Şcoala Gimnazială Dorna Arini

Lucrare scrisă semestrială la limba şi literatura română pe semestrul I

Clasa a VI-a
Nr. 1
An şcolar 2019-2020

Citeşte cu atenţie textul următor pentru a rezolva corect cerinţele date:

„În acest moment, se aud strigăte puternice pe peron. Recunosc vocea. Baronul Weisschnitzerdorfer ţipă: „Opriţi!
Opriţi!” De data aceasta nu este vorba de un tren care pleacă, ci de o caschetă ce se rostogoleşte, purtată de vânt.
Curenţi destul de violenţi se învârtesc în această gară deschisă în toate părţile, iar cascheta baronului – o caschetă cu
cozoroc de culoare albastră – i-a fost smulsă de pe cap. Se rostogoleşte pe peron, pe şine, pe lângă ziduri, iar proprietarul ei fuge
de i se taie răsuflarea, fără să reuşească să o prindă.
Trebuie să recunosc că, văzând această urmărire nebună, domnul şi doamna Caterna se prăpădesc de râs, tânărul chinez
Pan-Ciao izbucneşte şi el în hohote, în timp ce doctorul Tio-King rămâne de o seriozitate imperturbabilă.
Neamţul, stacojiu la faţă, gâfâind, scăldat în sudoare, nu mai poate. De două ori a reuşit să atingă cascheta, dar i-a scăpat
din nou de fiecare dată. (...)
Nimic nu este mai caraghios decât o pălărie luată de vânt, care zboară, se duce, se întoarce, sare, tresaltă, planează şi o ia
din loc în clipa când crezi că ai prins-o.
Iar dacă aşa ceva mi s-ar întâmpla mie, i-aş ierta pe cei care râd de o asemenea luptă comică.
Dar baronul nu este într-o stare sufletească de natură să-i ierte pe spectatori. Sare de colo-colo, aleargă pe calea ferată. I
se strigă! „Atenţie! Atenţie!”, pentru că trenul care vine de la Merv intră în gară cu viteză.
Aici fu şi moartea caschetei: locomotiva o striveşte fără milă şi baronul nu mai recuperează decât o zdreanţă. Şi după
cum ne-a obişnuit, neamţul începe iar seria de înjurături la adresa Marelui Transasiatic.”
(Claudius Bombarnac, cap.8, de Jules Verne)

*peron (s.n.)-  platformă, acoperită sau descoperită, amenajată într-o stație de-a lungul liniilor de cale ferată, pentru a ușura călătorilor urcarea în tren și coborârea
din tren.
*baron (s.m.)- titlu de nobleţe; boier.
*imperturbabil (adj.)- care nu poate fi tulburat de nimic.
*stacojiu (adj.)- de culoare roşu-aprins, ca a racului fiert.
*caschetă (s.f.)- şapcă ce face parte din uniforma militarilor.
*Transasiatic (s.n.)- tren ce străbate Asia de la un capăt la altul.

1. Scrie, într-un enunţ, titlul volumului din care face parte fragmentul dat şi numele autorului. (0,50p)
2. Notează ideea principală corespunzătoare primului alineat. (0,50p)
3. Extrage, din text, următoarele figuri de stil: un epitet simplu al substantivului, două repetiţii, o
enumeraţie. (1p)
4. Precizează două moduri de expunere întâlnite în fragmentul dat. (1p)
5. Transcrie enunţul din care reies trăsăturile baronului neamţ. (1p)
6. Completează tabelul următor, precizând valoarea morfologică și funcţia sintactică pentru fiecare
dintre cuvintele menționate în coloana din stânga. (1p)
Cuvânt Valoare morfologică Funcţie sintactică
(parte de vorbire) (parte de propoziţie)
recunosc
curenţi
deschisă
i-
7. Precizează, pentru următoarele verbe din text, modul, timpul şi persoana: să prindă, (eu) trebuie,
văzând, a fost. (1p)

8. Redactează o compunere de 15-20 de rânduri, în care să demonstrezi că fragmentul citat aparţine

unui text literar.
În compunerea ta, trebuie:
- să precizezi trei trăsături ale textului literar;
- să ilustrezi aceste trăsături cu exemple din textul dat;
- să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate;
- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate. (3p)
Şcoala Gimnazială Dorna Arini

Lucrare scrisă semestrială la limba şi literatura română pe semestrul I

Clasa a VI-a
Nr. 2
An şcolar 2019-2020

Citeşte cu atenţie textul următor pentru a rezolva corect cerinţele date:

„În acest moment, se aud strigăte puternice pe peron. Recunosc vocea. Baronul Weisschnitzerdorfer ţipă: „Opriţi!
Opriţi!” De data aceasta nu este vorba de un tren care pleacă, ci de o caschetă ce se rostogoleşte, purtată de vânt.
Curenţi destul de violenţi se învârtesc în această gară deschisă în toate părţile, iar cascheta baronului – o caschetă cu
cozoroc de culoare albastră – i-a fost smulsă de pe cap. Se rostogoleşte pe peron, pe şine, pe lângă ziduri, iar proprietarul ei fuge
de i se taie răsuflarea, fără să reuşească să o prindă.
Trebuie să recunosc că, văzând această urmărire nebună, domnul şi doamna Caterna se prăpădesc de râs, tânărul chinez
Pan-Ciao izbucneşte şi el în hohote, în timp ce doctorul Tio-King rămâne de o seriozitate imperturbabilă.
Neamţul, stacojiu la faţă, gâfâind, scăldat în sudoare, nu mai poate. De două ori a reuşit să atingă cascheta, dar i-a scăpat
din nou de fiecare dată. (...)
Nimic nu este mai caraghios decât o pălărie luată de vânt, care zboară, se duce, se întoarce, sare, tresaltă, planează şi o ia
din loc în clipa când crezi că ai prins-o.
Iar dacă aşa ceva mi s-ar întâmpla mie, i-aş ierta pe cei care râd de o asemenea luptă comică.
Dar baronul nu este într-o stare sufletească de natură să-i ierte pe spectatori. Sare de colo-colo, aleargă pe calea ferată. I
se strigă! „Atenţie! Atenţie!”, pentru că trenul care vine de la Merv intră în gară cu viteză.
Aici fu şi moartea caschetei: locomotiva o striveşte fără milă şi baronul nu mai recuperează decât o zdreanţă. Şi după
cum ne-a obişnuit, neamţul începe iar seria de înjurături la adresa Marelui Transasiatic.”
(Claudius Bombarnac, cap.8, de Jules Verne)

*peron (s.n.)-  platformă, acoperită sau descoperită, amenajată într-o stație de-a lungul liniilor de cale ferată, pentru a ușura
călătorilor urcarea în tren și coborârea din tren.
*baron (s.m.)- titlu de nobleţe; boier.
*imperturbabil (adj.)- care nu poate fi tulburat de nimic.
*stacojiu (adj.)- de culoare roşu-aprins, ca a racului fiert.
*caschetă (s.f.)- şapcă ce face parte din uniforma militarilor.
*Transasiatic (s.n.)- tren ce străbate Asia de la un capăt la altul.

. 1. Scrie, într-un enunţ, titlul volumului din care face parte fragmentul dat şi numele autorului.
(0,50p)
2. Notează ideea principală corespunzătoare primului alineat. (0,50p)
3. Extrage, din text, următoarele figuri de stil: un epitet cromatic, o enumeraţie, un epitet simplu al
verbului, o personificare. (1p)
4. Precizează două moduri de expunere întâlnite în fragmentul dat. (1p)
5. Transcrie enunţul din care reies trăsăturile baronului neamţ. (1p)
6. Completează tabelul următor, precizând valoarea morfologică și funcţia sintactică pentru fiecare
dintre cuvintele menționate în coloana din stânga. (1p)
Cuvânt Valoare morfologică Funcţie sintactică
mai caraghios
baronul
rămâne
mie
7. Precizează, pentru următoarele verbe din text, modul, timpul şi persoana: se aud, opriţi!, scăldat,
să reuşească. (1p)
8. Redactează o compunere de 15-20 de rânduri, în care să demonstrezi că fragmentul citat aparţine
unui text literar.
În compunerea ta, trebuie:
- să precizezi trei trăsături ale textului literar;
- să ilustrezi aceste trăsături cu exemple din textul dat;
- să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate;
- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate. (3p)
 Corectarea tezei

1. Fragmentul dat face parte din volumul « Claudius Bombarnac« scris de Jules Verne. (0,50p)
2. Cascheta baronului este luată de vânt. (de ex.) (0,50p)
3. Epitet simplu al substantivului- strigăte puternice ; repetiţii- Opriţi ! Atenţie !; enumeraţii-  zboară, se
duce, se întoarce, sare, tresaltă, planează şi o ia din loc, Se rostogoleşte pe peron, pe şine, pe lângă ziduri, domnul şi
doamna; epitet cromatic- cascheta de culoare albastră; epitet simplu al verbului- intră cu viteză; personificare- moartea
caschetei. (1p)
4. Naraţiune şi descriere. (1p)
5. Neamţul, stacojiu la faţă, gâfâind, scăldat în sudoare, nu mai poate. (1p)
6. Recunosc- verb predicativ, predicat verbal; curenţi- substantiv comun, subiect simplu; deschisă- adjectiv, atribut
adjectival; i-pronume personal, complement; mai caraghios- adjectiv, nume predicativ; baronul- substantiv comun,
subiect simplu; rămâne- verb predicativ, predicat verbal; mie- pronume personal, complement. (1p)
7. Să prindă-mod conjunctiv, timp prezent, persoana a III-a; trebuie- mod indicativ, timp prezent, persoana I; văzând-mod
conjunctiv,-,-; a fost- mod indicativ, timp perfect compus, persoana a III-a; se aud-mod indicativ, timp prezent, persoana
a III-a; opriţi!-mod imperativ, timp prezent, persoana a II-a; scăldat- mod participiu,-,-; să reuşească- mod conjunctiv,
timp prezent, persoana a III-a. (1p)
8. Acţiune petrecută în timp şi spaţiu, personaje, figuri de stil etc.
 să precizeze trei trăsături ale textului literar; (1p)
 să ilustreze aceste trăsături cu exemple din textul dat; (1p)
 să aibă un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate; (0,50p)
 să se înscrie în limitele de spaţiu indicate. (0,50p)

Din oficiu 1 punct

Informare

La lucrarea scrisă semestrială pe semestrul I, la clasa a VI-a au fost prezenţi toţi cei 17 elevi.
Eleva Roşu Daria, cu adaptare curriculară, aprimit subiect separat şi a obţinut.......puncte.
Note obţinute:
Nota 3- elevi
Nota 4- elevi
Nota 5- elevi
Nota 6- elevi
Nota 7- elevi
Nota 8- elevi
Nota 9- elevi
Nota 10- elevi

Media clasei cu A.C.-

Media clasei fără A.C.-

Analiza swott
Puncte tari Puncte slabe

Se impune insistarea asupra cerinţelor care au pus în dificultate elevii clasei a VI-a.
 „În acest moment, se aud strigăte puternice pe peron. Recunosc vocea. Baronul Weisschnitzerdorfer ţipă: „Opriţi!
Opriţi!” De data aceasta nu este vorba de un tren care pleacă, ci de o caschetă ce se rostogoleşte, purtată de vânt.
Curenţi destul de violenţi se învârtesc în această gară deschisă în toate părţile, iar cascheta baronului – o caschetă cu
cozoroc de culoare albastră – i-a fost smulsă de pe cap. Se rostogoleşte pe peron, pe şine, pe lângă ziduri, iar proprietarul ei fuge
de i se taie răsuflarea, fără să reuşească să o prindă.
Trebuie să recunosc că, văzând această urmărire nebună, domnul şi doamna Caterna se prăpădesc de râs, tânărul chinez
Pan-Ciao izbucneşte şi el în hohote, în timp ce doctorul Tio-King rămâne de o seriozitate imperturbabilă.
Neamţul, stacojiu la faţă, gâfâind, scăldat în sudoare, nu mai poate. De două ori a reuşit să atingă cascheta, dar i-a scăpat
din nou de fiecare dată. (...)
Nimic nu este mai caraghios decât o pălărie luată de vânt, care zboară, se duce, se întoarce, sare, tresaltă, planează şi o ia
din loc în clipa când crezi că ai prins-o.
Iar dacă aşa ceva mi s-ar întâmpla mie, i-aş ierta pe cei care râd de o asemenea luptă comică.
Dar baronul nu este într-o stare sufletească de natură să-i ierte pe spectatori. Sare de colo-colo, aleargă pe calea ferată. I
se strigă! „Atenţie! Atenţie!”, pentru că trenul care vine de la Merv intră în gară cu viteză.
Aici fu şi moartea caschetei: locomotiva o striveşte fără milă şi baronul nu mai recuperează decât o zdreanţă. Şi după
cum ne-a obişnuit, neamţul începe iar seria de înjurături la adresa Marelui Transasiatic.”
(Claudius Bombarnac, cap.8, de Jules Verne)

„În acest moment, se aud strigăte puternice pe peron. Recunosc vocea. Baronul Weisschnitzerdorfer ţipă: „Opriţi!
Opriţi!” De data aceasta nu este vorba de un tren care pleacă, ci de o caschetă ce se rostogoleşte, purtată de vânt.
Curenţi destul de violenţi se învârtesc în această gară deschisă în toate părţile, iar cascheta baronului – o caschetă cu
cozoroc de culoare albastră – i-a fost smulsă de pe cap. Se rostogoleşte pe peron, pe şine, pe lângă ziduri, iar proprietarul ei fuge
de i se taie răsuflarea, fără să reuşească să o prindă.
Trebuie să recunosc că, văzând această urmărire nebună, domnul şi doamna Caterna se prăpădesc de râs, tânărul chinez
Pan-Ciao izbucneşte şi el în hohote, în timp ce doctorul Tio-King rămâne de o seriozitate imperturbabilă.
Neamţul, stacojiu la faţă, gâfâind, scăldat în sudoare, nu mai poate. De două ori a reuşit să atingă cascheta, dar i-a scăpat
din nou de fiecare dată. (...)
Nimic nu este mai caraghios decât o pălărie luată de vânt, care zboară, se duce, se întoarce, sare, tresaltă, planează şi o ia
din loc în clipa când crezi că ai prins-o.
Iar dacă aşa ceva mi s-ar întâmpla mie, i-aş ierta pe cei care râd de o asemenea luptă comică.
Dar baronul nu este într-o stare sufletească de natură să-i ierte pe spectatori. Sare de colo-colo, aleargă pe calea ferată. I
se strigă! „Atenţie! Atenţie!”, pentru că trenul care vine de la Merv intră în gară cu viteză.
Aici fu şi moartea caschetei: locomotiva o striveşte fără milă şi baronul nu mai recuperează decât o zdreanţă. Şi după
cum ne-a obişnuit, neamţul începe iar seria de înjurături la adresa Marelui Transasiatic.”
(Claudius Bombarnac, cap.8, de Jules Verne)

„În acest moment, se aud strigăte puternice pe peron. Recunosc vocea. Baronul Weisschnitzerdorfer ţipă: „Opriţi!
Opriţi!” De data aceasta nu este vorba de un tren care pleacă, ci de o caschetă ce se rostogoleşte, purtată de vânt.
Curenţi destul de violenţi se învârtesc în această gară deschisă în toate părţile, iar cascheta baronului – o caschetă cu
cozoroc de culoare albastră – i-a fost smulsă de pe cap. Se rostogoleşte pe peron, pe şine, pe lângă ziduri, iar proprietarul ei fuge
de i se taie răsuflarea, fără să reuşească să o prindă.
Trebuie să recunosc că, văzând această urmărire nebună, domnul şi doamna Caterna se prăpădesc de râs, tânărul chinez
Pan-Ciao izbucneşte şi el în hohote, în timp ce doctorul Tio-King rămâne de o seriozitate imperturbabilă.
Neamţul, stacojiu la faţă, gâfâind, scăldat în sudoare, nu mai poate. De două ori a reuşit să atingă cascheta, dar i-a scăpat
din nou de fiecare dată. (...)
Nimic nu este mai caraghios decât o pălărie luată de vânt, care zboară, se duce, se întoarce, sare, tresaltă, planează şi o ia
din loc în clipa când crezi că ai prins-o.
Iar dacă aşa ceva mi s-ar întâmpla mie, i-aş ierta pe cei care râd de o asemenea luptă comică.
Dar baronul nu este într-o stare sufletească de natură să-i ierte pe spectatori. Sare de colo-colo, aleargă pe calea ferată. I
se strigă! „Atenţie! Atenţie!”, pentru că trenul care vine de la Merv intră în gară cu viteză.
Aici fu şi moartea caschetei: locomotiva o striveşte fără milă şi baronul nu mai recuperează decât o zdreanţă. Şi după
cum ne-a obişnuit, neamţul începe iar seria de înjurături la adresa Marelui Transasiatic.”
(Claudius Bombarnac, cap.8, de Jules Verne)

6 EXEMPLARE