șef de lucrări dr.

Tudor-Ștefan ROTARU

Punerea întrebărilor
Șef de lucrări Dr. Tudor-Ștefan ROTARU

Consiliere psihologică pentru Medicină Generală anul 1

– Cursul 3: Punerea întrebărilor 1
șef de lucrări dr. Tudor-Ștefan ROTARU

Întrebări închise și deschise

Întrebări închise Întrebări deschise

Erijează răspunsuri cu DA, NU sau cu Erijează răspunsuri elaborate

informații izolate precum nume sau
numere
- Vă simțiți rău? - Cum vă simțiți?

În cantitate prea mare frânează Încurajează comunicarea.

comunicarea.

De asemenea, este limpede că întrebările deschise favorizează

o bună comunicare în mai mare măsură decât întrebările închise. Întrebările
deschise reprezintă acele întrebări la care pacientul este invitat să răspundă
cu ceva mai mult decât ”da”, ”nu”, un nume ori un număr. Un exemplu de
întrebare închisă este: ”Vă simțiți bine?” sau ”Vă doare spatele?” la care
pacientul, cel mai probabil, va răspunde doar cu ”da” sau cu ”nu”. În schimb,
dacă optați pentru o întrebare deschisă de tipul ”Cum vă simțiți?” pacientul
este invitat să elaboreze. El va oferi o mai mare bogăție de informații, va avea
libertatea de a se exprima și va putea chiar să ofere indicii folositoare. Nu de
puține ori, pacienții, mai ales dacă au un nivel socio-intelectual scăzut, se simt
intimidați să elaboreze peste întrebările închise ale unui membru al echipei
medicale. Astfel, puteți rata informații importante din punct de vedere medical
și nu numai.
Desigur, nu întotdeauna avem nevoie de întrebări deschise, iar
întrebările închise sunt și ele necesare în procesul de comunicare. Este, totuși,
recomandat să începem discuția cu o întrebare deschisă simplă, iar întrebările
închise să fie plasate de-a lungul întregii convorbiri. Astfel, evităm ca discuția
să ia aparența unui interogatoriu. Desigur, studentul s-ar putea simți mirat,
gândindu-se la constrângerile de timp pe care le impun vizitele spitalicești sau

Consiliere psihologică pentru Medicină

Generală anul 1 – Cursul 3: Punerea
întrebărilor 2
șef de lucrări dr. Tudor-Ștefan ROTARU

timpul alocat unei consultații. Cu toate acestea, nu este dificil, în puținul timp
disponibil, să oferiți pacientului impresia că este ascultat, concomitent cu o
bună strategie de a obține informații utile și bogate
În literatură se găsesc foarte multe informații legate de întrebările
deschise și închise. Veți dori să folosiți predominant întrebări deschise în
discuțiile cu pacienții. Implicațiile sunt multiple: interviul prin întrebări închise
este, de fapt, un interogatoriu. Descurajează persoanele în a se exprima, în
special pe cele cu o atitudine modestă. În plus, folosind întrebări închise primiți
informații puține întrucât pacientul nu este încurajat să elaboreze ceea ce
simte, gândește sau face.

Bioetică pentru Asistenți Medicali Generaliști

- Relatia cu pacientul 2
șef de lucrări dr. Tudor-Ștefan ROTARU

Întrebări închise și deschise

Întrebări închise
Poate sugestiona pacientul prin presiune
interogativă.
- Și mai simțiți un junghi care vă apasă
undeva în zona spatelui, nu-i așa?
- Dacă mă gândesc mai bine... da.
Întrebări deschise
Erijează un conținut autentic,
necontamintat de sugestiile celuilalt:
- Ce simțiți mai exact dl. Popescu?
- Păi simt o durere la șale, mai ales
seara după o zi de serviciu.

De preferabil să nu înceapă un contact, De preferabil să marcheze începutul

ci să fie presărate de-a lungul discuției. unui contact.
- Bună dimineața! Vă simțiți bine? - Bună dimineața! Cum vă simțiți?

Există cel puțin două mari pericole când folosiți prea multe întrebări închise în
procesul diagnostic.

1. În primul rând, puteți tinde spre a vă confirma ipoteza din mintea

dumneavoastră, omițând informații importante despre pacient. Una este să
întrebați o doamnă în vârstă care vă consultă datorită diareei: Vă este
greață? Vomitați? Vă doare capul? și alta este să întrebați: Ce altceva vă
mai supără? Și ce s-a întâmplat? Ce ați încercat să faceți până acum
pentru a vă face bine? Ce altceva v-a îngrijorat?. Puteți astfel afla despre
simptome mai severe (precum hemoragii) pe care pacientul le poate omite
deoarece „doctorul sau asistenta știu mai bine ce să întrebe” (modelul
paternalist). Puneți întrebările închise mai târziu, după ce pacientul v-a
oferit suficiente informații în ordinea în care el le-a considerat relevante.

2. În al doilea rând, puteți sugera pacienților (în special celor deprimați și/sau
înclinați spre disfuncții somatoforme) simptome care nu erau prezente la
început. Dacă începeți printr-o întrebare ca: Nu-i așa că simțiți o durere în
partea dreaptă uneori? , pacientul poate acorda mai multă atenție
senzațiilor resimțite și poate începe să perceapă durere acolo unde nu

Consiliere psihologică pentru Medicină

Generală anul 1 – Cursul 3: Punerea
întrebărilor 3
șef de lucrări dr. Tudor-Ștefan ROTARU

exista nicio durere la început.

În orice caz, nu începeți discuția cu pacientul printr-o întrebare închisă! Folosiți

o întrebare deschisă! Este mai bine, chiar și în cazul primei întrebări adresate
la intrarea în salon.

Bioetică pentru Asistenți Medicali Generaliști

- Relatia cu pacientul 3
șef de lucrări dr. Tudor-Ștefan ROTARU

Întrebările ”de aur”

Cum?

Ce?

O bună strategie pentru a adresa cât mai multe întrebări deschise este să
începi prin Ce...? și Cum...? Câteva exemple ar fi: Cum v-ați simțit în această
săptămână? Ce ați pățit mai exact? Cum ați încercat să scăpați de aceste
simptome? Ce efect au avut medicamentele? etc. Deși există și întrebări
închise care încep cu aceste două cuvinte, în marea majoritate a timpului, a
începe cu Ce? sau Cum? vă asigură un palmares de întrebări deschise.

Consiliere psihologică pentru Medicină

Generală anul 1 – Cursul 3: Punerea
întrebărilor 4
șef de lucrări dr. Tudor-Ștefan ROTARU

Exemplu de secvență de comunicare

Multe întrebări închise Multe întrebări deschise
Asistent: Ce mai faceți? Vă simțiți bine? Asistent: Cum vă mai simțiți?
Pacient: Nu Pacient: M-a durut burta îngrozitor, să știți... Abia că am putut
Asistent: Vă doare burta? dormi....
Pacient: Da Asistent: Înțeleg... Și ce ați încercat să faceți ca să scăpați de durere?
Asistent: Ați încercat să luați un Pacient: Am tot stat întins, dar nici dacă stau două ore nu-mi trece. Am
Furazolidon? luat Furazolidon, Imodium, și tot felul de medicamente... nu pare să
Pacient: Da cedeze deloc...Și ceai a încercat nevastă-mea să-mi facă, dar nu mă
Asistent: ...Și v-a trecut? lasă...
Pacient: Nu Asistent: Dar cum evoluează durerea pe parcursul zilei?
Asistent: Și când vă doare cel mai tare? Pacient: Parcă dimineața e mai bine... La serviciu mă iau cu treaba și
Pacient: Seara, când vin de la muncă uit... Dar seara când ajung acasă... e jale!
Asistent: Simțiți un junghi în stomac? Asistent: Și ce simțiți mai exact?
Pacient: Nu chiar Pacient: Simt ca o strânsoare dureroasă, exact aici, în mijlocul
buricului...

Consiliere psihologică pentru Medicină

Generală anul 1 – Cursul 3: Punerea
întrebărilor 5
șef de lucrări dr. Tudor-Ștefan ROTARU

Lucrare practică: exercițiu în triade

Pacient
sau rudă a
acestuia
1. îl observă pe medic
2. își notează cele mai
bune întrebări
adresate de medic și
cele mai abile
reformulări

Observator Medic

Aici exersăm ascultarea activă în grupe de câte 3.

Consiliere psihologică pentru Medicină

Generală anul 1 – Cursul 3: Punerea
întrebărilor 6
șef de lucrări dr. Tudor-Ștefan ROTARU

Vă mulțumesc!

Șef de lucrări Dr. Tudor-Ștefan ROTARU

Disciplina de Bioetică
t_rotaru@yahoo.com

Consiliere psihologică pentru Medicină

Generală anul 1 – Cursul 3: Punerea
întrebărilor 7