Lucrul cu emotiile

Rolul emotiilor in structura experientei umane

Experienta umana poate fi definita in multiple modalitati:

Ca substantiv:
- Participare sau observare personala directa
- Cunoastere actuala sau contact
- Un incident sau o emotie particulara al/a unei persoane
- Cunoastere acumulata, in special privind aspecte practice
- Totalitatea caracteristicilor trecute si prezente, care dau specificul
unei persoane sau a unui loc
- Filozofic – facultatea pe baza careia o persoana poate acumula
cunostinte despre lume, avand ca fundament faptele, prin contrast
cu ratiunea; totalitatea perceptiilor, a emotiilor si amintirilor unei
persoane
Ca verb:
- A participa, a trece prin
- A simti, a fi miscat de, pe plan emotional si estetic
Din perspectiva psihoterapeutica putem defini experienta umana ca
totalitate a perceptiilor, cognitiilor, emotiilor si comportamentelor
manifestate de o persoana cu ocazia parcurgerii unui eveniment de
viata.
Putem, astfel identifica patru paliere sau domenii fundamentale ale
experientei umane:
1. Domeniul senzorial-perceptiv ( totalitatea senzatiilor si perceptiilor
avute de o persoana cu ocazia parcurgerii unui eveniment de viata,
respectiv componenta de input informational, de contact nemijlocit
cu realitatea. In domeniul senzorial-perceptiv este inclus tot ceea
ce persoana vede, aude, simte la nivel corporal (sensibilitatea
tactila, termica, gustativ-olfactiva sau dureroasa) in contact cu
situatia la care participa.
2. Domeniul cognitiv reuneste toate actele si procesele destinate
semnificarii , intelegerii situatiei. Includem aici amintiri,
imginatie(fantezii), procese de analiza, interpretari, deductii,
analogii si comparatii, convingeri si credinte personale rezultate iin
urma evenimentului sau utilizate pentru semnificarea
evenimentului.
3. Domeniul emotional reuneste totalitatea emotiilor si a corelatelor
lor fiziologice care apar in situatie, ca forma de raspuns la aceasta.
Este generic domeniul lui “” simt”” si este cel mai slab constientizat
dintre cele patru paliere ale experientei.
 4. Domeniul comportamental – reuneste totalitatea reactiilor de
raspuns comportamental la situatie fie ca acestea au componenta
manifesta sau nu. Cu alte cuvinte aici se vor regasi in egala
masura reactiile comportamentale manifestate explicit, cat si
intentiile sau impulsurile retinute de a reactiona intr-o anumita
maniera, adica ce fac efectiv si ceea ce doar imi vina sa fac si nu
pot transpune in act.

La aceste 4 domenii sau paliere ale experientei se poate adauga un al

cincilea – semnificatiile existentiale de nivel inalt, trancendent, ce pot fi
desprinse in urma respectivei experiente. Acest al cincilea domeniu nu
poate fi regasit in orice tip de experienta umana: el nu va fi prezent in
majoritatea experientelor cotidiene, ci in special in asa numite experiente
ale sinelui.

Cel mai bine constientizate sunt nivelul cognitiv si cel comportamental

iar domeniile cu nivele mai slabe de constientizare sunt cel senzorial-
perceptiv si in special cel emotional. Va fi, asadar, mult mai simplu sa
relatam ce intelegem dintr-o situatie, decat sa redam informatiile pe care
ne bazam respectiva intelegere si, de asemenea, sa ne identificam mai
degraba impulsurile spre actiune, decat emotiile, care le motiveaza si le
sustine energetic.
In sfera domeniului emotional sunt plasate aproape toate suferintele
majore ale omului. Suferintele acestuia sunt intr-o majoritate covarsitoare
de natura relationala si resimtite in plan emotional. Accesul constient la
componenta emotionala a experientelor va fi adesea blocat de
interventia mecanismelor de aparare.

Aceasta situatie are accente paradoxale, in sensul ca domeniul

emotional al experientei nu este doar locul unde sunt traite suferintele si
durerea psihica, ci in egala masura sediul experientelor umane pozitive
de tip resurse. Daca motivat de evitarea suferintei accesul la acest
domeniu al experientei va fi blocat, si accesul la experiente pozitive si
experiente emotionale de tip resursa va fi inchis.

Din acest considerent deriva importanta focalizarii psihoterapiei

asupra emotiilor si constientizarii acestora.
Ori de cate ori experimentam o emotie puternica, nucleul amigdalian
se activeaza puternic iar aceste momente vor fi stocate in memoria
emotionala. Cu cat activarea nucleului amigdalian este mai intensa, cu
atat amintirea este mai puternica, mai greu de sters, ceea ce explica
faptul ca avem amintiri extrem de clare despre momente foarte vechi, dar
in care am trait emotii foarte puternice.