Diaconul

Slujba de diacon este descrisa in Noul Testament (1 Tim. 3,8-13), unde este folosit
termenul grecesc "diaconos", de unde deriva cuvantul din limba romana "diacon".
Cuvantul grecesc este interpretat in diferite feluri ca insemnand servitor; slujitor; scriitor;
insotitor; iar in cercurile crestine a capatat sensul specializat, la care ne referim acum -
"diacon". Sfintele Scripturi recunosc in mod clar Slujba aceasta in Biserica Noului Testament
"Pentru ca cei ce slujesc bine ca diaconi dobandesc un loc de cinste si o mare
indrazneala in credinta care este in Hristos Isus" (1 Tim. 3:13). Pe temeiul acestei
autoritati, Biserica alege pe unii dintre membrii ei sa slujeasca mai ales in mod practic,
ingrijindu-se de diferitele aspecte ale lucrarilor bisericii, cat si de proprietatea bisericii.

Importanta s l u j b e i
In raportul cu privire la alegerea barbatilor care au ajuns sä fie cunoscuti sub denumirea
de cei sapte diaconi ai bisericii apostolice, asa cum este redat in Fapte 6:1 - 8, ni se
spune ca au fost alesi pentru a se ocupa de "treburile bisericii".
Dar chemarea la slujba de diacon a inclus indatoriri mai multe decat grija
pentru comunitatea crestina, care se dezvolta repede. Diaconii erau angajati intr-o
ramura importanta a lucrarii Domnului, care cerea o calificare doar cu putin mai prejos
decat aceea a unui prezbiter (vezi 1 Tim. 3,8-13). "Faptul ca acestì frati au lost randuiti pentru
lucrarea speciala de a se ingriji de nevoile saracilor nu-i excludea de la propovaduirea
credintei. Dimpotriva, ei erau intru totul calificati sa instruiasca pe altii in adevar si ei s-
au angajat in lucrare cu multã seriozitate si succes" (Faptele apostolilor, pag. 90). Stefan,
primul martir crestin, si apoi Filip, numit ulterior „evanghelistul”, au lost printre primii sapte
diaconi alesi in Biserica anume: crestina. (Fapte 6,5.6; 8,5-26; 21,8).
Acest plan inspirat a avut ca rezultat un mare progres in zidirea bisericii primare.
„Alegerea celor sapte [diaconi] pentru a supraveghea diferite ramuri ale lucrarii s-a
dovedit o mare binecuvantare pentru Biserica. Acesti slujbasi au acordat o atentie
deosebita nevoilor individuale, cat si intereselor financiare generale ale bisericii si, prin
modul de administrare prudent si prin exemplul lor evlavios, ei au fost un ajutor

1
important pentru ceilalti slujbasi in unirea dìferitelor interese ale bisericii intr-un tot
unitar.” (Faptele apostolilor, pag. 89).

Comitetul diaconilor

Acolo unde Biserica are un numar suficinet de diaconi care sa justifice formarea unui
comitet, este bine ca el sa se organizeze, avand pe primul diacon ca presedinte, iar pe un alt
diacon, ca secretar. Un astfel de comitet asigura distribuirea responsabilitatilor si
coordoneaza contributia diaconilor la bunul mers al bisericii. De asemenea, ofera un
cadru de formare, unde barbati tineri alesi reglementar ca diaconi pot fi instruiti in
vederea indeplinirii datoriilor lor. Primul diacon este membru al comitetului bisericii.

1. Asistarea serviciilor divine si a intalnirilor - De obicei, la serviciile divine, diaconii sunt

raspunzatori sa spuna un bun venit membrilor si vizitatorilor cand intra in Biserica,
ajutandu-i, daca este nevoie, sa-i gaseasca locuri in sala. De asemenea, ei sa fie gata
sa colaboreze cu pastorul si cu prezbiterul pentru buna desfasurare a intalnirilor ce
au loc in Biserica.

2. Vizitarea membrilor - 0 sarcina importanta ce revine diaconilor este vizitarea membrilor

la domiciliu. In multe biserici, aceasta actiune este organizata prin impartirea membrilor
pe cartiere/ pe grupe, desemnandu-se cate un diacon pentru fiecare grupa, asteptandu-
se ca el sa viziteze fiecare familie, cel putin o data pe trimestru.

3. Grija pentru bolnavi si saraci - 0 alta responsabilitate importanta a diaconilor este

grija pentru bolnavi, ajutorarea celor saraci si nenorociti. Pentru aceasta lucrare, la
nevoie, se vor folosi bani din fondurile bisericii destinate nevoiasilor. Casierul, la
recomandarea comitetului bisericii, va da diaconilor si diaconeselor tot ceea ce este
necesar pentru aceste cazuri. Aceasta lucrare cade in special in sarcina diaconilor
s i a diaconeselor, dar Biserica trebuie sa fie pe deplin informata despre aceste
nevoi, pentru a-i inscrie pe cei nevoiasi pe lista de ajutor .

2
 Vizitarea

Scopul vizitei acasa - Scopul vizitei nu este nici social, nici utilitar. Cu toate ca in
vizitare sunt implicate interese sociale, imbunatatirea participarii la serviciile de inchinare
sau strangerea de fonduri, scopul principal al vizitei trebuie sa fie totdeauna cel spiritual.

Programarea vizitelor. Pentru vizitare, cel mai bun lucru este programarea si anuntarea
vizitei. Unii diaconi programeaza o zi pe trimestru, cand sa faca vizitele. Cazurile speciale pe care
diaconul le descopera in grupa, este bine sa fie anuntate conducerii Bisericii si pastorului, si pot
fi programate vizite ulterioare, impreuna cu pastorul.
In timpul vizitei. O vizita are trei parti principale care urmeaza in ordinea prezentata mai
jos:
1. lncepe cu nivelul social. Fii prietenos. In aceasta parte a vizitei, vorbes te putin si
asculta mult. "Toti stim, dar numai pe ale noastre". Asculta cu atentie, ca un
veritabil ignorant, atunci cand oamenii iti vorbesc despre interesele lor. Cei mai multi
barbati doresc sa vorbeasca despre activitatea lor, iar cele mai multe femei, despre
familiile lor. Nu intra in competitie cu televizorul sau cu radioul, daca poti evita acest
lucru . Ar putea sa para lipsit de politete sa ceri ca aparatul respectiv sa fie inchis, mai
ales daca cei care ii folosesc sunt copii sau persoane care nu sunt membre in Biserica.
lncearca sa cobori glasul astfel incat sa nu poata fi auzit in timp ce functioneaza
radioul sau televizorul. Adesea,se va gasi cineva care sa-l inchida.
2. Fii prietenos s i crestin. Cand apare ocazia, indreapta conversatia intr-o directie
spirituala.Daca citesti sau nu un pasaj biblic depinde de casa, de cultura si de
personalitatea ta. Multi slujbasi au o Biblie la ei. Ei nu o tin la vedere cand ajungin
casa respectiva, ca sa nu dea aparenta ca fac prea mult caz de sfintenie in fata celor
care nu sunt crestini. Dar Biblia poate fi scoasa la timpul potrivit.
3. Foloseste rugaciunea. Rugati-va aproape intotdeauna. lngenuncheati daca este
potrivit. Nu cere decat rareori ingaduinta sa va rugati. Aceasta ii deranjeaza pe
oameni, lasand sa se inteleaga ca rugaciunea nu i-ar avea locul in caminul lor. lnvita-i
pe copii si pe altii care sunt prezenti sa se uneasca la rugaciune. Retine toate numele
si roaga-te pentru fiecare in parte, indiferent dacaeste sau nu crestin. Roaga-te
pentru membrii care sunt absenti. Cere totdeauna binecuvantarea asupra caminului.

3
Modalitati de vizitare
1. Vizitarea acasa - este cea mai eficienta.
2. Abordarea membrilor la Biserica. Acest fel de vizitare a oamenilor este foarte
economic si destul de eficient. Fii atent la membrii grupei tale in Sabat la serviciile
divine. Fii la Biserica cu putin timp inainte de inceperea serviciilor divine. Asa vei
avea mai mult timp decat pentru o strangere de mana. Nu lipsi de la Scoala de
Sabat. Cand Scoala de Sabat se incheie, daca gasesti timp, stai de vorba cu cei
care vin le serviciile divine.
3. Vizitarea prin telefon. Este mai putin eficienta, dar este mai mult decat nimic. Daca odata
pe trimestru, diaconul pune deoparte un timp pentru a suna membrii din diaconia lui, intr-o
ora poate face 10 apeluri.

Oameni potriviti. Vizitatorii care se potrivesc mai mult cu cei pe care-i viziteaza dau rezultate
mai bune decat cele pe care ar putea sa le aiba vizita oricarui altcuiva. Cei care au avutt un
deces in familie ii pot vizita pe cei care sunt in doliu. Cei necasatoriti sa-i viziteze pe cei
necasatoriti etc. Unde diaconul descopera asemenea cazuri, este bine sa contacteze
persoane cu experienta potrivita, pentru vizitarea acestor persoane.

Cazuri speciale

Vizitarea membrilor ce nu frecventeaza Biserica, din motive obiective

(bolnavi, invalizi si cu alte nevoi speciale). Incurajeaza-i pe cei aflati in asemnea situatii.
Tine-i conectati la viata Bisericii — spune-le ce se intampla la Biserica, activitatile ei, du-le
buletinul comunitatii, daca se poate, predici inregistrate la comunitate. Rugati-va
impreuna cu ei pentru nevoile personale, dar si ale Bisericii. Indemnati-i sa se roage pentru
proiectele Bisericii. Incurajati-i, daca se poate, sa sune persoane ïn situatia lor. In felul
acesta pot si ei participa la viata Bisericii.
Observati nevoia lor. Daca poate fi rezolvata, in colaborare cu primul-diacon si deci
cu Biserica, sa se implineasca aceasta nevoie.
Vizitarea membrilor ce nu frecventeaza Biserica, cu probleme spirituale.
Aceasta este cea mai delicata sarcina, dar si de o importanta deosebita: sa ajutam pe
cineva sa redescopere puterea si bucuria credintei. "Cine íntoarce pe un pacatos de la
4
ratacirea lui, va mantui un suflet de la moarte" (lacob 5,20).
Sunt cativa factori decisivi care contribuie la reusita unei interventii de acest fel.
Primul este promptitudinea. Sunt membri care, inconstient, testeaza interesul bisericii
fata de ei: lanseaza semnale de alarma, se retrag din activitati la care participau, vin la
Biserica intermitent si in cele din urma inceteaza sa mai vina. In tot acest timp asteapta
sa vada daca cineva observa ce se intampla, daca cuiva ii pasa. Cu cat trece mai mult
timp, cu atat este mai mare riscul ca ei sa isi reconstruiasca o lume in care Biserica nu
isi mai gaseste locul.
Apoi este relatia anterioara cu persoana care vine sa se intereseze de motivele
lipsei de la Biserica. Daca au fost conflicte sau chiar numai raceala si indiferenta, s-ar
putea ca efortul actual de recuperare sa fie perceput ca fiind fals.
Care este motivatia cu care mergem la cineva in aceasta situatie? Ce ne intereseaza cu
adevarat? Daca tot efortul este facut doar ca acea persoana sa inceapa din nou sa vina la
Biserica, s-ar putea sa nu reusim nici atat. Venirea la Biserica nu este un scop in
sine. Revenirea la Biserica nu rezolva in mod miraculos toate problemele spirituale
sau de viata ale cuiva. De aceea sa nu abordam subiectul ca fiind miza cea mai
mare. Ceea ce sa urmarim - si ceea ce uneori doresc si cei care sunt in aceasta
situatie - este o refacere a credintei, puterea Iauntrica sa se ridíce deasupra unor
dezamagiri sau infrangeri, certitudinea ca sunt iubiti de Dumnezeu si mantuiti in
Domnul Hristos.
Lucrarea cu aceste persoane inseamna o sarcina pe termen lung si cere
consecventa - vizite si intalniri pe o perioada mai lunga, care vor permite o abordare
progresiva a subiectelor de viata si de credinta. Este daunator sa initiem o
discutie, sa facem o vizita, si apoi sa se reinstaleze tacerea pentru o lunga
perioadä. Odata deschisa o asemenea activitate, este nevoie de timp, energie si
perseverenta.
In toate relatiile umane este nevoie sa stim sa ascultam si abia apoi sa
vorbim, dar in aceste cazuri este esential. Cand mergem in asemenea vizite este
nevoie sa fim pregatiti sa auzim lucruri neplacute, poate unele invinuiri sau plangeri,
la care trebuie sa reactionam mai intai cu simpatie si intelegere, nu cu explicatii,
puneri la punct si contra-acuzatii.

5
 Fiecare caz este diferit, dar o schita simpla de discutie ar cuprinde:
apreciere pentru acceptarea vizitei, o scurta aducere la zi cu privire la viata
bisercii, invitatia ca persoana sa vorbeasca despre propria viata, evenimente
petrecute recent si efectul lor asupra sanatatii, relatiilor si credintei, cuvinte de
incurajare in dezamagirile sau crizele parcurse. Uneori poate sa iasa la
suprafata o nevoie practica sau o problema relationala, o greseala care i s a
facut. Cu prudenta sa ne oferim ajutorul in rezolvarea acestor situatii, punand
accentul pe mobilizarea propriilor resurse de a face fata problemei. Partea
dificila va fi alegerea momentului si a manierei in care sa fie ridicata chestiunea
absentei de la Biserica si a slabirii credintei. Cu rugaciuni in suflet si cu tact, se
poate tatona terenul si alege momentul potrivit nu prea devreme, nici evitandu-I
prea mult timp.
Dupa fiecare vizita, sa fie notate pe scurt elementele cele mai semnificative
ale discutiei, asa incat la o vizita ulterioara sa ne improspatam memoria. Sa dam
un raport periodic primului diacon sau pastorului. Un mic grup de persoane
discrete si intelepte sa se alature in rugaciuni de mijlocire pentru reusita efortului
de recuperare.