Planul Perfect

Capitolul 1:

Era o zi aproape perfecta. Totul era minunat, afara era o vreme

superba. Soarele iti atingea pielea cea fina oferindu-i o mica stralucire
naturala. In seara aia trebuia sa uitam de toti si de toate si trebuia doar
sa ne distram. Trebuia sa bem, sa dansam, sa radem si sa cantam.
Trebuia sa fie bine.
Dar am reusit sa stric totul...La fel cum fac de fiecare data. Te-am
stricat pe tine si totul din cauza mea. Acum stau cu lacrimi in ochi in
timp ce ma asez in genunghi langa trupul tau care se raceste pe minute
ce trece. Privirea ta parca imi spunea ca te asteptai la asta, ca te
asteptai sa ti se intample asta intr-o zi. Imi pare rau ca am ajuns aici,
chiar imi pare. Promit ca voi incerca sa indrept lucrurile. Promit ca a
fost doar o simpla greseala.
Trupul tau firav si neajutorat sta intins intr-o baie de sange care ina
este cald. Incetul cu incetul incep sa ma trezesc la realiatate si imi dau
seama ca nu am visat nimic din ce am facut.
Pe peretele din spatele tau este o oglinda. Cand ma uit in ea vad doar
o creatura intunecata care se ascunde in fiecare zi in trupul unei fete
simple si abia aseapta sa iasa la suprafata pentru a da afara toate
supararile adunate pe zi ce trece. O creatura care vrea sa dezlantuie
Iadul pe Pamant si sa nu i pese de absolut nimeni si de nimic. Din
pacate acea creatura reuseste sa iasa din ce in ce msi mult la suprafata
si sa paraseasca trupul gazda pe care l-a posedat atata timp. Creatura

1
reuseste sa puna si stapanire pe mintea gazdei astfel incat ea sa preia
controlul suprem al corpului gazdei, corpul meu in acest caz.
In fiecare dintre noi se afla aceasta creatura, acest ”parazit” care ne
controleaza pe zi ce trece si incearca sa evadezi din cusca in care e
tinut.

CAPITOLUL 2

A sosit intr-un final ziua mult asteptata. Ziua in care terminam un

capitol din viata noastra si il incepem pe urmatorul. A sosit ziua in care
ne putem lua ramas bun de la colegii care ne-au fost alaturi patru ani
de zile si de la “mult iubitii” profesori care au incercat sa ne invete ceva.
- Zoey, esti gata sa mergem?
O voce ascutita se aude din celalat capat al apartamentului. Dupa
catveva secunde mi-am dat seama ca era Rebecca.
- Da! Imediat sunt si eu gata,am spus eu pe jumate adormita.
- Grabeste-te ca intarziem la ceremonia de premiere.
- Da, da! Imediat sunt gata!
A da….Mult asteptata ceremonie de premiera unde stai si astepti o
groaza de timp pana cand dirigintele(sau diriginta) iti striga numele si
trebuie sa te duci sa o iei in timp ce etalezi cel mai fals zambet din
viata ta. Mi-am luat pantalonii de pe scaun si m-am imbracat cu ei si
dupa am luat primul tricou pe care l-am gasit.
- OK! Sunt gata. Mergem?
- Ce e cu fata asta pe tine? A muri cineva? Spune Rebecca in timp
ce rade si arata cu degetul spre hainele mele.

2
Fara sa observ eram imbracata in negru, dar eu nu aveam nimic
impotriva cu asta. Ma uit la ea cu tot cheful meu de viata si rad
sarcastic.
- Bine! Hai sa mergem odata ca o sa intarziem.
Ies din apartament si ma asigur ca inchid usa in timp ce Rebecca deja
coboara scarile blocului.
- Totusi, cum ai reusit sa intri in casa?
- Mi-a deschis mama ta inainte sa plece. De ce intrebi?
- Pai nu stiu. Nu cred ca majoritatea oameniilor se trezesc cu
prietenii lor in casa. Parerea mea.
- Ai dreptate.
- Mereu am. Am spus eu si dupa am inceput sa rad.
Ea m-a inghiontit si a inceput sa rada ea.
*
- Jeffrey Greggori! Felicitari!
Dupa ce aceste cuvinte parasesc gura indragitului diriginte, un rand de
aplauze incepe si Jeffrey se duce sa isi ia diploma. Baiatul asta chiar era
fericit, dar nu stiu daca era fericit ca scapa odata de bosorogul ala sau
pur si simplu se simtea bine.
- Zoey Hastings! Felicitari!
Acelasi rand de aplauze rasuna si eu ma duc inspre biroul in spatele
caruia se afla profesorul sa imi iau diploma, in timp ce afisez un zambet.
Cand ajung acolo, el ma strange de mana si imi mai zice o data
“felicitari”, dupa care ma duc in sirul format de elevii nerabdatori sa
scape odata de aici, ca mine de altfel.

3
 - Dragi elevi a clasei a XII- a C, na bucur nespus de mult ca am fost
dirigintele vostru. Am petrecut impreuna 4 ani minunati, iar acum
a venit momentul sa ne despartim. Va urez success in continuare
si sa ajungeti persoanele pe care le visati.
Vocea dirigintelui tremura la spusele acestor cuvinte, poate chiar a
tinut la noi. ”Sa ajungeti persoanele pe care le visati” aha…. Daca ar fi
asa de usor , mjoritatea am calari unicorni. Dupa ce a mai trancanit
cateva minute care s-au simtit ca niste ore ne lasa sa plecam.
- Hai sa mergem la cafenea, vrei? M-a intrebat Rebecca in timp ce
m-a tras putin de maneca ca sa imi atraga atentia.
- Ce? A, da. Hai sa mergem.
- La ce te uitai?
- La nimic, pur si simplu ma uitam in gol. Am mintit eu.
Am observant cum mosul de profesor se certa cu o pustoaica. Cred ca
avea in jur de 20 sau 22 de ani. Avea parul blond si despicat, cred ca de
la atata vopsea folosita, si era machiata strident. Poate mosu’ si-a facut
o gagica.
Dupa ce iesim de pe poarta liceului ne indreptam spre Caffe Nero. O
cafenea draguta in apropierea centrului orasul Doncaster. Observ o
gramada de personae care mai de care, adolescent, adulti, copi, care se
plimba dintr-un magazine in altul. Unii se pregatesc de un concediu
bine meritat, altii se pregatesc de plecarea la facultate si ceilalti se
plimba ca nu au ce face acasa.
Cafeneaua era destul de libera pentru momentul ala, dar nimic ciudat.
La intrare era o placuta pe care scria ofertele saptamanii si ce
recomanda ei . Am ales sa mergem la o masa retrasa in colt.
- Ce vrei sa-ti iau?
- Un cappuccino si o briosa. Mersi.

4
 - Ok.
Rebecca era o fata frumoasa, blonda su ochi albastrii si sincera sa fiu,
majoritatea baietilor isi intorceau capul spre ea. De cand am intrat in
cafenea am observat ca un grup de baieti si-au intors privirile spre noi.
- Un cappuccino si o briosa vine imediat. Mi-a spus ea zambind in
timp ce vine spre mine.
Eu nu ii zic nimic si ii arunc un zambet inapoi.
- Deecii…. Esti gata pentru seara asta si pentru ce va urma maine?
Pentru un moent nu mi-am dat seama despre ce vorbeste, asa ca m-am
uitat lung la ea.
- Pentru petrecearea de diseara si plecarea de mainee?? A
continuat ea.
- A da. Am si uitat de petrecere. Dar chiar , tu ti-ai facut bagajul?
- Mai am de pus cateva chestii, in rest gata. Tu ti l-ai facut?
- Aprope…
- Of, Zoey, mereu faci totul pe ultima suta de metri.
- Conteaza ca fac, ok?
- Bine.
- Dupa petrecere stai la mine?
- Da. Cred ca da. Daca imi aduc bagajul din seara asta e ok?
- Da, sigur. Nu e nicio problema.
In timp ce ne planificam plecarea spre facultate maine, a venit o
chelnerita si ne-a adus ce am comandat.
- Aveti aici comanda!
- Multumim!
In timp ce ne-am continuat conversatie, Rebecca mi-a zis ca se
indreapta spre noi un baiat dragut cu barul brunet si ochi verzi.
5
 - Sigur vine la tine. Ii spun eu si incep sa zambesc si astept sa vina.
- Buna. Scuze ca va deranjez, dar ati putea sa imi dati zaharul? A zis
el in timp ce arata cu degetul spre cutiuta cu plicuri de zahar.
- Da, sigur. Poftim. Spun eu in timp ce ii dau cutiuta.
- Multumesc! Scuze de deranj, dar esti cumva de la Academia Hall
Cross?
- Da. Eu si prietena mea tocmai ce am absolvit, de ce intrebi?

- Si eu tot acolo am absolvit. Mi s-a parut ca te-am vazut azi la

premiera.
Doar mie mi se pare ciudat sa vina un baiat pe care nu-l cunosti sis a
incepe sa te intrebe daca ai fost la acelasi liceu cu el?
- Cred ca si eu te-am mai vazut prin liceu. Dar niciodata nu am stiut
cine esti. Am spus eu aruncand un mic zambet ca sa nu par
nesimtita.
- Oh…Scuze. Sunt Zack, Zack Lockwood. A zis el intindandu-si mana
spre mine.
- Zoey Hastings , incantata. Ii spun si imi intind si dau mana cu el din
politete. Si ea este Rebecca ,am spus si am intins mana sprea ea.
- Buna! A zis ea cu un zambet cuceritor.
- Salut! A spus el timid. Eu am sa plec acum. Pa. a spus el in timp ce
s-a dat in spate si aproape lovindu-se de masa.
- Ce baiat ciudat. Am zis eu.
- Mhmm… Poate te place, a zis Rebecca facand o fata amuzanta.
- Da. Special de asta a venit sa ia zahar, nu ca avea el nevoie.
- Poate tu esti zaharaul lui. A spus Rebecca si am inceput sa radem
amandoua
**

6
Seara se lasa usor peste orasul Doncaster din Marea Britanie. Cerul era
de o culoare rosiatica, soarele arata ca o minge de foc care se stingea
putin cu putin. Mi-as fi dorit sa nu merg la aceasta petrecere, dar i-am
dat cuvantul Rebeccai ca am sa vin cu ea.
La auzul soneriei sar de pe canapea si ma indrept spre usa sa vad
daca a venit Rebecca. Spre surprinderea mea, era doar curierul care imi
adusese un colet cu carti pe care le-am comandat luna trecuta. Am luat
cu grija coletul si l-am pus pe masa din bucatarie si i-am dat banii.
Minutele treceau repede, iar Rebecca tot nu s-a gandit sa vina. M-am
decis sa o sun ca cine stie ce s-ar intampla daca nu as face-o.
- Hey! Ce faci?
- Bine. Imediat ajung si eu. Scuze ca a durat atat, dar am adormit si
nu am auzit ceasul.
Inchid telefonul si il arunc pe canapea si sper ca nu va cadea pe jos. Am
deschis televizorul si am pus niste muzica pana o asteptam pe Rebecca.
De data asta nu mai aud nicio sonerie, in schimb ma trezesc cu ea
deschizand usa si simtindu-se ca la ea acasa.
- Sunteti gata de petrecere? Spune ea in timp ce inchide usa si
danseaza.
- Cred ca te-a auzit tot blocul deja. Am spus eu razand.
- Nu conteaza. Merita si ei sa stie, nu? a spus ea in timp ce se ducea
la bucatarie sa bea un pahar cu apa.
Eu mi-am dat ochii peste cap si am urmat-o pana in bucatarie.
- Deci....Cu ce te imbraci? Ma intreaba ea in timp ce bea apa.
- Cu haine. Ii zic pe un ton sarcastic.
- Hai ma! E ultima seara alaturi de colegi si ultima seara din acest
capitol din viata. De maine se va schimba totul.

7
 - Stiu! Dar tot nu ma intereseaza prea mult seara asta. Adica e pur
si simplu o petrecere cu niste colegi.
- Cum adica o simpla petrecere? E ultima seara in care ne vom mai
vedea colegii cu care am stat timp de 4 ani.
Dupa ce a zis asta eu mi-am dat ochii peste capnpentru ca pe mine
chiar nu ma interesa asta.
- Nu da ochii aia peste cap! Stiu foarte bine ce zic. Este o seara
impotanta si ma voi asigura ca nu o vei uita.
- Mhm...Bine! Sa zicem ca te cred. Dupa ce am zis asta i-am aruncat
un zambet sarcastic si ea inceput sa zambeasca si m-a apucat de
mana sa ma duca in camera pentru a ma ajuta cu machiajul.
Dupa aproximativ 20 de minute de stat pe scaun in timp ce rebecca imi
facea machiajul am inceput sa ma plictisesc. Plus ca pensulele alea de
machiaj ma gidalau si ma faceau sa rad.
- NU MAI RADE!!! Incerc sa te fac frumoasa si tu ce faci?
- Nu trebuie sa incerci pentru ca deja sunt frumoasa. Dupa ce zic
asta ma pufneste rasul, iar Rebecca m-a inghiontit si a inceput si
ea sa rade pe urma.
- Nu mai am mult si iti termin machiajul, asa ca stai nemiscata!
Dupa ce mi-a terminat machiajul,m-am dus sa imi fac parul si dupa sa
ma imbrac. Mi-am indreptat parul cu placa si am reusit totodata sa ma
si frig. Nu stiu cum am reusit, dar am facut-o. Mi-am pus o rochie verde
de matase si o pereche de pantofi cu toc stiletto tot verzi. Eu purtam o
rochie de o culoare verde inchisa, iar Rebecca avea o rochie
asemanatoare cu a mea, insa a ei era de o culoare visinie. Ne
completam una pe alta. Ea cu parul blond si putin ondulat, eu cu parul
brunet si drept.

8
Pana cand m-am imbracat si eu, ea deja isi terminase machiajul. Asa e
cand cineva se pricepe la machiaj. Il termina repede.
- Esti gata? O strig pe rebecca cat timp imi pun cerceii in urechi.
- Aproape! Ma imbrac imediat si vin.
- Ok!
-