37.

TULBURĂRI SPECIFICE DE DEZVOLTARE ÎN

PERIOADA COPILĂRIEI

DSM IV:
Tulburările de învăţare se caracterizează printr-o funcţionare şcolară substanţial sub
cea expectată, dată fiind vârsta pacientului, inteligenţa măsurată şi educaţia corespunzătoare
vârstei. Tulburările specifice incluse în această secţiune sunt:
 dislexia (tulburarea de citit)
 discalculia (tulburarea de calcul)
 disgrafia (tulburarea expresiei grafice)
 tulburarea de învăţare fără altă specificaţie.
Tulburarea aptitudinilor motorii includ:
 tulburarea de dezvoltare a coordonării – caract. printr-o coordonare
motorie, substanţial sub cea aşteptată, dată fiind vârsta persoanei şi
inteligenţa măsurată.
Tulburările de comunicare sunt caracterizate prin dificultăţi în vorbire sau limbaj, şi
includ:
 tulburarea de limbaj expresiv
 tulburarea mixtă de limbaj receptiv şi expresiv
 tulburarea fonologiei
 balbismul
 tulburarea de comunicare fără altă specificaţie.
ICD 10 :
F80 – Tulburări specifice de dezvoltare a vorbirii şi limbajului
F80.0 Tulburări specifice ale achiziţiei articulării şi vorbirii
F80.1 Tulburare a achiziţiei limbajului expresiv
F80.2 Tulburare a achiziţiei limbajului receptiv
F80.3 Afazie dobândită, cu epilepsie (sindrom Landau-Kleffner)
F80.8 Alte tulburări specifice de dezvoltare a vorbirii şi limbajului
F80.9 Tulburare de dezvoltare a vorbirii şi limbajului nespecificată
F81 – Tulburări specifice de dezvoltare a abilităţilor şcolare
F81.0 Tulburare specifică a cititului
F81.1 Tulburare specifică a scrisului
F81.2 Tulburare specifică a abilităţilor aritmetice
F81.3 Tulburare mixtă a abilităţilor şcolare
F81.8 Alte tulburări specifice de dezvoltare a abilităţilor şcolare
F81.9 Tulburare de dezvoltare a abilităţilor şcolare, nespecificată
F82 - Tulburare specifică de dezvoltare a funcţiei motorii
F83 - Tulburări specifice mixte de dezvoltare
F84 - Tulburări globale (invadante / pervasive) ale dezvoltării
F84.0 Autismul infantil
F84.1 Autismul atipic
F84.2 Sindromul Rett
F84.3 Altă tulburare dezintegrativă a copilăriei
F84.4 Tulburare hiperkinetică asociată cu retardarea mentală şi mişcări
stereotipe

1
 F84.5 Sindromul Asperger
F84.8 Alte tulburări pervazive ( invadante) de dezvoltare specifice
F84.9 Tulburare de dezvoltare pervazică (invadantă) nespecificată
F88 - Alte tulburări ale dezvoltării psihologice
F89 - Tulburare a dezvoltării psihologice nespecificată

Tulburări ale dezvoltării psihologice (F80-F89)

Tulburările incluse în acest bloc au în comun:
a) debut întotdeauna în perioada de sugar şi în copilarie;
b) alterare sau întârziere în dezvoltarea unor funcţii strâns legate de maturizarea biologică a
SNC
c) evoluţie continuă ce nu implică remisiuni sau recăderi (care sunt caracteristice multor
tulburări mentale).
In cele mai multe cazuri, funcţiile afectate includ:
 limbajul
 abilităţile vizuale şi spatiale
 coordonarea motorie.
Alterările menţionate sunt caracterizate printr-o diminuare progresivă, pe măsură ce
copiii cresc (cu toate că defecte minore pot persista deseori în viaţa adultă).
De obicei, istoricul este o întârzierea sau o afectare (deficienţă) care a fost prezentă
din momentul cel mai precoce în care a putut fi detectată în mod fiabil, fără o perioadă
anterioară de dezvoltare normală.
Multe din aceste stări sunt de câteva ori mai frecvente la băieţi.
Tulb. de dezvoltare se caracterizează de obicei prin antecedente familiale de tulburări
asemănătoare şi se bănuieşte că factori genetici joacă un rol important în etiologia multor
cazuri (dar nu în toate).
Factorii de mediu influenţează adesea dezvoltarea funcţiilor afectate dar în majoritatea
cazurilor ei nu au o influenţă precumpănitoare.
Cu toate acestea, deşi există un acord general asupra conceptualizării globale a
tulburărilor din această secţiune, etiologia multora nu este cunoscută, şi există multe
neclarităţi privind atât limitele cât şi subdivizarea clară a acestora.
Mai mult, 2 tipuri de tulburări sunt incluse în această secţiune, deşi nu întrunesc în
întregime larga definiţie conceptuală de mai sus.
 Au fost incluse tulburări în care a existat fără dubiu o perioadă de dezvoltare normală
anterioară, ca în cazul tulburărilor dezintegrative ale copilăriei, sindromul Landau-
Kleffner şi unele cazuri de autism. Aceste stări sunt incluse (în ciuda modalităţilor
diferite de debut) pentru că evoluţia şi caracteristicele lor au multe aspect similar cu
grupul tulburărilor de dezvoltare; mai mult, nu se ştie dacă ele sunt distincte din punct
de vedere etiologic.
 Al doilea tip de tulburări care au fost incluse în această secţiune sunt cele definite
primar în termeni de devianţă, mai degrabă decât în termeni de întârziere în
dezvoltarea funcţiilor; aceasta este aplicabilă în special autismului. Tulburările de
tipul autismului au fost introduce în această secţiune pentru că, în ciuda definirii lor în
termeni de devianţă, întârzierea dezvoltării într-un grad oarecare este aproape
întotdeauna prezentă. În plus, există suprapuneri cu alte tulburări ale dezvoltării în
termini atât de trăsături ale cazurilor individuale, cât şi de agregare familială.

Tulburările de învăţare, de dezvoltare a coordonării şi cele de comunicare :

 au în comun multe caracteristici şi comorbidităţi (asocieri patologice)

2
 pot să coexiste unele cu celelalte precum şi cu tulburările prin deficit atenţional şi cu alte
tulburări caracterizate prin comportament disruptiv.
Incidenţa familială este crescută.
Prevalenţa :
 tulburărilor de învăţare şi ale abilităţilor motorii este, în general, în jur de 5%
 pentru balbism – 1%
 pentru celelalte tulburări ale comunicării – 1%
Raportul masculin :feminin este de 2 :1 până la 4 :1 pentru toate tulburările, cu
excepţia tulburării expresiei scrise (raportul este necunoscut) şi tulburării aritmetice (posibilă
prevalenţă mai mare la fete decât la băieţi).
Despre neurobiologia acestor tulburări nu se cunosc decât puţine lucruri. Astfel :
 în tulburarea dislexică, câteva studii (CT scan, RMN, post-mortem) au demonstrat
absenţa asimetriilor normale ale emisferelor cerebrale în lobii parietali sau temporali
 în cadrul tulburărilor de comunicare :
 se întâlnesc mai frecvent pacienţi stângaci sau
ambidecştri (cu posibila excepţie a tulburării
fonologice)
 trebuie exclusă existenţa unui deficit auditiv

Tratamentul tulburărilor de dezvoltare în perioada copilăriei:

1. Remediere:
 remedierea dizabilităţilor de învăţare se face, de obicei, în şcoală şi depinde de
severitatea tulburării;
 cele mai multe cazuri nu necesită intervenţie sau tutorizare (instruire personală
suplimentară/specială);
 poate fi necesară plasarea în spaţii (încăperi) cu resurse speciale sau în clase speciale;
 în tulburările de comunicare poate să fie necesară terapia vorbirii (logopedie);
 în cazurile mai uşoare nu sunt necesare intervenţii
2. Psihologic:
o la aceşti pacienţi, se întâlnesc frecvent stima de sine de sine scăzută, eşecul şi
abandonul şcolar, de aceea este foarte importantă psihoeducaţia;
o pot fi necesare consilierea şcolară, terapia individuală, de grup, familială;
3. Farmacologic:
numai pentru tulburările psihiatrice asociate, cum ar fi ADHD;
nu există dovezi asupra beneficiilor directe ale terapiei farmacologice la copiii cu
tulburări de învăţare, ale abilităţilor motorii sau ale comunicării.