Teoriile moderne ale

comerțului internațional
• Teoria ciclului de viață al produsului (Raymond Vernon)

• Teoria similarității între țări (Staffan Linder)

• Teoria rivalității strategice globale (Brander, Spencer, Krugman,

Helpman)

• Teoria avantajului competitiv (Michael Porter)

• Au premiza implicită sau explicită că nu se bazează avantajul comparativ

2
Teoria ciclului de viață al produsului
• Raymond A. Vernon
• 1966, International Investment and International Trade in the Product Cycle (The Quarterly
Journal of Economics)
• Caută să explice pattern-urile aparent anormale – din perspectiva avantajelor
comparative – din comerțul internațional (exporturile și importurile succesive
ale aceluiași tip de produs)
• Ciclul de viață al produsului
• Produs nou (producție în țara de origine; inovație; export experimental)
• Produs matur (producție în țara de origine; consolidare tehnologică; export consacrat)
• Produs standardizat (producție în străinătate; standardizare; import)
• Aplicații în marketing (problema „prelungirii ciclului de viață al produsului”)
• Probleme:
• Slăbiciunea teoretică a analogiilor biologice în general folosite în economie (fac abstracție
tocmai de factorul intențional al deciziei umane deliberate, cea mai importantă cauză a
fenomenelor economice)
• „anomaliile” care se vor explicate prin CVP sunt inteligibile dacă reținem caracterul dinamic
al avantajului comparativ
3
Teoria similarității între țări
• Staffan B. Linder
• 1961, An Essay on Trade and Transformation
• Caută să explice pattern-urile aparent anormale – din perspectiva
avantajelor comparative – din comerțul internațional (exporturile și
importurile simultane ale aceluiași tip de produs)
• „Similaritatea” între țări (venit/locuitor; gusturile consumatorilor;
înzestrarea cu resurse etc.)
• Comerțul „intra-industrial”/„intra-sectorial”/„intra-produs” (≠ comerțul
„inter-industrial”/„inter-sectorial”/„inter-produs”)

• Probleme: anomaliile dispar dacă fluxurile comerciale se judecă la nivelul

de detaliere relevant („marginalist”)

4
 Teoria rivalității strategice globale
• Pornește de la una din două premize înrudite:
• Economii de scară
• Concurență oligopolistică
• Obs.: există posibilitatea profitabilității într-un anumit sector (de ex.: producția de aeronave)
numai pentru un număr limitat („mic”) de firme
• Comerțul apare și se dezvoltă în constrângerile impuse de cele două fenomene (și,
implicit, nu de avantajele comparative!)
• Se pune problema existenței (și creării, la nivel de politică comercială) „campionilor
naționali” – firme naționale suficient de puternice încât să reziste competiției
internaționale
• Aparent temei pentru politici protecționiste (taxe vamale de import; subvenții) în vederea
creării „campionilor”

• Probleme:
• Compatibilitatea teoretică și practică între economiile de scară și concurența
imperfectă/oligopolistică și avantajul comparativ
• La nivelul politicii comerciale aferente: problemele analizei cost-beneficiu; problema alegerii
campionilor (winner picking); hazardul moral/haosul motivațional + haos calculațional
5
Avantajul competitiv
• Michael E. Porter (The Competitive Advantage of Nations, 1990)
• “Diamantul lui Porter”:
• Determinanții factoriali
• Determinanții cererii
• Industriile din amonte și aval
• Strategiile de firmă, structura pieței și rivalitățile strategice dintre firme
• Politicile guvernamentale
• Șansa
• Firmele trebuie să se specializeze acolo unde “diamantul e mai tare” (indică
o poziție mai favorabilă)
• Până la urmă viziunea e micro sau macro? (ambiguitate)
• Slăbiciune: este un argument de tipul: “dacă ai de toate, atunci îți merge
bine” (aproape tautologic)

6
Avantaje – observație
• Criteriul sintetic în care trebuie să se regăsească, până la urmă,
oricare dintre avantajele discutate (absolut, comparativ, competitiv)
este acela al profitabilităţii în termeni monetari (altfel e greu să ne
dăm seama de ce ar mai fi oportun să le numim “avantaje”)