CAPITOLUL 4

4.1 Rezistenta electrica

Rezistența electrică este o mărime fizică prin care se exprimă proprietatea unui conductor
electric de a se opune trecerii prin el a curentului electric. În electrotehnică, ea este o
măsură care determină ce valoare de tensiune este necesară pentru ca un anumit curent
electric să treacă printr-un circuit (conductor) electric dat. Unitatea de măsura a rezistenței
electrice, în SI, este ohm-ul, notat cu Ω.
Pentru un conductor omogen, valoarea rezistenței este :

unde:

 ρ este rezistivitatea materialului din care este făcut conductorul, măsurată în ohm ·
metru;
 l este lungimea conductorului, măsurată în metri;
 S este secțiunea transversală a conductorului, măsurată în metri pătrați;
Într-un circuit electric simplu (ochi), valoarea rezistenței lui se calculează cu ajutorul legii lui
Ohm, fiind egală cu raportul dintre tensiunea U aplicată la bornele circuitului și intensitatea
I a curentului care circulă prin circuit.

Orice rezistenta electrica poseda din punct de vedere al masurarii, urmatoarele

caracteristici : valoarea nominala a rezistentei,toleranta,puterea de disipatie,tensiunea
maxima de functionare,stabilitatea,inductanta si capacitatea proprie,constanta de timp si
frecventa proprie de rezonanta.

Tinanad seama de cele mentionate,rezistentele electrice se pot imparti in doua

grupe :rezistente ideale,care in curent alternativ pot fi parcurse de curenti in faza de
tensiune aplicata la bornele acestora (fig. 1,a) ;

rezistente reale la care tensiunea aplicata la borne, in curent alternativ si curentul nu mai
sunt practic in faza,deoarece astfel de rezistente reprezinta un dipol care poseda elemente
reactive concrete in serie sau in paralel (fig 1 ,b).
1
4
Deci, o rezistenta reala poseda o capacitate proprie (Cp) si o inductanta proprie (Lp),iar
intre rezistenta si masa se formeaza capacitatile parazite C1 si C2.Datorita acestor
elemente parazite,valoarea rezistentei Rp depinde de frecventa curentului care parcurge
rezistenta.O rezistenta se comporta pur rezistiv si ramane constanta ca valoare,intr-o
gama de frecventa extinsa pana la frecventa de rezonanta a rezistentei,calculabila cu
relatia :

(Expresia 1)

Figura 4.1.Schema echivalenta a unei rezistente electrice:

a - rezistenta ideala b - rezistenta reala

De aceea este necesar ca rezistentele utilizate la frecvente inalte sa aiba elemente

parazite Lp si Cp cat mai mici.Aceste elemente parazite se pot neglija in curent continuu,cat
si in curent alternativ pana la freventa de 100…1000 Hz.
Valorile rezistentelor se masoara,in curent continuu,aplicand diferite metode in
functie de tipul si marimea rezistentei de masurat.

4.2 Masurarea rezistentei electrice

Metoda indirectă
Metoda indirectă se utilizează la măsurarea rezistenţelor a căror valoare depinde de
tensiunea aplicată. Pentru măsurarea rezistenţei în c.c. prin metoda indirectă se utilizează
două aparate magnetoelectrice de precizie: un ampermetru şi un voltmetru. După modul de
montare a voltmetrului faţă de ampermetru se disting: montajul amonte (în care voltmetrul
este legat înaintea ampermetrului în circuit) şi montajul aval (în care voltmetrul este legat
după ampermetru în circuit) (vezi schema de montaj din fig. 4 – K2 pe poziţia a – montaj
amonte; K2 pe poziţia b – montaj aval).

1
5
 Metoda directă
Aparatul folosit ca ohmetru în această lucrare este multimetrul MAVO 35.

În fig. 4.2 şi 4.3 sunt prezentate schemele de principiu pentru mă surarea rezistenţelor
în montaj serie pentru rezistenţe mari şi în montaj paralel pentru rezistenţe mici.
În cazul ohmetrului de tip serie (fig.1), curentul prin microampermetru este dat de relaţia:
K1
I = K2 + R x (1)
unde: K1 şi K2 sunt constante ce depind de valorile rezistenţelor R0, Rv, Rp, şi de valoarea
E a sursei de alimentare.
Deviaţia instrumentului va fi:
1 K1
C
α = i K 2 + Rx (2)

1
6
 Se observă că scala este gradată neuniform şi crescător de la dreapta la stânga.

Fig. 4.2. Schema simplificată a ohmetrului de tip serie

Elementele de circuit din fig. 1 şi 2 au următoarele semnificaţii : Rx – rezistenţa de măsurat
; E – baterie uscată de 1,5V ; Rp – rezistenţă de protecţie ; RV – potenţiometru ; A –
microampermetru magnetoelectric de rezistenţă R0 şi constantă de curent Ci. În cazul
ohmetrului de tip paralel (fig. 4.3) curentul prin microampermetru şi deviaţia acestuia sunt
date de relaţiile:

I K1
= (3)
K3
K
2+ R
x
1 K1
α K
= C 3 (4)
R
K
i 2 +x

Se observă că scala “DΩ” este neuniformă

dar gradată crescător de la stânga la dreapta.
Pe această scală se vor măsura
rezistenţele până la 50Ω.

1
7