Experienta umana poate fi definita in multiple modalitati:
Ca substantiv: - Participare sau observare personala directa - Cunoastere actuala sau contact - Un incident sau o emotie particulara al/a unei persoane - Cunoastere acumulata, in special privind aspecte practice - Totalitatea caracteristicilor trecute si prezente, care dau specificul unei persoane sau a unui loc - Filozofic – facultatea pe baza careia o persoana poate acumula cunostinte despre lume, avand ca fundament faptele, prin contrast cu ratiunea; totalitatea perceptiilor, a emotiilor si amintirilor unei persoane Ca verb: - A participa, a trece prin - A simti, a fi miscat de, pe plan emotional si estetic Din perspectiva psihoterapeutica putem defini experienta umana ca totalitate a perceptiilor, cognitiilor, emotiilor si comportamentelor manifestate de o persoana cu ocazia parcurgerii unui eveniment de viata. Putem, astfel identifica patru paliere sau domenii fundamentale ale experientei umane: 1. Domeniul senzorial-perceptiv ( totalitatea senzatiilor si perceptiilor avute de o persoana cu ocazia parcurgerii unui eveniment de viata, respectiv componenta de input informational, de contact nemijlocit cu realitatea. In domeniul senzorial-perceptiv este inclus tot ceea ce persoana vede, aude, simte la nivel corporal (sensibilitatea tactila, termica, gustativ-olfactiva sau dureroasa) in contact cu situatia la care participa. 2. Domeniul cognitiv reuneste toate actele si procesele destinate semnificarii , intelegerii situatiei. Includem aici amintiri, imginatie(fantezii), procese de analiza, interpretari, deductii, analogii si comparatii, convingeri si credinte personale rezultate iin urma evenimentului sau utilizate pentru semnificarea evenimentului. 3. Domeniul emotional reuneste totalitatea emotiilor si a corelatelor lor fiziologice care apar in situatie, ca forma de raspuns la aceasta. Este generic domeniul lui “” simt”” si este cel mai slab constientizat dintre cele patru paliere ale experientei. 4. Domeniul comportamental – reuneste totalitatea reactiilor de raspuns comportamental la situatie fie ca acestea au componenta manifesta sau nu. Cu alte cuvinte aici se vor regasi in egala masura reactiile comportamentale manifestate explicit, cat si intentiile sau impulsurile retinute de a reactiona intr-o anumita maniera, adica ce fac efectiv si ceea ce doar imi vina sa fac si nu pot transpune in act.
La aceste 4 domenii sau paliere ale experientei se poate adauga un al
cincilea – semnificatiile existentiale de nivel inalt, trancendent, ce pot fi desprinse in urma respectivei experiente. Acest al cincilea domeniu nu poate fi regasit in orice tip de experienta umana: el nu va fi prezent in majoritatea experientelor cotidiene, ci in special in asa numite experiente ale sinelui.
Cel mai bine constientizate sunt nivelul cognitiv si cel comportamental
iar domeniile cu nivele mai slabe de constientizare sunt cel senzorial- perceptiv si in special cel emotional. Va fi, asadar, mult mai simplu sa relatam ce intelegem dintr-o situatie, decat sa redam informatiile pe care ne bazam respectiva intelegere si, de asemenea, sa ne identificam mai degraba impulsurile spre actiune, decat emotiile, care le motiveaza si le sustine energetic. In sfera domeniului emotional sunt plasate aproape toate suferintele majore ale omului. Suferintele acestuia sunt intr-o majoritate covarsitoare de natura relationala si resimtite in plan emotional. Accesul constient la componenta emotionala a experientelor va fi adesea blocat de interventia mecanismelor de aparare.
Aceasta situatie are accente paradoxale, in sensul ca domeniul
emotional al experientei nu este doar locul unde sunt traite suferintele si durerea psihica, ci in egala masura sediul experientelor umane pozitive de tip resurse. Daca motivat de evitarea suferintei accesul la acest domeniu al experientei va fi blocat, si accesul la experiente pozitive si experiente emotionale de tip resursa va fi inchis.
Din acest considerent deriva importanta focalizarii psihoterapiei
asupra emotiilor si constientizarii acestora. Ori de cate ori experimentam o emotie puternica, nucleul amigdalian se activeaza puternic iar aceste momente vor fi stocate in memoria emotionala. Cu cat activarea nucleului amigdalian este mai intensa, cu atat amintirea este mai puternica, mai greu de sters, ceea ce explica faptul ca avem amintiri extrem de clare despre momente foarte vechi, dar in care am trait emotii foarte puternice.