Vasile Rareș-Theodor 08.12.

2021

Apartenenta la specie a nuvelei Moara cu Noroc

Moara cu noroc este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, un fir
narativ central ; personajele relativ putine pun in evidenta evolutia personajului principal, complex,
puternic individualizat. Se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea
naratorului, naratiunea la persoana a III-a, atitudinea detasata in descriere, veridicitatea. Este
o nuvela psihologica prin : tematica, modalitati de caracterizare a personajului si de investigare
psihologica, natura conflictului (interior).

Tema sustine caracterul psihologic al nuvelei – efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei

de inavutire, pe fundalul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Problematica
nuvelei se poate stabili din mai multe perspective. Din perspectiva sociala, nuvela prezinta
incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social ; din perspectiva moralizatoare, prezinta
consecintele dramatice ale setei de inavutire, scriitorul considerand ca goana dupa avere zdruncina
tihna sufleteasca si duce la pierzanie. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior
trait de Ghita care este sfasiat de dorinte, pe cat de puternice, pe atat de contradictorii  :dorinta de a
ramane om cinstit, pe de o parte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta
parte. Conflictul nuvelei este complex, de natura sociala, psihologica si morala.

Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, carciuma numita Moara cu noroc
inseamna de fapt Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, pentru ca usurinta castigurilor
de aici ascunde abateri etice grave. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere
temporale cu valoare religioasa : de la Sfantul Gheorghe pana la Paste, iar in final, apa si focul
purifica locul.

In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Ghita este

un personaj rotund, evoluand de la tipicitate la individualizare. El parcurge drumul sinuos al
dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari. Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.
Lica - personaj plat - ramane egal cu sine, un om rau si primejdios. In schimb, Ana sufera
transformari interioare, care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine.

Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare,
consemnandu-le gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele (caracterizare indirecta). De
asemenea, realizeaza portrete sugestive (caracterizare directa) ; detaliile fizice releva trasaturi
morale sau statutul social. Mijloacele de investigatie psihologica sunt : scenele dialogate, monologul
interior de factura traditionala si acela realizat in stil indirect liber, notatia gesticii, a mimicii si a
tonului vocii.

Stilul nuvelei este sobru, concis, fara podoabe. Limbajul naratorului si al personajelor

valorifica aceleasi registre stilistice : limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea.

Opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica, deoarece are toate
trasaturile acestei specii literare: analizeaza conflictul interior al personajului principal, urmareste
procesul instrainarii lui Ghita fata de familie si urmareste degradarea morala a acestuia produsa de
ispita imbogatirii.