sau exclusiv
importator al acestor produse;
În conformitate cu teoria ciclului
de viaţă al produsului:
• Producţia internă începe în stadiul 1, atinge cote
importante în stadiul 2 şi se reduce până la
eliminare în stadiul 3;
• Exporturile firmelor inovatoare sunt marginale în
stadiul 1, devin importante în stadiul 2 şi sunt
substituite cu importuri în stadiul 3;
• Concurenţa externă apare în faza finală a stadiului
1, se acutizează în stadiul 2 şi se transferă pe teren
neutru în stadiul3.
Teoria rivalităţii strategice globale
• Cele mai recente explicaţii aparţin economiştilor
Paul Krugman şi Kevin Lancaster în anii 80;
• Firmele se preocupă să-şi dezvolte avantaje
competitive sustenabile, pe care le pot folosi
pentru a domina piaţa globală;
• Explicaţia se concentrează pe deciziile strategice
pe care le adoptă firmele atunci când concurează
la scară internaţională;
• Mijloacele de care dispun firmele sunt: deţinerea
de DPI, investiţiile în C-D, preocuparea pentru
asumarea efectelor economiei de scară şi de gamă
şi valorificarea curbei de experienţă.
 Fundamente
• Natura concurenţei şi a surselor de competitivitate
diferă de la o ţară la alta şi de la un sector la altul;
• locul optim pentru activităţile unei companii
depinde de :strategia adoptată, gama de produse
sau servicii, evoluţiile tehnologice internalizate şi
DPI pe care le posedă;
• natura concurenţei în economie nu se centrează pe
starea de echilibru ci pe o permanentă
transformare;
• este un truism faptul că economiile de scară,
avansul tehnologic şi diferenţierea produselor
sunt baza schimburilor economice.
Teoria avantajului competitiv al națiunilor –
Diamantul lui Porter

STRUCTURA,
STRATEGIE,
RIVALITAŢI

DETERMINANŢII DETERMINANŢII
FACTORIALI CERERII

INDUSTRIILE DIN
AMONTE ŞI AVAL
 Diamantul lui Porter
• Determinanţii competitivităţii globale, separat dar
şi sinergic definesc contextul în care firmele apar
şi concurează;
• acest climat are nevoie de şi oferă: resurse şi
cunoştinţe necesare; informaţiile care indică
oportunităţile; direcţia în care trebuie alocaţi
factorii; obiectivele ce trebuie vizate de
acţionari,manageri şi salariaţi; presiunile şi
ameninţările la care sunt supuse firmele pentru a
fi flexibile şi inovative.
 Companiile dobândesc avantaje
competitive
• Acolo unde locaţiile le permit să obţină
acumulările adecvate de active şi cunoştinţe
specializate;
• unde primesc prompt şi sugestiv informaţii despre
cerinţele pieţei;
• unde converg obiectivele vizate de acţionari,
manageri şi salariaţi;
• unde climatul economic este dinamic şi
provocativ;
• “unde diamantul naţional este cel mai favorabil.
 Determinanţii factoriali
• Resurse umane;(privite ca număr, calificareşi
costuri);
• resurse naturale.-definite prin abundenţă,
calitate, accesibilitate şi costuri de exploatare;
• resursele de cunoştinţe.-în sensul de stoc al
cunoştinţelor tehnice, ştiinţifice şi comerciale,
• resursele de capital.-ca volum, disponibilitate şi
formă;
• infrastructura.
• Clima.
 Tipologia factorilor de producţie
• Factori de producţie de bază şi avansaţi;
• factori generali şi specializaţi;
 Determinanţii cererii
• Cererea oferind bazele economiei de scară,
influenţează eficienţa proceselor productive şi
determină dinamica inovării;
• cererea operează pe trei axe:compoziţia;
dimensiunea şi deterninanţii creşterii
acesteia; mecanismele prin care preferinţele
cumpărătorilor dintr-o ţară se transmit în
alte ţări.
 Industriile din amonte, din aval şi
integrate orizontal
• Avantajele competitive pe care o ţară le
deţine într-un sector oferă potenţiale
avantaje şi sectoarelor cu care acesta este
integrat pe verticală şi pe orizontală;
• calea prin care sectoarele din amonte
contribuie la reţeua de avantaje competitive
este cea a accesului rapid, prompt, eficient
şi uneori preferenţial la cele mai
avantajoase input-uri;
 Cont,
• Schimbul de DPI şi rezolvarea în comun a
unor probleme ştiinţifice conduce la soluţii
mai rapide şi mai avantajoase;
• proximitatea de comportament între
manageri şi lucrători, paralel cu
similitudinile culturale, permit fluxuri de
informaţii mai adecvate şi costuri de
tranzacţie mai mici;
 Cont.
• Prezenţa unor adevărate reţele de firme
integrate în anumite ţări conduce la apariţia
altor sectoare competitive;
Ţara Sectorul Sectorul
complementar
Danemarca Produse lactate Enzime ind
Germania Produse chimice Cerneluri tipografice
Italia Produse de iluminat Mobilă
Japonia Aparatură foto copiatoare
Coreea Casete video videocasetofoane
Singapore Servicii portuare Industria navală
Suedia Autovehicole camioane
Elveţia Produse farmaceutice arome
Marea motoare Lubrefianţi, uleiuri
Britanie
SUA AMC Echipamente de
 Strategiile, structura şi rivalităţile
• Dezideratele, viziunea, misiunea, strategiile şi filozofia
organizaţională sunt influenţate de climatul în care
operează;
• Printre factorii succesului în plan internaţional
regăsim:
➢ Atitudinea autorităţilor
➢ Structura proprietăţii
➢ Natura guvernării corporative
➢ Motivaţiile managerilor
➢ Atitudinea faţă de prestigiul naţional şi de priorităţile
naţionale
➢ Rivalitatea între firme
 Rivalitatea între firme este benefică pentru că:

• Concurenţi interni puternici crează presiuni pentru o

nouă calitate a activităţilor fiecărei companii;
• Concurenţa internă obligă firmele să-şi sporească
exporturile pentru a se alinia la noile provocări;
• Reuşitele în competiţia internă înarmează managerii cu
încredere în succesele viitoare;
• Concurenţa internă obligă firmele să inoveze în
modurile care maximizează avantajele competitive;
• Rivalitatea creează avantaje pentru întreaga economie;
• Rivalitatea contribuie la evitarea unor eşecuri.