Sîrghi Gheorghe

Formarea statelor române medievale

În epoca medievala, în spațiul carpato-dunărean, în urma creșterii numarului de

locuitori, proceselor economice și contextului extern favorabil, populațita
autohtonă tindea spre constituiarea unor state.
Înainte de ase forma Transilvania, Țara Românească și Moldova, au existat niște
formațiuni prestatale, cu un hotar nebine definit. Acestea purtau razboaie ori între
ele, ori cu statul Ungar, care avea o polititcă expansionistă.
Prima regiune afectată de către expansiunea maghiară a fost cea a
Transilvaniei. Maghiarii vazând dezbinarea dintre formațiunile prestatale, au
hotărât să-i atace pe rând, astfel anexândule până în 1200.
2 din formațiunile prestatale din regiunea Țării Românești au fost anexate la
Ungaria, iar celelalte două se aflau sub relații de dependeță vasalică în anul 1270.
Iar în anul 1291, conform tradiției istorice, s-a petrecut ”descălecatul” lui Negru
Voda.
În 1324, forțați de nevoia de apărare, sub Basarab I, se petrece procesul de
unificare a formațiunilor statale de stânga și dreapta Oltului, formânduse un nou
stat, Țara Românească. Ungaria observa ce se petrece și decide să anexeze noul
stat în componența sa, dar dupa lupta de la Posada din 1330, statul Ungar este
nevoit să recunoască independența Țării românești.
Pe regiunea Moldovei, vine un voievod din Maramureș, adică Dragoș vodă, care
în 1359 ”descalecă” pe aceste meleaguri formând un stat de apărare, vasal
Ungariei, Moldova.
Dragoș pleacă din Maramureș în Moldova și profită de nemulțumirea
localnicilor, alungă succesorii lui Dragoș, și preia astfel cârma țării. Ungaria dupa
mai multe încercări nereușite de readucere la supunere, este nevoită să
recunoască independența Moldovei.
În concluzie, pot spune că Ungaria a deținut un rol decisiv în formarea statelor
române medievale, forțând formațiunile prestatale să se unească pentru a se
apărare, dar totuși încă există încă se văd urme vizibile ale anexări Transilvaniei de
către maghiari, chiar și în ziua de astăzi.