Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONSILIUL DE
SECURITATE AL
ORGANIZAȚIEI
NAȚIUNILOR UNITE
Student,
Bercean Ioana-Nelia
anul III, grupa 1
- 2014 -
2
CUPRINS
Cuprins …………………………………………………………………………………… 2
Lista figurilor ……………………………………………………………………………. . 3
Abrevieri și acronime ……………………………………………………………………. 4
INTRODUCERE ……………………………………………………………………….. 5
1. Cum au evoluat Națiunile Unite în istorie? ………………………………………… 6
2. Consiliul de Securitate - structură și competențe ……………………………….…. 7
3. Sistemul de vot ………………………………………………………….………….… 12
4. Trading Favors ………………………………………………………………………. 13
5. Reforma Consiliului de Securitate ….……………………………………………… 16
CONCLUZII ……………………………………………….…….……………………. 19
Bibliografie …………………………………………………………………………….. 20
3
Lista figurilor
Abrevieri și acronime
BM Banca Mondială
CS Consiliul de Securitate
ECOSOC Consiliul Economic și Social
FMI Fondul Monetar Internațional
GEE Grupul est-european
NATO Alianta Nord-Atlantică
ONU Organizația Națiunilor Unite
SUA Statele Unite ale Americii
UN/NU United Nations/Națiunile Unite
UNICEF United Nations Children's Fund (fostul United Nations
International Children's Emergency Fund)
UNSC Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite
URSS Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
5
INTRODUCERE
1 Lupșor, Andreea: “O organizație sortită eșecului: Societatea Națiunilor”, Revista “Historia”, nr. 117, 16
septembrie 2011
2 Ibidem
7
După expulzarea URSS din Organizație (după agresiunea împotriva Finlandei din
decembrie 1939), Liga încetează practic să mai funcționeze, dar ea a fost oficial dizolvată
în 1946, fiind înlocuită de Organizația Națiunilor Unite.
ONU a înlocuit Societatea la sfârșitul războiului, moștenind totuși o serie de agenții
și organizații fondate de aceasta, iar fondatorii noii organizații, au știut să învețe din
greșelile predecesorilor și din eșecurile Ligii, astfel că ONU benefeciază de a forță armată
internațională pentru menținerea păcii și reunește aproape toate statele de pe glob.
Expresia “Națiunile Unite” aparține președintelui Statelor Unite ale Americii,
Franklin D. Roosvelt, fiind folosit pentru prima oară în “Declarația Națiunilor Unite” din 1
ianuarie 1942.
În sistemul Națiunilor Unite rolul primordial revine Organizației Națiunilor Unite
(ONU), “care este cel mai reprezentativ forum cu vocație de universalitate, fapt demonstrat
atât de numărul membrilor (…) cât și de preocupări de interes general.”3
3 Raluca Miga-Beșteliu, “Organizații internaționale interguvernamentale”, Editura All Beck, București, 2000
4 http://www.anr.gov.ro , “Carta Națiunilor Unite” din 26 iunie 1945
5 http://www.dadalos.org
6 http://www.anr.gov.ro , “Carta Națiunilor Unite” din 26 iunie 1945
8
Sarcinile / Obiectivele UN
figura 2.1
- Rădăcini Sarcinile
7 http://www.dadalos.org
ONU
Consiliul de
Adunarea Generală Secretariat
9
8 James Raymond, Vreeland Axel Dreher, “Money and Politics on the International Stage. The Political
Economy of the United Nations. Security Council money and influence”, Cambridge University Press, 2014,
p. 2
10
African și Asiatic, unul din grupul regional est-european, doi din grupul regional latino-
american caraibian și doi din Grupul regional vest-european”9 (vezi figura 2.3).
Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situație care ar putea
duce la tensiuni internaționale sau la declanșarea unor conflicte.Consiliul constată
amenințarea la adresa păcii sau încălcarea unui tratat de neagresiune,face recomandări și ia
hotărâri asupra măsurilor care trebuie luate,inclusiv folosirea forței armate sau instituirea
de blocade ori embargouri. Amintim aici câteva exemple celebre de acțiuni militare inițiate
de consiliu: 1950 în Peninsula Coreeana, 1990 invazia din Irak,ca urmare a agresiunii și
ocupării de către acesta a Kuweitului sau intervenția militară din Libia,în 2011,consecință a
acțiunilor violente ale susținătorilor regimului Gaddafi.
Consiliul de Securitate
5 membri permanenți
Marea
China Franța Britanie
Rusia Franța
10 membri ne-permanenți
3. Sistemul de vot
10 Cushman, Coyle, “The United Nations”, New American Library, 1965, p.154
12
Sistemul de vot al Consiliului de Securitate este expres prevăzut în Cartea Națiunilor
Unite la Articolul 27, în trei paragrafe:
1. ”Fiecare membru al Consiliului de Securitate va dispune de un rol.
2. Hotărârile Consiliului de Securitate în probleme de procedură vor fi adoptate cu
votul afirmativ a nouă membri.
3. Hotărârile Consiliului de Securitate în toate celelalte probleme vor fi adoptate cu
votul afirmativ a nouă membri, cuprinzând și voturile concordate ale tuturor
membrilor permanenți, cu condiția că, în cazul hotărârilor care se adoptă cu
temeiul Capitolului IV și al Articolului 52 paragraful 3, o parte la un diferend să se
abțină de la votare.”11
Dreptul de veto al membrilor permanenți rezultă din “regula unanimității” stabilită în
Conferința de la Yalta (1945) și este contrar principiului egalității în drepturi a statelor
membre ale ONU. Pentru a atenua rigiditatea acestui mecanism de vot, pe cale cutumiară
s-a instituit regula potrivit căreia abținerea de la vot a unuia dintre membrii permanenți nu
înseamnă în mod automat un vot negativ, deci nu împiedică adaptarea în mod viabil a
hotărârilor Consiliului de Securitate. S-a putut astfel evita blocarea unor hotărâri în
momente de criză, adoptându-se rezoluții prin care s-au autorizat operațiuni militare sau
umanitare, cum au fost cele din Kuweit sau Somalia (Mogadishu), deși China se abținuse
de la vot.
4. Trading Favors
“Trading money for political influence takes place at every level of government” 12 -
Favoruri financiare în stumble influenței politice au loc la fiercer nivel de guvernare
(traducerea autorului).
Pornind de la această afirmație, vom încerca în acest capitol să dezbatem o problemă
actuală a politcii internaționale, și anume influența favorurilor financiare acrodate de
marile puteri în schimbul obținerii voturilor țărilor mici.
Această situație este prezentă și în cazul instituției luată în discuție în această lucrare.
Istoria începe în New York, casa Națiunilor Unite, unde Consiliul de Securitate se
întâlnește regulat, pentru discutarea și soluționarea celor mai importante probleme privind
securitatea mondială.
11 http://www.anr.gov.ro
12 James Raymond, Vreeland Axel Dreher, “Money and Politics on the International Stage. The Political
Economy of the United Nations. Security Council money and influence”, Cambridge University Press, 2014,
p. 23
13
Întrebarea care se pune este: De unde are Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite
resursele financiare necesare pentru “tranzacționarea voturilor” necesare?
Răspunsul îl putem găsi în Capitolul 2 al acestei lucrări, unde a fost prezentată
componența Sistemului Națiunilor Unite, din a cărui structură fac parte așa-numiții “actori
globali”, dintre care FMI și BM posedă pârghiile necesare finanțărilor de tip politic.
Acest tip de tranzacții - bani pentru influență politică - par a fi plauzibile la orice
nivel al politicii interne sau internaționale. Întrebarea evidentă este dacă pot fi aduse probe
concrete prin care se poate demonstra cu certitudine faptul că unele guverne influențează
politic Consiliul de Securitate?
Vom prezenta în continuare câteva exemple, într-o încercare modestă de a demonstra
plauzibilitatea acestei teorii. Vom lua în considerare și faptul că modalitatea de vot și
ajutorul acordat la un anumit moment pot fi doar coincidențe, și atât.
Cazurile discutate în continuare au fost prezentate atât media cât și în anumite lucrări
de politică și relații internaționale. Vom prezenta câteva cazuri din istoria UN, începând
din 1950 până în 2010, cele mai remarcabile situații fiind cele care privesc conflictul dintre
SUA și Irak, conflict care a început în 1990.
• Zimbabwe 1992
În 1990 Zimbabwe a câștigat un loc în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite
(UNSC) iar în același timp guvernul a început negocierile cu FMI pentru un posibil
program de finanțare (“potential bailout program”13).
Este cunoscut faptul că Zimbabwe nu a fost un susținător al politicii americane de-a
lungul timpului, având și ieșiri publice prin care contesta acțiunile SUA, însuși ministrul de
externe făcând referire la Rezoluția 686 ca și la “o violare a suveranității în Irak”. 14 Dar
totuși, Joaqui Alberto Chissano (ministrul de externe din Zimbabwe) a votat în favoarea
rezoluției, după ce i s-a reamintit că în scurt timp s-ar putea întâlni la Paris cu membrii
FMI.
• Yemen 1990
13 James Raymond, Vreeland Axel Dreher, “Money and Politics on the International Stage. The Political
Economy of the United Nations. Security Council money and influence”, Cambridge University Press, 2014,
p. 64
14 James Raymond, Vreeland Axel Dreher, “Money and Politics on the International Stage. The Political
Economy of the United Nations. Security Council money and influence”, Cambridge University Press, 2014,
p. 64
14
Votul pentru Rezoluția 678 a pus Yemenul într-o situație foarte dificilă. Pe plan
internațional, Yemenul a trebuit să facă față presiunii diplomatice americane pentru a
sprijini autorizarea intervenției militare în Irak, iar pe plan regional, Yemenul se confrunta
cu situația ce a fi între Arabia Saudită , care sprijinea operațiunea “Furtună în Deșert”, și
Irakul vecin, care, evident se opunea intervenției militare.
După ce Yemenul nu obținuse nici o finanțare din partea Băncii Mondiale timp de 6
ani, s-a trezit și în situația de a avea probleme cu FMI și de asemenea, 800.000 de
muncitori yemeniți au fost expulzați din Arabia Saudită.
Pentru a evita ajungerea în situații similare Yemenului, unele țări au votat adesea cu
SUA, împotriva opțiunilor proprii.
• România
România a făcut parte din UNSC în 1990 și 1991, imediat după ieșirea din fostul
bloc sovietic. În acel moment guvernul român încerca să își creeze legături puternice cu
vestul Europei și relații de prietenie cu Statele Unite, România devenind țară NATO în
2004 și reușind intrarea în Uniunea Europeană în 2007.
Dar revenind la topica discuției, vom observa că în 1991, ambasadorul român la
ONU a votat în favoarea fiecărei rezoluții propusă de SUA, inclusiv a celei de penetrare
militară în Irak.
15
În același an (1991), Guvernul României a semnat un acord cu FMI, în valoare de
380.5 milioane de dolari americani, din care 318.1 milioane au fost plătiți imediat.
Cazurile prezentate mai sus nu sunt singulare, media scrisă și televizată prezentând
mai multe situații similare. Consecința acestor fapte ar putea fi scăderea credibilității atât a
statelor care folosesc forța coercitivă a influenței financiare dar și a guvernelor statelor care
acceptă să-și negocieze voturile.
Această situație ar putea fi explicată prin faptul că fiecare guvern își urmărește
interesul propriu, iar reprezentanții în Consiliul de Securitate exprimă preferințele
naționale într-un anumit context. Trebuie subliniat faptul că există limite în influențarea
guvernelor, deoarece acestea trebuie să reprezinte și interesul național.
Se cuvine să precizăm că doctrina actuală critică sistemul de securitate institut de
Cartă, reproșându-i lipsa de consecvență și mai ales faptul că se bazează prea mult pe
folosirea forței, decisă de către marile puteri membre în Consiliul de Securitate.
15 http://www.ca6.uscourt.gov
16
În 2009 au fost demarate negocieri interguventamentale sub egida Adunării
Generale, pentru avansarea procesului de reformă. Până la sfârșitul anului au avut loc patru
runde de negocieri, în care nu s-au înregistrat evoluții semnificative. Statele membre au
solicitat elaborarea unui document unic, ca bază de negociere, care să reflecte toate
variantele de reformă cunoscute.
Reforma Consiliului de Securitate se află de foarte mulți ani pe agenda ONU, dar și
pe cea a numeroaselor state ce au arătat un interes susținut pentru obținerea unui loc
permanent în cadrul Consiliului.
Deși numărul statelor membre a crescut semnificativ, structura Consiliului de
Securitate nu a urmat aceeși logică a extinderii.
Grupul de state G4, din care fac parte Germania, India, Japonia și Brazilia, reprezintă
cel mai vocal grup de state care și-au exprimat interesul pentru restructurarea Consiliului,
dar și pentru obținerea unui loc permanent în cadrul acestuia. Structura propusă de G4
cuprinde 25 de membri, dintre care șase noi membrii permanenți (din Africa două state, din
Asia tot două state și câte unul din America Latină și din Europa de Vest) și patru membri
nepermanenți aleși (câte un loc pentru Africa, Asia, America Latină și Grupul european
GEE).
Deși argumentele statelor națiunilor G4 pot fi considerate pertinente, există o serie
de voci care și-au exprimat pozițiile ferme împotriva obiectivelor statelor G4, de exemplu
grupul “Uniting for Consensus”16 sau “The Coffee Club”17, grup condus de Italia, ce are în
componență state precum Pakistan, Mexic, Argentina, Coreea de Sud, Spania și Indonezia.
Predecesorul lui Kofi Annan în funcția de Secretar General al UN, sud-coreeanul
Ban Ki-moon a declarat într-un interviu acordat cotidianului german “Der Spiegel” că
“vrea o Germanie mai vizibilă militar la nivel global”, dar și-a exprimat în mod direct și
aprecierea pentru contribuția financiară și politică a Germaniei.
România face parte din grupul geopolitic GEE iar statul român și-a exprimat în
repetate rânduri susținerea reformării CS, participând la numeroase conferințe și negocieri
interguvernamentale ce au supus dezbaterii aceste inițiative.
Cea mai recentă prezență a României în cadrul CS a fost în mandatul 2007 -2008.
În pofida numeroaselor amânări ale datei țintă pentru lărgirea și reforma CS, mai
există o doză considerabilă de optimism, reflectată și din declarațiile Secretarului General
16 James Raymond, Vreeland Axel Dreher, “Money and Politics on the International Stage. The Political
Economy of the United Nations. Security Council money and influence”, Cambridge University Press, 2014,
p. 238
17 James Raymond, Vreeland Axel Dreher, “Money and Politics on the International Stage. The Political
Economy of the United Nations. Security Council money and influence”, Cambridge University Press, 2014,
p. 238
17
al ONU din perioada 1997 - 2006, Kofi Annan, care spunea că marea majoritate a
membrilor ONU doresc o reformă a Consiliului, dar încă se mai discută asupra căilor de
realizare a acesteia și că el “este unul dintre cei care cred că reforma ONU nu ar putea fi
completă fără reforma Consiliului de Securitate.”18
Consiliul de Securitate este cel mai puternic organ principal al ONU. Conform Cartei
Organizației Națiunilor Unite (Art.24), acesta poartă răspunderea principală pentru
îndeplinirea obiectivului central al Organizației, menținerea păcii și securității
internaționale. Comptențele ce revin Consiliului de Securitate l-au transformat într-un for
unic în sfera politicii internaționale.
Deși politicile de punere în aplicare pot fi uneori discutabile, este reconfortant pentru
umanitate să știe că ONU este garantul unei lumi mai bune și rămâne, dincolo de o
organizație bine structurată, cu investiții imense, expresia umanității, a păstrării valorilor
morale și exponentul unui grad de civilizație ridicat.
19
Bibliografie
Revista “Historia”
Raluca Miga-Beșteliu, “Organizații internaționale interguvernamentale”, Editura All
Beck, București, 2000
Cushman, Coyle, “The United Nations”, New American Library, 1965
James Raymond, Vreeland Axel Dreher, “Money and Politics on the International
Stage. The Political Economy of the United Nations. Security Council money and
influence”, Cambridge University Press, 2014
http://www.anr.guv.ro
http://www.dadalos.org
http://www.ca6.uscourt.gov
http://www.globalpolicy.org