Sociologie (Medicală) 3

Determinanții sociali ai stării de sănătate. Accesul la servicii de sănătate.

Inegalități sociale în sănătate
 Determinanții sociali ai sănătății

Sănătatea, dincolo de aspectele bio-medicale este un concept definit și

explicitat social:
-societatea (percepția) a interpretat divers de la o epocă la alta și
interpretează divers de la o cultură la alta noțiunile de boală/ sănătate/
suferință/ îngrijire
-modelul ‘’bio-medical’’ dominant în Europa și America datează abia de la
‘’revoluția bacteriologică’’ (=>
 Sănătate ?
Determinare
 X% Anatomie/Fiziologie
(Modelul bio-medical)

 Y% Social/Psihologic
X Y
(Modelul determinării sociale OMS)
 Definiții
 Determinanții sociali ai sănătății (DSS) sunt împrejurările în care
oamenii se nasc, cresc, trăiesc, muncesc, îmbătrânesc, precum și
sistemele și acțiunile puse în aplicare pentru a face față problemelor
de sănătate
 Distribuirea inegală a factorilor sociali determinanți ai sănătății între
grupuri este cauza disparităților de sănătate în interiorul unei țări sau
între țări.

(Comisia privind factorii sociali determinanți ai sănătății,

http://www.who.int/social_determinants//)
 Definiții
 (Conform WHO) Sunt consideraţi determinanţi ai stării de
sănătate venitul şi statutul social, educaţia, mediul fizic, reţeaua
de suport social, genul, serviciile de îngrijire medicală, factorii
genetici.
 Referindu-se la determinaţii sociali ai sănătăţii, Ian McDonell
(2002) enumeră 3 clase de factori: circumstanţele socioeconomice,
structura socială şi factorii culturali.
 Extrapolând la nivel macrosocial, NIVELUL DE DEZVOLTARE
economică şi socială a unui spațiu (care cuprinde o populație) este
un factor important cu impact demonstrat asupra stării de
sănătate.
 Clasificări, Taxonomie

 (1) factori legaţi de probleme de sistem şi de inegalităţi socio-

economice pe de o parte şi
 (2) factori legaţi de atitudini şi practici, valori şi cultură pe de altă
parte.
 Cele două grupuri de factori sunt conectate prin moduri multiple şi
aceste legături trebuie analizate, dar distincția propusă este
importantă
 Clasificări, Taxonomie

 Dacă la nivel individual, determinanţii sunt mai degrabă caracteristici

care au un rol important, dar de obicei sunt nemodificabili (genul,
vârsta, factorii genetici), determinanţii sănătăţii populaţiei care țin de
caracteristicile grupurilor și colectivităților sunt în afara controlului social
al indivizilor.
 Mediul economic şi social, educaţia, mediul fizic, reţeaua de suport
social, serviciile de sănătate, calitatea apei potabile, sunt consideraţi
determinanţi importanţi ai stării de sănătate ai populaţiei .
 Clasificări, Taxonomie
 Unul dintre cei mai importanţi determinanți (el insuși un cumul de alți determinanți)
este considerat accesul universal la îngrijiri medicale (WHO, 2010).
 Unul dintre factorii care afectează şansele oamenilor de a fi sănătoşi este şi asistenţa
medicală de bună calitate. Din acest motiv, este evident că sistemele de sănătate
trebuie considerate ca unul dintre indicatorii sociali majori ai sănătăţii.
 Implicit, sistemul de protecţie socială trebuie să fie coerent şi generos (cu precădere
orientat spre susţinerea individului pe toată durata vieţii lui şi nu numai în situaţiile de
riscuri sociale acceptate – bătrâneţe, boală, şomaj, sărăcie) este de asemenea un factor
care contribuie esenţial la calitatea sănătăţii populaţiei (WHO, 2008).
 Mai puţin studiaţi în literatura de specialitate sunt acei determinanţi din afara sistemului
de sănătate care au rol în determinarea stării generale a sănătăţii. Cel mai adesea ei țin
de alte resorturi și nu sunt nici sub controlul indivizilor nici sub controlul decidenților în
sănătate.
 Clasificări, Taxonomie

 Determinanții sociali ai sănătății pot fi clasificați în următoarele

categorii:
 Determinanții distali (de exemplu, contextul istoric, contextul politic,
social și economic),
 Determinanții intermediari (de exemplu, infrastructura, resursele,
rețele și capacități ale comunității) și
 Determinanții proximali (de exemplu, comportamentul în ceea ce
privește sănătatea, mediul fizic și social)
 Abordare din
perspectiva bolilor

Abordare Abordare
din din
perspectiva perspectiva
populației teritoriului

Abordare din
perspectiva factorilor
de risc
 Abordare din perspectiva bolilor
 Epidemiologia (Disciplină separată)
 Epidemiologia este știința, ce studiază și investighează cauzele și distribuția maladiilor.
Studiile epidemiologice au ca scop identificarea și evaluarea factorilor de risc pentru o
anumită boală din partea unor substanțe sau produse chimice.
 Definiție: epidemiologia este știința medicală care, prin cooperări multidisciplinare, se
ocupă cu identificarea factorilor de agresiune pentru sănătate, cu stabilirea
mijloacelor și metodelor de neutralizare a acțiunii lor asupra grupurilor populaționale
cu risc crescut, cu depistarea și lichidarea proceselor epidemiologice, a stărilor de
boală și cu elaborarea programelor de protecție globală a sănătății umane.
 Epidemiologia studiază și repartiția bolilor pe zone geografice, pe anotimpuri, incidența
bolilor la diverse grupuri sociale, etc. Pentru producerea unor boli sunt necesari o serie
de factori epidemiologici considerați principali (microorganismul, macroorganismul,
mediul exterior) și o serie de factori secundari (climatici, sociali).
Abordare din perspectiva factorilor de risc
(sociali)
 Clase riscuri
Situație economică-status Educație Contextul social și comunitar
economic • ratele de • Structura familială
• Sărăcie absolvire/alfabetizare • Coeziunea socială
• Șomaj • Promovarea sănătății prin • Discriminare și echitate
• Acces la ocupare educație • participativitate
• Stabilitatea locuinței/ spațiul • Mediul școlar ca nivel de • Încarcerare/instituționalizare
vital siguranță sau conductivitate
spre educație
• Rata de ‘’înrolare’’ pentru
studii superioare
Sănătatea și nivelul de îngrijire Vecinătatea și mediul construit
• Accesul la servicii (clinice sau • Calitatea locuirii
preventive) • Criminalitatea și violența
• Accesul la serviciile primare • Condițiile de mediu
(inclusiv la programele de • Accesul la alimente
promovare sănătoase
• Accesul la tehnologie
(medicală)
 Abordare din perspectiva teritoriului

 În practică, proximitatea şi spaţiul în general crează ierarhii (implicit inegalităţi) între

cetăţeni care nu depind de nivelul prestaţiei sociale.
 Prin urmare, statul are obligaţia de a nu-şi limita intervenţia doar la reglementări care
vizează echitatea la nivel individual, ci şi la nivelul comunităţilor sau la nivelul întregii
populaţii. În acelaşi timp, statul ar trebui să monitorizeze ariile în care dezechilibrele
socioeconomice generatoare de inegalităţi sunt corelate cu problemele de
proximitate şi să dubleze intervenţia acolo unde aceste aspecte influenţează
semnificativ accesul la serviciile de sănătate.
 Implicit apar categorii unele defavorizate în raport cu altele.
 Ierarhii de acces spațiale

 Ierarhii de acces (în sens fizic)

 Ierarhii jurisdicţionale si de apartenenta
 Ierarhii ale serviciilor în funcţie de complexitate și calitate

 Pe alte coordonate aceste inegalități de sistem pot fi clasificate ca

fizice (cele de proximitate, locuire și relief-condițiile geografice și
climatice)-administrative sau de apartenență (jurisdicționale) și sociale
(cele de complexitate) care țin de capacitatea indivizilor (determinată
social) de a accesa diversele bunuri sau facilități oferite de societate
sau capacitatea de a crea bunăstare.
 Teorii și modele cu privire la DSS
 Abordările psihosociale- pun accent pe ideea că experiențele și percepțiile
indivizilor sau cele de grup sunt cele care conduc la stres și sănătate precară în
cadrul societăților inechitabile.
 (Re)producția socială a bolii și sănătății se preocupă de determinanții politici și
economici ai sănătății, de legătura dintre inegalitățile sociale și sănătate trebuie
să se axeze pe cauzele structurale.
 Teoria eco-socială a lui Krieger și alte abordări multi-nivel care integrează
factorii biologici în cadrul unei dinamici istorice și ecologice pentru a decela mai
bine factorii determinanți ai distribuției bolii în populație și a inegalităților în
sănătate. Niciun aspect al biologiei noastre nu poate fi înțeles în mod separat de
o cunoaștere istorică cu privire la modul de viață individual și social
 Teorii și modele cu privire la DSS
 Perspectiva selecției sociale: sănătatea determină socio-
economicul, mai degrabă decât situația inversă. Studiile
longitudinale indică faptul că această perspectivă nu poate fi
utilizată ca unică explicație a DSS.
 Perspectiva relațiilor sociale cauzale: poziția socială determină
starea de sănătate prin factori intermediari. Studiile longitudinale
sugerează că această explicație este cel mai important pentru a
explica ISS.
 Parcursul vieții
 Perspectiva cursului vieții recunoaște importanța timpului în relațiile de cauzalitate,
în istoria vieții unui individ, între generații și tendințe și boli la nivel de populatie .
 DSS operează DIFERIT la fiecare moment de dezvoltare (copilarie, adolescenta,
maturitate), ca să influențeze starea de sănătate la un moment dat sau pentru a
oferi mai târziu explicații cu privire la boală sau sănătate
 Două modele :
 Modelul perioadelor critice (model de programare biologică sau latență).
 Modelul de acumulare a riscului (există impactul cumulativ asupra sistemelor
biologice) .

Perspectiva parcursului vieții ar trebui să fie luată în considerare nu numai pentru

a explica inegalitățile cu care se confruntă persoanele fizice în timpul vieții lor, dar,
de asemenea, să explice perpetuarea inegalităților sociale în sănătate între
generații.
 Parcursul vieții
 Sănătatea este experimentată nu numai prin dimensiunile fizice, spirituale, emoționale și
psihologice, dar, de asemenea și din perspectiva evoluției acestora pe tot parcursul vieții.
 Parcursul începe de la sarcină, în care profilul factorilor determinanți ai sănătății influențează
resursele femeii gravide.
 dezvoltarea timpurie, în care caracteristicile mediilor fizic și psihologic nu afectează doar
sănătatea curentă a copiilor, ci poate să determine de asemenea, vulnerabilitatea/ rezistența
în viitor.
 Deși, în principiu, factorii sociali exercită efecte similare asupra copiilor, tinerilor și adulților, pot
provoca probleme de sănătate diferite în fiecare etapă a vieții.
 Nu numai că factorii sociali determină un impact diferit asupra sănătății
de-a lungul vieții, dar problemele de sănătate care rezultă pot fi responsabile ele însele -
condiții în sine (adică determinanți)- care influențează ulterior sănătatea.
 De exemplu, sărăcia este asociată cu o creștere a consumului de alcool sau alte droguri, ceea
ce poate duce la medii familiale stresante, care pot duce la depresie, etc.
Modele ale determinării
Modelul WHO (OMS)
Modelul Dalghren și Whitehead
 Modelul Influences on health:
broadening the focus de la
Robert Wood Johnson Foundation
 Abordare din perspectiva
populație (societate)/factori de risc
(Quebec oficial)
 .

CONTEXTELE (determinanți distali)

 Contextul global

 Contextul global-aspectele macro ale mediului care condiționează ‘’global’’

organizarea societății: contextele politice, economice, demografice, sociale și
culturale, tehnologice și științifice ca și cadrul natural și ecosistemele.
 Măsurat mai mult calitativ decât cantitativ (existența unor ‘’charte’’ de
drepturi, programe mondiale…dar mai ales organizări care produc anumite
structuri sociale…
 Fiecare dintre aceste cadre contextuale afectează toate celelalte domenii și
(ierarhic) în cele din urmă starea de sănătate a populației. Înțelegerea lor este
utilă atât pentru analiza problemelor de sănătate, pentru a înțelege evoluția
determinanților cât și pentru luarea în considerare și înțelegerea nevoilor de
monitorizare și urmărire.
 Contextul politic și legislativ

 Expresia normelor și valorilor dominante în cultura politică a

populațiilor din zona de referință.
 Se traduce în SISTEME, REGIMURI, INSTITUȚII, MODELE DE
GUVERNANȚĂ, grade de participare cetățenească, proceduri, reguli
de luare a deciziilor.
 Contextul politic și legislativ se răsfrânge și asupra politicilor publice
adoptate la diferite nivele de guvernare, de asemenea trebuie
avute în vedere tratatele internaționale
 Contextul economic
 Face referire la structuri și la fenomene cu caracter economic care influențează
societatea De ex, Tipul de economie (capitalistă sau socialistă, sau mixtă după gradul
de intervenție al statului în economie), sau starea pieței: creștere sau restrângere
economică, globalizare, internaționalizare, situație de expansiune pe piața muncii
sau restrângere și șomaj, inflație sau stabilitate financiară.
 Toate acestea influențează nivelul de viață (bunăstarea) și nivelul de echitate
(distribuția veniturilor în societate între diversele categorii sociale)
 De asemenea generează și alte reacții sociale care pot avea efect indirect asupra
sănătății. De exemplu, sărăcia generează comportamente nesănătoase și
criminalitate.
 Un sistem economic cuprinde toate instituțiile, legile, activități, valorile și motivațiile
care stau la baza deciziilor economice
 Contextele demografic/ social cultural/
tehnologic și științific
 /particularitățile populației precum fecunditatea, rata de îmbătrânire a populației, distribuția pe sexe
și vârstă. De asemenea, dinamica populației, emigrația, imigrația, sporul natural, mortalitatea,
morbiditatea, exodul rural, congestia orașelor.
 /norme și valori predominante în societate: de ex aversiunea față de avort, aversiunea sau
predispoziția comportamentelor nesănătoase (vicii), particularitățile religioase. Rasismul, sexismul vs.
egalitarismul, competiționismul, individualismul, etc Toate sunt reflectate în media, în stigmate
sociale, marginalizare.
 /nivelul de dezvoltare al cunoașterii științifice mai ales cele corelate cu medicina (biologie, chimie,
medicină, genetică, etc.) și nivelul de dezvoltare al tehnologiilor dar și nivelurile atinse în științele
socioumane (sociologie, psihologie, antropologie, etc.). De exemplu, sistemele de comunicare
contribuie la rapidizarea și difuzia in teritoriu a serviciilor, știința materialelor și nanotehnologiile
conduc la elaborarea de materiale suport în medicină)
 Mediul natural și ecosistemul

 Asigură și menține viața (reglarea gazelor din atmosferă, clima, apele, polenizarea) și
furnizează baza alimentației umane, sursele de consum, solurile cultivabile,
biodiversitatea, oceanele (etc) inclusiv. Degradarea mediului afectează sănătatea prin
poluare, distrugerea alimentelor, etc

 Tot în mediu se găsesc și diverși pathogeni – agenții microbieni, contaminanți chimici sau
vectori biologici - care promovează/favorizează transmiterea bolilor. Această categorie
include, de asemenea, în contextul global caracteristicile zonei: domeniului său de
aplicare, topografia, hidrografie, etc.
 Sistemele (umane)
 Acest domeniu acoperă sistemele majore rezultate din cadrele contextuale
(politica, valorile unei țări sau ale societății în ansamblu, etc). Aceste
sisteme mari sunt grupate în cinci categorii: sistemul de educație și îngrijire
pentru copii, sistemul de servicii sociale și de sănătate, asistență pentru
ocuparea forței de muncă și solidaritate socială, amenajarea teritoriului și
alte sisteme și servicii.
 Aceste sisteme pot fi definite și descrise după diversele nivele la care
acționează
 Aceste sisteme sunt adaptate la mediu și contextele demografice și
economice. Acestea includ metode de guvernare, resurse umane, materiale
și financiare. Organizarea acestor sisteme este mijlocul de a implementa
politicile și legile (cadrul politic și legislativ).
Sistemul de educație și protecție al copilului/ Serviciile
sociale și de sănătate/ susținere pe piața muncii și
solidaritate socială
 /face referință la infrastructura de școli (unități școlare) și de instituții de îngrijire și
protecția a copiilor, reguli și practici, mod de organizare, finanțare și alocare de resurse

 /cuprinde ansamblul infrastructurilor naționale și ansamblul de reguli și practici modul de

organizare al serviciilor sociale și de sănătate (sector, public, privat sau comunitar)
Cuprinde toate elementele care ating problema accesibilității, oferta de servicii, structura
proceselor administrative, instituiții de îngrijire, programele naționale de sănătate publică,
prevenire, protecție, etc
 /diferite programe și servicii de integrare pe piața muncii sau ajutor în caz de șomaj,
încurajarea anumitor categorii, reducerea excluziunii, asigurări în situații de pierdere a
capacității sau asigurări parentale (creștere, copil)
 Amenajarea teritoriului
 se referă la modificările aduse la mediul natural pentru a sprijini punerea în aplicare a
proiectelor unei comunități sau generate de activitatea umană. De asemenea, stabilește
normele privind locuințele, construcția de drumuri, infrastructura de telecomunicații, locuri
de muncă și școli.
 Terenul este o componentă majoră a mediului fizic. Există nevoia pentru diferite forme de
intervenție în zonele urbane și rurale (de ex. practici ale agriculturii intensive, extinderea
urbană, coexistența rezidențială).
 Alte sisteme și programe

 Regrupează sau includ toate sisteme care nu fac parte din cele patru categorii definite mai
sus și care presupun planificarea și organizarea prin intermediul autorităților. De exemplu,
organizarea serviciilor de securitate, anumite servicii municipale (de exemplu, controlul și
managementul apei potabile), programe pentru securitatea alimentară și sănătatea
animalelor, sunt factori care se bazează pe contexte prezentate mai în sus și acționează
asupra dezvoltării comunității și bunăstării (sănătății).
 .
MEDII (intermediari)
 Mediul de viață
 «Un mediu este locul unde trăiesc oamenii, învață sau lucrează, care include un loc și un
context social în care oamenii interacționează zilnic. Acasă, la școală, la locul de muncă,
satul, orașul, regiunea sunt locuri unde oamenii trăiesc și activează»
 Indivizii sunt concomitent integrați în mai multe medii de-a lungul vieții lor trăiesc în
mediul familial se integrează într-un mediu școlar sau un mediu de lucru, participă la
activități de loisir și distracție în comunitate. Schimbă mai multe medii de locuire în timpul
vieții.
 Aceste medii de viață afectează în mod direct persoanele fizice: le ajută sau împiedică
dezvoltarea acestora și capacitatea lor de a acționa și de a realiza rolurile pe care
intenționează să și le asume .
 Putem decupa mediul în cinci categorii: familia, școala, locul de muncă, locuința și în cele
din urmă, comunitatea locală și vecinătatea.
 Familia/ Școala/Serviciul

 /trebuie considerată sub aspectele ei sociale (nu intime) adică tot ce ține de componență,
transformări pe care le induce asupra individului , practicile educaționale, raporturile între membri,
aspecte materiale și economice, de exemplu disponibilitatea resurselor pentru acoperirea nevoilor,
etc. Mediul familial joacă un rol-cheie în dezvoltarea fizică, cognitivă, socială și emoțională a
copiilor, și continuă să influențeze comportamentul indivizilor și a sănătății lor la toate vârstele
vieții.
 /de regulă, al doilea mediu de viață pentru copii și tineri, care de asemenea va acționa de o
manieră importantă în toate aspectele dezvoltării personale: se creează comportamentul social, se
pot adopta practici și moduri de viață (sau comportamente) cu potențial nesănătos. Grija cadrelor
specializate dar și mediul colegial sunt submediile acestui mediu. Apoi resursele și serviciile
educative, , serviciile preventive, activitățile extra-școlare. De asemenea, condițiile materiale de
salubritate și igienă, climatul .
 Caracteristicile locului de muncă sunt menite a consolida abilitățile și cunoștințele deja dobândite
sau de a confrunta cu o persoanele la mai mult sau mai puțin sănătoase cadrul fizic și diverse medii
periculoase (contaminanți, zgomot, echipamente de siguranță, etc.). Acest mediu poate fi de
asemenea, mai mult sau mai puțin favorabil pentru sănătate, gradul de control.
 Mediul de locuire/Comunitatea și vecinătatea

 /Poate afecta diverse abilități/ dizabilități fizice, poate crea deficiențe fizice și psihice (de
exemplu lipsa spațiului, lipsa temperaturii optime, igiena, salubritatea, iluminatul,
constituienții materiali, dotările, etc)
 /Comunitatea locală și cartierul pot include alte categoriile sociale descrise mai sus , dar
acoperă un set mai larg de condiții materiale și sociale în care oamenii sunt expuși.
Vecinătatea poate fi proximă (blocul, casa, strada, curtea) sau poate fi cartierul, magazinele,
serviciile din zonă. La acest mediu se adaugă spațiile și locurile pe care individul le
frecventează regulat (de recreere, servicii sau loisir)
 Comunitatea poate fi văzută într-un sens mai larg ca un sistem structurat de oameni care
locuiesc într-o anumită zonă geografică ( municipiu, oraș , cartier , târg ) și care presupune
instituții (administrative sau de deservire, dar și valori comune culturale și sociale: de exemplu
tradiții, sărbători)
.

Caracteristici ‘’individuale’’
(proximali)
 Caracteristici ‘’individuale’’
 Toți acești determinanți susmenționați sunt relativ mai îndepărtați de influența
directă asupra individului, influențând doar alegeri, nu direct sănătatea. Gama
de caracteristici individuale cuprinde patru mari categorii: caracteristici biologice
și genetice, abilități personale și sociale, obiceiuri și comportamente și, în final,
caracteristicile socio-economice.

 Ne referim la caracteristicile biologice și genetice, factori de vârstă, sex, etnie și

genetice specifice pentru o comunitate sau anumite persoane. Acesta poate fi,
de exemplu, boli ereditare sau cu predispoziție genetică și biologice. Factorii
genetici sunt mai mult sau mai puțin modificabili, dar genetica este tot mai mult
recunoscută ca ‘’eveniment’’ în termeni de sănătate și este supusă influenței
unor factori de mediu.
 Abilități personale și sociale

 Categoria de abilități personale și sociale acoperă o gamă largă de resurse personale

(cunoștințe, abilități și atitudini) care permit unei persoane să facă față cerințelor și
provocărilor din viața de zi cu zi. Acestea includ aptitudini fizice, cognitive, emoționale și
sociale, și includ, de exemplu, abilități de comunicare, capacitatea de a gestiona emoțiile, de a
rezolva probleme, capacitatea de adaptare și capacitatea de a coopera și de a stabili relații
sociale
 Stiluri de viață
 Stiluri de viață și comportamentele afectează în mod direct sănătatea populației. Acestea
includ comportamente legate de dietă, activitate fizică, consumul de tutun, alcool și droguri,
sex , comportament de călătorie internațională care cresc expunerea la boli și
comportamentul de propagare.
 Se adaugă comportamente care presupun siguranța la locul de muncă, transport sau de
recreere, cum ar fi purtatul de cască pe biciclete sau centura de siguranță, prudență în
conducerea vehiculelor sau folosirea de echipamente de siguranță.
 De asemenea, acestea se referă la măsurile de igienă, cum ar fi spălarea mâinilor, măsuri de
protecție, cum ar fi utilizarea de protecție solară sau instalarea de detectoare de monoxid de
carbon, precum și acțiuni care să promoveze un mediu mai sănătos ca reciclarea sau utilizarea
transportului public.
 Comportamentele și stilurile de viață sunt considerate ca determinanți individuali, deoarece
acestea se încadrează în alegere personală, dar suntem conștienți că aceste alegeri sunt
puternic influențate de condițiile economice și mediile de viață, precum și de factori ce țin de
sisteme și de contextul global.
Stiluri de viață (lectură suplimentară)
 Stilul de viață tradițional (patriarhal),
 Stilul de viață urban,
 Stilul de viață naturist,
 Stilul de viață sedentar,
 Stilul de viață sportiv,
 Stilul de viață ascetic, etc.

 Stiluri de viață alternative:

 -comunitatea hippie,
 - practicanții yoga,
 - adepții unor practici religioase particulare etc.
Componentele stilului de viață (lectură
suplimentară)
 Nutriția,
 Grija față de sănătate,
 Controlul stării de sănătate și aderența terapeutică
 Munca,
 Odihna,
 Relațiile interpersonale,
 Stresul (determinarea și gestiunea),
 Capacitatea de agent, (încredere în sine, voință. Curaj etc.)
 Locuirea,
 Stilul comunicațional,
 Agreementul și turismul,
 Aderența la o serie de valori particulare (etice, religioase),
 Sportul, Etc.
 Caracteristicile socio-economice
 Această categorie include caracteristicile socio-economice determinate individual sau
prin sistemele enumerate: educația, veniturile și ocupațiile (adică, faptul de a lucra sau
nu), precum și tipul de locuri de muncă.
 Acești trei factori sunt baza așa-numitul statut socio-economic al persoanelor fizice. Ei
au o mare influență asupra stării de sănătate a populației, fie prin efectele lor directe,
fie prin efectele lor asupra multor altor determinanți precum comportamentele
individuale și factorii de risc la care o persoană este expusă la în timpul vieții sale.

 Apartenența la un grup social, limbă sau etno-cultural poate fi, de asemenea, asociate
cu diferențe semnificative in domeniul sănătății (de exemplu, apartenența la o
comunitate indigenă sau defavorizată).
 Starea de sănătatea populației
(indicatori)
 Conceptul de determinare socială a sănătății nu este limitat numai la cantitatea de date referitoare
la starea de sănătate a fiecărui individ, el implică, de asemenea, o analiză a distribuirii de sănătate
în cadrul populației. Putem grupa drept componente ale stării de sănătate ale populației în trei
categorii : starea generală de sănătate, sănătatea fizică și sănătatea mentală și psihosocială.
 Starea generală de sănătate este indicată de măsurători care să ofere o imagine de ansamblu
asupra sănătății, nu este legată numai de probleme specifice, cum ar fi cancerul , diabetul si
sinucidere, ci de măsuri mai cuprinzătoare, cum ar fi mortalitatea generală , speranța de viață sau
percepția de sănătate fizică și mentală, etc .
 Sănătate fizică cuprinde toate bolile legate de toate sistemele organismului, cum ar fi respirator
nervos, sistemul digestiv, de reproducere, etc. Și toate tipurile de trauma pe care le pot suferi
indivizii. Aceasta poate include evenimente care au loc pe parcursul unei comunități sau populație
(epidemii).
 A treia categorie este cea a sănătății mentale și psiho-sociale. Acesta include atât sănătatea
mentală, ca atare, în componentele sale pozitive ( de exemplu , satisfacția de viață) și negative (de
exemplu, tulburări mentale, gândurile de sinucidere), problemele de adaptare socială (sau ale
funcționării sociale) - inclusiv diferite forme de violență , neglijare și abuz - precum și problemele de
integrare socială și dezvoltare a copilului. Fiecare din aceste categorii pot fi observate în analiza de
morbiditate și mortalitate, invaliditate și bunăstare, care sunt principalele măsuri folosite de obicei
pentru a descrie această stare
Inegalități sociale în sănătate/Gradientul social
al sănătății
 Existența unui ecart de stare de sănătate stratificat social.
Inegalitățile sociale în domeniul sănătății afectează o gamă largă de
indicatori de sănătate de la factorii de risc până la rezultatele de
îngrijire sau aderența la tratamente si se reproduc în domeniul
sănătății,
 Corespondența ‘’robustă’’ între poziția socială a persoanelor și
observarea stării lor de sănătate. Un gradient social de sănătate se
observă atunci când frecvența problemelor de sănătate sau
expunerea la un factor de risc crește în mod regulat de la categoriile
cele mai avantajate la grupurile cele mai dezavantajate.
 Accesul & inegalitatea
 În întreaga lume, cei săraci au, de obicei, o stare de sănătate mai proastă. De asemenea, este
dovedit că sănătatea și statutul social sunt strâns legate: oamenii de statut social superior tind
să fie mai sănătoși, în timp ce cele de statut social inferior sunt de multe ori mai puțin
sănătoase. Această tendință se reflectă la toate nivelurile de scara socială.
 Atunci când disparitățile în materie de sănătate în cadrul unui grup sau
între mai multe grupuri sunt sistematice și pot fi evitate prin măsuri sociale, acestea sunt
considerate abuzive (dependent de ideologie). Aceste diferențe sistematice și evitabile în
materie de sănătate sunt numite inegalităților din domeniul sănătății.
 Diferențele de statut social dintr-o populație sau între populații au un impact semnificativ
asupra stării de sănătate a întregii comunități în care ne găsim aceste diferențe. Dacă
diferențele sunt importante, starea de sănătate a populației ca un întreg este mai săracă. Acest
dezavantaj afectează pe toată lumea, nu doar pe cei dezavantajați. În acest context,
promovarea echității în sănătate este o strategie esențială pentru îmbunătățirea stării de
sănătate a întregii populații .
 Acces
 Accesul la sănătate are mai multe definiţii dependente şi de contextul dat.
Bunăoară, ca substantiv ţine de un potenţial de utilizare a îngrijirii, ca
verb (acţiune) se referă la actul de a utliza sau primi îngrijire medicală.
 Aici se naşte o confuzie între abilitatea de a obţine îngrijire şi actul de a
”căuta” (de a dori) îngrijirea. Conceptul şi comunicarea lui ar deveni mai
clare dacă s-ar aborda accesul în termeni de ”stadii” şi ”dimensiuni”
(adică o operaţionalizare prin cuantificare).
 două stadii: unul potenţial pentru îngrijire, un altul realizat (ca act de
îngrijire săvârşit). Potenţialele există când o populaţie care are nevoie
coexistă într-un spaţiu şi timp cu un sistem de livrare capabil să ofere
această îngrijire. Realizat, ca stadiu, se referă la situaţia în care îngrijirea
se realizează după înlăturarea tuturor barierelor.
 Acces vs. Inechitate

Inegalităţile pe care le comportă sistemul în funcţie de nivelul prestaţiei sociale.

 Accesul la serviciile de sănătate este considerat teoretic egal la acelaşi nivel al prestaţiei sociale. Cu
alte cuvinte, categoriile defavorizate sunt acelea care nu dispun de resurse materiale suficiente
pentru a acoperi costurile asigurării şi pierd astfel în proporţii diferite parte din drepturile de
asistenţă medicală. Dacă însă această disfuncţie poate fi trecută în contul „responsabilităţii
individuale pentru sănătate”, nu acelaşi lucru se poate spune despre acele inegalităţi pe care
sistemul le perpetuează pentru categorii şi comunităţi care nu au o problemă legată asigurarea
socială şi medicală.
 Există indivizi şi comunităţi care sunt defavorizate şi discriminate în ciuda acoperirii complete din
punctul de vedere al asigurărilor sociale sau chiar a disponibilităţilor materiale superioare în raport
cu alte comunităţi. Adesea, statele consideră că, odată stabilite regulile de compensare între
prestaţii în sistemul asigurărilor sociale şi de sănătate, se poate considera rezolvată problema
accesului cel puţin la nivelul egalităţii de şansă între indivizi. De exemplu, problema de
proximitate este tratată ca un factor exogen care nu poate fi controlat decât prin intermediul
politicilor uzuale de creştere a bunăstării generale (welfare state). În realitate nu este aşa.
Problemele de proximitate sunt, adesea, insurmontabile şi au raportare directă cu starea de
sănătate.
 Accesul & inegalitatea (lectură suplimentară)
 Întrucât starea de sănătate urmează un model de gradient, oamenii care trăiesc în condiții socio-
economice precare nu sunt la fel de sănătoși precum cei din clasa de mijloc, iar grupurile din clasa de
mijloc nu prezintă aceeași stare de sănătate precum cei din clasa superioară. Bineînțeles, nu toți copiii și
adulții care trăiesc în condiții socio-economice precare au în mod obligatoriu o sănătate precară, însă, în
cazul acestora, există șanse mai mari de a deține carențe în dezvoltarea fizică și emoțională, comparativ
cu cei care trăiesc în condiții mai bune. În acest sens, au fost definite 4 modele conceptuale a explicării
stării de sănătate prin intermediul gradientului social:
 1. Modelul efectului latent (The latent effect model): Anumite evenimente de la începutul vieții pot avea
efecte asupra sănătății ulterior, la maturitate (Power and Hertzman, 1997);
 2. Modelul dependenței de cale (The pathway model): experiența anterioară influențează viața
individului, plasându-l pe un anumit drum/traiectorie care îi poate afecta sănătatea la maturitate
(Hertzman et al., 2001);
 3. Modelul mobilității sociale (The social mobility model): perioada de sărăcie (deprivation) de la
începutul vieții poate crește riscul de îmbolnăvire ulterior, chiar dacă nivelul de trai se îmbunătățește
considerabil (Forsdahl, 1978);
 4. Modelul cauzalității cumulative (The cumulative model): experiențele psihologice sau fiziologice de la
începutul vieții sau pe parcursul acesteia pot avea un impact cumulativ, crescând predispoziția de
îmbolnăvire a individului (Smith et al., 2002).
Abordare din perspectivă populațională

 Grupuri vulnerabile din punct de vedere al accesului sau al determinanților sociali

 Temă LP
 Vulnerabilitatea (lectură suplimentară)

 Vulnerabilitatea reprezintă gradul de fragilitate al unei persoane

sau grup sau comunitate față de câteva pericole pe un spațiu dat. În
fapt, vulnerabilitatea este un set de condiții și procese rezultând din
factori fizici, sociali, economici și de mediu care influențează
susceptibilitatea unei comunități de a se confrunta cu anumite
pericole. DE asemenea, vulnerabilitatea comportă și ideea de
adaptare a comunității
 Vulnerabilitatea (lectură suplimentară)

 Din multitudinea de definiții (Cuter et al., 2008) : Vulnerabilitatea este reprezentată de un

pre-eveniment, de caracteristici sau calități inerente ale sistemelor care creează
potențialul de a dăuna sau abilitatea diferențiată de a se recupera în urma unui
eveniment.
 Vulnerabilitatea este o funcție a expunerii (cine sau ce este în pericol) pe de o parte, dar și
una a sensibilității sistemului (gradul în care oamenii și locurile pot fi afectate) (Cutter et
al.2008). Drept urmare, există o vulnerabilitate endogenă a indivizilor de care pot
dispune pe care o pot controla și una exogenă, de sistem care este dată și care se
subsumează întregii comunități sau grupurilor (în grade diferite-de exemplu,
vulnerabilitatea legată de distanță este sistemică, exogenă dar se diferențiază pe indivizi
aparținând aceluiași grup). De asemenea, din definiție vulnerabilitatea se înțelege ca un
construct dinamic care se schimbă în timp și în spațiu.
 Vulnerabilitatea (lectură suplimentară)

 Dar contează și vulnerabilitatea ca situare / nesituare (eventual

excluziune) într-o poziție de risc în raport cu un standard. Deși
vizează inegalitatea, dacă aplicăm această definiție unor grupuri
omogene și nu indivizilor atunci avem vulnerabilitate și nu
inegalitate de acces pentru că indivizii se pot manifesta inegal dar
sunt vulnerabili din perspectiva apartenenței la un
grup/comunitate.